Ingrijirea Pacientului cu Astm Bronsic

ARGUMENT

Nevoia de a respira este una dintre nevoile fundamentale ale oricărei persoane și a oricărui organism viu.

Virginia Hendersoneste cea care a pus bazele nursingului modern.Este creatoarea primei teorii știntifice a nevoilor de îngrijire a omului sănătos și bolnav.Pentru a aplica modelul conceptual a V.Henderson, asistenta trebuie să știe că o nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esentială a ființei umane pentru a- și asigura starea de bine, în apararea fizică si mentală.

Organizația Mondială a Sănătăți (OMS) a definit sănătatea ca fiind „o stare pe deplin favorabiila atât fizic, mental cât și social, și nu constă doar în absența bolilor sau a infecțiilor”

Astmul bronșic este o entitate clinică cunoscută cu 1000 de ani înaintea erei noastre, el provine de la un cuvant gracesc care înseamna “greutate respiratorie”, și este considerat un “brevet de viața lungă”.

„Indienii vechi socoteau că astmul este produs de un principiu activ al toracelui, care împiedica întrecerea, cauzează greutate respiratorie. Ei au introdus tratamentul cu Datura Strammonium în țigari astmatice. Se întalnesc referiri despre astm în Exod, Homer și Herodot. Hipocrate menționează astmul în patru din aforismele lui .Este primul autor care îi recunoaste natura spasmodică (îl compară cu epilepsia) și include între cauze : frigul și excițantii de mediu”.

S-a crezut multă vreme că astmul este o boală exclusiv alergică; mai târziu s-a revenit la idea ăa astmul reprezinta un sindrom de etiopatogenie complexă.

Se pare că atât în antichitate, cât și în evul mediu, sub numele de astm au fost clasate tulburarile cu cauze diferite și fără rezultate terapeutice satisfacatoare. Hipocrate recunoaște totuși rolul mediului. Medicina in timpul lui Hipocrate face unele schimbări, cum ar fi : grecii foloseau toate metodele posibile pentru ca un bolnav să fie vindecat.

Datorita lui Hipocrate a aparut jurământul care este cel mai cunoscut document utilizat de fiecare data în întregime sau modificat de absolvenții de medicină. Acest document conține atât interdicții cât si obligații.

Un motto spus de Hipocrate este„ Sănătatea este o comoara pe care puțini știu sa o prețuiască, deși aproape toții se nasc cu ea”

Astmul bronșic este una dintre cele mai importante și raspandite afecțiuni respiratorii cu o prevalenta de 3-6% din populație.

Lucrurile vor continua sa se înrautateasca, până când lumea va folosi mai bine mijloacele de care dispune, pentru a putea lupta în prevenirea acestei afecțiuni.

Astmul, deși o boală comună, are un impact socio-economic semnificativ datorită absenteismului datorat exacerbărilor. În același timp exacerbările astmului scad productivitatea muncii prin reducerea capacității de muncă.

Prevalența astmului a crescut în Romania de la 5% în 1994-1995, la 7% în 2000-2001.

În București, aproximativ 10% din școlari au astm.

Mi-am ales tema „Îngrijirea pacientului cu astm bronșic” deoarece este o afecțiune frecvent întalnita la copii și la adulti cu debut la orice vârstă și condiție socială.

Dorința mea atroce de a studia această boală vine din faptul că în jurul meu persoane dragi mie și nu numai se confruntă cu această boală complexă și în delung studiată.Dragostea față de ei și responsabilitatea care îmi revine prin faptul că studiez la o școala cu profil medical m-a determinat să aleg acest sindrom, să îmi aprofundez cunoștințele desprea această boală, să doresc să știu cum pot să fiu de folos societății din care fac parte, pentru faptul că prea multi oameni se confruntă cu neputința de-a respira normal de a nu duce lipsă de acest element vital aerul.

Este o temă complexă studiată de foarte mulți oameni de știinta care și-au dedicat foarte mult timp pentru a aduce la cunoștință detali și unele tratamente despre această boală.

Am dorit să studiez în această școală profil sanitar înca de mic copil împinsa de imboldul care îl simțeam atunci când în jurul meu vedeam la tot pasul oameni bolnavi care aveau nevoie de ajutor și pe care eu nu puteam sa îl acord.

Mi-am dorit cu ardoare sa îmi fac o carieră în viață care să se bazeze pe cunoștințe mai complexe cu care să îi pot ajuta pe oameni în suferinta lor, să pot fi utilă societații în care trăiesc, cu cel mai nobil sentiment acela de-a reda sănătate și viață.

Îngrijirea pacienților cu această boală este o munca de raspundere care necesită calitați deosebite și cunoștințe profesionale.

CAP. I. DATE GENERALE DESPRE BOALA

Noțiuni de anatomia și fiziologia aparatului respiratora

Aparatul respirator este alcatuit din organele care ajuta la respiratia pulmonara.

O parte din ele indeplinesc si alte functii:

– nasul ajuta la respiratie dar si la miros

– naso-faringele ajuta la trecerea aerului prin plamani, dar ventileaza si urechea medie.

– orofaringele : aici se incrucisaza calea respiratorie cu cea digestiva.

– laringele ajuta atat la respiratie cat si la vorbit.

TRAHEEA

Traheea este o parte aparatului respirator, fiind localizata inaintea esofagului, si are forma unui conduct cilindric, care se bifurca in cele doua bronhii principale sau pulmonare.

PLAMÂNII

Plamanii constitue organele in care se creaza schimbul de gaze : oxigen si dioxid de carbon. Sunt in numar de doi, cel dreptse imparte in trei bronhii lobare(superioara, mijlocie, inferioara)iar cel stang in doua bronhii lobare(superioara si inferioara), sunt asezati in cavitatea toracica , in cele doua cavitati pleurale.

Legatura dintre plamanii si peretele toracic este realizata prin pleura o seroasa dubla, parietala in contct intim cu peretele toracic si visceral care acopera plamanii, mulandu-se pe scizurile interlombare.Cele 2 foite se gaseste cavitatea pleurala cu o forta negativa si continand o cantitate mica de lichid, datorita pleurei plamanii sunt intimi legati de peretele toracic, urmand miscarile acestora, Respiratia este un fenomen esential,organismului care nu poate suparvietui mai mult de 30 de zile fara hrana, 3-4 zile fara apa, nu poate fi lipsit de O2 mai mult de 3 minute.

Greutatea plamanilor reprezinta a 50-a parte din greutatea corpului, plamanul drept fiind mai greu decat cel stang.

Culoarea plamanilor oscileaza odata cu varsta si cu substantele care sunt inhalate.

FIZIOLOGIA RESPIRATIEI

Respiratia este una din functiile vegetative, de nutritie.

Actul respirator este alcatuit din doua etape principale:

fenomenul de respiratie externa care se face cu schimbul de oxigen si dioxid de carbon la nivel pulmonar;

de respiratie interna, prin care se face schimbul de gaze la nivel celular.

Respitatia este neintrerupta. Stoparea respiratiei duce la incetarea definitiva celulelor, deoarece organismul nu dispune de reserve de oxigen, iar acumularea de dioxid de carbon este nociva pentru celule.

Mecanica respiratiei

Succesiunea ritmice a schimburilor de gaze la nivelul plamanului duce la doua procese:

INSPIRATIA este un process activ care duce la marirea cutiei toracice. Prin inspiratie aerul patrunde prin caile repiratorii pana in alveolele pulmonare. Inspirul dureaza o secunda.

EXPIRATIA este un proces pasiv care vine fara pauza dupa inspiratie.Fenomenul expiratiei dureaza 2 secunde la adult,in timpul expiratiei cutia toracica revine la dimensiunile avute anterior.

In inspiratie, alveolele se deschid si volumul acestora creste, iar presiunea aerului scade in regiunea alveolara.

Expiratia este reactia plamanului si revenirea cutiei toracice la forma initiala.

In efort fizic, frecventa respiratorie poate ajunge la 40-60/minut, de asemenea in conditii patologice: febra, hipertiroidism, hipercapnie, hipoxie (tahipnee).

Capacitatea vitala pulmonara are valoarea fiziologica de aproximativ 3600-4000 ml.

Reglarea respiratiei

Procesele metabolice avand o intensitate variabila in functie de activitatea organismului, consumul de O2 si producerea de CO2 vor fi, de asemenea, diferite.

Gasim centrii respiratori primari, aflati in bulb , si centrii respiratori accensorii, acestia asigura o reglare automata a respiratiei. Reglarea nervoasa este o respiratie care se face prin interventia centrilor respiratori.

Influentele nervoase pot fi de doua feluri :

directe, de centrii nervosi encefalici sau de alti centrii vecini;

reflexe, de la receptorii raspanditi in organism.

Respiratia poate fi oprita voluntar(apnee) pentru cateva zeci de secunde sau 3-4 minute la cei antrenati.

Respiratia in conditii de aer rarefiat si comprimat

Respiratia pulmonara se adapteaza si in functie de presiunile partiale ale CO2 din aerul inspirat. Cand presiunea atmosferica este scazuta la altitudini de peste 8000 m, sau in cazul zborurilor la mare inaltime, scade presiunea O2 si se produce hipoxemia.

In cazul respiratiei de aer comprimat intalnita la scafandrii, in submarine, se produce hipoxie si rarirea respiratiilor:

la C%=33% CO2 in aer respirat , se produce narcoza;

la C%=40% CO2 in aer inspirit, se produce moartea.

Prezentarea teoretică a bolii

Definiția

Astmul bronsic constitue un sindrom clinic prin care produce o reactive comuna, reversibila si schimbatoare a calibrului bronhiilor cu crize paroxistice de dispnee expectorie.

Ca diagnosticul de afirmare sa fie exact este nevoie de cel putin trei criteri din cinci:

-atecedente alergice

-debutul crizei de astm la 25 sau dupa 50 de ani

-tulburari de distributie

-hipersensibilitate traheobronsica la stimuli variati

1.2.2 Etiologia

Astmul bronsic are la baza conditii etiologice heterogenic care deslansaza, provoaca criza de astm. Pentru a ne arata modalitatea de produdcere a procesului de criza de astm au fost creeaza doua teorii:

”Teoria imunoalergica potrivit careia in astmul bronsic, dupa patrunderea alergenului

are loc o reactie intre acesta si anticorpi fixate in tesuturi sau anticorp cutanat sensibilizat al carui substrat este imunoglobulina elaborate de bronhii, amigdale, mucoasa nazala, si determina o eliberare de histamine, factorul chemotactic al serotoninei sub influenta factorului de activare plachetor. Componenta imunoalergica a astmului bronsic se poate demonstra prin teste de provocare cu acetilcolina corelate cu valoarea VEMS-ului , teste cutanate prin metoda RAST (radio –alergo-sorbent-test).

Teoria blocari beta-adrenergice pleaca de la faptul ca in mod normal excitabilitatea

fiziologica al musculaturii bronsice este tinut de echilibru simpatico si parasimpatic prin mediatorii chimici respective.

Nici o teorie nu clarifica in intregime variatele aspectelor din astm, trebuiesc invatate amandoua, deoarece au elemente care se interfereaza. Luand seama de aceste aspecte etiopatogenice, astmul bronsic a fost impartit in”: (Medicina interna sinteza pentru cadre medi. Corneliu Borundel)

astm bronsic extrinsec

astm bronsic intrinsec

Din multitudinea cauzelor si situatiilor aparute astmul bronsic, sunt propuse si alte clasificari mai cuprinzatoare :

astm bronsic alergic;

astm bronsic infectios;

astm cu alta etiologie(psihic, endocrin);

astm mixt ;

astm cu etiologie necunoscuta

1.2.3 Patogenia

„Astmul bronsic nu este o boala, ci un sindrom, care dureaza toata viata (bolnavul se naste si moare asmatic), cu evolutie ce dureaza mult timp, discontinua, capricioasa. Ca urmare a acestor particularitati, tabloul functional pulmonar al astmului bronsic difera de cel intalnit in alte boli cu tulburari obstructive ( BPOC) astfel :

obstructia la fluxul de aer nu este continua, ci intermitenta;

intensitatea sindromului obstructiva variaza la acelasi bolnavii.

obstructia variaza nu numai de la bolnav la bolnav, ci chiar la acelasi astmatic, de la un episod la altul;

productia a obstructiei nu este intotdeauna acelasi si poate varia.

sensibilitatea bronsica este factorul patogenic al acestei “multiple variabilitati” ce nu se produce intotdeauna la acelasi bolnav,

La astmatici reducerea cailor aeriene se realizeaza rapid, daca se administreaza pe cale inhalatorie alergeni ori agenti farmacologici, precum histamina sau acetilcolina si cedeaza tot atat de rapid la inhalarea ulterioara de agenti bronhodilatatori, de obicei beta-adrenergici. Raspunsurile rapide indica drept cauza a reducerii si dilatarii cailor aeriene, contractia si respectiv relaxarea muschiului bronsici”. (Manual de medicina interna pentru cadre medi. Corneliu Borundel)

Dar, dupa cum am aratat nu numai muschiul bronsic raspunde exagerat la agenti stimulativi, si alte structuri ale peretelui bronsic: glandele seramicoase, vasele sanguine ale submucoasei.

Diagnosticul clinic

Principalele tulburari functionale care apar la afectiune pulmonara sunt :

-dispneea,

-durerea toracica,

-tusea,

-expectoratia,

-hemoptizia,

-sughitul si tulburarea vocii.

Se descrie ca perceperea constienta a unei dificultati in respiratie si este descrisa de bolnavi ca

-“respiratie grea”,

-“sete de aer”,

-“lipsa de aer”,

-“naduf”.

Dupa circumstantele de aparitie se deosebesc :

Greutate respiratorie permanenta

Greutate respiratoriede efort

dispneea de decubit

dispneea paroxistica intalnita in astmul bronsic.

Dupa ritmul respirator se deosebesc:

bradipneea sau dispneea cu ritm rar (astm bronsic);

polipneea sau tahipneea(dispnee cu cresterea miscarilor respiratorii depasind 40/minut).

Dupa tipul respiratiei care este tulburat se deosebesc:

dispneea expiratorie (astm bronsic, emfizeme pulmonare);

dispneea inspiratorie (edem al gutei, corp strain in laringe);

dispneea mixta, in care dificultatea intereseaza atat inspiratia, cat si expiratia. In

anumite stari patologice pot apare tulburari ale ritmului respirator, intalnind in acest sens mai multe ritmuri de respiratie:

Junghiul toracic este o durere vie , localizata, acuta si superficiala, exagerata de tuse si respiratie profunda. Se intalneste in pleurite, pleurezii, congestii pulmonare.

Exista unele confuzii intre hemoptizie si hematemeza. Cea din urma are unele caractere particulare : apare in timpul unui efort de varsatura, sangele este in general mai abundant, neaerat, mai inchis la culoare, amestecat cu cheaguri de sange si uneori cu alimente, incepe si se termina de obicei brusc; in orele urmatoare bolnavul are deseori dureri , iar a doua zi, melena.

Hemoptizia poate aparea pe neasteptate, eliminarea sangelui este brusca. Bolnavul prezinta o criza de tuse in care elimina sange curat, rosu viu, aerat, spumos, cantitatea variind intre 100 si 300 ml. Semnele sunt paloare, transpiratie, dispnee, tahicardie. Eliminarea sangelui se poate repeta peste cateva ore sau zile, cand apar in sputa si cheaguri de sange care sunt negricioase. De obicei dupa cateva ore bolnavul nu mai prezinta decat spute hemoptoice care persista doua – trei zile.

Expectoratia : reprezinta actul de eliminare dupa tuse, a produselor patologice din arborele traheobronsic si parenchimul pulmonar. Produsele patologice expectorate poarta numele de SPUTA. Sputa se examineaza macroscopic, microscopic, chimic si bacteriologic. Are valoare semiologica si diagnostica foarte mare.

Macroscopic , dupa aspect si continut , se descriu patru tipuri de sputa : sputa mucoasa, seroasa, purulenta, sangvinolenta. Aceste tipuri se pot combina, rezultand : sputa sero-mucoasa, sero purulenta, sero-muco-purulenta, sero-sangvinolenta, sero-muco-sangvinolenta,etc.

Culoarea sputei : in functie de elementele constitutive, poate fi : albicioasa, galbena sau galben-verzuie, rosie-aprins, ruginie sau caramizie, negricioasa, etc.

Microscopic, in functie de boala sputa contine mucus, celule epiteliale, leucocite, fibrina, hematii, fibre elastice, cristale diferite si germeni patogeni aerobi si/sau anaerobi.

Tusea este unul din cele mai frecvente si importante simptome cardiorespiratorii, ce reprezinta o expiratie exploziva(dupa un inspir profound) prin care se produce curatirea arborelui traheobronsic de secretii si corpuri straine. Este un act reflex destinat, pe de o parte sa impiedice patrunderea corpilor straini in caile aeriene, iar pe de alta parte sa provoace expulzarea mucozitatilor si secretiilor acumulate in bronhii. Tusea este un act de aparare a organismului si poate fi fiziologica si patologica.

Tusea fiziologica este un “act util” care favorizeaza eliminarea corpilor straini, a mucozitatilor, secretiilor acumulate in bronhii.

Tusea patologica poate fi un “act util” cand favorizeaza expulzia secretiilor patologice din caile aeriene dar si un “act daunator” , mai ales la cardiaci daca este permanenta sau nocturna si obositoarre.

Din punct de vedere semiologic, distingem mai multe feluri de tuse : uscata, umeda insotita de expectoratie;chintoasa in tusea convulsiva (tusea “magareasca”) , tusea surda (stinsa) in laringita; crup difteric la bolnavii stabili; tuse afona in neoplasm laringian, tuse latratoare in tumori mediastinale, tuse bitonala, ragusita, in paralizia coardei vocale stangi, tusea cavernoasa, in cavernele pulmonare, etc.

Tulburarile vocii (disfonia) apar sub formele: voce ragusita, in laringita acuta sau cronica, voce nazonala in astuparea foselor nazale, voce bitonala in leziunile nervului recurent stang.

Diagnosticul paraclinic

Pentru confirmarea diagnosticului de astm bronsic sunt necesare cel putin 3 din urmatoarele 5 criterii :

reversibilitatea crizelor sub influenta corticoizilor sau simpaticomimeticelor;

dispnee paroxistica expiratorie si frecvent nocturna ;

debutul crizei inainte de 25 de ani sau dupa 30 de ani;

antecedente alergice personale sau familiale

tulburari de absortie, perturbari ale volumelor plasmatice si ale debitului expirator

Trebuie luat in seama si echivalentele alergice, testele cutanate si de provocare.

Diagnosticul diferențial

Trebuie luat in seama si astmul cardiac, dispnee faringiana, bronsita astmatiforma, dispnee nevrotica.

In practica medicala este foarte importanta deosebirea dintre astmul bronsic in criza si astmul cardiac ca expresie a insuficientei ventriculare stangi, ale caror caracteristice le reda in mod sintetic :

CRIZA DE ASTM BRONSIC

Astmul este o criza de dispnee paroxistica, expectorie provocata de stenoza functionala spasrica a bronhiilor.

Bronhospasmul se datoreaza contractiei musculature, edemului mucoasei bronsice si hipersecretiei bronsice, fenomen care duce la obstructia bronsica, ce stingereste in special eliminarea aerului in expiratie.

Factori determinenti si predisponibili:

-alergici(astm extrinsic sau alergic)

*alergenii:praf de casa, polen, par de animale.

-nealergici(astm intrinsic) rolul cel mai important il au factorii infectiosi (bronsita cronica,sinuzite).

Simptomatologie: Criza incepe de regula brusc, survine noaptea prin dispnee cu character prelungit, bradipnee, tuse, expectoratie fortata.

Criza are durata variabila intre 15min si 3 ore si se termina tot brusc.

Asistenta trebuie sa sties a faca diferenta intre astmul bronsic si astmul cardiac sau de edem pulmonar acut pentru a evita greselile fatale. Se diferentiaza prin caracterul dispneei astfel in astmul cardiac dispneea este polipneica, predominant inspirator, bolnavul este inclinat inainte rezemat in maini cu umerii redicati.

Evoluția și prognosticul

Astmul bronsic este o boala cu tendinta spre cronicizare si cu o evolutie indelungata. Pronosticul de viata este bun, dar cel de vindecare este rezervat. Diagnosticul se intemeiaza pe crizele de dispnee paroxistica expiratorie si antecedente alergice.

Complicatiile frecevente sunt :

pneumotoraxul spontan

bronsite acute si cronice;

starea de rau astmatic sau astmul acut grav;

pneumonii;

bronsiectazii;

emfizemul pulmonar.

Tratament

Astmul bronsic raspunde la o multine de medicamente si proceduri. Masurile preventive sunt foarte importante.

Tratamentul are in vedere :

Educatia bolnavului si furnizarea de informatii cat mai complete pe care sa le

foloseasca in ingrijirea sa observarea conditiilor de exacerbare a bolii pentru a le inlatura, urmarirea semnelor clinice de exacerbare si agravare , cunoasterea tipurilor de medicamente, folosirea acestora in situatiile agravante.

Controlul mediului inconjurator – cunoasterea, evitarea si inlaturarea agentilor

sensibilizanti din mediu, in special alergenii (medicatie, substante chimice).

Chimioprofilaxia recidivelor bronsice se realizeaza cu TETRACICLINA 1 gr/zi, obtinandu-se rezultate foarte bune si cu BISEPTOL 0,5 gr. seara, in lunile de iarna.

Inhaloterapia– este indispensabila in anumite forme. Se practica doua, patru inhalatii pe sedinta, sau chiar mai multe, daca este cazul dar fara a profita. Metoda cuprinde si esecuri, in special inhalarea de germeni, ceea ce obliga folosirea strict personala si pastrarea in stare de sterilitate a aparatulu.

Inhalator pentru criza de astm bronsic(www.google.ro)

Tratamentul crizei de astm bronsic – are ca obiectiv principal combaterea

bronhospasmului prin medicatie bronhodilatatoare :

– Medicamentele agoniste beta-adrenergice – beta-adrenergicele sunt derivati ai

adrenalinei. Atat adrenalina, cat si efedrina, datorita efectelor secundare pe care provoaca (tahicardie), sunt practic neutilizabile. Din generatia a doua se folosesc : Izoprenalina, Alupent.Superiorii acestora sunt derivati din generatia a treia: Fenoterol, Salbutamol, Terbutalina, Metoproterenol, Albuterol, a caror durata medie de acitune este de 4-6 ore. Se folosesc de regula pe cale inhalatorie(spray). Dozajul corect (4×2 inhalatii pe zi) este practic lipsit de reactii adverse cardiovasculare.

Ca reactii adverse pot aparea tremuraturi, nervozitate, palpitatii, tahicardie si cresterea debitului cardiac si a TA.

Metilxantinele care au efect bronhodilatator mai slab, dintre ele se foloseste Teofilina

si derivatii sai, Miofilina si Aminofilina pe cale orala si pe cale I.V.(intra venos) au actiune mai buna sau ca aerosoli. Rezultatele sunt inferioare beta-adrenergicelor sau colinergicelor.

Medicamente anticolinergice ca Atropina sau Stramonium.

Medicatia antiinflamatorie :

Cromoglicatul disodic este un antiinflamator nonsteroidian inhalator, se foloseste in special in prevenirea acceselor astmatice. Se administreaza inaintea expunerii la alergenul cauzal cu tuboinhalatorul de mana 4 capsule/zi (20mg capsula) la 4-6 ore, sau sub forma de solutie pentru aerosoli. In prezent se mai aplica o terapie alternativa – Ketotifenul (Zaditen) si Methotrexatul .

Zaditenul (Ketotifenul) are tot efec preventiv si este administrat sub forma de pilule ,

oral, 1 mg dimineata si seara.

O metoda utila pentru fluidificarea secretiilor bronsice este hidratarea bolnavului. Umidificarea mucoasei bronsice se realizeaza in conditii bune cu aerosoli calzi de apa

disitilata. Bolnavii trebuie sa consume multe lichide, in special seara, pentru a preveni uscarea secretiei bronsice in timpul noptii. Metoda are importanta deosebita la bolnavii grav, la care bronhiile mici se pot optura cu dopuri de secretii vascoase. Se pot folosi si infuzii de plante medicinale.

– Kineziterapi se urmareste dezvoltarea respiratiei abdominale sau diafragmatice care este mai economicoasa decat cea toracica.

– Terapia ocupationala se bazeaza pe obtinerea unor efecte terapeutice prin exercitarea unor ocupatii sau profesii cat mai adecvate capacitatii functionale si dorintei bolnavului .

– Cura balneara in special la Govora, Slanic Prahova.

– Speleoterapia practicata in saline, realizeaza efecte favorabile prin atmosfera locala, saturata in vapori de apa, saraca in particule in suspensie, cu concentratie mai mare de calciu.

– Climoterapia , la munte sau la mare are efecte favorabile datorita numarului redus de alergeni din atmosfera.

– Imunoterapia se administreaza pe cale subcutanata doze subclinice , progresive, crescande din alergenul in cauza. Este indicata cand alergenul este bine dovedit si face parte din alergenele imposibil de inlaturat (polenul, praful de camera, unii alergeni profesionali ca : faina, praful de cereale, par de animale ).

Se produc astfel anticorpi circulanti care neutralizeaza antigenele care patrund ulterior in organism, evitand astfel contactul cu anticorpii fixati pe cellule. Actioneaza prin producerea de anticorpi blocanti , scaderea eliberarii de histamina.

Corticoterapia este tratamentul cel mai eficace, dar datorita riscurilor ramane o terapie de impas . Se folosesc : Prednison 1 tb./zi (5 mg), Superprendnol 1 tb./zi (o,5mg), produse retard : Celestone, Kenelog. In tratamentul corticoterapic doza totala trebuie administrata dimineata, fiind preferabil tratamentul discontinuu (la 2-3 zile). In general, corticoterapia trebuie rezervata formelor grave. In starile de rau asimatic si in crizele severe de astm se poate recurge la administrarea intravenoasa de hidrocortizon (1-2 fiole) 2 mg/kg ca un bonus initial, urmat de perfuzie-0,5 /kg/ora pentru 24-36 ore; sau hidrocortizon 4mg/kg I.V. ca doza de incarcare , urmata de administrarea a 3 mg/kg la 6 ore pentru urmatoarele 24-48 ore sau 15-20 mg Metilprednisolon I.V. la 6 ore. Dupa 24-36 ore, odata cu reducerea fenomenelor obstructive se trece la administrarea de corticosteroizi pe cale orale, in doze de 40-60 mg Prednison pe zi in doua prize cu recuderea treptata a dozei. Tratamentul oral trebuie inlocuit in scurt timp cu glucocorticoizi administrati pe cale inhalatorie. Corticosteroizii inhalatori se administreaza de doua ori pe zi, sau in astmul instabil de patru ori pe zi.

Antibiotice (se evita Penicilana, fiind alergizanta ); de preferinta Oxacilina,

Tetraciclina, prin prezenta semnelor de infectie. In practica se incepe tratamentul antiinfectios cu Tetraciclina 2g/zi. Biseptolul este uneori util(2 comprimate la 12 ore). Tratamentul dureaza 7 zile (terapie de atac) si se continua 2-3 saptamani cu Septrin 1g/zi, Doxacilina, expectorante si mucolitice in crize si suprainfectii, sedative slabe, oxigen in crizele.

Masurile profilactice vor fi aplicate intotdeauna : Ocolirea mediului alergizant a

substantelor iritante bronsice cum ar fi tutun, alcool.

In crizele rare si de intensitate redusa se poate administra Miofilin, I.V. 1-2 fiole/zi,

uneori simpaticomimetice : Berotec, Alupent, in pulverizatii. In tratamentul astmului bronsic antitusivele nu se administreaza decat in cazuri deosebite; sunt prescrise Morfina, opiaceele, tranchilizantele si neurolipticele; se combate abuzul de simpaticomimetice si de medicamente alergizante(Penicilina).

Tratamentul starii de rau astmatic

Schema terapeutica prevede :

administrarea de oxigen prin sonda nazala sau masca, cu un de bit de 2-6 l/minut;

combaterea secretiilor din caile aeriene prin perfuzare de lichide in primele zile, sub

controlul greutaii si al echilibrului hidroelectrolitic pentru a evita pericolul de hiperhidratare, iar la batrani si cardiaci pericolul de edem pulmonar. La acestea se adauga tuse profunda la intervale regulate, aerosoli cu solutie salina 0,45%, incalzita , produsi cu aparate de ultrasunete administrati timp de 20-30 minute la intervale de cateva ore.

combaterea stenozei bronsice astfel ;

– medicatie bronhodilatatoare – Miofilina I.V.;

– se administreaza alternativ beta-adrenergice in perfuzie: Terbutalina sau

Salbutamol;

– combaterea si prevenirea infectiei cu antibiotice : Tetraciclina si Eritromicina;

– ventilatie asistata intr-un serviciu specializat;

Trebuie evitate unele erori terapeutice printre care administrarea de sedative sau

tranchilizante, de mucolitice inhalatorii.

In caz de infectie supraadaugata, administrarea unor antibiotice cu spectru larg de actiune, conform antibiogramei (Ampicilina), la care se pot adauga si bronhodilatatoare cum ar fi : Miofilina, are un efect bun. Repausul psihic si fizic, evitarea tutunului, a iritantelor bronsice si a alimentelor alergizante sunt obligatorii.

Ameliorarea se traduce prin reducerea anxietatii, revenirea somnului, diminuarea activitatii muschilor accesori ai ventilatiei, reluarea tusei cu expectorarea de dopuri mucoase, revenirea raspunsului la beta-adrenergice.

Secventa ameliorarii : intai dispar dispneea si suieraturile, corespunzand normalitatii rapide a cailor aeriene mari. Apoi, ameliorarea lenta a volumelor si debitelor pulmonare si a presiunii oxigenului ce reflecta dezobturarea cailor aeriene mici.

CAP. II. ÎNGRIJIRI GENERALE

2.1. Internarea pacientului în spital

 Internarea in spital alcatuieste pentru fiecare bolnav o etapa din viata sa, care sa se creeze in scopul vindecarii sale, dar se rupe legaturile permanente cu munca, familia si prietenii sai.

  La serviciului de primire pacientul are primul contact cu spitalul

– biroul de internari, unde se identifica bolnavul, se verifica biletul de internare

-inregistrarea pacientului

 De la serviciul de internare bolnavul e condus la sectia de pneumologie, iar de acolo este condus in salonul adecvat.

       Asistentei ii revine ca sarcina:

– asista bolnavul la dezbracare si imbracare

– ajuta la efectuarea ingrijirilor igienice.

– pregatesc medicamentelor de urgenta : tablete si fiole; antialergic, cardiotonic sau, diuretic.

       Medicul impreuna cu asistenta efectueaza examenul clinic al bolnavului

– scrie tratamentul.

– medicul scrie foaia de observati.

       Este important sa stim adresa pacientului sau a insotitorului pentru a se instinta familia in agravarea boli sau in deces.

       In prezenta medicului, asistenta medicala :

– face cu prudenta medicatia de urgenta.

– punem bolnavul la aparatul de respirat.

– urmarim pacientul : – functiile vitale – la 15 minute

                                            – pH sangvin – la 1 ora

                                            – electroliti Na – la 8 ore

– recolteaza probe pentru analizele de laborator

       La internare pacientul va primi imbracamintea spitalului,

– hainele lui vor fi inventariate,

– inregistrate si pastrate intr-o incapere cu acest scop.

Pacientului sau apartinatorilor li se da un bon pe baza caruia se restitue echipamentul la externare.

        -asistenta medicala duce foaia de observatie la registratura sectiei

-duce pacientul in salon, si ii va face cunostinta cu ceilalti pacienti

-il va ajuta sa isi puna in ordine obiectele personale in noptiera.

2.2. Asigurarea condițiilor de spitalizare

Scopul spitalizarii e vindecarea bolnavilor, de aceea trebuie create conditii de vindecare a organismului,

       -saloanele trebuie sa fie luminoase,

– bine aerisite,

-fara curenti de aer.

-temperatura salonului trebuie sa fie placuta.

-aerul trebuie sa fie umidificat.

       Asistenta isi petrece timpul in care nu are sarcini concrete de ingrijire printre bolnavi ;

– discuta cu ei incercand sa le castige increderea

– stabileasca o relatie de comunicare cu bolnavii.

-aceasta apropiere de bolnav o va ajuta la indeplinirea sarcinilor de ingrijire,

2.3. Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

       „In conditiile spitalizarii, patul reprezinta pentru fiecare bolnav spatiul in care isi petrece majoritatea timpului si i se asigura ingrijirea.

       Accesoriile patului sunt : 

*salteaua,

* perne,

* patura,

* cearceaful,

* fete de perna,

* musama,

* aleza.

       Patul cat si lucrurile lui se vor pastra in conditii de curatenie.

       Tehnica pregatirii patului :

       Tehnica poate fi realizata de 1-2 persoane.

       Materialele necesare pentru schimbarea lenjeriei de pat sunt : 

-cearceaful de patura,

– fete de perna,

– cearceaf de pat,

– aleza,

– musama,

-sac de rufe murdare.

 Prin igiena bolnavului se intelege ansamblul de tehnici si proceduri utilizate in scopul intretinerii curateniei,

-mucoaselor,

-tegumentelor si fanerelor,

ce reprezinta si o modalitate de aparare a organismului impotriva bolilor.

       Pacientii cu astm bronsic au o sensibilitate crescuta fata de alergeni. Personalul care face curatenie trebuie sa foloseasca carpe umede pentru a evita ridicarea prafului.

       Pacientii in stare de rau astmic pretind o atentie deosebita din partea echipei medicale. Acestia fiind imobilizati la pat nu-si pot asigura curatenia personala, de aceea trebuie ajutat de asistenta medicala.

       In realizarea toaletei se va tine cont de anumite reguli si conditii:

– ferestrele si usile incaperii sa fie inchise.

– temperature camerei placuta

– toaleta se face inainte de masa si nu dupa

– nu se fac baia prelungita si prea obositoare.

– grija la lenjeriei de pat (daca toaleta bolnavului se efectueaza la pat).

       Trebuie avut in vedere ca pacientii primesc tratament cu corticoizi,

– tratamentul duce la deprimarea reactiilor imunologice si inflamatorii si favorizeaza infectiile.

       Trebuie acordata mai multa concentrarea toaletei cavitatii bucale dupa expectoratie si mai ales dupa folosirea aerosolilor, daca apar efecte secundare se recomanda administrarea corticoizilor cu clatirea gurii dupa utilizarea inhalatorului.

       Ingrijirea pacientului se face in felul urmator:

-par curat

-unghi taiate

-nasul fa fie curat fara cruste si mucus

       La pacienti astmatici si in criza, pozitia in pat e fortata, data de afectiunea de baza pozitia convenabila pentru bolnav e cea semisezanda.

Acest lucru nu trebuie fortat, alegerea pozititei trebuie lasata la aprecierea pacientului, cu conditia ca acesta sa isi schimbe pozitia cat mai de pentru a evita complicatii.

       Pozitia sezand luata de pacient in pat sau la marginea patului in cursul crizelor de astm bronsic, trebuie facuta cat mai placut fara a depune efort. 

      Starea de rau astmatic e stadiul clinic cel mai sever  al astmului bronsic. Se exprima printr-un sindrom de asfixie. Poate sa dureze chiar peste 24 de ore.

       Ii explicam pacientului ca pozitia sezand da la marginea patului, cu toracele inainte, favorizeaza oxigenarea, ce combate cianoza tegumentelor, prezenta in starea de rau astmatic.

       Pozitia pacientului arata stare patologica, si gradul imbolnavirii. Astfel intr-o imbolnavire usoara pacientul ramane activ, intr-una grava intalnim pozitie pasiva.Mimica fetei poate arata unele stari ca:

-anexitate,

– durere,

-anorexie,

– depresie.

       La astmatici fata exprima spaima si sete de aer. Ei stau cu gura intredeschisa, sunt cianotici, tegumentele palide, acoperite de transpiratii reci.

       Schimbarea de pozitie pot fi active sau pasive sunt efectuate cu ajutorul asistentei medicale in cazul pacientilor adinamici, dupa crizele de astm bronsic.

        Normal, acesti bolnavi se pot mobiliza singuri cu greutate, in functie de reactivitatea bolnavului.  Daca nu exista contraindicatii, pacientul trebuie incurajat de mai multe ori sa tuseasca pentru a elimina continutul patologic al arborelui, si asi elibera caile respiratori. E important ca spuat sa fi aratata medicului daca se recomanda o serie de investigatii de laborator pentru examen bacteriologic”. ( Tehnici de evaluare si ingrijire acordate de asistentii medicali. Lucretia Titirca.)

2.4. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

 Una dintre atributile asistentei e urmarirea functiilor vitale si vegetative si a scrie in foaia de observatie, iar in cazul schimbari se anunta medical. Modificarile functiilor vitale arata starea generala a pacientului, si evolutia boli.  In cazul astmului bronsic, respiratia a cea urmarita.

       Miscarile respiratorii la omul sanatos sunt simetrice si ritmice, de 16-18 resp/min. Pacienti cu astm bronsic au o inspiratie normala urmata de o expiratie grea, fortata, wheezing(respiratie suieratoare).

       Tulburari respiratorii vor avea o importanta mare in stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii. E important ca asistenta să vada și să scrie respiratia bolnavului in foaia de temperature cat mai precis.

-se scrie cu pix verde

-se noteaza cu linie orizontala

-se unesc linile pentru a forma curba

– se urmareste repiratia un minut

       Expectoratia este eliminarea sputei de pe caile respiratorii, sputa fiind substantele eliminate din bronhii in timpul tusei.

       In astm, sputa are un aspect mucopurulent, lipita de peretele bronhiilor,

– are o culoare albicioasa,

– arata si are denumirea de "sputa perlata"

       Temperatura corpului in conditii fiziologice are valoarea de 36-37 ºC, cu mici variatii zilnice. Aprecierea temperaturii corpului se face cu termometrul.

       Tensiunea arterial (T.A) este presiunea pe care sangele circulant o face asupra peretilor arteriali. Este determinata de forta de contractie a inimi, de rezistenta gasita de sange in artere, fiind data de flexibilitatea si calibrul sistemului vascular.

       Valorile normale ale tensiuni arteriale la un adult sanatos sunt :

– 75-90 mm Hg minima sau diastolica

-115-140 mm Hg maxima sau sistolica,.

-se noteaza cu rosu sau albastru in foaia de temperature

-se hasureaza foaia corespunzator valorilor

       Pulsul reprezinta marirea ritmica a arterelor comprimate pe un plan osos. Valoarea normal este cuprinsa intre 60-80 batai/minut. El se noteaza cu pix rosu in foaia de temperature de catre asistenta medicala, iar graficul se obtine masurand pulsul dimineata si seara. O linie orizontala a foi de temperature masoara 4 pulsati/minut.

    Diureza este cantitatea de urina eliminata pe perioada de 24 ore ;

-prin urina se elimina din organism substante toxice.

-cantitatea normala emisa variaza intre 1200-1800 ml/zi

-densitatea normala intre 1015-1025.

Pacientii pot sa aiba o scadere a diurezei datorita transpiratiilor abundente in crizele de astm bronsic.

       Prin scaun se elimina substantele ramase in colon dupa ingitirea alimentelor. Omul sanatos are zilnic 1 scaun. Datorita inactivitatii si imobilizarii la pat pacienti astmatici au uneori o constipatie trecatoare.

2.5. Alimentația pacientului.

Pacientii cu crize usoare de astm se pot alimenta singuri, in schimb pacientii in rau astmatic necesita ajutor.

Alimentatia activa se face in sala de mese sau in salon pe o masa sau la pat.

       Alimentatia pasiva se face bolnaviilor imobilizati la pat, in pozitie sezand, sprijinit.

       Asistenta medicala are rolul de a supravechea alimentatia bolnavului. La masa, pacientului I se explica importanta mancari in vindecare si se incurajaza sa manance.Bolnavii cu astm bronsic primesc mai multe lichide considerandu-se ca se pierd prin expectoratie si transpiratie. Copii si varstnici primesc o atentie mai mare fiind dispusi la deshidratare mai repede.

       Pacienti cu expectoratii mai abundente nu prea au pofta de mancare scazuta; acestia inainte de masa isi fac toaleta cavitatii bucale.

       Alimentele pentru consum permise:

–        legume

–        preparate fara grasime neprajita

–        fructe crude, compoturi

–        supe

–        paine neagra

–        lapte proaspat

Alimentele nepernise :

– pestele

– carne

–        fainoasele

–        ouale

– produse din lapte fermentat

Mesele trebuie sa fie mici si dese. Bolnavii cu astm alergic au un regim hipoglucidic, normoglucidic, bogate in minerale si vitamine.

2.6. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

In cazul unei crize de astm, pacientul va fi asezat in pozitie semisezanda pentru a usura respiratia, apoi se administreaza tratamentul prescrise de medic si este supravegheat.

       Tratamentul cu aerosoli e absolut necesar in anumite forme. Se practica 2-4 inhalatii pe sedinta, dar se pot face si mai mult.

       Principalele bronhodilatatoare folosite:

: „Beta – adrenergicele – derivatii ai adrenalinei.

Din generatia a doua se folosesc

  – Alupent,

 -Izoprenalina

-Astmopent ;

Superiori acestora sunt derivatii din generatia a treia:

-Terbutalinul,

-Fenoterolul,

-Salbutasnolul

– Clenbuterolul.

Sunt folositi cu precadere in aerosoli dozati.

Dozajul corect ( 4×2 inhalatii / zi ) este practic lipsit de efecte adverse cardiovasculare.

Cele sub forma de sprei dozat sunt de intrebuintare curenta.

S-a incercat si prepararea tabletelor de

* Ociprenalina,

* Salbutamol

* Terbutalina.

* Preparatul Ventolin pare cel mai util.

Ca raspunsuri adverse pot aparea:

– tremuraturi,

– nervozitate,

– palpitatii,

– tahicardie,

– cresterea debitului cardiac si a tensiunii arteriale.

Aceste manifestari apar spontan prin reducerea dozei.

2. Anticolinergice – Atrovent ; are rezultate inferioare beta-adrenergicelor.

3. Xantine – Teofilina si derivatii sai,

* Runidural.

* Aminofilin

* Miofilin,

Oral au slaba actiune si mai buna actiune pe cale intravenoasa (I V) sau ca aerosoli.

      Corticoterapia e tratamentul cel mai bun, dar datorita riscurilor, ramane o terapie dificila.

De aceea se folosesc:

– Prednison – 1 tableta/zi, 5

– Supepredanol – 1 tableta/zi

-Superprednol – 1 tableta/zi ;

– Celestone ,

-Kenalog,

-Synachten la 7-15 zile, sub protectie de alcaline,

Corticoterapia trebuie facuta formelor grave ; tratamentul continuu se va temporiza, se folosesc doze mici

– 30 mg Prednison /zi – tratament de atac;

– 5 mg/zi tratament de intretinere

       Se mai folosesc antibioticele,

– Oxacilina

-Cloxacilina,

-Tetraciclina

              Tratamentul in starea de rau astmatic :

Orice bolnav in starea de rau asmatic trebuie internat de urgenta in spital intr-o sectie de pneumologie.In cazuri de gravitate extrema se transfer ape sectia de terapie intensive unde poate fi intubate, ventilat mechanic, si se poate face aspiratie bronsica.

Medicamentele administrate sunt:

-bronhospasmolitice: miofilin 2 fiole in perguzie de glucoza 5%

-hemisuccinat de hidrocortizon- intra venos

-oxigenoterapie

-biseptol

-tetraciclina

2.7. Recoltarea produselor biologice și patologice

 Recoltarea sangelui :„Sangele se recolteaza pentru analize hemotologice.

– biochimice,

– serologice,

– bacteriologice,

– parazitologice.

       Recoltarea sangelui se face prin :

–         la adult se face in lobul urechi sau in pulpa degetului, iar la copii fata plantara a calcaiului.

–        intravenos.

   1.Recoltarea sangelui capilor prin intepare:  Recoltarea se face pentru examenele hematologice: hemoleneograma, dozarea hemoglobinei, determinarea timpului de sangerare si coagulare, pentru examen parazitologic.

       Materiale necesare : manusi de cauciuc sterile,

– tava medicala curate,

-solutii dezinfectante,

-ace sterile,

-tampoane de vata

-lame uscate si degresate,

-pipete Potain.

       Tehnica : Pacientul va fi asezat in pozitie sezanda cu mana sprijinita. Se curate pielea degetului inelar cu un tampon cu alcool. Se evita frecarea puternica. Se asteapta evaporarea alcoolului. Se sterge prima picatura cu un tampon steril. Se inteapa cu o miscare brusca si cu un ac steril pulpa degetului. A 2 picatura se ia cu o pipeta sau cu o lama sterile. La final se sterge cu un tampon steril si alcool degetul.

   2.Recoltarea sangelui prin punctie venoasa:  Recoltarea se face pentru examene de laborator, biochimice, hematologice, serologice si bacteriologice.

       Locul recoltari :

-bazilica si cefalica, unde se formeaza un M;

-venel maleolare interne,

-venele de pe fata dorsala a mainii,

– venele femurale

-venele de la plica cotului,

-venele jugulare si epicraniene (la copii).

-venele subclaviculare,

       Materiale necesare :- perna tare pentru sprijin

– musama mica,

– aleza mica,

– alcool sau tinctura de iod,

Instrumente si materiale steril,

* seringi,

* ace sterile,

* manusi de cauciuc,

* garou de cauciuc,

* tampoane de vata,

* pense,

* eprubete uscate si etichetate,

-fiole cu solutii medicamentoase, solutii perfuzabile, tavite renale.

       Pregatirea bolnavului :

  – Pacientul e pus intr-o pozitie confortabila.

– Se examineaza cavitatea si starea venelor avand grija ca hainele sa nu impiedice circulatia.

– Se aseaza bratul pe pernita si musama extensie,

– Se dezinfecteaza tegumentele,

– Se aplica garoul.

– Se spune pacientului sa stranga pumnul pentru a devein velele vizibile

       Tehnica : 

*„Asistenta isi pune manusile sterile si se aseaza in fata pacientului.

* Se prinde vena cu policele maini stangi sub locul punctiei, se face o usoara compresiune si se trage usor in jos.

* Se fixeaza seringa, cu gradatiile intre police si restul degetelor.

* Se intra cu acul, trecand prin tegumentul in pozitie oblica, pana cand aculmerge in gol.

* Se modifica directia acului cu 1-2 cm in lumenul venei.

* Se verifica prin aspiratii cu seringa daca suntem in vena.

* Se inainte tehinca in functie de scopul punctiei venoase.

* Se intrerupe staza venoasa prin desfacerea garoului.

* Se pune tampon cu solutie dezinfectanta.

* Se scoate brusc acul.

* Se impiedica locul punctiei, cu bratul in pozitie vertical ”

             Recoltarea sputei :  sputa e un produs ce contine totalitatea secretiilor ce se expectoreaza din caile respiratorii prin tuse.

       Materiale necesare : 

* cutie Petri sterile,

* pahar conic,

* scuipatoare,

* servetele,

* pahar cu apa.

       Pregatirea pacientului: 

Se anunta pacientul, sa nu inghita sputa, sa expectoreze in vasul dat si sa nu introduca in vas si saliva.

       Tehnica : Ii oferim paharul cu apa sa isi clateasca gura. Ii dam vasul de colectare in functie de examenul cerut. Ii cerem bolnavului sa expectoreze tuse. Se colecteaza sputa matinala sau adunata din 24ore”. (Tehnici de evaluare si ingrijiri acodtate de asistenti medicali. Lucretia Titirca)

2.8. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de afecțiune

  Explorarea radiological a toracelui :

       Examenul radiologic e important semn de inlaturare sau descoperire a altor boli, el constituind infirmarea diagnosticului de astm.

    1.Radioscopia si radiografia – arata o imagine asupra modificarilor la nivelul plamanilor si inimii.

       Anuntam pacientul si ii explicam conditiile in care se face examinarea. Pacientul va fi condus la serviciul de radiologie. Ii explicam pacientului ce trebuie sa fac in timpul examinarii. Va face cateva miscarii de respiratie, radiografia se face in apnee dupa o inspiratie profunda.

       Se dezbraca complet regiunea toracica. Parul lung la femei se leaga pe deascupa capului, se indeparteaza obiectele radioopace. Se aseaza pacientul ortostatic cu mainile pe solduri si coatele aduse inainte fara sa ridice umerii in spatele ecranului cu pieptul apropiat de ecran. Cand pozitia verticala e contraindicate se aseaza pacientul in pozitie sezand sau in decubit. In timpul examenului radiologic se ajuta pacientul sa ia pozitiile cerute de medic.

       Dupa examinare ajutam pacientul sa se imbrace si il conducem la pat. Se scrie in foaia de observatie examenul radiologic efectuat si data.

    2. Bronhografia –„ reprezinta cercetarea radiologica a arborelui traheobronsic cu substante de contrast si cu ajutorul sondei Metras.

       Materiale necesare : – medicamente sedative,

– anestezice,

– sonda Metras sterila,

– substante de contrast,

– expectorante si calmante ale tusei

– scuipatoare.

       Cu cateva zile inainte se administreaza bolnavului medicamente expectorante. Inaintea examinarii se da o tableta de fenobarbital sau alte medicamente similare. Cu jumatate de ora inaintea examinarii se administreaza atropina pentru a reduce secretia salivei si a mucusului din caile respiratorii, medicamente, calmante pentru tuse. Bolnavul se va dezbraca, il asezam in decubit dorsal putin inclinat spre partea care trebuie injectata. Medicul face anestezia.

       Se pune sonda Metras in arboreal bronsic apoi substanta de contrast usor incalzita, incet. In timpul injectarii substantei de contrast ajutam bolnavul sa isi schimbe pozitia. In timpul examinarii radiologice se aseaza bolnavul in pozitie Trendelemburg pentru a se evidential arborele bronsic din partile superioare ale plamanilor, apoi asezam pacientul cu toracele ridicat pentru a se evidential bronhiile mijlocii si inferioare.

       Dupa examinare ajutam pacientul sa se imbrace si il conducem la pat. Ii spunem sa nu manance sis a nu bea timp de 2 ore pana la incetarea anestezicului. Ii spunem sa adune in scuipatoare substanta de contrast care se elimina print tuse. Sa nu o inghita ca se poate produce o intoxicatie cu iod”. (Tehnici de evaluare si ingrijire acordate de asistentii medicali. Lucretia Titirca)

       Explorarea endoscopica a arborelui traheobronsic :

       Bronhoscopia – se face pentriu a explora arborelui traheobronsic cu ajutorul aparat numit bronhoscop.

       Materiale necesare :

-masti de unica folosinta,

-casolete cu masti,

-manusi sterile,

– casolete cu tampoane,

– comprese de tifon sterile,

– pense, port tampon,

– seringa laringiana,

– tavita renala,

– aparatura sterile

– flaconul cu anestezic, xilina 2%,

– flaconul cu ser fiziologic,

– flaconul cu solutie de adrenalina 1%,

– seringi de unica folosinta,

– tampoane,

– comprese de tifon.

      Bolnavul trebuie lamurit de necesitatea examenului asupra riscului pe care si-l asuma, refuzandu-l. Bolnavul trebuie lamurit ca desi e neplacut, examenul nu e dureros, iar incidentele sau accidentele sunt foarte rar. Se intemeiaza bolnavului un mediu de siguranta pentru asigurarea, cooperarea lui in momentele examinarii punandu-l in legatura cu alti bolnavi carora li sa efectuat o bronhoscopie. In ziua dinaintea examinarii se face o examen cu xilina 2% pentru a depista o alergie la acest anestezic.

       Pentru anestezie se pune pe un scaun, in mana dreapta tine o scuipatoare sau tavita renala, iar cu mana stanga dupa ce isi deschide larg gura, scoate limba si o tine cu 2 degete deasupra si policele dedesubt. Medicul cu ajutorul unui spray cu xilina ii anesteziaza limba, orofaringele si hipofaringele, urmand sa anestezieze arboreal bronsic, punand picatura cu picatura anestezicul usor incalzit cu ajutorul unei seringi laringiene. Pacientul e condus in camera de bronhoscopie.

       La efectuarea tehnicii sunt necesare 2 asistente.

– prima asistenta aseaza pacientul pe masa de examinare in decubit dorsal cu capul in extensie

– Sub umerii lui se plaseaza o perna tare care ridica capul

– orienteaza capul in directia indicate de medic pentru a permite acestuia o orientare cat mai complete

– a 2 asistenta ii serveste medicului instrumentele si materialele necesare.

– daca masa de examinare e prevazuta cu o tetiera e nevoie de o singura asistenta.

– ambele asistente inainte de examinare se vor spala pe maini si vor purta masca.

       Dupa cercetarea pacientului nu are voie sa manance 1 ora. Asistenta va urmaei in acest timp parametric vitali anuntand de indata medicul daca apare vreo modificari ale acestora. Asistenta va avea in apropiere hemostatice care le va administra in cazul hemoragiei, inainte de a anunta medical.

   In urma bronhoscopiei pot aparea urmatoarele incidente si accidente :

–        hemoragii

–        dureri in gura

–        dureri retrosternale

–        cefalee

–        insomnii

–        tuse

–        expectoratie

–        stare subfebrila

      Cercetarea functionala a aparatului respirator :

1.Spirometria  este cercetarea ventilatiei pulmonare si se face cu ajutorul spirometrului care e alcatui dintr-un cilindru gradat ce comunica cu exteriorul printr-un tub de cauciuc prin care respire pacientul. Cilindrul gradat e scufundat intr-un cilindru mai mare plin cu apa. Aerul expirat de pacient face ca cilindrul sa se ridice deasupra apei putandu-se citi pe el volumul de aer eliminat.

       Metoda examineaza numai capacitatea vitala.

2. Spirografia face inregistrarea miscarilor respiratorii. Se pot face toate masuratorile statice si dinamice.

       Spirografia se poate determina cu :

–        aparatul Eutest        

– expirograful Sodart

–        pneumoscreen

       Aparatul Sodart e un aparat cu circuit inchis;

e alcatuit din spirometru cu chimograf pe care se inregistreaza,

un barbotor cu carbonat de calciu pentru captarea dioxidul de carbon

si un dizpozitiv pentru dirijarea in sens unic a curentului de aer.

       Materiale necesare :

– aparat,

– piese bucale

– pensa pentru nas

– pensa de servit

– recipient cu solutie dezifectanta pentru piesele folosite.

       Pregatirea pacientului :- cu o zi inainte,

– pacientul e informat ca examinarea se executa dimineata pe nemancate

– pacientii nu vor folosi nici un fel de medicatie cu cel putin 24 ore inainte.

       Racordarea pacientului la aparat : se face prin intermediul piesei bucale;

– se solicita pacientul sa respire linistit cateva secunde pentru acomodare;

– se penseaza nasul cu clema,

– pacientul respira linistit,

– se inchide circuitul si se pune aparatul in pozitie de inregistrare.

       Inregistrarea volumului curent  se inregistreaza cateva minute volumul curent prin respiratie linistita, normala

       Inregistrarea capacitatii vitale ( CV ) se solicita pacientului sa exercite o inspiratie maxima, urmata imediat de o expiratie maxima;

se repeta proba pana la obtinerea  a 3 curbe egale sau egale;

curba inscrisa arata CV reala si se numeste spirograma.

       Determinarea volumului expirator maxim pe secunda ( VEMS )  se repeta proba pentru determinarea VEMS-ului ; se cere pacientului sa exercita o inspiratie maxima urmata de o expiratie fortata maxima ;

se reface proba pana se obtin 3 curbe egale;

se i-a pacientul de la aparat ;

se masoara cantitatea de aer expirata in prima secunda, aceasta reprezentand VEMS-ul.

             Testarea la alergeni :  Testele cutanate la alergeni se fac pe baza diagnosticului clinic la alergie, respective baza diagnosticului de astm bronsic alergic.

       Locul de electie pentru a face teste este  fata interna a antebratului.

       Asistenta trebuie sa ii explice pacientului in ce consta examinarea, sa ii acapareze atentia bolnavului fata de aparitiei unor semen ce prevestesc o posibila hipereactie din partea organismului si care pot duce  chiar la aparitia edemului glotic sau a socului anafilactic.

       Citirea rezultatului se face la 15 minute si consta in masurarea diametrului eritemului, prin acest test se pot reproduce simptomele bolii.

2.9. Educație pentru sănătate

  Profilaxia trebuie facuta copiilor nascuti din parinti suferinzi de astm bronsic pentru ca aceste persoane infatisaza un risc crescut prin teren de a face astm bronsic. Profilaxia primara este utila inainte de aparitia simptomelor bolii.

       Profilaxia secundara expunerii la alergeni; e o masura mai mult terapeutica, insa numai pentru unii alergeni, cum ar fi:

– faina,

– medicamente,

– par de animale,

– alimente.

       Alergia la parful de casa se poate indeparta printr-o serie de masuri profilactice :

–        indepartarea cu aspiratorul si aerisirea locuintei

–        indepartarea prafului cu carpe umede

–        indepartarea prefului din covoare cat mai des posibil

–        renuntareala animalele de casa

–        a lua masuri impotriva egrasiei

       O masura ce vizeaza hiperreactivitatea astmului bronsic e indepartare expunerii la diversi factori care influenta negativ dezvoltarea bolii:

– fumatul,

– ceata,

– iritanti ai mucoasei nazale,

– schimbari bruste de temperature.

       In astm pe langa masuri directe de reducere a alergenilor la locul de munca sunt obligatorii :

–        cercetarea medicala la angajare pentru ai indeparta persoanele cu boli bronhopulmonare existente la alergeni.

–        cercetarea medicala periodica al mucitorilor in vederea depistarii celor sensibilizati si cu o boala in stadiul cat mai precoce pentru tratarea, urmarirea si eventual schimbarea locului de munca.

       Bolnacul e rugat sa urmeze indicatiile medicului,

* sa evite expunerea la frig,

* sa trateze precoce toate infectiile respiratorii,

* sa evite emotiile puternice

* sa revina la controale periodice de specialitate.

2.10. Externarea bolnavului

Este momentul in care pacientul s-a vindecat si paraseste spitalul si personalul medical se numeste externare.

       Iesirea din spital se face pe baza biletului de externare semnat si parafat de catre medicul care a ingrijit pacientul.

        Dupa iesirea din spital incepe perioada  de covalescenta in care pacientul trebuie sa continue o perioada tratamentul pentru vindecarea completa.

       Medicul si asistenta de ingrijire sfatuieste bolnavul sa aiba grija cu regimului de viata, facandu-i educatia pentru sanatate, foarte importanta in viitoarul bolnavului.

CAP III . INGRIJIRI SPECIFICE

3.1. Cazul 1 – Plan de îngrijire

 Culegera datelor :

Sursa de informare: Foaia de observatie, Personal, Familie

Date fixe :

Nume : D

Prenume : A

Sex : Feminin

Varsta : 69 ani

Stare civila: Vaduva

Religia: Ortodoxa

Ocupatia: Pensionara

Domiciliu:Rural

Conditi de viata:Traieste alaturi de baiatul si nora sa si de nepotelul de 11 ani

Obiceiuri: Este consumatoare de cafea

Mod de petrecere a timpului liber: se plimba cu nepotelul, se jjoaca cu el si se uita la TV

Greutate : 75 kg

Inaltime : 1,70m

Grupa sanguina: OI

Rh-ul: Pozitiv

Nationalitate : Romana

Nasteri: 4

Avorturi:Nu

Boli anterioare: HTA hipertensiune arteriala)

Interventi chirugicale: Operata de litiaza biliata(colecistectomie)

Data internari: 11.03.2012

Diagnostic de internare : Astm bronsic in criza.

Anamneza :

Antecedente heredo – colaterale – neimportante

Antecedente personale – NU

Istoricul bolii : Bolnava se intreneaza cu criza de dispnee de tip expirator

-tuse cu expectoratie mucopurulenta

-cefalee

-vertij

-palpitatii

El se interneaza in sectia de pneumologie pentru tratament.Specifica ca e cunoscut cu astm bronsic de mult timp

Manifestari de dependenta :

– dispnee de tip expirator

-tuse

– cefalee

– palpitatii.

Problemele pacientului :

–        dificultate respiratorie si cardiaca

–        alterarea functiei circulatorii

–        somn nelinistit

–        alterarea integritati tegumentelor

 Data externari: 18.03.2012

Stare la externare: Buna

Contraindicatii: Evitarea zonelor cu alergeni.

Tratament:Aspacartin 2×1/zi

Captopril 3×1/zi

Prednison; 1 tableta/zi

3.2. Cazul 2 – Plan de îngrijire

 CULEGEREA DATELOR :

Sursa de informare: Personal, Familia, Foaia de Observatie

Date fixe :

Nume : I

Prenume : M

Sex : Feminin

Varsta : 20 ani

Stare civila:Necasatorita

Religie:Ortodoxa

Ocupatie:Studenta

Domiciliu:Urban

Conditii de viata:Traieste intr-un apartament cu 2 camere alaturi de parinti

Modul de petrecere a timpului liber: Cititul si Plimbarile in aer liber

Greutate : 60 kg

Inaltime : 1,65m

Grupa sanguina AII

Rh-ul:Pozitiv

Nasteri, avorturi:NU

Boli ale copilariei: Rujeola si Oreon

Interventi chirurgicale:NU

Limbi vorbite:Romana si Engleze

Nationalitate : Romana

Data internari:3.08.2011

Diagnostic de internare : Astm bronsic alergic in criza.

Anomneza :

Antecedente heredo – colaterale – nesemnificative.

Antecedente personale – acum 9 ani a avut varicela.

Istoricul bolii : Pacienta este cunoscuta de la varsta de 13 ani cu astm bronsic. Se interneaza in spital pentru investigatii si tratament.

Manifestari de dependenta :

-dispnee

– tuse.

-respiratie suieratoare.

Problemele pacientului :

–         alterarea nevoi de a respira

–         somn nelinistit

–         incapacitatea de a se alimenta

Data externari:7.08.2011

Stare la expernare: Foarte Buna

Recomandari la expernate: Sa evite factorii alergeni.

Contraindicati: Sa evite sa manance sarat si cu grasimi.

Tratament: Ventolin 3×1/zi

3.3. Cazul 3 – Plan de îngrijire

CULEGEREA DATELOR :

Surse de informare:Familia, Foaia de observatie, Personal

Date fixe :

Nume : B

Prenume : C

Sex : Feminin

Varsta : 48ani

Stare civila: Casatorita

Religie:Ortodoxa

Ocupatie: Educatoare

Domiciliu:Urban

Conditii de viata:Traieste intr-o casa cu 4 camere, o baie si o bucatarie alaturi de sot si cel 2 copii

Obiceiuri: Fumatoare; Consumatoare de cafea

Mod de petrecut timpul liber: Se plimba in aer liber si se uita la televizor

Greutate : 75 kg

Inaltime : 1,75m

Grupa sanguina:BIII

Rh-ul: pozitiv

Limbi vorbite:Romana si Engleza

Nationalitate :Romana

Boli cronice:Nu

Avorturi: Nu

Nasteri: 2

Data internari: 15.05.2010

Diagnostic de internare : Stare de rau asmatic.

Anamnoza : mama cu astm bronsic

   Antecedente personale – Nu

Istoricul bolii : Pacienta sustine ca are aceasta boala de multi ani. Cu 4 zile inainte de de a se interna s-a prezentat cu o viroza respiratorie care i-a declansat criza de astm prin dispnee respiratorie si tuse. In dimineata internari bolnava se prezinta cu dispnee asmaticaa spre agravare pana la ortopnee. Dispneea nu se amelioreaza la adiministrare de miofilin repetat si bronhodilatatoare ; din acest motiv se decide sa se interneze.

       Manifestari de dependenta :

dispnee de tip expirator,

respiratie suieratoare

tuse.

       Problemele bolnavului :

–         dificultate respiratorie

–         stare generala alterata

–         alterarea hidratarii

–         somn nelinistit

Data externati: 21.05.2010

Stare extermare: Buna

Contraindicati: sa evite zonele cu alergeni

Tratament:Prendison 5 mg 2×1/zi

Bromhemix: 3×1/zi

Miofilin: 3×1/zi

CAP. IV. CONCLUZII

 Ingrijirea bolnavului este o munca de mare raspundere care necesita cunostiite profesionale profunde si calitatii morale deosebite.

       Lucrarea este alcatuita din 3 capitole :

–         primul capitol prezinta teoretic boala cu etiologie,semen si simptome,patologie si tratament.

–         al doilea capitol prezinta ingrijirea bolnavului, rolul asistentei medicale, conditiile de spitalizare, pozitia opacientului in spital, externarea pacientului si educatia pentru sdanatate ce trebuie facuta pentru conbaterea boli.

–         al treilea capitol prezinta cazurile a 3 pacienti suferinzi de astm bronsic.

       In cele 3 cazuri pe care le-am facut am vazut ca aceasta afectiune este rezultatul obstructiei bronsice acute care arata in anumite imprejurari, aparitia unei expiratii tipice suieratoare, ca un tiuit numit "wheezing". Pacientii se plang de "lipsa de aer" si se aseaza de obicei sezand, pozitia ce le asigura respiratia.

       Criza de astm bronsic este o urgenta medicala majora care necesita internarea bolnavului in spital si acordarea de asistenta medicala de specialitate.

BIBLIOGRAFIE

1."Tratat de medicină internă" vol. I "Bolile aparatului respirator" sub redactia prof. Radu Paun, coordonator prof. Constantin Anastasiu, Editura Medicala 1983

2."Medicină internă pentu cadre medii" Corneliu Borundel, Editura All, vol. II

3. Anatomia și fiziologia omului doctor. Roxana Maria Albu, Editura Corint

4. Tehnici speciale de îngrijire a bolnavilor, coordonator doctor r. Georgeta Balta, Editura Didactica și Pedagogica Bucuresti 1983

5.” Îngrijiri special acordate pacienților de către asistenții medicali” Lucreția Titircă.

Editura, Viața Medicală Românească

6. „Urgente medico-chirurgicale” Lucretia Titirca. Editura Medicala. Sinteza pentru cadre medii. Bucuresti 1989.

7.„ Managementul astmului, Indrumator pentru implementare „Ghidului de management al astmului in cabinetul medicului de familie”. Editura: Info Medica, Bucuresti, anul 2009.

8.Principi de nursing in medicina interna” Liana Mos, anul 2009-2010

9. „Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale” Lucretia Titirca. Editura Viata Medicala Romaneasca. Anul 2008