Imbunatatirea Activitatii de Asistenta Sociala In Dolj
Cuprins
Lucrarea intitulată „Imbunatatirea activitatii de asistenta sociala in Dolj” își propune să expună în două capitole elementele esențiale ale asistenței sociale în județul Dolj dintr-o perspectivă legislativă și instituțională.
Analiza va reflecta efortul depus de instituțiile statului în legătură cu principalele domenii de intervenție ale asistenței sociale.
Demersul conceput și înțeles ca o proiecție legislativă și instituțională este considerat ca un proces dependent de politicile sociale în domeniu, aflat într-o continuă dinamică și care încearcă să se adapteze soluționării nevoilor sociale ale diverselor grupuri sociale vulnerabile din societatea românească sau din județul Dolj, în cazul nostru.
Pentru a realiza această lucrare este necesară cunoașterea teoretică a conceptului de asistență socială,structura ce va fi înfățișată în partea a doua a primului capitol al acestei lucrări.
De asemenea în cadrul acestei lucrări vom analiza cu un ochi critic influența instituțiilor statului în activitatea de asistență socială. Vom găsi elementele pozitive și negative ale sistemului în general și vom încerca să structurăm un model ideal de activitate socială ce ar putea fi pus în practică în județul Dolj.
Cercetarea s-a desfășurat printr-o abordare teoretico-conceptuală a temei.
În studiul realizat pentru elaborarea acestei lucrări am încercat să realizez o anchetă privind problematica sărăciei și a venitului minim garantat în județul Dolj.
Cercetarea de teren a încercat să asigure o reprezentare obiectivă a stadiului implementării unor acte normative cu impact major asupra unor categorii importante de populație, la nivel comunitar, a modului în care instituțiile publice, dar și organizațiile neguvernamentale se implică în soluționarea complexă a problematicilor sociale din zona de intervenție a asistenței sociale.
Cercetarea realizată m-a condus la ideea că există anumite priorități în evaluarea nevoilor sociale ale persoanelor sau grupurilor de indivizi cu probleme sau vulnerabile într-un fel sau altul.
Prestațiile sociale supuse cercetării au fost:
alocația de stat pentru copii;
alocația complementară;
alocația de susținere pentru familia monoparentală;
alocația de plasament;
alocația pentru copiii nou-născuți;
alocația de nevăzători;
indemnizația lunară de hrană pentru copii sau adulții infectați HIV sau bolnavi SIDA;
prestații sub forma ajutoarelor de căldură;
ajutoare financiare de urgență;
stimulant și indemnizație creștere copil;
Prestațiile de asistență socială se pot acorda pe o perioadă temporară, permanentă sau ocazională.
Finanțarea acestor prestații sociale se asigură de la bugetul de stat sau bugetul local.
În ceea ce privește construcția dosarelor privind stabilirea și plata acestor prestații, în cele mai multe situații potențialii beneficiari se adresează cu o cerere tipizată primăriilor din localitățile pe a căror rază domiciliază. Această cerere este însoțită de următoarele documente:
– documente privind componența familială;
– acte privind veniturile realizate de fiecare membru al familiei sau a persoanelor care solicită acest drept;
– documente privind starea de sănătate (se solicită pentru anumite tipuri de prestații sau ajutoare sociale);
– ancheta socială, realizată de reprezentanții primăriei;
– alte documente.
Menționez faptul că în urma cercetării am constatat și faptul că există anumite dificultăți în abordarea și rezolvarea cât mai corectă și rapidă a problemelor în care se află populația vulnerabilă din județul Dolj.
Am încercat să acord atenție în timpul cercetării realizate și modului de organizare a sistemului social din România și din județul Dolj; modul în care sunt distribuiți asistenții sociali pe diferite zone, interesul pe care aceștia îl acordă persoanelor vulnerabile și nevoilor lor, precum și rapiditatea cu care sunt rezolvate cazurile sociale.
Am realizat o cercetare de teren care să mă ajute să cunosc cât mai bine opiniile cetățenilor din județul Dolj cu privire la acest sistem de asistență socială.
Am apelat la metoda observației și studiul anumitor documente și situații private, cum ar fi obținerea de către o mămică a unei indemnizații de creștere a copilului sau obținerea de către un proaspăt absolvent de facultate a unui ajutor de șomaj.
Am studiat sistemul de depunere a actelor, modul de verificare al acestora, modul în care persoanele desemnate de administrația publică verifică și sesizează eventualele nereguli. De asemene am studiat și modul de acțiune al asistenților sociali, precum și interesul acordat de ei comunității pentru care ei își desfășoară activitatea.
Cap I. Aspecte teorectice si idei generale privind activitatea de asistență socială în Romania și în județul Dolj
1.1.Importanța temei referitoare la îmbunătățirea activității de asistență socială în județul Dolj
Importanța temei acestei lucrări este redată de necesitatea cunoașterii și rezolvării problemelor existente în grupurile vulnerabile ale societății din orașul Craiova.
Grupurile vulnerabile existente in jurul nostru sunt numeroase. Printre acestea se număra copii abandonați, șomerii, oamenii fără locuință, tinerii dependenți de anumite substanțe interzise.
Dintre toate aceste grupuri de indivizi cu probleme am ales în vederea elaborării acestei lucrări studierea problemei copiilor abandonați.
Consider că această problemă trebuie studiată amănunțit si adusă în atenția autorităților și a persoanelor competente să realizeze anumite activități ce ar putea veni în beneficiul acestor grupuri defavorizate.
În urma studiului realizat la un orfelinat din județul Dolj am constatat că există foarte multe probleme ce trebuie rezolvate in legătura cu sistemul social din România și implicit din județul Dolj.
Studiul realizat pe teren a cuprins mai multe instituții dar în mod special centrul de plasament Casa Solaris, Spitalul Județean nr.1 și Primăria din Craiova.
In cadrul capitolului 1.3. voi înfățișa amănunțit aceste instituții si modul lor de organizare.
1.2.Aspecte teoretice cu privire la activitatea de asistență socială
Asistența socială reprezintă un complex de instituții, programe, măsuri, activități profesionalizate, servicii specializate de protejare a populației.
Acest ansamblu de instituții se ocupă cu ajutorarea persoanelor grupurilor de persoane, comunităților cu diverse probleme, indivizilor aflați temporar în dificultate, care din cauza unor motive de natură economică, socio-culturală, biologică sau psihologică nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace și eforturi proprii, o situație decentă de trai.
Obiectivul principal al asistenței sociale este de a veni în ajutorul persoanelor cu diverse probleme sau care se află în situații de viață mai dificile și nu numai.
Asistența socială poate avea drept scop și încurajarea anumitor comportamente. De exemplu indemnizația de creștere a copilului oferită mamicilor poate avea drept scop încurajarea și creșterea natalității.
În principiu asistența socială reprezintă un sistem care se ocupă cu sprijinirea populației unei anumite comunități pentru a duce un trai decent.
Cu ajutorul unui ansamblu de măsuri se urmărește să se dezvolte în rândul segmentelor de persoane defavorizate propriile capacități și competențe pentru o mai pronunțată funcționare socială. Un rol important în acest sistem îl are asistentul social care trebuie să se afle în permanentă legătură cu individul și mediul de trai al acestuia.
În România există o gamă variată de beneficiari ai măsurilor abordate de sistemul social existent.
Familiile sărace și minorii delincvenți; în acest caz familiile sărace primesc ajutoare sociale care reprezintă o anumită sumă de bani încasată lunar de beneficiar în funcție de situația sa financiară, de numărul de persoane existent în familia respectivă, de numărul de minori existent în familie. De asemenea aceste familii pot primi și ajutoare sub formă de hrană. Minorii delicventi sunt ajutați din punct de vedere social prin instituționalizare, înscrierea lor în diverse structuri educative, sprijinirea lor în învățarea unei meserii.
Cuplurile dezorganizate; aceștia pot fi consiliați psihologic.
Șomerii și tinerii neintegrați; șomerii primesc ajutorul de șomaj pe o anumită perioadă de timp, în funcție de perioada lucrată anterior pentru a putea în perioada în care nu dispun de un loc de muncă să ducă un trai decent, să-și plătească cheltuielile, ratele, să-și asigure alimentația până în momentul în care vor putea obține un nou loc de muncă. În România în momentul de față există o măsură care ajută tinerii ieșiți de pe băncile școlilor și care nu au reușit să își găsească un loc de muncă, să aibă un venit prin ajutorul de șomaj în urma încheierii studiilor.
Persoanele dependente de alcool și droguri; aceste persoane pot fi introduse în diverse sisteme de ajutorare din punct de vedere medical.
Persoanele cu deficiențe de sănătate; aceste personae pot fi ajutate din punct de vedere social cu medicamente compensate sau gratuite, spitalizare gratuită, pot beneficia de diverse tratamente. Există anumite persoane care au afecțiuni ce duc la considerarea acestora ca fiind cazuri sociale.
Copiii care trăiesc într-un mediu familial social advers; există copii care nu beneficiază de condiții propice traiului decent în familiile în care trăiesc din diverse motive. Printre aceste motive se numără sărăcia, părinții despărțiți sau plecați din țară, părinți violenți sau cu diverse probleme cum ar fi alcoolismul.Aceste cazuri se consideră cazuri sociale iar copii trebuie scoși din mediul respectiv.
Copiii abandonați, vagabonzi și cei instituționalizați;
Persoanele bătrane neajutorate; aceste persoane pot fi ajutate cu medicamente sau alimente.
Persoanele care au suferit în urma calamităților naturale, sociale, persecuțiilor și discriminărilor de orice tip; persoanele care și au pierdut de exemplu locuința în urma unor calamități naturale pot fi ajutate să își reconstruiască o locuință sau pot fi găzduite de stat în locuințe provizorii până în momentul în care reușesc să se reabiliteze. Un exemplu concludent în acest sens în Romania îl reprezintă inundațiile care au avut loc în ultimii ani în diverse zone rurale.
Persoanele infectate cu HIV și alte boli; aceste persoane trebuie să beneficieze de tratamente și servicii medicale gratuite.
Ce rol joacă asistenta socială într-un stat?
Este foarte important să înțelegem ce rol joacă asistența socială în structura unui stat și ce oferă ea.
Asistența socială oferă celor aflați în nevoie posibilitatea de cunoaștere și de acces la serviciile specializate de protecție socială.
Asistența socială furnizează celor în nevoie ajutor financiar, material, moral, psihoterapie și consiliere.
În cadrul programelor de asistență socială care sunt foarte diverse și tin cont de un număr mare de probleme ample ale societății se înscriu și activitățile de prevenire a unor situații de viață dezechilibrate, stresante sub aspect economic, cultural, psihologic sau moral, pentru indivizi sau grupuri, care pot fi de multe ori mai puțin costisitoare decât terapia propriu-zisă.
Prioritățile europene și prioritățile momentului din sistemul de asistență socială din România nu s-au intersectat întotdeauna. Chiar dacă au existat finanțări externe pentru proiecte precise (ex. : legislația subsidiară a asistenței sociale) unele proiecte și programe au întârziat, altele nu au putut fi realizate în termen util, iar în alte cazuri legislația adoptată a suferit modificări repetate la intervale scurte de timp de la adaptare.
Asistența socială are anumite funcții. Printre acestea se numără următoarele:
Identificarea și înregistrarea persoanelor ce constituie obiectul activităților de asistență socială. Practic în primul rând trebuie făcute cercetări și analize pentru a stabili în mod clar și corect persoanele sau grupurile de persoane care necesită într-adevăr asistență socială. Această analiză trebuie făcută cu mare atenție pentru a evita fraudele deoarece există și persoane care doresc să profite de programele de asistență socială, ele neavând nevoie de ajutor pentru a duce un trai decent. În esență programele sociale sunt concepute pentru ajuta indivizii să ducă un trai decent nu pentru a îmbunătăți traiul unor persoane care este mai mult decât decent.
Diagnosticarea problemelor de diferit ordin cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc sporit se pot confrunta într-o anumită perioada de timp, și în anumite condiții sociale, economice și culturale; asistenții sociali trebuie să identifice tipul de problemă pe care o au indivizii și în ce fel de program social i-ar putea încadra. Asistentul social trebuie să se afle mereu în legătură cu indivizii defavorizați în mod special în cazul copiilor care nu pot sesiza singuri autoritățile în legătură cu problemele pe care le au. Există comunități unde copii sunt lăsați în grija unor bunici neajutorați deoarece părinții sunt plecați din țară pentru a muncii și nimeni nu este sesizat în acest caz. În astfel de cazuri este necesară intervenția asistenților sociali.
Dezvoltarea unui sistem de programe, măsuri, activități profesionalizate de suport și protecție care să corespundă sută la sută nevoilor populației neajutorate. Consider că aceste programe și măsuri trebuie concepute în așa fel încât să ajute cât mai mult populația cu diverse probleme dar, în același timp să nu încurajeze oamenii să nu mai lupte de exemplu pentru a-și realiza cu propriile forțe un trai decent doar pentru că primesc ajutor social.
Elaborarea propriilor programe de către cei aflați în situații de risc;
Identificarea variatelor surse de finanțare a programelor de sprijin. În general aceste programe sunt finanțate de bugetul de stat dar există și cazuri sociale rezolvate de persoane private.
Stabilirea drepturilor și modalităților concrete de acces la serviciile specializate de asistență socială în mod legal.
Consiliere, terapie individuală sau de grup, în vederea reintegrării în societate.
Încercarea de a preîntâmpina situațiile problemă ale societății.
Dezvoltarea unui sistem de cercetări știintifice la nivel național și local privind dimensiunea și gravitatea problemelor celor aflați în situații dificile.
Asistenta socială abordează probleme comunității sub diverse aspecte, în diverse medii, la diverse niveluri. Aceste niveluri sau structuri sunt următoarele:
1.Individual (asistența economică, psihologică, morală pentru persoanele în nevoie, cum sunt șomerii, cei dependenți de droguri, alcool, cei cu probleme de integrare în comunitate, victime ale diferitelor abuzuri).Este evident faptul că asistența socială nu semnifică doar ajutor din punct de vedere economic ci lucrurile sunt mult mai complexe. Este foarte important faptul că acest sistem de asistență socială ajută indivizii să se integreze în comunitate, să își construiască un trai decent, să realizeze anumite activități care i-ar putea ajuta să evolueze și prin consiliere, terapie. Există persoane care și-ar putea câștiga singure un trai decent dar care au dificultăți de integrare în societate, în comunitatea din care fac parte.De esemenea există persoane care au probleme diverse cum ar fi drogurile, alcoolul, aceștia au nevoie de asistență medicală, supraveghere. În concluzie nu doar ajutorul material face subiectul activității desfășurate în cadrul sistemelor sociale.
2.Interpersonal și de grup (terapii de familie, ale cuplului, ale grupurilor marginalizate). Există terapie de grup care poate ajuta grupurile, cuplurile aflate în dificultate. Un bun exemplu este reprezentat de familiile în care soțul este violent. În astfel de cazuri cuplul poate fi consiliat pentru a depăși problemele.
3.Comunitar ( în acest caz se rezolvă probleme etnice și de grup, diverse conflicte ale comunității).
Prin ansamblul de metode, tehnici de intervenție, strategii de acțiune, programe și măsuri specializate, asistența socială oferă un sprijin direct, eficient pentru acele persoane și grupuri care din anumite motive nu pot dispune de venituri, de resurse economice și bunuri suficiente, de îngrijirea medicală, de pensie socială, de suport fizic sau moral.
Sprijinul acordat persoanelor în nevoie prin sistemul de asistență socială nu poate fi strict stabilit și reglementat prin lege.
Pentru a se stabili clar nevoile comunități și ce dimensiune să aibă sprijinul acordat sau ce fel de ajutor necesită individual sau grupul de indivizi se cere o analiză concretă, clară, amănunțită.
Această analiză se poate realiza în baza anchetelor sociale efectuate de profesioniști. Aceste anchete sociale sunt extrem de importante și trebuie realizate cu foarte multă seriozitate și profesionalism deoarece, în caz contrar pot fi irosite fonduri inutil. În general nevoile sociale ale comunității, cel putin în România, sunt mult mai mari decât fondurile existente, de aceea este foarte important ca fondurile și ajutorul să ajungă la persoanele care au într-adevar nevoie de el.
Ancheta socială poate fi realizată repetitiv în cazul aceluiași individ sau grup de indivizi deoarece condițiile de viață ale indivizilor se pot modifica foarte rapid și se poate întâmpla ca o anumită persoană să încaseze un ajutor social dar să nu mai corespundă situației de acordare a ajutorului social.
Ajutorul financiar sau bunurile materiale destinate asistenței sociale provin fie de la bugetul de stat (fonduri speciale pentru asistență socială), fie din contribuțiile voluntare individuale sau comunitare și se repartizează destinatarilor, aflați în nevoie, în funcție de necesitățile lor stringente.
Fondurile existente nu sunt niciodată suficiente pentru problemele comunității de aceea ele sunt dispuse în funcție de gravitatea și urgența problemelor.
Asistența socială poate fi considerată ca fiind un sistem de informare, educare; o profesie cu anumite caracteristici și obiective precum și un sistem instituțional care administrează situațiile dificile ale persoanelor intracomunitare și încearcă să le rezolve.
Un rol important în acest sistem îl joacă asistenții sociali. Această profesie este reglementată de lege. Ea se desfășoară conform următoarelor legi:
“Legea 466/2004” privind statutul profesiei de asistent social, actualizată.
“O.U.G. NR. 83/2014” privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
“Hotararea nr. 8/2011” privind acordarea treptelor de competență profesională asistenților sociali.
“Hotararea Consililului Național al Colegiului Național al Asistenților Sociali nr.2/ 2010”
Toate aceste legi reglementează profesia de asistent social.
Cum poate fi obținut bugetul pentru realizarea activităților de asistență socială?
Acest buget se poate obține cu ajutorul contribuabililor fiind un buget de stat dar, există și voluntari sau persoane private care sunt dispuși să rezolve diverse probleme sociale.
Exemplificarea ideii de asistență socială în România.
După anul 1990 în România activitatea de asistență socială s-a desfășurat fiind influențată de următoarele elemente:
Pe parcursul ultimilor 25 de ani țara noastră s-a aflat într-o perioadă de tranziție și de evoluție, dar, in opinia mea și o perioada de învățare, de cercetare, de experimentare. Această perioadă de cercetare și învățare și-a pus amprenta și asupra sistemului de asistență socială care a cunoscut diverse modificări și readaptări pe parcursul timpului și, încă în opinia mea, se află departe de perfecțiune.
Un alt aspect se referă la faptul că ideile și inovațiile în ceea ce privește sistemul de asistență socială din România și nu numai au întârziat destul de mult, ele și-au făcut apariția destul de greu și neregulile erau destul de dese ceea ce a dus la o evoluție lentă în timp a acestei structuri.
Lipsa de coerență și continuitate au împiedicat construcția instituțională și legislativă în domeniul asistenței sociale, în sensul realizării unui ansamblu coerent și unitar de măsuri, programe și instituții pentru persoanele sau grupurile sociale vulnerabile, aflate temporar în dificultate.
Pregătirea persoanelor pentru profesia de asistent social a început imediat după revoluție ceea ce a fost un lucru benefic.
Capacitatea comunităților locale de a prelua o parte din problematica prestațiilor și a serviciilor sociale este redusă, fiind determinată în mare măsură de resursele umane și financiare limitate, aflate la dispoziția acestora (în special în mediul rural).
În noul context internațional complex, plin de neprevăzut, cu pârghii extrem de limitate aflate la dispoziția statului român, opinez că pe termen scurt și mediu, prin raportare la politicile sociale în domeniu (inclusiv cele secvențiale specifice asistenței sociale), putem susține:
Politicile sociale vor reprezenta doar pârghii de exercitare a puterii politice;
Reducerea finanțării sistemului de asistență socială;
Rata sărăciei relative și absolute va avea un trend ascendent;
Noi persoane și grupuri sociale vor deveni vulnerabile, solicitând ajutoare sociale și alte prestații de asistență socială;
Accesul specialiștilor în sistem va fi extrem de limitat, datorită constrângerilor bugetare;
În acest moment, descentralizarea unor prestații sociale către autoritățile publice locale, ar reprezenta un eșec posibil, cu posibile conotații conflictuale, în condițiile în care acestea nu dispun de capacități financiare, umane și informatice adecvate.
În continuare în cadrul acestei lucrări voi înfățișa câteva elemente teoretice cu privire la modalitatea de obținere a unui ajutor social în județul Dolj.
Datele înfățișate în această lucrare au fost obținute în urma cercetării realizate pe teren, în cadrul instituțiilor publice, pe internet și în diverse cărți de specialitate.
Voi începe prin exemplificarea modalității de obținere a alocației de stat pentru copii.
Această alocație se obține depunând următoarele acte la sediul Direcției de Asistență Socială Dolj:
– Cerere tip;
– Certificatul de naștere al copilului pentru care se solicită alocația de stat – copie și original;
– Buletin (carte) de identitate pentru unul dintre părinți (cel care solicită să fie titularul alocației) în original și copie;
– Dosar cu șină.
Alte acte solicitate după caz:
– Certificat de căsătorie;
-Hotărâre de divorț;
-Hotărâre judecatorească de încredințare, încredințare în vederea adopției, de plasament, de plasament în regim de urgență, de instituire a tutelei;
– Certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap;
– Extras de cont, dacă se solicită plata în cont bancar.
Alocația de stat este în valoare de 200 de lei/lună pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 0-2 ani (sau 0-3 ani pentru copiii cu handicap), conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și în valoare de 42 de lei pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 18 ani.
Alocația acordată pentru copiii aflați în plasament este majorată de la 90 de lei la 97 de lei, începând cu 1 ianuarie 2009.
Copiii în vârstă de până la 16 ani beneficiază de alocație acordată de stat. Copiii care urmează una dintre formele de învățământ prevăzute de lege beneficiază de alocație de stat pentru copii până la împlinirea vârstei de 18 ani. Tinerii în vârstă de peste 18 ani beneficiaza de alocație de stat pentru copii până la terminarea cursurilor învățământului liceal sau profesional, organizate în condițiile legii.
Copiii încadrați în gradul I sau II de invaliditate, precum și copiii cu handicap beneficiază de alocație de stat pentru copii până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Beneficiază de alocație de stat pentru copii și copiii cetățenilor străini și ai persoanelor fără cetățenie rezidenți, în condițiile legii, în România, doar dacă locuiesc împreună cu părinții.
Dreptul la alocația de stat pentru copii se stabilește începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, iar plata drepturilor se face începând cu luna următoare depunerii cererii.
O altă situație importantă se referă la ajutorul de șomaj. În cazul în care o persoană rămâne, din diverse motive, fără loc de muncă pe o anumită perioadă de timp, ea poate beneficia din punct de vedere social de ajutorul de șomaj.
În acest caz persoana respectivă trebuie să prezinte o serie de documente la sediu Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă care sa demonstreze situația sa reală.
Aceste documente sunt următoarele:
La întocmirea cererii de acordare a indemnizației de șomaj sunt necesare următoarele documente, indiferent de categoria solicitantului:
– actul de identitate, în original;
– actele de studii și de calificare, în original și în copie;
– adeverința medicală din care să rezulte că persoana este sănătoasă clinic sau aptă de muncă ori că are restricții medicale, după caz;
– actele eliberate de organele financiare teritoriale, din care rezultă că persoana nu realizează venituri sau că veniturile realizate sunt mai mici decât valoarea indicatorului social de referință.
Perioada pentru care se primește indemnizația de șomaj este proporțională cu stagiul de cotizare. Astfel, se primește ajutor de șomaj timp de:
a) șase luni, pentru stagiu de cotizare de cel puțin un an;
b) nouă luni, pentru stagiu de cotizare de cel puțin cinci ani;
c) 12 luni, pentru stagiu de cotizare mai mare de zece ani.
Valoarea indemnizației de șomaj acordat lunar se stabilește în funcție de stagiul de cotizare:
a) 75% din valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data stabilirii acestuia (ISR = 500 de lei în mai 2014), stagiu de cotizare de cel puțin un an;
b) la suma prevăzută la punctul a) se adaugă o sumă calculată prin aplicarea unei cote procentuale diferențiate (în funcție de perioada de cotizare) asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare.
Procentele diferențiate în funcție de stagiul de cotizare sunt:
a) 3% pentru persoanele care au cotizat cel puțin trei ani;
b) 5% pentru un stagiu de cotizare de cel puțin cinci ani;
c) 7% pentru persoanele care au un stagiu de cotizare de cel puțin zece ani;
d) 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani.
Venitul lunar pentru care persoanele se asigură nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit potrivit legii, și mai mare decât echivalentul a de cinci ori câștigul salarial mediu brut, stabilit potrivit legii, în vigoare în luna pentru care se plătește contribuția de asigurare pentru șomaj.
Indemnizația de șomaj pentru absolvenți se acordă la cerere timp de șase luni și este o sumă fixă, de 50% din valoarea indicatorului social de referință.
Indemnizația se acordă o singură dată, pentru fiecare formă de învățământ absolvită.
Am înfățișat din punct de vedere teoretic aceste cazuri deoarece ele vor fi exemplificate pe parcursul acestei lucrări.
Consider că din punct de vedere social cele două situații sunt prioritare în țara noastră și în mod special în județul Dolj.
În ceea ce privește alocația de stat pentru copii consider că ea trebuie să aibă o valoare mult mai mare pentru a putea satisface măcar o mică parte a nevoilor acestora deoarece de fapt, acesta este scopul unui ajutor social; să ajute beneficiarul să ducă un trai decent.
Ce-a de-a doua situație abordată, și anume ajutorul de somaj, consider că are o importanță covârșitoare în județul Dolj deoarece în urma cercetării de teren și a studiului realizat am constatat o creștere a numărului de șomeri și a absolvenților fără un loc de muncă din acest județ.
1.3.Metodologia de cercetare folosită pentru elaborarea studiului referitor la îmbunătățirea activității de asistență socială din județul Dolj.
Metodologia folosită pentru elaborarea lucrarii se bazeaza pe studiul pe teren , în mod special la instituția Casa Solaris care reprezintă un centru de plasament din orașul Craiova.
Am intrat în contact cu reprezentanții instituției, cu angajații dar și cu persoanele ce fac parte din grupurile defavorizate, in speța cu copii abandonați din diverse motive.
Pentru elaborarea acestui proiect am interacționat și cu reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Dolj, instituție publică cu personalitate juridică aflată în subordinea Consiliului Județean Dolj, s-a înființat în anul 2005, prin reorganizarea Serviciului public specializat pentru protecția copilului -înființat în 1997- și a Serviciului public de asistență socială, care funcționau în subordinea Consiliului Județean Dolj.
Activitatea desfășurată de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj are ca obiectiv general dezvoltarea și diversificarea serviciilor sociale specializate, în funcție de nevoile sociale identificate la nivelul județului, precum și mobilizarea resurselor necesare, responsabilizarea factorilor relevanți și asigurarea unui parteneriat eficient cu instituțiile care desfășoară activități complementare domeniului asistenței sociale în vederea protecției și respectării drepturilor familiei, copilului și ale persoanei adulte cu handicap/în dificultate.
Dezvoltarea capacității organizaționale și îmbunătățirea calității serviciilor oferite de DGASPC Dolj se realizează cu sprijinul financiar al Consiliului Județean Dolj. Resursele financiare alocate de către Consiliul Județean Dolj sunt utilizate, pe de o parte pentru funcționarea instituției, iar pe de altă parte pentru dezvoltarea acesteia, în vederea extinderii gamei de servicii acordate beneficiarilor, creșterii numărului de specialiști în domeniul protecției copilului și asistenței sociale, formării și specializării personalului angajat, astfel încât să crească gradul de competență profesională și capacitatea de a răspunde problematicii sociale variate.
Structura organizatorică, numărul de personal și bugetul DGASPC Dolj se aprobă prin Hotărâre a Consiliului Județean Dolj, astfel încât funcționarea acesteia să asigure îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin potrivit legii.
Conducerea instituției este asigurată de: Colegiul director, Directorul general, 2 Directori generali adjuncți și șefii de structuri organizatorice.
Acest studiu s-a realizat în vederea descoperirii problemelor existente si găsirii unor metode viabile de îmbunătățire a situației.
Pe lângă studierea situației pe teren am realizat un studiu amănunțit a anumitor cărți și manuale de specialitate pentru a înțelege cât mai bine ce reprezintă ideea de asistență socială, cum ar fi ideal să se desfășoare această activitate în România și in principiu în orașul Craiova.
Am studiat de asemenea care este contribuția statului în rezolvarea problemelor grupurilor defavorizate și în ce măsură ar trebui accentuată această contribuție.
În continuare voi înfățișa câteva elemente cu privire la asistența socială în general și în mod particular sistemul de asistnță socială din România.
Diversitatea în domeniul asistenței sociale este foarte clară. Țările adoptă moduri diferite de organizare a serviciilor sociale și definesc în mod diferit rolul asistentului social.
Este evident faptul că de-a lungul timpului ideea de asistență socială s-a schimbat deoarece omenirea se afla in plina dezvoltare și automat se dezvoltă si sistemele gândite și invetate de om.
Practicile de intervenție în ceea ce priveste asistența socială diferă de la o țara la alta deoarece statele lumii s află la nivele diferite de dezvoltare. În esență pentru a dezvolta un bun sistem de asistență socială este nevoie de bani.
Rolurile asistentului social se exprimă înr-o varietate de obiective si valori sociale. Acestea pot fi interpretate prin diferite practici relaționate cu mediul social, cultural și politic.
Conform Consiliului Europei, asistența socială trebuie să contribuie la găsirea alternativelor pentru sprijinul persoanelor vulnerabile și al comunităților în timpul perioadelor de schimbare economică și socială.
Astfel, asistența socială promovează bunăstarea socială a persoanelor, grupurilor, și comunităților, facilitează coeziunea socială in perioadele de schimbare, sprijină și protejează membrii vulnerabili ai comunității.( conform Consiliului Europei, 2001)
Asistența socială nu trebuie să ofere doar soluții în situații de criză ci trebuie să contribuie la întreg procesul de dezvoltare socială și și de asistare a persoanelor sau grupurilor vulnerabile pentru a se adapta schimbărilor cerute de dezvoltarea socială
În această lume schimbările sociale sunt foarte rapide și in acest context responsabilitatea pentru dezvoltarea abordărilor care răspund nevoilor grupurilor vulnerabile , ca si responsabilitatea pentru deezvoltarea serviciilor de suport revin asistenților sociali.
Schimbările sociale și politice impun asistenților sociali sa fie cât mai activ implicați în suportul oferit societății.
Rolul asistenților sociali este unul complex. Asistenții sociali trebuie să iși dezvolte noi competențe și noi moduri de aplicare a cunoștințelor teoretice pentru a face față provocărilor actuale.
Schimbările sociale influențează stilul de viață al individului și astfel apar noi nevoi.
Schimbările sociale implică schimbări ale stiluu de viață și în același timp schimbări în modul de oferire și utilizare a serviciilor de suport și a beneficiilor.
Schimbările sociale lasa în urma indivizi care nu se pot adapta noilor cerințe privind participarea și nu au abilități pentru a utiliza resursele și oportunitățile, ceea ce coduce la creșterea nevoii de asistență socială.
Pentru a afce față schimbărilor oamenii au nevoie de diferite abilități. Fiecare schimbare socială necesită combinații diferite ale capacității individului de acțiune.
Orientarea pe piața forței de muncă și utilizarea serviciilor sociale de asistență sunt esențiale în adaptarea individului.
Ca profesioniști asistenții sociali trebuie saă fie capabili să identifice o bayă teoretică a deciziilor privind analiza factorilor de risc și direcția intervenției.
Se pare că încă există asistenți sociali care au dificultăți în a spune când și cum folosesc teoriile în intervenția practică.
Mulți asistenți sociali își fundamentează propria intervenție pe modul obișnuit de reacție la un anumit tip de probleme în cadrul serviciului.
Este necesar ca asistentul social să se orienteze în practică după concepte teoretice puternice care să îi asigure eficiența acțiunilor în relație cu beneficiarii serviciilorde asistență socială.
Un lucru general acceptat atat de teoreticieni cât și de practicieni se referă la faptul că practica asistenților sociali trebuie să aibă la bază un suport teoretic.
Teoriile care stau la baya asistenței sociale sunt elementare în identificarea acesteia ca profesie. În pregătirea practică, asistenții sociali sunt încurajați să folosească concepte teoretice pentru a înțelege și a ghida practica de zi cu zi.
Din studiile realiyate în domeniu reiese faptul că asistenții sociali au dificultăți în a identifica teoriie care stau la baza intervenției de zi cu zi.
Teoriile care au aplicabilitate in asistența socială sunt caracteriyate printr-o mare diversitate, specifică domeniului de cercetare.
Diversitatea este concepută ca fiind problematică deoarece nu există criterii pentru alegerea unui model de intervenție sau pentru justificarea unei acțiuni.
În continuarea acestei lucrari voi preyenta câteva elemente cu privire la sistemul social din România.
Am stabilit anterior faptul că sistemel sociale din Uniunea Europeană și chiar din întreaga lume sunt foarte diferite datorita nivelului de dezvoltare al statelor care nu este același în întreaga lume.
Conform studiilor pe care le-am realizat la bibliotecă am descoperit ca primele forme de asistență socială în România au fost organizate de către Biserică.
Biserica a acționat pentru acordarea de sprijin moral și material celor aflați în impas, respectiv copiilor orfani, bolnavilor cu deficiențe fizice și psihice, săracilor și altor categorii de persoane care au necesitat ajutor. Instituții de asistență socială se organizează încă din jurul anilor 300.
Din acea perioada societatea din România s-a dezvoltat si implicit și serviciile de asistență socială oferite.
Trebuie remarcat faptul că dificultățile tranziției, accentuate de calitatea slabă a strategiilor politice și a administrării societății pe termen scurt, au generat în ultimii ai degradări ale sistemului de asistență socială și scăderea eficienței măsurilor aplicate.
La nivelul administrației publice, central și lcale nu a existat o înțelegere clară a rsponsabilităților stricte în domeniul asistenței sociale. Atribuția de inițiere și promovare a politicilor sociale în asistența socială, a revenit în principal, Ministerului Muncii și Solidarității Soiale.
Asumarea acestei responsabilități a fost uneori blocată de dezvoltara rapidă a numeroaselor organisme centrate pe diferite programe de asistență socială, situate în afara Ministerului și a serviciilor sale publice descentralizate.
De asemenea, relația dintre organele centrale și consiliile locale a rămas nedefinită, responsabilitățile locale fiind lipsite de instrumentul de coordonare și asistare financiară,instituțională și tehnică. Această situație a condus la lipsa de autoritate în domeniu, precum și la o responsabilitate diminuată.
Ministerele cu atribuții de asistență socială au rămas cu răspunderea guvernamentală pe probleme majore. La aceasta se adaugă și dispersarea programelor de asistență socială pe diverse organisme, cu numeroși responsabili și a căror activitate nu s-a putut monitoriza. Această situație a consolidat fragmentarea sistemului, lipsa de coerență, dublarea și chiar triplarea activităților, imposibilitatea coordonării și corelării acțiunilor, disiparea fondurilor alocate, ceea ce a condus la scăderea eficienței acțiunilor de asistență socială.
La toate acestea se poate adauga și factorul financiar. Subfinanțarea asistenței sociale, ca procent in PIB, a situat-o pe o pyiție marginală față de celelalte domenii și la mare distanță de nivelul înregistrat de celelalte țări europene în tranziție. Valoarea alocațiilor și a ajutoarelor s-a diminuat în timp datorită inflației. Cu toate acestea, ele, au avut un rol important pentru segmentul sărac al populației.
Capitolul II. Imbunătățirea activității de asistență socială în județul Dolj
2.1. Prezentarea instituțiilor care au reprezentat obiectul studiului realizat pentru elaborarea acestei lucrări. Centrul de Plasament Casa Solaris din județul DOLJ
In cadrul administrației publice centrale, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei este autoritatea care elaborează politica de asistență socială, stabilește strategia națională în domeniu și promoveayă drepturile familiei, copilului, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap și ale oricăror alte persoane aflate în nevoie.
Autoritatea Națonală pentru protecția Copilului și Adopție este organiyată și funcțioează ca organ de specialitate, cu personalitate juridică, în subrdinea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 770 din 3 iulie 2003.
Autoritatea exercită următoarele funcții: funcția de repreyentare și funcția de autoritate de stat.
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap este organ de specialitate cu peronalitate juridică aflat de asemenea în subordinea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei. Această autoritate coordoează la nivel central activitățile de protecție socială și promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, asigură urmărirea aplicării reglementărilor din domeniul propriu și controlul actvităților de protecție specială a persoanelor cu handicap.
Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei organiyeayă, in cadrul direcțiilor pentru dialog, familie și solidaritate socială județene sau a municipiului București, compartimente de specialitate.
Direcțiile teritoriale pentru dialog, familie și solidaritate socială pot organiza birouri în localitățile în care numărul, structura beneficiarilor și complexitatea activității la nivel teritorial o pot impune și îndeplinesc în domeniul asistenței sociale următoarele funcțiiȘ
– realizează la nivel local, evidența beneficiarilor și a sumelor cheltuite cu asistența socială;
– acreditează personalul specializat care acordă servicii sociale la domiciliu, in conformitate cu legislația în vigoare;
-colectează informații din domeniul asistenței sociale și evaluează impactul politicilor sociale asupra beneficiarilor;
– realizează studii și analize în domeniul asistenței sociale;
– colaborează la elaborarea planului județean și al municipiului București pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenție în sprijinul persoanelor aflate în nevoie;
– controlează aplicarea legislației în domeniu și aplică sancțiuni în caz de nrespectare a acesteia;
– controlează activitatea instituțiilor publice și private de asistență socială cu privire la acrdarea prestațiilor și serviciilor sociale, precum și a organiyațiilor nonguvernamentale care activează în domeniul social și beneficiayă de subvenții de la bugetul de stat;
– sprijină și îndrumă din punct de vedere metodologic elaborarea și derularea programelor din domeniul asistenței sociale dezvoltate pe plan local;
– administrează și gestionează fondurile alocate , conform legii pentru asistența socială;
– elaborează propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistența socială și le transmite Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Stabilirea, În condițiile legii, a drepturilor de asistență socială și plata acestora, precum și acordarea facilităților reglementate de lege se fac de către directorul executiv al direcției pentru dialog, familie și solidaritate socială.
Am înfățișat aceste instituții pentru a întelege mai bine funcționarea sistemului social din România.
În continuare voi face o scurtă preyentare a centrului de plasament Casa Solaris care reprezintă obiectul de studiu în jurul căruia s-a conturat această lucrare.
Acest centru de plasament asigură un climat de tip familial benefic pentru dezvoltarea armonioasă a personalității copiilor și tinerilor, prin accesul acestora pe o perioadă determinată la găzduire, protecție, creștere, îngrijire, educație nonformală și informală, sprijin emoțional, consiliere, dezvoltarea deprinderilor de viață independentă, în vederea re/integrării familiale și socioprofesionale.
Serviciile de tip familial au rolul de a asigura, la domiciliul unei persoane fizice sau familii, creșterea și îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi.
Serviciile de tip familial pot avea caracter specializat, în funcție de nevoile și de caracteristicile copiilor protejați.
Prin activitățile desfășurate, centrul își propun: să ofere găzduire și îngrijire într-un mediu cât mai aproape de cel familial oferind copiilor, să pregătească pentru viată copiii, favorizănd integrarea socio-profesională a acestora prin participarea și implicarea efectivă în toate activitățile de viată, să sprijine reintegrarea copiilor în familia naturală și să asigure legatura permanentă a copilului cu familia și alte persone apropiate lui .
Servicii oferite:
• servicii de îngrijire: asigurarea și prepararea hranei, asigurarea cazării în condiții optime, asigurarea drepturilor cu character social și material.
• servicii privind educația: de învățare de abilități sociale și de comunicare, de educare a valorilor morale și a unui comportament dezirabil în societate, de orientare profesională, școlară și vocațională.
• servicii privind sănătatea: supravegherea și monitorizarea stării de sănătate, educație pentru sănătate și de adoptare a unui stil de viață sănătos, acordarea primului ajutor.
• servicii orientate spre dezvoltarea deprinderilor de viață independentă: dezvoltarea deprinderilor instrumentale/autonomie personal, activități lucrative zilnice, activități de dezvoltare a deprinderilor gospodărești.
• servicii de recreere si socializare: activitati de socializare si petrecere a timpului liber.
Am studiat amănunțit această instituție și în mod special idea de protecție a copilului. In această lucrare m-am axat pe un grup destul de mare de persoane defavorizate si anume copii abandonați sau cei cu o situație dificilă în familie.
Conform unui studiu efectuat de UNICEF România în anul 2005, abandonul copiilor sub 5 ani continuă să reprezinte un fenomen îngrijorător, măsurile de reformă inițiate după anul 1990 având un impact limitat. Astfel, în anii 2003 și 2004, un număr de aproximativ 4000 de copii au fost abandonați anual (în fiecare dintre cei doi ani) în maternități, numărul de cazuri de abandon în spitale fiind anual de 5000. Rata abandonului (număr de copii abandonați la 100 nașteri-internări) a fost de 1,8 % în maternități (în anii 2003 și 2004), în timp ce în spitale, această rata a ajuns la 1,5% în 2003 și 1,4% în 2004.
Comparând datele pentru perioada 2003-2004 cu datele ce pot fi estimate pentru perioada anterioară anului 1990, putem observa că numărul acestor cazuri de abandon s-a triplat. Astfel, conform Ministerului Sănătății, în 1989 erau 10.954 copii sub 3 ani în orfelinatele din România. Precum rata de părăsire a sistemului sub vârsta de 3 ani era foarte redusă, se poate deduce că, anual, aproximativ 3.651 copii intrau în orfelinate fiind abandonați în maternități și spitale.
Analizând situația acestor copii abandonați, este îngrijorător numărul mare de cazuri de lipsă a actelor de identitate (64% în cazul celor din maternități, 30% în cazul celor din spitalele de pediatrie și sub 10% în cazul celor din serviciile de protecție în regim de urgență).
Dimensiunile fenomenului pot fi explicate dacă analizăm unele caracteristici ale mamelor care recurg la această măsură – 42,2% dintre ele sunt analfabete, 27% nu au absolvit școala generală, 80% dintre aveau un nivel socio-economic scăzut, iar 85% nu au o sursă stabilă de venit. În final, 28% dintre mame aveau vârsta sub 20 de ani la momentul nașterii copilului.
Potrivit datelor centralizate de Direcția Generală pentru Protecția Copilului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV), 1.474 de copii au fost abandonați de familii în maternitați, secții de pediatrie sau alte secții de spital în perioada ianuarie – decembrie 2012.
Din numărul total de cazuri de abandon inregistrate în anul 2012, mai mult de jumătate au fost semnalate în maternități. Astfel, 918 minori au fost părăsiți de mame imediat după naștere, 426 au fost lăsați în secții de pediatrie, iar 130 in alte secții de spital.
Potrivit sursei citate, 1.240 dintre copii au fost externați, iar dintre aceștia 486 s-au reîntors în familie, 12 au fost plasați la familia extinsă, 33 la o familie sau persoană, 563 la asistenți maternali, 56 în centre de plasament, 35 în centre de primire în regim de urgență, 55 fiind alte situații.
Numărul copiilor abandonați în 2012 este in creștere și comparativ cu anul 2009, cand la nivel național au fost înregistrate 1.400 de astfel de cazuri.
Toate aceste informații obținute din diverse statistici ale Direcției Generale pentru Protecția Copilului ne oferă posibilitatea de a observa ca pe parcursul timpului situația copiilor abandonați din România s-a agravat.
Consider că această situație s-a înrăutățit din mai multe motive dar, motivul principal fiind lipsa de educație a familiilor sărace și a femeilor care pot da naștere unui copil.
Se observă din datele prezentate anterior că majoritatea mamelor care îsi abandonează copii au o vârstă fragedă. Consider că in primul rând ar trebui să se găsească o soluție care sa ducă la scăderea natalității în rândul persoanelor care nu au posibilitatea să intrețină și să crească în mod decent un copil.
Combaterea acestei situații este mult mai importantă decât ajutarea în sine a coiilor abandonați.
În cadrul centrului de plasament Casa Solaris din Craiova se afla un număr de aproximativ 30 de copii abandonați cu vârste cuprinse între 2 și 17 ani. Acești copii sunt sunt școlarizați și educați în așa fel încât la vârsta de 18 ani să poată intra pe piața muncii.
Problema este că majoritatea acestor copii după ce ies din centrul de plasament nu reușesc să se integreze fiind destul de dificil să iși găsească un loc de muncă sau să iîntrețină o locuință.
Consider că ststul ar trebui să continue asistența acestor tineri până în momentul în care ei reușesc să obțină un loc de muncă și astfel să întoarcă statului banii cheltuiți cu educarea și întreținerea lor până la vârsta de 18 ani.
Consider că acești tineri sunt primii care ar trebui ajutați cu un loc de muncă de către stat și astfel problemele lor sunt rezolvate pe termen lung. Acești tiner trebuie învățați să iși procure singuri un trai decent. Nu este suficient să fie hrăniți de către stat până la vârsta de 18 ani și apoi reabandonați,deoarece, această situație ar duce din nou la nevoia de asistență socială pentru că acesti tineri neavând posibilități, vor reveni cu solicitări pentru ajutor social.
În cadrul centrului de plasament Casa Solaris, numărul copiilor abandonați nu se diminuează niciodată deoarece locurile care se eliberează în fiecare an sunt ocupate foarte repede.
Conform studiului realizat la acest centru de plasament precum si în cadrul Spitalului Județean din Craiova, am constatat că majoritatea copiilor sunt abandonați la naștere în general în maternitate iar în medie vârsta mamelor care iși abandonează copiii în județul Dolj este de 20-22 de ani.
Majoritatea mamelor care își abandonează copiii în maternitățile din Craiova provin din mediul rural. Motivele sunt variate dar în principal este vorba de mame care nu au posibilități financiare, care mai au și alți copii acasă și nu își permit să îi întrețină.
Consider că această situație apare datorită lipsei de educație sexuală în mediul rural.
În centrul de plasament Casa Solaris care, reprezinta obiectul studiului nostru există și copii care au fost scoși de către asistenții sociali din familiile lor. Acești copii provin din familii cu părinți violenți, care au probleme cu alcoolul sau pur și simplu care nu îi pot întreține în mod corespunzător.
Conform informațiilor obținute de la personalul acestui centru de plasament există un număr foarte mare de copii care sunt dați în grija asistenților maternali. Asistenții maternali sunt persoane care au posibilitatea și se angajază să țină în grijă pe o anumită perioadă de timp copii abandonați sau luați din familiile lor din diverse motive.
În cadrul centrului de plasament Casa Solaris cheltuielile cu întreținerea copiilor dar și cu angajații sunt destul de mari și de aceea consider că ar trebui să se găsească anumite metode ca acești bani sa ajungă intr-un final înapoi la stat prin contribuțiile salariaților care provin din acest mediu de exemplu. Acest lucru ar fi posibil doar dacă în urma terminării studiilor, aceste persoane defavorizate ar fi introduse în sistemul de muncă în proporție de cel puțin 50%. În acest sens situația este destul de complexă deoarece apare necesitatea inființării de locuri de muncă.
2.2.Studiu de caz cu privire la îmbunătățirea activității de asistență socială în județul Dolj.
Cu ajutorul datelor și informațiilor obținute de la personalul instituției care reprezintă obiectul acestei lucrări, si anume centrul de plasament Casa Solaris din Craiova și cu ajutorul studiului realizat la Biblioteca Județeană Teodor Aman din Craiova voi elabora câteva idei și opinii în legătură cu sistemul social din județul Dolj în ceea ce privește situația copiilor defavorizați.
Ca în orice domeniu, și în acest domeniu există un anume concept care desemnează o metodă de abordare a situației. Acest concept înfațișază în cazul asistenței sociale o metodă de coordonare și integrare a serviciilor sociale, medicale și educaționale destinate categoriilor de populații vulnerabile și defavorizate și de organizare și gestionare a intervențiilor specifice realizate de către diferiți specialiști în acord cu obiectivele stabilite pentru schimbarea situațiilor problematice ale beneficiarilor. Acest concept se centrează pe coordonarea, organizarea și direcționarea tuturor intervențiilor destinate asigurării serviciilor și pe integrarea lor în beneficiul copiilor și al familiilor acestora, ar reducerii perioadei de ședere a copiilor în sistemul de protecție prin urmărirea permanentă a progreselor înregistrate.
Cu alte cuvinte acest concept și metodele utilizate pentru punerea lui în practicăurmaresc interesul persoanei defavorizate iar acest interes este reprezentat de integrarea sa în societate cât mai rapidă. Această integrare presupune ca persoana vulnerabilă să reușească să iși câștige prin propriile forțe un trai decent. Problema existentă în judeul Dolj este aceea că persoanele defavorizate sau copiii care ies din centrele de plasament la vârsta de 18 ani nu sunt ajutați să se integreze. Lor li se oferă ajutoare sociale chiar dacă majoritatea sunt apți de muncă și ar fi mult mai benefic atât pentru stat cât și pentru beneficiarii ajutoarelor sociale să li se propună persoanelor defavorizate ocuparea unui loc de muncă în momentul în care vin să solicite un anume ajutor. Acest lucru presupune suplimentare locurilor de muncă în județul dolj și mai ales în zonele rurale unde există o problemă reală în acest sens.
Abordarea fiecărui caz de asistență socială în ceea ce privește protecția copilului presupune anumite etape.
Toate aceste informații mi-au fost furnizate de personalul centrului de plasament Casa Solaris dar ele pot fi găsite și în lucrarea intitulată ’’ Managementul de caz în protecția copilului: evaluarea serviciilor și practicilor din România’’ Ștefan Cojocaru, Daniela Cojocaru.
După cum spuneam etapele care trebuie parcurse într-un caz de asistență socială când ne referim la protecția copilului sunt următoarele:
– identificarea, evaluarea și preluarea cazului. Identificarea caului se poate realiza de către asistenții sociali cu ajutorul vizitelor realzate la familiile sărace sau cu probleme din diferite zone dar și prin reclamații. De exemplu conform datelor obținute de la personalul Spitalului Județean din Craiova, medicii sunt obligați să anunțe asistenții sociali în momentul în care se constată în unitatea în care îsi desfășoară activitatea un caz de abandon.
-evaluarea detaliată și în amănunt a situației. Spre exemplu în momentul în care se reclamă faptul că anumiți părinți sunt violenți cu copii lor și este necesar ca aceștia să fie preluați de asistenții sociali și integrați într-un centru de plasament, aceste reclamații trebuie verificate cu mare atenție și amănunțit. Familia trebuie urmărită periodic de asistenții sociali și în urma concluziilor trebuie luată o hotărâre.
-planificarea serviciilor și intervențiilor.
-furnizarea anumitor servicii anumitor servicii care vizează atât copilul cât și familia biologică extinsă sau de substitut, sau alte persoane de referință pentru copil.
-monitorizarea și reevaluarea periodică a progreselor înregistrate.
– închiderea cazului în situația în care au fost atinse finalitățile propuse în cadrul planurilor de intervenție.
Aceste etape sunt parcurse în instrumentarea tuturor cazurilor, indiferent dacă se referă la copii care beneficiază de o formă de protecție, se află în familie sau au fost reintegrați familial.
Conform legislației în vigoare există mai mulți termeni care denumesc persoanele responsabile de parcurgerea etapelor înfățișate anterior.
Există manager de caz; acesta este profesionistul care coordonează toate activitățile necesare atingerii finalității planului individualizat de protecție stabilite în cazul copiilor incluși într-o formă de protecție.
Responsabilul de caz pentru prevenire este similar managerului de caz dar are responsabilități legate de urmărirea obiectivelor stabilite în planul de servicii pentru copiii aflați în familie sau pentru cei care au fost reintegrați familial.
Responsabilii cu implementarea planului de intervenție specifică sunt profesioniștii care oferă servicii și intervenții specifice fiecărui caz în parte pe arii particulare de competență cum ar fi sănătatea, reabilitarea, educația, consilierea, terapia, acompanierea.
În figura de mai jos voi prezenta etapele managementului de caz. Toate metodele ce sunt puse în practică pentru reabilitarea unei anumite părți a societății pot fi considerate a fi o formă de management.
Fig.1 Etapele managementului de caz.
Această figură prezintă fiecare etapă care trebuie parcursă pentru a fi rezolvat în mod competent un caz de protecție socială în general nu numai în ceea ce privește situația copiilor abandonați sau aflați în medii care nu sunt propice creșterii lor, care reprezintă principalul subiect al acestei lucrări.
După cum am arătat în cadrul acestui studiu, instituția de practică pe baza căreia se conturează această lucrare este reprezentată de centrul de plasament Casa Solaris din județul Dolj.
În continuare voi prezenta câteva statistici cu privire la migrarea copiilor în acest centru de plasament, reintegrarea lor în familiile biologice sau în alte familii, precum și statistici cu privire la cheltuielile realizate cu creșterea și întreținerea acestor copii în centrele de plasament sau la asistenți maternali.
În acest centru de plasament se află în permanență un număr de aproximativ 30 de copii.
Cheltuielile lunare ale acestor copii vor fi înfățișate în tabelul următor. Consider esențială cunoașterea acestor cheltuieli deoarece prima idee de îmbunătățire a activității de asistență socială din județul Dolj consider că este în această privință asigurarea locurilor de muncă pentru acești copii defavorizați în momentul în care își termină studiile pentru a putea reîntoarce către stat beneficiile oferite cu ajutorul contribuțiilor reținute din salarii.
Conform datelor obținute de la centrul de plasament Casa Solaris și prezentate în tabelul de mai sus constatăm că statul are cheltuieli destul de consistente cu un singur centru de plasament. Bineînțeles că nu numai statul finanțează aceste centre de plasament ci există și persoane private care sponsorizează sau fac donații către astfel de instituții.
Conform acestui tabel putem constata că pe parcursul unui an se consumă resurse în valoare de 372 600 de lei într-un singur centru de plasament, bani care ar putea intra într-un anume circuit de refolosire dacă ei ar fi recuperați ulterior prin integrarea acestor copii în câmpul muncii și oprirea anumitor contribuții.
Tabelul următor reprezintă o statistică realizată de reprezentanții centrului de plasament Casa Solaris pe parcursul a 3 ani în legătură cu cheltuielile care au avut loc.
Toate aceste date ne-au fost furnizate de reprezentanții centrului de plasament Casa Solaris. Ele înfățișează câteva din tipurile de cheltuieli ce trebuie suportate pentru îngrijirea și educarea copiilor defavorizați, abandonați care se află într-un centru de plasament.
Desigur, pe lângă aceste cheltuieli mai există și altele cum ar fi cheltuielile de întreținerea a spațiilor unde sunt amplasate centrele de plasament sau cheltuieli cu medicamentele necesare copiilor.
Am constatat în urma studiilor realizate la Biblioteca Județeană din Craiova și cu ajutorul informațiilor primite de la centrul de plasament Casa Solaris dar și de la reprezentanții Spitalului Județean din Craiova sau de la Primăria municipiului Craiova ca numărul copiilor din centrele de plasament este în creștere și în concluzie și cheltuielile cu acești copii se măresc.
Oare nu este mai bine să se încerce eliminarea cauzei care duce la creșterea numărului de copii abandonați și anume încercarea de a educa indivizii din mediile rurale unde se află cea mai mare rată a abandonului, din punct de vedere sexual, pentru a scădea natalitatea în familiile care nu își permit creșterea și întreținerea corespunzătoare a unui copil?
Consider că implementarea unui program de educare în acest sens în mediul rural precum și supravegherea mai atentă a familiilor care au dat naștere deja unui copil dar care nu au o situație financiară foarte bună este mult mai puțin costisitoare decât întreținerea unui număr atât de mare de copii părăsiți sau scoși din mediul familial din diverse motive.
O altă problemă existentă în acest sistem se referă la numărul mic al asistenților sociali sau al managerilor si responsabililor de caz în raport cu numărul copiilor defavorizați.
Următorul tabel prezintă cu aproximație numărul copiilor aflați în centre de plasament în județul Dolj.
Conform celor arătate în tabelul de mai sus constatăm că în județul Dolj numărul copiilor abandonați se află în creștere iar în anul 2014 creșterea a fost spectaculoasă.
Această statistică a fost realizată cu ajutorul informațiilor obținute de la Spitalul Județean din Craiova și de la Primăria Craiova dar și din studierea unor statistici anterioare realizate de ziarele locale Gazeta de Sud și Ediție specială și prezentate sub forma unor articole.
Faptul că exista un număr de 43 de copii adoptați în 2014, față de 28 copii în 2013, în Dolj ar trebui să conducă la punerea unui semn de întrebare din partea autorităților. Unde este problema, de ce numărul copiilor abandonați în județul Dolj a crescut atât de mult în doar un an? Desigur ar trebui găsite soluții pentru combaterea acestui fenomen și în opinia mea soluția cea mai viabilă este găsirea unei metode care să conducă la scăderea natalității în familiile sărace și educarea tinerilor din punct de vedere al vieții sexuale și al reproducerii.
Mai mulți copii adoptați anul trecut în Dolj, față de anul 2013. Potrivit datelor Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj, în 2014 au fost adoptați 43 copii comparativ cu 28 în cursul anului 2013.
Odată cu modificarea legii adopțiilor s-a văzut o îmbunătățire a demersurilor privind adopția copilului. A fost reactualizată legea adopțiilor și au făcut-o ușor mai permisivă pe anumite tronsoane, lucru care a ajutat instituțiile, cu adopțiile copiilor.
În Dolj sunt 24 centre în sistem rezidențial, unde copiii sunt găzduiți, iar prin intermediul altor 23 centre, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj oferă servicii de specialitate (consiliere medicală, juridică, psihologică, socială, servicii de recuperare pentru copiii cu dizabilități ) dar fără să-i adăpostească pe aceștia pe termen lung.
Tot mai multe mame din județul Dolj își abandonează copiii abia născuți.
Îi lasă în maternitatea în care i-au adus pe lume și pleacă speriate că nu au ce să le ofere, nu primesc sprijinul familiei, nu au alături bărbatul cu care l-au conceput. Altele îi abandonează ceva mai târziu, la numai câțiva ani de viață, în alte centre spitalicești. De la începutul acestui an și până în prezent, au existat 42 de cazuri cu risc de abandon conform reclamațiilor realizate de medicii și asistenții din maternități .
Pentru 25 dintre acești copii s-au încheiat procese-verbale de constatare a abandonului. Cinci dintre acești micuți au fost preluați de asistenți maternali profesioniști, trei dintre ei au ajuns la un centru de plasament pentru copiii cu dizabilități, 13 copii au fost reintegrați în familia naturală, iar patru se află în continuare în spital pentru tratarea unor probleme medicale, conform datelor oferite de reprezentanții Serviciului Evaluare Inițială, din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Dolj.
Acestea nu sunt singurele cazuri ce au nevoie de monitorizare. În alte 17 situații, angajații unităților spitalicești din județul Dolj au solicitat sprijinul asistenților sociali ai DGASPC Dolj, deoarece femeile aflate în îngrijire sunt minore care au adus pe lume copii sau femei care au probleme de sănătate, în special psihice. Au mai existat alte 12 solicitări chiar de la părinții acestor copii. Părinți săraci, care au mărturisit că nu au cu ce să-și crească copiii.
Statisticile sunt îngrijorătoare, având în vedere că și în anul 2014, zeci de copii au fost abandonați sau au fost în risc de a fi părăsiți. 17 dintre acești micuți au ajuns la asistenți maternali profesioniști, alți șapte cu probleme de sănătate sau dizabilități au ajuns într-un centru special. Anul trecut s-au înregistrat 65 de sesizări din partea unităților sanitare privind cazuri de abandon sau copii aflați în risc de a fi abandonați. Opt copii au fost preluați de direcțiile de asistență socială și protecția copilului din alte județe, deoarece părinții nu aveau domiciliu în Dolj. 25 de copii au fost integrați în familia naturală, în urma consilierii părinților. Alți patru copii nou-născuți au decedat în spital din cauza unor probleme de sănătate.
Cu fiecare an care trece, numărul copiilor abandonați îngroașă rândurile celor instituționalizați. În prezent, avem aproximativ 1.400 de copii aflați în grija statului. 152 dintre acești copii sunt declarați adoptabili, însă numărul celor care vor ajunge într-o familie este mult mai mic. O problemă în legătură cu adopțiile este că toate familiile care doresc să adopte vor, în special, bebeluși sau copii cu vârste foarte mici, de preferat sub doi ani. Un alt aspect important de care țin cont este cel legat de starea de sănătate a copiilor. Procesul de adopție durează, deoarece persoanele autorizate sunt obligate să caute rudele până la gradul IV ale copilului ceea ce îngreunează acest proces.
Se discută, în prezent, despre scurtarea timpului până la adopție pe care copiii trebuie să îl petreacă în sistemul de stat, dar și de modificarea cadrului legislativ care menționează identificarea rudelor până la gradul IV.
În 2014 au fost încheiate 43 de adopții, iar în acest an, 13 familii doljene au primit încuviințare de adopție. Alte 47 de familii doljene au obținut atestatul și sunt trecute pe listele de așteptare conform datelor obținute de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj.
O soluție pentru rezolvarea problemelor create de abandonul copiilor în creștere în județul Dolj poate fi înlesnirea adopțiilor prin modificarea legislației în vigoare.
O problemă destul de importantă în ceea ce privește copii abandonați se referă la copii cu dizabilități deoarece aceștia sunt foarte greu de integrat în societate și întreținerea lor presupune cheltuieli mult mai mari. În general acești copii nu sunt adoptați deoarece orice familie care dorește să adopte un copil, dorește un copil sănătos și mulți dintre ei nici nu își pot găsi un loc de muncă după terminarea studiilor.
Există și anumite instituții care se ocupă cu prevenirea separării copilului de familia sa. Aceste instituții sunt organizate sub forma ONG-urilor și conform datelor obținute din lucrarea intitulată ’’ Managementul de caz în protecția copilului: evaluarea serviciilor și practicilor din România’’ Ștefan Cojocaru, Daniela Cojocaru existau într-un număr destul de mare în întreaga țară în anul 2007, numărul lor fiind în creștere.
Observăm că resursele ONG situate în județe sunt orientate cu prioritate către centrele de zi, inclusiv cele pentru reabilitare, mai ales în zonele urbane.
Din cele prezentate mai sus constatăm faptul că în grija statului nu se află numai copii abandonați de părinți din diverse motive ci și copii care sunt scoși din familiile biologice deoarece acolo nu există un mediu benefic creșterii lor.
Consider că soluția acestor probleme ar fi un sistem de educare a părinților în primul rând.
După cum am prezentat în acest capitol cheltuielile care sunt necesare pentru creșterea, îngrijirea și educarea copiilor aflați în grija statului sunt foarte mare și de aceea cred că o soluție pentru obținerea de fonduri ar fi mediatizarea cazurilor sociale si solicitarea sprijinului ce ar putea fi oferit de privați.
2.3.Posibilități de îmbunătățire a activității sociale din județul Dolj și a activității desfășurate în Centrul de Plasament Casa Solaris Craiova
Pentru îmbunătățirea sistemului de asistență socială din județul Dolj consider că este necesară angajarea asistenților sociali în maternități și secții de pediatrie deoarece pentru anumite categorii de vârstă (0-3 ani) există o rată ridicată a numărului de copii abandonați de către mame în centrele spitalicești. Desigur este necesară și realizarea unor programe care să combată abandonul la nivel local. De exemplu un centru de asistență specializată pentru femeile însărcinate.
Consider că abandonul copiilor nou născuți s-ar diminua și dacă mămicile ar beneficia de un ajutor de creștere a copilului chiar dacă nu au avut un loc de muncă anterior nașterii.
Pentru reducerea actelor de abuz, exploatare prin muncă sau neglijare la care sunt supuși copii este necesară dezvoltarea unei strategii naționale de încurajare a programelor de educație parentală.
Incidența ridicată a acestor comportamente parentale arată că , în anumite medii sociale, încă nu au fost promovate cultura și ideologia drepturilor copilului. În acest context reducerea riscului de apariție a unor comportamente dăunătoare dezvoltării copilului, presupune învățarea unor noi comportamente, însușirea unor noi valori și norme de către părinți.
În continuare voi prezenta conform legii câteva din drepturile copilului în România care ar trebui făcute cunoscute tuturor părinților pentru a nu mai exista cazul în care asistenții sociali sunt nevoiți să separe copiii de familiile lor datorită nerespectării drepturilor acestora.
Legea nr. 272/ 2004
Art. 1. – (1) Prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului.
Autoritățile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protecția copilului sunt obligate să respecte, să promoveze și să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicata, și ale celorlalte acte internaționale în materie la care România este parte.
Art. 2. – (1) Prezenta lege, orice alte reglementari adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
(4) Persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate sa implice familia în toate deciziile, acțiunile și masurile privitoare la copil și să sprijine îngrijirea, creșterea și formarea, dezvoltarea si educarea acestuia în cadrul familiei.
Art. 3. – De dispozițiile prezentei legi beneficiază:
a) copiii cetățeni români aflați pe teritoriul României;
b) copiii cetățeni români aflați în străinătate;
c) copiii fără cetățenie aflați pe teritoriul României;
d) copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecție în condițiile reglementarilor legale privind statutul și regimul refugiaților în România;
e) copiii cetățeni străini aflați pe teritoriul României, în situații de urgență constatate, în condițiile prezentei legi, de către autoritățile publice române competente.
Art. 4. – În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
a) copil – persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, în condițiile legii;
b) familie – părinții și copiii acestora;
c) familie extinsă – copilul, părinții și rudele acestuia până la gradul IV inclusiv;
d) familie substitutivă – persoanele, altele decât cele care aparțin familiei extinse, care, în condițiile legii, asigură creșterea și îngrijirea copilului;
e) planul individualizat de protecție – documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestațiilor si a masurilor de protecție speciala a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia și a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
f) planul de servicii – documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor și a prestațiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului si a familiei, în vederea prevenirii separării copilului de familia sa;
g) reprezentant legal al copilului – părintele sau persoana desemnata potrivit legii să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile părintești față de copil;
h) A.N.P.D.C. – Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului;
i) C.P.C. – comisia pentru protecția copilului;
j) D.G.A.S.P.C. – direcția generală de asistență socială și protecția copilului;
k) S.P.A.S. – serviciul public de asistență socială;
l) O.R.A. – Oficiul Român pentru Adopții.
Art. 5. – (1) Copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor, în condițiile prezentei legi.
(2) Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
(3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivității locale din care fac parte copilul si familia sa. Autoritățile administrației publice locale au obligația de a sprijini părinții sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligațiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând și asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.
(4) Intervenția statului este complementară; statul asigură protecția copilului si garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituțiile statului și de autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu.
Art. 6. – Respectarea și garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:
a) respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea șanselor și nediscriminarea;
c) responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor si îndeplinirea obligațiilor părintești;
d) primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenția multisectorială și parteneriatul dintre instituțiile publice si organismele private autorizate;
f) asigurarea unei îngrijiri individualizate si personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnității copilului;
h) ascultarea opiniei copilului și luarea în considerare a acesteia, ținând cont de vârsta și de gradul sau de maturitate;
i) asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecție;
j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protecției împotriva abuzului și exploatării copilului;
l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelație cu ansamblul reglementarilor din această materie.
Art. 7. – Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naționalitate, apartenență etnică sau origine socială, de situația materială, de gradul și tipul unei deficiențe, de statutul la naștere sau de statutul dobândit, de dificultățile de formare și dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinților ori ale altor reprezentanți legali sau de orice altă distincție.
Consider că în România aceste drepturi ale copilului nu sunt făcute cunoscute și de aceea în general se produ evenimente precum separarea copiilor de familiile lor care îi maltratează sau îi supun la diverse munci.
Subiectul acestei lucrări este reprezentat de îmbunătățirea activității sociale în județul Dolj și am ales ca ramură a activității sociale un grup vulnerabil care în județul Dolj este destul de mare, și anume copii abandonați sau scoși din mediul lor familial de către asistenții sociali.
Consider că pentru a se micșora numărul acestor copii defavorizați trebuie mai întâi să cunoaștem cauzele fenomenului de abandon.
Cauzele acestui fenomen sunt diverse dar, conform celor sesizate pe teren în timpul studiului pentru elaborarea acestui proiect am constatat că principalele motive pentru care mamele din județul Dolj își părăsesc copii sunt reprezentate de sărăcie și de faptul că majoritatea mai au și alți copii în întreținere.
Lipsa educației din punct de vedere sexual în ceea ce privește metodele de contracepție, reprezintă de asemene o cauză a numărului mare de copii abandonați.
În mod normal pentru a elimina fenomenul abandonului din județul Dolj ar trebui eliminate cauzele care duc la apariția acestui fenomen. Având în vedere că majoritatea mamelor care lasă copii în plasament provin din mediul rural este foarte greu să se creeze pentru ele posibilitatea de a avea un loc de muncă, mai ales că majoritatea nu au nici studiile necesare.
Cauzele abandonului sunt greu de eliminat, cel puțin la nivel local dar, putem sugera câteva idei pentru îmbunătățirea activității de asistență socială în județul nostru.
Ideile ce vor fi prezentate în continuarea acestui capitol au fost inspirate din sistemele europene de asistență socială care, au fost studiate în diverse lucrări la Biblioteca Județeană din Craiova.
Voi prezenta câteva elemente privind asistența socială din Europa și voi încerca să corelez într-o scurtă prezentare sistemul de asistență socială din județul Dolj cu cel din țările mult mai dezvoltate pentru a găsi soluții ce ar putea fi puse în practică și în zona Olteniei.
Asistența socială europeană a avut dintotdeauna o dimensiune internațională, contribuind astfel la dezvoltarea profesiei de asistent social și a acestei activități în principiu și pe alte continente.
Există în zilele noastre o dezbatere complexă la nivel european cu privire la noile direcții de dezvoltare a sistemelor de asistență socială, ce se referă la o schimbare de concepție potrivit căreia ar trebui investit în dezvoltarea socială, în capitolul social și emoțional prin programe de educație și formare profesională, în acest fel s-ar diminua problemele sociale.
În cazul particular pe care l-am studiat cu ocazia elaborării acestei lucrări consider că investiția în dezvoltarea socială în zona Olteniei ar reprezenta o bună soluție pentru combaterea multor probleme. Programele de educație și formare profesională ar ajuta tinerele mămici să obțină un loc de muncă stabil și astfel și-ar putea întreține copii și nu ar mai fi nevoite să îi abandoneze.
De asemenea sunt necesare și programe de educație sexuală care să se realizeze în școli deoarece conform informațiilor obținute de la centrul de plasament Casa Solaris din Craiova și de la Spitalul Județean Dolj există foarte multe tinere mămici care nu au împlinit nici vârsta majoratului și sunt nevoite să își părăsească copiii deoarece familiile nu îi acceptă iar ele nu au posibilitatea să îi întrețină.
În această perioadă, Europa se confruntă cu probleme sociale cum ar fi rata ridicată a șomajului, excluderea socială a anumitor categorii sociale, sărăcia și polarizarea socială.
Consider că în Oltenia principala problemă socială este legată de sărăcie, de lipsa locurilor de muncă și de aici provin și dificultățile părinților de a-și crește și întreține copiii.
S-au stabilit o serie de principii și priorități în domeniul protecției sociale din Uniunea Europeană care să asigure persoanelor protecție și coeziune socială.
Aceste principii sunt:
Promovarea coeziunii economice și sociale.
Asigurarea accesului egal la servicii de calitate pentru toți cetățenii europeni; sănătate, educație, asistență socială.
Promovarea egalității de șanse și combaterea oricărei forme de discriminare.
Promovarea incluziunii sociale.
Garantarea unui venit adecvat și a resurselor necesare pentru o viață demnă.
Educația pe toată durata vieții.
Participarea la dezvoltarea socială și economia bazată pe cunoaștere.
Ocuparea forței de muncă și egalitatea în muncă.
Coordonarea și protejarea drepturilor sociale ale persoanelor care circulă în Uniunea Europeană.
Implementarea valorilor sociale comune.
Grija față de rețelele de solidaritate socială, principiu materializat prin existența fondurilor structurale, ar și prin anumite evenimente comune.
Egalitatea de tratament în toate statele membre.
Totalizarea perioadelor de asigurare, de activitate salarială sau independentă.
Exportabilitatea anumitor beneficii sociale.
Participare și responsabilitate.
Parteneriat social și implicarea societății civile.
Salarii decente si echitabile.
Politici sociale transnaționale.
Creșterea și ocrotirea copilului se realizează de către părinți. Dacă unul dintre ei este în imposibilitatea de a-și manifesta voința, ocrotirea se realizează de către unul dintre părinți ( art.98, alin.(2) c. fam.).
Există însă situații în care ambii părinți au decedat sau, deși sunt în viață, se află în imposibilitatea de a-și exercita drepturile și îndatoririle. În acest caz se impune asigurarea pentru copil de asistență alternativă.
Sursa acestei impuneri este reprezentată principiul general conform căruia copilul nu poate fi în nici un moment lipsit de grijă și ocrotire.
Măsurile prevăd plasamentul în cadrul altei familii, adopția, sau plasamentul copilului în instituții specializate de ocrotire.
După legea română, ori de câte ori copilul este lipsit în mod temporar sau permanent de ocrotirea părintească, fie din culpa acestora, fie din motive independente de voința lor, copilul se află în dificultate și are dreptul la asistență socială.
Există diverse modalități de ocrotire a copilului aflat în dificultate conform legislației din România și aceste modalități la care se poate apela vor fi înfățișate în figura de mai jos.
Cunoscând toate aceste direcții am putea emite câteva idei cu privire la îmbunătățirea activității de asistență socială din județul Dolj.
Conform celor discutate cu personalul centrului de plasament Casa Solaris există o problemă destul de profundă în ceea ce privește personalul calificat dispus să lucreze în asemenea instituții deoarece munca depusă este destul de solicitantă iar salarizarea nu este direct proporțională cu această muncă.
Asistenții și îngrijitorii din astfel de centre de plasament sunt remunerați în medie cu salariul minim pe economie ceea ce duce la existența unui număr din ce în ce mai mic de îngrijitori în centrele de plasament, în comparație cu numărul în creștere al copiilor abandonați. Acest fapt generează nesupravegherea corespunzătoare a minorilor ceea ce poate duce la grave probleme.
O primă soluție pentru îmbunătățirea activității de asistență socială din județul Dolj ar putea fi reprezentată de mărirea salariilor personalului.
De asemenea consider că statul ar trebui să investească cât mai mult în educația copiilor pentru ca aceștia să se poată integra cât mai repede în societate la vârsta majoratului când pleacă din centrele de plasament.
De exemplu statul ar putea investi în ceea ce privește centrul de plasament Casa Solaris în amenajarea unei săli dotată cu calculatoare și internet pentru că pentru tinerii din ziua de azi internetul reprezintă o sursă de informare din toate punctele de vedere și i-ar putea ajuta să se dezvolte profesional.
Nu numai salariile angajaților și dotările centrelor de plasament din Craiova reprezintă o problemă în acest domeniu dar și numărul mic de astfel de instituții în comparație cu necesitățile existente.
O altă soluție de îmbunătățire a activității sociale în județul Dolj se refera la construcția unor centre de plasament sau a unor sedii unde persoanele aflate în dificultate pot fi consiliate.
Consider că în special în zonele rurale din jurul Craiovei ar trebui suplimentat numărul asistenților sociali care, trebuie să își desfășoare activitatea pe teren, să supravegheze familiile cu dificultăți financiare sau cu un număr mare de copii care prezintă riscul de a recurge la un abandon.
De asemenea consider că în județul Dolj este necesar să se suplimenteze numărul asistenților maternali deoarece copiii aflați în centre de plasament ar fi integrați mai ușor în societate din familia unui asistent maternal decât direct din centru.
Toate aceste probleme ar putea fi soluționate cu ajutorul fondurilor de la bugetul de stat dar, aceste fonduri nu sunt suficiente pentru realizarea unui proiect de o asemenea amploare și de aceea ar trebui găsite soluții pentru majorarea acestui fond.
În opinia mea o bună soluție este reprezentată de introducerea cât mai rapidă pe piața muncii a tinerilor ce provin din centre de plasament sau din familiile asistenților maternali. Acești tineri ar trebui să reprezinte o prioritate pentru stat la ocuparea anumitor locuri de muncă pentru că ei pot prin intermediul contribuțiilor să reîntoarcă statului banii cheltuiți pentru educarea și întreținerea lor pe parcursul timpului.
Statul nu dispune de un buget suficient pentru rezolvarea tuturor problemelor existente în domeniul asistenței sociale la nivel local și de aceea există și anumite momente în care se apelează la mediul privat.
Parteneriatul public-privat reprezintă o modalitate modernă de rezolvare a problemelor sociale din cadrul comunităților locale prin eficientizarea serviciilor publice.
La nivel european parteneriatul public-privat reprezintă o tendință puternic susținută în cadrul politicilor sociale, în mod special în țări ca Marea Britanie, Olanda, Italia, Franța.
Acesta presupune o colaborare între sectorul public și cel privat, între instituții ale statului și organisme private implicate în calitate de parteneri locali în dezvoltarea programelor de asistență socială.
Formele structurale și obiectivele parteneriatului public-privat sunt multiple, în funcție de sectorul în care se realizează dar, în general misiunea acestora este de a contribui la dezvoltarea socială.
În vederea îmbunătățirii asistenței sociale în județul Dolj propun realiyarea unui departament de management de caz în cadrul DGASPC.
Înțelegerea diferită a managementului de caz și confuziile existente impun o reorganizare a resurselor umane, implicit o adaptare a organigramei DGASPC care să includă un departament al managementului de caz.
Introducerea în structura organiyațională a unui astfel de departament prezintă o serie de avantaje importante: clarifică rolurile și responsabilitățile managerilor și responsabililor de caz, modifică esențial filosofia sistemului de protecție a copilului, preyintă oportunități de deyvoltare a resurselor umane și de motivare a personalului, condiționează specializarea și profesionalizarea sistemului de protecție , diminuează conflictele de interese ale responsabililor de caz care trebuie să lucreze pentru o finalitate PIP, dar în același timp urmărește să prezerve sistemul actual, oferă condiții pentru facilitarea procesului de contractare a serviciilor, crește șansele de lucru cu personalul specializat, care să fie atras în domeniu prin contractarea diferitelor servicii sociale, menține rolul important al DGASPC în managementul tuturor cazurilor de copii aflați în sistemul de protecție, indiferent cine este furnizorul serviciilor adresate copiilor și familie.
Concluzii și propuneri
În situația reorganiyării structurii DGASPC concluzionez că prin includerea departamentului de management de caz, se pune problema personalului care ar putea să îndeplinească aceste responsabilități. Există compartimente sau servicii în cadrul DGASPC care ar putea fi reorganizate cum ar fi serviciile de consiliere și sprijin al gravidelor, reorganizarea serviciilor de plasament ăn familia lărgită prin implicarea asistenților sociali din cadrul primăriilor în reevaluare și monitorizare.
Elaborarea unei metodologii clare privind aplicarea unui astfel de tip de management se impune realizarea unei metodologii foarte clare. Acest lucru consider că trebuie să fie însoțit de pregătirea personalului pentru înțelegerea și aplicarea acestei metode. Această metodologie consider că ar trebui să fie transmisă și explicată în primul rând conducerii DGASPC și apoi ar trebui organizate cursuri de formare cu personalul din aceste instituții.
O altă propunere se referă la controlul extinderii rețelei de asistenți maternali. Creșterea permanentă a numărului copiilor aflați în asistență maternală este văyută ți ca o consecință a restricțiilor impuse de legislația actuală privind instituționaliyarea copiilor cu vârste de până la 2 ani dar și de nevoia de protecție pentru această categorie de copii, care impune un control al extinderii rețelei de asistență maternală, foarte costisitoare.
Reintegrarea copiilor în familia biologică este un proces care începe chiar dinainte de a fi separat copilul de părinții săi, dar amânarea reintegrării și lipsa serviciilor de la nivelul comunității îi diminuează acestuia șansele de a se întoarce în familie.
O nouă propunere de îmbunătățire a activității de asistență socială din Dolj se referă la implicarea autorităților locale în realiyarea serviciilor de prevenire.
Odată cu modificarea legislației privind acordarea alocației pentru creșterea copilului, datorită majorării cuantumului la 200 de lei pentru copii de până la 2 ani, se constată scăderea solicitărilor de plasament al copiilor, în specfial în sistemul de asistență maternală. Pe de altă parte există o rata foarte ridicată de reintegrare familială a copiilor cu vârste de până la doi ani.
Aceasta reprezintă și o provocare pentru serrviciile de prevenire a abandonului copiilor, care intră în sarcina autorităților locale, inclusiv prin sprijinul pe care trebuie să îl acorde pentru trusoul copilului nou născut dar și prin acțiuni locale de monitorizare, intervenție și sprijin pentru părinții cu copii de vârstă mică. Totodată autoritățile locale prin responsabilii de caz de la nivelul primăriilor trebuie să preia cazurile de reintegrare familială a copiilor și să monitorizeze modul în care aceștia beneficiază de îngrijire, de educție și protecție în familia de origine.
Sistemul de protecție a copilului se confruntă cu fluctuații de personal generate de nivelul scăzut al salariilor comparativ cu celelalte poziții similare din sistemul bugetar, iar personalul pregătit în sistemul de protecție a copilului migrează către alte sectoare. În opinia mea ar trebui să se identifice metode de motivare în acest sistem cum ar fi: schimbarea stilului managerial, recunoașterea meritelor și succeselor, oferirea unor condiții de dezvoltare profesională, promovare. Stimularea personalului. este o altă soluție care se poate realiza prin modificarea grilei de salarizare în acord cu cele ale pozițiilor echivalente din alte sectoare bugetare.
Bibliografie
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Imbunatatirea Activitatii de Asistenta Sociala In Dolj (ID: 121477)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.