Hashtag Solidaritate, Identitate Si Miscari Sociale

Cuprins

Rezumat………………………………………………………………..

Social media, mișcări sociale și identitate socială……………………….

Social media…………………………………………………………

Solidaritate socială……………………………………………………

Identitatea individului și cea socială………………………………..

Mișcări sociale…………………………………………………………..

#Hashtag…………………………………………………………………….

Istoria #hashtagurilor……………………………………………………

#Hashtagul și Facebook………………………………………………..

Comunitățile ad hoc ……………………………………………………

#JeSuisCharlie………………………………………………………………

#ChapelHillShooting…………………………………………………………

Întrebările de cercetare……………………………………………………….

Metodologie…………………………………………………………………

Reflecție critică………………………………………………………………

Rezultatele analizei……………………………………………………………

#JeSuisCharlie…………………………………………………………………

#ChapelHillShooting………………………………………………………

Concluzii……………………………………………………………………..

Bibliografie………………………………………………………………….

Anexe……………………………………………………………………………………………

Am anexele sub forma de print screenuri la postări. Nu le pot face sub formă de text deoarece #hashtagurile de pe Facebook dispar după o anumită perioadă de timp

Rezumat

Scopul cercetării de față este de a oferi informații dintr-o perspectivă sociologică despre cum înțeleg indivizii o situație și cum înțelegerea lor influențează acțiunile lor. De asemenea, voi evidenția și rolul mass mediei, despre cum aceasta influențează și organizează mișcări sociale, despre identitățile pe care le construiește și unde duc toate aceste lucruri, atât în mediul online, cât și în cel offline, în viața reală. Este important să cunoaștem realitățile sociale în care trăim și mai ales evenimentele care au loc, contextul în care se formează, ce legături se creează între diferiți factori și ce consecințe au acestea.

Problema definirii celor trei concepte sociologice pe care se bazează cercetarea de față face obiectul primului capitol. Astfel, am analizat din punct de vedere al literaturii sociologice ce reprezintă solidaritatea, identitatea și mișcarea socială. Pe lângă aceste concepte, am definit și ce înseamnă social media, deoarece reprezintă în cazul de față motorul celor trei concepte ale lucrării. Tot în acest capitol am prezentat principalele teorii pe care se bazează aceste constructe sociologice.

În raport cu fenomenele mai sus menționate am definit și analizat #hashtagurile, un instrument de grupare pe rețelele de socializare a postărilor din aceeași sferă de discuție. Ce sunt acestea, cine le folosește, când și în ce scop, dar și unde duc ele sau dacă au vre-un impact în lumea online dar și în viața societății, toate acestea vor fi dezbătute în capitolul trei.

Capitolele patru și cinci prezintă cele două studii de caz în jurul cărora s-a definit o identitate socială. Răspunsul la ce a dus la formarea acestei identități este dat de apariția solidarități sociale și a mobilizării indivizilor.

Am propus două întrebări de cercetare: 1.) Ce forme de solidaritate se creează în relația dintre social media și mișcările sociale?; 2.) Cum este construită identitatea musulmanilor în raport cu cele două evenimente? Acestea au fost testate dintr-o abordare inductivă, implicând observarea și investigarea relațiilor dintre semnificația și acțiunea indivizilor.

În ultimul capitol al lucrării de licență am analizat relațiile dintre cele trei concepte sociologice și rezultatele obținute în corelație cu conceptele alese. În primele două părți ale capitolului am prezentat stadiul cazurilor de cercetare în contextul întrebărilor de cercetare.

Pentru prima întrebare am propus următoarea explicație……………

Pentru cea de a doua întrebare am propus următoarea explicație………..

În urma analizei calitative a datelor, am constat:

…………….

…………………

În concluzie, rezultatele datelor de cercetare din lucrarea de față susține idee că……joacă un rol important în cadrul……. Prin această cercetare, am adus o cunoaștere originală cu privire la relațiile din cadrul celor două evenimente majore în care au fost incluși musulmanii în anul 2015.

2. Social media, identitate individuală și socială, mișcări sociale

2.1. Social media

Social media sau mass-media este cel mai puternic instrument al lumii contemporane cu un rol esențial în privirea construirii comportamentului uman și în formarea unei societăți. O săgeată ascuțită aruncată în discuțiile online este de obicei precedată de evenimente majore pe pământ. Media de socializare online, folosită în scrierea acestei lucrări cu termenul de „social media” sau „mass-media” ajută la răspândirea ideilor de-a lungul granițelor internaționale. Mass media reprezintă mediile de comunicare în masă – ziare, televiziune, radio etc, dar și tehnici și instrumente prin care se transmite mesajul către public. Analiza efectelor mass mediei este ceea ce mă interesează să arăt în prezenta lucrare.

Există două paradigme care analizează mass media: a.) „media puternică” și b.) „media slabă” (Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, 1998, „Dicționar de Sociologie”). Prima se referă la impactul pe care îl are mass media asupra societății și formelor de organizare ale acesteia, pe când cea de-a doua consideră că nu aduce schimbări, ci se mulează după alegerile indivizilor. Paradigma care mă ajută să înțeleg mass media în contextul cercetării mele este „media puternică”, deoarece voi vedea cum și ce efecte asupra societății și a formării identității va avea mass media.

Instrumentele social mediei joacă un rol important și în formarea de identități online și offline. Voi prezenta acest lucru analizând din cadrul celor evenimentul de la Charlie Hebdo și Chapel Hill relația dintre social media și formarea identităților în capitolele ce urmează.

Media creează și participă în domenii sociale care schimbă, modelează, circumscrie și, în mai multe privințe, constituie mobilitatea indivizilor unei societăți, a textelor scrise în mediul online și a produselor. Astfel, mass media a devenit un spațiu unde se dezbat subiecte de interes general ale publicului. Mai mult decât atât, impulsionează mobilitatea în toate formele ei, începând de la mobilitate fizică la călătoria imaginară și migrarea virtuală.

Tehnologia permite tot mai mult indivizilor să se organizeze în mișcări mai ușor, modul final de mobilizare evidențiind structuri necesare ale mișcării într-o formă care exprimă identitatea, plângerea, nemulțumirile și îngrijorările, și susține revendicarea înfruntării și de a sta în picioare în fața acestora. Noile tehnologii digitale și instrumentele lor permite acest lucru, pe când dispoziția lor împinge la toate acestea.

Pentru a putea înțelege mai bine cum social media și platformele de socializare în special pot cauza mobilizări sociale, trebuie pusă întrebarea prin ce metode sau instrumente social media a ajutat la răspândirea informației, cum a mobilizat masele de oameni și cum a reușit să îi țină solidari pentru o cauză? Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie amintit faptul că nivelul ridicat de producere și difuzare a conținutului media poate să informeze la un nivel înalt informațiile cu privire la evenimente produse într-o anumită societate, indivizii putându-se documenta imediat asupra oricărui subiect, postând și împărtășind imagini sau texte pe conturile lor de socializare. Facebook este unul dintre instrumente. Puterea social mediei este un subiect de dezbatere în această lucrare datorită succesului cu care a adunat și mobilizat oameni din diferite colțuri ale lumii să solidarizeze sau să protesteze în diferite contexte sociale, chiar dacă acestea nu se aflau în imediata apropiere fizică a indivizilor. Oamenii au interacționat cu evenimentele de la Charlie Hebdo și Chapel Hill în mediul online pe platformele de socializare Twitter și Facebook. Odată ce a apărut un post cu trimitere la evenimente, alte texte cu conținut asemănător au venit în atenția utilizatorilor rețelelor de socializare, mesajul ajungând peste tot pe Glob. Cum a fost posibil acest lucru? Prin clusterizarea (n.r. gruparea) informațiilor și a distribuirii acesteia.

Un alt instrument au fost grupurile formate pe Facebook sau paginile de Facebook corelate cu cele două studii de caz din prezenta cercetare. Acestea chemau la mobilizare și militare pașnică sau la empatia cu victimele celor două evenimente și ridicarea conștientizării asupra acestora.

Instrumentalizarea social mediei pentru mobilizarea ș solidarizarea pe întreg globul a ridicat atenția prin folosirea #hashtagurilor – unelte ce vor fi explicate într-unul din capitolele viitoare, dar foarte efective și rapide în ceea ce privește comunicarea și formarea opiniilor. Însă acestea nu sunt singurele instrumente folosite de Facebook sau social media în general în generarea mobilizării oamenilor, un alt obiect cheie fiind reprezentat de facilitarea comunicării ca și formă de organizare. De exemplu, în ambele cazuri studiate s-au creat „comunități” și grupuri în cadrul cărora se comunicau mesajele de solidaritate cu victimele sau se dădeau informații privind unde vor avea loc proteste pașnice.

Au existat cercetări care au demonstrat impactul pe care îl are Facebook și Twitter în mobilizarea socială, precum „Arab Social Media Report” sau „Opening Closed Regims”. Rezultatele cercetărilor au dus la concluzia că aceste platforme de socializare au influențat mobilizarea și participarea guvernamentală a unui număr mare de persoane și au dus la schimbări sociale în regiunile arabe.

Cu toate acestea, puterea mass-mediei este cel mai bine evidențiată atunci când aceasta ignoră o mișcare, însă, fiind ocolită este doar primul pas spre primirea atenției. Conținutul și forma atenției în forma încadrării mesajului mișcării este crucial în vederea previziunilor acesteia. Voi exemplifica cum evenimentul tragic de la Chapel Hill nu a fost în vizorul mass-mediei, ceea ce a mobilizat utilizatorii platformelor de socializare și în general cei solidari cu victimele să se facă auziți, altfel încât, prin #hashtaguri și distribuirea mesajelor, știrea a ajuns cunoscută lumii întregi. Există pe Facebook și o poză care satirizează această atitudine a mass mediei atunci când vine vorba de contexte în care musulmanii sunt victime și nu teroriști, aceasta reprezentând cei trei studenți musulmani morți și un cameraman lângă ei care strigă că nu este nici o știre importantă de difuzat.

Nu există date care să furnizeze grafic traficul de utilizatori în perioada când au avut loc cele două evenimente studiate, numărul folosirii #hashtagurilor dezbătute în cercetarea de față sau cel al comentariilor la postările din aceeași sferă de discuție. Raportul de față prezintă o evidență empirică a influenței și puterii social mediei și a câtorva dintre instrumentele acesteia care au jucat un rol critic în mobilizarea, împuternicirea, modelarea atitudinilor și opiniilor și construirea de noi identități.

2.2. Solidaritate socială

Solidaritatea, în sensul ei de bază, reprezintă atașamentul reciproc între un individ și alții, bazându-se pe o relație între indivizi și apoi pe obligativitatea acestora de a acționa pentru ajutorul celuilalt atunci când contextul cere acest lucru. Kurt Bayertz, în cartea sa Solidaritate (1999) vorbește despre termenul de „solidaritate” ca având originile în dreptul obligațiilor la romani.

Solidaritatea socială se formează atunci când normele unei societăți sau drepturile umane sunt încălcate, scopul ei final fiind acela de a rezolva problemele dintr-o societate. A acționa în sens solidar înseamnă a întreprinde o acțiune în vederea unui scop comun a unui individ sau a unui grup, chiar dacă aceste gest este sau nu întemeiat pe baza unui contract.

A acționa solidar cu un grup de indivizi înseamnă a contribui voluntar și necondiționat la binele publicului, după cum spunea Kurt Bayertz.

Încearcă să explice de ce oamenii luptă pentru a fi împreună și a acționa ca un tot unitar, ca o forță unificată. Schimbarea poate fi înțeleasă în contextele exercitării potențialului solidarității.

Solidaritatea socială a avut loc în cele două cazuri de analiză datorită împrejurărilor în care se aflau indivizii în momentul în care au luat decizia să acționeze în mod solidar.

Soluțiile pe care membrii societății le găsesc ca răspuns la evenimentele tragice sunt mobilizarea acestora în mediul online și în viața reală pentru a solidariza cu victimele.

Pentru aceasta mă voi uita la ce spune interpretativismul social despre înțelesul pe care oamenii îl acordă unor evenimente sau acțiuni din cadrul unei societăți.

2.3. Identitatea individului și cea socială

În termeni sociologici, identitatea este dată de atribuirea unor categorii într-un anumit context. Petru Iluț (1999) analizează două procese ale identificării: identitatea atribuită de ceilalți unui individ sau grup de indivizi numită și heteroidentificare, și identitatea – percepție despre sine însuși – autoidentificare.

Identitatea poate fi percepută ca o noțiune (ca ceva dat, rezultată în urma socializării primare) dar și ca un fenomen (ca ceva construit de alții pentru un individ sau un grup). Astfel, trebuie distins între identitatea personală sau de sine, identitatea în interacțiune și identitatea socială.

Identitatea se creează în urma interacțiunii sociale, și în urma conectării la acțiunile indivizilor trecute sau prezente. (astfel, în urma evenimentelor în care au fost implicați musulmanii, societățile și-au creat o imagine despre ei, conferindu-le identitatea sau eticheta de teroriști)

Acțiune socială – stabilirea acțiunii (evenimentele), semnificația acțiunilor în raport cu subiecții ei în contextul dat (crimă pe bază de ură, act terorist – de aici rezultă și o construire a identității de către societate)

Interacționism simbolic – Herbert Blumer: a.) acțiunea indivizilor este fondată pe semnificațiile pe care aceștia le atribuie anumitor lucruri; b.) semnificațiile acestor lucruri sunt date de interacțiunea indivizilor; c.) semnificațiile se modifică în funcție de raportarea fiecărui individ la acele lucruri. Nu mă voi axa pe analiza termenului de semnificație………semnificația acțiunilor de la Charlie Hebdo în care au fost implicați musulmanii pentru a le crea o identitate de către restul oamenilor – teroriști.

Identitatea individului

Aici ar trebui să scriu despre cum alte persoane sau grupuri de persoane creează o anumită identitate unui alt individ sau grup. Pentru că în cercetare vreau să mă refer la cum sunt văzuți musulmanii în fiecare dintre cele două cazuri. Atunci ar trebui să includ aici și formarea de stereotipuri?

În lucrarea de față mă voi referi la identitatea individului prin prisma imaginii pe care și-a creat-o în contextul acțiunii sociale. Această subliniere a înțelesului termenului este esențială deoarece de aici se va construi identitatea stereotipizată, diferită de percepția individului despre sine.

Teoria interacționismului simbolic susține că acțiunile individului sunt rezultatul structurilor sociale în care se regăsește individul.

Mead vorbește despre diferența dintre ME și I – dintre eul reactiv la schimbările, atitudinile și comportamentele mediului social față de persoană, și eul construit și internalizat de individ.

Identitatea individului se construiește și în interacțiunea cu ceilalți, definită de ceilalți.

Identitate socială

Henri Tajfel este cel care în anii ´60 a dezvoltat teoria identității sociale, unul din motivele care stau la baza elaborării acestei teorii fiind reprezentat de interesul pentru schimbarea socială. Teoria a fost dezvoltată mai târziu în 1971 de către discipolii săi, având la bază o diferență în ceea ce privește interesele și procesele de grup și cele interpersonale. Identitatea socială este acea concepție a individului despre sine în comparație cu grupul sau categoria de apartenență.

Probleme ridicate în urma teoriei identității sociale și a cercetărilor întreprinse a stimulat idei care au devenit ulterior baze ale teoriei categorisirii sinelui (Turner & Oakes, 1989). Această teorie răspunde la întrebări privind relațiile intergrupale și conflictul social până la procesele de grup, stereotipuri și cogniție socială.

Ambele teorii sunt corelate între ele datorită preocupării pentru procesele ce stau la baza modului în care indivizii se definesc ca și membri ai unui grup social – termen care în lucrarea de față preia înțelesul de „identitate socială”. Teoriile identității sociale se centrează pe caracteristicile situației în care identitatea poate fi activată. Teoriile identității se focusează pe aranjamentele structurale și conexiunile dintre persoane. Ambele atestă importanța scopurilor individului. Ca o identitate să se activeze este nevoie de anumiți stimuli prezenți într-o situație. Membrii grupului acționează pentru a-și potrivi comportamentele cu standardele relevante ale identității sociale.

Identitatea socială este direct corelată cu categoriile sau grupurile din care fac parte indivizii unei societăți. Relația dintre sine și colectiv este observată din perspectiva teoriei categorisirii sinelui. Această teorie observă în primul rând diferența dintre identitatea personală și cea socială ca diferite nivele de categorisire a sinelui. Arată cum caracteristicile proceselor unui grup pot fi explicate în termeni de schimbare a percepției sinelui de la identitatea personală la cea socială. Categorisirea sinelui variază în fiecare context social dat, dând sensuri diferite implicațiilor acceptate asupra percepției sinelui (datorită contextului de la Charlie Hebdo, musulmanii au fost categorisiți de societăți ca fiind teroriști, ceea ce i-a determinat pe aceștia să răspundă comentariilor de pe Facebook, afirmând că o întreagă națiune nu poate fi etichetată din cauza unor indivizi).

Măsurarea identității sociale este greu de realizat, fiind influențată de factori precum credințele celorlalte grupuri despre un anumit grup sau comunitate, normele contextuale sau stimulii contextuali. În cazul cercetării de față voi măsura identitatea socială prin prisma contextului în care s-au mobilizat oamenii și au solidarizat cu cele două studii de caz.

Oamenii acționează în cadrul unui grup cu care aceștia se identifică. Identificarea socială este una din bazele participării la mișcările sociale. În teoriile identității sociale este folosit termenul de „proeminență” pentru a indica activarea identității într-o anumită situație dată. O identitate socială proeminentă este „una care funcționează psihologic pentru a crește influența de membru asupra percepției și comportamentului într-un grup” (Oakes 1987:118). Pe de altă parte, o identitate individuală proeminentă se va declanșa într-o situație, și nu grup.

Această activare sau proeminență a unei identități este centrală pentru multe teorii ale mobilizării în ceea ce privește mișcările sociale. Indivizii sunt chemați la acțiune atunci când se identifică sau vor să se identifice cu un grup, un rol, sau o valoare pe acre ei o asociază cu o mișcare. Dezvoltarea unei identități comune a făcut posibilă cooperarea, mobilizarea și solidarizarea la nivel global a mai multor oameni.

Identitatea socială explică resursele mobilizării proceselor sociale în ceea ce privește mișcările sociale. Aceasta a fost tratată atunci când a venit vorba de revendicările în numele cărora indivizii se mobilizează. Este necesar să înțelegem cum s-a format un grup în jurul unei probleme sociale prin examinarea formării identității sociale, cea a indivizilor care s-au mobilizat în mediul online și în viața reală. Dacă oamenii aleg să participe la o mișcare socială pentru că făcând acest lucru corespunde cu cine sunt ei, atunci formele de protest sau de solidaritate pe care le aleg sunt influențate de identitatea colectivă. Mișcările sociale transformă în cele din urmă reprezentarea culturilor și a normelor sociale, cum se văd grupurile pe sine și cum sunt văzute de ceilalți.

2.4. Mișcări sociale

Datorită social media se poate ajunge la organizarea, mobilizarea și motivarea oamenilor să lupte pentru un scop comun, ducând mai departe la schimbări sociale sau nu. Este important să studiem mișcările sociale deoarece sunt predictori relevanți pentru ceea ce se întâmplă în societate și care este viitorul acesteia. Aduc la suprafață aspecte despre schimbări sociale în politică, guvernamentale, religioase sau în alte instituții și dau voce problemelor populației. Mișcările sociale reprezintă o caracteristică evidentă a lumii contemporane.

Teorii ale mișcărilor sociale

La sfârșitul secolului al XVII-lea, Charles Tilly (1978-2013) a introdus termenul de „mișcare socială”, referindu-se la acestea ca agregarea expresiilor tacite a puterii politice a acestora care au acces limitat la producția și reproducerea vieții sociale. Indivizii care nu au putere în societate, dar a căror armă este numărul acestora și mintea lor, pot influența schimbările sociale prin unitatea lor.

Toate definițiile mișcărilor sociale reflectă noțiunea că mișcările sociale sunt intrinsec corelate cu schimbarea socială. „Mișcările maselor mobilizează oameni care sunt alienați de sistemul în care trăiesc, care nu cred în legitimitatea ordinii stabilite și, prin urmare, care sunt gata să se implice cu toate eforturile de a-l distruge. Cel mai mare număr de persoane disponibile pentru o mișcare de masă vor fi găsite în acele părți ale societății care au cele mai puține legături cu ordinea socială”.

Sunt mișcări colective, bazate pe solidaritate socială (Emile Durkheim) și conduse de același scop de a promova, schimba și rezista în fața unor aspecte din societatea lor. „Mișcările sociale pot fi văzute ca și întreprinderi colective pentru stabilirea unei noi ordini de viață. Își au începutul în starea de neliniște și derivă puterea lor de acțiune pe de o parte din nemulțumirea față de forma actuală a vieții, iar pe de altă parte, din dorințele și speranțele pentru o schemă sau un sistem nou de a trăi.”

Herbert Blumer, în lucrarea sa „Comportament Colectiv” se referă la mișcările sociale ca și „întreprinderi colective care stabilesc o nouă ordine a vieții.”

Revoluțiile și protestele au devenit atât de importante în ultimele secole încât au început să fie elaborate teorii privind mișcările sociale. Cele mai importante dintre acestea aparțin lui Karl Marx. În concepția sa, conflictele de clasă pornesc de la crizele nerezolvate din societate. Principalele surse ale contradicțiilor pot fi identificate la nivelul schimbărilor economice sau a producției industriale.

Criticându-l pe Marx, sociologistul James Davies subliniază că în decursul istoriei au existat numeroase perioade când oamenii trăiau în condiții îngrozitoare de sărăcie și nu s-au revoltat. Mai mult decât atât, Davies susținea ideea că protestul social precum și revoluțiile au mai multe șanse să se întâmple unde există o îmbunătățire socială sau așteptările cetățenilor au crescut la alt nivel.

Charles Tilly, referitor la teoria lui Davies, spune că sociologul nu a arătat cum și de ce diferite grupuri de mobilitate erau în căutarea schimbării prin revoluția pe care o porneau. Mișcările sociale pot apărea de multe ori împotriva și pentru suprimarea așteptărilor. Pentru a înțelege cum se transform în acțiuni revoluționare, trebuie să identificăm cum grupurile colective ajung să se organizeze. În cartea sa „De la Mobilizare la Revoluție”, Charles Tilly analizează procesul schimbărilor revoluționare și distinge astfel patru componente principale ale acțiunii colective: organizarea grupului (spontan sau disciplinat), mobilizarea (modul în care grupul adună suficiente resurse pentru ca acțiunea colectivă să aibă loc), interesele comune (comportamentele colective) și oportunitatea (mișcările sociale sunt influențate de evenimente diverse).

Teoriile mișcării sociale sunt Teoria Societății de Masă, Teoria Deprivării Relative, Teoria Mobilizării Resurselor și Teoria Procesului Politic.

Prima se focusează pe „mișcările de masă”, „mișcări populare care operează în afara și împotriva ordinii sociale”. Această teorie este destinată să explice doar un singur tip de mișcare socială: aceea care este periculoasă, extremă, violentă ți cu potențial distructiv, precum fascismul, nazismul și stalinismul.

Teoria Deprivării Relative se centrează pe motivele psihologice din spatele deciziilor de a forma sau de a se alătura unor mișcări sociale. În acest context, pin deprivare relativă se înțelege privarea decrementată (atunci când oamenii cred că oportunitățile lor au fost brusc reduse) și deprivare aspirațională (când așteptările oamenilor cresc însă oportunitățile nu). Nemulțumirea individului este forța din spatele formării unei mișcări sociale.

Teoria Mobilizării Resurselor acordă atenție factorilor politici și economici precum și rolului leaderului și procesului organizațional. Pentru a avea succes, o mișcare socială trebuie să fie formată de organizații deja existente, securizând suportul financiar, dobândind putere sau suport fizic și politic de la o majoritate a cetățenilor. Este asumat faptul că „toate societățile conțin destulă nemulțumire pentru ca mișcările sociale să apară oricând.”

Teoria Procesului Politic se centrează mai degrabă pe factorii economici și politici decât pe motivele personale care duc la o mișcare socială. Douglas McAdam („Political Process and the Development of Black Insurgency 1930-1970”) a elaborat trei mari factori care duc la crearea și succesul unei mișcări sociale: puterea organizațională, eliberarea cognitivă, oportunitățile politice. El a considerat suportul social important pentru ca o mișcare a societății să fie un succes total.

Aceste mișcări sociale pot fi online sau în lumea reală – „on ground”. Dau glas unor opinii despre anumite evenimente și probleme ce îngrijorează indivizii societății. În lumea online, datorită rețelelor de socializare și apariției #hashtagurilor, postările, mesajele și imaginile cu referire la același eveniment sau opinie sunt clusterizate cu ajutorul #hashtagurilor.

3. #Hashtag

3.1. Istoria #hashtagurilor

Când Twitter a fost lansat inițial în 2006, nu exista nici o convenție tehnică sau socială pentru a răspunde unui alt utilizator, pentru a organiza postările, sau pentru a indica o postare care face parte dintr-un topic mai larg. Toate aceste posibilități au apărut din folosirea primilor utilizatori ai Twitterului a simbolului „@” ca și răspuns la o convenție, repostare, iar hashtagurile au devenit toate formalizate în arhitectura grandiosului Twitter. Folosirea #hashtagului, sau a simbolului numărului înainte de anumiți termeni a indicat o dorință de a grupa textele social, sau, așa cum explica Halavais, acestea sunt „o modalitate de a indica cuvinte cheie sau fraze care merită indexate…folosind caracterul ˝#˝ pentru a marca cuvinte cheie particulare, utilizatorii Twitterului au comunicat o dorință de a împărtăși anumite cuvinte cheie în mod folksonomical”.

Termenul de „folkosonomy” provine din limba engleză și aparține lui Thomas Vander Wal care l-a menționat într-o discuție despre arhitectura informațiilor dintr-o discuție, fiind o combinație între cuvintele „folk” (tradus – adunare) și „taxonomy” (tradus – taxonomie, clasificare), care indică organizarea socială colectivă și descrierea informației la nivel metadatelor. O folksonomie este emergentă în sensul că aceasta este întotdeauna în procesul de a fi actualizată de utilizatori cu noi contribuții.

În august 2007, Chris Messina a fost primul care a postat pe Twitter un #hashtag folosind simbolul „#”, ca o modalitate de a defini grupurile de pe site-ul de socializare. Folosirea diezului pentru a categorisi și defini conversații s-a răspândit rapid în comunitatea Twitterilor, devenind parte integrantă a acestei rețele rapide și directe de informații. Exemple de #hashtaguri pot include conversații politice, religioase, discuții despre evenimente actuale, informații despre un anumit subiect de studiu etc.

Un #hashtag este un mod ușor pentru oameni de a categorisi, a găsi sau a se alătura unor conversații asupra unui subiect particular. Poate fi amplasat oriunde în postarea de pe platformele de socializare. Mulțumită site-ului Twitter condus de membri online, „numărul” simbol „#” a ajuns să aibă un alt rol. Marcarea cu simbolul „#” este cunoscută de utilizatorii social mediei ca și „#hashtag”. Postările care conțin aceleași cuvinte cheie prefixate de simbolul „#” sunt grupate în căutările utilizatorilor, aducând un nivel de ordine în lumea haotică frenetică a Twitterului.

3.2. #Hashtagul și Facebook

În 2013, Facebook lansează în sfârșit suportul pentru mult zvonitele #hashtaguri. În timp ce #hashtagurile au fost întotdeauna o unealtă pentru descoperiri și conversații pe Twitter, aceste instrumente au făcut din Facebook o platformă mult mai primitoare pentru a descoperi tendințele și interesele comune printre conexiunile pe care le are un utilizator de Facebook. Conceptul de #hashtag permite printr-un simplu click deschiderea într-o nouă fereastră a postărilor și conversațiilor din jurul acelui #hashtag. Acest lucru a putut să extindă și mai mult utilizarea și necesitatea folosirii #hashtagurilor ca o descoperire a ecosistemului global al Facebookului.

#Hashtagurile de pe Facebook apar în linkuri pe care poți da click de pe postările de pe desktop. Corelația cu un #hashtag va deschide într-un feed separat conversații adunate din paginile utilizatorilor care au folosit acel #hashtag. Adițional, utilizatorii pot găsi postări legate de subiectele lor de interes căutând pe Facebook #hashtaguri relevante pentru ei.

#Hashtagurile combină mai multe platforme de socializare, astfel că dacă un #hashtag este folosit pentru o campanie, fie pe Facebook, Instagram sau Twitter, acea campanie de #hashtag va funcționa și pe Facebook, iar orice #hashtag postat pe site-uri legate de părți terțe va popula automat și Facebookul. Așa cum se întâmplă pe Twitter, făcând parte dintr-o conversație curentă și relevantă a unui #hasthag pe Facebook va genera o potențială creștere a numărului de utilizatori, precum și angajamentul acestora. Conținutul poate fi ajutat în funcție de ceea ce spun oamenii cu referire #hashtaguri pentru evenimente specifice, branduri sau anunțuri.

Datorită faptului că #hashtagurile sunt unelte relativ noi, întrebarea „ce este un hashtag” este una încă în desfășurare în rândul utilizatorilor de social media, astfel încât și găsirea unei definiții potrivite continuă să evolueze.

3.3. Comunitățile ad hoc

Ce permite în special Facebookului și comunităților de #hashtaguri să iasă în evidență din sfera altor spații unde se discută problemele publice este abilitatea de a răspunde cu o viteză mare la problemele emergente și evenimentele acute. Chiar și în mediul online, știrile trebuie scrise, editate și apoi publicate; comentariile pe anumite pagini trebuie „montate”; potențialii participanți la conversație sau publicul țintă trebuie invitat să se alăture evenimentului. Utilizatorii de Twitter și Facebook au generat un sistem care condensează #hashtagurile, iar problemele sociale pot forma virtual un public ad hoc. Dinamica conversațiilor formate cu ajutorul #hashtagurilor furnizează perspective imediate apariției unui eveniment.

Așa cum Bruns și Burgess (2011) au susținut, #hashtagurile pot permite anumitor tipuri de comunități să apară și să se formeze, incluzând publicurile ad hoc, răspunzând foarte rapid în legătură cu unu anumit eveniment sau o problemă de actualitate. Aceste publicuri sau comunități pot sau nu să reziste o perioadă lungă de timp, dar pot fi foarte eficiente și semnificative chiar dacă există pentru un timp scurt.

Pentru ca un eveniment sau ca părerea unei mase de oameni să fie cunoscută, un număr de factori trebuie luați în considerare. Așa cum arătau teoriile mișcărilor sociale, oamenii au nevoie de un context – împușcarea mortală a celor trei studenți musulmani din Carolina de Nord de către un cetățean american sau caricatura revistei de satiră franceze despre Profetul Mohamed ce a dus mai departe la unul dintre cele mai controversate atacuri teroriste contemporane.

O caracteristică importantă a acestor „adunări de masă” în mediul online este lipsa unui leader, așa cum spunea și Teoria Mobilizării Resurselor ca fiind vital. Totuși, cum au reușit oamenii de-a lungul lumii să se unească virtual în jurul unui eveniment comun, împărtășind aceleași opinii și în unele cazuri, același scop?

Nimeni nu ar fi putut prezice că anumite #hashtaguri ar putea juca un rol important în declanșarea unui val de reacții cu privire la anumite evenimente ce au devenit importante și au avut impact încă din prima zi. Publicul a accesat mediul online pentru a-si exprima simpatia față de o parte sau alta a celor implicați în evenimente, dar și pentru a atrage atenția asupra anumitor aspecte din viața socială a comunității în care trăiesc.

4. #JeSuisCharlie

La 7 ianuarie 2015 a avut loc la Paris atentatul împotriva revistei de satiră franceză Charlie Hebdo. 4 dintre cei mai cunoscuți caricaturiști – Cabu, Charb, Tignous, George Wolinski, precum și alte 8 persoane și doi ofițeri de poliție au fost uciși. O operațiune majoră a poliției franceze a fost demarată la scurt timp pentru prinderea celor 3 suspecți – Said Kouachi, Cherif Kouachi, Hamyd Mourad (care era cumnatul celor doi, predându-se la scurt timp după atac, dovedindu-se ulterior că nu avea nici o legătură cu atacul).

Contextul atacului armat a fost publicarea unor caricaturi ale Profetului Mahomed în nenumărate numere ale satirei de-a lungul anilor.

Prima apariție a unei caricaturi cu conotații religioase islamice apare în nr. 712 din 05.02.2006 cu titlul pe prima pagină „C'est dur d'être aimé par des cons”- tradus ˝Este greu să fii iubit de idioți˝ care îl înfățișează pe Profet copleșit de fundamentaliști. Reprezentările Profetului sunt interzise în Islam, Qu´ranul condamnând idolatria, iar insultarea Profetului Mahomed este văzută ca una dintre cele mai grave crime. Caricatura a fost publicată ca reacție la controversatele desene ale ziarului danez Jyllands-Posten care descriau imaginea Profetului. Musulmani din Paris au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva publicării caricaturilor Profetului Mahomed.

Revista este adusă mai târziu în fața Curții de Judecată pentru publicarea caricaturilor care incitau la ură și dispreț față de alte religii. Pe 2 noiembrie 2011, redacția Charlie Hebdo a fost incendiată chiar înainte de apariția numărului de a doua zi care urma să înfățișeze Profetul Mahomed ca un editor invitat. În acel timp, Charb susținea că ˝un desen nu a omorât niciodată pe nimeni˝, primind apoi protecția poliției.

Ca răspuns la caricaturile ieșite din tipar sub semnătura Charlie Hebdo și la limitele depășite de redactori, doi frați musulmani francezi de origine algeriană au atacat sediul revistei de satiră franceze, răzbunând astfel imaginea pătată a musulmanilor și a Profetului Mahomed.

Imediat după eveniment pe rețelele de socializare oamenii s-au mobilizat în semn de solidaritate față de victimele atentatului sub forma #hashtagului „#JeSuisCharlie”, care a apărut la puține ore pe Twitter, atingând peste 5 milioane de postări și repostări despre tragicul eveniment în perioada 7-9 ianuarie 2015 ca mai apoi să ia amploare și pe Facebook. Utilizatorii conturilor de rețele de socializare au ales să posteze #hashtagul împreună fie cu o poză care sugera libertatea exprimării, fie alături de imagini cu mesaj împotriva musulmanilor sau de empatie față de victime.

Cu ajutorul #hashtagurilor, postările cu referire la eveniment au fost grupate sub aceeași etichetă, astfel că a fost foarte ușor pentru utilizatori să găsească postări asemănătoare și să se alăture campaniei de solidarizare. Oamenii de peste tot din lume au găsit astfel acel lucru sub forma #hashtagului și a imaginii cu „JeSuisCharlie” care să îi unească și care să le ofere cadrul perfect de exprimare a propriilor opinii și în lumea reală.

Ce a urmat după aceste postări în mediul online a fost ieșirea în stradă a indivizilor pe străzile Parisului, dar și în alte orașe ale lumii. S-a strigat „JeSuisCharlie” în New York, Londra, București, Turcia, chiar și în unele zone din Africa de Sud. #Hashtagul a prins rădăcini nu numai în lumea virtuală, ci și în mediul offline. Acest fapt s-a datorat apariției grupurilor de Facebook din diferite zone ale globului care instigau indivizii societății să iasă în stradă pentru a aduce un omagiu victimelor sau pentru a milita pentru drepturile la libera exprimare a jurnaliștilor.

Mai multe ambasade în Franța și-au schimbat ulterior poza de profil de pe contul de Facebook cu imaginea cu fundal negru pe care scria „Je Suis Charlie”, amplificând starea de solidaritate socială. De asemenea, pagina oficială a reviste Charlie Hebdo a devenit inactivă, fiind disponibilă aceeași imagine cu fundal negru și scris pentru a reflecta trendul #hashtagului.

Milioane de oameni din întreaga Europă s-au alăturat Franței pentru a plânge pentru pierderile sale. Aceștia s-au adunat în meetinguri în Paris și în alte orașe din Franța miercuri pentru a plăti tribut victimelor atacului înarmat. În Paris, mulțimi de oameni au mișunat în Piața Republicii, care se întinde la aproximativ o milă distanță de scena unde a avut loc atentatul. Cel puțin 20.000 de indivizi s-au adunat în orașele franceze Lyon și Toulouse, după cum spune ziarul Al Jazeera.

Demonstranții aveau plancarde sau afișe mari pe care era inscripționat mesajul în limba franceză „Je Suis Charlie”, în română fiind tradus ca „Eu sunt Charlie˝, un slogan menit să arate solidaritatea față de victimele celui mai mare atac care a avut loc în Franța în ultimele decenii.

Alții fluturau bannere cu slogane precum „Libertatea presei nu are preț˝ sau „Charb a murit liber˝, făcând referire la editorul șef al revistei Stephane Charbonnier.

În ceea ce privește evenimentele din România ca răspuns la întâmplările din Franța și mișcările de solidaritate din lume, se remarcă exprimarea unor opinii din sfera politică precum cea a Președintelui României, Klaus Iohannis, mobilizarea unor grupuri în București, Cluj, Sibiu care au aprins lumânări în fața Ambasadei Franței la București. Pe pagina de Facebook a fost creat un grup special pentru a mobiliza și aduna oameni pentru a ieși în stradă să manifeste în liniște solidaritatea cu victimele atacului, dar și împotriva acțiunilor extremiste. Musulmanii din România, în frunte cu Muftiul Cultului Musulman din România, condamnă atacul din Paris, afirmând că acest act nu are nici o conexiune cu Islamismul.

O poveste asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat la sediul revistei franceze este cea din anul 1914, când ziarul francez Figaro, condus de Gaston Calmette, publică în repetate rânduri campanii împotriva ministrului de Finanțe, Joseph Caillaux. Campania este cea mai lungă din istorie dusă împotriva unui singur individ, terminându-se cu asasinarea de către soția ministrului a directorului ziarului. Motivul acestui act a fost dorința de răzbunare a soției pentru denigrarea imaginii soțului ei.

Comparația între cele două evenimente este relevantă în contextul actual deoarece ambele situații au fost catalogate drept un atentat la libertatea presei și a liberei exprimări. Ion Cristoiu, jurnalist, scriitor, analist politic român și editorialist este de părere că nu se poate vorbi despre vreun atentat la libertatea presei în niciunul dintre cele două cazuri, cu atât mai puțin despre relevanța unei solidarități a jurnaliștilor români cu Charlie Hebdo. Nu există un efect precum „îndreptarea unei nedreptăți care i s-a făcut sau este pe cale de a i se face˝, iar cele două cazuri sunt „expresia criminală a unei nemulțumiri stârnite de o campanie de presă˝, evidențiind diferența dintre un atentat la libertatea presei și intoleranța la opiniile altora.

Ca răspuns la postarea și redistribuirea #hashtagului „Je Suis Charlie” au apărut alte #hashtaguri, cu mesajele „#JeSuisAhmed” (n.r. „Eu sunt Ahmed”) ca omagiu adus ofițerului de poliție francez de religie musulmană, împușcat de cei doi atacatori, „ #BlameTheMuslimGame” (n.r. – „Da-ți vina pe jocurile musulmanilor ”) ca și replică ironică la adresa susținătorilor „#JeSuisCharlie”, încercând să sugereze partea negativă a Islamului și răul pe care această religie îl aduce lumii. Un alt treilea trend în rândul #hashtagurilor cu privire la evenimentul de la Paris a fost #hashtagul „#JeSuisKouachi”(n.r. „Eu sunt Kouachi”) cu referire la cei doi frați care au atacat revista franceză, unele dintre postări exprimând admirația față de actul fraților Kouachi, pe când alții blamau crima comisă.

„”

5. #ChapelHillShooting

Pe data de 10 Februarie 2015, în Chapel Hill, Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii, un bărbat american, Craig Stephen Hicks (46 de ani) împușcă mortal trei studenți americani de religie musulmană. Victimele au fost studenți la Universitatea din Carolina de Nord, pe numele lor Deah Shaddy Barakat (23 de ani), soția lui, Yusor Abu-Salha (21 de ani) și sora acesteia, Razan Abu-Salha (19 ani). Toți trei aveau în comun faptul că erau de religie musulmani.

Despre Deah Barakat se știe că a fost un jucător de fotbal american și fan al basketului, urmând cursurile dentare la Universitatea Carolina de Nord și implicându-se în acte de voluntariat și de caritate atunci când era vorba de copiii din Palestina care aveau nevoie de un dentist. Filmulețe cu Deah vorbind calm cu copiii după terminarea procesului dentar au apărut pe internet imediat după moartea acestuia.

Deah Barakat și Yusor Abu-Salha se căsătoriseră cu mai puțin de două luni înainte de tragicul incident, Yusor urmând să studieze și ea stomatologia în Chapel Hill din toamnă. Cea de a treia victimă, Razan, sora mai mică a lui Yusor, absolvise recent, poze cu cei trei de la absolvire fiind distribuite în masiv pe rețelele de socializare.

Ziarul „The Independent” a raportat faptul că unii rezidenți din cartierul liniștit Summerwalk Circle din Chapel Hill nu au băgat de seamă ceea ce se întâmpla până nu a ajuns poliția la locul faptei. Bărbatul de 46 de ani a fost arestat sub suspiciunea comiterii celor trei crime.

Pe pagina de Facebook a lui Craig Hicks apare o poză de la Ateiștii Uniți ai Americii care critica creștinii și musulmanii radicali cu privire la asemănările dintre cele două religii. În ianuarie, Craig a distribuit pe „peretele lui virtual” o fotografie a unui pistol, menționând prețul acestuia, calibrul, și rundele suplimentare de muniție. O altă postare de a lui face din nou trimitere la ateism, dar de această dată ca și soluție pentru problemele din Orientul Mijlociu. (Huffingtonspost)

Se vehicula că un oficial al Statelor Unite a spus că cele trei crime nu făceau parte dintr-o campanie care viza musulmanii în Carolina de Nord, pe când la nivel local se investigau rapoarte care cuprindeau ca și motiv al actului o dispută veche pe locul de parcare (The New York Times). Richard Dawkins, cunoscut pentru susținerea ateismului, blamează crimele bărbatului american pe motivul unei dispute pe locul de parcare, mergând mult mai departe până la a posta pe pagina lui de Twitter evidenta realitate a faptului că oamenii condamnau tare ateismul de care dădea dovadă Craig Hicks, realitate care mai târziu se pierde în pânzele mass mediei, ajungându-se din nou la concluzia poliției locale conform căreia disputa a fost pe un loc de parcare (@Richard Dawkins). Vocile răsunătoare din social media spun că aceste crime a venit în urma recentelor atacuri anti-musulmane din Europa și o compară cu cele din ianuarie comise de musulmani la Charlie Hebdo în Paris.

Imediat după postarea știrii, a fost o revărsare de durere și de supărare pe mass media, dar și o izbucnire a unei temeri precum că moartea celor trei studenți s-a datorat faptului că erau musulmani. Astfel au început speculații cu privire la motivul care a stat în spatele crimelor: a fost sau nu o crimă din ură față de musulmani, sau a fost crimă din cauza locului de parcare? Utilizatorii internetului au postat în semn de revoltă față de mass media texte prin care spun că vor să vadă proteste, interesul mass mediei pentru acest eveniment, mobilizări și aceeași indignare exprimată in cazul atentatului de la Paris din ianuarie. Știrea a ajuns până în Orientul Mijlociu, care a intrigat la indignare și furie nu datorită faptului că cele trei victime erau musulmani, ci pentru acoperirea și mascarea știrii de către media americană. (Al Jazeera)

Datorită inexistenței unui indiciu sau sugestie din trecut care să ateste bazele unei ideologii care au stat la executarea crimei, nu se poate vorbi de un motiv anume din spatele acesteia. Islamofobia a devenit comună în trendurile din Vest, încât, cu timpul, va deveni atât de acceptată și obișnuită încât va genera un sistem hegemonic de gândire.

F.B.I. descrie o crimă a urii ca fiind orice act de ofensă precum crima, incendierea sau vandalismul la care se adaugă un element de prejudecată (CNN). Mai mult decât atât, o altă definiție dată crimei din ură se referă la ofensele criminale împotriva unei persoane sau a unei proprietăți, motivat de părtinirea împotriva unei rase, religii, dezabilități, origine etnică sau orientare sexuală (CNN).

Poliția spune că investigațiile preliminarii au indicat faptul că motivul crimelor a fost disputa pe un loc de parcare, tatăl fetelor victime – psiholog de altfel, susține că a fost o crimă a urii, soția acuzatului este de părere că religia nu are nimic de a face cu crima, avocatul lui Hick dă vina pe lipsa accesului la îngrijirea sănătății mintale, Hick deține 13 arme, iar verdictul imediat este acuzarea de crimă de gradul I (New York Times). Încă nu se pot trage ultimele concluzii din acest eveniment. Mohamad Elmasry, profesor asistent în cadrul Departamentului de Comunicare de la Universitatea Alabama de Nord, S.U.A., a scris pentru Al Jazeera că atunci când o persoană de orice altă religie decât cea musulmană este omorâtă de un musulman, Islamul este blamat și este văzut ca fiind singura cauză a evenimentelor; însă atunci când musulmanii sunt victimele evreilor, creștinilor sau a oricărei alte persoane de altă religie, identitatea religioasă este minimalizată sau chiar ignorată. Cu alte cuvinte, identitatea individului joacă un rol important în anumite contexte sociale.

#Hashtagul „#ChapelHillShooting” a devenit viral pe Twitter și Facebook, fiind coperta de a doua zi a ziarului New York Times. Ce a urmat după distribuirea acestui #hashtag a fost apariția unuia nou, „#MuslimLivesMatter”, asemănător cu un alt #hashtag viral cu ceva timp în urmă legat de producerea morții celor doi americani de culoare de către poliția americană – „#BlackLivesMatter”. Prin acest #hashtag se cerea îndreptarea atenției mass mediei asupra evenimentului, respectarea religiei, semnalarea unei alarme privind percepția identității musulmanilor în Statele Unite și trecerea neobservată a știrilor în care aceștia sunt victime și nu personaje negative. Mulți utilizatori au folosit în mod abuziv acest #hashtag pentru a critica tăcerea mass mediei și chemarea la recunoaștere a aprobării sentimentului american anti-musulman.

Oamenii au creat grupuri pe Facebook unde vorbeau despre funeraliile care vor avea loc, ora și locația acestora. Prin acest instrument media, s-au mobilizat pentru a se aduna într-un loc și a deplânge pierderea celor trei studenți musulmani. Ziarul american New York Times scrie că la funeralii au fost peste 5.000 de persoane, unii venind din alte orașe, regiuni și state, care au solidarizat cu victimele și au simțit că trebuie să fie acolo. Mai multe adunări au avut loc pe întreg globul pentru a se ruga și a aduce omagii celor trei victime. Participanții au avut plancarde pe care scria „#ChapelHillShooting” sau „#MuslimLivesMatter” (BBC, Demotix)

6. Întrebările de cercetare

Fiind o cercetare calitativă, nu există ipoteze de testat, ci întrebări la care ar trebui să răspundă cercetarea. Astfel, întrebările mele de cercetare sunt următoarele:

Ce forme de solidaritate se creează în urma relației dintre social media și mișcările sociale?

Cum este construită identitatea musulmanilor în raport cu cele două evenimente?

Care este interpretarea dată celor două evenimente de către utilizatorii #hashtagurilor?

(atac terorist, atac la libertatea exprimării, crimă bazată pe ură, mascarea știrii de către mass media în defavoarea musulmanilor)

7. Metodologie

Pentru această cercetare am ales să folosesc cercetarea calitativă, deoarece această metodă răspunde cel mai bine la întrebările mele de cercetare. Paradigma folosită este constructivismul social care susține interpretativismul prin care se examinează înțelesurile date de indivizi în anumite situații sau contexte culturale, având ca scop final explicarea diferitelor realități sociale. În folosirea metodei calitative trebuie definite mai întâi fenomenele abordate, ceea ce am și făcut în capitolele anterioare, încercând apoi o analiză a mesajelor transmise prin postările cu privire la evenimente și eventual, comentarii la acestea. Această metodă de cercetare este una generatoare de ipoteze, și nu de testare a acestora. Datele se referă la evenimente actuale, centrându-mă pe semnificația pe care o are un anumit eveniment.

Universul cercetării

Pentru realizarea cercetării am ales să analizez postările de pe Facebook care conțin #hashtagurile „#JeSuisCharlie” și „#ChapelHillShooting”, în relație cu anumite comentarii care s-au creat în jurul lor. Am tratat „textele” din mediul online, referindu-mă atât la mesajul transmis prin cuvinte în postările de pe Facebook, cât și la comentariile la postări. Textele sunt instrumente folosite pentru a influența sau manipula modul de raportare la societate, punând în evidență realitatea la momentul studierii acesteia. Mai mult decât atât, voi încerca să evidențiez relațiile dintre anumite afirmații și acțiuni specifice fiecărui studiu de caz.

Voi stabili ca și set de categorii „semnalarea evenimentului”, „interpretarea evenimentului”, „criticarea mass mediei”, „exprimarea solidarității”, „identitatea victimelor”, „#hashtag”, „mișcare socială”.

„”

8. Reflecție critică

În acest capitol voi trata limitele asupra tipului de date pe care le-am obținut. Voi începe prin a preciza faptul că Facebook nu este o platformă atât de dezvoltată în ceea ce privește utilizarea #hashtagurilor. În primul rând, postările care conțin un #hashtag trebuie să fie publice, adică toți utilizatorii Facebook să poată vedea acel post. În al doilea rând, spre deosebire de Twitter, Facebook nu găsește comentariile care conțin un anumit #hashtag. Ca și rezultat, Twitter furnizează mai multe rezultate decât Facebook. Pe de altă parte, Facebook are peste 1.441 milioane de utilizatori activi față de 302 milioane de utilizatori activi câți are Twitter, ceea ce permite Facebookului să fie mai răsunător în campaniile de #hashtag dacă acestea ating publicul țintă. Cu toate acestea, Twitter rămâne spațiul ideal care incită la conversații cu ajutorul #hashtagurilor. Nu am ales ca și univers al cercetării postările de pe Twitter deoarece nu îmi este o platformă familiară și nu știu să o folosesc la adevărata ei capacitate, astfel că prelevarea studierii unei singure platforme care se uită pe scală largă la ecosistemul interacțiunilor sociale este un minus al cercetării.

O altă problemă metodologică este la nivelul selectării variabilelor dependente fără a lua măsuri de precauție, mai ales când vine vorba de analiza #hashtagurilor. Selectarea variabilei dependente apare atunci când includerea unui caz de studiu într-o cercetare depinde de chiar variabila studiată. Am ales să studiez #hashtagurile și doar postările care conțin #hashtaguri, neanalizând și celelalte știri, opinii, platforme, forme pe care răspunsul la evenimentele studiate le-a luat.

Un alt minus al #hashtagurilor de pe Facebook este acela că după o anumită perioadă de timp #hashtagurile dispar, rămânând vizibile doar cele mai recente. Din acest motiv livrabilele pentru această cercetare nu sunt sub forma textelor așa cum sunt găsite pe platformă, ci sunt print screen-uri la postările care conțin #hashtagurile vizate în lucrarea de față.

Semnificația #hashtagurilor poate să difere de la o cultură la alta. De exemplu, un individ poate alege să folosească un anumit #hashtag în semn de simpatie sau solidaritate cu ceva anume, pe când în alte cazuri, #hashtagurile poate să semnifice mesaje de avertizare care reies din contextul spațiului cultural. De exemplu, oamenii care au ales să folosească în textele lor de pe Facebook #hashtagul #JeSuisCharlie au tras un semnal de alarmă cu privire la actele teroriste din Paris, fapt reieșit din asocierea #hashtagului cu mesaje care conțin cuvântul „terorism.”

Analiza #hashtagurilor poate fi afectată și de modelul de activitate pe care îl au utilizatorii Facebookului. Dacă mă uit la rata postării textelor care includ #hashtagurile #JeSuisCharlie și #ChapelHillShooting voi observa că în primele ore și zile de la evenimente este un număr ridicat de postări, acesta descrescând în următoarele zile. Una dintre concluzii ar putea fi fie că indivizii angajați la început s-au pierdut, sau că au încetat să mai vorbească despre evenimente pe Facebook. Ambele concluzii pot fi testate doar dacă se face un sondaj sau interviuri cu fiecare persoană în parte pentru a vedea adevărata cauză a acestei fluctuații de activitate.

Ce se poate observa rapid că s-a întâmplat este faptul că odată ce evenimentele au devenit știri dominante, oamenii au încetat să mai folosească #hashtagurile exceptând cazurile în care au vrut să atragă atenția unui nou fenomen sau să angajeze opozanții în discuții pe un subiect asemănător.

În cele din urmă, cele mai multe #hashtaguri sunt de succes și se păstrează în bazele de date ale platformelor dacă ajung să fie foarte cunoscute, distribuite peste tot în social media și generând un interes și o angajare mare. Acest lucru nu s-a întâmplat și în ceea ce privește #hashtagul #ChapelHillShooting, nemaiexistând decât o singură postare pe Facebook ce conține această structură și mai puține postări inițiale comparativ cu cele care includ #JeSuisCharlie. #Hashtagurile ar trebui văzute ca eșantioane auto-selectate de către fiecare individ ce le folosește, și ca și „date care nu lipsesc la întâmplare” de către cercetător.

Aceste unități de analiză îmi permit să răspund la întrebările de cercetare într-o oarecare măsură, în primul rând pentru faptul că oamenii au apelat și la alte forme ale social mediei unde s-au mobilizat și manifestat atitudinea față de evenimente (Twitter, Instagram etc.), în al doilea rând nu analizez fiecare opinie la fiecare postare (asta ar însemna să cuantific comentariile și anumite cuvinte care se repetă).

O altă problemă a fost crearea unui eșantion care este vag la nivelul comentariilor la postări, neclar și nereprezentativ., cu puține șanse să fie probeze validitatea.

9. Rezultatele analizei

9.1. #JeSuisCharlie

Imediat după eveniment oamenii au început să posteze și să distribuie știrea.

În cazul atacului de la Charlie Hebdo, oamenii s-au unit și au solidarizat cu familiile victimelor atentatului, blamând gestul celor doi frați, dar și religia Islamică care împinge la ură și violență (exemple de postări și comentarii)

Când, cum, sub ce forme s-au unit oamenii? Cum au ieșit în stradă? Prin utilizarea #hashtagului care a adunat oameni care solidarizau și prin crearea de pagini de Facebook sau grupuri unde se postau locul și ora marșului pașnic. Cum și-au exprimat solidaritatea față de victimele atentatului? – prin folosirea #hashtagului în textele postate pe pagina lor de facebook. Plancardele pe care erau inscripționat mesajul Je Suis Charlie, schimbarea pozei de profil de pe anumite pagini de Facebook.

Interpretarea utilizatorilor de Facebook despre caricaturile editorilor de Charlie Hebdo ca fiind o oglindire a libertății de exprimare.

Interpretarea celor doi atacatori musulmani dată caricaturilor revistei de satiră franceză ca fiind o ofensă la religia islamică și la imaginea Profetului Mahomed.

Interpretarea actului musulmanilor în perspectiva mass mediei sau a utilizatorilor de Facebook reieșite din postările ce conțineau #hashtagul #JeSuisCharlie – scrie în postări că oamenii blamează actul, considerându-l terorist? (Rushid + identitatea musulmanilor este acum văzută ca fiind teroriști?)

9.2. #ChapelHillShooting

„semnalarea evenimentului”, „interpretarea evenimentului”, „criticarea mass mediei”, „exprimarea solidarității”, „identitatea victimelor”, „#hashtag”, „mișcare socială”.

Pe Facebook, semnalarea evenimentului de către ziare și televiziuni apare abia a doua zi de la consumarea lui. În descrierea a ceea ce s-a întâmplat pe 10 februarie în Chapel Hill, Carolina de Nord, majoritatea titlurilor știrilor vorbesc despre „3 musulmani împușcați” sau „3 studenți americani musulmani omorâți”. Există și postări care îndeamnă publicul să afle cine sunt cele trei victime ale crimei din Chapel Hill sau care fac referire la „un bărbat american cercetat pentru crimele din Chapel Hill”, însă în toate titlurile știrilor și în textul postat predomină cuvântul „musulman”.

Valul de revolte față de neimplicarea mass mediei în a publica ceea ce s-a întâmplat a fost resimțit prin apariția postărilor unor mesaje ce criticau social media, media americană și cea din vest de ipocrizie a mascării masacrului celor trei studenți, mulți spunând că situația ar fi fost altfel dacă criminalul ar fi fost musulman. Din nou se remarcă o importanță a identității religioase. La acestea au fost adăugate sintagme precum „mulți se întreabă de ce crimele nu au atras atenția mediei” sau „unde este atrocitatea? unde este difuzarea?”. Caricaturi înfățișând un bărbat și două femei cu capul acoperit de hijab întinși pe jos fără suflu și un cameraman stând în picioare lângă ei strigând „3 tineri musulmani omorâți de un singur ucigaș? Nu e nimic de prezentat aici!” au împânzit lumea virtuală, un alt instrument de semnalare privind atitudinea mediei. Alte reprezentări ale acestei caricaturi arată și un alt cameraman care face un salt nepăsător, cu mâinile în buzunar peste cele trei cadavre.

Atitudinea utilizatorilor se măsoară prin texte precum „aștept expansiunea și difuzarea precisă a mediei asupra acestei tragedii”, „o adevărată nebunie de a nu difuza acest eveniment. DE CE? Asta este Islamofobie”, „este ciudată lumea în care trăim. Aproape că se poate simți că un musulman aflat în spatele trăgaciului va beneficia de mai multă atenție media decât dacă se află în fața pistolului. Terorismul nu are religie”. Ceva mai dur este și mesajul unui alt utilizator la adresa postului de știri CNN: „CNN este gata să ia partea atacatorului decât să ajute la alinarea suferinței familiilor victimelor. Este nerușinos”.

Când, cum, sub ce forme s-au unit oamenii? Cum au ieșit în stradă? Prin utilizarea #hashtagului care a adunat oameni care solidarizau și prin crearea de pagini de Facebook sau grupuri unde se postau locul și ora marșului pașnic sau a funeraliilor. Cum și-au exprimat solidaritatea față de victimele crimelor? – prin folosirea #hashtagului în textele postate pe pagina lor de facebook. Plancardele pe care erau inscripționat mesajul ChapelHillShooting și MuslimLivesMatter, comemorarea victimelor prin postarea descrierii lor, amintiri cu și despre ei, înființarea unei burse.

Interpretarea utilizatorilor de Facebook a neimplicării mass mediei în difuzarea știrii despre cele trei victime de religie musulmană (aici iar bag chestii despre identitatea oferită de religie, stereotipuri maybe și caut cercetări care au arătat o asociere între musulmani și teroriști sau cum sunt priviți musulmanii în America)

Interpretarea actului crimelor – crimă din ură sau crimă din cauza unei dispute pe locul de parcare. Caracterizarea criminalului. (vezi pozele alea în care sunt încercuite cuvintele terorist și om). Fondată pe religie.

Hicks appears to have been a hot-tempered, gun-toting liberal – check out his 'likes' on Facebook.

"terrorism"[1] (e.g., "politically-motivated violence against civilians") or "hate crime" (e.g., "crime motivated by hatred for its victims' group") has both normative and empirical aspects.

Apropiații lui Deah au împrăștiat pe Facebook imagini, articole și filmulețe cu acesta, înfățișându-l va un dentist care știe cum să se facă plăcut în fața copiilor. (comentarii, atitudini)

Ținând cont de reprezentările Islamului și a musulmanilor de-a lungul ultimelor decenii în media vestică, și pe de altă parte de efectele și teoriile mass mediei, ar fi nesăbuit să destitui reprezentările mediei ca potențială cauză a sentimentului și acțiunilor anti-musulmane.

Așa cum am precizat în capitolul Reflecție critică datele adunate sunt incerte, iar rezultatele interpretării acestora au limite. Există postări ale prietenilor victimelor pe care nu le-am luat în calcul. Se cerea în acest sens o documentare mai amănunțită a prietenilor sau persoanelor care i-au cunoscut pe cei trei studenți și care puteau posta ceva despre ei. Pe de altă parte, din nou, și aici intervine problema modului vizibil de către tot publicul al postărilor. Acestea fiind spuse, pe lângă cele amintite în capitolul mai sus menționat, am ales să mă limitez la #hashtagurile publice și la utilizatorii de Facebook care au folosit acest instrument.

Mai mulți cercetători printre care Edward Said (carte http://www.odsg.org/Said_Edward%281977%29_Orientalism.pdf ), Elizabeth Poole (Muslims and the News Media, Elizabeth Poole, John E. Richardson), Kimberly Powell sau Karim Karim dar și alții au condus cercetări academice examinând imaginea știrilor din veste pe care le-o conferă musulmanilor și Islamului ca și religie. Rezultatele au sugerat faptul că musulmanii sunt deseori portretizați ca fiind violenți, înapoiați, fundamentaliști, extremiști și un pericol la civilizațiile din vest. Se vorbește rareori în mass media de Islam, cu excepția când se dorește evidențierea unei posibile relații cu o atrocitate, iar musulmanii sunt rareori menționați în contexte pozitive. Mult mai recent, social media din America subliniază o posibilă asociere între grupările Al-Qaeda și ISIS (Statul Islamic al Irakului și Siriei) cu doctrinele religiei islamice. Analiștii spun că Islamul este problema, făcându-se vizibili pe platformele online și în show-urile televizate, în timp ce vocile experților musulmani devin sistematic ignorate. (http://www.aljazeera.com/indepth/opinion/2015/02/chapel-hill-shooting-western-media-bigotry-150211083909613.html )

Concluzii

În timp ce #hashtagurile reprezintă un instrument important în ceea ce privește studierea structurii rețelei de socializare și răspândirea informației, toate analizele #hashtagurilor, prin definișie, selectează anumite variabile dependente, și deci reprezintă puncte slabe ale acestui traseu metodologic. Toate aspectele prezentate în capitolul despre reflecția critică nu trebuie să privească #hashtagurile ca fiind nefolositoare, ba din contră, acestea oferă o privire asupra specificului cultural, pot genera mobilizări sociale și identități noi. Cu toate acestea, bazele de date privind #hashtagurile ar trebui analizate împreună cu discuții despre cultura din jurul acelui #hashtag și cu toate celelalte eșantioane în care se regăsește acea variabilă. Până la urmă, nici o bază de date din mediul online nu este perfectă.

I want to see protests, I want to see news coverage, I want to see marches, I want the same outrage expressed in France. #ChapelHillShooting

RIP to the three #Muslims murdered. I'd like to see the same public uproar as the #CharlieHebdo aftermath. #ChapelHillShooting #chapelhill

Bibliografie

Raport Arab Social Media Report, disponibil la http://journalistsresource.org/wp-content/uploads/2011/08/DSG_Arab_Social_Media_Report_No_2.pdf , accesat ultima dată la 8.06.2015, ora 10:14

Raport Opening Closed Regims, disponibil la http://pitpi.org/wp-content/uploads/2013/02/2011_Howard-Duffy-Freelon-Hussain-Mari-Mazaid_pITPI.pdf , accesat ultima dată la 8.06.2015, ora 10:17

Pagina de Twitter a lui Richard Dawkins https://twitter.com/RichardDawkins/status/565606559167053824 , accesată ultima dată la 9.06.2015, ora 4:35

New York Times, Funeral for Muslims Killed in Chapel Hill Draws Thousands, http://www.nytimes.com/2015/02/13/us/chapel-hill-north-carolina-mourns-death-of-three-muslim-students.html?src=relcon&moduleDetail=lda-mixed-0&action=click&contentCollection=U.S.&region=Footer&module=MoreInSection&version=WhatsNext&contentID=WhatsNext&configSection=article&isLoggedIn=false&pgtype=article , accesată ultima dată la 9.06.2015, ora 9:11

BBC Trending, How North Carolina murders sparked global outrage http://www.bbc.com/news/blogs-trending-31421363 , accesat ultima dată la 9.06.2015, ora 9:22

The Guardian, Family of North Carolina shooting victims denounce killings as 'hate crime' http://www.theguardian.com/us-news/2015/feb/11/family-north-carolina-shooting-victims-hate-crime , accesat ultima dată la 9.06.2015, ora 9:24

Al Jazeera, Chapel Hill shooting and western media bigotry, http://www.aljazeera.com/indepth/opinion/2015/02/chapel-hill-shooting-western-media-bigotry-150211083909613.html , accesat ultima dată la 9.06.2015, ora 9:57

CNN, Chapel Hill shooting: When is a crime a 'hate crime'? http://edition.cnn.com/2015/02/12/us/chapel-hill-shooting-hate-crime-explainer/index.html , accesat ultima dată la 9.06.2015, ora 10:34

The Independent, Chapel Hill shooting: Three young Muslims gunned down in North Carolina family home, http://www.independent.co.uk/news/world/americas/chapel-hill-shooting-three-young-muslims-gunned-down-in-north-carolina-at-their-family-home-10037734.html , accesat ultima dată la 7.06.2015, ora 7:30

Huffingtonpost, Craig Hicks, Chapel Hill Shooting Suspect, Reportedly Shared Atheist Beliefs On Facebook, http://www.huffingtonpost.com/2015/02/11/craig-stephen-hicks-atheism_n_6661438.html , accesat ultima dată la 7.06.2015, ora 11:46

BBC, Chapel Hill shooting: What's the definition of a hate crime?, http://www.bbc.com/news/magazine-31513523 , accesat ultima dată la 8.06.2015, ora 12:08

Demotix, Hundreds march on media in New York to protest Chapel Hill shooting, http://www.demotix.com/news/6905581/hundreds-march-media-new-york-protest-chapel-hill-shooting#media-6905466 , accesat ultima dată la 8.06.2015, ora 12:09