Imaginea Statului Si Imaginea Tarii

1.2. Imaginea statului si imaginea tarii: delimitări conceptuale

Imaginea statului a devenit un subiect reflectat în literatura de specialitate ca urmare a modificărilor din cadrul sistemului internațional și caracterului actual al relațiilor internaționale. Imaginea a devenit un factor important a relațiilor dintre state, care adesea servește ca argument în procesul de luare a deciziilor politice. Ca urmare a acestui proces, sporește interesul atît teoretic, cît și practic vizavi fenomenul dat, pe arena internațională.

Pentru a demonstra evoluția analizei teoretice a conceptului de imaginea statului, este necesar să evidențiem ideile propuse la sfîrșitul secolului al XX-lea, cînd se utiliza noțiunea de imaginea țării în marketing și adesea foloseau conceptul dat, ca sinonim al noțiunii de imaginea țării de origine. Un exemplu în acest sens este cel al autorilor Roth și Romeo (1992), care consideră că imaginea țării este ”percepția globală a produselor dintr-un anumit stat bazată pe percepția precedentă a producției statului respectiv și punctele forte și slabe a acesteia în marketing” (consideră imaginea țării sinonim cu imaginea țării de origine).

Ulterior, sporirea interesului față de acest fenomen și conștientizarea faptului că imaginea țării, ca și orice alt tip de imagine nu este unidimensională, a generat alte opinii în rîndul cercetătorilor, aceștea evidențiind și alte dimensiuni ale conceptului. De exemplu:

Martin și Eroglu (1993), argumentează că imaginea țării, este un set complex de opinii descriptive, inferențiale și informaționale despre o țară anumită. Kotler (1993) sugerează că imaginea țării este suma tuturor opiniilor, ideilor, impresiilor pe care le au persoanele despre o anumită țară.

Reieșind din multidimensionalitatea sa, termenului imaginea țării a fost definit și de alți autori.

Abordarea privind divizarea imaginii țării în imagine internă și externă, este înaintată atît de autori occidentali, cît și de cei ruși. Astfel, atît Jenes, cît și Galumov consideră că imaginea internă, este modul în care cetățenii percep țara lor și ceea ce cred despre ea, iar imaginea externă reprezintă, percepțiile și părerile străinilor și a altor state despre țara respectivă.

Însă A. Galumov, completează abordarea dată prin evidențierea faptului, că imaginea internă constituie un conglomerat de componente ca: imaginea politică externă, imaginea politicii informaționale, imaginea democrației, imaginea puterii, imaginea economiei, imaginea forțelor militare.

În construirea imaginii externă a statului, autorul propune să reieșim din logica unei orînduiri, prin procesul de influențare a conștiinței contra-agenților statului pe arena internațională (adversari și aliați; parteneri și concurenți), sub forma unor ”subimagini”. Acestea se suprapun într-o anumită ordine una peste alta: cu proiectarea componentei politico-geografică cu luarea în considerare a elementului de resurse naturale. Urmează imaginea cultural-civilizațională, ulterior pe acest bloc se aranjează imaginea socio-mentală a poporului. Aceasta este completată de rezultatul muncii poporului sub forma potențialului economic. Imaginea valorilor naționale finisează această structură. (Figura 1)

Figura 1

Totodată, în literatura de specialitate, pot fi evidențiate mai multe tipuri de abordări, unii autori care diferențiază 2 concepte- imaginea statului și imaginea țării, dar și cercetători care folosesc aceste noțiuni în calitate de sinonime.

Autorul rus- И. В. Лябухов, prezintă principalele abordări conceptuale ale autorilor ruși, pornind de la 2 abordări ale analizei statului. Astfel, în urma generalizării cercetărilor cu privire la stat, pot fi delimitate 2 abordări: îngustă și largă.

În sensul larg, statul poate fi înțeles ca totalitatea instituțiilor puterii și populația care locuiește pe un anumit teritoriu. În urma acestei abordări, termenul poate include și alte caracteristici obiective- geografice, climatice, resurse naturale ș.a. teritoriul, plus caracteristicile societății- istorice, culturale, etnice, religioase. În acest context, conceptul de stat este asemănător cu cel al țării. În sensul îngust, statul include sistemul instituțiilor puterii, ceea ce oferă posibilitatea să-l utilizăm ca sinonim al cuvîntului- putere. Existența acestor 2 abordări, generează opinii diferite asupra conceptului imaginea statului și corelația cu imaginea țării.

În rîndul cercetătorilor care nu fac delimitare clară între imaginea statului și a țării, este autorul rus- A. Galumov. Dintr-o perspectivă, imaginea statului este explicată de acesta ca- ”…baza, care determină reputația țării pe arena internațională, în rezultatul acțiunilor subiecților ei care colaborează cu lumea externă”. Din altă perspectivă, imaginea țării este explicată de el ca- ”totalitatea caracteristicilor obiective ale sistemului statal, care interacționează între ele (economice, geografice, naționale, culturale, demografice ș.a.), care s-au format în urma evoluției statale ca subsistem, eficacitatea interacțiunii cărora stabilește tendințele proceselor socio-economice, socio-politice, naționale și confesionale în cadrul țării”.

De aceeași părere este și cercetătorul rus- I. B. Cașlev. În lucrarea sa, în colaborare cu autorul precedent, el propune clasificarea factorilor care formează imaginea statului, în urma căreia putem concluziona relația de sinonimie dintre conceptele studiate:

1. Statice- resursele naturale, poziția geografică, suprafața teritorială, moștenirea istorică și culturală a societății ruse.

2. Dinamice:

– Sociologice: aspectele socio-psihologice, morale, etice ale societății ruse.

– Instituționale: stabilitatea dezvoltării economice, nivelul PIB-ului, atractivitatea investițională, mediu legal.

În calitate de sinonime, imaginea statului și imaginea țării au fost utilizate și de alți cercetători, de exemplu- L. A. Socolova- Serbscaia.

Însă, această abordare nu este unică în literatura de specialitate. Mulți cercetători diferențiază imaginea statului și imaginea țării, evidențiind specificul ontologic și gnosiologic. De această părere este E. V. Frolov, definind imaginea statului ca- ”imaginea și opinia formată în conștiința politică a cetățenilor, grupurilor sociale și a societății în întregime despre aparatul de stat, format pe baza activității socio-economice și de altă natură, în cadrul sau în afara statului, precum și nivelul eficacității funcționării sistemului politic”. E.V. Frolov, accentuează intensiv diferența dintre imaginea statului și imaginea țării, precum și faptul că termenul de stat în acest context este utilizat în sens de legătură cu termenul putere.

O abordare similară este înaintată de I. V. Bîba. Imaginea statului, după părerea ei, este ”viziunea complexă și stereotipizată despre stat, bazată pe caracteristicile lui obiective, a proprietăților istorice ale evoluției, formării cu ajutorul mitologiei și tehnologiilor informaționale, împreună cu experiența colectivă a poporului”.

O altă noțiune propune I. N. Medvedeva, care definește imaginea statului ca- ”viziunea simbolică simplistă a instituțiilor de stat bazată atît pe activitatea reală a acestora, cît și pe motivația politică a oamenilor, creată pe baza miturilor și a stereotipurilor”. Dacă pentru utilizarea termenului ”stat”, trebuie să se vorbească despre o organizație a puterii politice, cu un mecanism special, cu sistem de intituții și organe, care conduce societatea, atunci termenul ”țară” are cu totul altă conotație.

Cea mai reliefată deosebire a categoriilor ”imaginea statului” și ”imaginea țării” poate fi observată, dacă sunt analizate structura elementelor care formează cele 2 fenomene.

Imaginea țării constituie complexul următoarelor elemente:

Geografic: relieful, clima, resursele naturale, poziția geografică, suprafața teritoriului etc.

Etnico-lingvistic: compoziția etnică, multinaționalism (mononaționalism), limba.

Istorico-cultural: trecutul istoric al poporului, cultura în sensul îngust al cuvîntului, nivelul de cultură generală.

Religios: apartenența religioasă, existența și răspîndirea altor confesiuni, rolul bisericii în societate.

Agricol: metodele principale ale activității agricole, nivelul dezvoltării economice și bunăstarea populației.

Pe de altă parte, imaginea statului include organele puterii politice. Aceasta poate fi analizat din perspectiva principiului separării puterilor în stat (legislativă, executivă, judecătorească), cît și mult mai diferențiat (imaginea liderului statului, organelor puterii, elita guvernatoare, birocrația). Respectiv, imaginea statului, pe de o parte este mai concretă decît imaginea politică, însă din alt punct de vedere, ea include și elemente nepolitice.

În urma analizei abordărilor conceptuale propuse de mai mulți autori din diferite perioade și diverse regiuni, pot menționa că conceptele ”imaginea statului” și ”imaginea țării” conțin destul de multe diferențe atît în plan ontologic, cît și gnosiologic, incluzînd diferite elemente, structură specifică și mecanism de formare. În același timp, aceste două concepte în plan practic pot fi unite, astfel încît poate fi utilizată conotația pozitivă a imaginii țării, pentru a construi imaginea pozitivă a statului.

Consider că aceste două concepte trebuie să fie delimitate, deoarece imaginea statului presupune totalitatea percepțiilor și viziunilor atît a publicului intern, cît și a celui extern, ca urmare a activității instituțiilor de stat, a liderilor politici, a realizărilor și implicării statului în cadrul organizațiilor internaționale, în relațiile cu alte state etc. Iar, imaginea țării se referă la opiniile și asociațiile care se formează ca urmare a cunoașterii complexului de elemente ca cel istoric, geografic, religios, cultural etc. al unei țări.