Inegalitatile de Gen

INEGALITĂȚILE DE GEN

În Europa s-au pus bazele egalității de tratament și de șanse între femei și bărbații încă din anul 1970, dar totul a rămas într-un stadiu de obiectiv ce trebuie și dorim cu ardoare să fie atins. În ceea ce privește numărul de studenți și totodată de absolvenți, majoritatea este dată de femei dar totuși ele continuă să beneficieze de ocupații cu venituri scăzute în comparație cu bărbații. Din punct de vedere al educației și al formării profesionale, diferențele de gen se pot observa în alegerea disciplinelor de studiu dar și la nivelul performanțelor.

Natura inegalității dintre femei și bărbați s-a schimbat foarte tare în ultimii ani, în domeniul educației, în ceea ce privește performanțele școlare. Totodată, aceste diferențe de gen în educație pot avea un impact negativ asupra creșterii economice și a incluziunii sociale. Spre exemplu, în ceea ce privește domeniul studierii matematicii, științelor și tehnologiei fetele rămân în minoritate iar pe cealaltă baricadă, la băieți, sunt greu de identificat performanțe în ceea ce privește cititul. De aceea trebuie avute în vedere aceste diferențe de gen când vine vorba despre dezvoltarea politicilor și stretegiilor de îmbunătățire a rezultatelor școlare.

Sondajele privind aceste diferențe de gen în performanțele școlare au rolul de a indica modul în care funcționează politica educațională națională privind egalitatea dintre sexe în comparație cu diferiți factori.

Un factor important în dezvoltarea unui mediu bazat pe relații echilibrate între fete și băieți în școli, îl are modul în care percep cadrele didactice noțiunea de feminin și masculin, determinantă pentru relația pe care aceștia o au cu elevii. Ar fi foarte bine ca, atât în materialele didactice folosite la clase cât și în materiale să fie accentuate sau diminuate tratarea stereotipurilor de gen.

Din punct de vedere al evaluărilor școlare, avantajul înscris de fete se înregistrează în ceea ce privește cititul, ele bucurându-se mai mult de plăcerea cititului decât băieții. Acest lucru este dovedit în toate țările și la toate vârstele.

La matematică, băieții preiau avantajul în ultimii ani de studiu (în clasele I-VIII rezultatele fiind aceleași între sexe).

Diferențele legate de gen în domeniul rezultatelor înregistrate la științe sunt cele mai reduse. În ciuda faptului că fetele înregistrează performanțe similare cu ale băieților, în toate țările, se menține o tendință de subapreciere a performanței fetelor comparativ cu cea a băieților, altfel spus, fetele au o încredere mai redusă în abilitățile lor de a obține performanțe în acest domeniu, în comparație cu băieții. Totuși, atât băieții cât și fetele demonstrează un interes asemănător pentru domeniul științelor și nu se semnalează o diferență globală în înclinația lor de a aborda științele ca pe un viitor domeniu de studiu sau de a le exclude de pe lista profesiilor viitoare. Dar, în toate țările europene, numărul fetelor care apreciază cititul ca fiind foarte important este considerabil mai mare decât numărul băieților.

Trebuie luat în calcul faptul că statutul socio – economic este cel mai important factor ce influențează rezultatele școlare ce ar trebui aprofundat pe lângă detaliile privind problematica de gen.

Fiecare țară are propria preocupare în ceea ce privește problematica inegalităților de gen în educație, aceasta variind de la o țară la alta. În foarte puține țări găsim implementată o strategie de integrare a conceptelor de gen în domeniul educației. Foarte multe țări au ca scop schimbarea rolului tradițional al femeilor și bărbaților și a stereotipurilor dar dor un mumăr foarte mic dintre acestea au luat măsuri ce sunt puse în aplicare.

Educația de gen este propusă ca obiect de studiu sau materie în programa școlară din țările europene. Deși aceasta ar putea juca un rol important în contracararea stereotipurilor de gen totuși apare o problemă în ceea ce privește dezvoltarea unor metode pedagogice și a unor linii directoare adecvate pentru acest tip de educație.

Deși nu sunt susținute de o strategie globală, numeroase țări europene au dezvoltat multe inițiative individuale și proiecte pentru combaterea stereotipurilor de gen în alegerea unei profesii, sprijinirea elevilor la școală cu ore de consiliere sistematică în domeniile sensibile legate de gen și care influențează alegerea studiilor și a viitoarei cariere.

În ceea ce privește abandonul, băieții înregistrează un număr mai ridicat decât al fetelor care obțin o diplomă de absolvire a învățământului secundar superior. Fetele reușesc să obțină note mult mai mari în cazul examenelor de absolvire reușind astfel să urmeze programele universitare pe care le doresc.

În urmă cu aproape 50 de ani, a fost introdus în sistemul public de învățământ educația mixtă care a reprezentat un pas înainte către accentuarea egalității dintre fete și băieți. De aceea, reintroducerea structurilor care se bazează pe educația non-mixtă nu pare să reprezinte o opțiune atractivă pentru țările europene. Mai mult decât atât, cercetările privind efectele pozitive ale separării fetelor de băieți au avut rezultate neconvingătoare. Nici aspectul rentabilității nu trebuie ignorat, deoarece perspectiva desfășurării procesului educațional în școli separate nu poate fi considerată o opțiune viabilă din punct de vedere economic.

Profesia de cadru didactic, în țările europene, este majoritară deținută de femei. Există un număr redus de strategii naționale destinate atragerii populației masculine către această profesie. Contrar acestui lucru, funcțiile de conducere a unităților de învățământ sunt ocupate de bărbați fapt ce descurajează stabilirea unui echilibru între femei și bărbați.

„ Egalitatea între genuri, egalitatea între bărbați și femei, aduce în discuție faptul că toate ființele umane, atât bărbați cât și femei, sunt libere să-și dezvolte propriile aptitudini și să ia decizii care să nu fie influențate de limitările induse de stereotipuri, diviziunea rigidă a rolurilor și prejudecăți … Echitatea genurilor include tratementul egal acordat atât femeilor cât și bărbaților, în funcție de nevoile pe care aceștia le au. Aceasta poate avea în vedere un tratament egal sau un tratament diferențiat, dar care este considerat echivalent în ceea ce privește drepturile, beneficiile, obligațiile și oportunitățile. ” (UNESCO 2000, p. 5).

Politicile pentru promovarea egalității de gen în educație țintesc spre diferențele de gen existente între fete și băieți, atât în ceea ce privește rezultatele școlare cât și în ceea ce privește alegerea unei viitoare cariere.

Cel mai important mujloc de socializare pentru copii și tineri îl reprezintă educația, de aceea este foarte importantă elaborarea unei politici privind obținerea egalității de gen în domeniul acesta. De aceea, rolul primordial al acestor politici este de a contesta rolurile și stereotipurile tradiționale de gen. Un prim pas ar fi elaborarea unei programe școlare adecvate, care să țină cont de aspectele de gen, îndrumarea elevilor și în special a fetelor în alegerea unor studii în domenii profesionale non-tipice, consiliere pentru distrugerea barierelor de gen, specifice domeniului educațional, introducerea măsurilor de sprijin la nivel central în învățământ, cu scopul de a consolida obiectivul legat de modificarea rolurilor tradiționale de gen și înlăturarea stereotipurilor; creșterea gradului de afirmare a femeilor în organismele de decizie în învățământ.

Sunt țări care doresc și depun efort pentru includerea problematicii de gen și egalității de gen ca discipline sau ca teme inter-disciplinare, dar totuși nu depun interes în dezvoltarea unor metode pedagogice corespunzătoare problematicii specifice de gen și trasării unor linii directoare care să joace un rol important în contracararea stereotipurilor de gen care influențează interesele elevilor și procesul de învățare.

Manualele, materialele didactice cât și limbajul folosit contribuie la influențarea și dezvoltarea identității de gen a copiilor. Evaluarea manualelor școlare având în vedere problematica specifică de gen este în mod frecvent obiectul cercetării academice. Astfel de analize critice ale manualelor școlare au fost efectuate de către Comunitatea flamandă din Belgia, Germania, Estonia, Grecia, Franța, Ungaria, Lituania, Letonia, Austria, Polonia și Slovenia. În anumite cazuri au fost contractate proiecte de cercetare privind materialele didactice de către autoritățile guvernamentale, deși nu neapărat la inițiativa ministerelor educației.

În manualele școlarea, imaginea femeilor cât și a bărbaților este înfățișată în mod distinct. Bărbații sunt evidențiați mai mult decât femeile, rolul personajelor principale este luat de bărbați, femeile sunt prezentate în continuare ocupând locuri de muncă tipice și sunt, în general, absente din sferele politice și intelectuale. Astfel înțelegem că foarte puține materiale didactice aleg să combată aspectele stereotipe și să încerce o reechilibrare de gen.

Rezultatele școlare reprezintă un factor esențial în determinarea șanselor de succes în viață. Ratele egale de înscriere în sistemul de învățământ și de absolvire a diverselor etape ale acestuia au fost mult timp privite ca indicatori importanți ai egalității de gen în educație, indicatori care, la rândul lor, ar trebui să contribuie la egalitatea de gen în societate.

În majoritatea țărilor, băieții prezintă tendințe de a dobândi performanțe școlare mai scăzute decât fetele. Acest lucru se intensifică în învățământul secundar superior pe când este foarte puțin vizibil în ciclul secundar inferior. Modelele de gen în care se încadrează copiii care rămân în urmă la învățătură ar putea fi consolidate de faptul că numărul băieților care repetă un an școlar (sau mai mulți) depășește numărul fetelor. Repetarea unui an școlar poate fi considerată ca o formă de sprijin pentru elevii care obțin rezultate școlare mai slabe, obiectivul urmărit fiind acela de adaptare a programei la nivelul performanțelor elevilor. Deoarece sunt mai mulți băieți decât fete care abandonează școala, în mod evident există un număr mai mare de fete care obțin o diplomă de absolvire a învățământului secundar superior, în comparație cu numărul de băieți.

La testele naționale fetele obțin, de obicei, note mai mari la disciplinele care implică lectura, în timp ce rezultatele sunt eterogene sau nu se înregistrează diferențe semnificative la științe și la matematică. Fetele obțin, de obicei, rezultate mai bune la examenele de absolvire a învățământului obligatoriu, de nivel secundar superior. În medie, fetele obțin, de asemenea, note sau calificative de promovare mai mari. O astfel de tendință este evidentă în Cipru, Danemarca, Irlanda, Franța, Italia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovenia, Suedia, Marea Britanie, Islanda și Norvegia. Deși în mod tradițional matematica este o materie la care băieții obțineau rezultate mai bune decât fetele, această tendință a fost inversată în mai multe țări (Irlanda, Letonia, Marea Britanie și Islanda). Cu toate acestea, diferența este mult mai mică decât în privința cititului.

În general, performanța școlară atinsă de fetele care provin din grupurile minorităților etnice este mai consistentă decât cea a băieților aparținând acelorași minorități, dar mai slabă decât cea a fetelor din grupurile majoritare. Cu toate acestea, etnia nu pare să aibă un efect uniform. În România principalele decalaje educaționale reflectă mediul din care provin elevii și locul de rezidență a acestora având, de asemenea, și un impact asupra modelelor tradiționale de gen.

Decalajele de gen din domeniul performanțelor școlare cresc odată cu creșterea nivelului de învățământ. Deși un număr aproximativ egal de băieți și de fete frecventează și finalizează învățământul obligatoriu, avantajele relative ale fetelor se manifestă ca urmare a faptului că băieții înregistrează performanțe mai slabe și se află mai des în situația de a repeta un an școlar. Aceste diferențe sunt deja mult mai pronunțate la nivelul învățământului secundar inferior, în multe țări europene. Băieții reprezintă adesea aproximativ 60% dintre elevii care repetă un an școlar, iar rata repetării este întotdeauna mai mare în cazul băieților decât în cazul fetelor. În învățămânul secundar superior devine evident avantajul fetelor: sunt mai mulți băieți care abandonează școala fără să obțină nicio certificare, în timp ce numărul fetelor care obțin un certificat de absolvire a învățământului secundar superior, care le permite să-și continue studiile la nivel terțiar, este mai mare. Mai mult, fetele obțin de obicei note mai mari și calificative de absolvire mai bune la examenele finale, care le permit să fie admise la programele de studii universitare pe care și le doresc. Cu toate acestea, este important de observat că avantajele obișnuite pe care le au fetele față de băieți ascund diferențe importante între anumite grupuri de băieți și fete.

Specific școlilor private și confesionale, pentru o lungă perioadă de timp, conceptul de educație nonmixtă, cu școli sau clase doar pentru fete sau doar pentru băieți, a început să prezinte un interes deosebit în ultimii ani și să fie discutat, într-o măsură oarecare, în mass-media din toate țările europene. „Noua“ interpretare adusă acestui concept este că ar permite fetelor și băieților o mai mare libertate de a-și alege disciplinele de studiu care să nu fie automat asociate cu genul lor, ar oferi mai mult spațiu de desfășurare pentru fete și le-ar ajuta să-și dezvolte mai bine încrederea de sine și i-ar încuraja pe băieți să muncească mai mult și mai bine, fără să se preocupe de imaginea lor și de impresia pe care o lasă ca elevi. Cu toate acestea, cercetările nu au adus rezultate concludente cu privire la eficiența structurilor non-mixte asupra performanțelor școlare ale elevilor.

Învățământul mixt este considerat un principiu educațional în marea majoritate a țărilor. De aceea, este obligatoriu ca cele mai multe dintre țări să ofere învățământ în instituții mixte. Totuși, în Irlanda și Marea Britanie, trebuie avută în vedere și cererea venită din partea părinților atunci când se pune problema luării unei decizii cu privire la modificarea ofertei educaționale la nivel local. Este interesant de menționat că în Irlanda și în Marea Britanie a existat o anumită tradiție de a considera școlile în care învață doar fete sau doar băieți ca fiind de o calitate „superioară“. În Anglia, în particular, există o suprapunere semnificativă între școlile selective academic și școlile non-mixte.

În unele țări, exită școli în care învață doar fete sau doar băieți, fără intenția explicită a furnizării acestei forme de educație. Faptul apare, în special, în învățământul secundar superior tehnic sau vocațional, care atrage în mod tradițional, în funcție de disciplinele predate, fie fete, fie băieți. De aceea, putem spune că acest fenomen este legat în mod clar de stereotipurile de gen în alegerea profesiei. În timp ce școlile publice în care fetele învață separat de băieți nu sunt foarte des întâlnite în cele mai multe dintre țări, astfel de școli se regăsesc în sectorul particular, în aproape toate țările. Ele pot fi finanțate în mare parte prin subvenții primite din sectorul public, sau dimpotrivă, pot fi complet independente financiar. În cele mai multe dintre cazuri, acestea sunt școli confesionale (catolice, protestante și musulmane). Doar câteva țări raportează că există obiective pedagogice specifice care au stat la baza înființării unor astfel de școli. Cu toate acestea, în cele mai multe țări, acest sector nu este suficient de bine dezvoltat.

Introducerea educației mixte în sistemul public de învățământ a fost considerat în multe țări un pas important către realizarea egalității de gen, dar se constată că acest obiectiv este realizat într-o măsură mai mică decât acum 50 de ani. De aceea, reintroducerea structurilor non-mixte nu pare să fie o soluție foarte atractivă pentru țările europene. Și, cu siguranță, acest aspect are legătură cu faptul că rezultatele cercetărilor privind efectele pozitive ale organizării unor clase separate pentru fete și pentru băieți nu sunt concludente (Smithers & Robinson, 2006).

Există desigur multe alte măsuri care promovează egalitatea de gen în școli și în instituțiile de învățământ superior. Nu toate acestea au aceeași greutate specifică în toate țările și nu au un grad general de aplicabilitate, depinzând în mare parte de statutul pe care îl are egalitatea de gen într-o țară sau alta. Este evident că orice strategie sau reglementare, care urmează să fie pilotată sau adoptată în acest domeniu, are nevoie de o atentă monitorizare și de o evaluare periodică astfel încât să poată fi adaptată cât mai bine unor circumstanțe aflate în permanentă schimbare.

Educația este un instrument foarte puternic care poate acționa în vederea modificării atitudinilor și comportamentelor. De aceea, sistemele de învățământ joacă un rol important în cultivarea șanselor egale pentru toată lumea și în combaterea stereotipurilor. Școlile au îndatorirea de a oferi tuturor copiilor șansa de a-și descoperi propria identitate, punctele tari și interesele personale, indiferent de așteptările tradiționale legate de genul feminin sau de genul masculin.

BIBLIOGRAFIE

Balica, M, Fartușnic C., Conley, D., Horga, I, Jigău, M., & Voinea, L. Perspective asupra dimensiunii de gen în educație. București: Unicef

Smithers, A., & Robinson, P., 2006. The paradox of single-sex and co-educational schooling. [pdf] Buckingham: Carmichael Press, University of Buckingham

UNESCO (Organizația pentru Educație, Știință și Cultură a Națiunilor Unite), 2000. Gender equality and equity: A summary review of UNESCO's accomplishments since the Fourth World Conference on Women (Beijing 1995). [pdf] Unit for the Promotion of the Status of Women and Gender Equality, UNESCO

Internet

Păreri proprii