Influența Fertilizării Asupra Producției LA Câteva Soiuri DE Grâu ÎN Condițiile DE LA I.i

TEMA PROIECTULUI

INFLUENȚA FERTILIZĂRII ASUPRA PRODUCȚIEI LA CÂTEVA SOIURI DE GRÂU ÎN CONDIȚIILE DE LA I.I

Partea I – considerații generale

Introducere

Capitolul 1

Stadiul actual al cunoașterii…………………………………………………………………

CONDIȚIILE NATURALE, SOCIAL-ECONOMICE ȘI TEHNOLOGICE DE REALIZARE A PRODUCȚIEI ÎN CADRUL I.I PETREA RAUL CĂTALIN

DATE DESPRE ZONA IN CARE SE AFLA TERITORIUL UNITATII

Prezentarea unitatii

Situația geografica si social economica

Geomorfologia si hidrologia zonei

Principalele caracteristici ale climei

Regimul termic

Regimul pluviometric

Alte elemente climatice: lumina, nebulozitatea, umiditatea relativa, vanturile

Caracterizarea solului

Flora cultivata si spontana din zona

Concluzii asupra cadrului natural

PARTEA a II-a

EXPERIMENTARI PRIVIND…..

2.1 Scopul, obiectivele si metoda experimentarilor

2.1.1 Scopul si obiectivele

2.1.2 Metodica experimentarii

2.1.3 Materialul saditor folosit

2.2 Conditiile ecologice din anii experimentati

2.3 Observatii fenologice si masuratori biometrice in camp

2.4 Sinteza rezultatelor de productie si discutii

2.5 Influența fertilizării asupra producției de cariopse la grâu

2.6 Influența fertilizării asupra compoziției chimice a cariopselor de grâu

2.7 Analiza eficientei economice, discutii

Concluzii si recomandari

PARTEA I – CONSIDERATII GENERALE

INTRODUCERE

Grâul ca origine provine din Asia de sud-vest și reprezintă cea mai importantă plantă cultivată de pe glob, din care se obține principalul aliment, pâinea, aliment de bază pentru circa 40% din populația globului. Cele mai vechi dovezi arheologice referitoare la cultivarea grâului au fost descoperite în Siria, Iordania, Turcia, Armenia și Irak. Acum aproximativ 9000 de ani, o specie de grâu sălbatică (einkorn, Triticum boeoticum) a fost recoltată și apoi cultivată de către locuitorii acelor meleaguri, fapt confirmat de dovezile arheologice ale agriculturii sedentare din zonă. Aproximativ 1000 de ani mai târziu, o mutație a survenit în cadrul altei specii de grâu, numită emmer (Triticum dicoccoides), rezultând o plantă cu boabele mai mari, care nu se mai puteau împrăștia în bătaia vântului. Deși această plantă nu s-ar fi putut reproduce în sălbăticie, oferea mai multă hrană pentru oameni și astfel a întrecut celelalte specii, devenind primul strămoș al varietăților moderne de grâu.

Prin măcinare, din boabele de grâu se obține făina care este utilizată pentru prepararea de diferite produse de panificație și patiserie, fabricarea de paste făinoase, etc. Boabele de grâu pot fi folosite în alcătuirea amestecurilor de cereale prentru micul dejun. Boabele de grâu se utilizează în hrana animalelor ca atare sau măcinate. De asemenea, în furajarea animalelor se utilizează și tărâța rezultată ca subprodus în urma procesului de măcinare, aceasta fiind bogată în proteine, lipide și săruri minerale.

Boabele de grâu servesc ca materie primă în diferite industrii, pentru obținerea de amidon, gluten, spirt, băuturi spirtoase (vodcă, wisky), bere, biocarburburant (bioethanol).

Paiele au utilizări multiple, precum: materie primă în industria celulozei și hârtiei; așternut

pentru animale; furaj grosier; îngrășământ organic prin încorporare în sol după recoltare sau prin compostare; producerea de energie termină prin arderea în arzătoare cu recuperare de căldură. Germenii de grâu rezultați în urma procesului de măcinare sunt utilizați în hrana omului ca produse energizante (germeni consumați cu lapte sau miere de albine), ca adaus în diferite produse de panificație, sau pentru obținerea de ulei foarte apreciat în industria cosmetică. Aluatul conservat prin refrigerare și aluatul modelat începe să fie din ce în ce mai apreciat pe piață.

Grâul românesc este un grâu de foarte bună calitate pentru panificație, care poate fi valorificat atât pentru consumul intern cât și la export, pentru consum european și în afara Europei. Grâul ecologic este unul dintre produsele ecologice cele mai bine cotate și cerute pe piața mondială.

Cultura grâului oferă următoarele avantaje:

– boabele au un conținut ridicat în glucide și proteine, corespunzător cerințelor organismului

uman;

– boabele au o bună conservabilitate pe perioade mari de timp;

– boabele se transportă cu ușurință pe distanțe mari;

– boabele de grâu au diferite alternative de valorificare;

– boabele de grâu reprezintă o importantă sursă de schimburi comerciale pe piața mondială;

– grâul se poate cultiva în diferite condiții pedoclimatice, asigurând producții satisfăcătoare

peste tot unde se cultivă;

– tehnologia de cultivare este complet mecanizată, fără probleme deosebite;

– grâul este o foarte bună premergătoare pentru majoritatea plantelor de cultură;

– după soiurile timpurii de grâu pot fi semănate culturi succesive, mai ales dacă sunt condiții de irigare.

In acești ultimi ani, zece țări cu cea mai mare producție de grâu din lume au rămas totdeauna aceleași, având o producție medie a deceniului de circa 507 milioane tone care a reprezentat 83% din producția mondială de grâu (tab.1).

Tabel 1 Media producției de grâu în deceniul 2000/2001 – 2009/2010

Făcând comparație între primul an agricol 2000/2001 și ultimul an agricol 2009/2010, observăm că cele mai mari creșteri au fost înregistrate de Rusia, China, Ucraina, UE – 27, India și Pakistan (Fig. 1). In anii cuprinși între cei doi ani agricoli luați în examinare în fig.1 observăm că primele cinci țări cu cea mai mare producție au rămas în capul clasamentului în pozițiile lor respective, cu excepția anului 2002/2003, an în care SUA cedează locul patru Rusiei. In acel an agricol producția SUA s-a diminuat la 43,7 milioane tone față de media ultimilor zece ani de circa 57 milioane tone. O depășire asemănătoare a avut loc în 2009/2010, când Rusia a trecut peste producția SUA cu circa 1,386 milioane tone, dar, conform previziunilor Usda, diferența se va accentua cu anul agricol următor 2010/2011, trecând la 2,392 milioane tone.

Fig. 1 Producția de grâu în primele 10 țări (comparație între 2000/2001 și 2009/2010

Considerații privind producția de grâu a unor țări

Inainte de toate, se observă o continuare a tendinței negative a producției de grâu în SUA și pentru deceniul următor, în conformitate cu previziunile Usda care a făcut proiecții pe termen lung a culturii, din 2010 până în 2019. Usda prevede pentru SUA o reducere a suprafețelor însămânțate cu grâu datorită rentabilității mai mari a altor culturi, cum ar fi de porumb și soia. Astfel, din 2000 și până în prezent s-a înregistrat o diminuare mare a consumului de grâu pentru uz alimentar din cauza unei schimbări în preferințele consumatorilor. Acest factor, în combinație cu creșterea limitată demografică în SUA, va fi cauza unei diminuări a producției față de tendința în creștere realizată în anii trecuți. Noii concurenți în exporturile pe piețele internaționale, pewcum Rusia și Ucraina, cu mare potențial de producție, vor determina o reducere a cotei exporturilor actuale americane pe piețele în curs de expansiune. O altă considerație privește tendința în creștere a Chinei, Rusiei și Ucrainei datorată voinței guvernelor respective orientate spre producții mai mari.

China face aceasta pentru a se salvgarda de eventualele carențe care, datorită consumurilor enorme (105 milioane t în 2009/2010, care corespunde cu 15,6% din consumul mondial) s-ar putea repercuta asupra prețurilor de pe piețele internaționale.

Pentru Ucraina variabilitatea condițiilor meteorologice (caracterizate prin ierni cu temperaturi scăzute, cu risc frecvent de înghețuri și deteriorarea culturilor) condiționează tendința de creștere a volumului de producție a grâului. Deși proiecțiile pe termen lung sunt în favoarea unei producții mai mari, investițiile insuficiente prin mijloace tehnice și infrastructurale, necesare pentru dezvoltarea culturilor, ar putea constitui în viitor un obstacol.

Usda a publicat în luna mai 2010 primele previziuni pentru noua recoltă 2010/2011. Conform acestor date producția mondială de grâu pentru 2010/2011 este prevăzută la 672,2 milioane de tone, în scădere cu 1% față de cea din 2009/2010 care, dacă se atinge, ar reprezenta a treia producție record, după producțiile realizate în anii agricoli precedenți 2008/2009 și 2009/2010. Este prevăzută o producție mai mare de grâu în Uniunea Europeană, America de Sud și Orientul Mijlociu care compensează și depășește diminuările producției din cele 12 țări aparținând fostei Uniuni Sovietice, din Africa de Nord, țările din Sudul Asiei, China, Canada și Australia.

Planta de grâu se caracterizează printr-o mare plasticitate ecologică, ceea ce îi permite să fie cultivată pe toate continentele, între 66° latitudine nordică și 45° latitudine sudică, de la nivelul mării și până la 3.000 – 3.500 m altitudine (în zona Ecuatorului) (fig.2, după R.PETERSON, citat de GH.BÂLTEANU, 1974).

Fig. 2 Aria de cultură a grâului pe glob.

În deceniul trecut, pe glob au fost cultivate cu grâu circa 230 mil.ha, iar în ultimii ani suprafața a cunoscut o oarecare scădere (până la 207 – 216 mil.ha în 2003 – 2005, tab. 3.7, după FAOSTAT Database, 2005). Producția globală de grâu a atins 590 mil.tone în 2001 și 627 mil.tone în 2004. Producția medie mondială în ultimii ani a fost de 2.705 – 2.919 kg boabe/ha. Din producția mondială, 107 – 120 mil.tone au reprezentat obiect de comerț. Țările mari producătoare și, în același timp, exportatoare de grâu sunt: SUA (20,0 mil. ha semănate și 31,5 mil. tone de grâu exportate), Canada (9,8 mil. ha și 15,1 mil. tone export), Australia (11,3 mil. ha si 18,4 mil. tone export) și Argentina (6,0 mil.ha și 9,9 mil. tone export). Mari importatoare de grâu sunt, în prezent, Brazilia, Egipt, Algeria, China, Indonezia, Japonia, Coreea de Sud, Mexic. Țările Uniunii Europene se înscriu printre marii producători și exportatori de grâu (22,9 mil.ha și 26,4 mil. tone exportate).

În cultura grâului în România, în ultimele decenii, producțiile medii au oscilat, de regulă, între 1.760 kg/ha și 3.300 kg/ha, fiind supuse influenței variațiilor climatice destul de mari de la un an la altul. Rețin atenția, îndeosebi, producțiile medii realizate în anii 1977 (2.820 kg/ha), 1990 (3.301 kg/ha) și 1995 (3.082 kg/ha). De asemenea, sunt unități agricole care recoltează, în anii favorabili, 5.000 – 6.000 kg boabe/ha, în medie pe mii de hectare.

Concluzii

Considerând previziunile producției de grâu din 2010/2011 față de media ultimului deceniu, SUA sunt singura țară care înregistrează o scădere a producției de grâu. Și față de anul agricol precedent, SUA este țara cu cele mai mari pierderi de producție.

Uniunea Europeană înregistrează o creștere relevantă, atât în comparație cu anul precedent, cât și față de mediile producțiilor ultimului deceniu, dar tendința producției calculată în procente față de producția mondială este în scădere, ca efect al altor țări care au înregistrat creșteri mai mari de producții.

Producțiile din China, Rusia și Ucraina, deși în diminuare față de 2009/2010, sunt în expansiune comparativ cu mediile deceniului considerat. Pentru cele trei țări se estimează producții mai mari și pentru următorul deceniu. Creșterea cererii pentru populația Chinei și exporturile mai mari ale Rusiei și Ucrainei vor fi principalii factori-suport ai producțiilor mai mari în viitor.

Se diminuează producțiile din India, Canada, Pakistan și Australia pentru 2010/2011, înregistrându-se totuși creșteri față de media deceniului. Și pentru aceste patru țări tendința producției ultimului deceniu s-a diminuat.

Sursa: Tecnica molitoria, an 61, nr.7, iulie 2010, p. 802 – 810

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

În prezent se urmareste obținerea unor recolte ridicate și constante de la an la an prin programe de ameliorare a grâului ce urmăresc crearea de soiuri care să posede un potențial ridicat de, adaptabilitate și rezistență la boli. Aplicarea ingrasamintelor reprezinta un factor principal de sporire a productiei graului de toamna. Problema uroducției calculată în procente față de producția mondială este în scădere, ca efect al altor țări care au înregistrat creșteri mai mari de producții.

Producțiile din China, Rusia și Ucraina, deși în diminuare față de 2009/2010, sunt în expansiune comparativ cu mediile deceniului considerat. Pentru cele trei țări se estimează producții mai mari și pentru următorul deceniu. Creșterea cererii pentru populația Chinei și exporturile mai mari ale Rusiei și Ucrainei vor fi principalii factori-suport ai producțiilor mai mari în viitor.

Se diminuează producțiile din India, Canada, Pakistan și Australia pentru 2010/2011, înregistrându-se totuși creșteri față de media deceniului. Și pentru aceste patru țări tendința producției ultimului deceniu s-a diminuat.

Sursa: Tecnica molitoria, an 61, nr.7, iulie 2010, p. 802 – 810

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

În prezent se urmareste obținerea unor recolte ridicate și constante de la an la an prin programe de ameliorare a grâului ce urmăresc crearea de soiuri care să posede un potențial ridicat de, adaptabilitate și rezistență la boli. Aplicarea ingrasamintelor reprezinta un factor principal de sporire a productiei graului de toamna. Problema utilizarii ingrasamintelor cu azot si fosfor la grau si orz se impune pe toate tipurile de sol din tara noastra, tinand cont de starea de aprovizionare a solurilor in aceste elemente nutritive. În perioada de toamna, pâna in faza de infratire, necesarul cerealelor paioase este relativ redus si pentru a evita fenomenul de levigare se recomanda sa se aplice o cantitate de 30-40 kg N/ha in toamna, iar diferenta dozei de azot in perioada de iarna – primavara, având posibilitatea sa facem corelatii in functie de starea culturii si precipitatiile scazute in perioada toamna-iarna.

Aplicarea ingrasamintelor reprezinta un factor principal de sporire a productiei cerealelor de toamna. Problema utilizarii ingrasamintelor cu azot si fosfor la grau si orz se impune pe toate tipurile de sol din tara noastra, tinand cont de starea de aprovizionare a solurilor in aceste elemente nutritive. Nivelul producaiilor obtinute fara aplicarea ingrasamintelor este de regula scazut si nu acopera in multe cazuri cheltuielile efectuate cu amplasarea si intretinerea acestor culturi. Astfel, pe cernoziomul cambic de la Fundulea, unul din cele mai fertile soluri din tara noastra, productia medie obtinuta la grâul cultivat dupa porumb, la neirigat este sub 2000 kg boabe/ha fara ingrasaminte si depaseste 5000 kg boabe/ha atunci când se aplica ingrasaminte. Ingrasamintele pot contribui la dublarea sau chiar triplarea productiei la cerealele paioase. In multe cazuri, din motive mai mult sau mai putin obiective nu se aplica ingrasaminte, fapt care duce la obtinerea unor productii mici si a unor rezultate economice nesatisfacatoare. Sporurile obtinute de pe urma aplicarii unui kg ingrasamânt substanta activa sunt in medie de 10-15 kg boabe, putând depasi 25 kg boabe, in anumite conditii. Având in vedere ca, un kg de ingrasamânt (inclusiv aplicarea) costa cât circa 4 kg boabe reiese clar eficienta economica ridicata a aplicarii ingrasamintelor la cerealele paioase. Cerealele de toamna valorifica foarte bine atât ingrasamintele organice, cât si cele minerale pe toate tipurile de sol. Ingrasamintele organice sunt mai bine valorificate pe solurile podzolice, cu insusiri fizice si chimice defavorabile culturii plantelor. Totusi, gunoiul de grajd trebuie aplicat in stare semifermentata sau fermentata, deoarece exista pericolul infestarii solului cu seminte de buruieni atunci când este in stare proaspata. Gunoiul se recomanda in doza de 15-20 t/ha, aplicat uniform la suprafata solului si incorporat imediat in sol odata cu aratura. Totusi, gunoiul de grajd este bine sa se aplice la o planta prasitoare iar cerealele paioase sa beneficieze de efectul remanent in anii urmatori. O atentie deosebita in cazul cerealelor de toamna trebuie acordata ingrasamintelor cu fosfor, care datorita solubilitatii mai reduse in apa si a mobilitatii scazute in sol, trebuie incorporate inainte de semanat, de preferat sub aratura. Aplicarea ingrasamintelor cu fosfor dupa semanat, fara a fi incorporate, duce la o valorificare redusa a acestora si se practica atunci când nu a fost posibil sa se aplice brazda inainte de 30-60 kg P2O5/ha, sub forma de ingrasaminte complexe, care au o solubilitate mai mare in apa, comparativ cu cele simple cu fosfor. Problema ingrasamintelor cu potasiu la cerealele paioase se pune in primul rând pe solurile sarace in acest element, cum sunt podzolurile si solurile nisipoase. Se aplica odata cu ingrasamintele cu fosfor. Ingrasamintele cu azot sunt necesare la grâu si orz pe toate tipurile de sol, raportul intre azot, fosfor si potasiu (N:P2O5:K2)) fiind in general in favoarea azotului: 1:(0,5-1):(0-0,5). Tinând cont de conditiile pedoclimatice din tara noastra si de eficienta economica, dozele de ingrasaminte la cerealele paioase sunt cuprinse, in general, intre 60-140 kg N – 40-80 kg P2O5 – 0-60 kg K2O/ha. Azotul având o solubilitate mare in sol si existând pericolul levigarii acestuia pe profilul solului se aplica in mai multe faze, in functie de cerintele plantelor. In perioada de toamna, pâna in faza de infratire, necesarul cerealelor paioase este relativ redus si pentru a evita fenomenul de levigare se recomanda sa se aplice o cantitate de 30-40 kg N/ha in toamna, iar diferenta dozei de azot in perioada de iarna – primavara, având posibilitatea sa facem corelatii in functie de starea culturii si precipitatiile cazute in perioada toamna-iarna. In toamna, ingrasamintele cu azot se aplica inainte de semanat, sau chiar dupa semanat, la suprafata solului. Aplicarea unor doze mari de azot in toamna, pe lânga faptul ca poate sa duca la pierderi prin levigare influenteaza negativ si rezistenta la cadere a plantelor. Pe solurile fertile sau in cazul când planta premergatoare a fost o leguminoasa se poate renunta la aplicarea de toamna a azotului. Ingrasamintele de azot, fosfor si potasiu se vor asigura din ingrasaminte complexe cu N, P, K sau simple (azotatul de amoniu, ureea, nitrocalcarul, sarea potasica, superfosfatul simplu, superfosfatul concentrat etc.) In cazul folosirii ingrasamintelor la cerealele paioase, o atentie deosebita trebuie acordata uniformitatii aplicarii si raportului dintre elementele nutritive. Neuniformitatea aplicarii ingrasamintelor cu azot si fosfor sau aplicarea unilaterala a ingrasamintelor cu azot, pe solurile slab asigurate cu fosfor poate sa duca la dezechilibre intre nitrati si fosfati in sol si planta, ce se manifesta printr-o infratire slaba a plantelor, intârziere in crestere, ofilirea frunzelor sau arsuri pe frunzele tinere. Folosirea unilaterala a ingrasamintelor cu azot si, in special a celor cu un potential ridicat de acidifiere poate avea, ca rezultat o eficacitate redusa sau chiar un efect negativ pe solurile acide. De aceea se prefera aplicarea unor doze mai mici, dar echilibrate, de azot si fosfor, care contribuie la obtinerea unei eficiente ridicate a aplicarii ingrasamintelor.

Grâul de toamnă reacționează bine la aplicarea îngrășămintelor, atât organice cât și minerale, în toate condițiile pedoclimatice din țara noastră. Consumul specific de elemente nutritive este redus. Astfel, pentru realizarea a 100 kg boabe, plus producția corespunzătoare de paie, grâul extrage din sol 2,3-3,3 kg N, 1,1-1,8 kg P205 și 1,9-3,7 kg K2O. Deși consumul specific este redus, grâul este foarte pretențios la fertilizare, datorită faptului că: sistemul radicular este slab dezvoltat și are o capacitate redusă de utilizare a substanțelor nutritive mai greu solubile din sol; elementele nutritive se absorb în cantitatea cea mai mare într-un timp scurt, de la începutul formării paiului până la coacerea în lapte, când plantele nu-și pot asigura, pentru a da recolte ridicate, necesarul de elemente nutritive numai din rezervele solului.

Aplicarea cantităților optime de elemente nutritive contribuie la menținerea sau sporirea fertilității solului, la creșterea potențialului fotosintetic al plantelor, preîntâmpinând fenomenele de dezechilibre nutritive sau creșterea conținutului de nitrați din plantă.

Cercetari efectuate in domeniul testarii chimice a calitatii productiei fac referire la continutul si calitatea proteinei, a hidratilor de carbon, a grasimilor la care se adaugă testele de industrializare (panificație). Rezultatele cercetărilor demonstrează eficiența îngrășămintelor chimice aplicate la grâu în diferite epoci și metode de aplicare, precum și influența lor asupra conținutului cariopsei în proteină microelemente și îmbunătățirea indicilor tehnologici de prelucrare a făinii de grâu [Idriceanu Alina, 1980; Oproiu Elena, 1981; Popescu S. și colab., 1981; Hera Cr. și colab., 1980, 1981; Negrilă Maria și colab., 1995].

In urma cercetarilor efectuate pe plan national, in jud. Tulcea, in conditiile climate in care a fost realizat experimentul, s-a constat ca fertilizarea chimica îmbunătățirea calității grâului de toamnă, dacă îngrășămintele cu azot și fosfor se aplică în doze echilibrate. Astfel, azotul a fost elementul chimic care a influentat Azotul a fost elementul chimic care a influențat creșterea conținutului în proteină cu valori de la 18,32% în varianta N40 până la valori de 48,03% în varianta N160. Interacțiunea dintre azot și fosfor a determinat creșterea spectaculoasa a conținutului în proteină, cel mai mare conținut înregistrându-se în varianta N160P160, cu 14,80%, urmat de 14,23% în varianta N160P120. Calitativ, continutul de proteina este incadrat dupa urmatoarele: foarte bună (proteine > 13%), bună (12-13%) și satisfăcătoare (10-12%). [M. AXINTE, C. MOGLAN, M. ZAHARIA]

CONDIȚIILE NATURALE, SOCIAL-ECONOMICE ȘI TEHNOLOGICE DE REALIZARE A PRODUCȚIEI ÎN CADRUL I.I PETREA RAUL CĂTALIN

1.2.1 Prezentarea unității

I.I. PETREA RAUL CATALIN a fost înființată la data de 08.02.2012, cu sediul în localitatea Valea Seacă județul Bacău, având ca obiect de activitate conform codului CAEN 0111 Cultura cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase.

Societatea are in arenda o suprafața de 85 de hectare, in comuna Valea Seaca din județul Bacău. Ferma cultiva in cea mai mare proportie grau, urmat de porumb si rapita. Terenurile sunt arendate de la persoane fizice pe baza titlului de proprietate pe o perioada de 7 ani.

Mijloacele de lucru ale intreprinderii sunt:

1 tractor Deutz – Fahr de 105 cp

2 tractoare U650

Plug reversibil 3 trupite

Grapa cu discuri

semanatoare porumb spc 4 randuri

semanatoare paioase Nordsten 4 metri

combina John Deere

heder grau/porumb

2 remorci basculabile

Masina de ierbicidat tractata 2000l

Masina de fertilizat tractata

Cositoare

Grebla rotativa

Grapa rotativa Breviglieri

Situația geografica si social economica

Comuna Valea Seacă se află în sudul județului, pe malul drept al Siretului, în dreptul acumulării hidroenergetice dela Berești, unde râul primește afluenții Cucova și Valea Seacă. Este traversată de șoseaua națională DN2, care leagă Bacăul de Focșani. La Valea Seacă, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ119D, care duce spre nord la Orbeni și Parava. Prin comună trece și calea ferată Adjud–Bacău, pe care însă nu este deservită de nicio stație, cea mai apropiată fiind Orbeni.

Activitatea economică principală este reprezentată de agricultură. Se mai practică pentru autoconsum creșterea animalelor și viticultura. Puțini locuitori lucrează în comerț sau servicii.

În comuna Valea Seacă sunt patru școli, din care una în Valea Seacă cu clasele I-VIII și 3 cu clasele I-IV (Nr 2 – Mândrișca, Nr. 3 – Pălămida și Nr. 4 Cucova), grădinițe și un Cămin Cultural. Există alimentare cu apă curentă și canalizare – pentru o parte din comună.

Geomorfologia și hidrologia zonei

Din punct de vedere geomorfologic, localitatea Valea Seaca se situează in zona colinelor precarpatice, dealurile si colinele din teritoriu, precum si văile dintre ele prin care curg paraurile Valea Seaca si Cucova, fiind orientate in general pe directia NV-SE.  In partea de est a comunei in apropierea raului Siret, teritoriul comunei capata un caracter de campie.

Culmea Pietricica a Bacaului este o structură anticlinală ce face parte din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali – Subcarpații Moldovei. Este considerata cea mai lungă unitate a acestora, având o lungime de aproximativ 35 km.

Fâșia de contact dintre abrupt și glacis – unde racordul se face brusc – este foarte fragmentată. Rocile slab rezistente la eroziune ale glacisului, au favorizat o evoluție a rețelei hidrografice care l-a fragmentat în diferite culmi deluroase și microdepresiuni de contact tectono-erozive și erozive: Bălțata (erozivă, pe cursul superior al pârâului Valea Seacă), Cleja de Sus (erozivă, pe pârâul Cleja).

Hidrologie

Rețeaua hidrografica este reprezentata de râul Siret ce trece prin partea estica a comunei, râu complet modificat pentru realizarea unei amenajări hidroenergetice in comuna învecinata. Comuna mai este străbătuta de parauri mici, inclusiv o vale seaca, de unde vine si numele comunei, un mic afluent al Siretului. Apele freatice se află la baza orizontului conglomerato-gresos din culmea principală și în depozitele scoarței de alterare și deluviale de pe celelalte culmi.

Principalele caracteristici ale climei

Comunei îi este caracteristic climatul temperat-continental cu influențe de ariditate, cu ierni lungi și reci și veri calde adesea secetoase . Caracterul excesiv al climei se accentuează spre est și sud. Este de remarcat aridizare pronunțată a regimului pluviometric în ultimele 3 decenii, în sensul predominării anilor secetoși și creșterii gradului de torențialitate. Temperatura medie are valori de 8-8,5 °C, precipitațiile apropiindu-se de 580-600 l/m2.

Regimul termic

Grâul realizeaza producții ridicate în zonele unde temperatura este scăzută la începutul vegetației, medie în perioada de creștere intensă și ridicată în perioada de coacere. Iernile lungi si cu depunderi abundente de zapada asigura o buna protectie impotriva inghetului a culturii. In ultimii ani s-au inregistrat ploi torentiale spre sfarsitul primaverii, compensand insa cu verile secetoase.

Regimul termic înregistrează valori medii anuale ce variază între 8°C, în zonele mai înalte de podiș, 9°C în câmpie. Precipitațiile au o răspândire ușor inegală și cantități mici, de 600 mm anual în sectoarele deluroase de podiș și, aproximativ 400-500 mm anual în zonele de câmpie și depresionare.

Regimul pluviometric

Regimul pluviometric este caracterizat prin ploi suficiente la începutul verii și insuficiente vara și toamna. Deficitul de umiditate manifestat frecvent în lunile iulie, august și septembrie este dăunător culturii de porumb. Din analiza regimului pluviometric se constata

existenta unui deficit hidric de cca. 220 – 240 mm, el fiind maxim în lunile de vara.

Precipitatiile variaza intre 540 mm la campie si 1100 la munte iar directia predominanta a vantului este nord si nord-vest , viteza medie lunara fiind din nord-vest de 4,1 m/s.

Alte elemente climatice: lumina, nebulozitatea, umiditatea relativă, vânturile

Lumina

Radiatia solara directa variaza in functie de coeficientul de transparenta al atmosferei, fiind influentata de poluarea aerului cu particule de fum, praf si alte substante chimice emanate de industrie. Valoarea radiatiei directe variaza in raport cu durata de insolatie, fiind mai mica iarna ca vara (68,70kcal/cm2), conform Atlasului Climatologic al Romaniei.

Durata mai mare de stralucire a soarelui pe timp de vara, in opozitie cu nebulozitatea scazuta, prezinta efecte pozitive asupra populatiei si a culturilor agricole. Un dezavantaj in zilele toride de vara este acela ca datorita insolatiei puternice are loc o incarcare mai mare a aerului cu pulberi de suspensie (praf, zgura, fum). Din anul 1992 s-a inregistrat o perioada de crestere a duratei stralucirii Soarelui, depasindu-se 2000 de ore pe an.

Nebulozitatea

In județul Bacău, nebulozitatea totala cuprinde valorea medie multianuala de 6,0 zecimi, cu variații intre 4,1 zecimi in luna august si 7,1 zecimi in luna decembrie. Cele mai mari valori se produc iarna (6,8 zecimi), datorita frecventei mari a aerului umed si a fronturilor reci din zona artictica si subarctica peste centrul si sud-estul Europei urmata de primăvara cu 6,5 zecimi si vara de toamna cu 5,9 zecimi.

Umiditatea relativa a aerului

Valoarea medie multianuala a umiditatii este de 82% , iar umezeala prezinta variatii largi in cadrul perioadei analizate, din cauza unor invazii de aer cald si umed. Valorile din judetul Bacau sunt mai mari decat cele inregistrate in Colinele Tutovei (77% la Plopana) si Subcarpati (80% la targu Ocna)

Vanturile

Direcția predominantă a vânturilor înregistrează o frecvență mai mare spre vest și nord – vest, unde vitezele medii depășesc 10 m/s.

Caracterizarea solului

Grâul preferă soiurile mijlocii, lutoase și luto-argiloase, cu capacitate mare de reținere a apei, permeabile, cu reacție neutră sau slab acidă (pH = 6 – 7,5). Cele mai favorabile pentru grâu sunt solurile bălane, cernoziomurile, cernoziomurile cambice, cernoziomurile argilo-iluviale, solurile brun-roșcate. În România grâul este cultivat în primul rând pe cernoziomuri și pe soluri brun-roșcate. Având în vedere importanța culturii grâului, aceasta se extinde și pe soluri mai puțin favorabile, cum ar fi solurile brune-argiloiluviale, luvisolurile albice. Pe asemenea soluri este obligatorie aplicarea unor măsuri ameliorative (amendare, îngrășare organică, afânare adâncă

Solurile zonale corespunzătoare silvostepei sunt, în primul rând, cernoziomurile cambice, formate pe depozite argiloase și lutoase. Ele ocupă culmile ușor ondulate cu altitudini sub 160 m, terasele înalte și versanții cu pante domoale. Mai jos de 80 m altitudine absolută (pe terasele inferioare și pe luncile zvântate sau pe glacisuri) se întâlnesc însă cernoziomuri tipice, iar mai sus de 160 m – soluri cenușii și chiar soluri brune argiloiluviale și brune – luvice.

Flora cultivata si spontana din zona

Vegetația pajiștilor primare de silvostepă (subordonate în prezent culturilor agricole) este reprezentată de asociații mezoxerofile de păiuș (Festuca sp.) cu colilie și negară (Stipa sp.) și alte ierburi xeromezofile și xerofite. Pe terenurile înțelenite, uneori degradate datorită proceselor de versant și pășunatului excesiv se mai întâlnesc asociații secundare de firuță cu bulb (Poa bulbosa), firuță de fâneață (Poa pratensis), bărboasă, pir gros, obsigă, peliniță (Artemisia austriaca), laptele câinelui (Euphorbia stepposa).

Covorul biogeografic a evoluat sub semnul impactului antropic. Într-o zonă în care pădurile dețineau 70-80% din suprafață s-a ajuns ca în prezent coeficientul de împădurire să fie de 25,7%, formațiunile dominante fiind cele de stepă și luncile râurilor și pădurile de foioase din jurul orașului folosite în scop recreativ.

Concluzii asupra cadrului natural

Cadrul in care s-au efecutuat studiile si experimentarile, este favorabil cultivarii graului datorita datorita conditiilor climatice optime, temperaturi favorabile si echilibrate cat si a solurilor fertile. Tara noastra cuprinde zone foarte favorabile pentru cultivarea graului de 20% din suprafața arabilă si favorabile de 70% (după GH. BÎLTEANU, 1989).

În cultura grâului în România, în ultimele decenii, producțiile medii au oscilat, de regulă, între 1.760 kg/ha și 3.300 kg/ha, fiind supuse influenței variațiilor climatice destul de mari de la un an la altul. Rețin atenția, îndeosebi, producțiile medii realizate în anii 1977 (2.820 kg/ha), 1990 (3.301 kg/ha) și 1995 (3.082 kg/ha). De asemenea, sunt unități agricole care recoltează, în anii favorabili, 5.000 – 6.000 kg boabe/ha, în medie pe mii de hectare.

In zona Moldovei se pot realiza sporuri de productie daca se executa tehnologiile corect, , datorita solurilor bogate in zona de câmpie si a climei favorabile.

Din rezultatele de mai sus se pot trage urmatoarele concluzii asupra cadrului natural:

Solul cernoziom cambic intruneste conditiile pentru cultivarea graului;

Climatul si precipitatiile sunt optime pentru cultivarea graului;

Zona intruneste conditiile pentru cultivarea culturii de grau.

PARTEA A II- A

EXPERIMENTARI PRIVIND INFLUENTA EXPERIMENTARII ASUPRA PRODUCTIEI LA DIFERITE SOIURI DE GRAU

2.1 Scopul, obiectivele si metoda experimentărilor

2.1.1 Scopul si obiectivele

Fertilizarea culturii de grau este realizata pentru a aproviziona planta cu elemente nutritive, in vederea sporirii culturilor, atat cantitativ cat si calitativ. Graul de toamna fiind una dintre plantele agricole care reacționează pozitiv la aplicarea îngrășămintelor în toate condițiile pedoclimatice din țara noastră..

Sistemul radicular la grau este slab dezvoltat, explorand un volum redus de sol si are o putere mica de solubilizare si absorbtie a elementelor nutritive din rezerva solului. Consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grâu are loc într-o perioadă scurtă de timp, de la alungirea paiului și până la coacere, interval în care sunt absorbite circa 80% din azot, peste 80% din fosfor și peste 85% din potasiu; în acest interval, grâul trebuie să aibă la dispoziție cantitățile necesare de elemente nutritive și în forme ușor accesibile.

Grâul este cunoscut ca o plantă care reacționează foarte bine la aplicarea îngrășămintelor minerale și organice, deși consumul specific de elemente nutritive este relativ redus: 2,3 – 3,3 kg N, 1,1 – 1,8 kg P2O5, 1,9 – 3,7 K2O/100 kg boabe + paiele aferente. (după Gh. Bîlteanu, 1991).

Aplicarea îngrășămintelor minerale. Îngrășămintele minerale constituie unul dintre cele mai importante mijloace de sporire a producției la grâul de toamnă în toate zonele de cultură din țara noastră.

Grâul de toamnă reacționează pozitiv la îngrășămintele cu azot și fosfor administrate împreună pe toate tipurile de sol din România. Raportul N:P este în favoarea azotului, mai ales pe solurile sărace în azot, în zonele umede, în anii mai ploioși sau după plantele premergătoare care consumă o cantitate mare de azot (porumb, sfeclă pentru zahăr, cartof, etc). Pe solurile de stepă și silvostepă din sudul și sud-estul țării, raportul N:P este de 1,2-1,3 : 1. Pe solurile din regiunile mai umede, raportul N:P trebuie să fie de 1,5 : 1.

Fertilizarea unilaterală numai cu azot, dar mai ales numai cu fosfor nu este indicată pentru că nu duce la obținerea de sporuri semnificative de producție, în timp ce costul de producție se mărește considerabil.

Dinamica nurtiției cu azot, fosfor și potasiu la grâul de toamnă

(După M. Ștefan,2004)

Doza de îngrășăminte cu azot, exprimată în substanță activă, se calculează după următoarea formulă (ICCPT Fundulea, 1990, citat de Roman Gh.V., 2006):

DN = 30 x Rs – Ns – Ngg ± Npr unde:

DN = doza de azot, în kg s.a./ha;

30 = consumul specific al culturii de grâu (30 kg N/t de boabe);

Rs = recolta scontată, în t boabe/ha;

Ns = aportul solului în azot, care se apreciază ca fiind:

20 kg/ha, pentru solurile sărace;

40 kg/ha, pentru solurile cu fertilitate mijlocie;

60 kg/ha, pentru solurile fertile

Ngg = aportul în azot al gunoiului de grajd, care se apreciază ca fiind:

2 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd administrat direct grâului;

1,5 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare;

0,5 kg N pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat la planta antepremergătoare;

Npr = corecția în funcție de planta premergătoare, care se face astfel:

-se scade 30 kg N/ha, după leguminoasele pentru boabe;

-se scade 20 kg N/ha, după borceag și trifoi;

-se adaugă 20-25 kg N/ha, după premergătoarele târzii, care lasă cantități mari de resturi vegetale pe teren.

Doza de azot se corectează în primăvară în funcție de starea culturii, mărindu-se cu 15-20 kg/ha când cultura are o densitate mică și o înfrățire slabă, respectiv reducându-se cu aceeași cantitate când cultura are o densitate foarte mare și plantele sunt bine dezvoltate, existând pericolul căderii și al atacului de boli. Corecția este 0 atunci când cultura este normal dezvoltată, cu o densitate optimă.

Doza de azot se corectează și în funcție de gradul de aprovizionare cu apă a solului, reducându-se când precipitațiile sunt deficitare și mărindu-se când precipitațiile sunt excedentare comparativ cu media zonei în perioada octombrie-februarie. Astfel, se scade și respectiv se adună câte 5 kg N pentru fiecare 10 mm abateri de la media zonei, în minus sau în plus. Corecția este 0 atunci când precipitațiile sunt normale pentru zona de cultură în perioada octombrie-februarie.

Azotul poate fi administrat și sub formă de îngrășăminte lichide (după recomandările ICCPT. Fundulea). Îngrășămintele lichide cu azot de tipul A.300 se administrează în concentrație de 100% produs comercial, înainte de semănat, după semănat sau înainte de desprimăvărare. De asemenea, aceste îngrășăminte pot fi aplicate concomitent cu erbicidarea, în doze de până la 15 kg N/ha, în concentrație de maximum 20% produs comercial. In acest mod se pot efectua îngrășările târzii, inclusiv concomitent cu tratamentele pentru combaterea ploșnițelor și a bolilor foliare.

Fosforul. Alături de azot, îngrășarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol din țara noastră. Se consideră ca grâul este cereala cea mai sensibilă la insuficiența fosforului, aceasta afectând în primul rând plantele tinere, cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. La începutul vegetației, plantele tinere de grâu absorb fosforul ușor solubil din îngrășăminte și abia mai târziu au capacitatea de a folosi fosforul din rezervele solului. Fosforul echilibrează efectul azotului, îmbunătățește rezistența la iernare, cădere și boli, favorizează dezvoltarea sistemului radicular și înfrățirea, îmbunătățește calitatea recoltei, grăbește maturitatea.

Potasiul. Îngrășarea cu potasiu este necesară numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K2O accesibil/100g sol). Potasiul favorizează sinteza glucidelor, sporește rezistența la ger, cădere și boli. Insuficiența potasiului determină încetinirea creșterii, scurtarea internodiilor, cioroză, necroza marginală a frunzelor. În situațiile în care compoziția chimică a solului impune, se pot aplica 40 – 80 kg K2O/ha, sub formă de sare potasică sub arătură sau sub formă de îngrășăminte complexe, Ia pregătirea patului germinativ. Trebuie subliniat că, într-un sistem intensiv de agricultură, pentru a obține producții mari, se apreciază că administrarea potasiului devine o măsură obligatorie pe toate tipurile de sol.

Îngrășămintele complexe care se administrează toamna trebuie să aibă un raport N:P în favoarea fosforului sau egal (de exemplu, îngrășăminte complexe binare de tip 18:46:0, 8:30:0 sau 20:20:0, 21:21:0 sau 22:22:0 etc., ori îngrășăminte ternare de tipul 13:26:13, 15:15:15 sau 16:16:16 etc.), în timp ce dacă îngrășămintele complexe se administrează la desprimăvărare, acestea trebuie să aibă un raport N:P în favoarea azotului (de exemplu, îngrășăminte complexe binare de tipul 20:10:0 sau 27:13,5:0, ori îngrășăminte ternare de tipul 26:13:13, 22:11:11 sau 20:10:10 etc.).

Cercetarile au fost realizate pentru a îmbunătăți tehnologia de cultivare a grâului, fiind alese soiurile cele mai adecvate pentru zona, in special pentru tipul de sol.

S-au urmarit urmatoarele obiective:

stabilirea influentei fertilizarii asupra continutului de proteina, gluten si alti indici de calitate;

determinarea influentei fertilizării asupra cariopsei la grâu;

valorificarea efectului fertilizantilor cu azot si fosfor asupra productiei de cariopse;

2.1.2 Metodica experimentării

Experimentul a fost realizat in județul Bacău pe patru soiuri de grau; Flamura 85, Gruia, Dropia, si Boema pe un tip de sol cernoziom cambic cu un conținut de materie organica de aproximativ 3%, expoziție sud-estica.

Cercetarea a urmărit influenta fertilizării cu ingrasamant complex NPK asupra producției de grâu.

Experiența a fost realizata in cadrul unei parcele cu următorii parametri:

– numărul de repetiții 3

– distanta intre rânduri: 12 cm

– suprafața semănata 50m2

– suprafața recoltata 40m2

Experiența s-a realizat după metoda parcelelor subdivizate cu doi factori și trei repetiții

Factorul A – soiul cu 4 graduări

a1 – Gruia – martor

a2 – Dropia

a3 – Flamura 85

a4 – Boema

Factorul B – nivelul de fertilizare cu trei graduări:

b1 – N0PO – martor

b2 – N40P40

b3 – N80P80

Lucrările solului:

S-a efectuat o arătura la o adâncime de 20-25cm cu Agrotron 105 + PR(PO)3.

Pregatirea patului germinativ si semanatul s-au facut dintr-o singura trecere cu un agregat format din tractor 105cp, grapa rotativa cu bara de nivelare si tavalug si semanatoare mecanica.

Semanatul s-a efectuat mecanic, la o adancime de 3-4 cm in randuri dese la o distanta intre randuri de 12 cm.

Norma de semanat folosita a fost de 250-260kg/ha samanta.

Indici de calitate ai seminței la semănat

Lucrările de îngrijire:

S-au făcut tratamente pentru combaterea bolilor, a daunatorilor si buruienilor cu U650 + MET 2200.

Recoltarea:

Momentul optim de recoltare a grâului este la maturitatea deplină, atunci când boabele ajung la 14 – 15% umiditate; în acest stadiu mașinile de recoltat lucrează fără pierderi și boabele se pot păstra în bune condiții, fără a fi necesare operațiuni speciale de uscare. Perioada de recoltare: de cca 6-8 zile, pentru a reduce la minimum pierderile;

Fertilizarea:

Inainte de pregatirea patului germinativ s-a efectuat o fertilizare de baza cu 150kg/ha ingrasamant complex (NPK) 18.46.0 cu Deutz 105 in a agregat cu masina de fertilizat 3000l.

2.1.3 Materialul săditor folosit

Dropia – soiul DROPIA a fost creeat la INCDA Fundulea. Acest soi prezinta o adaptabilitate foarte buna la conditiile din tara noastra, fiind rezistent la iernare si seceta. Este un soi precoce, aristat, cu talie scurta cu caracteristici foarte bune de morarit si panificatie. In prezent, acest soi are o pondere de 16,1% din suprafata de cultura a graului din tara noastra.

Gruia – Este un soi mai precoce la inspicare, cu 1-2 zile fata de Dropia, in medie pe mai multi ani depasind cu 6-8% productia soiului Dripia. Ca avantaje principale sunt rezistenta la cadere, rezistenta medie la iernare si rezistent la atacul de fainare. Este caracterizat prin gluten mijlociu de tare. Acest soi poate fi cultivat cu rezultate bune in toata tara, in special in sudul tarii.

Boema – este soiul cu cea mai mare raspandire din tara noastra, de 25% din suprafata cultivata cu grau. Are spicul aristat, rezistent la seceta, ieranare si cadere. Este remarcat prin rezistenta echilibrata la boli foliare si rezistenta buna la incolitrea in spic fata de alte soiuri. Prezinta caracteristici bune de morarti si panificatie, inregistrand in medie sporuri de productie de 5-8 % fata de Dropia. Soiul este recomandat in cultura intensiva cat si extensiva, in zona de campie din sudul tarii, Dobrogea, Moldova si in vestul tarii.

Flamura 85 – este un soi precoce, rezistent la iernare, arsita, fainare si cadere. Prezinta spic alb, arsitat, mediu ca marime si are un potential ridicat de productie, intre 6-8.5t/ha (S.C.Holder Trade SRL 2005-2006)

Soiul Flamura 85 are tufa plantei semierectã în faza de înfrãtire. Frunza steag are portul erect

dupã faza de înflorit, iar limbul și teaca au o cerozitate slabã în a doua parte a perioadei de umplere aboabelor. Înãltimea medie a plantei este de 88-95 cm, fiind asemãnãtoare cu cea a soiului Dropia. Soiul Flamura 85 a fost recomandat pentru zona de sud a țãrii, zona de vest și Moldova. Datorită potențialului său ridicat de producție, stabilității producției și mai ales calității superioare de panificație soiul Flamura 85 a fost înregistrat și în Turcia.

2.2 Condițiile ecologice din anii experimentați

Temperaturile înregistrate in toamna anului 2012 au fost ridicate, media lunii fiind de +9,5ºC (conform arhiva meteo Bacau) si valoare maxima de +29 ºC pe 28.09.2012. Primăvara s-a caracterizat prin temperaturi minime de -8,3 ºC cu o valoare medie de 14,3ºC si temperatura maxima de 30,1ºC.

In tabelul de mai jos este ilustrata cantitatea de precipitatii (RRR)

Arhiva meteo în Bacău (aeroport)

In graficul de mai jos avem evolutia parametrilor climatici cat si a precipitatiilor din anul 2012. Ca fenomene meteo, anul 2012 a înregistrat precipitații abundente sub formă de ninsoare în perioadele  24-26 ianuarie 2012, 2- 7 februarie 2012, 12 – 14  febuarie 2012, intensificări de vant care au accentuat temperaturile scăzute și care au generat viscol, disconfort termic accentuat. Din punct de vedere al precipitațiilor, a doua lună a anului trecut s-a caracterizat prin ninsori ce au totalizat 64,9 l/mp, față de 25,4 l/mp normalul locului. Stratul de zăpadă, cumulat cu stratul din luna anterioară, a atins o valoare medie de 85 cm, constituind cea mai mare valoare pe care a înregistrat-o Stația Meteo Focșani de la înființare.

Evolutia parametrilor climatici pe anul 2012

2.3 Observații fenologice si masuratori biometrice in câmp

Observațiile fenologice au fost: germinare (răsărire), înrădăcinare, înfrățire, formarea (alungirea) paiului, înspicare-înflorire, formarea coacerea (maturarea) boabelor si data recoltării.

Cunoașterea stadiilor creșterii este utilă pentru a decide momentul potrivit pentru diferite intervenții tehnologice. Totodată, observarea acestora este utilă pentru identificarea stadiilor critice din ciclul vegetativ al plantelor, care sunt mai sensibile la factorii de mediu. Măsurătorile biometrice studiate au fost: înălțimea plantelor, numărul de boabe in spic, masa a 1000 de boabe.

2.4 Sinteza rezultatelor de productie si discutii

Planta premergatoare – rapita a avut o influenta pozitiva asupra productiei datorita sistemului radicular dezvoltat, si a faptului ca solul ramane curat, fara buruieni cu umiditate suficente si bogat in materie organica. Recoltarea timpurie ofera conditii favorabile pentru descompunerea substantelor organice si pentru acumularea nitratilor. Planta premergatoare este un element foarte important pentru stabilirea cantitatii de ingrasaminte ce se va administra deoarece fiecare planta consuma in proportii mai mari sau mai mici nutrienti minerali.

2.5 Influența fertilizării asupra producției de cariopse la grâu

Graul este o planta ce reactioneaza foarte bine la aplicarea ingrasamintelor chimice, desi specific de elemente nutritive este relativ redus (după GH. BÎLTEANU, 1991). Acesta este prentios la ingrasare, datorita unor particularitati cum ar fi sistemul radicular slab dezvoltat si ca exploreaza un volum redus de sol, avand o putere mica de solubilizare si absorbtie a elementelor nutritive.

Dozele de ingrasaminte stabilite trebuie sa tina cont in mod deosebit de fertilitatea solului, planta premergatoare si de soiurile cultivate. Ingrasimintele chimice, au un factor major in cresterea productiei de cariopse la grau si pot influenta calitatea acestora. Continul cariopsei de elemente nutritive diferă în funcție de soi, sol, de aprovizionarea cu apă a solului, epoca și doza de aplicarea îngrășămintelor. Graul reactioneaza foarte bine la fertilizarea cu azot, prin cresterea continutului in proteina proportional cu doza.

Cele patru soiuri romanesti cercetate pe cele trei agrofunduri (N0P0; N40P40; N80P80), pentru a stabili care dintre ele au randamentul cel mai mare si sunt recomandate pentru conditiile din jud. Bacau, au fost cultivate la I.I. Petrea Raul-Catalin.

Dupa analiza influentei fertilizarii asupra productiei, productiile obtinute cantitativ au fost mari (6322 kg/ha) datorita fertilizarii cu N80P80 cu 1863 kg/ha mai mare decat productia variantei martor (N0P0).

Influența fertilizării asupra producției la grâu

Tabelul 2.5.1

DL 5% –

DL 1% –

DL 0,1% –

Fig.2.5.1 – Influența fertilizării asupra producției la grâu

Tab.2.5.2

Influența soiului asupra producției la grâu

DL 5% –

DL 1% –

DL 0,1% –

Observand factorii cercetati din tabelul 2.5.2, iese in evidenta varianta N80P80 x Flamura 85 cu o productie de 6413 kg/ha, precedata de aceeasi fertilizare cu soiul Boema 6151 kg/ha.

Fertilizarea cu N80P80 a determinat o productie de 6413 kg/ha, cu 43 % mai mult decat variant martor (N0P0).

Fig.2.5.2 – Influența soiului asupra producției la grâu

In urma interpretarii rezultatelor productiei (tab 2.5.2) se constata diferente intre soiuri. Productia cea mai mare, de 6413 kg/ha s-a obotinut la soiul Flamura 85, precedat de soiul Boema cu 6151 si pe locul al treilea s-a situat Dropia cu o productie de 6110, inregistrandu-se diferente semnificative fata de varianta martor.

Daca tehnologiile de lucrare a solului si de semanat se aplica corespunzator si se intrunesc conditiile optime ale cadrului natural, se pot obtine productii ridicate chiar si in varianta nefertilizarii.

Dupa cum reiese din tabelul 2.5.3 interactiunea intre soi si fertilizare pune in evidenta varianta in care soiul de grau Flamura 85 este un agrofond de N80P80 in care este realizata o productie de 6413 kg/ha

Influența interacțiunii între soi și fertilizare, după cum reiese din tabelul 3.9, pune în evidență varianta în care soiul de grâu Flamura 85 este pe un agrofond de N120P120 în care se realizează o producție de 8013 kg/ha.

Tab. 2.5.3

Interactiunea soi x fertilizare asupra producției de grâu la I.I.Petrea Raul Catalin

DL 5% –

DL 1% –

DL 0,1% –

Fig. 2.5.3Interactiunea soi x fertilizare asupra producției de grâu

2.6 Influența fertilizării asupra compoziției chimice a cariopselor de grâu

Conținutul cariopsei in elemente nutritive diferă in funcție de soi, sol, de aprovizionarea cu apa a solului, epoca si doza de aplicare a ingrasamintelor.

Cariopsele prezintă următoarea compoziție chimica:

Glucidele, predomina in bobul de grau cu 62-75% din masa sa proaspata, fiind formate in proportie de peste 90% din amidon, dextrine si alte glucide simple. Glucidele se acumuleaza in principal in endosperm.

Proteinele cuprind circa 10-16% din masa bobului fiind situate in cea mai mare parte spre partile periferice ale bobului, in embrion si scutellum. Cantitatea si compozitia lor dau calitatea nutritiva a bobului. Acumularea proteinelor in bobul de grau este strans legat de o serie de factori: soiul de grau, specia, conditii climatice, fertilitatea solului si dozele de ingrasaminte cu azot utilizate. Conținutul cariopsei în proteină este determinat în primul rând de azot, grâul reacționând foarte bine la fertilizarea cu azot, prin creșterea conținutului în proteină proporțional cu doza.

Lipidele reprezinta 1,8 – 2.6% din compozitia bobului fiind acumulate in special in embrion si in stratul cu aleuronă.

Celuloza se afla in cantitate de 2,0 – 3,5% in învelișurile bobului.

Substanțele minerale sunt reprezentate de un număr mare de elemente chimice (K, Ca, Mg, Si, Na, Cu, Mb, Mn) cu o pondere de 1,5 – 2.3%, aflandu-se spre partile periferice ale bobului. Axinte M., [colab.1986 – FITOTEHNIE]

Vitaminele din bobul de grâu sunt reprezentate de complexul B (B1, B2, B5, B6), vitaminele PP, E, K și H. Boabele de grâu sunt mai sărace în vitamina A și nu conțin vitaminale C și D.

Cariopsele au fost analizate privind conținutul de proteina, amidon, gluten umed si usct. Fertilizarea a realizat un continut de 14,2% proteina, 30,62% gluten umed, 8,1% gluten uscat. Continutul maxim de amidon a fost inregistrat la N0P0, iar cel mai mic la N80P80, sporurile fiind semnificative la majoritatea indicatorilor, cu excepția amidonului la care diferența a fost in minus. Fertilizarea cu complexul N40P40 a influentat sporuri mult mai mari fata de N0P0 la conținutul de proteina bruta, amidon, gluten umed si uscat.

Tabelul 2.6.1

Influența fertilizării asupra compoziției chimice a cariopselor de grâu

Indicele ce a făcut diferența dintre soiurile cercetate a fost calitatea (tab. 2.6.2). Astfel, soiul Flamura 85 a inregistrat cel mai mare continut de proteina, urmat de Dropia cu 13,9% si Boema cu 13,5% proteina. Conținutul cel mai mic de proteina a fost inregistrat de soiul Gruia cu 12,51%.

Conținutul cel mai mare de gluten umed a fost inregistrat de soiul Boema, cu 29,2%, toate soiurile încadrându-se la calitate foarte buna la acest indicator.

Tabelul 2.6.2

Indicatori de calitate în funcție de soi la grâul de toamnă

Soiul Dropia a inregistrat cel mai mare continut de proteina, urmat de Flamura 85, cu mari diferente fata de Gruia, care inregistrat valori cu putin peste limita normala. La gluten umed soiul Boema a inregistrat valori mari fata de celalate soiuri.

In concluzie se poate observa ca fertilizarea cu ingrasamant complex NP si in special azotul determina cresterea cantitatii de proteine si gluten, elemente importante pentru panificatie.

Comparativ cu conditiile de nefertilizare, productiile obtinute au fost ridicate, continutul de proteina bruta fiind mai scazut, fiind diferente si intre ceilalti indicatori.

.

2.7 Analiza eficientei economice, discuții

Eficienta economica a fost realizata stabilind mijloacele folosite, cheltuieli formate din costuri operaționale (îngrășăminte, semințe, motorina, reparatii) si costuri fixe legate de depozitare si amortizari. Obiectivul principal este urmarirea productiei fertilizata fata de cea nefertilizata si stabilirea randamentului folosirii ingrasamintelor.

Soiurile noi de grau au o capacitate mult mai mare de productie , au adaptabilitate sporita la conditiile naturale, rezistenta la iernare si la seceta.

Analiza eficinetei economice consta in relatiile dintre rezultate (efecte) si cheltuieli (eforturi) in cadrul activitatii realizate. Astfel, s-au analizat procesul de productie cu relatiile dintre cheltuielile fixe de productie, cheltuielile variabile productia totala obtinuta si rata profitului.

Eficienta economica este influentata direct de variatia preturilor ingrasamintelor si a semintelor, cat si a produselor agricole.

Analiza eficienței economice a producției grâului de toamna din experimentarile realizate la I.I. Petrea Raul – Catalin este elementul prin care se identifica performanta economica sub influenta soiurilor si a cadrului natural.

Indicatorii utilizati au fost valoarea productiei la hectar, cheltuieli totale pentru productia principala, fiind incluse cheltuieli variabile si cheltuieli fixe la cele trei doze de fertilizare N0P0; N40P80; N120P80 dupa cum rezulta in tabelul de mai jos.

Tabelul.2.7.1

Bugetul culturii de grâu, media 20011-2012

Tabelul 2.7.2

Influența fertilizării asupra eficienței economice la grâu