Impactul Unor Hazarduri Naturale Asupra Dezvoltarii Durabile A Republicii Moldova
IMPACTUL UNOR HAZARDURI NATURALE ASUPRA DEZVOLTĂRII DURABILE A REPUBLICII MOLDOVA
Cuprins
Lista abrevierilor
Introducere
Actualitatea și importanța problemei abordate. Societatea umană supraviețuiește astăzi într-un mediu natural-antropic în permanentă schimbare, fiind expusă unei mari diversități de situații mai mult sau mai puțin periculoase, generate de numeroși factori, atît de proveniență naturală, cît și antropică. Manifestările frecvente ale fenomenelor naturale extreme pot avea o influență directă asupra sănătății, nivelului de trai al fiecărei persoane, precum și societății în ansamblu. [22].
Într-un termen destul de scurt hazardurile pot submina serios rezultatele investițiilor pentru dezvoltare și rămîn unul din cele mai serioase obstacole în realizarea dezvoltării durabile și diminuării sărăciei pe planeta noastră.
În ultimele trei decenii, diferitele calamități naturale au generat pe Terra peste trei milioane de victime, au cauzat boli, sărăcie și multiple suferințe pentru un miliard de oameni, precum și pagube materiale de sute de miliarde de dolari.
Conform estimărilor experților Organizației Națiunilor Unite (ONU), anual omenirea cheltuie pentru lichidarea consecințelor diverselor calamități naturale o sumă uriașă de peste 100 miliarde de dolari SUA.
Devine tot mai evident că investițiile relativ-modeste în pregătirea către dezastrele naturale pot reduce esențial numărul deceselor, pot salva bunuri materiale enorme, pot reduce costul acțiunilor de refacere după ce aceste fenomene au avut loc. [43].
În acest context, mai multe organizații internaționale, instituții de asistență internaționala și-au elaborat strategii proprii, au creat unități specializate care activează în acest domeniu.
În legătură cu aceasta, monitoringul permanent al impactului hazardurilor, apte să intensifice vulnerabilitatea și reducerea pericolului lor în scopul creării posibilităților pentru asigurarea dezvoltării durabile a țărilor este una din cele mai importante sarcini, care stau în fața comunității mondiale în secolul XXI.
Cele menționate sunt valabile nu numai la nivel mondial, dar și la nivel regional, național și local. Teritoriul Moldovei este foarte dens populat, iar peisajele naturale sunt extrem de valorificate (peste 90%), fapt ce sporește semnificativ riscul dereglării proceselor naturale obișnuite și transformarea lor în procese extreme.
În țara noastră hazardurile naturale distrug anual importante suprafețe de culturi agricole. Influența lor asupra obiectelor și proceselor producției agricole, îndeosebi asupra formări productivității culturilor agricole, determină în mare măsură mărimea roadei, calitatea producției, prețul ei, cît și productivitatea muncii.
În ultimii ani costurile socio-economice ale hazardurilor naturale precum seceta, ploile torențiale puternice însoțite de grindină și inundațiile, înghețurile, alunecările de teren și altele sunt semnificative. Se prognozează că schimbările climatice vor spori esențial în viitor atît intensitatea, cît și frecvența acestora.
Astfel, în perioada 1984-2006, pierderile economice anuale medii ale Republicii Moldova cauzate de hazardurile naturale au constituit circa 61 miliarde $ SUA.
Consecințele celor mai recente hazarduri naturale au fost dezastruoase. Doar secetele din anul 2007 și 2012 au cauzat pierderi estimate la circa 1,0 și respectiv 1,25 miliarde $ SUA.
De asemenea, inundațiile din anul 2008 au cauzat țării prejudicii în valoare de circa 120 milioane $ SUA, iar cele din 2010 au avut un impact economic advers asupra PIB în valoare de circa 0,15 procente, daunele și prejudiciile totale fiind estimate la aproximativ 42 milioane $ SUA.
Importanța studiului.
Cunoașterea hazardurilor naturale reprezintă o necesitate a societății moderne în realizarea studiilor de impact, a planurilor de amenajare teritorială și, în general, o condiție a gestionării eficiente a resurselor naturale sau a elaborării unor proiecte de dezvoltare durabilă. Acest lucru explică numărul mare de studii de specialitate, amploarea pe care cercetarea în domeniu a cunoscut-o în ultimele decenii (îndeosebi după 1975), precum și eforturile susținute de a realiza transferul de la teorie la practică.
In cadrul acestui domeniu multidisciplinar de cercetare, metodologia (preluată din diferite domenii fundamentale) s-a perfecționat treptat, au fost create noi metode și modele de analiză integrată, iar posibilitățile de aplicare a rezultatelor cercetării au devenit multiple (planuri de amenajare teritorială, studii de impact și planuri de prevenirea hazardelor naturale – necesare protecției civile).
Frecvența foarte mare a riscurilor generate de diferite hazarduri naturale (ploi torențiale puternice însoțite de grindină și inundații, secete, alunecări de teren etc.) justifică importanța tot mai mare acordată analizei acestora, mai ales începînd cu deceniul al optulea al secolului trecut și explică numărul mare de studii teoretice și aplicative care apar în acest interval. [4].
Fenomenele naturale de risc din ultimele decenii au condiționat necesitatea intensificării activităților de prevenire si minimalizare a consecințelor hazardurilor naturale, atît în plan național, cît și internațional, a cooperării internaționale în domeniu.
Această necesitate a fost menționată într-un șir de documente internaționale și, în prim plan, în Declarația Mileniului (Rezoluția 55/2 a Adunării Generale ONU, New Yorc, 2000), care nunță principiile și valorile fundamentale de dezvoltare durabilă ale societății umane în sec. al XXI-lea. Acest document specifică în mod particular “…necesitatea de a întreprinde eforturi comune pentru a preveni și reduce efectele dezastrelor atît naturale cît și celor provocate de om”.
Ținînd cont de esența declarației în acest sens, putem menționa că centrul de greutate a activităților în domeniu se pune nu pe lichidarea consecințelor hazardurilor, adică pe acțiuni de refacere ori redresare a situațiilor provocate de aceste dezastre, ci pe acțiuni de prevenire a lor. Practica ultimilor decenii a demonstrat deja ca este cu mult mai eficient de a investi în prevenirea hazardelor decît în lichidarea consecințelor acestora.
Scopul studiului constă în stabilirea impactului unor hazarduri naturale asupra dezvoltării durabile a Republicii Moldova.
Obiectivele studiului efectuat:
Pentru atingerea scopului menționat au fost înaintate mai multe obiective:
Studierea literaturii de specialitate
Colectarea datelor factologice de la instituțiile care efectuează monitoringul hazardurilor naturale.
Prelucrarea și analiza datelor factologice.
Interpretarea grafică și cartografică a legităților evidențiate privind frecvența și intensitatea hazardurilor naturale studiate.
Stabilirea impactului hazardurilor naturale studiate asupra dezvoltării durabile a economiei naționale, precum și a măsurilor necesare pentru diminuarea acestui impact.
Elaborarea concluziilor și recomandărilor.
Întocmirea listei bibliografice și anexelor.
Materiale și metode.
Pentru realizarea obiectivelor preconizate au fost utilizate datele din arhivele: SHS, SPCSE, Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, Biroului Național de Statistică, Institutului "Urbanproiect", Agenția Relații Funciare și Cadastru.
De asemenea, a fost studiată literatura de speciazlitate : – Vol. 3: Hazardurile naturale / aut. coord: Valeriu Cazac, Ilie Boian, Nina Volontir; red. șt. coord.: Ilie Boian, – 2008, – 208 p., Managementul riscurilor dezastrelor și fenomenelor climatice adverse în sectorul agricol/Alexandru Oprea, Vitalie Mutaf, Ludmila David, (et. al.), resp. de ed.: Anatolie Fala; Min. Agriculturii și Industriei Alimentare, Agenția Naț. de Dezvoltare Rurală (ACSA), – Chișinău: S.n., 2014 (ÎȘ "Tipografia Centrală") – 200 p., Comunicarea Națională Doi a Republicii Moldova elaborată în cadrul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbarea climei. / Ministerul Ecologiei și Resurselor Naturale / Programul Națiunilor Unitepentru Mediu; Coord.: Violeta Ivanov, George Manful; Grupul de sinteză: Vasile Scorpan, Marius Țăranu, Petru Todos, Ilie Boian. – : „Bons Offices” SRL, 2009 – 323 p.
În procesul de elaborare a lucrării au fost utilizate metodele – geografică, cartografică, analitică, sintezei, matematico-statistice, descrierii comparative, SIG și teledetecției.
1. Hazardurile naturale și dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova
1.1. Hazarduri naturale. Abordări conceptuale și metodologice
Dezvoltarea durabilă subliniază necesitatea dezvoltării economice în concordanță cu păstrarea echilibrului ecologic, care să asigure astfel, bunăstarea și dezvoltarea armonioasă a viitoarei generații.
Noțiunea de risc, hazard, dezastru au fost impuse în problematica globală a cercetării științifice de evoluția fenomenelor cu consecinșe grave și de dezvoltare a civilizației. Creșterea pierderelor umane și materiale datorate unor fenomene naturale extreme a dus la apariția de noi inițiative științifice pe plan internațional: stabilirea tendinței de evoluție a acestor fenomene în timp și spațiu, precum și strategiile posibile de atenuare a lor. [12].
În literatura de specialitate se utilizează diferiți termeni meniți să determine preponderent amploarea și pierderile materiale provocate de fenomenele naturale periculoase (extreme), cum sunt: hazarduri, riscuri, recorduri, anomalii, calamități, dezastre, catastrofe, cataclisme etc. Însă, pînă în prezent nu există un punct de vedere unanim cu privire la sfera utilizării acestora și la termenul cel mai adecvat vis-a-vis de fenomenul fizic în sine.
Dar, deși sfera noțiunilor respective este diferită, totuși aceștea au o latură comună și anume aceea care arată că toate sunt purtătoare de mari pierderi materiale și victime omenești, care provoacă dezechilibre în modul de organizare și evoluție normală a geosistemelor.
Pînă în prezent s-au adunat suficiente date, atît pe plan global cît și pe plan regional, care ne permit să sintetizăm cîteva concluzii în definirea termenilor respectivi. Dintre toți acești termeni cei mai utilizați sunt hazardul, riscul, dezastrul și catastrofa.
Conform Dicționarului de termeni editat de ONU și Secretariatul Deceniului Internațional pentru Reducerea Dezastrelor Naturale (IDNDR) în limbile engleză, franceză și spaniolă rezultă că hazardul este un eveniment amenințător sau probabilitatea de apariție într-o regiune și într-o perioadă dată a unui fenomen cu potențial distructiv.
Hazarduri naturale sînt manifestări extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundațiile, alunecările de teren, secetele etc., care au o influență directă asupra vieții fiecărei persoane, asupra societății și a mediului înconjurător, în ansamblu.
Hazardurile naturale reprezintă o formă de interacțiune dintre om și mediul înconjurător, în cadrul căruia sunt depășite anumite praguri de adaptare a societății. Pentru producerea lor este necesară prezența societății omenești. Dacă o avalanșă se produce în Antarctica, aceasta este un fenomen natural obișnuit, însă dacă același fenomen este înregistrat în Munții Carpați, spre exemplu, unde este afectată o localitate sau o șosea, sîntem martorii unui hazard natural.
În Dicționarul IDNDR, riscul presupune două laturi și anime: pe de o parte, fenomenul fizic luat ca atare, respectiv hazardul, iar pe de altă parte potențialitatea hazardului respectiv de a produce dezastre (pierderi materiale și vieți omenești) în diferite grade, suportate de mediu și societate.
Conform acestei definiții rezultă că riscul indică gradul de vulnerabilitate al cuiva – populație, construcții, activități economice etc., care devin elemente de risc. Deci, riscul reprezintă nivelul probabil al pierderilor de vieți omenești, al numărului de răniți, al pagubelor aduse proprietăților și activităților economice de către un anumit fenomen natural sau grup de fenomene într-un anumit loc și într-o anumită perioadă.
Riscul poate să fie exsă fie exprimat matematic ca fiind produsul dintre hazard, elemente la risc și vulnerabilitate. Rezultă că riscul există în funcție de mărimea hazardului, de totalitatea grupurilor de oameni și a bunurilor acestora și de vulnerabilitatea lor.
Vulnerabilitatea pune în evidență gradul de expunere a omului și a bunurilor sale față de diferite hazarduri, indicînd nivelul pagubelor pe care le produce un anumit fenomen. Vulnerabilitatea este diferită în funcție de modul de echipare și de pregătire al populației. Cele mai vulnerabile la acțiunea fenomenelor naturale sînt țările sărace și grupurile sociale fără mijloace materiale suficiente pentru a se apăra de diferite fenomene naturale extremale.
În literatura de specialitate se utilizează unele noțiuni de genul: fenomene naturale de risc, fenomene geologice de risc, fenomene geomorfologice de risc, fenomene climatice de risc care pentru ușurință în exprimare sunt redate sub formă prescurtată: riscuri naturale, riscuri geomorfologice, riscuri climatice, etc.
Evaluarea riscului este un component major al evaluării strategiei de mediu, fiind extrem de importantă pentru prevederea si perfecționarea planurilor de acțiuni în cazurile excepționale, a cadrului regulatoriu în acest domeniu, pentru planificare și efectuarea instruirii pentru agențiile și personalul instituțiilor responsabile în domeniu.
Atunci cînd hazardurile produc distrugeri de mare amploare și pierderi de vieți omenești, ele sînt denumite dezastre sau catastrofe naturale. Din perspectiva conceptului de dezvoltare durabilă, dezastrele naturale sunt percepute ca fiind fenomene naturale excepționale, care întrerup cursul dezvoltării normale al unei comunități sau națiuni umane. Ele reprezintă, de fapt, situații – limită create de anumite fenomene extremale ale naturii, care se produc în afara ariei lor obișnuite de manifestare sau a gamei lor frecvente de intensitate, durată, viteză și distribuție în timp și spațiu. Ca urmare foarte mulți oameni devin vulnerabili la potențialele efecte negative ale acestor situații excepționale, prin pierderea parțială sau totală a bunurilor materiale, iar uneori și a sănătății ori chiar al vieții. [22].
De cele mai multe ori, dezastrele naturale exprimă, însă, atît potențialul distructiv al unui hazard natural, definit ca acel proces sau fenomen al biosferei care poate determina dereglarea sistemelor naturale și umane, cît și gradul de vulnerabilitate a populației, a cărei putere de adaptare este limitată de diverși factori de natură obiectivă sau subiectivă.
Efectele acestor fenomene sînt atît de mari încît capacitatea societății de a reacționa numai prin folosirea resurselor locale este depășită. În aceste situații sînt necesare intervenții rapide din partea unor echipe special antrenate la nivel național și internațional. Se consideră că un fenomen natural extrem poate fi numit dezastru dacă sînt înregistrate cel puțin 10 pierderi de vieți omenești, sau 50 de persoane sînt rănite, și dacă se produc pagube materiale evaluate la peste un milion de dolari SUA.
Prin catastrofă se poate înțelege un eveniment tragic, de mari proporții, cu urmări dezastruoase. De multe ori în literatura de specialitate între termenii catastrofă – dezastru – calamitate se pune semn de egalitate. Însă, specialiștii consideră că dezastrul (consecința) nu trebuie să se confunde cu hazardul (fenomenul în sine cu potențial distructiv) și că un hazard nu presupune în- totdeauna un dezastru dacă nu ar exista populația vulnerabilă la acest fenomen.
Dezastrul (catastrofa), de exemplu, semnifică o gravă întrerupere a funcționării unei societăți care cauzează pierderi materiale și de mediu, pe care, societatea afectată nu le poate depăși cu resurse proprii. De aici rezultă foarte clar că dezastrele sunt specifice numai regiunilor locuite, care sunt cele mai vulnerabile la pagubele produse pe care le suportă.
Datele cu privire la tipul și numărul hazardurilor, numărul de victime și a populației care a suferit în urma lor precum și dauna suportată se înregistrează a Societății Crucii Roșii și Semilunii Roșii.
Informația privind hazardurile, care au consecințe considerabile și corespund anumitor criterii (10 și mai multe jertfe umane; nu mai puțin de 100 de oameni care au suferit; cererea ajutorului internațional; declararea situației excepționale în țară) se fixează de către Centrul pentru Epidemiologia Dezastrelor al Universității Catolice din Louvain, (Belgia).
Sistemul EM-DAT (OFDA/CRED International Disaster Database), constituit la nivelul ONU pentru inventarierea și monitorizarea tuturor pagubelor produse de dezastrele naturale pe glob, integrează în baza sa internațională de date numai rapoartele referitoare la dezastrele cu adevărat majore ale naturii, provocate de secetă, inundații, cicloni tropicali și cutremure de pămînt.
După cele mai însemnate urmări negative (prejudiciul material, numărul sinistraților, numărul jertfelor) printre primele se află hazardurile, care sînt legate de vreme, climă și apă.
Evaluarea riscurilor – Metodologia determinării naturii și gradului unui risc, prin analiza potențialelor hazarde și evaluarea condițiilor existente de evaluare a vulnerabilității, care împreună ar putea aduce prejudicii persoanelor, proprietăților, serviciilor, mijloacelor de existență expuse riscului și a mediului de care acestea depind.
Pentru evaluarea impactului pe care dezastrele majore ale naturii îl au asupra procesului de dezvoltare globală se iau în considerare două categorii importante de indici: pagubele economice și pierderile de vieți omenești.
Utilizarea pagubelor economice ca indice al impactului pe care un anumit dezastru îl are asupra procesului de dezvoltare nu constituie totuși modalitatea cea mai bună de cuantificare a riscului de dezastru, deoarece acestea variază amplu de la un hazard la altul și nu permit comparabilitatea generală a datelor (de exemplu, cutremurele de pămînt produc pagube mult mai mari, chiar dacă sînt mai limitate în spațiu și în timp, decît inundațiile, care produc mai multe victime omenești), iar raportările efectuate se referă numai la pierderile directe imediate, fără a se lua în considerare multiplele costuri economice indirecte, care sînt greu de evaluat. În practica evaluărilor teoretice se iau însă în considerare trei categorii importante de pagube economice:
Costuri directe – determinate de avariile fizice asupra infrastructurii economice (unități de producție, căi de transport, rețele de energie etc.), infrastructurii sociale (case, școli, spitale etc.) și peții de capital (valoarea acțiunilor);
Costuri indirecte – cauzate de întreruperea circulației bunurilor și serviciilor, telecomunicațiilor, a alimentării cu apă și surse alimentare de bază, creșterea cheltuielilor medicale, diminuarea productivității muncii prin incapacitate temporară sau totală de muncă în urma epidemiilor, rănirilor, deceselor etc.;
Efecte secundare – referitoare la impactul pe termen scurt sau lung al dezastrului asupra economiei și societății, prin creșterea fiscalității, scăderea nivelului de trai, restructurarea pieței de capital, reamplasarea forțelor de muncă, accentuarea sărăciei, etc.
Din cauza indisponibilității datelor cu privire la toate pagubele economice datorate dezastrelor naturale, pe de o parte, și a relativității lor, pe de altă parte, se consideră că pierderile de vieți omenești constituie un indicator mult mai expresiv al impactului dezastrelor naturale asupra procesului global de dezvoltare, parțial și din cauza faptului că statisticile referitoare la mortalitate sunt foarte exacte, deși acestea nu reflectă adevărata dimensiune a pierderilor din punctul de vedere al suferinței umane.
În lupta cu hazardurile se individualizează 4 momente fundamentale: stabilirea cauzelor apariției hazardurilor, previziunea, prevenirea și reducerea riscului. Dar nici una din aceste etape nu poate fi realizată fără elucidarea cauzelor concrete de apariție a hazardurilor cu evidențierea factorilor și circumstanțelor, care au amplificat efectele distructive.
Există diferență între predicție, previziune și avertizare. Predicția nu anunță cu multă precizie momentul cînd se va produce evenimentul, locul și magnitudinea lui. Previziunea specifică de obicei timpul, locul și posibila magnitudine a unui hazard, tinzînd să fie pe termen scurt.
Sistemul de avertizare timpurie – Un set de capacități necesare furnizării și difuzării la timp a informațiilor importante de avertizare, pentru a asigura pregătirea și modul corect de acțiune a persoanelor fizice, comunităților și organizațiilor amenințate de un pericol, și de a reduce, în timp suficient, posibilitatea prejudiciilor sau pierderilor. Avertizările sunt mesaje care sfătuiesc publicul ce trebuie să facă pentru a reduce pierderile în cazul unui hazard.
Prevenirea reprezintă un ansamblu de acțiuni care vizează diminuarea riscului referindu-se fie la hazard, fie la vulnerabilitate. Prevenirea include protecția, care reprezintă operațiunea sau dispozitivul de intervenție asupra mijlocelor sau lucrărilor în vederea reducerii, extinderii sau desfășurării hazardurilor. [22].
În atenuarea efectelor dăunătoare, fundamental este comportamentul coerent al indivizilor, direct și indirect, implicați. Adoptarea unui comportament coerent este posibilă dacă există și este răspîndit cultul protecției civile, ale cărui componente evidente sunt educația și pregătirea pentru risc.
Nivelul de pregătire către situațiile excepționale majorează capacitatea populației de a răspunde cu siguranță la hazarduri si de a trece peste ele. Guvernele trebuie sa creeze astfel de sisteme de pregătire către hazarduri care sunt relativ simple si pot fi aplicate în cazul tuturor hazardurilor posibile.
Însă, pentru a crea astfel de sisteme este necesară monitorizarea amplă a principalelor tipuri de hazarduri naturale specifice regiunii date, desăvîrșirea continuă a metodicii de predicție a lor și, desigur, pregătirea corespunzătoare a serviciilor specializate și populației referitor la acțiunile corecte de protecție în cazul manifestării acestor fenomene.
În activitatea de diminuare a impactului hazardurilor naturale și dezvoltarea durabilă a societății se utilizează următorii termini:
Gestionarea riscurilor – Abordarea și practicile sistematice de gestionare a incertitudinii, pentru reducerea la minim a eventualelor prejudicii și pierderi.
Adaptare – Ajustarea în sistemele naturale sau umane, ca răspuns la stimulii climatici existenți sau anticipați sau la efectele acestora, care moderează prejudiciile sau valorifică oportunitățile profitabile.
Capacitate – Combinația dintre toate punctele forte, calitățile și resursele disponibile în cadrul unei comunități, societăți sau organizații, care poate fi folosită în scopul atingerii scopurilor asupra cărora s-a convenit.
Dezvoltarea Capacităților – Procesul prin care oamenii, organizațiile și societatea își stimulează și dezvoltă sistematic capacitățile în timp, pentru a atinge anumite scopuri sociale sau economice, inclusiv prin îmbunătățirea cunoștințelor, aptitudinilor, sistemelor și instituțiilor.
Capacitatea de a depăși – abilitatea oamenilor, organizațiilor și sistemelor de a face față și gestiona condițiile adverse, situațiile de urgență și dezastrele, folosind aptitudinile și resursele disponibile.
Reducerea riscului dezastrelor – noțiunea și practica reducerii riscului dezastrelor prin intermediul eforturilor sistematice de analiză și gestionare a factorilor cauzali ai dezastrelor, inclusiv prin expunerea redusă la hazarde, vulnerabilitatea redusă a oamenilor și proprietăților, gestionarea rațională a terenurilor și a mediului, și pregătirea perfecționată față de evenimente adverse.
Planul de reducere a riscului dezastrelor – un document emis de o autoritate, un sector, o organizație sau întreprindere, ce stabilește scopurile și obiectivele reducerii riscului dezastrelor, împreună cu acțiunile de atingere a acestor obiective.
Dezvoltarea durabilă – este acel proces de dezvoltare care răspunde nevoilor actuale fără a periclita capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor lor nevoi.
Amenajarea teritoriului – constituie un ansamblu de măsuri tehnice, economice și legislative referitoare la spațiile de locuit și de muncă, de circulație a oamenilor, etc., care au drept scop asigurarea unor condiții de viață optime pentru populația de pe un anumit teritoriu.
1.2. Frecvența și intensitatea hazardurilor naturale în Republica Moldova,
starea actuală și tendințe
Teritoriul Moldovei prin amplasarea geografică și particularitățile naturale este afectat mai frecvent de așa fenomene naturale de risc ca: ploi torențiale abundente, uneori însoțite de grindină și furtuni puternice, inundații, temperaturi caniculare de lungă durată, secete, ninsori abundente, înghețuri timpurii de toamnă ori tardive de primăvară, căderi masive de polei, alunecări de teren.
Perioada actuală se caracterizează printr-o tendință evidentă de sporire a cantității anuale de precipitații (cu circa 5-10% față de începutul secolului XX), însoțită de creșterea semnificativă a contrastelor sezoniere și a variabilității regionale ale climei.
Conform scenariilor privind modificarea climei pe teritoriul Republicii Moldova pentru sec. XXI, în perioada 2010-2039 se așteaptă sporirea cantității de precipitații în perioada de iarnă cu 10-20%, primăvară cu 3-4% și reducerea acesteia vara și toamna cu 4-6%.
Se prognozează că precipitațiile vor deveni mai sporadice și mai intensive, cauzînd secetă și inundații mai frecvente și mai intensive (chiar și în bazinele rîurilor mari). Se prevede o creștere a evaporării potențiale cu 15-20%, reducîndu-se astfel cantitatea de umezeală în sol.
Vremea va deveni semnificativ mai aridă, transformînd o mare parte a teritoriului țării în zone uscate sub-umede, semi-aride și în sudul republicii – aride. În medie, RM suferă 4-5 secete grave la 10 ani, cu o creștere înregistrată a intensității și frecvenței. [13]
Teritoriul Moldovei este foarte dens populat, iar peisajele naturale sunt extrem de valorificate (peste 90%), fapt ce sporește semnificativ riscul dereglării proceselor naturale obișnuite și transformarea lor în procese extreme. Tocmai sporirea excesivă și necontrolată a presiunii antropice a condiționat, în mare măsură, acutizarea evidentă a manifestării multiplelor fenomene și procese extreme (tab.1.1).
Tabelul 1.1.
Topul celor mai mari hazarduri naturale în Republica Moldova [4].
De exemplu, uraganele puternice, seceta excesivă și inundațiile vaste din vara anului 1994 au provocat numeroase jertfe omenești și pagube materiale economiei naționale, estimate oficial la peste două miliarde lei moldovenești.
Un impact deosebit de grav au avut secetele puternice din anii 2002, 2003 și îndeosebi secetele catastrofale din anii 2007 și 2012, cînd prejudiciul material a atins suma de 1,0 și respectiv 1,25 miliarde dolari SUA.
Inundațiile, de asemenea, au loc relativ frecvent în Moldova. În ultimii 70 de ani, au fost înregistrate 10 inundații majore în zona rîurilor mari din RM (Nistru și ), iar trei dintre acestea au avut loc în deceniul trecut (2005, 2008 și 2010).
Conform estimărilor, cea mai recentă inundație din avut un impact economic advers asupra PIB în valoare de aproximativ 0,15%, toate pierderile și pagubele estimîndu-se la aproximativ 42 milioane de dolari SUA. Inundațiile de proporții ale rîurilor mai mici din sunt, de asemenea, destul de frecvente.
Mari prejudicii material sunt provocate și de căderile intensive de grindina. Deși este rar întîlnită, grindina poate produce în scurt timp pagube economice de mari proporții, locale sau regionale, în funcție de traiectoria norului Cumulonimbus care a generat-o. În RM ploile cu grindină pot avea loc de pînă la 50 de ori pe an. Actualmente, 1,5 milioane de hectare sunt incluse în programul antigrindină. [7].
Totodată, conform prognozelor în decursul ultimelor decenii, în legătură cu încălzirea globală a climei, dinamica proceselor ce condiționează formarea și căderea grindinei ar fi scăzut, fapt confirmat de șirurile unice de date neîntrerupte ale frecvenței acestui fenomen meteorologic periculos pe teritoriul republicii.
Pierderi economice semnificative sunt provocate și de alunecările de teren, care în corespundere cu pronosticul elaborat de SPCSE pentru viitorii 15 ani, dauna cauzată de alunecări va atinge 41 milioane dolari SUA. În fiecare 2-3 ani din circuitul agricol sînt scoase aproximativ 10 mii hectare de ternuri. În prezent circa 12% din suprafața agricolă a republicii (350 mii ha) are un potențial scăzut de productivitate din cauza alunecărilor de teren și eroziunii solului. [16].
1.3. Direcțiile strategice ale dezvoltării durabile a Republicii Moldova
Procesul dezvoltării globale contemporane este strîns legat de natura, frecvența și amplitudinea dezastrelor naturale, deoarece progresele și performanțele economice și sociale pot fi serios afectate de numeroase și variate riscuri naturale.
În general, dezastrele naturale limitează procesul de dezvoltare economică, prin distrugerea infrastructurii și capitalului fizic, întreruperea circulației mărfurilor și serviciilor etc.
Cele mai ridicate niveluri de pagube materiale se înregistrează în țările înalt dezvoltate, din cauza densității și costurilor mai mari ale componentelor infrastructurii, dar țările slab dezvoltate au cel mai înalt nivel relativ de pierdere, prin ponderea mai mare a pagubelor provocate de dezastru în cadrul PIB național. De asemenea, țările care au o suprafață mai mare, pot acoperi mai ușor costurile directe sau indirecte ale dezastrelor, în timp ce țările mici sînt mai vulnerabile la dezastre.
Specializarea economică determină, de asemenea, creșterea riscului de dezastru, făcînd extrem de vulnerabile țările specializate în exportul de materii prime, în special agricole. Totodată, dezastrele naturale limitează și procesul de dezvoltare socială, mai ales atunci cînd acestea afectează comunități umane deja afectate de foamete, epidemii, conflicte etc.
În ultimele decenii, omul a influențat din ce în ce mai mult mediul Terrei, determinînd apariția unor hazarde care, prin amploarea lor, au devenit fenomene globale. În această categorie se încadrează fenomenul de încălzire a climei datorat efectului de seră, reducerea calotelor de gheață și ridicarea nivelului Oceanului Planetar, reducerea stratului de ozon, etc.
Este necesar de menționat ca circa 95% ale tuturor cazurilor mortale provocate de către hazardele naturale cît și pierderile considerabile economice se manifesta în țările slab dezvoltate și în curs de dezvoltare, – pierderile cauzate de aceste fenomene sunt de 20 ori mai mari în aceste țări decît în țările dezvoltate În aceste condiții, eforturile de prevenire a hazardurilor și de atenuare a impactului lor asupra societății este necesar să devină părți integrante ale politicilor naționale de dezvoltare durabilă.
Aceste politici trebuie să includă grupe de măsuri care vor fi luate pînă la declanșarea hazardurilor, în timpul acestora și după producerea lor.
1. Pînă la declanșarea dezastrelor naturale este necesară luarea din timp a unor măsuri de atenuare a efectelor.
Astfel, în arealele cu probabilități de desfășurare a diferitelor fenomene periculoase, se efectuează studii pentru evaluarea riscului și a vulnerabilității. Acestea vor fi însoțite de hărți speciale pentru delimitarea exactă a arealelor expuse. Spre exemplu, în lungul rîurilor vor fi delimitate arealele inundabile, iar pe versanți, cele afectate de alunecări, curgeri de noroi sau prăbușiri.
Studiile efectuate permit planificarea unor activități de prevenire și diminuare a impactului negativ a dezastrelor, precum și pregătirea de urgență pentru evacuarea populației din locurile cele mai periculoase.
Măsurile de prevenire a dezastrelor cuprind și o serie de activități de educare și informare a populației. Prevederea dezastrelor se realizează prin mijloace din ce în ce mai perfecționate care includ imagini satelitare, utilizarea unor senzori de mare sensibilitate, radare meteorologice performante și sisteme rapide de alertare.
Prin alertare, autoritățile sunt anunțate că fenomenul respectiv se apropie. Acestea, la rîndul lor, alertează instituțiile implicate și populația, dîndu-le și sfaturile necesare pentru luarea măsurilor imediate de protecție.
2. În timpul și imediat după producerea dezastrului, activitățile se concentrează asupra căutării și salvării victimelor și pentru acordarea primului ajutor medical răniților.
În aceste momente extrem de dificile, formațiunile de PC au un rol esențial în organizarea cît mai eficientă a tuturor activităților. Este realizată permanent informarea corectă a populației pentru înlăturarea panicii și zvonurilor.
Imediat se trece la stingerea incendiilor, degajarea căilor de acces și la verificarea instalațiilor de apă și gaz.
Pentru populația sinistrată se asigură adăpostirea temporară se distribuie apă, hrană, îmbrăcăminte și alte servicii de primă necesitate.
3. Reconstrucția și redresarea economică pot să dureze mai mult timp și au ca scop reluarea tuturor funcțiilor pe care societatea le-a avut pînă la dezastru. O atenție deosebită se acordă măsurilor de prevenire a unui nou dezastru, modernizării structurilor urbanistice și căilor de transport, reconstrucției obiectivelor industriale etc.
Anumite progrese, în acest sens, ș-au realizat în cadrul Conferinței de , desfășurată în luna mai 1994, unde s-a subliniat că atenuarea efectelor catastrofelor naturale se înscrie, pentru un număr mare de țări printre obiectivele majore ale unei dezvoltări durabile.
Aceste idei sînt promovate prin intermediul Comisiei Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă și prin intermediul altor organisme internaționale.
Devine tot mai evident ca investițiile relative modeste in pregătirea către dezastrele naturale pot reduce esențial numărul deceselor, pot salva bunuri materiale voluminoase, pot reduce costul acțiunilor de refacere după ce aceste fenomene au avut loc.
In acest context, mai multe organizații internaționale, instituții de asistență internațională și-au elaborat strategiile proprii in domeniu, au creat unități specializate care activează in acest domeniu.
Îndrumarul de bază în problema diminuării riscului hazardurilor și atenuării urmărilor lor servește "Strategia Yokohama" privind asigurarea unei păci mai garantate, adoptată în anul 1994. În ea sunt reflectate principiile de administrare pentru prevenirea hazardurilor, asigurarea pregătirii față de ele și atenuarea urmărilor lor
Strategia de prevenire și combatere a dezastrelor naturale, stabilită , cuprinde următoarele aspecte esențiale, referitoare la faptul că:
Efectele catastrofelor sunt din ce în ce mai grave prin amploarea, prin complexitatea, prin frecvența și prin impactul lor asupra economiei. Fenomenele naturale care sunt la originea catastrofelor nu pot să fie controlate, însă vulnerabilitatea este, în general, o rezultantă a activităților umane. Este necesară stabilirea de urgență a celor mai eficiente măsuri de atenuare a efectelor catastrofelor naturale.
Țările mai puțin avansate, țările mici insulare și țările fără acces la mare sunt cele mai vulnerabile, pentru că acestea au cele mai reduse mijloace de atenuare a catastrofelor naturale. Țările în curs de dezvoltare afectate de deșertificare, secetă și alte tipuri de catastrofe naturale sunt, în egală măsură, vulnerabile și insuficient echipate pentru atenuarea efectelor catastrofelor naturale.
În toate țările, cel mai mult suferă grupurile sărace datorită faptului că sunt cel mai puțin echipate pentru a face față catastrofelor naturale. De fapt, acestea sunt o cauză a dislocărilor sociale, economice, culturale și politice. Marile aglomerări urbane sunt deosebit de fragile datorită complexității lor și concentrării pe spații restrînse a unor grupuri mari de populație și a infrastructurii.
Diferite moduri de producție, consum și dezvoltare determină o mărire a vulnerabilității față de catastrofele naturale, mai ales în cazul grupurilor sociale defavorizate. Dezvoltarea durabilă poate să contribuie la reducerea acestei vulnerabilități.
Este important că țările în curs de dezvoltare să beneficieze de experiența țărilor dezvoltate în atenuarea catastrofelor naturale și să aibă acces la tehnologia și cunoștințele științifice ale acestora.
În ansamblu, stabilitatea socială la nivel mondial a devenit din ce în ce mai fragilă. Prevenirea catastrofelor naturale ar contribui la ameliorarea acestei situații.
Este necesară și de întărirea măsurilor legislative și administrative pentru îmbunătățirea mecanismelor existente la nivelul guvernelor. Atenție sporită se va acorda în viitor și integrării sectorului particular în activitățile de atenuare a efectelor catastrofelor naturale. Se va încuraja și participarea organizațiilor neguvernamentale la aceste activități.
La nivel local și național, se recomandă o mobilizare mai accentuată a resurselor pentru desfășurarea unor activități concrete de prevenire în regiunile care vor fi afectate de catastrofe naturale. Este importantă elaborarea unor planuri globale de gestiune a catastrofelor naturale. Se vor concentra eforturile pentru realizarea unor studii de impact asupra mediului, în vederea unei înțelegeri mai bune a mijloacelor de prevenire.
O atenție tot mai mare se va acorda studiilor pe bază de scenarii pentru diferite tipuri distincte de catastrofe. Se va acorda o pondere mai mare studierii practicilor tradiționale pentru prevenirea catastrofelor și acordării unor competențe sporite comunităților locale.
La nivel regional și subregional, se are în vedere crearea unor centre regionale pentru prevenirea catastrofelor naturale, care să aibă un rol esențial în întărirea cooperării dintre state pentru prevenirea catastrofelor naturale și pentru reducerea efectelor acestora. în acest sens, se va acorda un sprijin mai susținut țărilor în curs de dezvoltare, pentru obținerea mijloacelor materiale necesare.
Cadrul instituțional al protecției civile și gestionării riscului dezastrelor în Moldova este foarte variat. SPCSE al Ministerului de Interne a fost numit organul principal responsabil pentru protecție civilă și gestionare a riscului dezastrelor.
La nivel de politici, Comisia guvernamentală pentru situații de urgență funcționează ca un organ național multisectorial, responsabil pentru elaborarea politicilor și planificarea pregătirilor pentru situații de criză, atenuare și ripostă. Comisia este condusă de Prim-ministru.
Cu toate acestea, responsabilitatea pentru GRD și adaptarea la schimbări climatice nu îi revine unei singure instituții. Ea este împărtășită de mai multe instituții, care necesită suportul unei alteia, precum și de cetățenii țării.
Sunt cîteva organizații de stat și non-guvernamentale, care au un rol important în formarea rezistenței la dezastre în Moldova: Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Ministerul Sănătății și Centrul Sănătate Publică, Agenția de stat pentru relații funciare și cadastru, Agenția Silvică de Stat "MoldSilva", Agenția de stat "Apele Moldovei", Agenția pentru dezvoltare regională, autoritățile locale, oamenii de știință, organizațiile internaționale și ONG-uri locale, asociațiile fermierilor și multe alte.
În pofida faptului că pentru formarea rezilienței în Republica Moldova este importantă implicarea largă a mai multor factori, toți acești factori suferă de constrîngeri semnificative în ceea ce privește capacitățile. Problemele trecerii la economia de piață, turbulențe politice și scăderea bruscă în creștere economică au secat capacitățile existente și potențiale.
Disponibilitatea specialiștilor de înaltă calificare și baza tehnico-materială a instituțiilor rămase s-au redus semnificativ. Eforturile guvernului de restaurare și actualizare a capacităților tehnico-materiale ale părților implicate sunt limitate mai mult din cauza constrîngerilor de ordin financiar.
În 2012 Moldova a început formarea Platformei naționale de RRD, care reprezintă un for pluripartit menit să contribuie la reducerea riscului dezastrelor. Platforma include reprezentanți ai tuturor părților relevante și se așteaptă că ea va îmbunătăți coordonarea și va deveni o forță motrice a sporirii rezilienței unei părți ai țării.
Succesul acestor eforturi ține de dorința părților implicate să-și consolideze eforturile direcționate spre priorități strategice ale protecției civile și gestionării riscului dezastrelor.
Moldova a devenit parte a cîtorva acorduri internaționale și alianțe de cooperare. Moldova este membru al Pactului de Stabilitate (PS) pentru Europa de sud-est, Inițiativei central-europene (ICE), Inițiativei de cooperare în sud-estul Europei (SECI) și Pactului de cooperare economică (BSEC).
Moldova participă în cadrul activităților în GUAM.Este de asemenea implicată într-un șir de inițiative la nivel UE, cum ar fi Programul finanțat de UE pentru prevenire, pregătire și ripostă la dezastre naturale și antropogene (PPRD East) și Forul european al programelor de reducere a riscului dezastrelor.
Moldova are o cooperare practică strînsă cu NATO, după cum e stabilit în Planul de acțiuni în cadrul parteneriatului individual (IPAP), semnat în 2006. Moldova are un reprezentant în Comitetul medical mixt (JMC), care este unul din cele 8 grupuri consultative și comitete NATO pentru planificare a activităților civile în situații de urgență. Moldova are contact operativ permanent cu EADRCC.
Cadrul legal și instituțional este orientat mai mult spre acțiuni de ripostă, nu de prevenire și pregătire, și respectă doar parțial cerințele UE cu privire la protecție civilă și gestionarea dezastrelor. Cel mai important, nu există un singur cadrul, care ar reglementa protecția civilă și gestionarea riscului dezastrelor și ar permite consolidarea eforturilor în ceea ce privește riposta la dezastre.
Capacitățile diverselor părți implicate în ceea ce privește pregătirea pentru dezastre, prevenirea, riposta și reabilitarea sunt subdezvoltate. Totuși, au fost formate parteneriate puternice cu organizațiile lider, precum și rețele în domeniul protecției civile și gestionării riscului dezastrelor.
2. Impactul hazardurilor naturale asupra mediului și societății în RM
Studiu de caz
Republica Moldova este una dintre țările cele mai expuse dezastrelor naturale. Este necesar să abordăm expunerea sporită a teritoriului țării noastre și vulnerabilitatea lui față de hazardurile naturale, care ar putea avea consecințe devastatoare pentru creșterea economică și protecția populației. De asemenea, este importantă trecerea de la mentalitatea orientată pe ripostă, la eforturile de prevenire și pregătire. Conform raportului Băncii Mondiale din 2007 pentru perioada 1998-2005 pierderile economice cauzate de hazardurile meteo-climatice sunt semnificative și constituie peste 90 % din costurile hazardurilor naturale (fig. 2.1). [4].
Fig. 2.1. Pierderile economice (în milioane lei)
cauzate de hazardurile meteo-climatice pentru perioada 1998-2005
Sursa: Raportul Băncii Mondiale, 2007
Pagubele materiale cauzate de hazardurile meteo-climatice pentru perioada anilor 2012 – 2014 sunt reflectate în fig. 2.2.
Fig. 2.2. Pierderile economice (mii lei) cauzate
de hazardurile meteo-climatice, pe teritoriul RM în perioada anilor 2012-2014
Sursa: elaborată de autor în baza datelor SPCSE
Deși, toate aceste hazarduri naturale provoacă pagube enorme economiei naționale, influențînd drastic asupra bunăstării materiale, iar deseori punînd în mare pericol nu numai sănătatea dar și viața oamenilor, pînă în prezent ele rămîn a fi insuficient studiate. [43].
Nivelul actual scăzut de investigare a fenomenelor extreme se datorează nu numai dificultății problemei în cauză, dar și faptului că nu sunt încă perfecte abordările și procedeele metodice existente de cercetare în domeniul dat. [8].
2.1. Impactul ploilor torențiale puternice și a inundațiilor cauzate de ele
Fenomenele climatice de risc, în deosebi ploile torențiale abundente, ocupă un loc deosebit după acțiunea lor periculoasă asupra diferitelor sectoare ale economiei naționale.
Ploile torențiale cu caracter de dezastru au loc cel mai frecvent în perioada caldă a anului și sînt determinate de încălzirea neuniformă a suprafeței terestre și pătrunderea intensivă a aerului umed tropical peste teritoriul republicii.
Ploile torențiale (aversele de ploaie) se caracterizează prin cantitate mare de apă căzută într-un timp foarte scurt, fapt care implică o intensitate mare și deci pot avea grave consecințe asupra eroziunii și spălării solului de substanțele nutritive, ca și asupra modelării versanților prin procese accelerate de eroziune, adesea determinînd o gamă largă de procese de versant, distrugînd pășunile și culturile agricole.
Aversele de ploaie sînt însoțite aproape întotdeauna de descărcări electrice, iar uneori și de vijelii și căderi de grindină.
Parametrii caracteristici ploilor torențiale care cad pe teritoriul Moldovei (intensitate, durată, cantitate) variază teritorial dependent de altitudine, forma de relief, ca și de alte condiții locale și de timp. Intensitatea ploilor torențiale reprezintă caracteristica principală a acestora, determinînd volumul scurgerii de viituri. Intensitatea medie a ploilor torențiale scade treptat cu altitudinea, deoarece cu înălțimea crește umezeala aerului. Cît privește durata ploilor torențiale, s-a constat un raport invers între intensitatea și durata aversei. [41].
Cu cît intensitatea este mai mare, durata este mai mică și invers. Efectul distrugător al ploilor torențiale abundente se datorează duratei, intensității și cantității de apă căzută, dar acest efect este amplificat de numeroase alte caracteristici ale suprafeței active cum sînt: panta, substratul litologic, lipsa vegetației, momentul din an cînd se produce aversa etc.
În baza cercetărilor efectuate de specialiștii SHS s-a stabilit că pe teritoriul republicii predomină intensitatea maximă a ploilor torențiale egală cu 0,5-1,9 mm/min și doar în cazuri excepționale mai mult 5 mm/min.
Durata medie a ploilor torențiale în Moldova este de 1,5 ore. Însă, ploile torențiale de origine frontală au durata cea mai mare (peste 4 ore), dar intensitatea lor scade brusc, sub 0,20 mm/min și chiar mai puțin. În baza acestei legități intensitatea de 0,1 mm/min este admisă de către specialiști drept limită naturală pentru zona torențială a averselor de ploaie.
În timpul ploilor torențiale, cantitatea de apă realizată este direct proporțională cu intensitatea și durata ploii, și dependentă de condițiile ei genetice.
Astfel, cele mai mari cantități de apă căzută, peste în timpul unor averse au avut durata pînă la 60 min.
Atît în timpul anului, cît și de la o lună la alta, ploile torențiale nu se produc cu regularitate. Ele cunosc o mare variabilitate neperiodică, dependentă de caracteristicile circulației generale a atmosferei peste teritoriul țării, ca și de caracteristicile suprafeței active.
Precipitațiile torențiale, deosebit de abundente și puternice, cad în lunile: iulie (40%), în iunie (36,5%) și în august (15,7%).
S-a constatat că 5% din ploile torențiale aduc precipitații de în focarul lor. Această categorie de ploi torențiale are o acțiune energetică destul de înaltă, care poate provoca formarea “rîurilor”, spălarea solului, inundarea văilor. Daune mari aduc economiei naționale ploile torențiale, precipitațiile cărora depășesc . [11].
Un fenomen hidrometeorologic deosebit de periculos îl constituie ploile torențiale abundente, precipitațiile cărora depășesc în 24 ore și care aduc pagube catastrofale.
Precipitațiile cu asigurarea de 1% în partea centrală a republicii alcătuiesc , iar precipitațiile cu asigurarea de 0,1% . Precipitațiile torențiale cu asemenea amplitudine provoacă revărsări catastrofale în bazinele rîurilor mici. [41].
În total în zonele periculoase supuse inundațiilor sunt amplasate 659 localități, din care 625 – rurale, 31 orașe și 3 municipii. Din cele 1583 localități ai RM 450 sunt inundate de scurgerea tranzitorie, 127 – scurgerea tranzitorie de pantă și 59 de curgerea de pantă.
În zonele supuse inundațiilor sînt amplasate 30 616 case de locuit și 1651 construcții de producere cu un cost total de bilanț mai mare de 2 790 mil. lei. Convențional strămutarea lor se estimează la 4 228 mil. lei. Costul măsurilor de protecție constituie 1 020 mil. lei. [1].
De exemplu, ploile torențiale din anul 1948 au inundat catastrtofal regiunea centrală a republicii, în deosebi regiunea municipiului Chișinău cînd a fost inundată și avariată calea ferată, au fost distruse multe clădiri din lunca rîului Bîc, a fost inundată și acoperită cu noroi gara feroviară.
De asemenea, precipitațiile abundente în partea centrală din zona Codrilor din anul 1991 cînd volumul precipitațiilor a atins . Cele mai mari distrugeri s-au înregistrat în bazinul hidrografic al rîului Ciorna (în regiunea raionului Șoldănești), în rezultat și-au pierdut viața 21 de persoane; au fost deteriorate 8 mii de case de locuit, din care 516 au fost distruse complet; inundate 400 mii ha de terenuri agricole.
Anul fost pentru RM unul dintre cei mai nefavorabili din ultimul deceniu. Ploile torențiale abundente din 26-27 august 1994 au avut o intensitate medie de peste 40 mm/oră, însoțite de vînt puternic și grindină, au pricinuit daune materiale enorme și jertfe omenești. Au fost afectate 16 raioane ale republicii, mai ales, raioanele din centrul Moldovei și, îndeosebi, Hîncești.
Au decedat 29 de oameni, pierderile din fondul locativ au constituit 3137 de case, inclusiv 882 au fost distruse complet, au fost distruse 709 obiecte de menire culturală, 1317 obiecte de producție, drumuri auto, linii electrice, linii de telecomunicații, 733 poduri, 779 baraje. Prejudiciul economic cauzat a constituit 443 milioane lei sau circa 100 milioane dolari SUA.
Cel mai mult a avut de suferit satul Călmățui, raionul Hîncești. Partea satului situată pe malurile rîului Călmățui a fost inundată de un val al viiturii cu o înălțime de aproximativ 3,5-, care a inundat și a distrus totul în cale.
Conform datelor radar înregistrate de Serviciul Antigrindină, în regiunea dată în timp de 10 ore au căzut aproximativ de precipitații. Ploile torențiale din 26-27 august au pricinuit pagube mari și orașului Strășeni, situat în bazinul rîului Bîc.
După datele SHS, în această localitate în timp de 24 ore au căzut de precipitații. Această ploaie a avut o probabilitate de repetare de 1% (o dată în 100 ani).
Ploi torențiale puternice și foarte puternice au căzut pe teritoriul RM și pe parcursul anului 2005. Este necesar de menționat ploile torențiale puternice din 23, 25, 26 și 31 mai. Cantitățile maxime de precipitații au atins 35- în timp de o oră.
Conform datelor SHS, cît și datelor DSE ploile nominalizate au cauzat daune în unele sate din raioanele Briceni, Edineț, Ocnița, Ialoveni, Cahul, Leova, Cimișlia, UTA Găgăuzia, precum și în satele Colonița și Budești din mun. Chișinău.
De o intensitate și mai mare au fost ploile torențiale din 7, 18 și 19 august 2005 (fig. 2.7; 2.8.).
Pe 7 august în raioanele de nord, centrale și de sud-est au căzut ploi torențiale cu o cantitate de precipitații, care au variat în limitele 10-. în timp de 4,5 ore au căzut de precipitații, ceea ce în medie se semnalează o dată în 20 de ani.
Fig. 2.7. Harta complexă-radar (reflectivitate maximă în decibele)
la momentul intensității maxime a ploilor torențiale pe 7.08.2005 ora 11.27 UTG
Sursa: Administrația Națională de Meteorologie (ANM) din România.
Fig. 2.8. Harta complexă-radar (reflectivitate maximă in decibele)
la momentul intensitații maxime a ploilor torențiale pe 18.08.2005 ora 20.07 UTG.
Sursa: Administrației Naționale de Meteorologie (ANM) din România
Aceste ploi torențiale au fost generate de pătrunderea pe teritoriul republicii dinspre sud-vest a unui front atmosferic rece care a fost acutizat de întîlnirea cu masele de aer cald și foarte umed, venite dinspre Marea Neagră.
Potrivit datelor preventive în rezultatul ploilor torențiale foarte puternice au fost inundate multe case, sectoare de autostrăzi, au fost spălate suprafețe imense de terenuri agricole. În rezultatul acestor inundații a avut de suferit și unele cartiere din mun. Chișinău.
În iulie-august 2008 Ucraina, România și Republica Moldova au fost lovite de una din cele mai grave inundații din ultimele două secole.
În perioada 22-28 iulie 2008, în Ucraina de Vest unde sînt situate cursurile superioare ale rîurilor Nistru și Prut, au căzut în fond 63- de precipitații, ceea ce constituie 1-3 norme lunare.
În raioanele de nord, în unele centrale și de sud ale RM suma precipitațiilor pe decadă a constituit 85- sau 440-800 % din norma decadică. În restul teritoriului cantitatea precipitațiilor căzute a constituit 15- sau 100-420% din norma decadică. [44].
Cea mai mare cantitate de precipitații – pe parcursul decadei a căzut , depășind norma decadică de 10 ori, ceea ce se semnalează pentru prima dată în toată perioada de măsurători instrumentale.
Ca rezultat viitura din iulie – august 2008 pentru rîurile Nistru și Prut a avut caracter de viitură istorică. Acest caracter este justificat de mărimea principalilor parametrii ai viiturii, respectiv debitele de vîrf si volumele scurse (tab. 2.1). [20].
Viiturile exepționale pe rîurile Nistru și Prut din ultimele patru decenii față de media multianuală sunt reprezentate sub formă de grafice în figurile 2.9, 2.10. [20].
Tabelul 2.1.
Debitele de apă în rîurile Nistru și Prut
(inclusiv, viitura pluvială din vara anului 2008)
Nota: – ( ) – debite aproximative de apă
Fig. 2.9. Viituri exepționale pe r. Nistru
Fig. 2.10. Viituri exepționale pe r. Prut
Ca rezultat au avut loc inundații excepționale și catastrofale, provocînd mari pagube materiale economiei țării. Conform estimărilor preventive ele constituie 120 milioane dolari SUA. După proporții și prejudiciile aduse inundația din iulie – august depășit considerabil pe cele precedente.
În cele 22 de raioane din lunca rîurilor Nistru și Prut, în urma inundațiilor au fost distruse nu numai casele, drumurile, terenurile agricole, dar au mai fost afectate și fîntînile (circa 3000), sistemele de colectare a apelor menagere. S-au înecat peste 3000 de animale. Au fost inundate de terenuri agricole, inclusiv 4980ha de pășune.
În total pe țară au fost inundate 1183 de case, evacuate 7851 de persoane. Cele mai multe case inundate au fost înregistrate în raioanele: Briceni (293); Căușeni (283); Anenii Noi (213); Criuleni (145).
Inundațiile excepționale din vara anului 2010 au provocat daune și pierderi foarte mari. În raioanele din lunca rîului Prut, au fost inundate pe o perioadă îndelungată suprafețe enorme de terenuri agricole și de pășune.
Fig. 2.11. Inundarea semănăturilor de porumb din cauza ploilor torențiale
Sursa: Managementul riscurilor dezastrelor și fenomenelor climatice adverse
în sectorul agricol.
În total 13000 de persoane au fost afectate în diferită măsură de inundații, iar peste 4000 de persoane au fost evacuate. De asemenea, au fost distruse total sau parțial cca 1105 de case, de terenuri agricole, de pășuni și de păduri. Pierderile suferite ca urmare a inundațiilor din a. 2010 se ridică la o valoare totală de 535,25 milioane lei.
Analiza comparativă a viiturilor din anii 2008 și 2010 în r. Nistru permite de a face următoarele concluzii:
Viitura anului înregistrat debite maxime însă volume mici ai scurgerii deoarece a avut o durată scurtă a fenomenului.
Viitura anului avut debite maxime mai mici dar datorită duratei mai mari a fenomenului a avut volume mult mai mari ale scurgerii, (fig. 2.12, 2.13). [20].
Analiza comparativă a viiturilor din anii 2008 și 2010 în r. Nistru.
Fig. 2.13. Analiza comparativă a viiturilor din anii 2008 și 2010 în r. Prut
Sursa: Revista Mediul Ambiant
În ultimii ani în legătură cu schimbările climatice ploile torențiale puternice devin tot mai frecvente.
Fig. 2.14. Zonele inundabile și localitățile inundate la trecerea viiturilor pluviale
din vara anului 2008 – 2010.
Sursa: Schema elaborată de autor în baza datelor SPCSE
2.2. Impactul căderilor de grindină
Grindina este unul dintre cele mai periculoase fenomene hidro-meteorologice ce se înregistrează pe teritoriul RM și care, deși rar întîlnit, poate produce în scurt timp calamități naturale de mari proporții locale sau regionale în funcție de traiectoria norului Cumulonimbus care a generat-o, aducînd în mod sistematic pierderi enorme economiei țării.
Ca hidrometeor, grindina reprezintă o formă de precipitații solide alcătuite din granule transparente sau opace de gheață, de diferite forme (sferice sau colțuroase), mărimi (cu diametre variabile între 0,5 și ) și greutate (de la cîteva grame, la peste 300 grame), care cade în timpul averselor de ploaie, însoțite de fenomene orajoase (tunete și fulgere) și vînt tare, luînd aspect de furtună. [42].
Fig. 2.16. Boabe de grindină cu diametrul mare
Sursa: http://www.moldovenii.md
Cauzele genetice ale grindinii sunt determinate de particularitățile circulației atmosferei, în interacțiune cu cele ale suprafeței active.
Circulația generală a atmosferei contribuie la formarea grindinii prin intermediul fronturilor reci, foarte active care se deplasează peste teritoriile supraîncălzite.
Particularitățile locale ale suprafeței active au un rol deosebit în geneza grindinii, prin intensificarea proceselor de convecție termică și creșterea gradului de turbulență a aerului. Convecția termică se dezvoltă, foarte bine, în condiții de timp senin și liniștit (timp anticiclonic), fiind avantajată de terenurile orizontale și mai ales, ușor în pantă, pe care razele solare cad perpendicular, intensificînd procesele locale de încălzire. Acestea determină curenți de aer ascendenți, foarte puternici, care înalță în atmosferă aerul supraîncălzit.
Masa de aer cald, înălțată în atmosferă se răcește prin destindere adiabatică, determinînd apariția norilor de convecție termică de tip Cumulus care, sub influența frontului rece, ia formă de nicovală, devenind nori de tip Cumulonimbus care acoperă rapid tot cerul și în care sunt asigurate toate condițiile de geneză a grindinii: suprarăcirea picăturilor de apă, înghețarea picăturilor de apă suprarăcite, formarea boabelor de măzăriche, jocul pe verticală al boabelor de măzăriche și transformarea lor în boabe de grindină, creșterea în diametru a grindinii prin procesele de înghețare rapidă, sau sublimarea vaporilor de apă, depășirea greutății de suspensie și căderea grindinii pe sol. În aceste condiții, apar primele descărcări electrice, care preced, sau au loc concomitent cu căderea grindinii și furtuna de dezlănțuire. [22].
Particularitățile locale ale reliefului invocate deja mai sus (la care se mai adaugă formele diferite de relief, expoziția versanților, gradul de acoperire cu vegetație, culoarea solurilor, gradul de umezeală etc.), contribuie la încălzirea generală a suprafeței active, fapt ce determină caracterul local al grindinii.
Uneori, aceasta se produce pe benzi înguste de teren (late de 10 – și lungi de cîteva sute de km) orientate paralel cu norul de grindină. Viteza de deplasare a norului de grindină poate fi uneori destul de mare (60 – 70 km/oră).
Așa se explică existența a două terenuri alăturate, unul afectat total de grindină, iar celălalt neafectat deloc și deci, pagubele locale pe care le generează fenomenul respectiv.
Frecvența medie a zilelor cu grindină pe întreg teritoriul țării ține seama de: contrastul termo – baric, instabilitatea maselor de aer, expunerea reliefului față de razele solare și față de advecțiile de aer umed, altitudine, forma de relief, caracteristicile covorului vegetal etc.
Astfel, frecvența grindinii scade de la vest spre est adică dinspre sectorul cu influențe oceanice, cu aer umed și rece, instabil din vest spre cele cu influențe ale aerului continental, mai cald și uscat, deci mai stabil din est. Astfel, numărul de zile cu grindină se reduce pe măsura creșterii gradului de continentalism.
Durata medie a grindinii este de la cîteva minute, pînă la 15 minute, remarcîndu-se și de această dată, o diferențiere pe trepte de relief a duratei maxime.
Furtunile cu grindină încep brusc. Durata furtunilor cu grindină este invers proporțională cu dimensiunile boabelor de grindină. Cu cît durata este mai scurtă, cu atît dimensiunile acesteia sunt mai mari, ca și influența mecanică pe care o exercită. [22].
Din cercetările de teren și din literatura de specialitate rezultă că aproape toate cazurile de grindină au provocat pierderi importante, în special, agriculturii.
Fiind un fenomen a cărui frecvență maximă se realizează în perioada caldă a anului, grindina surprinde culturile agricole în diferite stadii de dezvoltare, afectînd buna desfășurare a ciclului biologic. Este suficient un singur caz de grindină într-o fază critică de dezvoltare a plantei pentru ca întreaga recoltă să fie compromisă.
Grindina poate avea și efecte minime, în condițiile în care dimensiunile ei și densitatea boabelor căzute sunt mai mici, durata mai redusă și faza de vegetație mai înaintată.
În RM grindina în general se semnalează în perioada caldă a anului (aprilie – octombrie) și de obicei însoțește aversele, furtunile cu oraje, ceea ce intensifică și mai mult dauna produsă de ea. Grindina cade sub formă de fîșii sau insule cu diferită configurație a arealului. Traiectoria căderii grindinii se începe, ca regulă, din partea supusă vîntului pe cumpănă sau a unor înălțimi, după întindere poate oscila între 5 și .
Cel mai frecvent lungimea traiectoriei constituie 20 – iar lățimea 0,2 – . Grindina cade pe traiectorie neuniform. Mărimea insulelor cu grindină de-a lungul traiectoriei este de 2 – în lungime și 0,2 – în lățime. Mărimea maximală a granulelor de grindină de obicei se semnalează în mijlocul arealului. Suprafața insulelor mari cu grindină poate atinge . Mărimea grindinii căzute, în rezultatul cărei pot avea loc vătămări semnificative a culturilor agricole în medie constituie 8 – .
Cele mai puternice căderi de grindină au loc între orele 15 și 19 timp local. Însă se pot semnala căderi de grindină în orele nocturne și de dimineață.
Grindina frecvent afectează podișul central al Codrilor, deoarece masivele de păduri creează o instabilitate energetică a atmosferei, favorizînd formarea norilor. [15].
Relieful Moldovei influențează semnificativ asupra repartiției numărului de zile cu grindină în teritoriu. Prezența înălțimilor contribuie la dezvoltarea mișcărilor ascendente ale aerului, intensificarea turbulenței în stratul de aer de la sol și corespunzător, creșterii nebulozității convective. Astfel, partea centrală a republicii este supusă cel mai mult căderilor de grindină. Aici, în unele localități (Cornești) se semnalează cel mai mare număr de zile cu grindină, în medie 2,1 pe an. În 1955 aici au fost înregistrate 8 zile cu grindină – cel mai mare număr de zile pentru toată perioada de observații. [15].
Căderea grindinii pe teritoriul Moldovei cel mai frecvent (70% cazuri) este condiționată de trecerea fronturilor reci. Așa, de exemplu, toate cele 9 cazuri de cădere intensivă a grindinii în a. 1966 au fost condiționate de procese frontale. În unele locuri grindina măruntă dar intensivă (s. Mășcăuți) a format un înveliș de gheață cu grosimea de 8 – . În raionul Criuleni (s. Cruglic) pe 23 iulie a. 1966 boabele de grindină au atins în diametru 40 – , iar în Tiraspol pe 24 iulie 1966 boabele de grindină au atins în diametru 30 – .
Cel mai puțin este supusă căderilor de grindină cîmpia Bălțului și Sud – Estul republicii. În restul teritoriului numărul de zile cu grindină se egalează cu 1–2.
În timpul anului grindina cel mai frecvent se semnalează în lunile mai și iunie, uneori în aprilie. Primăvara devreme și toamna tîrziu grindina cade rar. Au fost înregistrate cazuri de cădere a grindinii iarna, de exemplu, în luna februarie a.1966 (Soroca, Bălțata, Cărpineni) în luna decembrie a.1964 (Bălți) și a. 1971 (Tiraspol).
Dacă în trecut, pe teritoriul republicii ploile torențiale cu grindină, însoțite de vînt puternic, se declanșau o dată în 10-15 ani, atunci în ultimii ani probabilitatea lor a crescut brusc.
De exemplu, în perioada anilor 2012-2014 au fost semnalate mai multe cazuri cu căderi masive de grindină, care au prejudiciat pierderi materiale mari.
Cel mai frecvent fenomen natural periculos în anul fost grindină mare, în urma căruia s-au înregistrat 25 situații excepționale de nivel local și 13 situații excepționale de nivel teritorial.
În lunile mai, iunie și iulie 2012 grindină mare s-a înregistrat în raioanele Șoldănești, Cantemir, Nisporeni, Criuleni, Rîșcani, Cahul, Anenii Noi, Drochia, Ocnița, Edineț, Briceni, Soroca, Telenești, Sîngerei, Florești, Ștefan Vodă, Hîncești, Strășeni și UTA Găgăuzia, unde, în urma acestui fenomen, care a avut loc în 94 localități, au fost afectate livezi, vii, semănături și grădini particulare.
În luna iulie în raioanele Rîșcani și Anenii Noi de grindină mare la 396 edificii de locuit și de menire social-culturale au fost distruse 4672 foi de ardezie și .p. sticlă de geam.
Paguba materială totală în urma grindinii mari în anul constituit circa 215,2 mln lei.
Situații excepționale de proporții locale (21 cazuri), teritoriale (15 cazuri) și naționale (1 caz) s-au declansat in lunile mai, iunie si iulie 2013 pe teritoriul raioanelor Riscani, Donduseni, Hincesti, Străseni, Criuleni, Anenii Noi, Căuseni, Cahul, Cantemir, Soroca, Soldănesti, Leova, Fălesti, Telenesti, Singerei si Edineț, unde, în urma acestui fenomen, care a avut loc în 71 localități, au fost afectate livezi, vii, semănături și grădini particulare.
În luna iunie în raionul Soroca de grindină mare la 154 edificii de locuit si de menire social-culturale au fost distruse 3072 foi de ardezie. Paguba materială totală în urma grindinii mari în anul constituit circa 212 mln lei.
În anul 2014 s-au semnalat: situații excepționale de proporții locale (22 cazuri), teritoriale (6 cazuri) și naționale (1 caz), care au avut loc în lunile aprilie, mai, iunie, iulie și august pe teritoriul raioanelor Basarabeasca, Strășeni, Criuleni, Soroca, Șoldănești, Edineț, Căușeni, Ocnița, Anenii Noi, Florești, Orhei, Cahul, Dondușeni, Ungheni și Drochia, unde, în urma acestora au fost afectate 44 de localități, livezi, vii și semănături. Paguba materială totală în urma grindinii mari în anul constituit circa 49,1 mln lei. [9].
2.3. Impactul alunecărilor de teren
Pierderile economice, asociate cu alunecările de teren, sunt greu de evaluat. În țară există circa 15000 – 16000 de locuri, afectate de alunecări de teren lente, adică straturile de sol de la suprafață alunecă în mod continuu de pe pantă pe parcursul anilor. Fiind lent, acest proces nu prezintă un risc sporit pentru viața omului. [6].
Cel mai mult sunt afectate pădurile și pășunile: estimările variază de la (conform datelor Institutului de Geologie și Seismologie al Academiei de Științe) la , conform Agenției Geologice. Între anii 1970 – crescut continuu numărul alunecărilor de teren (active): cu aproximativ anual. Regiunea centrală a țării este în special afectată de alunecări de teren, densitatea acestora ajungînd la 30-50 locuri pe 100 km2 în majoritatea zonelor și peste 50 în multe din ele.
Alunecările de teren au loc cel mai frecvent în timpul lunilor de iarnă și primăvară ca rezultat al creșterii ratelor de precipitații, topire a zăpezilor și saturare a solului. Frecvența alunecărilor de teren depinde de condițiile geologice, versanți și umiditatea solului. Alunecările de teren pot fi declanșate de cutremure, în particular de-a lungul frontierei cu România, precum și de perturbările solului care conduc la compactare, surpare și creșterea nivelului de ape subterane. Ultimul fenomen tinde să se manifeste în locurile de construcții a edificiilor și a drumurilor, în cazul agriculturii intensive, despăduririi și acolo, unde digurile au scurgeri.
Repartiția alunecărilor de teren pe Hărțile Ecologice de Stat indică regiunile afectate cel mai sever: zona dintre Nisporeni, Călărași și Bălți, partea de vest a raionului Rezina și zone la nord de Cahul (dealurile Tigheci). Alunecările de teren afectează sever circa . Această suprafață de terenuri cel mai mult afectată se mărește cu circa 1.000 hectare/an.
În ultimele două decenii potrivit DSE, costurile economice datorate alunecărilor de teren au variat între 27.000 mii MDL (în anul 2002) și 44 milioane MDL (în anii 1998 și 1999). În medie, aceasta constituie anual 9,7 milioane MDL, echivalentul a circa 1,3 milioane de dolari SUA. [9].
În RM 43,7% din localități sunt amenințate de alunecările de teren. Alunecările de teren sunt determinate mai mult de tasarea terenurilor de pe urma lucrărilor de construcție majore și de defrișarea pădurilor, decît de ploi abundente. [5].
Suprafața terenurilor afectate de alunecările de teren constituie 49 mii ha, iar a teritoriilor cu pericol de alunecare alcătuiește circa 670 mii ha. La aceste teritorii se referă sectoarele de suprafață terestră creată de alunecări sau de alte procese geomorfologice și predispuse, datorită condițiilor naturale, la dezvoltarea alunecărilor de teren. Cea mai largă răspîndire acești versanți o au în partea cea mai înaltă și fragmentară a republicii – Podișul Moldovei Centrale (fig. 2.20). O dezvoltare intensivă se remarcă de asemenea în Cîmpia Prutului de mijloc, Podișul Nistrean și Podișul Tigheci unde mai bine de 1500 terenuri periculoase se află în raza municipiilor, orașelor și satelor. Suprafața terenurilor complet deteriorate de ravene este de aproximativ 80 mii ha, iar numărul acestora este de 6200. Volumul de sol scos din circuitul agricol constituie 10-15 mln. m3 .Prejudiciul cauzat economiei naționale constituie anual 83 mln. lei.
Cele mai mari suprafete de terenuri cu alunecari sunt în raioanele Calarasi – , Ungheni – 2094, Hîncesti – , Straseni – , Telenesti – .
Fig. 2.20. Intensitatea dezvoltării alunecărilor de teren
Sursa: INCP Urbanproiect
Alunecările de proporții mari, ce au cauzat distrugerea edificiilor, construcțiilor, magistralelor auto, au avut loc în anii 1912, 1933, 1948, 1967, 1970, 1973, 1985, 1997, 1999, 2000, 2002, 2003 (fig. 2.21).
Analiza manifestării alunecărilor de teren în Moldova în ultimii 20 ani a demonstrat, că 85% din ele revin lunilor februarie-mai, 4% – pentru perioada de vară și 9% – pentru toamnă.
Fig. 2.21. Suprafețele terenurilor distruse de alunecărui de teren
Sursa: INCP Urbanproiect
În urma cantității mari de precipitații căzute la 11 mai 1985, au avut loc alunecări de teren catastrofale, care au distrus în raioanele Telenești și Orhei un număr considerabil de case de locuit și alte construcții.
În anii 1997-1999, alunecările de teren au distrus și avariat sute de case în numeroase localități. Cel mai mult au avut de suferit satele Leușeni (raionul Hîncești), unde au fost distruse peste 350 de case, și Ghiliceni (raionul Telenești), unde au fost distruse și avariate circa 100 de case fig. 2.22, 2.23. Conform datelor specialiștilor, 60 la sută din localitățile republicii sînt situate pe terenuri expuse pericolului alunecărilor de teren. [16].
În lunile februarie-martie 1998 s-au activizat considerabil procesele alunecărilor de teren în mun. Chișinău și a 17 sectoare ale republicii. Cele mai expuse acestui fenomen au fost sectoarele: Hîncești, Călărași, Ialoveni, Ungheni. Alunecări catastrofale au avut loc în satul Leușeni, raionul Hîncești în perioada 25 februarie -14 martie. În zona alunecărilor au nimerit 357 gospodării în care locuiau 1400 persoane, inclusiv 431 copii. În urma alunecărilor au fost distruse 214 case de locuit, iar 137 au fost avariate. Paguba materială a constituit aproximativ 30 mln. lei.
În lunile februarie-martie 1999 s-au intensificat procesele alunecărilor de teren în mun. Chișinău și în 8 raioane ale republicii. Au fost înregistrate 197 sectoare afectate de alunecări de teren. Cel mai mult au fost expuse acestui fenomen raioanele: Bălți, Ungheni, Lăpușna, Soroca.
Alunecări catastrofale au avut loc în satul Ghiliceni, raionul Telenești, în perioada 7-12 martie 1999. Suprafața alunecărilor de teren a constituit . În zona lor au nimerit 104 gospodării în care locuiau 247 persoane, inclusiv 70 copii. În urma alunecărilor au fost distruse 61 case de locuit, 43 au fost avariate. Au fost distruse drumuri auto, 4,7 linii de rețele electrice și linii de comunicații. Paguba materială totală suferită în urma alunecărilor de teren a constituit pe republică circa 44,065 mln, lei, fig. 2.24. [9].
Conform informației SPCSE în luna iulie 2013 în satul Popeasca din raionul Stefan Vodă s-a început procesul alunecării de teren pe o suprafață de circa . Ca urmare au fost avariate 4 case de locuit, pagubele materiale au constituit 462 mii lei. [9].
Fig. 2.25. Localitate afectată puternic de alunecări de teren, 2013
Sursa: http://media.publika.md
Cele mai periculoase sectoare de alunecări sînt cele din Codru, înălțimea Tigheci din bazinele rîurilor Prut și Nistru. În total în sectoarele nominalizate sînt înregistrate circa 2300 sectoare de alunecări, dintre care 450 – active (fig. 2.26.).
Fig. 2.26. Vulnerabilitatea teritoriului RM față de unele hazarduri naturale
Sursa: INCP Urbanproiect
Activarea proceselor de alunecări aduc pagube considerabile fondului locativ, obiectelor industriale și agricole, magistralelor auto și feroviare, rețelelor de linii cu transmisie electrică, de telegraf ș.a.
Alunecările de teren ce se dezvoltă de-a lungul malului stîng al rîului Prut pe sectorul de la satul Brănești pînă (r-le Rîșcani – Cantemir) și pe malul drept al rîului Nistru pe sectorul de la orașul Vadul lui Vodă pînă la satul Delacău (r-nul Anenii Noi) pe multe sectoare modifică regimul hidrologic al rîurilor, regimul de navigație pe aceste rîuri.
Alunecările de teren produc pagube însemnate, în special atunci cînd construcțiile inginerești sunt proiectate și executate fără a ține seama de condițiile pe care trebuie să le îndeplinească taluzurile și versanții adiacenți.
Incidența crescută a alunecărilor de teren provocate de lucrările de construcție, în prezent, raportată la situațiile din trecut, are următoarele explicații: − interferența cu taluzurile și versanții naturali este mai frecventă din cauza structurilor constructive mai îndrăznețe și de dimensiuni mai mari cum ar fi:
mecanizarea lucrărilor de săpare, care deși accelerează execuția excavațiilor, exclude posibilitatea sortării materialului și poate declanșa fenomenul mai repede;
posibilitatea alegerii amplasamentelor construcțiilor în prezent este mai limitată decît în trecut datorită ocupării terenurilor bune în timp. [23].
Alunecările de teren produc pagube considerabile, atît din punct de vedere material, cît și cu privire la pierderea de vieți umane, însă aceste fenomene pot fi anticipate cu suficient timp înaintea producerii lor, în vederea combaterii sau măcar a limitării efectelor nedorite.
3. Diminuarea efectelor hazardurilor naturale asupra mediului și societății în contextul dezvoltării durabile a Republicii Moldova
3.1. Măsuri de diminuare a efectelor ploilor torențiale puternice și inundațiilor
Nivelul de pregătire către situațiile excepționale majorează capacitatea populației de a răspunde cu siguranță la hazarduri si de a trece peste ele cu pierderi minime. Politicile naționale ale dezvoltării durabile trebuie să includă grupe de măsuri care vor fi întreprinse pînă la declanșarea hazardurilor, în timpul acestora și după producerea lor.
Pînă la declanșarea dezastrelor naturale este necesar să se întreprindă măsuri de anticipare și atenuare a consecințelor. Astfel, în arealele cu probabilități de desfășurare a diferitelor fenomene periculoase, se efectuează studii pentru evaluarea riscului și a vulnerabilității.
Prevederea dezastrelor se realizează prin mijloace din ce în ce mai perfecționate care includ imagini satelitare, utilizarea unor senzori de mare sensibilitate, radare meteorologice performante și sisteme rapide de alertare.
Ploile torențiale puternice și foarte puternice pe teritoriul RM contrinuie la formarea viiturilor pluviale și ulterior inundațiilor atît în rîurile mici, cît și în cele mari, care au loc, de obicei, în perioada mai-august.
De asemenea, ploile torențiale pot avea consecințe grave asupra eroziunii și spălării solului de substanțele nutritive, ca și asupra modelării versanților prin procese accelerate de eroziune, adesea determinînd o gamă largă de procese de versant, distrugînd pășunile și culturile agricole.
Efectul distrugător al ploilor torențiale abundente se datorează duratei, intensității și cantității de apă cazută, dar acest efect este amplificat de numeroase alte caracteristici ale suprafeței active cum sunt: panta, substratul litologic, lipsa vegetației, momentul din an cînd se produce aversa etc. [15].
În conformitate cu HG nr. 1030 din 3.10.2000 Cu privire la aprobarea "Schemei de protecție a localităților din RM împotriva inundațiilor" în țara noastră în zonele cu potențial major de inundație sunt incluse:
În vederea reducerii riscului inundațiilor de la ploile torențiale puternice și abundente, conform HG menționate, se recomandă de a fi efectuate următoarele lucrări de amenajare (tab. 3.1.). [1].
Tabelul 3.1.
Principalele tipuri și volume de lucrări tehnico – inginerești pentru reducerea riscului inundațiilor de la ploile torențiale puternice și abundente
Reducerea riscului de inundație pe rîurile mici poate fi atinsă prin zonarea suprafețelor inundabile cu diseminarea avertizărilor despre viituri, în scopul întreprinderii măsurilor pe termen scurt ce țin de diminuarea acestui risc. Prognozarea inundațiilor este mai puțin problematică în cazul rîurilor transfrontaliere, ca rîurile și Nistru, întrucît inundațiile cauzate de acestea sînt condiționate de ploi abundente, torențiale sau de topirea zăpezii în zonele amonte.
Funcționarea în regim de urgență a lacurilor de acumulare Costești-Stînca și Dubăsari va asigura stingerea undelor de viitură formate în amonte pe aceste rîuri și va majora eficiența combaterii impactului inundației.
Un rol deosebit în reducerea riscului și diminuare a consecințelor inundațiilor îi revine menținerii într-o stare tehnică satisfăcătoare a digurilor de protecție împotriva inundației, stațiilor de pompare a sistemelor de desecare, a canalelor de evacuare, construcțiilor de regularizare, respectării normelor tehnice de exploatare a construcțiilor hidrotehnice și creării rezervelor de materiale intangibile la baraje în conformitate cu normele de exploatare. [2].
Complexul de măsuri tehnico-inginerești includ:
curățarea albiei cursului de apă cu adîncirea și regularizarea ei parțială;
întărirea albiei cursurilor de apă pentru prevenirea spălării;
îndiguire obiectelor și teritoriului;
construirea bazinelor de acumulare și sedimentare;
construirea vaselor de colectare a apelor poluate;
organizarea pantei de scurgere;
evacuarea clădirilor din zona inundabilă;
măsuri de prevenire a inundării surselor de alimentare cu apă (fîntîni artiziene, rezervoare pentru apă potabilă);
pregătirea inginerească a teritoriului pentru amplasarea construcțiilor noi.
De asemenea pentru soluționarea problemelor de protecție a localităților de inundații pe teritoriul RM se prevede construirea, reconstruirea și trecerea cu statut de prevenire a inundațiilor a 457 rezervoare de apă, iazuri și bazine de apă din cele 177 cu volumul de peste 1 mln. m3. [21].
B. În timpul și imediat după producerea dezastrului, activitățile se concentrează asupra căutării și salvării victimelor și pentru acordarea primului ajutor medical răniților.
În aceste momente extrem de dificile, formațiunile de PC au un rol esențial în organizarea cît mai eficientă a tuturor activităților.
Pentru populația sinistrată în rezultatul ploilor puternice și inundațiilor provocate de ele, este necesar de a asigura adăpostirea temporară, distribuirea apei, hranei, îmbrăcămintei și a altor servicii de primă necesitate.
C. Reconstrucția și redresarea economică pot să dureze mai mult timp și au ca scop reluarea tuturor funcțiilor pe care societatea le-a avut pînă la dezastru. O atenție deosebită se acordă măsurilor de prevenire a unui nou dezastru, modernizării structurilor urbanistice și căilor de transport, reconstrucției obiectivelor industriale etc.
Cel mai vulnerabil sector al economiei naționale față de ploile torențiale puternice este cel agricol, deoarece, consecințele acestor ploi se manifestă prin procese de inundare a terenurilor, eroziune pluvială, împotmolirea culturilor agricole în locurilor depresionare.
Pentru diminuarea impactului menționat în sectorul agricol sunt necesare de a fi luate următoarele măsuri:
crearea șanțurilor temporare de evacuare a surplusului de apă din perioadele ploioase;
pe lunci și rîuri, canalele de desecare se curăță obligatoriu de vegetație pentru a se menține în stare bună de funcționare, în special, unde există risc de inundare în perioada viiturilor;
asigurarea unui asolament de culturi cu plante amelioratoare pentru refacerea stării fizice, cumulativ cu toate celelalte măsuri de prevenire a deteriorării fizice a solului;
irigarea solului cu norme și debite de udare strict stabilite, în funcție de caracteristicile solului și pentru neadmiterea infiltrației de apă în adîncime sau stagnării apei la suprafața solului;
reducerea necesităților pentru irigare prin optimizarea regimului de umiditate a solului și diminuarea evaporării fizice prin mulcirea suprafeței solului și prin amplasarea culturilor în funcție de resursele disponibile de apă în sol;
excluderea lucrărilor de irigare pe terenurile cu risc de formare a excesului de umiditate;
excluderea compactării de suprafață care poate cauza stagnarea apei;
adaptarea unei metode de irigare potrivită cu solul și topografia terenului, cu cantitatea și calitatea apei disponibile, cu exigențele culturii și condițiile climatice din zonă;
asigurarea condițiilor pentru dezvoltarea unui sistem radicular adînc bine dezvoltat, capabil să exploreze un strat gros de sol și să utilizeze intens apa. Momentul irigării să fie stabilit la limita inferioară de umectare – umiditatea critică –75% din capacitatea cîmpului pentru apă, sau plafonul minim;
la alegerea terenului pentru fondarea plantației pomicole de evitat locurile cu mare pericol de inundație, cu pînza apei freatice relativ superficială, precum și cele cu soluri grele și cu apă stagnantă;
protejarea prin diguri, iar în cazuri excepționale, excesul temporar de apă de evacuat prin sistemul bine proiectat și amenajat pentru evacuarea apei suplimentare (canale etc.) de pe terenuri temporar inundabile;
plantarea asociațiilor soi/portaltoi care suportă mai bine excesul de apă din sol;
înierbarea intervalelor dintre rînduri cu ierburi graminee multianuale, care în procesul de transpirație elimină o cantitate mare de apă din sol;
după retragerea apelor, de efectuat mai frecvent afînarea solului pentru a mări evaporarea apei, a îmbunătăți regimului de aerisire și a intensifica activitatea fiziologică a rădăcinilor. Aceasta are loc mai frecvent primăvara, precum și în timpul regenerării rădăcinilor după plantare, (fig. 3.6 și fig. 3.7). [15].
3.2. Măsuri și tehnici de diminuare a grindinii și a consecințelor
În cazul grindinii care afectează regiunile agricole, difuzarea la timp a prognozelor meteorologice de avertizare, elaborate în baza informației radarelor meteorologice și al imaginilor satelitare, permite luarea unor măsuri adecvate.
În prezent, există posibilități de prevenire a formării norilor cu grindină prin pulverizarea, în cadrul lor, a unor substanțe chimice, care determină căderea ploilor înainte de formarea granulelor de gheață.
Metoda de combatere a grindinii, folosită azi în RM și în unele state, îndeosebi din Europa de Est, se bazează pe concepția formării artificiale a embrionilor de grindină, capabili să concureze în procesul creșterii cu embrionii de grindină ce se formează natural. Ca rezultat ultimii sînt lipsiți de posibilitatea de a crește pînă la mărimi periculoase și se topesc în atmosferă, căzînd în formă de precipitații.
Efectele nefaste ale căderilor de grindină pot fi atenuate prin metode de combatere activă și pasivă. Metodele de combatere activă a grindinii presupun însămînțarea norilor de grindină cu un reagent specific (Agl- iodură de argint) prin intermediul generatoarelor terestre, aviației sau a rachetelor, tip Alazan și Cristal. Eficacitatea fizică tehnologic garantată a acestor metode diferă. Astfel, în cazul generatoarelor terestre el atinge pînă la 40 %, aviației pînă la 60 %, iar în cazul utilizării rachetelor acest indicator atinge 75 %. [15].
În cele mai multe țări, afectate de căderi masive de grindină, pentru combaterea ei se utilizează măsuri și mijloace cu caracter pasiv, care sînt ecologice și constau în: delimitarea ariilor afectate de acest fenomen și cultivarea lor cu plante rezistente la grindină; acoperirea plantațiilor agricole prețioase cu plasă (pomii fructiferi, vița de vie etc.); asigurarea terenurilor agricole împotriva pericolului căderilor de grindină. [15].
În activitatea agricolă în practica mondială în scopul reducerii impactului grindinii sunt folosite tehnici speciale, și anume: utilizarea sistemelor antigrindină (rachetelor), utilizarea plaselor antigrindină.
Costul instalării sistemului antigrindină cu utilizarea plaselor este în funcție de materialele utilizate, suprafața protejată etc. Durata de exploatare a carcasei este de pînă la cca. 30 ani, iar a plasei – 3-10 ani. Efectul de umbră al plasei albe este de 8%, celei gri – de 12% și neagră 16%.
În practica viticolă mondială plasa antigrindină se mai folosește prin înfășurarea zonei strugurilor.
Avantajele pentru producătorii de fructe:
-evitarea deteriorării culturilor, pomilor;
-diminuarea pagubelor produse de grindină;
-diminuarea efectelor nocive ale luminii solare;
-colorația fructelor devine uniformă;
-scade urmarile din urma vinturilor puternice;
-o mai mare stabilitate a spalierului datorită sirmelor ce susțin plasa;
-protejează contra păsărilor;
-protejează contra insectelor, cărăbușul de mai și altele;
-nu este necesară asigurarea plantațiilor.
Calitatea și rezistența fibrelor influențează direct durabilitatea sistemului antigrindină. Plasa poate fi de mai multe culori, deși negru și cristal (alb) sunt cele mai recunoscute se poate de optat și pentru o plasa combinată de culoare gri.
Avantajul plasei de culoare albă este că aceasta permite trecerea luminii în cantități mai mari,ceea ce este foarte important pentru merele de culoare roșie.
O mare atenție se va acorda rețelei plasei, aceasta trebuie să fie de dimensiuni cît mai mici pentru a împiedica trecerea grindinei mărunte. [15].
De asemenea, fermierii se pot apăra de grindină asigurîndu-și culturile agricole. În HG RM nr. 57 din 31.01.2012 "Cu privire la aprobarea modului de repartizare a mijloacelor fondului de subvenționare a producătorilor agricoli pentru anul 2012", sunt prevăzute surse pentru repartizarea mijloacelor fondului de subvenționare pentru stimularea asigurării riscurilor de producție în agricultură, inclusiv grindina. Deci, statul alocă o anumită sumă de bani pentru a acoperi o parte din suma de asigurare.
În timp ce nimeni nu-i obligă, fermierii nu se grăbesc să-și asigure culturile din cauza costurilor mari și a procedurilor de obținere a despăgubirilor, care sunt anevoioase. Producătorii mai recurg și la protecția culturilor cu ajutorul plaselor. Dar acestea sunt folosite doar în cazul livezilor în care s-au făcut investiții mari. Foarte puține terenuri din R. Moldova sunt acoperite cu plasă.
Doar 1% din suprafețele agricole din R. Moldova sunt asigurate cel puțin împotriva unui risc. Și aici este vorba despre producătorii mari. Cei care au cîteva hectare nu asigură nimic. Suprafețele agricole trebuie asigurate. Asigurarea este același element al agriculturii ca și irigarea, tehnologiile avansate, pesticidele, protecția, îngrășămintele și altele. Atîta timp cît fermierul nu va avea o viziune amplă a proceselor agricole și nu își va asigura terenurile, acesta nu va avea randament în agricultură. [24].
3.3. Măsuri de diminuare a efectelor alunecărilor de teren
Prevenirea și combaterea alunecărilor de teren reprezintă o rezolvare naturalistă (urmărindu-se factorii de evoluție a versanților și eliminarea cauzelor apariției procesului), sau o rezolvare tehnică (prin construcții de artă inginerească se urmărește înlăturarea efectului, ținîndu-se cont și de condițiile complexe în care evoluează procesul). Alunecările de teren conduc la cheltuieli foarte mari, de aceea trebuie sa se pună un accent deosebit pe prevenirea acestui fenomen. [17].
Stoparea lor definitivă practic nu poate fi realizată, dar prin respectarea măsurilor de prevenire și de protecție pagubele cauzate de ele pot fi substanțial reduse. Sarcina principală este de a depista la timp fenomenul de alunecare – crăpături în pămînt, asfalt, pereții caselor, înclinarea copacilor, gardurilor, ruperea cablurilor subterane, etc.
Combaterea alunecărilor de teren se face prin lucrări de o complexitate tehnica deosebita, care se proiectează pe baza unor studii de specialitate și care necesita cheltuieli foarte mari.
De aceea, este preferabil sa se aplice lucrări de prevenire, care sunt mai simple, puțin costisitoare si pot fi deosebit de eficiente daca sunt bine alese și aplicate cu consecvență.
Prezentarea factorilor cauzali și favorizanți ai alunecărilor de teren permit sa se aprecieze suprafețele care sunt predispuse alunecarilor. Pe de alta parte, alunecările stabilizate se pot reactiva dacă apar condiții favorizante naturale sau legate de activitatea omului.
Masurile de prevenire trebuie aplicate atît pe terenurile cu potențial de alunecare, cît și pe terenurile cu alunecări stabilizate. Aceste măsuri urmăresc scopul de a înlătura cauzele care pot declanșa alunecările, de a contribui la sporirea stabilității versanților.
Protecție mai buna, asigura culturile care umbresc mai bine solul si astfel previn formarea crăpăturilor, cele consumatoare de mari cantități de apă în perioadele cu ploi abundente și care necesită un număr redus de lucrări agricole. [14].
Aceste condiții sunt îndeplinite de pajiștile naturale, de cerealele păioase, leguminoasele pentru boabe, culturile furajere si pășunile rațional folosite.
Pentru a nu favoriza acumularea apei în sol, arăturile pe aceste terenuri trebuie netezite, iar în zonele și în anii mai bogați în precipitații, pe solurile cu un conținut mai ridicat în umiditate, arătura se poate executa chiar pe linia de cea mai mare panta, din deal în vale.
Împădurirea terenurilor supuse alunecărilor trebuie privită sub doua aspecte, pe de o parte, speciile silvice pot reduce stabilitatea versanților prin greutatea proprie și prin eforturile generate de vînt, iar pe de altă parte previn alunecările prin consumul mare de apa si drenarea în felul acesta a solului, prin prevenirea formării crăpăturilor și prin fixarea solului de sistemul radicular.
Împădurirea terenurilor poate fi înlocuită de plantații de nuci, care, prin sistemul radicular puternic pivotant si fasciculat, asigura fixarea si drenarea biologica a solului. Plantarea de nuci nu exclude folosirea celorlalte masuri de prevenire.
O alta măsură de prevenire se referă la controlul suprafețelor predispuse alunecărilor pentru a depista apariția unor crăpături, urmata de astuparea acestora cu pamînt bine compactat, evitîndu-se în felul acesta pătrunderea rapida a apelor de suprafață către stratul alunecător.
Măsuri de prevenire și combatere a alunecărilor de teren. O problemă importantă este că după studierea alunecărilor de teren trebuie luate urgent măsuri de stopare și prevenire a posibilelor alunecări din zonele susceptibile.
Măsurile sunt complexe și intră în sfera de preocupare a inginerilor geologi, geomorfologi specializați în acest domeniu. Pentru provenirea și combaterea alunecărilor de teren pot fi luate următoarele măsuri:
organizarea unui staționar pentru observații în timp, privind evoluția deformațiilor versantului, variația apelor subterane;
măsuri tehnice de stabilizare a versanților: construirea zidurilor de sprijin și contraforturilor. Drenajul apelor de suprafață și evacuarea acestora în locuri amenajate;
captarea izvoarelor și drenarea terenurilor cu exces de umiditate;
menținerea sectoarelor împădurite și împădurirea în zonele de alunecare;
evitarea pășunatului excesiv pe versanți;
realizarea aratului în lungul pantei.
În prezent, în RM, se aplică și se execută o serie de măsuri de prevenire și combatere a deplasărilor în masă, în special, a alunecărilor de teren. În scopul asigurării stabilității versanților de alunecare sunt aplicate:
construcții de fixare: ziduri de sprijin, contrabanchete, piloni – pene, etc.;
diverse construcții de drenaj: canale de evacuare rapidă a apelor de suprafață, șanțuri de drenaj transversale și longitudinale în formă de evantai, drenaje de aerare, drenarea terenurilor prin evacuarea apelor subterane;
împădurirea terenurilor afectate sau predispuse alunecărilor.
Procese de alunecări sunt relativ mai distrugătoare, cu o răspîndire pe tot teritoriul RM, deci aduc nu numai prejudicii materiale dar aduc și pierderi sociale.
Măsurile preventive de preîntîmpinare includ următoarele cerințe:
construcțiile noi trebuie amplasate în conformitate cu Planul Urbanistic General al localităților;
la exploatările detaliate de producție la un obiect izolat este oportun să fie calculată stabilitatea pantei;
construcțiile existente de pe versanții afectați de alunecări se păstrează pînă la uzare apoi construcția se trece pe sectoarele mai stabile;
posibilitatea reconstrucției clădirii este necesar să fie confirmată prin calculele stabilității versantului;
pe versanții cu unghiul de înclinare mai mare de 45o este oportun de a limita tăierea și umplerea cu pămînt sau confirmarea lor prin calcule;
pe versanții abrupți în timpul tăierelor se interzice deschiderea orizonturilor acvifere;
pe versanții potențiali cu alunecări se interzice scurgerea din comunicațiile de scurgere a apei
la proiectarea lungimii comunicațiilor (liniile de înaltă tensiune, liniile comunicațiilor, de apeduct, drumuri) este oportun de a ține cont de varianta se ocolire a teritoriului afectat de alunecări. [21].
Lista măsurilor principale de prevenire enumerate anterior vor permite deminuarea sau excluderea totală a urmărilor negative în cazul activizării proceselor negative de alunecare.
Măsuri de adaptare
Scopul acestor măsuri constă în utilizarea rațională a teritoriilor afectate de alunecări, sporirea sau păstrarea stabilității lor prin:
– crearea zonelor verzi;
– exploatarea terenului sub pășuni și imașuri;
– utilizarea sub grădini și livezi pe care se va limita udatul și aratul adînc;
– amplasarea construcțiilor și instalațiilor provizorii și ieftine.
Pe teritoriile cu alunecări în orașele mari și medii unde prețul de cost a pămîntului este foarte mare pentru protecția clădirilor și construcțiilor de valoare la apariția pericolului pentru viața oamenilor este necesar petrecerea măsurilor complexe de prevenire a alunecărilor, care vor asigura stabilitatea versantului în corespundere cu coeficientul de securitate.
Din cele 1583 localități de pe teritoriul RM, 749 (47%) localități sunt afectate într-o oarecare măsură de alunecări străvechi, vechi sau contemporane. Peste 36 mii ha din teritoriul localităților (aproximativ 14% din teritoriul ocupat) sunt situate pe versanții cu alunecări străvechi sau vechi.
Ca urmare, conform proiectului "Planul de Amenajare a Teritoriului Național", se propune petrecerea măsurilor de protecție în hotarele localităților pe sectoarele cu activizarea focarelor alunecărilor contemporane care necesită executarea măsurilor de protecție în I rînd (Anexă. tab. 3.2. ) [21].
Ca exemplu de măsuri complexe de protecție a teritoriului unei localități împotriva proceselor și fenomenelor naturale nefavorabile (situația hidrogeotehnică a teritoriului localității) poate servi Planul Urbanistic General al satului Costești, raionul Ialoveni elaborat de INCP "Urbanproiect" în anul 2011 la care a participat și autorul tezei de față (fig. 3.10.). [19].
Fig. 3.10 Măsuri complexe de protecție a teritoriului s. Costești,
raionul Ialoveni împotriva proceselor și fenomenelor naturale nefavorabile
Sursa: INCP Urbanproiect
Conform condițiilor hidrogeotehnice, după gradul favorabilității pentru construcții, pe teritoriul satului Costești sunt evidențiate 6 zone:
A – zona favorabilă pentru construcții. Geomorfologic coincide cu suprafețele nivelate ale cumpenei apelor și suprafețele de până la cumpăna apelor a spațiului dintre vîlcelele de pe versantul drept a văii r. Botna și poalele versantului stîng a văii r. Botna pe toată lungimea satului.
În limitele zonei evidențiate relieful este plat, lin, gradul de înclinare nu depășește 4-5º, procese geologice periculoase nu sunt evidențiate.
Construcțiile noi pot fi amplasate numai după executarea prospecțiunilor detaliate în scopul stabilirii proprietăților fizico-mecanice ale solului și nivelului apelor freatice.
B – zona condițional favorabilă pentru construcții din cauza gradului sporit de înclinare a versantului (5-7º și mai mult) și erodării lui de la procesele străvechi și dezvoltării în nemijlocita apropiere a proceselor erozionale de alunecări.
Geomorfologic coincide cu unele sectoare separate ale versantilor pe tot teritoriul satului care sunt adiacente la zonele de dezvoltare a proceselor geologice periculoase și versanții abrupți cu potențial de alunecări.
Posibilitatea amplasării construcțiilor noi trebuie confirmată prin calcule ale stabilității versanților și după executarea măsurilor de protecție a teritoriilor adiacente.
C – zona nefavorabilă pentru construcții din cauza gradului sporit de înclinare a versanților care depășește 5-7º, erodării lor de la procesele de alunecări străvechi și vechi, prezența focarelor de activizare a alunecărilor contemporane.
Geomorfologic coincide cu sectoarele versanților mai abrupți ale vâlcelelor și versantul de dreapta a văii r. Botna erodat de procesele de alunecări cu vârstă și geneză diversă.
Construcțiile existente din zona evidențiată pe măsura uzurii fizice se recomandă să fie evacuate pe sectoare mai stabile. Construcțiile noi pot fi amplasate pe sectoare separate numai după verificarea stabilității versantului și executarea măsurilor de protecție contra alunecărilor și eroziunii.
D – zona nefavorabilă pentru construcții din cauza dezvoltării alunecărilor contemporane active.
Geomorfologic coincide cu unele focare separate de dezvoltare a alunecărilor contemporane în limitele teritoriului satului și pe teritoriile adiacente.
În limitele zonei evidențiate este necesar de executat un complex de măsuri împotriva alunecărilor și eroziunii în scopul prevenirii dezvoltării continue a alunecărilor și răspîndirea acestor procese pe teritoriile aferente.
E – zona condițional favorabilă pentru construcții din cauza nivelului sporit al apelor freatice (mai puțin de 1,5-) și gradului nesemnificativ de înclinare a teritoriului.
Geomorfologic coincide cu lunca inundabilă pe care sunt deja amplasate construcții.
Construcțiile noi fără subsol categoric pot fi amplasate numai după executarea terasamentelor locale și organizarea evacuării debitului de suprafață.
F – zona nefavorabilă pentru construcții din cauza posibilelor inundații provocate de viituri, precipitații abundente și nivelului sporit al apelor freatice.
Geomorfologic coincide cu lunca văii joase a r. Botna în aval de cota posibilelor inundări cu probabilitatea 1%. [19].
Concluzii și recomandări
În rezultatul studiului efectuat pot fi evidențiate următoarele concluzii și recomandări.
Concluzii:
Teritoriul republicii este foarte vulnerabil la riscurile menționate în lucrare, datorită poziției geografice, reliefului specific, substratului geologic și a tipurilor de economie practicate. De aici rezultă și necesitatea cunoașterii și punerii acestora sub control printr-un sistem eficient de monitoring, care să permită elaborarea de mode și prognoze de evoluție, utile pentru prevenirea și diminuarea efectelor dăunătoare ale riscurilor naturale analizate.
Ploile torențiale puternice în complex cu friabilitatea deosebită a substratului litologic, despăduririle și agrotehnicile neadecvate, induc riscuri de eroziune și inundații catastrofale, afectînd în mod substanțial economia țării.
Grindina este unul dintre cele mai periculoase fenomene meteo-climatice ce se înregistrează pe teritoriul RM și care, deși rar întîlnit, poate produce în scurt timp calamități naturale de mari proporții locale sau regionale în funcție de traiectoria norului Cumulonimbus care a generat-o, aducînd în mod sistematic pierderi enorme agriculturii.
În RM pentru combaterea grindinei se utilizează predominant metodele active. De asemenea, în ultimii ani, au început să fie utilizate măsuri și mijloace cu caracter pasiv, care sînt ecologice și constau în: delimitarea ariilor afectate de acest fenomen și cultivarea lor cu plante rezistente la grindină; acoperirea plantațiilor agricole prețioase cu plasă (pomii fructiferi, vița de vie etc.), asigurarea terenurilor agricole împotriva pericolului căderilor de grindină.
Alunecările de teren constituie cea mai virulentă formă de manifestare a proceselor gravitaționale și unul dintre cei mai dinamici factori de risc. Acest hazard natural se produce într-un context cauzal complex. Suprafețele cele mai afectate de acest proces, formele cele mai diversificate, volumele cele mai impresionante antrenate în mișcare (deluvii de alunecare) și intensitățile cele mai ridicate se înregistrează în partea centrală a republicii.
Deluviile de alunecare, îndeosebi cele active, provoacă mari pagube materiale și pun probleme deosebite, în plan ameliorativ și al calității mediului. Multe localități sunt amplasate la baza unor versanți afectați de alunecări stabilizate sau în bazine de alunecare (sate de tip „hîrtop”). Orice reactivare a unui deluviu presupune costuri semnificative și soluții de ameliorare.
Pe fondul potențialului natural relativ modest, producerea hazardurilor și cuantificarea riscurilor denotă o vulnerabilitate crescută a acestui teritoriu, ceea ce creează probleme serioase comunităților umane din zonă și generează pagube economice, menținînd o cotă ridicată a sărăciei, foarte evidentă în așezările rurale.
În condițiile Moldovei, elaborarea metodicii de predicție de lungă durată a vremii și fenomenelor nefavorabile devine foarte actuală, fiindcă, pe parcursul ultimilor ani, a sporit evident nu numai amplitudinea, dar și frecvența repetării calamităților naturale. Dacă, pe parcursul perioadei istorice, revin, în medie, doar două fenomene extreme pe an, pe parcursul ultimelor decenii au fost semnalate cîte 6-10 cazuri pe an.
Recomandări
În mod deosebit, este necesară perfectarea continuă a metodelor de predicție și a sistemelor de avertisment în scopul informării prealabile, educării și conștientizării populației despre pericolul real al hazardurilor naturale.
În scopul diminuării impactului hazardurilor meteo-climatice asupra dezvoltării durabile a teritoriului se propun un șir de măsuri:
mobilizarea mai accentuată a resurselor pentru desfășurarea unor activități concrete de prevenire;
elaborarea planurilor de gestiune a hazardurilor meteo-climatice;
concentrarea eforturile pentru realizarea unor studii de impact asupra mediului, în vederea unei înțelegeri mai bune a mijloacelor de prevenire.
crearea unor centre regionale pentru prevenirea hazardurilor meteo-climatice în scopul sporirii cooperării dintre state.
3. Se propune integrarea măsurilor de reducere a riscului dezastrelor în politicile, programele, procedurile și mecanismele naționale și locale, în scopul asigurării unei dezvoltări durabile ale RM.
4. Este necesar de a efectua cartografierea regulată a hazardurilor naturale în scopul reducerii expunerii și diminuării efectelor negtaive ale acestora.
Acest studiu interdisciplinar poate constitui un îndrumar practic și eficient în perspectiva planificării și amenajării teritoriale. Organizarea măsurile de prevenire și de limitare a efectelor hazardurilor naturale sunt de competența autorităților abilitate, în urma cunoașterii complexului cauzal și al tendințelor de producere.
Bibliografie
anexe
Tabelul 3.2.
Lista localităților RM care necesită executarea măsurilor de protecție în I rînd
Continuare tab. 3.2.
Bibliografie
anexe
Tabelul 3.2.
Lista localităților RM care necesită executarea măsurilor de protecție în I rînd
Continuare tab. 3.2.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Impactul Unor Hazarduri Naturale Asupra Dezvoltarii Durabile A Republicii Moldova (ID: 121520)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.