Impactul Proceselor Energetice Asupra Mediului

Poluarea prezintă complexul acelor fenomene care tind să schimbe sau care au schimbat deja mediul înconjurător în dezavantajul calității vieții.

Se numește poluant orice substanță, sau material care nu există în natură și odată intrat în contact cu biosfera provoacă înrăutățirea calității mediului înconjurător. Poluarea poate să fie de două feluri, și anume:

poluare naturală – de exemplu, provocată de erupție vulcanică, cutremurele, furtunile de praf;

poluarea artificială – care rezultă din activitățile umane, care este strîns legată de

tehnica modernă, de care depindem în fiecare moment.

Tehnica modernă depinde și ea în cea mai mare parte de electricitate, și anume de producerea energiei electrice. Fără energie electrică nu pot fi satisfăcute cerințele noastre în fiecare moment.

Industria energetică este cea care ne asigură energia electrică, care, până la obținerea acesteia trece prin mai multe etape cum ar fi: exploatarea resurselor energetice, producerea, transportul, distribuția.

Centralele termoelectrice se pot clasifica după criteriul energiei primare, în centrală termoelectrică clasică, care funcționează pe cărbune, petrol, gaz, turbă, șisturi bituminoase, și centrale care funcționează pe resurse energetice secundare, adică pe deșeuri lichide, deșeuri solide, sau gazoase de proveniență industrială, sau deșeuri menajere.

Sursele primare și cele secundare sunt transformate prin arderea acestora în energie electrică sau termică.

Centralele nucleare sunt folosite și ele pentru obținerea energiei electrice; aceste tipuri de centrale folosesc ca și sursă de energie primară, energia nucleară. În acest caz, transformarea energiei primare, adică ruperea nucleelor grele se întâmplă prin fisiune. Fuziunea este sinteza nucleelor ușoare.

Industria energetică se constituie într-un sector strategic pentru economia unei țări, și vital pentru dezvoltarea economică și socială a țării. Industria energetică trebuie să țină cont și de conceptul de dezvoltare durabilă în sensul de creșterea capitalului național în condițiile:

– creșterii eficienței utilizării energiei, și;

– respectării, protejării și conservării mediului

Poluarea mediului înconjurător de către instalațiile energetice intervine pe diferite planuri și prezintă aspecte complexe. Cota cea mai importantă revine Centralelor electrice si mai ales instalațiilor în care evoluează energia primară.

În continuare sunt prezentate principalele forme de poluare produse de instalațiile energetice:

Poluarea chimică

Poluarea termică

Poluarea sonoră

Poluarea electromagnetică

Poluarea radioactivă

Poluarea estetică

1.1.Poluarea chimică

Poluarea chimică se clasifică după modul de apariție al poluanților în mediu:

– Direct – se produce prin evacuarea în circuitul natural (aer, apă, sol) fie a unor produse rezultate la arderea combustibililor, fie a unor substanțe chimice utilizate la tratarea apei.

– Indirect – prin produsele / reziduurile rezultate la fabricația elementelor componente ale instalației sau la exploatarea instalației (coroziunea).

1.2. Poluarea termică

Ca urmarea evacuării apei de răcire utilizate în ciclurile termice ale centralelor termoelectrice cu condensație, pot să apară unul din cazurile:

– Încălzirea apelor naturale (răcirea în circuit deschis)

– încălzirea atmosferei (răcirea în circuit închis cu turnuri de răcire.)

Încălzirea apei râurilor poate să producă o poluare termică în măsura în care se depășește o anumită valoare limită specifică caracteristicilor locului și a concentrației de deșeuri chimice și biologice din apă.

Ridicarea temperaturii apei în sezonul rece nu constituie o poluare termică și poate avea chiar efecte pozitive.

Prezența unor poluanți organici în condițiile de poluare termică scade conținutul de oxigen din apă prin oxidarea substanțelor organice. Acest efect este atenuat pe timpul zilei prin fotosinteza algelor, a căror dezvoltare rapidă este favorizată de creșterea temperaturii. Acest fenomen poate duce însă în final la fenomenul de eutrofizare al apei respective.

În România nivelul maxim admis de temperatură este de 32-34oC.

1.3. Poluarea sonoră

Poluarea sonoră este produsă de centralele electrice clasice se manifestă prin:

zgomotele cauzate de eșapările în atmosferă a agenților termici la porniri, opriri, în caz de avarii;

zgomotele produse de mașinile în mișcare în interiorul clădirii centralelor;

zgomotele produse de instalațiile cu turbine cu gaze.

Reducerea nivelului de poluare sonoră se face în prezent prin folosirea de amortizoare speciale panouri si perdele sono-absorbante, amplasarea în zone nepopulate.

1.4. Poluarea electromagnetică

Radiațiile electromagnetice emise de o sursă, apar sub formă de undă asemănător undelor de lumină, viteza de propagare este ca și viteza luminii. Această radiație este compusă dintr-un câmp electric și unul magnetic.

Câmpul electromagnetic al instalațiilor electroenergetice poate produce următoarele efecte perturbatoare:

insecuritate pentru oameni și instalațiilor față de tensiunile induse electrostatice și electromagnetice;

zgomot;

perturbații ale emisiunilor și recepției radio TV.

Câmpul electric produs de liniile electrice induce în obiectele metalice izolate sau în vehicule, potențiale care pot deveni periculoase pentru oameni și instalații. Introducerea tensiunilor foarte înalte impune valori limită nivelului maxim al intensității câmpului pentru a nu produce perturbații biologice.

Pentru aceasta măsurile de protecție actuale constau din supraînălțarea liniilor, de realizarea de ecrane de protecție.

Zgomotul produs de liniile și stațiile electrice se datorează descărcărilor corona și vibrației conductoarelor. Nivelul maxim admisibil de zgomot depășește în general 40 dB admis în instalațiile industriale. Măsurile de limitare folosite sunt de reducerea intensității câmpului, a fenomenului corona, de limitarea nivelului de zgomot noaptea.

Perturbațiile asupra emisiunilor radio -TV se produc în special la liniile de 750kV sau de 400kV cu dublu circuit. Reducerea lor se poate face prin alegerea unei secțiuni mai mari a conductoarelor pentru reducerea fenomenului corona (ionizează aerul înconjurător, producând descărcări electrice locale).

1.5. Poluarea radioactivă

Centralele nuclearo – electrice, pe lângă avantajele deosebite dpv. energetic, ocupă un loc important în privința posibilității poluării mediului datorită folosirii de substanțe radioactive.

Manevrarea combustibilului nuclear în faza de realizare a elementelor combustibile și apoi reprocesarea lui la scoaterea din reactor este însoțită de prezența deșeurilor radioactive a căror îndepărtare și depozitare în mediul înconjurător constituie o sursă evidentă de poluare. Funcționarea normală a unei CNE duce la evacuarea în exterior a unor doze de radiații cu mult sub nivelul mediului natural, doză ce se poate mări însă simțitor în cazul accidentelor nucleare.

Poluanții radioactivi emiși de o CNE sunt sub formă de gaze și aerosoli (se comportă similar poluanților chimici). Ei pot fi: gaze nocive inerte chimic, iod combinat organic sau anorganic și sub formă de aerosoli, solide volatile, sau în mediile apoase: produși de coroziune activați sau produși de radioliză (tritiu).

Măsurile luate într-o CNE pentru evitarea poluării radioactive sunt:

exigența severă privind calitatea echipamentelor și a montajului;

evacuarea deșeurilor radioactive din CNE numai după ce nivelul de activitatea atins valori admise;

existența unor măsuri de protecție pentru limitarea poluării radioactive în caz de accident nuclear, reducerea presiunii în camera reactorului care să reziste șocului de presiune în caz de accident nuclear;

reducerea presiunii în camera reactorului prin stropire în caz de avarie, condensarea vaporilor și răcirea de avarie a zonei active;

alegerea de amplasamente ce să avantajeze limitarea efectelor unor accidente.

1.6. Poluarea estetică

degradarea peisajelor si locurilor prin urbanizare haotica

Sistematizare impropriu conceputa;

Amplasarea de industrii in biotopuri virgine sau puțin modificate de om.

Poluarea vizuală a cotidianului nu reprezintă un fapt conjunctural episodic, de tranziție sau minor. Prin aria sa de cuprindere geografică, socială și temporală, ea reprezintă un fenomen grav în contextul definirii și dezvoltării spațiului nostru cultural.

Poluarea vizuală a cotidianului este cauza dar și efectul unei crize: criza de educație a individului în contextul crizei de sistem; acest fapt demonstrează lipsa sau insuficiența de repere ale unei societăți aflate în derivă, cu urmări nebănuite asupra existenței umane.