Influenta Mobilierului Asupra Asupra Elevilor

La copiii de vîrsta școlară continuă procesul de osificare a scheletului și de consolidare treptată a aparatului musculilogamentar. În această perioadă, tot sistemul locomotor al copilului se adaptează intens la condiții noi. Copiii trebuie să învețe să stea în poziție corectă un timp îndelungat la masa de lucru. Modul de viață al copilului, obișnuințele lui exercită o anumită influență asupra coloanei vertebrale, contribuind la formarea ținutei. Sub influența unor factori nefavorabili, pot apărea diferite deformații ale coloanei vertebrale. În mare parte, acestea apar din cauza că mobilierul din sala de studiu nu corespunde cu proporțiile antropometrice ale copilului, ceea ce am demostrat în articolul următor.

Cuvinte cheie: Copii, cifoză, lordoză, scolioză, mobilier, curbură, coloană vertebrală

Frumusețea corpului uman se bazează pe armonie: atît în dezvoltarea diferitelor sale segmente și țesuturi, cît și în privința executării mișcărilor sale.

Mișcările noastre trebuie să fie precise și coordonate, în concordanță cu solicitările exterioare și necesitățile interne. În acest context, preocuparea noastră asupra esteticii ținutei, în special a celei ce se referă la coloana vertebrală, este foarte importantă.

La varsta creșterii și dezvoltării țesuturilor și a perfecționării funcționalității lor, se pot instala deficiente sau abateri de la ținuta corectă. La copii, adolescenți și tineri se pot constata atitudini vicioase, caracterizate prin accentuarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale (cifoza, lordoza) sau prin apariția unor curburi anormale (scolioze). Aceste curburi anormale sunt însoțite de asimetrii ale centurilor (umerilor, șoldurilor), gîtului, toracelui sau abdomenului.

În special la vîrsta școlara și la pubertate, abaterile de la ținuta corectă pot fi corectate prin intervenția conștientăși voluntară a elevilor la care se constată deficientele.  Se poate ameliora prin exerciții de gimnastică medicală sau kinetoterapie (terapie prin mișcare).

Ținuta, adică poziția în timpul șederii, ortostatismului, mersului, începe

să se formeze încă din mica copilărie. Ținuta normală sau corectă este ținuta cea mai potrivită

pentru funcționarea aparatului locomotor și a întregului organism. Aceasta se

caracterizează prin curburile naturale moderate ale coloanei vertebrale, omoplații simetrici (fără

proeminențe la marginile inferioare), umerii drepți, picioarele drepte și bolțile plantare normale.

Persoanele cu ținută corectă sînt svelte: țin capul drept, au mușchi elastici, abdomenul strîns,

mișcări armonioase, precise.

Cauzele dereglărilor în ținuta a elevilor

La copiii de vîrsta școlară continuă procesul de osificare a scheletului și de consolidare treptată a aparatului musculilogamentar. În această perioadă, tot sistemul locomotor al copilului se adaptează intens la condiții noi. Copiii trebuie să învețe să stea în poziție corectă un timp îndelungat la masa de lucru. Modul de viață al copilului, obișnuințele lui exercită o anumită influență asupra coloanei vertebrale, contribuind la formarea ținutei.

Sub influența unor factori nefavorabili, pot apărea diferite deformații ale coloanei vertebrale. Graviditatea acestor boli se manifestă deosibit la elevii de vîrstă mică și la preadolescenți, mai frecvent la fete decît la băieți. Aceasta se explică prin mobilitatea sporită a băieților ceea ce contribuie la menținerea ținutei și la corecția deformațiilor în curs de apariție.

Ținuta se modelează în procesul creșterii, dezvoltării fizice și formării deprinderilor de respectare a corectitudinii poziției. O bună ținută a copilului înseamnă sobrietatea neforțată a pozei lui. Obișnuința de a lua un aspect îngrijit are motive nu numai estetice. Ținuta incorectă (fig. 1) are efecte negative pentru sănătatea copilului: dereglări de respirație, de circulație sangvină, de digestie. Spatele rotund, toracele-pîlnie împiedică buna funcționare a plămînilor, volumul lor vital este redus. Insuficiența de oxigen duce la dereglarea proceselor de oxidare, aceasta avînd drept urmare o scădere a rezistenței organismului la factorii nefavorabili din mediul extern.

Printre cele mai grave dereglări ale coloanei vertebrale este scolioza. Ea reprezintă nu doar o deformație a scheletului, ci și dezvoltarea incorectă a mușchilor. Din deformările și ținutele incorecte întîlnite frecvent fac parte:ținuta astenică, spatele plat, spatele rotund.

Ținuta astenică se caracterizează prin exagerarea curburilor cervicale și toracale ale coloanei vertebrale. Capul copilului este aplecat, umerii sînt trași înainte. Cutia toracică este retrasă, scapulele proeminează, abdomenul iese puțin înainte, picioarele sînt ușor flexate în articulațiile genunchiului.

Spatele plat se manifstă în aplatisarea tuturor curburilor coloanei vertebrale. Umerii atîrnă și sînt ușor aduși înainte, abdomenul proeminează (mai ales în partea inferioară).

În caz de spate rotund, este deosebit de accentuată curbura toracică a coloanei vertebrale. Umerii sînt aduși mult înainte, curbura lombară este aplatizată, abdomenul este foarte proeminent.

Toate deformările de ținută enumerate se explică prin astenia aparatului musculo-ligamentar, dereglarea armoniei mușchilor care susțin coloana vertebrală în poziție corectă. Elevii care suferă de aceste deformații obosesc repede. La lecție ei sînt agitați și simt necesitatea de a-și schimba cît mai des poziția corpului.

Cauzele deformării coloanei vertebrale: dezvoltarea insuficientă a musculaturii; deformările cutiei toracice; mobilierul ce nu corespunde înălțimii și proporțiilor corpului, lumina scundă la masa de lucru.

Cerințele igienice față de amenajarea sălilor de studii

Mobilierul principal în clasă este banca, în componența căreia intră pupitrul și scaunul. Există diferite tipuri de bănci. Totuși cea mai favorabilă este banca Erisman,(fig. 2) deoarece satisface în mod optim cerințele igienice.

De obicei, în școli se folosesc bănci pentru două persoane, construite din lemn sau metal, potrivite pentru prelucrarea sanitară. Cerința principală pentru banca școlară este ca ea să corespundă proporțiilor antropometrice ale copilului.

Înălțimea scaunului (fig. 3) trebuie să echivaleze cu lungimii gambei și piciorului copilului plus pentru tocul încălțămintei. Un scaun prea înalt lasă picioarele fără sprijin. Dacă înălțimea scaunului este mai mică, se reduce suprafața de sprijin a coapsei.

Lungimea antero-posterioară a scaunului trebuie să constituie 2/3 din lungimea coapsei. Cînd scaunul este mai lat, marginile lui apasă vasele sangvine și nervii de sub genunchi. În afară de aceasta sub spetează, scaunul trebuie să fie un pic înclinat pentru a împiedica alunecarea de pe el. Din punct de vedere igienic, sînt preferate speteze alcătuite din două bare, ele asigurînd două suprafețe de sprijin- în regiunea sacro-lombară și în cea sub-scapulară.

Distanța de la speteaza băncii pînă la marginea pupitrului trebuie să corespundă cu diametrul antero-posterior al cutiei toracice plus 3- pentru desfacerea ei în timpul respirației.

Distanța de la marginea posterioară a pupitrului pînă la marginea anterioară a scaunului, numită distanță de ședere, poate fi:pozitivă (între marginea pupitrului și marginea scaunului rămîn pe orizontală cîțiva cm);nulă (ambele margini se află pe aceeași verticală);negativă (marginea scaunului trece cu 3- sub marginea pupitrului.

Înălțimea pupitrului măsurată la scaunul băncii (diferența) poate fi mare, mică și normală. În cazul în care diferența e mare există pericol de scolioză. Dacă diferența este mică, copiii vor sta aplecat, ceea ce provoacă deformarea numită spate rotund.

Doar diferența normală asigură condiții fiziologice și igienice optime de lucru pentru elev în bancă:tălpile se sprijină pe bară sau podea;elevul stă pe toată lățimea scaunului;piciorul stă drept;capul ușor înclinat înainte;antebrațele și mîinile se află libere pe pupitru.

Regulile igienice în educarea prin muncă a elevilor

Pe lîngă gimnastica de corecție este important ca elevii să îndeplinească și un lucru fizic după puterea lor. Lucrul efectuat de copii poate fi dinamic variat, dinamic monoton și static.

În lucrul dinamic variat sînt antrenate cîteva grupuri de mușchi, ceea ce provoacă modificări fiziologice favorabile în modul de activitate a organelor interne (se amplifică metabolismul, activitatea inimii și se intensifică mișcările de respirație).La lucrul dinamic monoton participă un număr redus de mușchi. De obicei el conține și eforturi statice ceea ce reduce brusc capacitatea de muncă. Copiilor de vîrstă școlară mică munca statică le este contraindicată.Lucrul în poziție incomodă provoacă obosire rapidă, mai ales în cazul cînd copilul este nevoit să stee aplecat sau înclinat pentru o durată lungă. Din timp în timp, elevii trebuie să schimbe poziția, să facă gimnastică de înviorare 3-5 min.

Învățătorul este cel care trebuie sa supravegheze în mod deosebit poziția corectă a copilui. Lecția se va organiza în așa fel ca componentele statice să nu prevaleze în lucrul copilului. Rechizitele școlare vor fi aranjate rațional, la distanță accesibilă, pentru a exclude necesitarea de a se întinde sau a se apleca de fiecare dată după ele. Mobilierul se va alege în conformitatea cu proporțiile și constituția corpului elevului.

Metode de tratament

Kinetoterapia sau Gimnastica medicală, tratează numeroase afecțiuni prin intermediul programelor de exerciții terapeutice, alcătuite individual în funcție de afecțiune și de evoluția sau involuția acesteia. Prin Kinetoterapie se pot corecta posturile anormale ale coloanei vertebrale, cum ar fi scolioze, cifoze sau lordoze.

Kinetoterapia are ca rezultat :

normalizarea tonusului muscular

antrenarea întregului corp în mișcare și pregătirea organismului copilului pentru efort

corectarea diferitor deformări ale coloanei vertebrale, datorate poziției incorecte a micuților în bancă sau pe scaun în timpul pregătirii lecțiilor

tratarea afecțiunilor aparatului locomotor : luxațiile congenitale de șold, platfusul, genum var sau valg sau asa-zisii "genunchi in X"

Cum obții o postură corectă și cum o menții

Dacă nu fiecare dintre noi suferă de modificări ale coloanei vertebrale, toți tindem să avem o ținută sobră. Iată cîteva sfaturi:

Atunci cînd stai în picioare, șine tălpile puțin depărtate, orientate în față;

In perioadele de pauză sau în cele de așteptare, e indicat să faci mici exerciții de întărire a posteriorului, prin încordarea mușchilor fesieri. Ține coloana dreaptăși îndreaptă umerii, fară a-i ridica;

Înainte de a ridica obiecte grele, adu-ți aminte că trebuie sa iți îndoi și genunchii, astfel încît greutatea obiectului pe care îl ridici să nu fie suportată integral de spate;

La birou, ține-ți umerii drepți și trunchiul cam la 90 de grade față de picioare;

Îndreaptă-ți scaunul la maximum și folosește-te de spătar pentru a-ți forța spatele să mențină postura corectă;

Nu lăsa niciodată să treacă mai mult de 45 de minute fără a te ridica de pe scaun;

Anexă:

(fig. 1)

(fig. 2)

(fig.3)

Bibliografie:

Bîrnaz N., Leșeanu M., Rudic Gh. – „Manual de biologie clasa a XII-a”, Ed. Prut Internațional, 2011.

Petreșin O., Popova E. – „Anatomia, fiziologia și igiena copiilor de vîrstă școlară mică”, Chișinău, 1988.

http://cvot.md/index.php?option=com_content&view=article&id=12&Itemid=344&lang=ro

http://www.cdt-babes.ro/articole/kinetoterapia-gimnastica-medicala-pentru-copii.php