Integrarea Femeii pe Piata Muncii

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………………..3

Piața muncii și șansele pe care aceasta le oferă………………………………….4

Definiția pieței muncii……………………………………………………………..4

Importanța motivației și dezvoltării pieții muncii din România…………….6

Impactul asupra populației a unei piețe a muncii subdezvoltate…………….9

Femeia și piața muncii…………………………………………………………..13

Diferența dintre femeia de astăzi și cea din trecut…………………………..13

Rolul femeii în societatea actuală…………………………………………..15

Femeia și cariera ……………………………………………………….20

Integrarea tinerelor absolvente pe piața muncii…………………………………27

Integrarea pe piața muncii…………………………………………………..27

Importanța studiilor superioare și șansele angajării femeii în momentul terminării acestora……………………………………………………………30

Obstacolele ce intervin în momentul angajării………………………………33

Cercetarea științifică……………………………………………………………..35

Concluziile lucrării………………………………………………………………48

Anexe……………………………………………………………………………49

Bibliografie………………………………………………………………………52

Introducere

Se poate observa faptul că, statutul femeii s-a schimbat din ce în ce mai mult. Cu trecerea anilor, rolul acesteia în societate a suferit modificări. De la femeia supusă ce nu avea dreptul la viață socială sau politică, care trăia doar pentru familie și pentru bunăstarea acesteia, a ajuns o persoană independentă, capabilă să-și aleagă propriul drum în viață. Pentru a se ajunge în acest punct, a fost nevoie de o mentalitate nouă care să nu-i îngrădească capacitățile și abilitățile profesionale.

Chiar dacă a avut loc această schimbare, multe dintre ele (în special femeile din mediul rural) continuă să-și asume doar rolurile de soție și de mamă, fără a avea parte de o șansă reală la o dezvoltare și pe plan profesional, nu doar personal. Din păcate, există în continuare bărbați ce au o gândire tradiționalistă și preferă să fie “stâlpul familiei”, asumându-și responsabilitatea față de finanțe și de cheltuielile zilnice.

Este foarte important de apreciat un aspect esențial ce și-a pus amprenta asupra posibilității de dezvoltare pe plan profesional al femeii: piața muncii în continuă creștere. În ultimele decenii, femeia a reușit din ce în ce mai mult să se integreze pe o piață a muncii dominată de bărbați. Dacă la început, aceasta lucra doar în domenii ce țineau de partea umană, socială, astâzi are șansa de a-și forma o carieră în orice domeniu dorește.

În prezenta lucrare elaborată, am relatat situația reală a femeilor din România și șansele acestora de a-și creea o carieră în-un domeniu în care excelează.

Piața muncii și șansele pe care aceasta le oferă

I.1 Definiția pieței muncii

Auzim din ce în ce mai des în ultima perioadă vorbindu-se despre piața muncii și șansele pe care aceasta le oferă sau nu le oferă tinerilor absolvenți. Se pare că acest subiect devine din ce în ce mai controversat, de la un an la altul.

“Piața muncii reprezintă ansamblul actelor de vânzare-cumpărare a forței de muncă, a relațiilor specifice acestora, ce au loc într-un spațiu economic; ea relevă întalnirea cererii cu oferta de muncă, stabilirea, pe această bază, a condițiilor pentru angajarea salariaților, negocierea și fixarea salariilor în funcție de performanțele lucrătorilor, realizarea moblității salariilor și forței de muncă pe locuri de muncă, firme, zone etc.”

Așadar, piața muncii reprezintă un factor foarte important, atât pentru societate cât și pentru individ. Cu cât o țară are mai multe oferte pe piața muncii, cu atât economia acesteia este mai dezvoltată. O economie dezvoltată duce spre un trai mai bun și în concluzie spre persoane mulțumite de țara și de statului pe care aceasta le oferă.

În același timp, cererile și ofertele de muncă trebuie să fie aproximativ la același nivel. În momentul în care există un echilibru între cele două, nu există riscul de a se creea un dezechilibru pe piața muncii.

Un alt factor important, este salarizarea. Pentru orice loc de muncă ocupat, salariul trebuie să reflecte în mod realist activitățile, atribuțiile și sarcinile de zi cu zi ale angajaților. Astfel, salariul primit diferă, de la un individ la altul, în funcție de performanțele pe care aceștia le obțin.

În momentul angajării, persoana angajată trebuie să-și cunoască foarte bine drepturile și îndatoririle pe care le are la locul de muncă. În același timp, angajatorul are oblitgația de a-i prezenta corect fișa postului, atribuțiile și rolul pe care îl va ocupa în cadrul firmei.

Florica Ștefănescu afirmă faptul că:

“Piața muncii are următoarele trăsături:

este un spațiu economico-geografic unde acționează agenții economici;

este locul de întâlnire al cererii cu oferta, deci al agenților economici producători și consumatori;

este locul unde: se manifestă concurența, se formează prețurile, se încheie tranzacțiile.”

În această clasificare, sociologul Ștefănescu Florica, prezintă 3 trăsături specifice pieței muncii. Aceasta, prezintă în special locul și modul în care se manifestă și se întâlnesc cererile și ofertele. Așadar, avem 3 trăsături reprezentate de către:

Spațiu economico-geografic

Prin această trăsătură, autoarea subliniază faptul că piața muncii are nevoie de un spațiu specific pentru a se dezvolta corespunzător. Din momentul în care există un spațiu economico-geografic propice, atât agenții economici, cât și celelalte persoane au șanse reale la reușită.

Loc de întâlnire al cererii cu oferta

Această trăsătură a pieței muncii evidențiază faptul că trebuie să existe un echilibru între cererea existentă pe piață și ofertă. Putem afirma faptul că munca este principalul scop al pieței muncii, așadar omul este principalul vizat. În aclași timp, nu avem cum să privim omul ca pe o marfă. El reprezintă atât cel care oferă cât și cel care cere, in funcție de circumstanțe.

Locul unde se întâlnește concurența

În cadrul oricărui loc de muncă este întâlnită concurența. Cu cât o persoană este mai pregătită și are mai multe calități, cu atât șansele de integrare pe piața muncii cresc. În momentul în care acesta își doreste un loc de muncă într-un anumit domeniu și are studiile necesare și abilitățile cerute în fișa postului, oportunitățile sunt mai mari.

În general, pentru angajatori este foarte importantă concurența între cei ce-și doresc sau cei ce sunt deja angajați în cadrul firmei lor. Privind din aceasă perspectivă, concurența este un lucru benefic deoarece îi motivează pe angajați să fie mai buni și să-și dorească să evolueze și să se dezvolte din punct de vedere profesional.

Pe de altă parte, concurența este un dezavantaj pentru cei ce-și doresc să obțină un loc de muncă deoarece, mereu trebuie să fie mai buni în comparație cu ceilalți. Chiar dacă au anumite studii, șansele să apară persoane mult mai pregătite profesional sunt destul de ridicate.

În același timp, scriitoarea Chițu Adelina-Roxana afirmă faptul că „piața muncii apare ca spațiul economic în care se întâlnesc deținătorii de capital cu posesorii de muncă, confruntându-se deci cererea cu oferta”

Așadar, pentru a avea parte de o piață a muncii cu orizonturi cât mai mari, trebuie să existe persoane ce dețin un capital considerabil, persoane ce își doresc un loc de muncă. În momentul în care există cerere și ofertă (într-un număr relativ egal) lucrurile ajung să se desfășoare în mod normal, iar ambele tabere au de câștigat. Persoana ce-și dorește să se integreze pe piața muncii obține un post iar angajatorul reușește să-și formeze o echipă pentru a ajunge la rezultatele dorite.

I.2. Importanța motivației și dezvoltării pieții muncii din România

Căutarea unui loc de muncă și integrarea în piața muncii în România necesită mult mai multe resurse în ultima perioadă. Printre acestea se enumeră:

Timpul alocat studiilor;

Costurile;

Emoțională/Puterea necesară de a accepta un eșec;

Dorința de a evolua.

Timpul alocat studiilor reprezintă o resursă foarte importantă. În momentul în care o persoană studiază și aprofundează un anumit domeniu, aceasta se va integra mai ușor pe piața muncii.

Totodată, un alt factor decisiv îl reprezintă și costurile urmării unor studii avansate. Pe lângă studiile universitare, multe persoane urmează și alte cursuri organizate de diverse firme. În general, aceste tipuri de cursuri trebuie platite, iar ce-i ce își doresc să le urmeze trebuie să investească diverse sume de bani. Un alt tip de cost îl reprezintă și banii investiți în momentul în care o persoană își caută un loc de muncă.

Pe lângă timpul alocat și costurile financiare, o altă resursă este cea emoțională. În momentul în care o persoană merge la un interviu, trebuie să fie pregătită și capabilă să accepte și un refuz. De multe ori, un refuz este catalogat ca un eșec iar persoana în cauză este demoralizată și renunță la ideea de a-și gasi un post în domeniul în care s-a pregătit. Optimismul și puterea de a merge mai departe reprezină o calitate necesară pentru cel ce își dorește o carieră.

Cea de a patra resursă, este reprezentată de dorința de a evolua. În momentul în care idividul își dorește să se dezvolte pe plan profesional, acesta tinde să aibă mereu dorința de a evolua, de a fi din ce în ce mai bun în domeniul său. Pentru a-și dori să evolueze, o persoană trebuie să fie motivată. La rândul ei, motivația este de două feluri:

Motivație intrinsecă

Motivație extrinsecă

Motivația intrinsecă este foarte importantă în evoluția pe plan profesional a unei persoane. Aceasta, reprezintă toate motivele ce țin de interiorul unei persoane. O persoană ce este motivată intrinsec, va duce sfârșit o sarcină doar din simplul motiv că îi aduce satisfacție personală.

Dorința de reușită, de a fi apreciat de către cei din jurul său reprezintă un exemplu de motivație intrinsecă. În același timp, și sentimentul de împlinire și dorința de a face ceea ce-și dorește și pentru ce s-a pregătit pe parcursul anilor de studii îi aduce satisfacții din punct de vedere emoțional.

Cel de al doilea tip de motivație, este cea extrinsecă. În comparație cu motivația intrinsecă, cea extrinsecă se referă la motivele ce vin din exterior. Un exemplu foarte întâlnit îl reprezintă motivarea financiară. În general, persoanele ce sunt motivate extrinsec, își doresc un salariu foarte mare și în același timp simt nevoia de a deține puterea din punct de vedere financiar și emoțional asupra celorlați.

Așadar, în momentul în care persoana angajată este motivată atât intrinsec, cât și extrinsec, randamentul acesteia va crește simțitor.

Socoilogul Țăran Nicolae afirmă faptul că: “Motivația poate fi definită ca un ansamblu structurat, de dorințe, de stări afective sau de motive și de mobiluri care determină anumite comportamente. Motivele implică atât conștientizarea existenței subiecților cât și conștientizarea actelor acestora. A fi conștienti înseamnă să trăiești având conștiința că exiști și să acționezi știind că acționezi. ”

Bazându-ne pe informațiile făcute de către cercetătorul Țăran Nicolae, putem deduce faptul că motivația reprezintă un ansamblu de stări interioare cumulate cu motive exterioare. În același timp, este foarte important ca persoana implicate să conștientizeze situația în care se află, ce anume are de făcut și nu în ultimul rând, ce anume trebuie să facă pentru a obține în mod cinstit ceea ce-și dorește. Pe lângă motivații, o persoană are și anumite nevoi. Abraham H. Maslow prezintă 8 categorii de nevoii, ce formează comportamentele umane în raport cu sine și cu indivizii cu care acesta socializează. Acestea sunt:

În momentul în care analizăm ierarhia nevoilor umane prezentate de Maslow, observăm faptul că atunci când individului îi sunt satisfăcute nevoile de bază ce țin de hrană, somn, apă, locuință și securitate, apar și nevoile de apartenență la grup (nevoia de socializare) și nevoia de a fi respectat de către cei din jur. În momentul în care aceste nevoi sunt îndeplinite, individul resimte nevoia de autocunoștere și de echilibru interior (atât în plan profesional cât și personal).

În vârful piramidei, întâlnim nevoia de contribuție, de concordanță. Ajunși în acest stadiu, oamenii simt nevoia de a contribui cu diverse lucruri sau acțiuni în societate. Aceștia își doresc să-și ajute semenii, pentru a avea siguranța că lasă ceva în urma lor prin munca pe care o depun.

Chiar dacă oamenii sunt motivați, iar anumite nevoi le sunt satisfăcute, piața muncii din Românian nu este suficient de dezvoltată în comparație cu studiile și capacitățile intelectuale ale unor persoane.

Sociologul, Chițu Adelina-Roxana, afirmă în cartea „Procesul de angajare pe piața muncii din România”, faptul că:

“Pața muncii în România este puternic dezechilibrată, tensionată. Configurația acesteia este dată de presiunea ofertei de forță de muncă asupra cererii. Nu există o singură piață a muncii, decât cel mult ca abstracție teoretică, ca o conversație care permite judecăți și analize teoretice generale…Piața muncii din România se formează și evoluează ca o piață rigidă. Nici una din formele de flexibilitate nu și-a intrat în totalitate în rol. ”

În astfel de cazuri, în momentul în care piața muncii este dezechilibrată, este nevoie de un echilibru între ofertă și cerere. În momentul de față, în România, există oferte mult mai multe, în comparație cu cererile. După cum se poate observa, în România nu există o singură piață a muncii. În realiateatea de zi cu zi, există mai multe piețe ale muncii ce sunt strict legate între ele:

Piețe ale muncii profesionale;

Piețe ale muncii interne;

Piețe ale muncii regionale.

Drept urmare, piața muncii, ofertele și cererile pe care aceasta le oferă variază de la o categorie la alta, în funcție de nevoile existente la momentul în care se prezintă posturile prezente sau locurile de muncă vacante, de către angajatori sau viitori angajatori. Aceștia sunt posesori ai forței de muncă și decid de ce anume au nevoie pentru ca firma în cadrul căreia activează să fie în continuare productivă. În același timp, cererea se exprimă cu ajutorul numărului locurilor de muncă ce sunt disponibile.

I.3. Impactul asupra populației a unei piețe a muncii subdezvoltate

„Principala amenințare rămâne exodul de specialiști, dar nu numai. Deficitul de forță de muncă este deja resimțit și la nivelul de bază. Muncitorii calificați din construcții ori simpli agricultori, caută locuri de muncă în occident. Ispitiți de mirajul salariilor mai mari, mulți tineri preferă să mizeze pe șansă și caută să se realizeze financiar și profesional, fără a-și finaliza studiile și pregătirea în țară.”

Unei persoane îi este foarte greu să se integreze pe piața muncii în momentul în care nu există suficiente locuri în domeniul în care este pregătit.Un fapt îngrijorător în zilele noastre îl reprezintă lipsa locurilor de muncă. Multe persoane au ales să plece din țară pentru a-și găsi o slujbă de unde să primească un venit lunar.

În momentul în care în România nu există suficiente oferte de muncă , iar cererea este prea mare, românii preferă să muncească în afara țării pentru a se descurca din punct de vedere financiar. Astfel, multe persoane preferă să emigreze pentru a avea parte de un trai mai bun. Cum afirmă și sociologul Chițu Adelina-Roxana, sunt multe persoane calificate ce, din lipsa unui loc de muncă stabil, care să-i asigure siguranță economică, preferă să plece în altă țară.

Un alt dezavantaj, îl reprezintă întreruperea studiilor. În ultima perioadă, din ce în ce mai mulți tineri preferă să-și întrerupă studiile pentru a munci în altă țară. Aceștia ajung să fie ispitiți de salariile mult mai mari în comparație cu cele din România și preferă să încerce să se realizeze economic fără a-și termina studiile. Din păcate, în momentul în care tinerii își întrerup studiile, șansele la o carieră cât mai înfloritoare scad, deoarece, angajatorii au nevoie de o bază solidă atunci când angajează o persoană.

În același timp, în momentul în care un tânăr alege să plece în afara țării, acesta se obișnuiește cu alt stil de viață, iar șansele ca acesta să revină și să se integreze pe piața muncii din România, scad de la an la an.

În cazul în care tinerii se decid să revină în țară, după o perioadă îndelungată, aceștia fiind obișnuiți cu un alt stil de viață și cu un alt nivel de trai, statului îi revine sarcina, prin organele abilitate la nivel județian,de a ușura această tranziție prin diverse politici de organizare în ceea ce privește piața muncii. În acest sens, se organizează cursuri de recalificare și reintegrare. Unele persoane se întorc cu un anumit capital pe care doresc să-l investească în țară, însă datorită lipsei experienței în ceea ce privește mediul concurențial din România, a cunoașterii nevoilor oamenilor și a unui mediu de afaceri care să aibă o dezvoltare durabilă, aceștia investesc, de cele mai multe ori, în proprietăți imobiliare.

Aceste din urmă investiții, ajung de cele mai multe ori să fie neprofitabile, deoarece cei mai mulți din cei care investesc în acest segment ajung să locuiască ei în proprietățile respective, excluzând orice sursă de venit care ar putea fi generată de această investiție și astfel pierzând șansa de a fi un antreprenor de succes. Toate aceste lucruri se întâmplă din cauza lipsei asumării riscului și a dezinformării.

O piață subdezvoltată, se întâlnește de cele mai multe ori în orașele sub 50.000 de locuitori. Multe dintre acestea sunt orașe ce au fost extinse din punct de vedere al populației în perioada comunistă, perioadă în care industrializarea excesivă a făcut ca în acele orașe să existe doar un singur tip de industrie, reprezentat printr-o fabrică de tip gigant- uzină. Acestea acopereau novile forței de muncă a unui număr însemnat din populația activă a orașului respectiv.

Imediat după căderea regimului comunist, trecând de la economia cosmetizată și dirijată la o economie de piață, societatea, împreună cu dinamica ei, procesul continuu de schimbare și dinamica în tehnică au făcut ca acele fabrici/uzine să devină neproductive, ori să fie preluate de o companie privată și plasate din obligațiile statului în obligațiile particularului. Aceste acțiuni au avut ca rezultat deschiderea procedurii insolvenței și intrarea în faliment a societății respective.

Aflându-se în această situație, populația se confruntă cu o reconversie profesională, însă datorită resurselor materiale limitate, poate a unui mediu favorabil dezvoltării din punct de vedere economic, până și acest deziderat este imposibil de realizat datorită insuficienței forței de muncă de a-și căuta locul pe piața muncii.

Într-un termen relativ lung, populația (îndeosebi populația tânără) începe să migreze spre orașele mai dezvoltate din țară care să le permită să se dezvolte profesional și să-și creeze un statut net superior celui pe care l-ar fi ocupat în orașul de proveniență.

Un alt aspect care ar putea fi luat în calcul, atunci când vorbim de o piață a muncii subdezvoltată, este faptul că în momentul în care forța de muncă migrează, automat numărul populației scade iar structura pe vârste îmbătrânește. Uneori, autoritățile locale din astfel de orașe sunt nevoite să apeleze la mijloace de imprumut public pentru a acoperi cheltuielile. Acestea sunt:

Pensiile;

Salariile bugetarilor;

Serviciile publice obligatorii (ex: iluminatul public, curățatul trotuarelor, întreținerea spitalelor, bibliotecilor, școlilor, primăriei, unităților medicale publice);

Indemnizațiile (de șomaj, de ajutor social).

Statul, prin autoritățile locale, apelează la aceste tipuri de imprumut tocmai din lipsa populației active care să contribuie la bugetul local, acest lucru generând o disproporție considerabilă între populația activă și populația pasivă.

Piața imobiliară are și ea de suferit din cauza unei pieți de muncă subdezvoltate, deoarece oferta imobiliară este foarte mare iar cererea foarte mică, ceea ce face ca prețul imobilelor să scadă simțitor și să fie neînsemnate din punct de vedere valoric. Acest lucru, poate duce în viitor la o migrație a unor persoane care provin din clase sociale defavorizate și schimbarea imaginii orașului de odinioară într-un „oraș fantomă”, ce nu mai poate fi adus, cel puțin la stare inițială, decât prin fotografiile păstrate în memoria colectivă.

Plata salarială nesatisfăcătoare atingerii trebuințelor, face ca într-un oraș de acest gen să nu se poate dezvolta toate ramurile economiei, deoarece persoanele se limitează doar la anumite nevoi care se află doar la trunchiul piramedei lui Maslow.

Chiar dacă aceste nevoi sunt acoperite, acestea nu sunt acoperite cu produse care să susțină ele însele economia românească, ci sunt înlocuite cu produse de contrabandă, produse piratate ce încalcă orice drept de proprietate intelectuală și exclude intrarea pe piață a antreprenorilor arhicunoscuți la nivel național și internațional. Astfel, se alunecă și mai mult într-un cerc vicios din care aceste orașe se pare că nu mai pot să iasă.

Ceea ce mai trebuie subliniat, în ceea ce privește impactul asupra populației a unei piețe a muncii subdezvoltate este apariția în mediul bancar, în ultimul deceniu, a unui număr însemnat de investitori de bănci care „să ajute” populația prin sumele de bani pe care le pun la dispoziție. Statul român a simțit această “lăcomie” a investitorilor și a înăsprit condițiile de creditare pentru persoanele fizice iar plafonul a ajuns să fie din ce în ce mai greu de atins de către persoanele sărace, tocmai pentru a nu-și înrăutăți situația financiară și mai grav decât era initial.

Respectarea cadrelor legale și a dreptului muncii sunt aproape imposibile deoarece, angajatorii prefer să plătească remunerații mai consistente angajaților fără ca aceștia să lucreze nici măcar cu un contract individual de muncă realizat la limita legalității. Din această pricină și numărul populației active din zona respective este mult mai mic decât statisticile oficiale ale statuluui, aceasta făcând din nou ca bugetul local și de stat să aibă de suferit. Acest lucru reprezintă o altă cauză prin care se înrăutățește situația economică a regiunii și îngreunează dezvoltarea ulterioară a acesteia.

Pentru a confirma cele prezentate anterior, sociologul Pîrvu Gheorghe afirmă în lucrarea “Economie”:

“Formarea și funcționarea pieței muncii în România este un proces de durată, complex, care presupune nu numai constituirea mecanismului juridic al acestei piețe și a mecanismului real al negocierii, ci și crearea structurilor economice adecvate ca urmare a privatizării și diversificării formelor de proprietate, a restructurării și retehnologizării întreprinderilor, organizarea agenților economici ofertanți și solicitanți de forță de muncă, crearea mentalității și comportamentul pe piață al acestora.”

II. Femeia și piața muncii

II.1 Diferența dintre femeia de astăzi și cea din trecut

De-a lungul istoriei statutul femeii în societate a evoluat din ce în ce mai mult. Aceasta a avut tăria necesară să se afirme și să știe ce-și doreste cu adevărat de la viață și de la viitorul pe care îl are în față. Diferența este una foarte vizibilă și bine conturată în prezent.

“După cum se afirmă că femeia este făcută pentru dragoste, tot așa se pretinde că principala funcție a femeii este maternitatea. Niciodată-se spune- femeia n-o să poată trăi la fel de liberă ca bărbatul, pentru că maternitatea o condamnă să fie legată de cămin.Până în secolul al XIX-lea gradul de mortalitate infantilă și nu numai infantilă era atât de ridicat, încât, ca să poată asigura supravețuirea speciei, femeia era nevoită să aducă cât mai mulți copii pe lume”

După cum afirmă și scriitoarea Niel Mathilde, până în secolul al-XIX-lea, rolul femeii în societate era unul foarte bine definit și anume cel de mamă și de femeie casnică. Aceasta avea atribuții bine stabilite și nu se putea dezvolta și pe plan profesional. În acea perioadă singurul său scop bine conturat era cel de a avea grijă de familie, de soț, de copii și nu în ultimul rând de gospodărie.

Libertatea femeii nu era la același nivel cu cea a bărbatului deoarece treburile casnice îi îngradeau orice tip de activități externe. Multă vreme, scopul căsătoriei era acela de perpetuare a speciei. Totodata, o lungă perioadă de timp s-a considerat că o casă ce este plină de copii este binecuvântată și reprezintă un dar de la Dumnezeu. Bărbatul era cel care se ocupa de partea economică și de aprovizionarea familiei.

Un alt rol al femeii în acea perioadă era cel de educare a copiilor. Mama avea obligația să-și învețe fetele (în special) ce anume trebuie să știe pentru a fi soții bune și apreciate de către șoții lor. Tot ea, era cea care o învăța pe fată să citească și să scrie deoarece o lungă perioadă de timp fetele nu erau acceptate în școli din simplul motiv că era considerat că bărbatul trebuia să susțină financiar o familie.

Neavând șansa de a avea parte de o educație corespunzătoare, femeilor le-a fost foarte greu să se emancipeze și să fie egale cu bărbații din toate punctele de vedere și pe toate planurile. Astfel, emanciparea femeii s-a produs treptat, odata cu trecerea anilor și cu schimbarea mentalităților.

Pe de altă parte, autoarea Anne-Marie Houdebune-Gravaud afirmă în cartea “Femeia invizibilă- sau despre invizinilitatea femeii în limbaj” faptul că: “Se știe că ele muncesc întodeauna de două ori mai mult: timpul de participare al bărbaților la treburile casnice a crecut foarte puțin în cursul acestui secol, de la 10 la 60 de minute spun unele anchete. ”

Odată cu trecerea timpului, căsătoria ajunge să fie un parteneriat între cei doi, o formă de instituție ce este respectată de către membrii comunității. Din acest moment, pe lângă rolurile de soție, mamă și cel de gospodină, mai poate fi lua în calcul și rolul în care femeia are posibilitatea să-și dezvolte o cariera.

Așadar, cu pași mici dar siguri, femeia a reușit să fie egală cu bărbatul, să dețină dreptul la vot și să poată să-și dezvolte o carieră. Din momentul în care aceasta dorește să se realizeze și din punct de vedere profesional automat, volumul de muncă crește simțitor. Așadar, aceasta are de îndeplinit mai multe funcții

funcția de mama;

funcția de soție;

funcția profesională.

Odată cu trecerea timpului, bărbatul a început să se ocupe și el de gospodărie și de activitățile casnice de zi cu zi.

Chiar dacă, unii bărbați au început să se ocupe și ei de gospodărie și de unele treburi casnice, o parte din ei au rămas la fel de tradiționaliști. Un exemplu foarte bun îl reprezintă cei din mediul rural, unde multe femei nu lucrează, singura lor sarcină fiind aceea de a avea grija de treburile casnice și de familie. Spre deosebire de femeia din mediul rural, cea din mediul urban a început să fie mai independent și să nu mai depindă financiar de soț.

Totodată, aceasta, este capabilă să-și întemeieze o familie și să-și dezvolte o carieră la fel de frumoasă și de prosperă ca cea a unui bărbat. Educația copiilor a ajuns o sarcină comună și atât mama cât și tatăl se implică activ (în majoritatea familiilor) și au grijă ca aceștia să aibă parte de un mediu cât mai propice dezvoltării lor. Este foarte important pentru un copil să aibă parte de ambele modele. Cu cât familia este mai armonioasă iar părinții se înțeleg între ei, cu atât copilul va avea o copilărie mai frumoasă și lipsită de griji.

Din acest moment, femeile încep să-și schimbe mentalitatatea și prioritățile. Ele doresc să-și dedice mai mult timp carierei și modului în care se pot dezvolta din punct de vedere profesional. Treptat, acestea încep să-și împartă atribuțiile casnice cu soții și să-și petreacă mai mult timp studiind și dezvotându-și partea profesională.

În România, femeile și-au câștigat oficial dreptul la vot în anul 1938. Din momentul instaurării comunismului și în special în perioada regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej femeile au fost încurajate să se implice activ în viața socială și să intre în regimul de salarizare. Chiar dacă erau încurajate să-și dezvolte partea profesională, în același timp femeile ce se ocupau de familie erau mult mai apreciate în discursurile comuniștilor.

Începând cu anii ’90 femeia devine din ce în ce mai activă în viața publică și cea profesională. Aceasta începe să-și dorească drepturi, recompense și șanse la educație egale cu cele ale bărbaților.

II.2 Rolul femeii în societatea actuală

Cum am precizat și anterior, femeia are de îndeplinit mai multe roluri în societatea actuală (atât pe plan profesional cât și personal). Câteva dintre acestea sunt:

Femeie

Soție

Mamă

Casnică

Femeie de succes

Rolul de femeie

Cu trecerea anilor și cu înaintarea în vârstă, aceasta ajunge să se maturizeze și să-și asume rolul de femeie. Acesta este unul dintre rolurile pe care și-l va asuma toată viața odată cu maturizarea și asumarea acestei etape. Din acest moment, femeia începe să realizeze importanța și rolul pe care îl are în societate. Astfel, aceasta își dorește să aibă parte de o educație cât mai bună.

Educația primită în copilărie are un efect foarte mare în formarea caracterului acesteia. Dacă în copilărie i s-a permis să decidă singură, să facă propriile alegeri în momentul în care întâmpina un obstacol, îi va fi mult mai ușor să fie o persoană independentă atât emoțional cât și financiar față de cei din jurul său. Din păcate, în momentul în care în copilărie nu a fost lăsată să-și asume deciziile sau să hotorasca pentru propriul destin, acesteia îi va fi mult mai greu să devină o persoană independentă. În acest caz, ea riscă să devină dependentă afectiv și emoțional de persoanele din jurul său și să nu reușească să aibă suficientă încredere în ea.

Încredere în propria persoană este un element esențial în “desprinderea” de familie, de părinți și nu în ultimul rând reprezintă puterea de a lua singură deciziile și de a fi o persoană responsabilă. În momentul în care o femeie are încredere în ea, aceasta va avea puterea să lupte pentru un stil de viață independent. În caz contrar (în momentul în care femeia nu are încredere în capacitățile sale), acesteia îi va fi greu să decidă pentru propriul destin și pentru “propriul drum în viață”.

Rolul de soție

Cel de al doilea rol pe care o femeie îl întâmpină în viață, este cel de soție. O femeie știe faptul că, pentru a fi o soție bună, trebuie să creeze un echilibru între viața de familie, viața personală și viața profesională.

În funcție de educația pe care a primit-o în copilărie, aceasta va avea anumite așteptări de la cel cu care a ales să-și întemeieze o familie. În ultimile decenii, femeile mai ales cele din mediul urban, au început să se axeze foarte mult pe partea de carieră și pe cerințele pe care trebuie să le îndeplinească pentru a-și atinge obiectivele. Chiar daca au început să se dezvolte și din punct de vedere profesional, acestea se ocupă în continuare de soț și de gospodărie și nu își neglijează îndatoririle de zi cu zi.

Autorul Mihăilescu Ioan, afirmă faptul că: ”Așteptările soților cu privire la viața de familie sunt un factor psiho-social ce determină, într-o măsură importantă relațiile dintre soți…Dacă cei doi soți corespund în mare măsură așteptărilor, partenerii vor fi satisfăcuți de viața de familie și este asigurată o condiție importantă a stabilității familiei. Deziluzionarea așpteptărilor este o sursă de tensiuni familiale, iar când procesul de ajustare a personalităților și comportamentelor nu se produce, ea poate conduce la dezagregarea familiei”

În urma afirmației prezentate, pot afirma faptul că așteptările pe care le au soții unul de la celalalt sunt un factor important în relațiile favorabile dintre cei doi. Cu cât așteptările sunt mai realiste, cu atât cei doi se vor înțelege, iar riscul de dezagregare a familiei scade simțitor. În momentul în care așteptările corespund, șansele de reușită a formării unei familii trainice cresc.

Un prim pas pentru a avea o viață de familie cât mai liniștită și fericită îl reprezintă așteptările cât mai realiste a celor doi parteneri. Atât femeia, cât și bărbatul trebuie să se cunoască în primul rând pe ei înșiși și în al doilea rând trebuie să se cunoscă foarte bine între ei. Fiecare trebuie să știe și să accepte calitățile și defectele celuilalt.

În familiile tradiționaliste, tinerei fete i se implementează încă din copilărie faptul că trebuie să fie o soție bună. Acesteia i se explică îndatoririle și obligațiile pe care le va avea în momentul în care va hotărî să-și întemeieze o familie. Cu cât familia este mai tradiționalistă, cu atât sarcinile transmise vor fi legate de treburile casnice și nu de faptul că aceastra are dreptul, la fel ca și bărbatul, să-și formeze o carieră profesională.

În societatea actuală, rolul de soție este unul foarte controversat, deoarece părerile sunt împărțite. O parte din persoane consideră faptul că femeia trebuie să aibă in primul rând grijă de gospodărie și de copii, iar cealaltă parte a realizat faptul că aceasta pe langă rolul de soție, poate să-și asume și rolul de femeie de carieră.

Așadar, rolul de soție este unul foarte controversat și în momentul de fața. Atribuțiile acestui rol, diferă în funcție de mediul în care s-a dezvoltat femeia, ideile ce i-au fost implementate în copilărie și nu în ultimul rând anturajul pe care l-a avut.

Rolul de mamă

Următorul rol pe care îl poate îndeplini o femeie pe parcursul vieții, este cel de mamă. Acest rol este unul foarte important și necesită mult timp și multe resurse, atât emoționale cât și financiare.

Un lucru esențial în acest rol îl reprezintă vârsta pe care o are copilul de care acesta trebuie să aibă grijă. În cazul în care copilul este mic, mama va trebui să-i ofere cea mai mare parte din timpul ei, iar în cazul în care acesta este mai mare, nu va trebui să aibă grija de el în permanentă.

Un factor la fel de important în exercitarea rolului de mamă îl reprezintă numărul de copii. Cu cât numărul de copii este mai mare, automat sarcinile mamei cresc iar timpul acordat acestora este direct proporțional cu activitățile de zi cu zi. În momentul în care numărul copiilor crește, ea are mai multe activități casnice și trebuie să se ocupe și de educația acestora.

În același timp, tatăl reprezintă un factor foarte important. În momentul în care acesta este activ în viața copiilor săi, automat mama va avea mai mult timp pentru ea. Astfel, pe lângă rolul de mamă, aceasta va avea posibilitatea să se realizeze și din punct de vedere profesional.

Așadar, cu cât vârsta copiilor este mai mică, numărul acestora mai mare iar implicarea tatălui mai redusă, cu atât sarcinile unei mame cresc iar timpul acordat familiei este din ce în ce mai mare. În această situație, rolul de mamă este cel ce-i ocupă tot timpul și nu în ultimul rând, toate resursele.

Pentru multe femei acest rol este cel mai important. În special femeile din mediul rural pun pe primul loc rolul de mamă. Acestea pun pe primul loc viața personala și pe al doilea loc viața profesională. Este foarte important de subliniat faptul că rolul de mamă le aduce foarte multe satisfacții personale.

Mihăilescu Ioan afirma faptul că: “Femeile ocupate în activități extrafamiliale petrec cu copiii lor aproximativ de două ori mai puțin timp decît femeile casnice. În timp ce mamele casnice petrec cu copiii lor circa 7-8 ore pe zi, mamele ocupate rezervă acestei activități circa 4 ore, în cazul unui cuplu cu un copil sub 3 ani, 3 ore în cazul unui copil de peste 3 ani și 4 ore și jumătate în cazul în care au de îngrijit mai mulți copii ”

Așa cum afirmă și sociologul Mihăilescu Ioan, femeile ce au și un loc de muncă petrec mai puțin timp în familie, cu soțul și copiii, deoarece o parte din zi nu sunt acasă ci la serviciu. Spre deosebire de acestea, mamele ce sunt casnice au șansa de a petrece mai mult timp cu copiii. Timpul petrecut de acestea cu copiii lor poate fi dublu în comparație cu a mamelor ce au și un loc de muncă.

Rolul de casnică

În momentul în care o femeie se ocupă doar de familie și nu are o sursă de venit proprie, devine o femeie casnică. În această situație, principala sa ocupație este cea de a avea grija de propriul cămin.

Din fericire, au început să treacă vremurile în care singurul rol al femeii era acela de a avea grijă de casă și de educația copiilor. În perioada actuală, femeile își doresc să aibă propria carieră și să fie egale cu bărbații în această privință.

O femeie casnică nu are o viață socială foarte amlpă, multe dintre ele duc lipsa unei vieți sociale. În acest caz, singurele persoane cu care acestea intră în contact sunt: soțul, copilul/copiii și rudele apropiate cu care se întâlnește în diferite ocazii. În această situație, acestea își iau energia pozitivă și sentimentul de implinire din reușitele copiilor și rezultatele bune ale acestora.

În același timp, viața de femeie casnică oferă o anumită securitate în ceea ce privește statul oferit de societatea tradiționalistă. Un inconvenient este reprezentat de lipsa independenței financiare și a unui grad limitat de luare a unor decizii din punct de vedere social. În momentul în care femeia nu are un venit propriu, stabil, aceasta va depinde de soț și nu va avea puterea necesară sa ia propriile decizii.

Rolul de femeie de succes

Alain Touraine afirmă în cartea “Lumea femeilor” faptul că : „Femeile se identifică în primul rând în calitatea lor de femei. A fi femeie nu este simpla constatare a unei stări de fapt, ci afirmarea unei vointe de a fi. A se defeni ca femeie inseamnă să așeze în centrul propriei vieți un anumit raport vizavi de sine însăși, construirea unei imagini de sine ca femeie.”

Prin urmare, fiecare femeie trebuie să fie conștientă de calitățile pe care le are și de ceea ce valorează. În momentul în care aceasta va începe să se aprecieze la adevărata sa valoare, stima ei de sine va crește simțitor. O persoană cu o stimă de sine ridicată are șanse mult mai mari să se realizeze pe plan professional în comparatie cu o persoană ce are o stimă de sine mai scăzută.

Cu trecerea timpului mentalitatea s-a mai schimbat, iar femeia a început să pună din ce în ce mai mult cariera pe primul loc. Din femeia casnică, ce avea grija doar de gospodărie, de copii și de soț, a ajuns o femeie independentă, ce știe ce-și dorește de la viață și nu în ultimul rând, știe ce-și dorește din punct de vedere profesional.

În ultimul timp, auzim din ce în ce mai des vorbindu-se de femeia de succes, de femia manager ce este egală cu bărbatul. Aceasta a început să ocupe funcții la fel de importante și să aspire la un viitor mai bun. Aceasta reușește să devină independentă și să-și formeze propriul viitor și propriul destin.

Kathy Glover Scott afirmă faptul că: “Trăim vremuri nemaiîntâlnite. Pe de o parte, femeile au un potențial nelimitat.Pe de altă parte, femeile n-au mai fost nicicând atât de provocate pe plan emoțional, mintal, fizic și spiritual. De aici se naște un paradox – îl întâlnim la fiecare femeie din ziua de azi.”

Scriitoarea vrea să sublinieze faptul că, din moment ce femeia a început să se dezvolte și pe plan profesional, îndatoririle acesteia au crescut dar timpul și orele în care trebuie să-și îndeplinească toate sarcinile au ramas la fel. Acest rol reprezintă o provocare din toate punctele de vedere și pe toate planurile:

Planul emoțional

Planul psihic

Planul fizic

Planul spiritual

Femeia de success trebuie să știe să facă fața noilor sarcini și mai ales noilor îndatoriri, Din moment ce este o femeie de success și are un loc de muncă, nu va avea șansa să petreacă la fel de mult timp liber cu familia (cu copilul și cu soțul) la fel ca o femeie obișnuită. Aceasta trebuie să învețe să-și canalizeze emoțiile, trăirile interioare și eventualele probleme profesionale astfel încât să nu-i afecteze viața personală.

Din moment ce va reuși să ajungă la un echilibru din acest punct de vedere, nu va avea de suferit în plan emoțional. În caz contrar, aceasta va acumula din ce în ce mai multe energii negative și sentimente refulate ce îi vor afecta viața personală pe viitor.

Un alt plan ce poate avea de suferit în urma schimbărilor produse este cel fizic. Femeia trebuie să facă fața cât mai multor provocări și să reușească să dețină suficientă energie pentru a-și duce la bun sfârșit toate îndatoririle (atât cele pe plan personal cât și cele pe plan profesional). Ea trebuie să-și cunoască foarte bine organismul pentru a ști cum să-și gestioneze energia și tensiunea acumulată.

Astfel, femeia este nevoită să se adapteze noilor schimbări ce apar în viața ei pentru a reuși să se descurce în orice situație. Ea trebuie să fie capabiă să-și asume toate rolurile prevăzute de societate pentru a fi fericită și nu în ultimul rând, pentru a se simți împlinită cu propria persoană.

II.3 Femeia și cariera

Kathy Glover Scott afirmă faptul că”…succesul înseamnă cât de bine realizăm ceea ce ne-am propus. Înseamnă țelurle care ni se împletesc cu visurile și încântarea de a fi mai bune decât ne-am așteptat. Succesul înseamnă prosperiate și înflorire pe plan personal și financiar.”

Așadar, succesul reprezintă o parte importantă în viața noastră deoarece acesta ne oferă satisfacții atât pe plan professional cât și personal. O femeie ce începe să își dezvolte o carieră va avea o stimă de sine mult mai ridicată în comparție cu alte personae. Din momentul în care începem să realizăm ceea ce ne-am propus pe parcursul vieții, simțim cum ni se îndeplinesc visurile și cunoștem succesul.

Cercetătorii în domeniu au demonstrate faptul că există 4 strategii acreditate pentru a avea success:

Luarea propriilor decizii/hotărâri;

Canalizarea energiei pozitive pentru rezolvarea eficientă a unei probleme;

Folosirea intenției și a puterii pe care aceasta o are;

Perseverența.

Luarea propriilor hotărâri

Este foarte important pentru fiecare persoană să fie capabilă să hotărască singură pentru propriile decizii. În momentul în care aceasta, este capabilă să decidă și să-și asume în totalitate deciziile pe care le ia, va deveni o persoană independentă ce poate avea succes în ceea ce-și propune în viață.

În același timp, capacitatea de a lua singur hotărâri poate fi modificată în timp. În acest caz, inclusiv o persoană ce la un moment dat a fost dependentă afectiv sau economic de altă persoană poate ajunge să fie capabilă să decidă pentru propria persoană. În timp, aceasta poate ajunge stăpână pe propriul destin și pe propriile decizii. Sentimentul de reușită în momentul în care ești singura persoană care hotărăște pe ce drum să mergi, este mult mai accentuatși resimțit.

Canalizarea energiei pozitive pentru rezolvarea eficientă a unei probleme

Una din strategiile cele mai importante pentru atingerea succesului este canalizarea corectă a energiei. Scriitoarea Kathy Glover Scott, prezintă în cartea “Femeia de Succes-Calea spre un potențial nemărgini 2 tipuri de folosire a energiei:

Folosirea în mod tradițional a energiei:

În acest tip, energia principală pleacă spre:

Figura 1.

După cum observăm în Figura 1 , principala energie este îndreptată spre familie. Gândirea tradiționalistă arată faptul că o femeie trebuie să se ocupe în primul rând de familie și după de carieră. După cum se observă, procentajul cel mai mic de energie oferită este cel pentru problemele personale, pentru modelarea și dezvoltarea sinelui.

Așadar, se poate afirma faptul că în gândirea tradiționalistă, majoritatea energiei era oferită familiei și grijilor de zi cu zi ce apăreau în gospodărie. În momentul în care femeia își imparte ăn acest mod energia, aceasta nu reușește să se ocupe suficient de propria persoană și se lasă pe ultimul loc după: familie, sertviciu, comunitate și alte persoane pe care le întâlnește în jurul său. Abordând această strategie, femeii îi va fi greu să se dezvolte și pe alte planuridin moment ce nu își focalizează energia pentru dezvoltarea personală.

Folosirea energiei- o abordare nouă

În această categorie, energia se imparte astfel:

Figura 2

Din Figura 2, se poate observa faptul că principala sursă de energie se îndreaptă spre dezvoltarea sinelui. Din această categorie fac parte femeile ce își doresc și reușesc să facă anumite schimbări în ceea ce privește propria personalitate. O persoană ce este mulțumită de propria viață va reuși să se dezvolte mai armonios atât din punct de vedere personal cât și profesional.

Succesului poate reprezenta:

Construirea unui plan nou

Putere de concentrare mult mai bine dezvoltată

Satisfacția pe care o oferă un loc de muncă potrivit

Folosirea energiei în diferite circumstanțe, șansa de a avea mai multe alternative de a o folosi

Eliminarea stresului cotidian

Dorința de autoprotejare

Acceptarea ideii de a fi o femeie capabilă/încrederea în propria persoană și în propriile forțe

O femeie ce dorește să își dezvolte o carieră, știe când este cazul să-și construiască un plan nou pentru a avea in continuare rezultatele dorite. În același timp, ea este capabilă să se concentreze pe ceea ce contează cu adevărat pentru ea și pentru bunul mers al lucrurilor.

În momentul în care aceasta are locul de muncă pe care și l-a dorit și pentru care s-a pregătit, satisfacția este mult mai mare în comparație cu o femeie ce nu lucrează în domeniul pe care și l-a ales. Unei femei ce nu lucrează într-un loc în care să se poată dezvolta professional cum și-a dorit, îi va fi mai greu să ajungă o femeie de success, deoarece nu are activitățile pe care și le-a dorit.

Unul dintre obstacolele ce pot fi întâlnite in atingerea succesului este reprezentat de stresul cotidian. Acesta poate avea un impact destul de mare asupra dezvoltării unei cariere. În momentul în care stresul ne acaparează, trebuie să știm cum să-l gestionăm pentru a nu ne afecta activitățile zilnice.

Totodata, Ella Ciupercă afirmă în cartea “Manager la genul feminin- Femeia contemporană în lupta cu ea însăși”faptul că:

“Femeile anteprenor au interiorizat valori specifice perioadei moderne precum:

Independența materială;

Individualismul;

Dorința de a reuși în carieră;

Dorința de a fi acceptate.”

Această teorie demonstrează faptul că o femeie este capabilă din toate punctele de vedere să-și dezvolte o carieră, atâta timp cât reușește să îndeplinească anumite valori, specifice perioadei în care trăim.

Independența materială

Independența materială a femeii este unul dintre subiectele cele mai discutate în ultima perioadă. Aceastea au început să aibă propria carieră și să nu mai fie dependente de bărbați din punct de vedere financiar. Cu trecere timpului din ce în ce mai multe femei au început să se axeze pe partea profesională și să-și dorească să iasă din anonimat.

Un alt beneficiu asigurat de independeța financiară, este șansa de a decide atât pentru propria persoană cât și pentru întreaga familie. În momentul în care femeia are propriul venit, poate să hotărască ce anume vrea să facă cu banii ei sau cum să gestioneze eventualele probleme ce pot apărea în cuplu. În caz contrar, în momentul în care nu are propriul venit, aceasta este constrânsă de situație să-și consulte soțul în orice situație.

Individualismul

Din moment ce și-a câștigat independența materială și a început să-și construiască o carieră, femeia începe să devină mai individualistă și să nu mai pună atât de mult preț pe ceea ce zic celelalte personae despre ea.

Bărbatul, poate avea tendința de a cataloga un eventual eșec drept o incapacitate a femeii de a îndeplini anumite sarcini sau de a se realiza. Acest tip de gândire poate să-i creeze femeii sentimentul de inferioritate sau de incompetență. În același timp, mentalitatea tradiționalistă poate să-și spună cuvântul și să-i influențeze pe cei din exterior. Cu cât o persoană gândește mai tradiționalist, cu atât mai greu va accepta succesul pe piața muncii a femeii.

Sociologul, Sonya Rudikoff afirmă faptul că: „Se vehiculează tot mai mult ideea că femeile au fost deseori dezavantajate atât de frica eșcului, cât și de frica succesului”

În urma acestei afirmații, putem concluziona faptul că femeilor le-a fost în primul rând frică de eșec. Această teamă poate conduce mai multe persoane spre anxietate. Atât frica de eșec, cât și frica de a reuși sunt obstacole pe care o femeie le-a întâlnit pe parcursul vieții în formarea unei cariere.

Din momentul în care femeia și-a depășit aceste temeri, ea va reuși să-și formeze propriul viitor și propria carieră în funcție de dorințele și de așteptările pe care le are de la viață. Atât timp cât ea își schimbă atitudinea față de probleme, îi va fi mai ușor să le înfrunte și în același timp să le depășească.

Dorința de a reuși în carieră

Automat, din momentul în care și-a depășit temerile, aceasta va reuși să se realizeze din punct de vedere profesional. Primul pas spre o carieră strălucită este acela de a-și dori ca acest lucru să se îndeplinească.

Ella Ciupercă afirmă în cartea “Manager la genul feminin- Femeia contemporană în lupta cu ea însăși” faptul că:

”În comunitatea Europeană numărul femeilor angajate a crescut de la mai puțin de 40 la peste 53 de milioane în perioada 1965-1991, în timp ce al bărbaților a scăzut în aceeași perioadă de la 83 la 82 de milioane (Comisia Coomonutății Europene 1993) Motivele pentru care reprezentanții fiecărui sex aleg să nu lucreze sunt foarte diferite: bărbații sunt inactivi din cauza educației necorespunzătoare sau a pensionării, în timp ce aproape jumătate din femeile de 25-54 de ani preferă să nu lucreze din cauza responsabilităților familiei și gospodăriei”

După cum se poate observa, numărul femeilor angajate a crescut simțitor în ultimile decenii. De asemenea o altă observație estea cea legată de numărul bărbaților. În timp ce numărul femeilor angajate a crescut, se pare că numărul bărbaților angajați a scăzut simțitor de la 83 de milioane la 82 de milioane.

Dacă numărul bărbaților ce nu mai sunt angajați cu carte de muncă a scăzut destul de mult (un milion), numărul femeilor ce au început să lucreze în ultima perioadă a crescut de la 40 de milioane la peste 53 de milioane. Din câte putem observa în urma acestui studiu, se pare că din ce în ce mai multe femei au început să fie active pe piața muncii.

Dorința de a fi acceptate

În general, femeile își doresc să fie acceptate de către cei din jur, de colectiv. Prin natura lor, ele sunt ființe sociale ce relaționează cu ceilalți. Nevoia de acceptare, de aparteneță la un grup le îndeamnă pe acestea să comunice mai ușor atunci când este necesar și când își doresc să-și lărgească cercul de cunoscuți.

Petru L. Curșeu și Smaranda Boroș, afirmă în cartea “Femeia manager- între reprezentare și realitate socială” următorul lucru:

“Femeile adoptă un stil de conducere orientat mai degrabă spre stabilirea și păstrarea relațiilor inetrpersonale în comparație cu bărbații, al căror stil de conducere este orientat mai degrabă spre realizarea sarcinilor ”

Așadar, o femeie poate să-și formeze o carieră, atâta timp cât reușește să treacă peste stereotipuri și peste mentalitatea traditionalistă a unor personae cu care se poate confrunta pe parcursul vieții.

III. Integrarea tinerelor absolvente pe piața muncii

III.1. Integrarea pe piața muncii

“Integrearea apare ca un proces social deosebit de complex și în aceeași măsură de important, deoarece cadrul în care fiecare salariat trăiește îi dă sentimentul că prin activitatea sa cotidiană își realizează vocația, își pune în valoare pregătirea și experiența profesională, își poate dezvolta aptitudinile și forma deprinderile, își afirmă capacitatea creatoare, personalitatea. Integritatea înseamnă de fapt acumularea de valori comune propuse de mediul integrator.”

Bazându-ne pe afirmația anterioară, deducem faptul că integrarea pe piața muncii reprezintă un proces social foarte complex și nu în ultimul rând, important. Încadrarea îi dă sentimentul fiecărei persoane în parte, că aparține unui grup sau unei categorii sociale și face parte dintr-un întreg. În această situație, persoana salariată, are sentimentul că și-a îndeplinit vocația și astfel, își pune în valoare calitățile și abilitățile pe care le-a acumulat pe parcursul anilor de studiu.

Pentru a angaja noi persoane pe piața muncii, managerul este nevoit să îndeplinească 3 condiții principale:

Definirea exactă a condițiilor de muncă;

Ajutarea persoanei noi angajate, de către ceilalți angajați pentru a se acomoda noilor cerințe;

Încurajarea angajatului pentru a se simți încrezător în propriile forțe și în aptitudinile pentru care a fost angajat.

În momentul în care acesta (managerul firmei) are capacitatea de a forma colective noi, șansele angajaților de a se dezvolta din punct de vedere profesional cresc simțitor. Cu cât personalul se integrează mai repede, cu atât productivitatea crește .

Pentru a se ingra mai bine pe piața muncii, angajații au nevoie de mai multe avantaje. Acestea sunt:

Salariile motivante;

Posibilitatea reală de promovare;

Stabilitatea postului (pe o perioadă cât mai îndelungată);

Receptivitatea șefilor la sugestii noi;

Șansa de a se afirma în cadrul companiei;

Posibilitatea de a face parte dintr-un grup unit;

Posibilitatea la zile de concediu.

Salariile motivante

În zilele noastre, această caracteristică este din ce în ce mai importantă pentru cât mai multe persoane. Mulți tineri (și nu doar cei tineri) sunt tentați de salariile mari pe care le oferă unele companii. Cu cât salariile primite sunt mai motivante, cu atât angajații muncesc cu mai mult spor pentru a reuși să-și păstreze locul de muncă și pentru a avansa.

Un angajat ce este mulțumit din punct de vedere financiar va avea mai mult spor în ceea ce face și își va pune în practică toate atuurile și abilitățile de care dispune. În caz contrar, când salariul nu este pe măsura așteptărilor, angajatul nu este suficient de motivat pentru a lucra. Ajuns în acest stadiu, posibilitatea ca acesta să-și dorească un nou loc de muncă, mai bine plătit este din ce în ce mai mare.

„Capacitatea de a munci, existentă în personalitatea vie a omului și constând în aptitudinile acestuia de a desfășura o activitate utilă, determinată…lucrătorul primește salariul ca preț al forței sale de muncă, iar întrepinzătorul va intra în posesia rezultatului muncii, după ce forța de muncă a fost cosumată productiv.”

Posibilitatea reală de promovare

În momentul angajării, fiecare persoană își dorește să aibă posibilitatea reală de a promova pe un post mai bun. În această etapă, persoana agajată începe să lucreze cu o funcție mai mică și speră ca după o perioadă în care își va arăta capacitățile și abilitățile profesionale să obțină o promovare.

Stabilitatea postului (pe o perioadă cât mai îndelungată)

Această caracteristică este una foarte importantă în momentul în care individul își dorește să se integreze pe piața muncii. În momentul în care devine angajat, acesta are nevoie de o siguranță economică și nu în ultimul rând de o stabilitate. Individul simte nevoia de securitate (de a simți că are un loc de muncă asigurat).

Receptivitatea șefilor la sugestii noi

În general, fiecare persoană simte nevoia de a se simți apreciată și ascultată de cei din jurul său. Din păcate, sunt și angajatori sau manageri ce nu sunt dispuși să-și asculte subordonații în momentul în care întâmpină o problemă. Aceștia, au tendința de a rezolva singuri totul și în același timp, au impresia că doar ei sunt cei ce au dreptate. Astfel de șefi, nu-i dau posibilitatea angajatului de a-și exprima opinia și de a oferi sugestii în situații de criză.

Șansa de a se afirma în cadrul companiei

În momentul în care, individului i se oferă șansa de a prezenta sugestii noi și este ascultat, automat șansele de afirmare ale acestuia, în cadrul companiei cresc. În general, ideile noi și bune sunt apreciate și răsplătite de către superiori. Fiecare persoană ce se angajează , la un moment dat își dorește să fie remarcată pentru ceea ce valorează.

Posibilitatea de a face parte dintr-un grup unit

După cum am precizat și în cel de al doilea capitol, nevoia individului de socializare este cunoscută încă din antichitate. Fiecare persoană, simte nevoia să socializeze, simte nevoia să aparțină unui grup.

În acest caz, un nou loc de muncă, îi oferă individului posibilitatea de a-și lărgi cercul de cunoștințe și de a-și face noi prieteni. Un grup unit la locul de muncă aduce armonie și în același timp, înțelegere între membri. În momentul în care există acești factori, angajații au mai mult spor atunci când lucrează și vin cu drag la muncă.

Posibilitatea la zile de concediu

Nu în ultimul rând, o altă caracteristică de care ține cont o persoană în momentul în care se angajează, este posibilitatea de a avea parte de zile de concediu. În același timp, acesta poate fi cu plată sau fară plată, în funcție de locul de muncă și de compania în cadrul căreia lucrează individul. În momentul în care se angajează, angajatorul îi prezintă acestuia toate aspetele, inclusiv zilele de concediu la care are dreptul și modul în care acesta este plătit în această perioadă.

Specialiștii în domeniu, au identificat 3 etape pentru “asimilarea și integrarea personalului tânăr:

Acomodarea

Integrarea la locul de muncă

Integrarea în organizație.”

Acomodarea angajatului are loc din momentul în care acesta începe să-și cunoască colegii și viitorul loc de muncă. Această etapă ține doar de el și de capacitatea lui de adaptare. În comparație cu prima etapă, cea de a doua (integrarea la locul de muncă) ține mai mult de angajator, de conducătorul echipei. Acesta are obligația morală de a-l informa cu privire la obiectivele filrmei și comportamentul pe care trebuie să-l adopte în cadrul acesteia.

Cea de a treia etapă, integrarea în organizație a tinerilor ar trebui să aibă în vedere mai multe aspecte. Un prim aspect este asigurarea unui mediu propice dezvoltării acestuia pentru a rămâne în cadrul companiei. Cel de al doilea capacitatea intelectuală și pregătirea acestora. Și nu cel din urmă, al treilea aspect constă în nevoia acestora de fi apreciați și de a se crede în puterea lor de muncă.

“Cercetătorii în domeniu economiei au ajuns la concluzia că: dubla noțiune de piață a forței de muncă și piața muncii pornește de la două viziuni asupra factorului uman al producției. În primul caz, forța de muncă este tratată ca o marfă obișnuită care vinde și se cumpără la un anumit preț (salariu), determinat în mod strict de forțele pieței la un moment dat.Cea de a doua viziune, privește factorul uman al producției ca pe o marfă care se deosebește de mărfurile obișnuite, deoarece introduce în analiză procese economico sociale anterioare vânzării cumpărării forței de muncă și posterioare acesteia.„

III.2 Importanța studiilor superioare și șansele angajării femeii în momentul terminării acestora

Fiecare persoană în parte (în special tinerii) au inclusă în personalitatea lor capacitaea de a munci. Această capacitate, se manifestă prin aptitudinile, abilitățile și determinarea de care dă dovadă un individ în momentul în care trebuie să desfășoare o activitate.

Din fericire, în zilele noastre din ce în ce mai mulți tineri aleg să-și continue studiile și să urmeze o facultate în domeniul în care își doresc sau consideră că au abilitățile necesare. O schimbare foarte mare s-a produs în rândul persoanelor de gen feminin. În ultima perioadă din ce în ce mai multe femei au ales să-și dezvolte studiile și să fie egale cu bărbații din acest punct de vedere.

Pentru a evidenția raportul dintre nivelul de salarizare din România, dintre categoriile de gen, poate fi adus spre exemplu următorul studiu, al sociologilor Băbeanu Marin și Vlăsceanu Gheorghe:

„Numărul mediu al salariaților pe sexe și activități ale economiei naționale (mii de persoane)”

„Sursa: Cercetare Statistică privind costul forței de muncă: Anuarul statistic al României, 2006, p.129”

După cum putem observa în tabelul de mai sus, numărul femeilor angajate și al bărbaților variază de la o activitate la alta. Sociologii Băbeanu Marin și Vlăsceanu Gheorghe demonstrează, în urma cercetării făcute, faptul că,în anul 2005, în funcție de domeniul abordat, crește sau scade numărul de bărbați sau femei angajate.

În domeniu economic avem: 52,4% bărbați și 47,6% femei;

În domeniul agriculturii avem: 75,5% bărbați și 24,5% femei;

În domeniul industriei avem: 54% bărbași și 46% femei;

În domeiul construcțiilor avem 86,1% bărbați și 13, 9% femei;

În domeniu comerțului avem 47,4% bărbați și 52, 6% femei;

În domeniul hotelier avem 37% bărbați și 63% femei;

În domeniul transporturilor și comunicațiilor avem: 71% bărbați și 21% femei;

În domeniul intermedierilor financiare 30,1% bărbați și 69,9% femei;

În domeniul tranzacțiilor imobiliare avem: 63,4% bărbați și 36,6% femei;

În domeniul administrației piblice avem: 41,6% bărbați și 58,4% femei;

În domeniul învățământului avem: 31,3% bărbați și 68,7% femei;

În domeniul sânâtâții și al asistenței sociale avem 21,2% bărbați și 78,8% femei;

În celelalte domenii ale economiei ce nu au fost precizate anterior din 100 de persoane angajate, avem: 55,8% bărbați și 44,2% femei.

Urmărind tabelul prezentat, putem deduce faptul că, a avut loc o creștere în rândul angajării pe piața muncii a femeilor. Cu trecerea anilor, din ce în ce mai multe femei au început să se încadreze pe piața muncii, în diverse domenii. Aceste au ales să,și dezvolte o carieră, în funcție de domeniul de activitate pentru care s-a pregătit pe parcursul anilor de școlarizare.

O altă situație pe care o întâlnim în ultima perioadă este cea în care femeia a început să pună pe primul loc cariera și dezvoltarea sa personală, lăsând pe planul doi formarea unei familii. Acestea preferă să-și consolideze o carieră și să fie independente din punct de vedere financiar și pe urmă să.și întemeieze o familie.

“Cea mai importantă mutație s-a produs în segmentul de vârstă al femeilor tinere, între 25-49 de ani, aflate la prima slujbă și cu copii în îngrijire, în numeroase țări, cariera lor profesională nemaifiind semnificativ întreruptă din cauza nașterii.”

Așadar, putem observa o schimbare semnificativă la nivelul mentalității femeilor din ziua de astăzi. Acestea au început, din ce în ce mai mult, să-și dorească să aibă o carieră și să fie independente din punct de vedere financiar.

III.3 Obstacolele ce intervin în momentul angajării

Unul dintre cele mai des întâlnite obstacole ce intervine în momentul angajării, este reprezentat de păstrarea gândirii tradiționaliste a unor persoane. Din păcate mai există bărbați care consideră ca ei sunt cei ce trebuie să aducă venitul în casă și drept urmare ei sunt cei ce se ocupă de partea financiară. Aceștia, continuă să considere că singurul rol al femeii este acela de a avea grijă de gospodărie și de copii.

Un alt obstacol, la fel de des întâlnit, îl reprezintă discriminarea la locul de muncă. Multe femei sunt nevoite să se lupte cu acest fapt, din simplul motiv că sunt femei iar în opinia unor bărbați reprezintă „sexul slab”.Ele trebuie să aibă puterea necesară, ingeniozitatea și tăria de caracter pentru a înfrunta orice obstacol poate interveni în calea propriei dezvoltări profesionale. În același timp, sunt nevoite să fie mereu foarte bine pregătite pentru a nu le da ocazia celor din jur să o critice sau să-i atraga atenția în diverse amănunte.

“Drept urmare, studenții de la SNSPA sunt cei care percep cel mai acut existența discriminărilor între bărbați și femei în societatea românească contemporană: 54, 8% dinstre aceștia consideră că în societate există discriminări între femei și bărbați în mare și foarte mare măsură, în schimb ce studenții de la Universitate și ASE răspund similar într-un proces de 20,4%, respectiv 8,6%”

Așadar, se pare că în societatea actuală, continuăm să întâmpinăm probleme în ceea ce privește discriminarea de gen la locul de muncă. Se poate observa faptul că studentele de la SNSPA, se simt discriminate într-o proporție foarte mare- 54%. Mai mult de jumătate dintre persoanele ce au participat la cercetarea efectuată de sociologul Ella Ciupercă au ales variantele în foarte mare măsură și în mare măsură, în ceea ce privește discriminarea între bărbați și femei la locul de muncă și nu numai.

S-a precizat că prin discriminarea la angajare se înțelege îngrădirea accesului la anumite locuri de muncă pe motive de rasă, vârstă, sex, religie, înalțime, greutate, naționalitate, handicap sau orientare sexuală.  S-a comentat faptul că ofertele de serviciu din media sunt pline de elemente de discriminare de tipul:

„tânăr sau tânără";

„aspect fizic plăcut";

„fără obligații/responsabilități";

„disponibilitate".

S-a remarcat, de asemenea, că C.V.-ul cerut la angajare conține deseori date nerelevante pentru fișa postului, constituind un dezavantaj pentru femei: stare civilă, copii, sarcină. Interviul este și el adesea discriminatoriu atunci când conține aspecte precum vârsta, întrebări privind familia, statutul marital, relațiile intime, planurile de viitor, posturile ocupate anterior.

Un alt obstacol întâlnit în România în momentul angajării îl reprezintă lipsa de experiență în domeniul pentru care se aplică CV-ul. Mulți tineri își termină studiile dar nu au experiența necesară pentru a se încadra pe piața muncii.

În același timp, lipsa cunoștințelor necesare reprezintă o problemă la fel de mare ca și cele prezentate anterior. Sunt unele persoane, ce în lipsa unui loc de muncă în domeniul în care s-au pregatit, aplică pentru diverse posturi, din alte domenii, doar din nevoia de a avea o stabilitate economică și de a reuși să ajungă independenți din punct de vedere financiar.

În concluzie, în momentul în care dorește să se integreze pe piața muncii, fiecare femeie în parte, întâmpină diverse obstacole. Este foarte important ca aceasta să știe cum să le facă față și nu în ultimul rând, cum să șe depășească.

IV. Cercetare științifică

Sociologul Petre Mâlcomete afirmă faptul că: „chestionarul reprezintă o succesiune programată, logic și psihologic , de enunțuri, care prin interdependența lor formează un tot, și prin administrarea de către operatorii de interviu sau prin autoadministrare de către un subiect sau un grup de subiecți determină din partea acestora un comportament verbal ce urmează a fi înregistrat în scris, pe bandă magnetică sau prin suporți telematici”.

Cercetătorii în domeniu, au ajuns la concluzia că un chestionar poate fi de două feluri:

Chestionar tip pâlnie;

Chestionar tip pâlnie inversată.

În cartea “Cercetări de Marketig”, sociologul Iacob Cătoiu, a precizat faptul că, într-un chestionar pot fi adresate mai multe tipuri de întrebări, în funcție de cerința lor și nu în ultimul rând de ceea ce se dorește să se demonstreze. Aceste întrebări sun clasificate astfel:

Întrebări de identificare;

Întrebări de bază;

Întrebări de clasificare.

În chestionarul de tip pâlnie, întrebările de început sunt de identificare. În această etapă, se află informațiile esențiale despre persoana ce urmează a fi chestionată (Exemplu: vârstă, sex, mediul de provenință, statutul, nivelul de școlarizare). În continuare sunt prezentate întrebările de bază și scopul cercetării. Spre deosebire de acesta, în chestionarul de tip pâlnie inversată, primele întrebări sunt cele de bază, iar spre final se întâlnesc cele de identificare.

În prezenta cercetare, am ales să utilizez chestionarul de tip pâlnie, deoarece consider că este mai util și, cu ajutorul întrebărilor inițiale știm amănuntele esențiale legate de persoana ce a completat respectivul chestionar.

Chestionarul aplicat, are ca scop descoperirea nivelului de integrare pe piața muncii a femeii (din mediul urban și din cel rural) și în același timp posibilitățile acesteia de a se dezvolta din punct de vedere profesional.

Aplicarea Chestionarului

La întrebarea numărul 8, femeile ce au completat chestionarul au răspuns în felul următor (“Vă considerați o persoană împlinită în ceea ce privește viața de familie pe care o aveți în acest moment?”):

În urma chestionarului aplicat, putem deduce faptul că, femeile din mediul rural sunt mult mai mulțumite de viața de familie și de modul în care acestea își cresc copii. Numărul celor care au bifat răspunsurile “în foarte mare măsură” și “în mare măsură” este mult mai mare în comparative cu numărul femeilor ce sunt din mediul urban.

În același timp, atât numărul femeilor din mediul urban, cât și numărul femeilor din mediul rural, ce au răspuns că sunt mulțumite de viața lor “în foarte mică măsură” este relativ egal (13% respectiv 10%).

La următoarea întreabre, cea în care femeile au fost întrebate dacă sunt mulțumite cu propriul stil de viață, (întrebarea numărul 9.”Sunteți o persoană împlinită cu propriul stil de viață?”) femeile chestionate au răspuns astfel:

După cum putem observa, în urma rezultatelor obținute, femeile din mediul rural, sunt mult mai mulțumite de viața lor, în comparație cu femeile din mediul urban. Cele din mediul rural, au au ales primele 2 variante de răspuns (“în foarte mare măsură” și “în mare măsură”) în proporție de 56%, în comparație cu cele din mediul urban, ce au răspuns în proporție de 43%.

La polul opus, femeile din mediul urban au bifat într-un număr mai mare ultimele două variante (“în foarte mică măsură” și “în mică măsură”). Acestea au fost în proporție de 28% în comparație cu cele din mediul rural care au ales aceste variante de răspuns în proporție de 19%

Așadar, în urma acestei întrebări, cu ajutorul informațiilor obținute, reiese faptul că femeile din mediul urban sunt mai puțin mulțumite cu stilul de viața actual și își doresc mai mult de la propria persoană, în comparație cu femeile din mediul urban ce par să fie mai mulțumite de situația lor.

La cea de a zecea întrebare, femeile chestionate au fost întrebate cât de mult se implică partenerul lor în treburile gospodărești (“În ce măsură vă ajută soțul la treburile casnice?”)

La această întrebare, se pare că există o diferență foarte mare între răspunsurile femeilor din mediul urban, în comparație cu răspunsurile femeilor din mediul rural. Se poate observa cu ușurință faptul că, soții femeilor din mediul urban se implică mult mai mult în treburile casnice. Acestea au bifat primele două răspunsuri într-o proporție de 57%. La polul opus, foarte puține dintre acestea, au bifat ultimele două răspunsuri, respectiv 16%.

Sper deosebire de femeile din mediul urban, femeile din mediul rural consideră că nu sunt ajutate suficent de către soți în ceea ce privește activitățile casnice de zi cu zi. Ele au bifat primele două răspunsuri într-o proporție de 27%. Cele ce au prefaerat să aleagă ultimele două variante de răspuns au fost în proporție de 44%.

Așadar se poate observa diferența de abordare a acestei situații în cazul bărbaților din mediul rural. Aceștia preferă să nu-și ajute soțiile în treburile gospodărești din cauza unei mentalități ce continuă să fie tradiționalistă. Bărbații din mediul urban își ajută soțiile în activitățile casnice într-o proporție de 84% (au fost adunate primele 3 variante de răspuns). Spre deosebire de aceștia, cei din mediul rural, se implică în astfel de activități într-o proporție de 56%.

La cea de a 11-a întrebare (Sunt lucruri pe care vă doriți să le schimbați la dumneavostră?), femeile chestionate au răspuns astfel:

După cum putem observa, în urma răspunsurilor primite, atât femeile din mediul urban, cât și cele din mediul rural, își doresc să facă o schimbare în ceea ce privește propria persoană. Dacă la înterbarea anterioară, procentajul primelor două variante era în favoarea femeilor din mediul rural, de această dată, procentajul este relativ egal în ambele medii:

În foarte mare măsură: 31%, respectiv 29%

În mare măsură: 26%, respectiv 25%

Diferența dintre cele două categorii, apare de data aceasta, la ultimele două variante de răspuns. Femeile din mediul urban au un procentaj de 23%, în comparație cu cele din mediul rural care au un procentaj de 10%.

Așadar, putem observa faptul că femeile din mediul urban sunt, într-o anumită măsură, mai muțumite de propria persoană și nu-și doresc la fel de multe schimbări în această privință, ca femeile din mediul rural.

La următoarea întrebare (întrebarea numărul 12) femeile au fost întrebate ce schimbări și-ar dori să facă în ceea ce privește propria persoană. Răspunsurile acestora au variat foarte mult deoarece, a fost o întrebare deschisă, unde au avut posibilitatea să completeze exact ceea ce și-au dorit.

După cum se poate observa, atât femeile din mediul urban, cât și cele din mediul rural, doresc să facă mai multe schimbări în ceea ce privește propria lor persoană.

În topul clasamentului dorințelor femeilor din mediul urban, se enumeră următoarele:

Nevoia unui nivel de încredere cât mai ridicat în propria persoană ( 22%);

Nevoia de a petrece cât mai mult timp în compania copiilor (17%);

Nevoia de a avea cât mai mult timp pentru dezvoltarea personală (15%);

Îndependența financiară (16%);

Schimbarea atitudinii (10%);

Nevoia de exprimare a sentimentelor (8%).

În același timp, în urma răspunsurilor primite, se poate alcătui și un clasament în ceea ce privește femeile din mediul rural. Acesta este:

Găsirea unui loc de muncă (26%);

Nevoia de a avea parte de mai mult ajutor din partea soțului (19%);

Stabilitate financiară (17%);

Nevoia de a petrece mai mult timp cu copiii (14%);

Nevoia de exprimare a sentimentelor (12%);

Nevoia de a petrece mai mult timp cu familia (8%).

Așadar, indiferent de mediul din care provin, femeile resimt nevoia de schimbare.

În urma acestei întrebări, putem observa dorința și nevoia femeilor din mediul rural de a-și găsi un loc de muncă și de a deveni independente din punct de vedere financiar. Se pare că, acestea resimt mult mai acut nevoia de a avea un loc de muncă (în lipsa acestuia).

Femeile din mediul urban, se integrează mult mai ușor pe piața muncii, deoarece aceasta este mai dezvoltată iar posibilitățile de angajare cresc în funcție de cât este de dezvoltat orașul în care acestea locuiesc. Din păcate, în România, piața muncii nu este destul de dezvoltată în mediul rural. Drept urmare, femeilor le este mai greu să se angajeze iar principala lor atribuție este reprezentată de îngrijirea casei și a copillor.

În același timp, observăm faptul că bărbații din mediul urban se implică mult mai mult în treburile casnice. Am ajuns la această concluzie, deoarece femeile din mediul rural, au afirmat într-o proporție de 19% că resimt nevoia de a avea parte de ajutor din partea soțului și de implicarea acestuia în ceea ce privește treburile casnice și educarea copiilor.

Altă nevoie resimțită de femei, indiferent de mediul din care acestea provin, este nevoia de a-și exprima cât mai ușor sentimentele. Acestea își doresc să-și exprime sentimentele cu ușurință pentru a reuși să transmită soțului și copiilor mesajul corect și pentru a nu-i induce pe aceștia în eroare. În același timp, în momentul în care își exprimă mai ușor sentimentele, încep să se dezvolte din punct de vedere personal și nu în ultimu rând, emoțional.

Următoarea întrebare (întrebarea numărul 13- “În momentul de față sunteți angajată?”) a avut rolul de a decoperi numărul femeilor angajate în momentul de față pe piața muncii. Rezultatele obținute au fost următoarele:

În acest caz, se observă foarte ușor diferența dintre numărul femeilor angajate în mediul rural și numărul femeilor angajate în mediul urban. Cele din mediul urban, s-au integrat pe piața muncii în proporție de 72%, în comparație cu cele din mediul rural care au obținut un procentaj mult mai scăzut – 33%.

Această diferență, se datorează faptului că, în mediul rural piața muncii nu este foarte dezvoltată, iar posibilitatea angajarii este mult mai redusă. În momentul în care o femeie nu are posibilitatea să devină independentă financiar riscul de a deveni dependentă din acest punct de vedere de soț este foarte mare.

Un alt dezavantaj îl reprezintă faptul că femeile din mediul rural nu au suficiente șanse pentru a se realiza profesional și pentru a-și dezvolta o carieră. Ajunse în această situațuie, ele se văd nevoite să aibă ca unic scop, îngrijirea gospodăriei și a copiilor. Astfel, acestea nu au șansa de a cunoaște cu adevărat ce înseamnă independeța financiară și dezvoltarea profesională.

La întrebarea numărul 14 (“Cât timp a durat până v-ați angajat pe piața muncii, din clipa in care ati inceput sa căutați un loc de muncă?”) femeile au răspuns în felul următor:

În urma răspunsurilor primite la această întrebare, se poate observa faptul că femeilor din mediul urban, pe lângă faptul că au mult mai puține locuri de muncă, le este și mult mai greu să se angajeze. Acestea au bifat primele două răspunsuri într-o proporție de 45%, în comparație cu cele din mediul urban care au avut un procentaj de 32%.

În același timp, majoritatea femeilor au reușit să se încadreze pe piața muncii în mai mult de jumătate de an din momentul în care au început să cerceteze piața muncii sau din momentul în care și-au terminat studiile și au dorit un loc de muncă. Astfel acest răspuns (Așa și așa – ≥ 6 luni) a fost dat de către 36% din femeile din mediul urban și de către 31% de femeile din mediul rural.

La întrebarea numărul 15 (”Sunteți mulțumită de viața profesională pe care o aveți în momentul de față?”) acestea au răspuns astfel:

În urma acestei întrebări, se poate deduce faptul că femeile din mediul rural nu sunt foarte muțumite de viața lor profesională. Acest rezultat, era oarecum previzibil, din moment ce acestea nu au foarte multe șanse de a se integra pe piața muncii. Multe dintre le își doresc să lucreze dar nu au posibilitatea.

În comparație cu acestea, femeile din mediul urban sunt mai mulțumite de viața lor profesională. Acestea au bifat primele 2 răspunsuri într-un procentaj de 55%. În același timp, 24% dintre ele au afirmat faptul că sunt mulțumite de viața lor profeională “în măsură potrivită”.

Așadar, la această întrebare, diferența dintre cele două medii, este semnificativă. Lipsa locurilor de muncă, duce la o nemulțumire a femeilor pe plan profesional. Chiar dacă acestea își doresc să se realizeze și din acest punct de vedere, societatea nu îi oferă șansele și resursele necesare.

La întrebarea numărul 16, femeile chestionate au fost întrebate dacă soțul lor este de acord cu faptul că ele lucrează. Rezultatele au fost următoarele:

Mentalitatea bărbaților din mediul urban a început să se schimbe din ce în ce mai mult. Aceștia au înțeles ideea că femeia este egala cu bărbatul din punct de vedere intelectual și că are aceleași dreptul ca și el în momentul în care își dorește să-și formeze o carieră.

Spre deosebire de aceștia, bărbații din mediul rural, încă au tendința de a avea o mentalitate tradiționalistă. Din câte putem observa, foarte puțini dintre ei sunt de acord ca soțiile lor să lucreze (femeile au bifat primele două variante într-o proporție de 29%).

Un alt amănunt ce trebuie precizat, este faptul femeile din mediul rural nu au bifat ultima variantă. La această întrebare, procentajul a fost de 0%. În același timp, penultima întrebare a avut un procentaj de 1%. Așadar, se poate afirma faptul că bărbații din mediul urban au renuțat într-o oarecare măsură la mentalitatea tradiționalistă și acceptă faptul că partenera lor își poate forma o carieră profesională.

La următoarea întrebare, cu numărul 17 (“Vă simțiți discriminate la locul de muncă, doar pentru că sunteți femeie?”), femeile au răspuns astfel:

La această întrebare, femeile din mediul urban au bifat primele două variante de răspuns într-o proporție de 41%. Comparativ cu acestea, cele din mediul rural au obținut un procentaj de 62%. Diferența dintre cele două medii este foarte evidentă.

Pe lângă această diferență, se poate observa ca există discriminare de gen în ambele medii. Atât femeile din mediul urban, cât și cele din mediul rural se simt discriminate la locul de muncă.

O altă diferență importantă, o întâlnim în momentul în care comparăm numărul celor ce au preferat să aleagă, la această întrebare, ultimele două variante de răspuns (“în foarte mică măsură” și „în mică măsură”). Femeile din mediul urban au ales aceste răspunsuri într-un procent de 28%, pe când cele din mediul rural, au avut un procent foarte mic, respectiv 11%.

La întrebarea numărul 18 (”Se întâmplă des să apară certuri în familie din cauza faptului că lucrați?”) am obținut următoarele rezultate:

În urma rezultatelor obținute, se observă faptul că femeile din mediul rural întâmpină mai multe dificultăți în cadrul familiei în momentul în care sunt angajate și au un loc de muncă stabil. Numărul celor ce au dispute foarte dese cu partenerii din această cauză este în proporție de 37%. Pe lângă acestea, cele ce se ceartă des cu partenerii sunt reprezentate de un procentaj de 39%.

În ceea ce privește numărul femeilor din mediul urban ce întâmpină dificultăți din acest punct de vedere este mult mai mic. Ele au răspuns cu prima variană într-un procentaj de 8%.

38% dintre femeile din mediul urban, consideră că se ceartă des cu partenerii din cauza faptului că lucrează. Aceștia au tendința de a le reproșa că nu alocă suficient timp treburilor casnice și copiilor în momentul în care ele au un program strict la locul de muncă.

La întrebarea numărul 19 (“În momentul în care ați lucrat, cât de mult va afectat viața profesională și programul de la serviciu, viața personală?”) femeile chestionate au răspuns astfel:

Ca și în cazul întrebărilor anterioare, se poate observa faptul că femeile din mediul rural sunt mult mai afectate în comparație cu cele din mediul urban. Se pare că acestea consideră într-un procentaj mai mare (primele 2 variante- 53%) că viața profesională le-a afectat, în timp, viața personală. Se pare că programul de la serviciu le împiedică pe acestea să petreacă suficient timp alături de familie.

În comparație cu acestea, femeile din mediul urban nu resimt la fel de intens presiunea timpului acordat vieții profesionale. Acestea s-au declarat afectate într-o proporție de 35% (primele două variante).

De aici, se poate deduce faptul că femeile din mediul rural resimt mult mai acut nevoia de a petrece mai mult timp în cadrul familiei și consideră că programul de la locul de muncă le afectează viața personală.

Concluziile lucrării

Piața muncii din România nu este suficient de dezvoltată în raport cu numărul persoanelor ce au nevoie de un loc de muncă și de o stabilitate financiară. Atât în mediul rural, cât și în cel urban, femeile își doresc să fie independente financiar și să-și formeze o carieră cât mai prosperă.

În urma cercetării efectuate, se poate observa faptul că femeilor din mediul rural le este mult mai greu să se integreze pe piața muncii în comparație cu cele din mediul urban. De asemenea, piața muncii din mediul rural este subdezvolltată și nu oferă suficiente posibilități de angajare.

În ceea ce privește mentalitatea tradiționalistă a bărbatului asupra rolului femeii în societate, a suferit unele modificări, dar nu semnificative. În special, bărbații din mediul urban au început să-și schimbe mentalitatea și să realizeze faptul că femeia este egală cu bărbatul din punct de vedere intelectual și profesional. Totodată, aceștia au realizat că femeia poate, în același timp, să-și dezvolte o carieră și să rămână o soție și o mamă devotată.

Spre deosebire de aceștia, bărbații, din mediul rural întâmpină anumite dificultăți in ceea ce privește conștientizarea faptului că soțiile lor au nevoie și de o viață profesională pentru a se simți utile și apreciate. În urma răspunsurilor primite, s-a demonstrat faptul că de multe ori apar certuri și anumite stări de disconfort în cadrul familiilor acestora.

Caracteristicile socio-demografice și anume vârsta, nivelul studiilor și numărul de copii în îngrijire, înfluențează într-o anumită măsură cariera și viața profesională a unei femei. Cu cât numărul copiilor este mai mare, aceasta trebuie să acorde mai multă atenție și grijă familiei și activităților casnice.

În concluzie, integrarea pe piața muncii a femeii, continuă să fie un subiect delicat ce necesită mai multă atenție din partea societății. Acestea au nevoie de mai multe opțiuni pentru a avea de unde alege și nu în ultimul rând, pentru a-și forma o carieră în domeniul în care s-a pregătit pe parcursul anilor de școlarizare.

Anexe:

Vă rog să răspundeți la chestionarul următor, ce este aplicat cu scopul de a cerceta integrarea femeii pe piața muncii din România. VĂ MULȚUMESC!!!

Chestionar Nr. …….

1. Vârsta:

□18 –25 ani □ 26 – 35 ani □ 36 – 50 ani □peste 50 ani

2. Care este mediul din care proveniți?

□ Rural □ Urban

3. Ce studii aveți în momentul de față?

□ Gimnaziale □ Liceale □ Postliceale □Universitare

4. Doriți să mai urmați și alte forme de învățământ?

□Da □Nu

5. Sunteti casatorită?

□ Da □ Nu

6. Aveți copii? Daca da, va rog sa raspundeti si la intrebarea 7, daca nu treceti la intrebarea numarul 8.

□ Da □ Nu

7. Câți copii aveți?

□ 1 copil □ 2/3 copii □ 4/5 copii □ peste 5 copii

8.Vă considerați o persoană împlinită în ceea ce privește viața de familie pe care o aveți în acest moment?

□ în foarte mare măsură □ în mare măsură □ în măsură potrivită □ în mică măsură □ în foarte mică măsură □ NȘ/NC/NR

9. Sunteți o persoană împlinită cu propriul stil de viață?

□ în foarte mare măsură □ în mare măsură □ în măsură potrivită □ în mică măsură □ în foarte mică măsură □ NȘ/NC/NR

10. În ce măsură vă ajută sotul la treburile casnice?

□ în foarte mare măsură □ în mare măsură □ în măsură potrivită □ în mică măsură □ în foarte mică măsură □ NȘ/NC/NR

11. Sunt lucruri pe care vă doriți să le schimbați la dumneavostră?

□ în foarte mare măsură □ în mare măsură □ în măsură potrivită □ în mică măsură □ în foarte mică măsură □ NȘ/NC/NR

12. Dacă Da, care sunt acestea?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

13.În momentul de față sunteți angajată?

□ Da □ Nu

14. Cât timp a durat până v-ați angajat pe piața muncii, din clipa in care ati inceput sa cautati un loc de munca?

□Foarte mult ( ≥ 2 ani) □Mult ( ≥ 1 an)

□Așa și așa ( ≥ 6 luni) □Puțin ( ≤ 1 an)

□Foarte puțin (1 – 2 luni)

15. Sunteți mulțumită de viața profesională pe care o aveți în momentul de față?

□ în foarte mare măsură □ în mare măsură □ în măsură potrivită □ în mică măsură □ în foarte mică măsură □ NȘ/NC/NR

16.Soțul dumneavoastră este de acord să lucrați?

□ în foarte mare măsură □ în mare măsură □ în măsură potrivită □ în mică măsură □ în foarte mică măsură □ NȘ/NC/NR

17. Vă simțiți discriminate la locul de muncă, doar pentru că sunteți femeie?

□ în foarte mare măsură □ în mare măsură □ în măsură potrivită □ în mică măsură □ în foarte mică măsură □ NȘ/NC/NR

18. Se întâmplă des să apară certuri în familie din cauza faptului că lucrați?

□ Foarte rar □ Rar □ Des □ Foarte des

19. În momentul în care ați lucrat, cât de mult va afectat viața profesională și programul de la serviciu, viața personală?

□ în foarte mare măsură □ în mare măsură □ în măsură potrivită □ în mică măsură □ în foarte mică măsură □ NȘ/NC/NR

* NȘ/NC/NR = nu știu/nu cunosc/nu răspund

Bibliografie:

Abric, Jean-Claude, „Metodologia culegerii datelor reprezentărilor sociale”, în

Reprezentările sociale, teorie și metode, volum coord. de M. Curelaru, Erota, Iași,2001

Academia Română, “Dicționarul explicativ al limbii române” (ediția a II-a revăzută și adăugită), Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009

Academia Română “Dicționarul explicativ al limbii române”, ediția a II-a Editura: Univers Enciclopedic, 1998

Anghel Roxana,“Impactul performanțelor profesionale asupra recompensării factorului uman”, www.scribd.com

Apostol Pavel, Ion Banu, Adela Becleanu Iancu, et al. “Dicționar de filozofie” Editura Politica, București, 1978 

Băbeanu Marin, Vlăsceanu Gheorghe, “Piața muncii:mecanisme reglatoare”, Editura Universitaria Craiova, 2007

Burciu Aurel,” Introducere în management”, Editura Economică, București, 2008.

Cătoiu Iacob(coordonator); Bălan Carmen; Popescu, Ioana Cecilia; Orzan, Gheorghe; Vegheș, Călin; Dănețiu, Tiberiu; Vrânceanu, Diana- „Cercetări de marketing”, Editura Uranus, București, 2002

Ciobanu Ioan “Managementul strategic al resurselor umane”, – Suport de curs, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Curșeu Petru L. și Smaranda Boroș, “Femeia manager- între reprezentare și realitate socială”, Editura ASCR(Asociația de Științe cognitive din România), Cluj-Napoca 2004

Ciupercă Ella: “Manager la genul feminin- Femeia contemporană în lupta cu ea însăși” Editura Aura, Timișoara 2005

Chițu Adelina-Roxana, „Procesul de angajare pe piața muncii din România”, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Brăila 2012

Dicționar online de contabilitate http://www.conta.ro/dictionar_online

Dicționar de Sociologie, coord. Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, ed. Babel, București, 1993

Ellies Albert – “Cum să vă controlați anxietatea – Terapia comportamentului emotiv-rațional”, Editura Meteor Press, București 2009, Tradus de Emanuela Jalbă-Șoimaru

Florica Ștefănescu,” Economie contemporană – note de curs (Piața și concurența)” www.scribd.ro

Houdebune-Gravaud Anne-Marie , “Femeia invizibilă- sau despre invizinilitatea femeii în limbaj”Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza”, Iași 1997

Iacob Dumitru și Chismaru Dana-Maria, “Introducere în teoria organizațiilor”, Facultatea de Comunicareși Relații Publice “David Ogilvy”, București, 2004

Malcomete Petre(coordonator) – „Marketing- Dicționar explicativ”, Editura Teora, 2003

Mihăilescu Ioan, “Familia în Societățile Europene”, Editura Universității din București, anul 2000

Mihăilescu Ioan – “Sociologie generală – Concepte fundamentale și studii de caz”, Editura Polirom , Iași 2003

Mitrofan Iolanda, Ciupercă C. „Introducere în psihosociologia și psihosexologia familiei”, București, editura Alternative 1997

Neculau Adrian, "Manual de psihologie sociala" Editura Polirom, Iasi 2004

Nicolescu Ovidiu, Verboncu Ion, „Fundamentele managementului organizației”, manual virtual- http://www.scribd.com

Niel Mathilde , “Drama eliberării femeii”, Editura politică București

Pîrvu Gheorghe, “Economie”, Editura Universitaria Craiova, 2002

Popescu Marian , Dr. Drd. Emilia Popescu, Dr Elena Daniela Popescu, “Managementul personalului”, Editura Alma Mater, Sibiu, 2009

Rotariu Traian, Petre Iluț (coord) – “Sociologie”, Ed. Mesagerul, Cluj Napoca, 1996

Scott-Glover Kathy, “Femeia de succes- Calea spre un potențial nemărginit”, Editura Polirom 2003

Smith Adam, “Avuția Națiunilor – cercetare supra naturii și cauzelor ei”, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1962, vol. I

Stoica-Constantin Ana “Conflictul interpersonal-prevenirea, rezolvarea si diminuarea efectelor” Editura Polirom,Iasi 2004

Touraine Alain “Lumea femeilor”, Editura ART 2007, tradus din limba franceză de Magda Jeanrenaud

Țăran Nicolae “Managementul resurselor umane”, Editura „Augusta”, Timișoara 1998

Valentin Mihai “Modulul educational 7- Comunicare si Conflict”- Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013