Identitate Nationala Si Fericire

Identitate națională și fericire

Introducere

Unul dintre obiectivele eale politicii sociale europene este de a promova bunăstarea, menținând în același timp coeziunea la nivelul Uniunii. Puține studii tratează, totuși, relația între aceste obiective. Și mai puține sunt focalizate pe măsurarea acestor variabile. Ambele concepte nu sunt ușor de definit din cauza naturii lor complexe, iar relația dintre cele două, deși intuitiv pozitivă, nu a fost cercetat în extenso. Cu puține excepții (Fitoussi), fericirea sau bunăstarea subiectivă ca scopuri nu sunt explicit menționate în documentele Uniunii Europene [de vorbit despre eforturile recente de măsurare a bunăstării].

Pe de altă parte, discuțiile despre clădirea coeziunii la nivelul Uniunii Europene nu pot să nu țină seama de conceptul de identitate. Aici însă domnește mai degrabă ambiguitatea. Astfel, Mayer și Palmowski (2004) remarcă existența unor contradicții flagrante în documentele de politici ale Uniunii Europene în ceea ce privește sprijinul pentru identitatea națională („Uniunea trebuie să respecte identitățile ale statelor membre”, Art. 6 paragraf. 3 EU) și identitatea europeană (Uniunea trebuie să-și stabilească obiectivul de a-și “afirma identitatea pe scena internațională”, Art. 2 EU). Așa cum discută autorii mai sus-citați, noua Constituție Europeană nu se mai referă însă la identitate, fie că este vorba de cea națională sau europeană. Acest lucru este legat de ambiguitatea relației dintre cetățenia europeană și națională. În Tratatul de la Amsterdam din iunie 1997 se afirmă că "Cetățenia Uniunii completează și nu înlocuiește cetățenia națională". Pentru Koslowski {, 1999 # 1371}, ambiguitatea definiției este, totuși, cea mai bună modalitate de a concilia cele două tipuri de cetățenie.

Există o relație între identitatea națională, cea europeană și bunăstare subiectivă? Problema este, cred eu, importantă pentru mai multe motive. În primul rând, punctul de vedere al Comisiei Europene este că menținerea coeziunii sociale atât la nivel național cât și european este o modalitate de realizare a obiectivului de creștere a bunăstării. Folosind bunăstarea subiectivă ca o evaluare globală ca calității vieții, suntem interesați de modul cum identitățile naționale și europene influențează această variabilă. Pe de altă parte, pare rezonabil să credem că sporirea bunăstării poate consolida identificarea lor cu națiunea și cu Europa în ansamblu. Totuși, s-a acordat prea puțină atenție explorării relației dintre cele două variabile.

(bibliografie nouă)

O clarificare este cu atât mai necesară, cu cât previziunile din principalele teorii în domeniu sunt contradictorii. Teoria identității sociale {Tajfel, 1979 # 1127} prezice că mândria națională și identificarea cu națiunea este asociată cu bunăstarea subiectivă crescută, în timp ce pe baza teoriei cosmopolitismului {Inglehart, 1970 # 1397; Norris, 2000 # 1375} ne-am aștepta grupurile mai înstărite și mai tinerii (care sunt printre cele mai fericite persoane din România), să se identifice mai mult cu entitățile și instituțiile supra-naționale.

Identități individuale și sociale: concepte opuse sau similare?

Înainte de a se identifica cu națiunea lor sau cu Europa ca întreg, oameni își dezvoltă propria identitate, definită ca o sumă de caracteristici individuale prin care o persoana este recunoscută. Construcția identității este rezultatul procesului de integrare a experiențelor individuale. De aceea, dar și din cauza multitudinii contextelor sociale în care evoluează oamenii, identitatea individuală este multidimensională și relațională, fiind construită prin interacțiunile individuale. Identitatea socială este adesea văzută adesea ca opusă identității individuale {Tajfel, 1979 # 1127}. Conceptul pornește de la ideea că indivizii fac auto-categorisiri, incluzându-se pe ei înșiși în categorii cu nivele diferite de abstractizare: umanitate, grup, individ.

"O colectivitate (sau un grup social sau cultural) se desprinde din identificarea colectivă socială a persoanelor care sunt angajate în moduri identice sau similare de gândire și modele similare de comportament, datini și obiceiuri, care sunt conștienți de apartenența lor ca identitatea specială, și care acționează în virtutea că apartenența comună " {Macdonald, 1993 # 1128 ", apud. Carl `, 2003}.

Wentholt {, 1991 # 1373 ", citat în Verkuyten 2004} împarte identitatea în trei componente: socio-structurale (în legătură cu clasificarea socială), culturale (asociate cu comportamente și roluri specifice) și ontologică (bazate pe orientări de valoare). Astfel, identitatea înseamnă internalizarea clasificărilor externe în roluri sociale, prin identificarea cu grupuri specifice. Un tip special de identitate este dată de identificarea cu umanitatea ca un întreg (allo-identificarea) {Leary, 2008 # 1137}.

Identitatea națională este înțeleasă în termenii “existenței unor comunități cu legături de sânge și apartenență ce reies din conviețuirea în aceeași patrie, și mituri culturale, simboluri și memorie istorică, resurse economice și drepturi și îndatoriri economice comune”. Naționaliștii sunt cei care se identifică puternic cu statul-națiune, ce au puțină încredere în instituțiile multilaterale sau multinaționale și, în mod special, Uniunea Europeană. Conceptul de cosmopolitism cuprinde identificarea prioritară cu lumea ca un întreg, dar și sprijinul pentru instituțiile de guvernare la nivel global, precum O.N.U. {Norris, 2000 # 1375}.

Relația dintre identitate individuală și cea socială este dinamică și adesea concurențială. Dumont {, 1986 # 1374} descrie faptul aparent paradoxal că procesele istorice de dezvoltare a statului-națiune au exercitat un puternic proces de individualizare. Individul pare a fi mai mult o invenție modernă, fiind este legată de faptul că influența grupurilor apropiate (cum ar fi familia și comunitatea locală) au fost slăbite de apariția statului-națiune. Astfel, întărirea sentimentului identității individuale este un efect al dezvoltării identității naționale.

Pentru Koslowski {, 1999 # 1371} de asemenea, cetățenia națională și cea europeană nu se opun, dar sunt complementare:

"Existența unor astfel de identități multiple, sugereaza dovezile, nu constituie o criză de legitimitate pentru UE, ci mai degrabă un rezervor de legitimitate. Pentru a construi UE cu privire la modelul de un stat, și de a impune o cetățenie europeană mai unificată în detrimentul omologii sale naționale, ar genera aproape sigur opoziția feroce societale și subminează legitimitatea proiectului de integrare în ansamblu. Într-un sens, apoi, "incomplete și fragmentate" Cetățenia europeană criticat de către Comisie este pur și simplu o reflectare a identităților fragmentate a cetățenilor europeni care nu acceptă ca o politică de identificare, fie / sau propunere. tolerarea publice de complexitate politice astfel reprezintă o sursă de legitimitate pentru o UE mai multe niveluri și un sistem politic în evoluție european " {Koslowski, 1999 # 1371 ", 168}

Identitate socială și bunăstare subiectivă

Rezultatele prezentate următoare pot contribui la dezbaterea cu privire la cauzele genetice și de mediu ale variației fericirii, cunoscută și sub numele teoriile bunăstării subiective ca stare sau trăsătură. Teoria fericirii ca trăsătură a fost propusă de Stones {, 1994 # 91}, care susține că aceasta este o trăsătură psihologică. Astfel, bagajul genetic individual și diferențele psihologice înnăscute influențează fericirea într-un mod mai consistent decât efectele situaționale {Costa, 1987 # 419}. Veenhoven {, 1994 # 53, pp. xxx} susține, dimpotrivă, că bunăstarea subiectivă "este destul de stabilă pe termen scurt, dar nu și pe termen lung, nici în termeni relativi și nici în termeni absoluți". Mai mult, pentru el condițiile socio-economice sunt cei mai importanți factori care influențează fericirea individuală. Potrivit teoriei condițiilor sociale pentru o viață bună (livability), propusă de sociologul olandez, o persoană este fericită atunci când societatea îi oferă condiții de viață bune (atât din perspectiva realizării nevoilor de bază cât și din punct de vedere al libertății economice, politice ș.a.md.) și are cereri rezonabile de la aceasta {Veenhoven, 2000 # 58}.

În cadrul acestei dezbateri, influența vieții sociale asupra fericirii individuale pare să fi devenit interesantă pentru specialiști abia în ultima perioadă {Haller, 2006 # 912}. Cercetătorii în domeniu s-au concentrat mai degrabă asupra beneficiilor psihologice ale vieții sociale (interacțiuni sociale, suport social, etc.) decât pe identificarea acelor dimensiuni ale vieții sociale care induc variații în fericirea individuală. Puțină atenție a fost acordată proceselor de grup, ca și mecanismelor prin care participarea la grupurile sociale conduce la fericire. Acest lucru este oarecum surprinzător, dat fiind că legătura între viața socială și fericire a fost prezentă constant în discursul filosofic începând cu anticii. Aristotel, de exemplu, consideră că contextul social influențează fericirea oferind oportunitatea de a practica virtuțile morale și pe cele intelectuale. Chiar și în condiții sociale adverse, fericirea poate fi atinsă dacă avem o micro-societate, un cerc de prieteni în care aceste virtuți se pot manifesta {Aristotel, 2002 # 1395}. Începând cu Iluminismul, un accent mai puternic a fost pus pe relația dintre bunăstarea publică și fericirea individuală, deși nu e prea clar dacă în opinia acestor gânditori factorul public este un mediator sau doar un distribuitor al fericirii {Ionescu, 1984 # 1366}.

Există însă dovezi că procesele colective la nivel național influențează sentimentele individuale. În fapt, vom folosi mai des termenul de "reglarea colectivă a afectului". Politica, evident, unul din domeniile în care aceasta se manifestă. În Africa de Sud, după abolirea apartheid-ului, nivelul mediu național de satisfacție cu vieții a crescut cu un punct pe o scală de la 1 la 10, dar schimbarea a ținut relativ puține timp: după doi ani media a scăzut la nivelul inițial {Moller, 1998 # 1024}. O altă dovadă vine de la cercetarea lui Norman Bradburn de la NORC, care a folosit scala balanței afective. Cum ancheta de teren pe care o desfășura s-a încheiat chiar înainte de asasinarea președintelui Kennedy, a fost programat un val suplimentar, în speranța măsurării schimbărilor în nivelurile bunăstării subiectivă cauzate de acest eveniment. Astfel, el și colegii săi au constatat o creștere a nivelului afectului negativ la cei intervievați. Interesant, au găsit de asemenea că și nivelul afectului pozitiv crescuse {Bradburn, 1969 # 394}. Se pare că șocul și durerea națională provocate la scară națională de moartea președintelui au fost contrabalansate de cel puțin două efecte pozitive – o creștere a activismului (oamenii au devenit mai interesați evenimentele politice și sociale), precum și a solidarității (conform relatărilor vremii se opreau șocați pe stradă pentru a discuta cu persoane necunoscute).

Un alt domeniu de implicat aici, nu în întregime independent de politică, este sportul. Sporturile naționale atrag puternice pasiuni, victoria fiind adesea asociată cu și mândria e grup și cea națională. Cum elocvent o exprima generalul american Douglas MacArthur, în 1928, în contextul victoriilor la atletism în cadrul Jocurilor Olimpice, sportul „trezește mândria națională și aprinde din nou spiritul național” {American Olympic Committee, 1928 #1031`, p. 6`, citat Brichford 2002}. Într-adevăr, în ciuda globalizării, media descrie realizările sportive în termeni specific naționali {Pinkus, #1614}. Ritualurile asociate cu evenimente globale generale precum Jocurile Olimpice sunt puternic impregnate de markerele identității naționale {Traganou, 2010 #1911;Hogan, 2003 #1910}, media preluând și amplificând sentimentele naționale asociate cu acestea {Cho, 2009 #1912}. Mai mult, asemenea competiții majore precum jocurile olimpice sau campionatele mondiale de fotbal sunt folosite de guverne pentru a-și promova interesele naționale {Tomlinson, 2006 #1913}. Adesea ele stârnesc interese antagoniste și duc la conflicte, violențele pe stadioane fiind folosite pentru a exhiba puternice sentimente identitare naționale antagonice {Rolland, 2007 #1915} și putând chiar degenera în conflicte armate, ca în cazul așa-numitului război al fotbalului. Totuși sportul are și un puternic caracter simbolic ce poate fi folosit în scopuri pacifiste, ca în cazul meciului de fotbal organizat de coaliția anti-talibană pe stadionul din Kandahar {Pinkus, #1614}, sau chiar cu substrat globalizator {vezi interesante studii de caz în \Tomlinson, 2006 #1913}.

Există mai multe probe ale efectelor (cel puțin pe termen scurt) ale victoriilor echipei naționale asupra mândriei naționale și bunăstării subiective a spectatorilor. Astfel, Schwarz și Strack {, 1987 # 47} au găsit o schimbare pozitivă în nivelul de bunăstare subiectivă a fanilor german după ce echipa națională a câștigat un meci important. În cel mai recent studiu pe națiuni, Kavetsos {, 2011 #1879} găsește că națiunile cu performanțe bune la Jocurile Olimpice din 2000 și la Campionatul European de Fotbal tind să aibă o mai mare mândrie națională. Un studiu anterior al aceluiași autor arată că națiunile care au organizat astfel de evenimente arată, după consumarea evenimentelor, niveluri mai ridicate de mândrie națională {Kavetsos, 2010 #1916}.

Modurile în care evenimentele colective influențează fericirea sunt parțial cuprinse în conceptul de autoreglare socială. De exemplu, Mesquita și Albert {, 2007 # 1370} insistă asupra faptului că există norme sociale pentru a exprima emoții; de asemenea, afirmă ei, că cultura determină modul în care înțelegem aceste emoții. Practicile comune în America de Nord facilitează și promovează niveluri relativ mari de fericire și de mândrie, în vreme ce practicile din Estul Asiei generează grade mai mare de circumspecție și de rușine. În plus, afirmă autorii citați, trebuie să trecem

"dincolo de concepția reglării emoției ca proces individual și să discutăm despre reglarea emoției la nivel socio-cultural. Argumentăm că practicile culturale însele – de fapt lumile sociale în care se angajează individul – contribuie în moduri importante la reglarea emoțională" {Mesquita, 2007 # 1370 ", 487}.

Experiența de zi cu zi, confirmată de puținele cercetări din domeniu, sugerează că evenimente naționale produc procese care influențează la rândul lor bunăstarea subiectivă a membrilor unei națiuni. Unul dintre conceptele legate de procesele colective este identitatea de grup și națională. Într-o lucrare anterioară am dezvoltat o conceptualizare a legăturii dintre identitatea națională și bunăstare, expusă scurt în paginile următoare.

Identitatea și fericire

În vreme ce numeroși autori concep fericirea ca rezultatul individual al participării în viața socială, sunt puțin evidențe directe asupra legăturii dintre procesele de grup și fericire. Identitatea este adesea văzută ca o caracteristică individuală dobândită în cadrul unui proces mai complicat. Într-o interpretare funcțională, rolul proceselor identitare este acela de a ne elibera de anxietate, de a da un sens al vieții, de a ne satisface nevoia de afiliere. Toți aceștia factori au fost identificați ca având contribuție la creșterea fericirii individuale. Dezvoltarea identității individuale crește nivelul stimei de sine, variabilă puternic corelată cu fericirea {Diener, 2000 # 23}. O altă caracteristică legată de identitate este consistența de sine (calitatea de integrare a diferitelor identități), care s-a dovedit și ea a fi un bun predictor al fericirii {Keyes, 1998 # 1238}.

Ce fel de empiric dovezi sprijină ipoteza unei relații pozitive dintre identitatea socială și fericire? În primul rând, s-a dovedit că existența unei identități sociale pozitive este asociată cu fericirea. De exemplu, în Africa de Sud, cercetătorii au descoperit că identificarea cu un ideal al națiunii este asociată cu bunăstarea subiectivă.

"Credința în idealul "națiunii-curcubeu" crește optimismul și promovează fericire în timpul tranziției Africii de Sud către democrație stabilă, împiedicând astfel alienarea printre perdanților în noua conjunctură politică " {Dickow, 2002 # 1132 ", p. 175}.

Stima de sine colectivă este corelată cu bunăstarea subiectivă a studenților imigranți {Zhang, 2007 # 1124}. De asemenea, identificarea etnică a fost asociată cu crescută a bunăstarea subiectivă a copiilor de imigranți de origine turcă și chineză din Olanda. Astfel, "păstrarea legăturii cu un grupul și cultura proprii are o influență pozitivă asupra bunăstării" {Verkuyten, 2001 # 1122}. Această relație poate fi mediate de eficacitatea colectivă, "adică senzația unei persoane că ea și grupul ei pot răspunde în mod eficient la situațiile defavorizante" {Outten, 2009 # 1135}. Haller și Müller {, 2008 # 1136}, deși pornesc cu ipoteza că aspectele identitare (cum ar fi originea etnică) au nici un efect asupra satisfacției cu viața, concluzionează că:

"Efecte semnificative si destul de clar rezultă, de asemenea, din alte aspecte ale identității sociale, și anume de la identitatea etnică/ națională, religioasă, regională și de clasă" {Haller, 2008 # 1136 ", 26}.

Prin urmare, există dovezi că atât identitatea individuală cât și cea colectivă sunt asociate cu bunăstarea subiectivă. Dacă am stabilit că această relație se susține din punct de vedere empiric, se pune problema ce legătură cauzală există între cele două variabile și, dacă există, care este sensul cauzării?

Cel mai simplu mod de a răspunde la această este de a presupune cauzalitatea directă. Potrivit teoriei identității sociale, identitatea aduce beneficii psihologice precum precum sentimentul apartenenței, stima de sine colectivă și mândria națională sau de grup. Acestea, la rândul lor, s-au dovedit a influența bunăstarea subiectivă. Drept rezultat, ne-am aștepta să identificăm o relație cauzală directă între identitate națională și fericire.

Se poate concepe și un circuit cauzal invers, mulțumită cercetărilor asupra utilității fericirii în viața socială, începute de Veenhoven & Argyle {, 1989 # 1377}. Printre beneficiile faptului de a fi fericit, Sagiv și Schwartz {, 2000 # 931} includ existența unor resurse emoționale pozitive pentru participarea la viața comunității:

„Cei fericiți și mulțumiți de viața lor pot fi mult mai susceptibili de a avea resurse emoționale pentru a urmări autonomia (auto-direcție), a pune accent pe toleranță (universalism) și a se concentra asupra bunăstării celor apropiați (bunăvoință), de exemplu” {Sagiv, 2000 # 931 ", 181}.

Aceasta pare să arate că și bunăstarea subiectivă întărește sentimentul de apartenență la statul-națiune. Cu toate acestea, rămâne de discutat dacă identitatea națională implică altruismul universal, dat fiind că aceste sentimentele altruiste sunt de multe ori orientate către in-grup și coincid cu o mai mare prejudecată și adversitate față de out-grup. Reticența față de o astfel de explicație este de înțeles în contextul recrudescenței violențelor naționaliste din anii nouăzeci ai secolului trecut.

În sfârșit, am putea lua în considerare și ipoteza corelației aparente. Aceasta ar implica o a treia variabilă care exercită o influență cauzală asupra ambelor variabile, ceea ce le face să fie corelate. Această a treia variabilă ar fi bunăstarea națională și personală. In societățile bogate ne așteptăm ca indivizii să fie mai fericiți, dar și mai mândri de țara lor. Prin urmare, ei vor avea o stimă de sine colectivă crescută și un mate puternic sentiment al apartenenței. În același mod, în cadrul unei țări, cei mai mulțumiți de situația lor financiară, cu mersul democrației și economia de piață din țară ar trebui, de asemenea, să arate o mai mare mândrie națională și o mai puternică stimă de sine colectivă. Pe de altă parte, teza cosmopolitismului propusă de Inglehart și Norris prezice că grupurile care o duc mai bine din punct de vedere economic, tinerii care sunt și mai educați și mai urbani decât restul populației, să aibă mai degrabă atitudini cosmopolite, și să nu e identifice în același grad cu restul populației cu țara în care trăiesc. Astfel, legătura de cauzalitate între cele două variabile este complexă și este foarte posibil să avem aici de-a face cu lanțuri cauzale multiple.

(schema cauzala?)

Nu ne propunem aici să testăm în profunzime relațiile cauzale, mai ales fiindcă caracteristicile datelor nu permit testarea ipotezelor cauzale. Astfel, vom porni cu un model predefinit al cauzalității directe, cu bunăstarea subiectivă ca variabilă dependentă. Totuși, vom include în model, împreună cu variabilele socio-demografice, și care reflectă poziția individuală, precum satisfacția cu venitul gospodăriei, satisfacția cu economia de piață și democrația în România, precum și măsurile identificării cu națiunea și ale mândriei naționale, ca și în schema din figura 1.

– Figura 1 aici –

Încercăm aici să testăm două ipoteze:

H1. Evaluările bunăstării personale și naționale au un impact pozitiv asupra identificării individului cu națiunea, independent de poziția sa în societate.

H2. Controlând pentru variabilele socio-demografice și ale bunăstării, personale și naționale, variabilele identității naționale și ale identificării cu națiunea vor fi pozitiv asociate cu bunăstarea subiectivă.

Date și metodă

În scopul de a test aceste ipoteze, am folosit datele din World Values ​​Survey pentru România, 2005 {World Values ​​Survey Association, 2008 # 1378}, care coincid cu un val al Barometrului de Opinie Publică din România. Cercetarea de teren a avut loc între 22 octombrie și 4 noiembrie 2005. 1776 persoane de 18 ani și peste au fost intervievate la domiciliu, eșantion fiind reprezentativ pentru din populația adultă din România, cu o marjă de eroare de ± 2,3%.

Variabilele utilizate în studiu țin de patru grupuri: identitate națională, percepția bunăstării colective/naționale, bunăstarea subiectivă și variabile de control (socio-demografice).

Identitate națională. În al patrulea val al World Values Survey, variabilele relevante pentru identitatea națională au fost: mândria de a fi român (scalată de la 4 -Deloc mândru la 1 -Foarte mândru, Scala a fost inversată); identificarea cu comunitatea locală/Regiunea/țara/Europa; (Patru întrebări formulate de genul: "Mă văd ca un membru al comunității locale", Cu răspunsuri de la 1 -Puternic de acord la 4 -puternic dezacord; scara a fost inversată pentru a fi utilizate); Condiții pentru cetățenia română (inclusiv patru întrebări: având în strămoșii mei de la numărătoareariu, Fiind născut pe SOI țării melel, Adoptarea vamale din țara mea; respectarea legilor țării mele, Măsurată de la 1 -foarte important la 3 -deloc important; scara, de asemenea, a fost inversată), și atitudinea pozitivă față de diversitatea etnică din țară, O singură întrebare cu răspunsuri de la 1 – diversității etnice erodează unitatea unei țări, La 10 – diversității etnice îmbogățește viața țării mele). Descriptivele pentru variabilele identității naționale sunt prezentate în secțiunea rezultate.

Bunăstarea personală și naționale a fost măsurată prin satisfacția cu veniturile gospodăriei (1 – foarte nemulțumit la 10 – foarte mulțumit), evaluarea democrației în țară (1 – Nu la toate democratice la 10 – Complet democratice) Și Satisfacția cu economie de piață în România (1-foarte nemulțumit pentru a 5-foarte mulțumit). Descriptivele prezentate în tabelul 1 arată, că cei mai mulți respondenți sunt destul de nemulțumiți sau foarte nemulțumiți cu situația financiară a gospodăriei lor. Cea mai mare o parte dintre respondenți nu sunt nici nemulțumiți nici mulțumit cu economia de piață din România, fiind în același timp în cea mai mare parte mulțumiți de democrația din țară.

– Tabelul 1 despre aici –

Bunăstarea subiectivă a fost măsurată prin satisfacția cu viața ca întreg (1 -foarte nemulțumit la 10 – foarte mulțumit). Cum se vede în figura 2, media națională este ușor peste mediană (care are valoarea de 5,5). Ar trebui să ne amintim că România are printre cele mai scăzute scoruri medii din UE în ceea ce privește nivelurile fericirii {vezi de exemplu, \ Fahey, 2004 # 584}.

– Figura 2 aici –

Pentru a testa ipotezele referitoare la asocierea dintre identitatea națională, bunăstarea personală și națională și bunăstarea subiectivă, am inclus în analiză o serie de variabile socio-demografice. În acest scop am creeat patru variabile dummy: sexul masculin (1-masculin, 0-feminin), vârstă 18-35, vârstă 60 + (Categoria de referință: 36-60 de ani), și membru al majorității etnice românești (1 da, 0 nu). Variabilele următoarele au fost incluse în aceeași formă în analiză: nivelul de instrucție (de la 1 – nici o educație formală, la 9 – universitare absolvită), venit pe gospodărie (1 – cea mai mică decilă la 10 – cea mai mare decilă), și dimensiunea localității (1 – 2.000 de locuitori sau mai puțin la 8 – 500.000 de locuitori sau mai mult). Descriptivele variabilelor socio-demografice sunt prezentate în tabelul 2.

– Tabelul 2 aici –

Rezultate

1. Nivelul și structura identității naționale

În cele ce urmează vom schița trăsăturile principale ale identității naționale românești, așa cum rezultă din distribuția variabilelor incluse în studiu.

– Tabelul 3 despre aici –

Așa cum se arată în figura 3, cei mai mulți oameni sunt destul de mândri sau foarte mândri de a fi români. Mai puțin de 16% din respondenți au declarat că au nivel scăzut sau foarte scăzut de mândrie națională. Identificarea ca cetățean român este cea mai puternică, urmată de cea cu membrii comunității locală, așa cum se vede în figura 4.

– Tabelul 4 despre aici –

Lucru destul de interesant, identificarea cu Uniunea Europeană este mai redusă decât cea ca cetățean al lumii. Trebuie să amintim că ancheta WWS a avut loc cu mai mult de un an înainte ca România să intre în UE. Deci, în mod oficial, românii nu erau cetățeni ai UE la vremea la care răspundeau la această întrebare.

Alte caracteristici ale identității naționale sunt date de cerințele proiectate pentru ca cineva să devină cetățean român. Așa cum se arată în tabelul 5, cel mai important criteriu indicat de respondenți este respectarea legilor țării, urmat de a se supune legilor țării. Totuși, criteriul de a fi născut în țară este considerat important și foarte important pentru cetățenie de mai mult de jumătate din respondenți.

– Tabelul 5 despre aici –

În cele din urmă, așa cum se arată în figura 3, distribuția atitudinii pozitive față de diversitatea etnică are o formă dreptunghiulară pentru respondenții care sunt membri ai majorității etnice românești. Aceasta înseamnă că puțin peste jumătate din etnicii români au o atitudine pozitivă față de alte grupuri etnice în țările lor, considerându-le ca imbogățind climatul din țară, în timp ce cealaltă jumătate este mai înclinată să considere că diversitatea etnică erodează unitatea țării. Din punctul de vedere al respondenților membri ai minorităților etnică, lucrurile se văd, cum era de așteptat, diferit: peste 80% dintre aceștia au o atitudine pozitivă față de grupurile etnice din țările lor.

– Figura 3 aici –

E interesant să discutăm rezultatele în lumina conceptului de naționalism etnic ce definește națiunea în termeni de etnie, afirmând că cetățenia trebuie să se bazeze pe existența unor strămoși comuni, pe unitatea de limbă și credință. Anthony Smith {, 1991 # 1386} folosește acest termen pentru a distinge această atitudine de naționalismul civic care, susține el, este mai caracteristice culturilor vest-europene în care cetățenia nu este moștenită ci o problemă de alegere, și întreținută prin participarea activă la comunitate. Aceste două concepte au fost înrădăcinate în diferite experiențe care Smith le numește încorporare birocratică (civic-teritorială, pe baza unui proces de construcție de sus în jos, pornind de la elite) și mobilizarea vernaculară (când națiunile au fost create "de jos", folosind resurse culturale cum ar fi istoria, limba, religia și obiceiurile comune). Fundamentele acestei distincții, ca și capacitatea ei de discriminare a fost recent puternic contestate {vedeți o discuție a acestei teorii în \ Mungiu, 2004 # 1389}.

Structura de corelații parțiale între variabilele identității naționale, prezentate în tabelul 6, arată că atitudinile de tipul identității etnice și naționale sunt destul de eterogen, fiind departe de a se încadra în definiția naționalismului etnic. Cu toate acestea, trebuie observat că identitatea națională românească, așa cum este ilustrată de aceste rezultate, este împărțit în mod egal între perspectiva cetățeniei moștenite și cea a acceptării altor grupuri etnice.

– Tabelul 6 aici –

Într-adevăr, indicatorii identității naționale, arată o structură structură foarte eterogenă. Se observă că atitudinea față de diversitatea etnică în țară este corelată, dar numai foarte slab (r = 0,05), cu mândria națională. Controlând pentru variabilele menționate mai sus, obținem că cei având o atitudine pozitivă față de diversitatea etnică din țară sunt ceva mai înclinați să fie mândri de etnia lor. Cerința existenței unor strămoși comuni pentru cetățenie corelează de asemenea cu mândria națională și cu identificarea cu națiunea (r = 0,12, respectiv, r = 0,07), iar cea mai mate asociere statistică a fost evidențiată între variabilele mândrie națională și identificare ca cetățean român (r = 0,31). Datele necesită o analiză mai aprofundată pentru a explica patternurile atitudinilor etnice și naționale în România, dar acestea pot să constituie subiectul unei viitoare lucrări. Datorită acestei structuri eterogene, am decis să includ mai departe în analiză ca variabilă dependentă numai mândria de a fi român, care are cea mai mare corelație inter-itemi în rândul celor patru indicatori ai identității naționale. Această variabilă va fi regresată în fața variabilelor socio-demografice și asupra evaluărilor bunăstării personale și naționale.

2. Bunăstare personală și națională și mândrie națională

Cum am arătat mai devreme, evaluările bunăstării personale și naționale sunt de așteptat să aibă un impact pozitiv asupra mândriei națională a respondenților. Acest ipoteză a fost testat în cadrul eșantionului românesc, folosind un model de regresie multiplă având cu mândria națională ca variabilă dependentă. Variabile independente au fost introduse după cum urmează: mai întâi variabilele socio-demografice, apoi cele ale bunăstării personale și naționale. Utilizarea acestor ultime variabile sporește în mod semnificativ adecvarea modelului care rămâne totuși mai degrabă scăzută (r pătrat = 0.09). În tabelul 7 sunt trecuți coeficienții de regresie standardizați și nestandardizați pentru variabilele incluse, împreună cu nivelul lor de semnificație statistică.

– Tabelul 7 aici –

Ca prezentate în tabelul 7, toate variabilele personale și bunăstării sociale au o influență pozitivă independent asupra variabilei dependente. Asta este, toate aceste variabiles influența mândria de a fi român chiar și atunci când am de control pentru variabilele socio-demografice, ceea ce înseamnă că ipoteză H1 este confirmată. Dintre aceste variabile, satisfacția cu economia de piață în România hca cea mai mare coeficient de regresie standardizat (Β = 0,14),adică cea mai mare contribuție la variația variabilei dependente.

Printre leae variabile socio-demografice inclus în ambele modele, Vârsta cuprinsă între 18 și 35 ani (Β =- 0.08),instruire la nivel (Β =- 0.09), mărimea orașului (Β =- 0.11), și au o influență negativ semnificativ asupra dependente variabilă. Astfel, fiind în data deESE vârstă limitele, Având în educația formală și mai mult care trăiesc într-un oraș mai mare diminua mândria națională. Acest efect poate fi explicat prin asteptarile mai mare ca persoanele cu aceste caracteristici au despre societate, că diminua satisfacția lor cu condițiile sociale și, La rândul său, lor naționale de mândrie.

Un alt linie de explicație nu a fost dat de cosmopolitism teorii (Inglehart 1970; Norris 2000), Care sublinia Valorile schimbare a tinerei generații, mai educați și preponderent urban față de identificarea cu entități supranaționale și instituțiile și suport pentru valorile cosmopolite. Unele dintre noastre analizele anterioare, cu date români părea să confirme această ipoteză {Baltatescu, 2006 # 1390; Baltatescu, 2006 # 1391}, Arătând că tineri, care sunt, de asemenea, mai educați și locuiesc preponderent în mediul urban, display de identificare cu națiunea mai puțin decât generația mai în vârstă.

Pe de altă parte mână, Fiind membru al unei minorități etnice este negativ asociată cu mândria națională (β =-0.11). definiție de România ca stat național, împreună cu aspirațiile centrifugal a minorității maghiare (cel mai mare din țară) poate explica acest rezultat, și, de asemenea, constituie un argument în favoarea tezei de naționalismul etnic.

3. Personale și naționale bunăstarea, identitatea națională și fericire

The second ipoteză este aici supus încercării: atunci când controlul de variabile socio-demografice și evaluările personale și naționale bunăstarea, mândria națională și identificarea ca un cetățean din România va influența în mod pozitiv precum și bunăstarea subiectivă a individului? În acest scop vom folosi cel mai puțin de regresie Squares, propunând un al treilea model în care vom adăuga variabile naționale de identitate: mândru de a fi român, identificarea cu țara, Cerință pentru cetățenia țării, și atitudinea față de minorităților etnice. Nici unul dintre cele patru Requirements pentru cetățenia română a fost corelat cu satisfacție cu de viață.Modelul cu restul a identității naționale variabile și satisfacția cu viața ca un întreg depind învariabilă ORL este prezentată în tabelul 8.

– Tabelul 8 despre aici –

Toate-learee naționale de identitate variabilele incluse au o INFL pozitiv independentuence pe variabila dependentă, în sensul că a doua ipoteză este confirmată: Pplimbare de a fi român (Β = 0,07), de identificare cu țara (Β = 0,06), și Positive atitudine față de diversitatea etnică în țară (Β = 0,09), prezice satisfactia fata de viata a individului, chiar și atunci când am de control pentru variabilele socio-demografice și personale și naționale variabile bunăstarea.

Toate variabilele personale și naționale bunăstarea, în rândul lor, au o influență semnificativă pozitiv asupra variabilei dependente, dar de departe cea mai mare este satisfactia cu situația financiară a gospodăriei, cu β = 0,45. Faptul că venitul este un predictor mai mare pentru bunăstarea subiectivă într-o mai puțin bine-off tara a fost deja remarcat de fericire cercetători. Ceea ce este oarecum surprinzător este foarte mare standardizate regres coeficient calculat. Acest lucru poate fi un efect al faptului că satisfacția cu situația financiară a gospodăriei este printre variabilele de satisfacție doi includd în modelul și, ca Cummins {, 2000 # 298} a remarcat, în analiza de regresie elementelor satisfacție tind sa aiba versiunile beta mai mare decât indicatori obiectivi.

Printre variabilele socio-demografice incluse în model,vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani (β = 0,08), nivelul de instruire (β = 0,05), și la veniturile gospodăriilor (β = 0,07) Au semnificative pozitiv influență asupra dependente de variabila. Astfel, fiind în termen de acest interval de vârstă, cu educație mai formală și creștered venitul gospodăriei contribuie pozitiv pentru personal satisfacția cu viața. Acest lucru este perfect în conformitate cu concluziile anterioare privind datele românești {Baltatescu, 2007 # 1392; Baltatescu, 2000 # 1393}.

Cum putem remarcă se uită la corespunzătoare coeficient de regresie, membru în grupul etnic român a nici o predicție Valoarea pe fericirea individuală. În afară de atitudinile naționaliste, etnia în sine nu este o garanție pentru fericire în România post-comunistă.

Concluzii și limitări

Cu privire la întrebarea la care această lucrare dorescEd să dea un răspuns este dacă există o legătură între identitate națională și fericire. Această întrebare a fost stabilit împotriva celor două obiective principale ale politicii sociale europene: promovarea oamenilor bunăstarea menținând în același timp de coeziune la nivelul Uniunii. De asemenea, ar trebui să au contribuit la dezbaterea privind genetic (Moștenite) sau sociale (Achiziționate) determinanți de fericire. Folosind datele de la World Values ​​Survey România 2005, am dezvoltat un model a relației dintre precum și bunăstarea subiectivă (termenul științific pentru fericire în zilele noastre), Evaluările indicatorilor de personal și naționale bunăstarea, și naționale de identitate, de testare asociațiilor propuse în timp ce de control pentru variabile socio-demografice.

O prima constatare a fost eterogen Caracterul de identitate națională în România. Diferitele sale Măsurile au rather corelații scăzute între ele: român atitudinile naționale par multiple, și departe de a cădea în distincții simple, cum ar fi naționalismul etica / civic. efort de cercetare suplimentare sunt necesare pentru a modela în mod corespunzător conceptul de identitate națională în această țară.

Mai mult, A fost evidențiate că grupurile care afișează cele mai mici mândrie națională și de identificare ca un cetățean român au fost – oarecum de așteptatly – Minoritățile etnice, dar și tineri, care trăiesc mai educați și cei din mediul urban. Destul de interesant, populației tinere, educate și urbane raportul cel mai înalt precum și bunăstarea subiectivă, arătând că aspirații mai înalte, să joace un puternic rol important în modelarea atitudinilor față de proprii ale Comunității. Ethnicity încă contează pentru naționale de identitate, dar rezultate da, de asemenea, sprijin pentru Teza cosmopolitism propuse de Inglehart și Norris.

Prima ipoteză a studiului a fost confirmat: toate variabilele personale și naționale bunăstarea influența mândria de a fi român chiar și atunci când am de control pentru variabilele socio-demografice. Acesta poate fi încheiad de aici că creșterea bunăstării de oameni în timp ce democrația și economia de piața muncii se va De asemenea, creșterea coeziunii sociale și sentimentul de apartenenta în cadrul european națiunes.

A doua ipoteză, că ambele variabile personale și naționale bunăstării, precum și indicatorii de identitate naționale ar putea influența precum și bunăstarea subiectivă a românilor, în timp ce controlul pentru variabilele socio-demografice, a fost, de asemenea, confirmată. Acest rezultat dă un sprijin clar la teza de determinantelor sociale de fericire. Ea a fost empiric dovedit că, Cel puțin în cazul special din România, evaluări nu numai poziția în societate, dar și a bunăstării naționale și sentimente și atitudini față de comunitatea națională s-au asociate cu bunăstarea subiectivă a individului.

Una dintre limitările evidente ale studiului a fost că nu putea testa ipoteze privind legătura de cauzalitate între variabilele studiate. afișate model de asociere sprijină modelul de cauzalitate prezentat în figura 1, dar nu a putut respinge modele alternative. De exemplu, nu este clar dacă noi nu avem o cauzalitate inversată, cu fericire în sine influențează național de identificare.

În cele din urmă, Modelele au fost construite pe baza de o înțelegere limitată a modelelor de indicatori identității naționale. De exemplu, identitatea națională a fost luată ca unidimensională, cu valori cuprinse între cel mai mic mândrie națională și de identificare cu țara la cea mai mare mândrie și de identificare. Acest lucru nu pare a fi destul de caz, oferindu-structura eterogenă a variabilelor identității naționale. Nu a fost scopul acestui document pentru a elucida aceste aspecte, dar o clarificare este încă necesară. MUCH, a fost scris pe identității naționale în Est națiunile europene, dar foarte puține studii empirice solide privind structura atitudinilor etnice și civice au fost disponibile. Această situație ar trebui să fie definitiv îmbunătățită prin continuarea cercetării în domeniu.

Cifre

Figura 1. Un model general al relației dintre percepția de personal și naționale bunăstarea, identitatea națională și bunăstarea subiectivă.

Figura 2. Satisfacția cu viața ca un întreg.

Figura 3. Atitudinea pozitivă față de diversitatea etnică pe o scară de la 1 la 10.

Tabele

Tabelul 1. Descriptives de variabile personale și naționale bunăstarea. Pentru satisfacția în legătură cu situația financiară a gospodăriei și evaluarea de democratizare în procente tara sunt recalculate pe baza distribuțiile variabila.

Tabelul 2. Descriptives de variabile socio-demografice. Pentru vârstă, educație, dimensiunea de procente oraș și etnia sunt recalculate bazează pe distribuțiile variabila.

Tabelul 3. Mândria de a fi român

Tabelul 4. Mă văd ca … (procente)

Tabelul 5. Cerințe pentru cetățenie (procente)

Tabelul 6. corelație Pearson între patru variabile ale identității naționale, atunci când controlul de sexul, vârsta, venitul pe familie, nivelul de instruire, Dimensiunea de oraș, și de etnie română. (* Semnale corelații semnificative la nivel 0.05, și ** semnale corelații semnificative la nivel de 0.01)

Tabelul 7. OLS modele de regresie cu mândrie variabilă dependentă de a fi român.

Tabelul 8. OLS modele de regresie cu satisfacție variabilă dependentă cu viața ca un întreg.

Lista de referință