Gradul de Implicare a Cetatenilor In Procesul de Luare a Deciziilor la Nivelul Municipiului Cluj Napoca

CUPRINS

Introducere

Capitolul 1. Politici publice

1.1. Definirea conceptului

1.2. Procesul politicilor publice

1.2.1. Identificarea si definirea problemei

1.2.2. Formularea alternativelor

1.2.3. Adoptarea politicii publice

1.2.4. Implementarea politicilor publice

1.2.5. Evaluarea politicii

1.3. Factori care facilitează implementarea cu succes a unei politici publice

Capitolul 2. Procesul de luare a deciziei

2.1. Definirea conceptului

2.2. Criterii decizionale

2.3. Modele de luarea deciziei

Capitolul 3. Rolul cetățenilor în procesul de luarea deciziilor

3.1. Participarea cetățenească

3.2. Metode de implicare a cetățenilor în luarea deciziei

3.3. Beneficiile participării cetățenilor la luarea deciziei

Capitolul 4. Studiu de cercetare privind gradul de implicare a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor la nivelul Municipiului Cluj Napoca

4.1. Motivarea alegerii temei

4.2. Scopul și obiectivele cercetării

4.3. Aspecte metodologice

4.4. Analiza și interpretarea datelor

Capitolul 5. Concluzii și recomandări

Bibliografie

Introducere

Lucrarea de față prezintă o serie de informații în legatură cu implicarea cetățenilor în procesul de luare a deciziilor în Municipiul Cluj Napoca și prezintă subiecte ce vizează unele aspect ale reformei administrației care privesc direct cetățeanul: serviciile administrative pentru cetățean, participarea sa la deciziile administrației, informarea sa în contextual noilor tehnologii ale informației.

Cetățenii așteaptă multe lucruri de la cei care guvernează, ȋnsă chiar și cei mai puțin pretențioși se asteaptă ȋn primul rȃnd ca guvernul să ia decizii inteligente. A lua decizii inteligente ȋnseamnă a opera ȋntr-un cadru coerent, indiferent cȃt de general este acesta.

Politicile publice reprezintă un subiect de actualitate al realității administrației romȃnești, România aflȃndu-se ȋn acest moment într-o plină perioadă de modernizare care se resimte, de asemenea și în cadrul administrației publice centrale sau locale. Procesul de luare a deciziei presupune alegerea celei mai optime soluții iar actorii implicați au datoria să ia ȋn considerare toate aspectele necesare ȋn ceea ce privește atingerea scopului propus pentru toate structurile implicate.

Este mai mult decȃt necesar să conștientizăm rolul care îl dețin cei pe care i-am ales să ne reprezinte ȋn domeniul politic, factorii care-i constrâng în anumite situații, factorii de care depinde îmbunătățirea serviciilor furnizate populației, gestionarea corectă a resurselor și agenții capabili să le folosească în folosul comunității.

Am structurat lucrarea de față pe două părți, o parte teoretică și o parte practică. Partea teoretică este alcătuită din trei capitole. Primul capitol va dezbate pe scurt conceptul politicilor publice, astfel încât să încadrăm tema în domeniul din care face parte. Incepȃnd cu cel de-al doilea capitol vom prezenta tema lucrării noastre, și anume procesul de luare a deciziilor, iar în cel de-al treilea capitol o să parcurgem tematica aleasă și anume rolul actorilor de politică publică participanți în procesul de luare a deciziei și modul de implicare al acestora.

Cercetarea pe care o vom realiza urmărește să observe care sunt actorii implicați ȋn procesul de luare a deciziei, care este modul ȋn care actorii de politică publică iau parte la luarea unei decizii, dacă au fost utilizate metode de indentificare a celei mai bune soluții, ce factori pot influența decizia finală, atȃt cȃt și factorii care interacționează ȋn procesul de luare a deciziei.

În acest studiu de cercetare am în vedere stabilirea scopului cercetării cât și stabilirea ipotezelor de cercetare. Metoda de cercetare dorită a fi utilizată este sondajul de opinie, având ca și instrument de cercetare chestionarul, aplicat cetățenilor municipiului Cluj Napoca. Ipotezele de cercetare vor fi:

Majoritatea cetățenilor nu sunt informați cu privire la hotărâri și proiecte de hotărâri.

Majoritatea cetățenilor nu sunt consultați cu privire la luarea deciziilor.

Majoritatea cetățenilor nu sunt implicați în elaborarea unor documente/decizii de interes general (bugetul local, planul local de dezvoltare).

Politici publice

Definirea conceptului

Ca domeniu de studiu, politicile publice au apărut în România după cel de-al doilea război mondial când a început să se acorde o imporțantă mai mare statului și instituțiilor publice. S-a constatat atunci că intervenția statului poate avea un rol decisiv în rezolvarea unor probleme cu care se confruntă societatea mai ales în anumite domenii precum cel economic sau cel social.

Termenul de politică publică provine din limba engleză unde avem două cuvinte apropiate ca formă “politics” și “policy” dar care exprimă două lucruri distincte. Politics se referă la politică în general, la partidele politice și la activitatea lor. Termenul de policy desemnează toate măsurile luate de guvern pentru a rezolva anumite probleme cu care se confuntă societatea.

Încă din perioada formării domeniului analizei politicilor publice au existat multe încercări de a-i oferi o definiție clară. Diferiți autori au ales să se axeze pe diverse criterii, ca de exemplu: tipuri de sintetizare a informației, metode preferate de analiză, etc..

Conform definițiilor propuse de Peters și Dye, aceste acțiuni guvernamentale pot fi realizate direct „prin intermediul unor agenți, prin prisma influenței pe care acele activități o au asupra vieților cetățenilor” sau prin lipsa oricărei acțiuni „politicile publice reprezintă tot ceea ce structurile guvernamentale hotărăsc să facă sau să nu facă” . După cum vedem, aceste definiții evidențiază atȃt implicarea actorilor politicilor publice prin intermediul agenților și al structurilor guvernamentale, precum și ideea de decizie și cea de non-decizie. Ideea de non- decizia trebuie să fie luată ca rezultatul unei analize și al unei decizii.

Pentru a ȋntelege mai bine cum se desfășoară ȋntregul proces trebuie să avem la cunoștiință mai multe considerente printre care se numară și acela că politicile publice este un domeniu de interes atȃt pentru specialiștii ȋn științe politice cȃt și pentru funcționarii publici, ziariști, etc.

Cele cinci aspecte care oferă consistență unei politici publice sunt:

1. O politică publică este formată dintr-un ansamblu de măsuri concrete, care dau “substanță” unei politici publice;

2. O politică publică cuprinde decizii sau forme de alocare a resurselor, a căror natură este mai mult sau mai puțin autoritară și în care coerciția este mereu prezentă;

3. O politică publică se înscrie într-un „cadru general de acțiune”, ceea ce ne permite să distingem între o politică publică și simple măsuri izolate;

4. O politică publică are un public, adică indivizi și grupuri a căror situație este afectată de către politica publică în cauză;

5. O politică publică are obiective și scopuri, stabilite în funcție de norme și valori.

O politică publică cuprinde, din punct de vedere analitic, următoarele etape: punerea pe agenda politică a unei probleme care preocupă societatea la un moment dat, formularea unei soluții, adoptarea deciziei, implementarea acesteia și evaluarea măsurilor adoptate.

Agenda este lista de subiecte sau de probleme cărora decidenții politici sau cetățenii le acordă atenție la un moment dat. Acesta este prima, și potrivit unor autori, cea mai importantă etapă dintr-un proces politic. Din punct de vedere analitic, în această fază este interesant de observat cum percep actorii anumite evenimente din societate, cum definesc problemele din societate, cum își reprezintă interesele și cum încearcă să se facă auziți de către decidenții politici. Din punct de vedere teoretic, modul în care se întamplă lucrurile în această primă fază are un impact decisiv asupra întregului proces de formulare sau de transformare a unei politici publice și a rezultatelor sale.

Faza de implementare, care nu poate fi ignorată, permite cercetătorului să analizeze efectele adoptării sau neadoptării unei decizii. În cazul în care deciziile de politică publică au fost adoptate este interesant de urmărit cât de mare este decalajul între obiectivele fixate și rezultatele politicii pe care le constatăm empiric.

Procesul politicilor publice

Ciclul politicilor publice reprezintă în fapt un proces logic deductiv, unde actorul decizional urmărește un parcurs etapizat pentru a găsi soluția la o problemă reală din societate. Procesul de elaborare a politicilor publice este unul complex deoarece implică o serie de actori care interacționează între ei pentru rezolvarea unei probleme de politică publică. Din perspectivă raționalistă procesul de elaborare a politicilor publice cuprinde mai multe etape care urmează să fie descrise în continuare.

Identificarea si definirea problemei

Identificarea și definirea problemei este etapa procesului de politici publice în care se delimitează inițierea unei politici publice, principala finalitate fiind agregarea unei cereri de acțiune publică pentru rezolvarea unei probleme devenită presantă. Detalierea modului în care o problemă ajunge sa fie supusă încercarilor de rezolvare din partea autorităților se va realiza prin doua metode: definirea problemei și stabilirea agendei.

Scopul politicilor publice este acela de a rezolva, într-o manieră optimă, probleme ale cetățenilor. Faptul că problemele cetățenilor sunt vizate de către politicile publice nu înseamnă că orice probleme ale cetățenilor sunt și de resortul autorităților, ci doar acelea care țin de sfera publică.

Pe de altă parte pot exista probleme publice a căror rezolvare este fie foarte dificilă, fie extrem de improbabilă, fie ar conduce la efecte negative care depășesc cu mult eventualele beneficii.

Stabilirea agendei constă în identificarea problemelor care pot deveni obiectul politicilor publice. Agenda este lista de subiecte sau de probleme cărora decidenții politici sau cetățenii le acordă atenție la un moment dat.

Este interesant de văzut cum se identifică problemele care ajung pe agenda instituțională. O problemă se identifică de un grup de cetățeni care este interesat în mod direct de rezolvarea ei. Problemele de politică publică sunt acele probleme care intră pe agenda instituțională pentru dezbatere și care au mai șanse să fie soluționate. Există câțiva factori care pot prezice la un moment dat care sunt șansele pentru ca o anumită problemă să se transforme în problemă de politică publică. Aceștia sunt:

a) amploarea problemei – trebuie văzut câte persoane sunt afectate de problema respectivă. Cu cât procentul este mai mare cu atât putem afirma că problema are amploare. În funcție de numărul de persoane afectate, o problemă poate trece pe agenda publică pentru a fi dezbătută. Dacă numărul de persoane afectate de problemă este mic atunci problema nu are amploare.

b) intensitatea problemei – se referă la gradul în care cetățenii sunt preocupați de o anumită problemă sau sunt implicați în rezolvarea ei. Există aici două situații. Prima, în care un număr mare de cetățeni este implicat sau preocupat efectiv de rezolvarea problemei, situație în care problema respectivă are șanse mari să devină de politică publică, și a doua, în care un număr mic de cetățeni sunt interesați în mod deosebit de rezolvarea problemei. În acest caz, este probabil ca problema să nu devină problemă de politică publică.

c) durata problemei – cu cât o problemă durează mai mult timp cu atât are șanse mai mari sa fie rezolvată.

d) resursele necesare pentru rezolvarea problemei – din păcate resursele sunt un factor foarte important care determină dacă o problemă devine de politică publică. Soluționarea unei probleme presupune resurse umane și financiare care nu sunt întotdeauna disponibile.

Formularea alternativelor

Formularea politicilor este procesul prin care sunt definite, evaluate, acceptate sau respinse politici alternative de soluționare a unei probleme aflate pe agendă. Operațiunea de formulare, deși papați de o anumită problemă sau sunt implicați în rezolvarea ei. Există aici două situații. Prima, în care un număr mare de cetățeni este implicat sau preocupat efectiv de rezolvarea problemei, situație în care problema respectivă are șanse mari să devină de politică publică, și a doua, în care un număr mic de cetățeni sunt interesați în mod deosebit de rezolvarea problemei. În acest caz, este probabil ca problema să nu devină problemă de politică publică.

c) durata problemei – cu cât o problemă durează mai mult timp cu atât are șanse mai mari sa fie rezolvată.

d) resursele necesare pentru rezolvarea problemei – din păcate resursele sunt un factor foarte important care determină dacă o problemă devine de politică publică. Soluționarea unei probleme presupune resurse umane și financiare care nu sunt întotdeauna disponibile.

Formularea alternativelor

Formularea politicilor este procesul prin care sunt definite, evaluate, acceptate sau respinse politici alternative de soluționare a unei probleme aflate pe agendă. Operațiunea de formulare, deși pare simplă la prima vedere, este un proces complex, prin care se identifică diversele variante posibile, se dezvoltă altele noi și se elimină, dintre cele enunțate anterior, variantele care nu convin decidenților politici sau opiniei publice. Formularea este un proces care nu depinde de un singur actor; presupune activitatea unor instituții chiar dacă sunt implicate și grupuri din afară; la aceeași problemă, de multe ori se produc formulări și reformulări ale unor politici, fară ca vreuna să dobandească suficient sprijin, fapt care necesită reluarea procesului de formulare.

Odată ce natura problemei este stabilită și problema este inclusă pe agenda instituțională urmează elaborarea posibilelor soluții de rezolvare a problemei. Formularea alternativelor este un proces divizat în mai multe sub-activități după cum urmează:

– stabilirea criteriilor de luare a deciziilor – criteriile reprezintă dimensiuni ale obiectivelor care vor fi evaluate. Exemple de criterii: costuri, eficiență, eficacitate, echitate etc.

– identificarea alternativelor posibile – ideal ar fi să fie identificate cât mai multe soluții.

– analiza alternativelor din perspectiva criteriilor – fiecare alternativeăidentificată va fi analizată din perspectiva criteriilor pentru a vedea în ce măsură le îndeplinește.

– determinarea a ceea ce este fezabil.

– selectarea – se va alege alternativa care îndeplineste cel mai bine criteriile selectate.

Adoptarea politicii publice

Adoptarea este partea procesului de politici publice în care se alege o soluție pentru rezolvarea unei probleme, dintr-un număr de alternative formulate anterior. Procesul constă în identificarea alternativei care corespunde cel mai bine criteriilor decidenților politici. Astfel, deși, de multe ori, grupuri de indivizi și organizații private sunt implicate în procesul decizional, autoritatea și responsabilitatea revine oficialilor publici legitimi.

În explicarea modului în care se decide implementarea unei anumite politici publice, au fost identificate doua modele : cel rațional și cel incremental. Astfel, modelul rațional are mai degraba un caracter normativ; el vizează felul în care ar trebui luate deciziile pentru ca acestea să fie considerate raționale. Modelul incremental are mai mult un caracter descriptiv; el descrie mai bine cum sunt luate efectiv deciziile.

Implementarea politicilor publice

Implementarea unei politici publice constituie procesul de aplicare a deciziilor. Implementarea caracterizeză un moment al acțiunii publice în care decizia se confruntă cu realitatea prin aplicarea directivelor guvernamentale. Demersurile de implementare a unei politici publice conduc la efoturi îndreptate asupra problematicii schimbării provocate de acțiunea publică: care sunt schimbările care le va antrena aplicarea deciziei? La ce nivel? Care sunt conseciințele acestor schimbări asupra acțiunii publice și indeosebi asupra organizării sale?

Implementarea poate fi considerată un proces în cadrul căruia se succedă o serie de acțiuni sociale care pun în joc actori mai mult sau mai puțin organizați, ce ocupă poziții eterogene și sunt purtătorii unor interese și a unor resurse diferite. Analiza strategiilor și interacțiunilor care structurează jocul actorilor permite așadar studierea mecanismelor de ajustare și învățare care se află în central proceselor de implementare.

Procesul de implementare a politicilor publice – de realizare a politicilor – este complex și implică, așa cum vom vedea pe larg în capitolele următoare, dimensiuni, mecanisme și actori într-o rețea de interrelații.

Un alt aspect important în procesul de implementare al politicilor publice îl constituie bugetul. Acesta trebuie să se calculeze separat pentru fiecare activitate cuprinsă în planul de acțiuni stabilit, detaliat pe principalele capitole de cheltuieli. Se va estima bugetul necesar realizării activității și se vor preciza rezultatele așteptate, precum și indicatorii propuși pentru măsurarea acestor rezultate. Principala problemă cu care se confuntă procesul de implementare constă în dificultatea obținerii resurselor financiare necesare implementarii politicilor publice. Politicile publice nu dețin fonduri pentru implementare. Realizarea progresului în ceea ce privește politicile publice presupune lobby pentru noi fonduri, stabilirea si recunoasterea surselor existente pentru implementare și susținere.

Implementarea de politici publice este un proces destul de complex fiind chiar o secventa a ciclului de realizare a acesteia si de reușita căreia depinde succesul general al politicii publice în cauză.

Procesul de implementare al oricărei scheme de politică publică prezintă o combinație de elemente tehnice și metodologice, unele care țin de implicarea birocrației și altele care țin de reacția publicului. Analiza caracteristicilor politicii publice oferă cadrul teoretic și metodologic prin care putem identifica elementele esențiale legate de implementarea unei politici publice, putem înțelege în ce sens și cu ce posibile consecințe sunt afectați indivizii, grupurile sau entitățile juridice.

Programul de politică publică este modul concret prin care se încearcă obținerea rezultatelor care duc la îndeplinirea scopurilor și obiectivelor pentru care politica a fost creată.

Există două tipuri de implementare:

– cea descendentă (top-down)

– ascendentă (bottom-up)

Ținând cont de aceste dimensiuni ale acțiunii publice în momentul aplicării sale, anumite modele de analiză au demonstrat necesitatea luării în considerare a modurilor de organizare și a contextului instituțional pentru a da sens orientărilor concrete adoptate de politică. Așadar, implementarea reprezinta rezultatul interaxțiunilor dintre obiectivele legal definite și dinamicile politice.

Dincolo de delimitarea euristică, este așadar dificil să se separe etapa formulării de cea a implementării. Din acest punct de vedere, va fi vorba despre considerarea implementării nu exclusiv ca o etapă de concretizare a politicii, ci mai degrabă ca una dintre etapele procesului care constituie o politică publică.

Evaluarea politicii

Procesul politicilor publice se încheie, de obicei, cu evaluarea politicii elaborate, în urma căreia se iau decizii de menținere, ajustare, modificare sau suspendare a respectivei politici. Evaluarea are drept caracteristică definitorie aprecierea politicilor publice. Evaluarea unei politici se realizează din perspectiva unor criterii, a unui set de valori.

După cum putem observa mai sus, procesul politicii publice este un ciclic. Ultima etapă, cea de evaluare este decisivă. În acest sens putem vorbi despre rezolvarea problemei de politică publică sau, dimpotrivă, neatingerea scopului pentru care a fost adoptată. În acest ultim caz evaluarea, mai degrabă decât să ducă la terminare, poate determina o întoarcere înapoi: problema este considerată nerezolvată și atunci se recurge la modificările activităților din etapele precedente. Etapa de implementare este deseori punctul critic care determină reușita sau eșecul unei politici publice. Pe de altă parte, o fază nu urmează neapărat fazei precedente: fazele pot fi intercalate, ordinea lor cronologică poate fi inversată sau chiar anumite activități funcționale pot să nu mai apară deloc în cadrul procesului. De exemplu, o politică poate dispărea, deoarece nu este niciodată implementată sau poate fi desfășurată, fără ca nimeni să nu se gândească să o lege de rezultate. Apoi, există decizii luate de o autoritate publică și care nu au fost precedate de nici o activitate de formulare a soluțiilor sau care nici nu răspund unei solicitări politice sau unei probleme identificate anterior: abia ex post, după luarea unei decizii, se identifică sau se raționalizează problema și se elaborează studii pentru justificarea alegerii. Procesul este deci caracterizat de fenomene care merg în diferite sensuri: o activitate care din punct de vedere logic este anterioară o condiționează pe următoarea, o fază care din punct de vedere logic este posterioară condiționează și precede o fază care în mod normal ar trebui să fie anterioară. Se poate chiar să nu existe relații semnificative între diversele faze care se succed, ceea ce se întâmplă la un moment dat, neavând nicio legătură cu ceea ce se petrece la un alt moment.

Factori care facilitează implementarea cu succes a unei politici publice

În literatura de specialitate au fost identificați câțiva factori care facilitează implementarea cu succes a unei politici publice. Aceștia sunt :

logica politicii publice

Ne putem gandi la logica politicii publice din perspectiva unui lanț de ipoteze. Aceste ipoteze pot să fie adevărate, false sau nu universal adevărate. Există trei cazuri prin care logica politicii publice influențează procesul de implementare:

Dacă o politică publică este implementată de către actori care dispun de o autoritate mare în rândul cetățenilor atunci este mai mare probabilitatea ca politica respectivă să-și atingă scopul pentru care a fost adoptată.

Mijloacele de coerciție reprezintă un alt mijloc de a impune un anumit comportament. Cu cât instituția sau organizația responsabilă de implemnetarea politicii dispune de mai multe mijloace de coerciție cu atât este mai mare probabilitatea adoptării comportamentului prescris în ipoteze.

Cazul nefericit este cel în care ipotezele se dovedesc a fi false. Politica publică nu își atinge scopul, se risipesc resurse financiare și materiale.

asamblarea politicii publice

Implementarea este un proces care aduce împreună o serie de actori și organizații care interacționează pentru îndeplirea unei scop comun, pentru rezolvarea unei probleme. Pentru a garanta succesul implementării între acesșia trebuie să se stabilească relații de cooperare, de colaborare. Cu cât sunt implicate mai multe organizații cu atât crește posibilitatea ca pe parcursul implementării să apară probleme.

disponiblitatea unor persoane de a se ocupa de managementul programului

Pentru a avea success o politică publică trebuie să fie implementată de către acele persoane și instituiții care cred cu adevărat în reușita politicii și sunt dispuse să cheltuiască bani, resurse și timp. În caz contrar, este puțin probabil ca politica publică să fie una de succes.

Potențiale probleme în implementare

Pentru ca procesul de implementare a unei politici publice să se desfășsoare în bune condiții este nevoie de o gândire strategică asupra întregului set de activități care trebuie să fie desfășurate pentru îndeplinirea obiectivelor.

Există două modalități prin care se poate crea cadrul necesar unui process de implementare reușit. Prima modalitate se referă la faptul că se stabilește exact și se specifică ce activități trebuie desfășurate pentru a îndeplini obiectivele propuse. Astfel se pot anticipa posibile probleme care pot să apară în implementare. A doua modalitate presupune determinarea activităților ce trebuiesc desfaășurate pentru îndeplinirea obiectivelor propuse.

Scrierea scenariului de realizare a implementării se referă la planificarea activităților concrete care determină îndeplinirea obiectivelor. Acesta metodă facilitează realizarea unor predicții care devin importante în stabilirea acțiunilor care trebuie implementate. Este necesar să fie anticipate cele mai negative scenarii.

Pentru a fi evitate situațiile în care ceea ce se estimează la începutul procesului de implementare să fie greșit sau incorect estimate Wiemer si Vining au propus un set de activități care să ajute la o planificare cât mai realistă:

– scrierea scenariului – presupune determinarea întregului set de activități necesare pentru o implementare reușita. Fiecare activitate trebuie planificată într-un anumit interval de timp, trebuie să se știe exact persoana sau instituția care este responsabilă de realizarea acțiunii și trebuie să fie clar de la început de ce anume se săvârșește respectiva activitate.

– analiza critică a scenariului – această etapă stabilește dacă scenariul este plauzibil și dacă actorii implicati sunt capabili să îndeplinească acțiunile ce le revin. Dacă răspunsul la aceste întrebări este negativ procesul de implementare riscă să eșueze și atunci scenariul trebuie rescris. Reușita implementării depinde în mare măsură de motivația actorilor implicați în acest proces. Este interesant de urmărit pentru fiecare actor dacă comportamentul prescris în scenariu este în conformitate cu interesele personale și organizaționale.

– revizuirea scenariului- constă în rescrierea unui scenariu realist din perspectiva criticilor formulate.

O altă problemă care poate aparea în implementare constă în realizarea designului cercetării de jos în sus. Cu alte cuvinte, procesul de gândire a procesului de politici publice începe de la comportamentul pe care dorim să îl schimbăm și apoi se identifică activitățile care ar putea să modifice comportamentul respectiv în direcția dorită.

Implementarea unei politici publice poate fi definită și ca un proces în care se întâmpină de multe ori dificultăți. Diverși autori au confirmat lipsa funcționalității din cadrul implementării ca fiind:

numărul mare de participanți la proces, părerile fiind împărțite iar gradul de implicare diferit.

diversificarea scopurilor. Dacă o politică depinde în mare măsura de explicații și clarificări atunci obiectivele inițiale au șanse mici să fie atinse.

obiectivul a fost considerat mai putin prioritar;

nu s-a dispus de resursele necesare pentru a-l îndeplini;

lucrurile realizate nu s-au ridicat la nivelul așteptărilor;

în timp au intervenit probleme mult mai importante captând toată atenția asupra lor.

În ceea ce privește rezolvarea problemelor de politică publică, un rol substanțial îl au actorii implicați în procesul de formulare a politicilor publice. O să dezbatem mai pe larg ȋn alt capitol rolul pe care aceștia ȋl dețin ȋn procesul decizional dar trebuie precizat faptul că actorii de politică publică pot influența modul ȋn care sunt rezolvate problemele atȃt cȃt și prioritatea rezolvării lor ȋn funcție de partidul din care fac parte și care se află la guvernare și care la un moment dat se schimbă.

Procesul de luare a deciziei

De regulă, activitatea managerilor din administrația publică constă ȋn elaborarea și luarea deciziilor. Luare deciziilor ȋn administrația publică constă ȋn alegerea ȋntre diferite alternative și mijloace de ȋndeplinire ale acestora, care se consideră a fi urmate de organizație.

Un element important pentru ca o politică publică să aibă succes ȋl reprezintă o definire corectă a problemei și identificarea cauzelor acesteia. Trebuie privit per ansamblu și avut o imagine clară asupra problemei evitȃndu-se astfel eșecul politicii publice. Pornind de la această idee vom ȋncerca, ca ȋn cadrul acestui capitol să facem cunoscut modul ȋn care se desfășoară ȋntregul proces de luare a deciziei.

Definirea conceptului

“A lua o decizie presupune un proces complex prin care se asumă angajarea față de un anumit curs de acțiune referitor la o problemă anume existentă într-o organizație”. Acest proces presupune existența unor alternative și posibilitatea de a opta pentru una dintre ele, de preferat pe cea mai satisfăcătoare.

Decizia reprezintă un element esențial al managementului (implicit al administrației publice), așadar conducerea unei organizații/instituții se bazează și se exprimă prin deciziile întocmite și aplicate.

Datorită faptului că de cele mai multe ori cerințele de raționalitate nu se respectă ȋn totalitate ajung să afecteze calitatea deciziei. Reiese așadar că decizia managerială este anumita opțiune care se alege pentru a realiza un obiectiv și care influențează deciziile, acțiunile și comportamentul a cel puțin unei alte persoane. În ceea ce privește politicile publice ne referim la grupuri, națiuni, categorii și clase sociale.

În cadrul managementul public, deciziile administrative sunt adoptate atât de către reprezentanți numiți și/sau aleși din instituțiile administrației de stat, cât și de către funcționari publici de conducere și/sau execuție din instituțiile publice.

În ceea ce privește sectorul public, decizia de a alege o anumită politică publică se definește prin faptul că:

1) ea este o etapă într-un proces mai complex, acela de a elabora și de a aplica

o politică publică;

2) ea constă în alegerea dintre un număr de alternative, identificate anterior, în procesul prin care se formează politicile, a uneia care e potrivită ca răspuns la o anumită problemă publică;

3) alegerea se bazează pe un mecanism complex: ea nu este doar o decizie tehnică, ci una inerent politică.

Teoriile care au ca obiect modul în care se iau deciziile sunt importante pentru că ne ajută să înțelegem relațiile complexe în care se produc și se aplică politicile publice. Pe baza lor vom putea sa abordăm cazuri concrete și să examinăm comportamentul actorilor politici, precum și multiple probleme și situații în care este nevoie să se ia decizii.

Criterii decizionale

Zilnic suntem puși ȋn postura de a lua decizii. Fiecare ȋn patre ia decizia care ii privește activitățile zilnice, cariera, relațiile cu cei din jur. Modul ȋn care noi luăm decizii se reflectă preponderent în activitatea celor puși în funcții de conducere, a managerilor. Indiferent dacă managerii activează în domeniul public sau privat efectul deciziilor luate poate fi resimțit în prezent sau pe termen mai lung și uneori se răsfrânge chiar și asupra carierei celui care le adoptă.

Cu toate că modele cantitative manageriale de luare a deciziilor cu aplicații pentru domeniul privat au început să apară, din păcate pentru lucrări similare ce țin de domeniul public există mai puțin interes. Consecințele care apar ulterior în urma luării unor decizii în sectorul public au un impact deosebit asupra vieții cetățeanului.

Toți cei care participă în procesul de luare a deciziei pot fi influențati, fie ȋn mod direct sau indirect, de anumiți factori. Acești factori devin cruciali în vederea luării unei decizii și doar analiza și observația aprofundată permit identificarea acelor factori hotărâtori în luarea deciziei. Există anumite criterii care pot influența politica publică, iar acestea sunt enumerate mai jos. Acestea fiind: valorile, afilierea la un partid politic, interesele alegătorilor, opinia publică,

admirația și regulile decizionale.

a) Valorile- reprezentate de propriile preferințe sau standarde, deși sunt adesea ignorate acestea produc un impact major asupra deciziilor luate. Ele fac parte din categoria celor care sunt foarte greu de identificat sau imposibil de înlăturat. Vom trece în revistă 5 categorii de valori care conduc la comportamentul factorilor de decizie: instituționale, profesionale, personale, politice și ideologice.

Valori instituționale/organizaționale: influențează mai ales factorii de decizie birocratici. Orice persoană care lucrează pentru o perioadă îndelungată într-o agenție/ organizație devine invariabil convinsă de importanța agenției, scopurile și programele ei. Sistemul de recompense și sancțiuni îi determină pe membrii ei să promoveze și să acționeze în concordanță cu valorile predeterminate ale agenției/organizației. În consecință, deciziile luate de oficialități pot fi o reflecție a dorinței lor de supraviețuire a agenției, de creștere a bugetului acesteia, de extindere a programelor ei și de prezervare a puterii și prerogativelor.

Valori profesionale: reprezentate de valorile personalului din cadrul unei agenții. Profesiile au înclinația spre a forma anumite tendințe în modul de soluționare a problemelor care sunt ulterior „importate” în organizații.

Valori personale: ghidează și ele factorii de decizie, ca și aspirația la promovarea propriului interes material sau financiar, propria reputație sau poziție. Politicianul care acceptă să fie influențat pentru a decide în favoarea unui interes urmărește și un interes personal. Importanța valorilor personale nu poate fi negată, însă teoreticienii deciziei raționale exagerează atunci când sugerează faptul că atitudinea oficială este exclusiv determinată de interese personale.

Valori ideologice: sunt reprezentate printr-un set de credințe și valori coerente și relaționate logic care prezintă versiuni simplificate ale realității și oferă planuri de acțiune.

b) Afilierea la un partid politic – poate reprezenta un factor decizional extrem de important pentru majoritatea persoanelor cu putere legislativă, acest gen de influență fiind greu de separat de alți factori, cum ar fi constrângerea morală care vine din partea conducerii partidului, convingerile ideologice.

c) Interesele alegătorilor – alcătuite din propriile valori sau alte criterii, cum ar fi recomandările șefilor de partid. Oficialitățile publice numite pot și ei acționa în calitate de reprezentați.

d) Opinia publică – reprezintă punctele de vedere ale publicului privind aspecte de politică publică pe care oficialii le au în vedere în luarea deciziilor. Opinia publică poate fi formulată prin multe procedee – se includ între acestea scrisori deschise oficialităților sau presei, întâlniri și demonstrații publice, editoriale, rezultatele alegerilor, întâlniri cu alegătorii, referendumuri etc.

e) Interesul public – constituie una din misiunile guvernului. În lupta dintre grupurile private, există și alte interese publice care deși sunt implicate indirect fiind neorganizate, sunt luate în considerare în procesul decizional, influențând astfel rezultatul politicii publice.

Identificarea acelor interese permanente, larg împărtășite de membrii societății constituie o metodă alternativă în determinarea interesului public. Interesul oamenilor pentru pace, educație, inflație scăzută ori un sistem de control al traficului eficient sunt ilustrative în acest sens. În acest caz, interesul public poate fi asociat cu o nevoie publică pentru a cărei satisfacere sunt disponibile mai multe alternative.

Necesitatea de organizare a intereselor publice și procedurile de reprezentare și echilibrare a acestora, regulile de soluționare a situațiilor, de negociere a compromisurilor în formularea politicilor publice și de implementare a acestora, toate constituie procedee de determinare a interesului public. Pe scurt, se poate spune că există un interes public pentru o guvernare eficientă, coerentă și dreaptă, accentul fiind pus ȋn acest caz pe procesul de politică publică, și nu pe consținutul acestuia.

Modele de luarea deciziei

Pentru o ȋnțelegere mai clară a naturii problemei și localizarea surselor de presiune contribuie la generarea unor modele de luare a deciziei.

În literatura de specialitate ȋntȃlnim trei modele de bază ale analizei proceselor de luare a deciziei : modelul rațional (un model de luare a deciziilor în afaceri aplicat la domeniul public), modelul incremental (un model politic aplicat politicii administrative) și modelul juridic (domeniu dedicat cu preponderență literaturii românești).

În lucrarea de față vom prezenta cele mai importante două modele, și anume: modelul rațional și modelul incremental. Făcând o comparație între acestea, din cele mai multe evaluari s-a ajuns la concluzia că accentul se pune în felul următor:

 modelul rațional are un caracter normativ; adică el vizează felul în care ar trebui luate

deciziile pentru ca acestea să fie acceptate ca și „raționale”;

 modelul incremental are un caracter descriptiv; el descrie mai clar decât cel rațional cum se fac realmente deciziile.

Modelul rațional

Modelul rațional prescrie proceduri care, ȋntr-un final vor duce la obținerea celei mai eficiente soluții. Acest model impune un altgoritm de rezolvare a problemelor pe care le ȋntȃmpină managerii sectorului public aceștia dezvoltȃndu-și o perspectivă asupra problemei cu care se confruntă.

Teoriile raționaliste își au originea în iluminism și în pozitivism, acestea fiind curente care promovau modalități de cunoaștere obiectivă, neutră, a societății umane. Ele au la bază ideea conform căreia problemele societății umane trebuie și se pot rezolva într-o manieră științifică bazată pe rațiune, prin colectarea tuturor informațiilor disponibile despre problema respectivă, urmată de prelucrarea lor, iar apoi aplicarea celei mai eficace soluții privind costurile. Aplicarea timpurie a teoriilor raționaliste la procesele de luare a deciziilor a stat la baza construirii științei administrative și a comportamentului organizațional.

Studiul lui Luther Gulick și Lyndal Urwick a dus la elaborarea modelului PODSCORB, prin care se înțelege ansamblul etapelor de Planificare, Organizare, Decizie, Selectare, Coordonare, Recrutare și Bugetare. Aici, etapa de „Decizie” se limita la cântărirea beneficiilor unui curs de acțiune în raport cu costurile sale.

Modelul ideal de proces rațional ȋn luarea deciziilor presupune următoarele etape:

 stabilirea unui obiectiv de soluționare a problemei;

 analiza și inventarierea tuturor posibilităților de atingere a obiectivului, cunoașterea exhaustivă a soluțiilor;

 anticiparea tuturor consecințelor importante ale fiecărei strategii și estimarea posibilității producerii lor; cu alte cuvinte, cunoașterea efectelor fiecărei soluții;

 alegerea strategiei celei mai potrivite pentru soluționarea problemei sau a celei care presupune cele mai mici costuri, fără a se ignora ierarhia cunoscută a valorilor sociale.

Din punctul de vedere a lui Lindblom și a lui Braybrooke, pentru a fi în același timp rațională și comprehensivă, o decizie trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

– un decident individual sau colectiv trebuie să identifice o politică asupra căreia trebuie să existe un consens între factorii relevanți implicați;

– un decident individual sau colectiv trebuie să definească și să ordoneze consistent toate obiectivele și scopurile care urmează a fi atinse pentru rezolvarea problemei;

– un decident individual sau colectiv trebuie să identifice toate alternativele ( politicile) care pot ajuta la atingerea fiecărui obiectiv sau scop;

– un decident individual sau colectiv trebuie să prevadă toate consecințele care ar rezulta din alegerea fiecărei alternative (politici);

– un decident individual sau colectiv trebuie să compare între ele toate alternativele în funcție de consecințele lor în privința felului în care ele duc la atingerea fiecărui scop sau obiectiv;

– un decident individual sau colectiv trebuie sa aleagă acea metodă prin care atingerea

obiectivului se realizează cel mai usor.

Unul dintre cei mai cunoscuți analiști ai modelului rațional este autorul american Herbert Simon, specialist în știința comportamentală, singurul cercetător al administrației publice care a câștigat vreodată premiul Nobel. Modelul rațional propus de H. Simon (1945), presupune parcurgerea unei succesiuni de etape:

1. Definirea problemei- presupune motivația pentru a face toate demersurile necesare adoptării deciziei precum și efortul de a strânge date. Aici pot interveni anumite probleme în definirea problemei care pot afecta întregul proces decizional, fiind generate fie de ratarea oportunităților, fie de situații în care condițiile responsabile de generarea problemei sunt ele însele probleme.

Există o serie de riscuri care pot fi asociate unei formulări greșite a problemei și pot fi diminuate numai ȋn cazul ȋn care managerii politicilor publice și factorii de decizie nu permit ca prin focalizarea asupra unei probleme să ȋngrădească efortul de căutare a unor oportunități acceptabile.

2. Investigarea situației prezente- este realizeată prin culegerea de date referitoare la situația actuală în ceea ce privește problemele politice. Acțiunea trebuie focalizată conform acelor date ce pot fi transformate în informații, care mai apoi se transformă în probe.

3. Construcția de alternative- se manifestă prin elaborarea unei game de soluții potențiale și este recomandată demararea eforturilor de căutare a alternativelor de pe o poziție cât mai largă pentru ca, în final, lista alternativelor să fie redusă și cât mai simplificată.

4. Evaluarea consecințelor pentru fiecare dintre alternativele considerate- presupune selectarea unor criterii în raport cu care vor fi evaluate soluțiile potențiale și trebuie aplicate asupra rezultatelor.

5. Alegerea soluției optime- presupune alegerea acelei soluții care rezolvă problema în modul cel mai eficient sau corespunde cel mai bine consecințelor stabilite la alegerea acesteia.

6. Punerea în practică a soluției- constă în aplicabilitatea deciziei luate propriu- zise.

7. Verificarea modului de implementare

8. Evaluarea rezultatelor obținute- se realizează prin îndeplinirea următoarelor premise:

– toate informațiile necesare sunt disponibile;

– procesul de luare a deciziei este centralizat și nu sunt implicați mai mulți actori relevanți;

– imaginea asupra tuturor posibilităților este complet clară.

Parcurgând aceste etape putem afirma că factorii de decizie întâmpină greutăți în atingerea unui nivel de raționalitate comprehensivă „pură” (de cunoaștere a tuturor variantelor posibile și a costurilor propuse de acestea) în deciziile pe care le iau. Ei sunt limitați în activitatea lor de circumstanțele.

Este foarte probabil ca factorii de decizie să aleagă dintre acele opțiuni selectate pe temeiuri de natură politică sau ideologică (bazate pe valorile agreate de decidenți), dacă nu la întâmplare, fără a lua în considerare gradul de eficiență al acestora. În al doilea rând, modelul presupune că este posibil ca factorii de decizie să cunoască consecințele fiecărei decizii dinainte, ceea ce în realitate nu se prea întâmplă. În al treilea rând, fiecare opțiune politică presupune o avalanșă de efecte pozitive și negative care îngreunează compararea tuturor opțiunilor. Deoarece aceeași decizie poate fi sau nu eficientă, în funcție de situație, factorii de decizie nu pot ajunge la concluzii clare cu privire la soluția cea mai bună.

Literatura de specialitate precizează că acest model prezintă anumite dezavantaje conform cărora acest model nu este întotdeauna posibil a fi respectat în practică. Modelul rațional comprehensiv presupune îndeplinirea unor condiții rareori întâlnite în domeniul public, cum ar fi identificarea tuturor opțiunilor posibile de rezolvare a problemei, informație nelimitată pentru evaluarea opțiunilor, timp nelimitat.

Din evaluarea lui H. Simon asupra modelului rațional s-a ajuns la concluzia că deciziile publice nu maximizează beneficiile în detrimentul costurilor implementării alternativei alese, ci doar încearcă să respecte criteriile stabilite de factorii de decizie în situația respectivă. Acest criteriu, după cum a afirmat el, este unul realist, având în vedere limitele rațiunii umane.

În cele din urmă , putem spune că modelul rațional se bazează ȋntr-o foarte mare măsură pe teorie și expertiză abstractă iar aceasta poate duce la decizii ce nu pot fi aplicate ȋn practică,

sau care o dată aplicate duc la niște aberații.

Modelul incremental

Literatura de specialitate propune acordarea unei mai mari atenții asupra acestui model în detrimentul modelului rațional din cauza dificultăților pe care modelul rațional le prezintă. Îndoielile cu privire la caracterul practic sau util al modelului rațional au generat eforturi de elaborare a unei teorii asupra luării deciziilor care să anticipeze mai bine comportamentul efectiv al factorilor de decizie în situații practice. Astfel a apărut modelul incremental, care stabilește faptul că procesul luării deciziilor în politica publică presupune existența unor negocieri și compromisuri între cei implicați în procesul decizional, în funcție de propriile lor interese.

Deciziile adoptate în final sugerează ce e posibil din punct de vedere politic, deși nu neapărat și dezirabil. Se consideră că modelul incremental se potrivește mai mult realității și că este un model care de fapt se poate aplica în practică.

Modelul incremental de luare a deciziei a fost rezumat de către Charles Limdblom ca fiind „un set de strategii care se susțin reciproc și care urmăresc simplificarea și concentrarea problemelor” și care poate fi organizat după etapele următoare:

a) Limitarea analizei la câteva alternative oarecum similare și care diferă doar marginal de

status- quo;

b) O reunire a analizei obiectivelor urmărite și a altor aspecte empirice ale problemei (adică nu există cerința stabilirii în prealabil a valorilor urmând gasirea mijloacelor necesare pentru promovarea lor);

c) O preocupare analitică orientată spre remedierea problemelor existente decât pentru căutarea îndeplinirii obiectivelor pozitive;

d) O secvență de încercări, erori și încercări revizuite;

e) O analiză care explorează doar unele, nu toate, dintre consecințele importante și posibile ale unei alternative luată în considerare;

f) Fragmentarea muncii de analiză între mulți participanți (fiecare cu interese partizane) în procesul de elaborare a politicilor publice (fiecare ocupându- se de partea care- i revine din cadrul ansamblului).

Acest model încearcă să ofere o idee despre modalitățile de luare a deciziilor și se concretizează printr-o serie de considerente:

 Informațiile conform carora se ia decizia nu sunt complete;

 Obiectivele și mijloacele nu sunt separate (existența mijloacelor determină realizarea obiectivelor). Se vor selecta doar câteva obiective – mijloace;

 Există mai multe organizații (sau actori) implicate, acestea având fie aceleași interese fie interese diferite.

 Soluția aleasă trebuie să întrunească consensul fără a fi, în mod obligatoriu, și cea mai bună;

 Procesul de luare a deciziei este neomogen; se fac pași mici în vederea rezolvării

problemei;

 Impactul asupra deciziilor luate pas cu pas este considerabil pe termen lung.

Modelul incremental descrie procesul de elaborare a deciziilor ca pe un exercițiu practic mai preocupat de soluționarea cea mai comodă a problemelor decât de atingerea unor obiective nobile. În acest model, mijloacele alese pentru soluționarea problemelor sunt descoperite prin metoda de selecție empirică, și nu prin evaluarea comprehensivă a tuturor mijloacelor posibile. Factorii de decizie au în vedere doar câteva soluții considerate potrivite și se opresc atunci când cred că au găsit soluția potrivită. În timp ce modelul incremental poate reprezenta o descriere clară – lucru discutabil – a modului în care sunt luate deseori deciziile în politica publică,

analiștii au evidențiat câteva lacune ale acestui model:

 în primul rând, acesta este criticat sever pentru lipsa oricărui obiectiv;

 în al doilea rând, modelul este criticat pentru caracterul său conservator, întrucât respinge schimbarea și inovația;

 în al treilea rând, este criticat pentru caracterul său nedemocratic, în sensul că limitează procesul luării deciziilor la negocierile din cadrul unui grup de persoane importante, responsabile cu elaborarea politicii publice;

 în al patrulea rând, prin respingerea analizelor sistematice și prin subminarea nevoii de noi alternative promițătoare, modelul poate genera decizii defectuoase, cu consecințe negative

pentru societate pe termen lung;

 în al cincilea rând, incrementalismul poate funcționa doar atunci când există o doză mare de continuitate în natura problemelor publice analizate, ca și în mijloacele întrebuințate pentru soluționarea lor, continuitate care în fapt nu există întotdeauna. Incrementalismul poate fi aplicat în situațiile stabile, și nu în cele neobișnuite, precum situațiile de criză.

Din analiza modelului incremental reiese că, deși reprezintă anumite atuuri în favoarea modelului rațional, și acest model presupune câteva neajunsuri. Este considerat a fi un model conservator prin definiție, obiectivul său major fiind minimizarea pierderii suportului politic. Alte dezavantaje sunt constituite din faptul că aplicarea sa poate duce la obținerea de rezultate neprevăzute la început și chiar total indezirabile, cauza principală fiind definirea vagă a problemei și pașii lenți cu care se desfășoară.

În cele din urmă, putem spune că modelul incremental nu se poate aplica pentru deciziile de schimbare majoră pe plan social și că ar fi de preferat, în această situație, să se opteze pentru aplicarea modelului rațional comprehensiv de luare a deciziei.

Rolul cetățenilor în procesul de luarea deciziilor

Din punctul meu de vedere procesul de luare a deciziilor în politicile publice trebuie să se facă pe baza principiului respectării consultării cetățenilor. De aceea doresc să evidențiez în acest capitol rolul cetățenilor în procesul de luare a deciziei, definind totodată conceptul de participare cetățenească, evidențind metodele de implicare și beneficiile participării cetățenilor în cadrul acestui proces.

Cetățenii unei comunități, urbane sau rurale, reprezintă publicul țintă al politicilor publice adoptate de administrația comunității respective. Orice decizie, simplă sau complexă, pe termen lung sau scurt, trebuie să aibă în vedere bunăstarea cetățenilor, pentru că ei formează comunitatea. Participarea cetățenilor are o importanță deosebită deoarece reprezintă răspunsul publicului țintă la o anumită politică implementată. Există mai multe motive pentru care implicarea acestor cetățeni în elaborarea politicii publice a comunității lor reprezintă un o arie de interes pentru domeniul administrativ.

În primul rând, vocea cetățenilor reprezintă oglinda eficacității politicii publice urmate. Nemulțumirile lor exprimate înseamnă de cele mai multe ori ineficiența acestei politici, faptul că ea nu răspunde nevoilor pe care cetățenii le resimt. Satisfacția cetățenilor, manifestată prin aprobarea lor și prin sugestii, reprezintă acordul pe care aceștia îl dau respectivei politici.

În al doilea rând, participarea cetățenilor în elaborarea politicilor publice, prin sugestii sau reclamații, poate ajuta la identificarea unor lacune, neajunsuri sau probleme din politica publică urmată și la găsirea de răspunsuri și soluții pentru eficientizarea ei.

În al treilea rând, implicarea cetățenilor în problemele comunității lor va duce la o responsabilizare și maturizare civică a segmentului de populație implicat. Cu cât procentul populației implicate este mai mare, cu atât comunitatea devine mai stabilă, mai unită, mai matură din punct de vedere civic. De asemenea, dacă cetățeanul este conștient că poate avea un rol în procesul de elaborare al politicilor, că vocea sa este ascultată, acesta își va recunoaște și rolul pe care îl are în implementarea acestor politici, în special cel financiar, prin plătirea la termen a taxelor și impozitelor.

Observarea participării cetățenilor la elaborarea politicilor publice ajută la îmbunătățirea sistemului administrativ. Fiind direct afectați de aceste politici, eficiența reală a implementării lor se poate cunoaște doar atunci când se analizează rezultatele „de pe teren”.

Este o realitate prezentă faptul că în multe cazuri, un cetățean care dorește să se implice în viața publică a comunității sale locale este privit cu suspiciune de către personalul administrativ.

Dacă cetățeanul este sigur că vocea sa este ascultată, atunci se vor elimina și multe din frustrările prezente în relația dintre cetățeni și autoritățile administrației locale. Nemulțumirea cetățeanului atunci când consideră că nu este ascultat de cele mai multe ori nu este una constructivă, nu se regăsește în condica de sugestii și reclamații, ci una distructivă, regăsindu-se în votul pe care îl acordă la alegerile locale.

De asemenea, absența vocii cetățenilor și lipsa lor de interes față de viața publică a comunității arată lipsa de încredere în politicile alese sau în personalul care le implementează.

Participarea cetățenească

Participarea cetățenească este un „proces prin care preocupările, nevoile și valorile cetățenilor sunt încorporate în procesul decizional al administrației publice locale”, proces care presupune îndeplinirea unor obligații atât de către administrație, cât și de către cetățeni. Pe de o parte administrația este obligată să: ofere informațiile într-o formă cât mai completă și cât mai onestă, să ofere cetățenilor posibilitatea de a se implica în procesul decizional iar mai apoi să încurajeze această implicare. Pe de altă parte, cetățenilor le revine datoria de a se implica în luarea deciziilor la nivel local, de a înțelege faptul că fiecare decizie luată le poate influența viețile în mod direct sau indirect, ei trebuie să fie pregătiți să ajute și să sprijine administrația în soluționarea problemelor întregii comunități.

Literatura de specialitate definește participarea cetățenească ca fiind o formă de „participare directă a actorilor sociali la luarea deciziilor de nivel comunitar”. Aceasta propune diverse forme de participare:

participarea directă – audieri publice, focus-grupuri, referendum-uri, lobby și demonstrații de stradă

participarea indirectă – alegerile prin vot

activă – presupune comunicarea și interacționarea dintre actorii sociali și instituțiile publice, în vederea formulării și realizării de strategii și programe publice

pasivă – implicarea cetățenilor în procesul decizional se realizează doar prin participare la vot, precum și la anumite întruniri, adunări, stabilite cu scopul de a obține informații.

La baza participării cetățenești stau patru elemente componente: „administrația deschisă spre implicarea cetățenilor în activitatea complexă a procesului de guvernare, transferul continuu de informații de la administrație la cetățeni, modalități eficiente prin care administrația culege informații de la cetățeni, cetățeni informați care își onorează obligația de a participa ca parteneri egali în activitățile administrației pentru a putea înțelege problemele”(ANCIC, 2002, p. 2).

Asociația Internațională pentru Participare Publică identifică cinci niveluri de participare a cetățenilor în formularea politicilor publice: informare, consultare, implicare, colaborare și delegare de responsabilități.

Asociația Națională a Centrelor de Informare pentru Cetățeni identifică șase valori de bază privind punerea în practică a participării publice:

publicul ar trebui să aibă un cuvânt de spus în deciziile cu privire la acțiunile care le afectează viața;

participarea publică include promisiunea că aceasta va influența decizia;

procesul participării publice comunică interesele și vine în întâmpinarea nevoilor tuturor participanților;

procesul participării publice descoperă și facilitează implicarea acestor persoane potențial afectate;

procesul participării publice invită participanții să-și definească modul propriu de implicare;

procesul participării publice arată participanților felul în care contribuția lor a afectat decizia.

Administrația publică trebuie să informeze cetățenii de fiecare dată când își planifică activitățile, deoarece fiecare acțiune are menirea de a afecta drepturile sau interesele unui cetățean. Deși este un element esențial în buna funcționare a unui stat democratic, participarea cetățenească nu este ușor de realizat. Bariele care stau în calea acestui proces țin de voința politică, perseverența și dispoziția necesară a educării și conștientizării atât a autorităților, dar mai ales a cetățenilor cu privire la responsabilitățile ce le revin în cadrul comunității în care trăiesc. Este necesară implicarea cât mai mult a cetățenilor în activități care privesc elaborarea bugetului, dar și încurajarea acestora de a participa la ședințele consiliului local. Participarea cetățenească se realizează pe două căi: „de la administrație către cetățeni”, precum și „de la cetățeni către administrație”. Acest mod de comunicare bidirecțional presupune faptul că administrația trebuie să aducă la cunoștință întregii comunități problemele identificate, iar mai apoi să supună dezbaterii publicului anumite politici publice aflate pe agendă. De asemenea, această comunicare în două sensuri permite cetățeanului să se informeze cu privire la ceea ce se întâmplă în localitatea lui, dar și să-și exprime opinia cu privire la anumite acțiuni sau să propună moduri de rezolvare a problemelor.

Metode de implicare a cetățenilor în luarea deciziei

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică recunoaște trei metode de implicare a cetățenilor în cadrul unor democrații participative: informarea cetățenilor, consultarea cetățenilor și participarea activă.

Accesul la informații

Informarea cetățenilor se realizează prin două mijloace: informații din oficiu și informații la cerere. Prin informare, cetățenii „sunt ținuți la curent despre activitatea instituțiilor publice.” Gradul lor de implicare este foarte mic, ei rămânând în afara procesului decizional, fiind doar simplii spectatori sau comentatori. Totuși, informarea nu se poate realiza decât dacă există transparență în procesul decizional. Informațiile pot fi folosite de către cetățeni pentru a „presa” decidenții în luarea unor decizii care să fie în interesul lor.

Un studiu realizat pe transparența decizională în administrația publică locală din mediul rural a încercat să arate cum este aplicată legislația privind transparența în localitățile de acest tip. Cum era de așteptat, rezultatele cercetării au arătat că implementarea legislației cu privire la transparența decizională este defectuoasă în mediul rural. Cercetarea a fost făcută pe raza a 60 de localități rurale din Transilvania, alegându-se câte 4 localități pentru fiecare județ care face parte din regiune. Cercetarea s-a realizat prin două metode: a fost elaborat un chestionar pentru funcționarii din administrația publică locală, la aceasta adăugându-se observația directă.

Concluziile cercetării au fost că, pe de o parte atât timp cât administrația publică locală nu își va rezolva problemele referitoare la corupția din instituții, incompetența, transparența nu ajută. Pe de altă parte, datorită faptului că în mediul rural nu se adoptă atât de multe acte administrative, ca în cel urban, nu este atât de necesar să fie implementate mereu proiecte de creștere a transparenței, ca în mediul urban.

Consultarea

„Consultarea cetățenilor implică un grad sporit de implicare a cetățenilor care nu numai că citesc și se informează dar au prilejul de a-și exprima punctele de vedere în cadrul consultărilor.” Consultarea cetățenilor se face prin următoarele modalități: dezbateri publice, ședințe publice și referendum.

Participarea activă

Întrucât această formă de participare se realizează foarte rar la nivel de individ, ea va fi doar amintită, neinsistându-se asupra ei.

„Participarea activă implică maximul de participare din partea cetățenilor care trebuie sa dea dovadă de inițiativă, maturitate și dedicație devenind co-participanți ai procesului de guvernare.” De obicei, acest tip de participare se realizează prin anumite structuri participative, de tipul ONG-urilor, și nu individual.

Neîncrederea în autoritățile publice – principala cauză a neimplicării cetățenilor

Neîncrederea în administrația publică locală se întâlnește peste tot în lume, dar în țările fost comuniste această neîncredere este mult mai mare, cetățeanul păstrând în minte imaginea autorității publice coercitive, care îl privea ca pe un supus. În prezent cetățeanul român continuă să păstreze o imagine proastă despre administrația publică. Aceasta se întâmplă din două cauze majore.

În primul rând, cetățeanul își formează imaginea prin prisma experiențelor din trecut cu autoritățile locale. Atitudinea pe care a întâlnit-o a fost una autoritară, ostentativă sau lipsită de interes. Cetățeanul era privit ca un supus sau ca un ignorant, în vreme ce funcționarul se considera stăpân sau un părinte autoritar și exigent care pretinde ascultare. Cetățeanul pretinde o atitudine respectuoasă, din moment ce plătește pentru serviciile prestate, iar lipsa unei astfel de atitudini duce la construirea imaginii negative despre administrație.

Un alt factor ce contribuie la dezvoltarea unei imagini negative este dat de întârzierile nejustificate cu care se rezolvă cererile sau se furnizează serviciile cetățeanului. Procedura birocratică excesivă, trecută de multe ori de limita acceptabilului, este un alt factor care contribuie la formarea acestei imagini negative. Administrația, în loc de a simplifica procedura pentru a spori eficiența, o complică în detrimentul cetățeanului. Aceasta se vede cel mai bine atunci când cetățeanul trebuie să obțină o mulțime de avize sau de aprobări chiar și pentru cea mai simplă problemă.

Un ultim factor decisiv propus de autor este reprezentat de „lipsuri majore în comunicarea cu publicul”. Aceste deficiențe se extind la toate nivelurile comunicării (informare, consultare și participare a cetățeanului la procesul de luare a deciziilor).

A doua cauză constă în „promovarea politică a ‚discursului antibirocratic’”. Unii politicieni exploatează felul în care cetățenii privesc administrația publică și pentru a-și crea imagine și capital politic, atacă, în mod justificat sau nu, administrația publică.

Cele enumerate mai sus duc la crearea anumitor prejudecăți și mentalități negative și ostile ale cetățeanului față de autoritățile publice locale. El pornește din start cu o astfel de atitudine în legăturile pe care le are cu funcționarii publici.

Cetățeanul dorește să fie privit ca un client, ca un consumator de servicii publice, a cărui satisfacție este importantă. Din moment ce el plătește pentru aceste servicii, dorește să fie privit ca un finanțator.

Lipsa interesului pentru așteptările și satisfacția cetățeanului din partea administrației, a cărei activități ar trebui să urmărească tocmai împlinirea nevoilor sale, conduce negreșit la dezvoltarea neîncrederii în sistemul administrației publice.

Beneficiile participării cetățenilor la luarea deciziei

Un rol extrem de important în elaborarea și implementarea politicilor publice îi revine comunității, care nu este „doar beneficiarul pasiv al economiei sau al beneficiilor sociale oferite de către stat”, ci este deținător al propriilor interese pe care le poate expune și „poate dezvolta mecanisme specifice de producere a bunăstării, complementar cu și în prelungirea celor ale economiei și statului”. Măsurile de a modifica rolul statului din deținător al monopolului asupra tuturor serviciilor publice, în partener al furnizării anumitor servicii la standarde înalte de calitate, evidențiază rolul complex al politicilor publice a căror preocupare nu se axează doar pe cei trei E – eficiență, eficacitate, economie, ci și pe cei doi P – participare și politică.

Importanța implicării comunității în problemele de interes public, derivă pe de o parte din necesitatea creșterii eficienței, eficacității și flexibilității administrației publice, iar pe de altă parte aduce în discuție și conceptul de responsabilitate socială a indivizilor, ceea ce îl face pe individ să se angajeze în procesul interacțiunii sociale. Dezvoltarea formelor de parteneriat între administrația publică și comunitatea socială este posibilă prin îndeplinirea cumulativă a următorilor factori: implicarea comunității în producerea bunăstării colective, aplicarea conceptului de cetățean și participare socială – extrem de important în contextul producerii bunăstării sociale, implementarea conceptului de reformă în sectorul public. Astfel, într-o formă de guvernare democratică, instituțiile statului trebuie să se asigure că toate deciziile luate au caracter participativ și reliefează așteptările cetățenilor.

Fiind privit ca și un „client”, cetățeanul este unul dintre cei mai importanți actori fără de care o administrație publică bazată pe principii democratice nu poate exista, dovada fiind faptul că acum „așteptările nu mai vin dinspre administrație înspre cetățean, ci în sens invers și că părerea acestuia contează cu adevărat în structurarea serviciilor publice”

Administrația publică trebuie să coopereze în mod permanent cu cetățeanul și să îl implice cât mai mult în tot ceea ce înseamnă activitatea administrației publice, deoarece numai așa cetățeanul poate înțelege modul de funcționare al acesteia, poate să-i ofere sprijinul și votul de încredere. Cu alte cuvinte, administrația publică trebuie să înțeleagă și să conștientizeze importanța implicării cetățeanului în procesul de luare a deciziilor: „un cetățean implicat este un cetățean care începe să înțeleagă faptul că există limite și probleme obiective în activitatea instituției publice”.

Rolul pe care îl deține opinia publică în menținerea legitimității și autorității actorilor politici este fundamental, având în vedere puterea care le este conferită acestora prin vot, într-un stat democratic. Când vorbim despre opinia publică, ne referim la trei trăsături esențiale: informare, participare, susținere. În consecință, dacă ar fi să definim într-un cuvânt ce este opinia publică, acest cuvânt este „comunicare”. După cum putem observa, relația dintre cele două concepte, participare cetățenească, respectiv opinia publică este una foarte strânsă fiind imposibilă existența unuia fără celălalt.

O participare cetățenească realizată în mod corect aduce o serie de beneficii atât pentru administrația publică, cât și pentru cetățeni:

restabilește și construiește încrederea dintre instituțiile statului și cetățeni;

asigură transparența administrației în procesul guvernării;

permite cetățenilor accesul la informații cu privire la problemele care necesită rezolvare;

oferă un sprijin real administrației în ceea ce privește identificarea nevoilor comunității;

direcționează comunitatea spre o decizie responsabilă, cu suport politic;

conduce comunitatea către consens și nu către conflict;

susține promovarea unui cadru legal nou, care introduce conceptele de cooperare și parteneriat.

În consecință, promovarea participării cetățenești, determină în egală măsură creșterea calității procesului decizional, consolidarea parteneriatelor, îmbunătățirea imaginii administrației, care la rândul ei generează o serie de beneficii, precum: gestionarea resurselor în mod rațional, creșterea autorității instituțiilor publice, dar și atragerea de fonduri.

Fiind un element de o importanță ridicată participarea cetățenilor în cadrul procesului de luare a deciziilor va constitui tema centrală a părții practice dorite a fi realizate. Astfel procesul de luare a deciziilor va fi analizat prin intermediul modalităților prin care se realizează implicarea efectivă a cetățenilor, respectiv puterea lor de influență a modului în care se adoptă anumite decizii. Luând în considerare elementele teoretice sintetizate în capitolele anterioare voi structura un studiu de cercetare privind gradul de implicare al cetățenilor unui municipiu în procesul de luare al deciziilor

Studiu de cercetare privind gradul de implicare a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor la nivelul Municipiului Cluj Napoca

Motivarea alegerii temei

Am ales realizarea acestui studiu de cercetare pentru a identifica nivelul de implicare al cetățenilor în procesul de luare al deciziilor, respectiv interesul manifestat de aceștia în vederea schimbării procesului decizional. Consider că cetățenii trebuie să conștientizeze necesitatea implicării în cadrul procesului decizional, respectiv puterea lor de a schimba deciziile luate la nivelul administrației publice.

Cetățenii ar trebui să știe cum sunt adoptate deciziile, cum sunt elaborate bugetele locale și cum sunt ele aprobate. De asemenea, ar trebui să știe cum sunt cheltuiți banii și cum sunt colectate veniturile. Chiar dacă ei sunt prinși în agitația vieții zilnice încât adesea par că nu sunt interesați, iar încercarea de a-i informa și educa pentru a le forma cultura administrativă pare un efort inutil, acest efort nu este fără rost, ci pur și simplu foarte greu. Din această cauză, participarea cetățenească în Cluj Napoca trebuie să depășească stadiul declarativ și să se transforme într-un factor coerent și constant ca fundament al unei democrații sănătoase.

Implicarea cetățenilor în luarea deciziilor este o problema foarte importantă și autoritățile ar trebui să țină cont de aceasta.

Scopul și obiectivele cercetării

Scopul cercetării constă în identificarea nivelului de implicare al cetățenilor în procesul decizional la nivelul municipiului Cluj Napoca. Principalele obiecte de cercetare sunt:

Identificarea modului în care se realizează consultarea prealabilă a cetățenilor în procesul decizional,

Nivelul de cunoaștere al cetățenilor privind modalitățile de participare în procesul de luare al deciziilor,

Gradul de informare al cetățenilor cu privire la hotărâri și decizii luate la nivelul municipiului Cluj Napoca,

Nivelul de integrare al solicitărilor venite din partea cetățenilor în deciziile luate de administrația publică de la nivelul municipiului Cluj Napoca.

Aspecte metodologice

În vederea îndeplinirii scopului și obiectivelor de cercetare voi realiza o cercetare cantitativă – sondajul de opinie, având ca instrument de cercetare chestionarul. Acesta va cuprinde o serie de întrebări închise ce vor avea scopul de a testa următoarele ipoteze de cercetare:

Consultarea prealabilă a cetățenilor în luarea unor decizii privind soluționarea problemelor de interes public, determină stabilirea unor relații de susținere și cooperare între cetățean și administrația publică de la nivelul Municipiului Cluj Napoca.

Nivelul de cunoaștere al cetățenilor cu privire la modalitățile de participare în luarea deciziilor este foarte redus.

Majoritatea cetățenilor sunt informați cu privire la hotărâri, proiecte de hotărâri sau alte decizii luate la nivelul municipiului Cluj Napoca,

Majoritatea cetățenilor consideră că solicitările lor nu sunt integrate în deciziile luate, respectiv în elaborarea unor documente de interes local (bugetul local, planul de dezvoltare), la nivelul municipiului Cluj Napoca.

Eșantionul cuprinde un număr de 54 de persoane care au răspuns chestionarului. Metodele de aplicare a chestionarului au cuprins adresarea acestuia prin intermediul e-mailului, aplicarea directă, respectiv transmiterea acestuia prin intermediul grupurilor de discuții on-line (rețele de socializare).

Analiza și interpretarea datelor

În vederea testării ipotezelor s-a realizat o bază de date în programul de analiză statistică SPSS, realizându-se analize statistice diverse.

Prima ipoteză de cercetare a fost formulată astfel: Consultarea prealabilă a cetățenilor în luarea unor decizii privind soluționarea problemelor de interes public, determină stabilirea unor relații de susținere și cooperare între cetățean și administrația publică de la nivelul Municipiului Cluj Napoca.

Testarea acesteia am realizat-o prin intermediul unor analize de tip frecvență și asocieri între variabile.

Figura 1. Percepția asupra necesității implicării cetățenilor în procesul de luare al deciziilor

Din punct de vedere al percepției cetățenilor cu privire la implicarea acestora în luarea deciziilor pentru comunitatea locală, un procent de 61% dintre respondenți consideră în mare și foarte mare măsură necesară această implicare. La polul opus un procent de 30% dintre respondenți susțin că această implicare este necesară în mică și foarte mică măsură, iar 9% dintre respondenți susțin că această implicare trebuie realizată la un nivel mediu. Conform procentajelor obținute identificăm o percepție pozitivă a cetățenilor respondenți cu privire la implicarea acestora în luarea deciziilor la nivel local, respectiv o dorință de a fi consultați de administrația publică locală în procesul decizional.

În vederea identificării modului în care consultarea cetățenilor în luarea unor decizii, regăsite în cadrul unor documente strategice la nivel local, respectiv municipiul Cluj Napoca, am realizat o analiză de asociere între gradul de susținere față de implementarea actulului plan de dezvoltare locală a municipiului Cluj Napoca, respectiv măsura în care se susține și se cooperează cu administrația publică locală ca urmare a implicării cetățenilor în realizarea acestui plan. Consider că prin oferirea unui exemplu real se poate mai ușor identifica modul în care consultarea prealabilă a cetățenilor în luarea unor decizii privind soluționarea problemelor de interes public, determină stabilirea unor relații de susținere și cooperare între cetățean și administrația publică de la nivelul Municipiului Cluj Napoca.

După cum se poate observa din tabelul de asociere, majoritatea respondenților, respectiv 32 din 54 de cetățeni consideră că susțin și cooperează cu administrația publică din municipiul Cluj Napoca în măsură medie, respectiv 15 cetățeni susțin mediu iar 14 în mod ridicat implementarea actualului plan de dezvoltare locală, ceea ce reflectă faptul că aceștia au fost consultați în prealabil în ceea ce privește luarea deciziilor în realizarea planului de dezvoltare locală, care reprezintă o modalitate de soluționare a problemelor de interes public. Într-o foarte mare măsură este susținută implementarea planului de dezvoltare locală de către 11 respondenți care susțin că au cooperat cu administrația publică în realizarea acestuia.

Tabelul 2 ne indică semnificația statistică asocierii realizate, respectiv o semnificație de 0.000 care reflectă faptul că analiza efectuată prezintă semnificație statistică.

Tabelul 3 ne indică prin intermediul coeficientului Gamma faptul că cele două variabile implicate în analiza de asociere sunt într-o relație puternică, direct proporțională, astfel încât pe măsură ce a exista un proces de susținere și cooperare cu administrația publică în realizarea planului de dezvoltare locală se susține și implementarea acestuia în vederea soluționării de probleme locale. Astfel consultarea prealabilă a cetățenilor în luarea unor decizii privind soluționarea problemelor de interes public, determină stabilirea unor relații de susținere și cooperare între cetățean și administrația publică de la nivelul Municipiului Cluj Napoca, ipoteza testată se confirmă.

Cea de-a doua ipoteză de cercetare a fost formulată astfel: Nivelul de cunoaștere al cetățenilor cu privire la modalitățile de participare în luarea deciziilor este foarte redus. Această ipoteză va reflecta prin intermediul asocierii și frecvenței realizate modul în care nivelul de informare al cetățenilor cu privire la modalitățile de participare cetățenească duce la influențarea priorităților decizionale ale administrației publice de la nivelul municipiului Cluj Napoca.

În tabelul de asociere (tabelul 4) putem observa că majoritatea cetățenilor nu au fost informați cu privire la modalitățile de participare cetățenească – respectiv 22 de cetățeni au fost informați în mică măsură, iar 9 cetățeni într-o foarte mică măsură. Totuși un număr de 29 de cetățeni consideră că prioritățile decizionale pot fi influențate sau modificate de cetățeni într-o mare și foarte mare măsură, iar la polul opus 22 consideră că acestea pot fi influențate doar într-o mică sau foarte mică măsură. Pentru a identifica direcția și legătura dintre cele două variabile vom analiza tabelul coeficientului Gamma.

Testul hi pătrat (tabelul 5) scoate în evidență semnificația statistică a analizei efectuate, astfel că vom interpreta tabelul coeficientului Gamma.

Valoarea coeficientului Gamma ne indică o putere a relației dintre variabilele gradul de informare cu privire la modalitățile de participare cetățenească și măsura în care prioritățile decizionale ale administrației publice pot fi schimbate medie ca intensitate, însă pozitivă. Drept urmare cu cât gradul de cunoaștere al modalităților de participare cetățenească va crește cu atât va crește și măsura în care se pot aduce modificări priorităților decizionale de la nivelul administrației publice. Semnificația statistică de 0.006 ne indică faptul că analiza efectuată este corectă și prezintă semnificație statistică.

Figura 2. Modalități frecvent utilizate de participare cetățenească

Figura de mai sus evidențiază principalele modalități de participare cetățenească cunoscute de către respondenți, astfel că un procent de 40,7% dintre cetățenii chestionați utilizează informarea ca modalitate de participare cetățenească, urmată de participarea la ședințele consiliului local, sau dezbaterile publice în procent de 24%. Colaborarea cu administrația publică este utilizată de un procent de 16,6% dintre respondenți, urmată de implicarea în procesul decizional în procent de 11,1% și de consultarea cu administrația publică în procent de 7,4%. Cetățenii deși nu sunt într-o măsură ridicată informați cu privire la modalitățile de participare cetățenească utilizează metode active de implicare, fapt pentru care ipoteza testată se infirmă, respectiv nivelul de cunoaștere cu privire la modalitățile de participare cetățenească nu este unul foarte redus, ci mai degrabă la un nivel mediu, având un grad de utilizare ridicat.

Cea de-a treia ipoteză de cercetare a fost formulată astfel: Majoritatea cetățenilor sunt informați cu privire la hotărâri, proiecte de hotărâri sau alte decizii luate la nivelul municipiului Cluj Napoca.

În vederea testării acestei ipoteze s-au realizat două analize de tip frecevență, respectiv pentru identificarea surselor de informare cel mai des utilizate de cetățeni și pentru a identifica gradul de informare cu privire la hotărâri, proiecte de hotărâri sau alte decizii luate la nivelul municipiului Cluj Napoca.

Figura 3. Surse de informare cel mai des utilizate de către cetățeni

În ceea ce privesc sursele de informare utilizate frecvent pentru informare cu privire la activitățile administrației publice, cetățenii susțin că utilizează în procent de 33,3% dintre respondenți sursele de informare din mass media, în procent de 27,7% sursele de informare din mediul online – pagina web a instituțiilor, și surse informale, în procent de 24%. În procent mai scăzut sunt utilizate avizierul instituției, în procent de 11,1%, respective participarea la sedințele consiliului local sau dezbateri publice ca metodă de informare.

Figura 4. Percepția asupra gradului de informare cu privire la hotârâri și decizii

Cetățenii respondenți se consideră în procent de peste 70% din totalul respondenților informați într-o mare și foarte mare măsură cu privire la hotărârile/proiectele de hotărâri și ale decizii luate la nivelul municipiului Cluj Napoca. La polul opus 22% dintre respondenți se consideră informați într-o mică și foarte mică măsură. Drept urmare putem afirma că ipoteza testată se confirmă, respectiv majoritatea cetățenilor sunt informați cu privire la hotărârile/proiectele de hotărâri și ale decizii luate la nivelul municipiului Cluj Napoca.

Cea de-a patra ipoteză și ultima a studiului de cercetare a fost formulată astfel: Majoritatea cetățenilor consideră că solicitările lor nu sunt integrate în deciziile luate, respectiv în elaborarea unor documente de interes local (bugetul local, planul de dezvoltare), la nivelul municipiului Cluj Napoca.

Această ipoteză va identifica modul în care măsura implicării cetățenilor în procesul de luare al deciziilor duce în mod direct la integrarea solicitărilor/părerilor cetățenilor în documentele finale (deciziile) elaborate de administrația publică a municipiului Cluj Napoca.

Din tabelul de asociere putem identifica faptul că majoritatea cetățenilor (44 de cetățeni din totalul de 54 de respondenți) susțin că părerile, solicitările acestora se regăsesc într-o mică și foarte mică măsură în cadrul deciziilor luate de administrația publică, respectiv au fost implicați într-o mică și foarte mică măsură în procesul de luare al deciziilor (un număr de 32 de cetățeni din totalul de 54 de respondenți). Drept urmare atât nivelul de implicare al cetățenilor în procesul de luare al deciziilor, cât și integrarea solicitărilor cetățenești în decizia finală a administrației publice se realizează într-o mică măsură.

Testul hi pătrat ne indică faptul că asocierea realizată prezintă semnificație statistică.

Coeficientul Gamma indică prin valoare de 0.739 o legătură puternică între variabilele implicate în asociere, respective gradul de implicare al cetățenilor în luarea deciziilor și măsura în care părerile/solicitările acestora se regăsesc în cadrul deciziilor finale luate de administrația publică a municipiului Cluj Napoca. Astfel luând în considerare și datele din tabelul de asociere putem afirma că nivelul scăzut de implicare al cetățenilor în procesul de luare al deciziilor duce la un nivel scăzut de integrare al solicitărilor acestora în cadrul deciziilor finale ale administrației publice locale.

Medie obținută ca urmare a utilizării unei scală de la 1 la 5 unde 1 reprezintă într-o foarte mare măsură iar 5 într-o foarte mică măsură

Analiza comparativă a mediilor ne indică faptul că în elaborarea unor documente de referință pentru municipiul Cluj Napoca, părerea/solicitările cetățenilor au fost integrate mai degrabă la un nivel mediu, în cazul planului de dezvoltare al municipiului (media de 2.8) și al bugetului local (media de 2.9) și scăzut în ceea ce privește planul urbanistic general (media de 3.4). Chiar dacă din datele evidențiate anterior cetățenii susțin că nu au fost implicați într-o mare măsură în procesul de luare al deciziilor, documentele care evidențiază decizii cuprind într-o măsură medie nevoile/solicitările acestora.

Totuși la nivelul ipotezei putem afirma că aceasta se confirmă, majoritatea cetățenilor consideră că solicitările lor nu sunt integrate în deciziile luate, respectiv în elaborarea unor documente de interes local (bugetul local, planul de dezvoltare), la nivelul municipiului Cluj Napoca, fapt reieșit din asocierea realizată.

Aspecte socio – demografice

În această secțiune voi prezenta aspectele socio-demografice ale respondenților, respectiv nivelul de educație, vârsta, sexul și ocupația.

Figura 5. Nivelul de educație al respondenților

În ceea ce privește nivelul de educație al respondenților, un procentaj de 44,4% din totalul acestora susțin că au absolvit studii universitare, urmat de un procent de 29,3% care susțin că au absolvit studii liceale și 11,1% care au absolvit fie masterat fie școală profesională. Cel mai mic procentaj este regăsit în cazul studiilor doctorale, respectiv 3,7% dintre respondenți. La modul general populația respondentă prezintă un nivel ridicat educațional, peste 50% având studii universitare licență, masterat și doctorat.

Media vârstei respondenților este de 25,2 ani, ceea ce reflectă faptul că populația chestionată a fost una formată din tineri.

Majoritatea respondenților sunt de sex feminin, respectiv 61%, urmați de cei de sex masculin în procent de 39%.

Figura 6. Ocupația respondenților

În ceea ce privește ocupația respondenților 72% dintre aceștia sunt angajați, urmați de 13% care s-au declarat studenți și de un procent de 3,7% care s-au declarat pensionari. Un procent de 11,1% s-au declarat ca făcând parte din alte categorii – respectiv fie persoane neocupate profesional, fie șomeri.

Concluzii și recomandări

Prin intermediul acestei cercetări consider că am reușit să-mi ating scopul propus, acela de a crea și a reda o imagine generală cu privire la modalitățile de implicare a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor în administrația publică din municipiul Cluj Napoca.

Principalele rezultate obținute arată faptul că printr-o consultare prealabilă a cetățenilor în luarea unor decizii privind soluționarea problemelor de interes public se determină stabilirea unor relații de susținere și cooperare între cetățean și administrația publică de la nivelul municipiului Cluj Napoca. Astfel că în mod concret consultarea cetățenilor în procesul de elaborare a planului de dezvoltare a municipiului Cluj Napoca a atras și susținerea și cooperarea implementării acestuia, respectiv o relație mai strânsă între cetățean și administrația publică. Nivelul de cunoaștere al cetățenilor cu privire la modalitățile de participare în luarea deciziilor este unul mediu, spre ridicat, fapt care infirmă ipoteza formulată în partea de metodologie. Mai mult prin testarea ipotezei am identificat faptul că: cu cât gradul de cunoaștere al modalităților de participare cetățenească va crește cu atât va crește și măsura în care se pot aduce modificări priorităților decizionale de la nivelul administrației publice.

Majoritatea cetățenilor participanți la sondajul de opinie efectuat s-au declarat ca fiind informați cu privire la hotărâri, proiecte de hotărâri sau alte decizii luate la nivelul municipiului Cluj Napoca. Ei se informează în principal din mass media, mediul online (paginile web ale instituțiilor administrației publice) și din surse informale (discuții cu vecini, întâlniri informare și altele). Majoritatea cetățenilor respondenți la chestionarul aplicat consideră că solicitările lor nu sunt integrate în deciziile luate, respectiv în elaborarea unor documente de interes local (bugetul local, planul de dezvoltare sau planul urbanistic general), la nivelul municipiului Cluj Napoca. Totuși datele arată faptul că în proporție medie nevoile și solicitările acestora se regăsesc în documentele care reflectă decizii/hotărâri administrative cum sunt planul de dezvoltare a municipiului sau bugetul local, și mai puțin în ceea ce privește planul urbanistic general.

Rezultatele sondajului reflectă faptul că gradul de implicare al cetățenilor în procesul de luare al deciziilor este unul scăzut, motivele principale identificate constând în faptul că cetățenii utilizează mai degrabă modalități de implicare cetățenească pasive (cum ar fi informarea) în detrimentul unor metode active (cum ar fi participarea în cadrul ședințelor consiliului local, sau consultare, implicare în activitățile administrației publice locale).

Participarea cetățenilor în luarea deciziilor este însă una simbolică, ea rezumându-se în general la nivelul de informare, lucru demonstrat de faptul că principala metodă de participare cetățenească utilizată de către cetățenii respondenți este „informarea”, metodă la care apelează atât cetățenii informați cu privire la căile de participare, dar și cei neinformați. Această situație este oarecum paradoxală, deoarece prin informare, cetățenii au acces la toate aspectele privind administrația publică locală, inclusiv la cele referitoare la căile de participare cetățenească. Aceste aspect ne-ar putea indica faptul că metodele de comunicare și limbajul utilizat de administrația publică din municipiul Cluj Napoca sunt dificil de înțeles, informațiile nu sunt formulate în mod clar și concis, „descifrarea” lor nefiind accesibilă tuturor categoriilor de indivizi, lucru ce determină o incertitudine a informațiilor de care aceștia dispun.

De asemenea, am putut constata un nivel de colaborare inexistent cu administrația publică locală în vederea soluționării problemelor de interes public, prezența cetățenilor în cadrul întâlnirilor publice organizate de administrația publică din Cluj Napoca este extrem de redusă și, deși rezultatele cercetării arată că nevoile/solicitările cetățenilor se regăsesc într-o măsură medie în documentele decizionale ale administrației publice acest aspect este datorat în mare parte reprezentanților cetățenilor în procesul de luare al deciziilor. Astfel ONG-urile, mediul academic, reprezentanții politici ai cetățenilor și sectorul de afaceri reușesc să aducă în procesul de luare al deciziilor nevoile și solicitările cetățenilor care nu se implică activ în acest proces.

În municipiul Cluj Napoca varietatea canalelor de informare aduce atât un plus cetățenilor cât și un plus reprezentanților acestora, care utilizează aceleași canale de informare în vederea identificării nevoilor/solicitărilor venite din partea cetățenilor. Totodată administrația publică a municipiului Cluj Napoca este foarte prezentă în mediul online, care oferă un grad ridicat de interacțiune între cetățean și instituții, fapt care duce la prezență ridicată în mediul virtual al cetățenilor în procesul de luare al deciziilor. Totuși pentru a identifica exact modul în care mediul online influențează sau nu gradul de participare cetățenească în procesul de luare al deciziilor trebuie să se realizeze un studiu de cercetare distinct.

Recomandări

Principala problemă cu care se confruntă cetățenii municipiului Cluj Napoca o reprezintă receptarea incorectă și incompletă a informațiilor puse la dispoziție de administrația publică locală. O recomandare în acest sens vizează modificarea structurii informațiilor oferite, revizuirea limbajului prea specific și prea specializat în unul mai general și mai familiar astfel încât receptarea și înțelegerea informațiilor să aibă loc în rândul tuturor categoriilor sociale. În acest sens creșterea informațiilor difuzate prin mediul online ar aduce un plus, dacă ar exista un sistem controlat de difuzare al informațiilor și un nivel ridicat de interacțiune cu cetățenii.

De asemenea s-a constat ca urmare a sondajului realizat o implicare activă aproape inexistentă a cetățenilor în procesul de luare al deciziilor. Aceste probleme pot fi considerate probleme de politică publică, deoarece cu ele se confruntă întreaga administrație publică locală din România, discursurile promițătoare și antibirocratice din campaniile electorale, nepotismul, favoritismul și extinderea nivelului de corupție din cadrul instituțiilor publice punându-și amprenta asupra acestora. Astfel în momentul de față asistăm la o degradare continuă a imaginii instituțiilor publice marcată de pierderea credibilității acestora în fața cetățenilor, precum și la un interes tot mai redus al cetățenilor față de problemele comunității. Aceste aspecte îi determină pe cetățeni să caute alte metode de a-și rezolva problemele fără a mai apela la serviciile publice, lucru care dacă nu este oprit la timp poate conduce spre o societate individualistă, în care fiecare individ își urmărește propriile sale interese de moment, acționând fără să se gândească la interesele celor din jur, sau mai rău, la faptul că prin anumite acțiuni pe care le întreprinde poate fi afectat viitorul său sau al celor pe care îi reprezintă.

Consider că aceste probleme pot fi ameliorate, iar mai apoi eliminate prin accelerarea procesului de reformă a administrației publice, prin realizarea unor campanii de informare și conștientizare a cetățenilor cu privire la importanța administrației publice pentru comunitate, realizarea și promovarea intensivă a campaniilor anticorupție, în cadrul unor astfel de campanii oferindu-se exemple de urmări ale faptelor de corupție, în vederea educării cetățenilor, dar mai ales a funcționarilor publici cu privire la acest aspect. Totodată este necesar să se identifice modalități facile de participare a cetățenilor în procesul de luarea a deciziilor (prin mediul online, prin dezbateri organizate aproape de cetățean) care să sporească nivelul de implicare al acestora în procesul decizional.

Bibliografie

Androniceanu, Armenia „Noutăți în managementul public”, ed. ASE, 2003.

Balogh Marton, Politici Publice- Suport de curs-.Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, UBB, Cluj Napoca, 2009.

Bondar Florin, ,, Politici publice și administrație publică᾽᾽ Ed. Polirom, Iași, 2007.

Bulat, Veaceslav, Guțuțui, Veaceslav, Spinei, Ianina, Participarea societății civile la procesul decizional de nivel local, Transparency International Moldova, Chișinău, PNUD Moldova, 2005.

Chelcea, Septimiu, “Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative”, Editura Economică, 2001

Cobârzan, B., Dragoș, D., și Neamțu, B, “Transparența decizională în România”, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2008.

Coman Ramona și Dobre Ana Maria ”Politici publice românești”, Institutul European, 2007.

Costachi, Jana, Parteneriat public privat în prestarea serviciilor publice, București, suport de curs 2006.

Dye Thomas, ,, Understanding Public Policy᾽᾽ Ed. Prentice Hall, New Jersey, 1995;

Gerston, Larry N. “Public Policy Making: Process and Principles” Ed. M.E.Sharpe, Armonk, New York, 1997.

Hințea, Emilian, Călin, Management public, editura Accent , Cluj-Napoca, 2007.

Howlett, Michael, M. Ramesh , Studiul politicilor publice, Ed. Epitaf, Chișinău, 2004.

Ionescu Gh., Cazan E., Negrușa A. L., „Modelarea și optimizarea deciziilor manageriale” Ed. Dacia, Cluj- Napoca, 1999.

Junjan Veronica „Decizia în administrația publică”- Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2001.

Junjan Veronica, Dodu Marius, Călin Ghiolțan, Călin Hințea, Adrian Inceu, Dan Lazăr, Cristina Mora,Ioana Pop, Liviu Radu, Sorin Dan Șandor, Ciprian Tripon – Administratie Publica, editura Accent, 2000.

Lambru Mihaela, „Politici Publice și Administrație”, Universitatea București, 2006.

Lindblom C.E., Braybrooke D., „A Strategy of Decisions” Ed. The Free Press, New York, 1963.

Manda, Corneliu, Banciu Doina, Manda Cezar, “Administratia publica si cetateanul” Ed. Tehnica, Bucuresti 1997.

Miroiu Adrian, Rădoi Mireille, Zulea Marian, „Analiza politicilor publice” Ed. Universul Juridic, București, 2006;

Mungiu Pippidi Alina, Ioniță Sorin (coord.) „Politici publice: Teorie și practică”, Ed. Polirom, București, 2002;

Nicolaescu O., ,,Management᾽᾽ Ediția a-III-a revizuită, Ed. Junimea, Iași, 2004;

Plumb,Ion, “Managementul serviciilor publice”, Ed. ASE, Bucuresti, 2003.

Popescu Luminița Gabriela „Politici publice” Ediția a II-a, Ed. Economică, București, 2005;

Șandor Sorin Dan, “Analiză și cercetare în administrația publică” Ed. Accent, Cluj- Napoca, 2005.

Asociația Națională a Centrelor de Informare pentru Cetățeni, Participarea cetățenească, disponibil online la www.ancic.ro, accesat la data de 01.03.2015

Voican, Mădălina, Principiul consultării cetățenilor în soluționarea problemelor de interes deosebit, disponibil on-line la: http://drept.ucv.ro/RSJ/Articole/2006/RSJ4/B11VoicanMadalina.pdf, accesat la data de 03.03.2015.

Anexă. Chestionar

1. În opinia dvs., în luarea deciziilor relevante pentru comunitatea locală, cetățenii ar trebui implicați în mod direct ?

a) în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

b) în mare măsură d) în foarte mică măsură

2. Care este gradul dvs. de susținere față de implementarea actualului plan de dezvoltare locală ?

foarte ridicat c) redus e) mediu

ridicat d) foarte redus

3. În ce măsură susțineți și cooperați cu administrația publică din municipiul Cluj Napoca ca urmare a implicării în realizarea actualului plan de dezvoltare locală?

a) în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

b) în mare măsură d) în foarte mică măsură

4. Considerați că prioritățile decizionale ale administrației publice locale pot fi influențate sau modificate de către cetățeni?

în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

în mare măsură d) în foarte mică măsură

5. În ce măsură ati fost informat(ă) cu privire la modalitățile de participare cetătenească?

în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

în mare măsură d) în foarte mică măsură

6. Dintre următoarele modalități de participare cetătenească, pe care o utilizati cel mai des?

a) informare d) consultare

b) participare la ședințele Consliului Local/dezbateri publice e) colaborare

c) implicare f) alta …………

7. Care este sursa pe care o utilizați cel mai des pentru a vă informa cu privire la activitățile administrației publice din municipiul Cluj Napoca?

a) mass-media d) participarea la ședințele HCL/dezbateri publice

b) avizierul instituției e) alta ………………….

c) pagina web a instituției

8. În ce măsură vă considerați informați cu privire la hotărârile/proiectele de hotărâri și alte decizii luate la nivelul municipiului Cluj Napoca ?

în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

în mare măsură d) în foarte mică măsură

Apreciați în ce măsură sunteți implicat în luarea unor decizii de către administrația publică din municipiul Cluj Napoca?

a)în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

b)în mare măsură d) în foarte mică măsură

10. Părerea/solicitările dvs se regăsesc în cadrul deciziilor de către administrația publică din municipiul Cluj Napoca?

a)în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

b)în mare măsură d) în foarte mică măsură

11. Acordați o notă de la 1 la 5, unde 1 reprezintă într-o foarte mare măsură iar 5 într-o foarte mică măsură, următoarelor aspecte:

a) Planul de dezvoltare al municipiului Cluj Napoca corespunde nevoilor/solicitărilor dvs

2 3 4 5

b) Bugetul local al municipiului Cluj Napoca corespunde nevoilor/solicitărilor dvs

2 3 4 5

c)Planul urbanistic general al municipiului Cluj Napoca corespunde nevoilor/solicitărilor dvs 1 2 3 4 5

12. Dacă nu vă deranjează, ați dori să ne oferiți câteva date personale?

Vârsta dvs. în ani împliniți. ………..

Sexul dvs. este: M/F

Studiile absolvite: ………………………..

Ocupația dvs. este: a) student/elev b) angajat c) pensionar d) alta

Bibliografie

Androniceanu, Armenia „Noutăți în managementul public”, ed. ASE, 2003.

Balogh Marton, Politici Publice- Suport de curs-.Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, UBB, Cluj Napoca, 2009.

Bondar Florin, ,, Politici publice și administrație publică᾽᾽ Ed. Polirom, Iași, 2007.

Bulat, Veaceslav, Guțuțui, Veaceslav, Spinei, Ianina, Participarea societății civile la procesul decizional de nivel local, Transparency International Moldova, Chișinău, PNUD Moldova, 2005.

Chelcea, Septimiu, “Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative”, Editura Economică, 2001

Cobârzan, B., Dragoș, D., și Neamțu, B, “Transparența decizională în România”, Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2008.

Coman Ramona și Dobre Ana Maria ”Politici publice românești”, Institutul European, 2007.

Costachi, Jana, Parteneriat public privat în prestarea serviciilor publice, București, suport de curs 2006.

Dye Thomas, ,, Understanding Public Policy᾽᾽ Ed. Prentice Hall, New Jersey, 1995;

Gerston, Larry N. “Public Policy Making: Process and Principles” Ed. M.E.Sharpe, Armonk, New York, 1997.

Hințea, Emilian, Călin, Management public, editura Accent , Cluj-Napoca, 2007.

Howlett, Michael, M. Ramesh , Studiul politicilor publice, Ed. Epitaf, Chișinău, 2004.

Ionescu Gh., Cazan E., Negrușa A. L., „Modelarea și optimizarea deciziilor manageriale” Ed. Dacia, Cluj- Napoca, 1999.

Junjan Veronica „Decizia în administrația publică”- Ed. Accent, Cluj-Napoca, 2001.

Junjan Veronica, Dodu Marius, Călin Ghiolțan, Călin Hințea, Adrian Inceu, Dan Lazăr, Cristina Mora,Ioana Pop, Liviu Radu, Sorin Dan Șandor, Ciprian Tripon – Administratie Publica, editura Accent, 2000.

Lambru Mihaela, „Politici Publice și Administrație”, Universitatea București, 2006.

Lindblom C.E., Braybrooke D., „A Strategy of Decisions” Ed. The Free Press, New York, 1963.

Manda, Corneliu, Banciu Doina, Manda Cezar, “Administratia publica si cetateanul” Ed. Tehnica, Bucuresti 1997.

Miroiu Adrian, Rădoi Mireille, Zulea Marian, „Analiza politicilor publice” Ed. Universul Juridic, București, 2006;

Mungiu Pippidi Alina, Ioniță Sorin (coord.) „Politici publice: Teorie și practică”, Ed. Polirom, București, 2002;

Nicolaescu O., ,,Management᾽᾽ Ediția a-III-a revizuită, Ed. Junimea, Iași, 2004;

Plumb,Ion, “Managementul serviciilor publice”, Ed. ASE, Bucuresti, 2003.

Popescu Luminița Gabriela „Politici publice” Ediția a II-a, Ed. Economică, București, 2005;

Șandor Sorin Dan, “Analiză și cercetare în administrația publică” Ed. Accent, Cluj- Napoca, 2005.

Asociația Națională a Centrelor de Informare pentru Cetățeni, Participarea cetățenească, disponibil online la www.ancic.ro, accesat la data de 01.03.2015

Voican, Mădălina, Principiul consultării cetățenilor în soluționarea problemelor de interes deosebit, disponibil on-line la: http://drept.ucv.ro/RSJ/Articole/2006/RSJ4/B11VoicanMadalina.pdf, accesat la data de 03.03.2015.

Anexă. Chestionar

1. În opinia dvs., în luarea deciziilor relevante pentru comunitatea locală, cetățenii ar trebui implicați în mod direct ?

a) în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

b) în mare măsură d) în foarte mică măsură

2. Care este gradul dvs. de susținere față de implementarea actualului plan de dezvoltare locală ?

foarte ridicat c) redus e) mediu

ridicat d) foarte redus

3. În ce măsură susțineți și cooperați cu administrația publică din municipiul Cluj Napoca ca urmare a implicării în realizarea actualului plan de dezvoltare locală?

a) în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

b) în mare măsură d) în foarte mică măsură

4. Considerați că prioritățile decizionale ale administrației publice locale pot fi influențate sau modificate de către cetățeni?

în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

în mare măsură d) în foarte mică măsură

5. În ce măsură ati fost informat(ă) cu privire la modalitățile de participare cetătenească?

în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

în mare măsură d) în foarte mică măsură

6. Dintre următoarele modalități de participare cetătenească, pe care o utilizati cel mai des?

a) informare d) consultare

b) participare la ședințele Consliului Local/dezbateri publice e) colaborare

c) implicare f) alta …………

7. Care este sursa pe care o utilizați cel mai des pentru a vă informa cu privire la activitățile administrației publice din municipiul Cluj Napoca?

a) mass-media d) participarea la ședințele HCL/dezbateri publice

b) avizierul instituției e) alta ………………….

c) pagina web a instituției

8. În ce măsură vă considerați informați cu privire la hotărârile/proiectele de hotărâri și alte decizii luate la nivelul municipiului Cluj Napoca ?

în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

în mare măsură d) în foarte mică măsură

Apreciați în ce măsură sunteți implicat în luarea unor decizii de către administrația publică din municipiul Cluj Napoca?

a)în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

b)în mare măsură d) în foarte mică măsură

10. Părerea/solicitările dvs se regăsesc în cadrul deciziilor de către administrația publică din municipiul Cluj Napoca?

a)în foarte mare măsură c) în mică măsură e) mediu

b)în mare măsură d) în foarte mică măsură

11. Acordați o notă de la 1 la 5, unde 1 reprezintă într-o foarte mare măsură iar 5 într-o foarte mică măsură, următoarelor aspecte:

a) Planul de dezvoltare al municipiului Cluj Napoca corespunde nevoilor/solicitărilor dvs

2 3 4 5

b) Bugetul local al municipiului Cluj Napoca corespunde nevoilor/solicitărilor dvs

2 3 4 5

c)Planul urbanistic general al municipiului Cluj Napoca corespunde nevoilor/solicitărilor dvs 1 2 3 4 5

12. Dacă nu vă deranjează, ați dori să ne oferiți câteva date personale?

Vârsta dvs. în ani împliniți. ………..

Sexul dvs. este: M/F

Studiile absolvite: ………………………..

Ocupația dvs. este: a) student/elev b) angajat c) pensionar d) alta