Functionalitatea Sistemului Decizional al Uniunii Europene Si Alternative de Imbunatatire

Capitolul I

Prezentarea Uniunii Europene

Uniunea Europeana a fost întemeiată prin Tratatul de la Maastricht.Tratatele anterioare de la Amsterdam,Nisa și Lisabona aduc o contribuție importantă din perspectiva apropierii Uniunii de cetățeni și manifestării proiectului politic și social pe care acesta îl recomandă.Întocmai comunităților,Uniunea Europeană se individualizează în mod invariabil prin aprofundare și extensiuni.

Uniunea Europeană se ridică pe temeiul Comunităților Europene,a colaborării în materie de justiție și afaceri interne și a unei politici externe și de securitate comună.Logica și unitatea sa constă în cadrul instituțional unic.

Competențele Uniunii Europene sunt atribuite printr-o serie de tratate internaționale pentru statele sale membre.Statele membre,admit că prin adoptarea și aplicarea în practică a acestor principii fiecare stat și-a apărat și asigurat propria suveranitate,dar și o bunăstare economică într-un mediu sigur și lipsit de griji.

Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt:

Promovarea unei evoluții economice și sociale durabilă și armonioasă

Să afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internațională cu ajutorul politicii externe și de securitate comună și prin stabilirea cu precizie a unei politici comune de apărare,care ar putea conduce la o apărare comună;

Să constituie cetățenia europeană(care nu înlocuiește cetățenia națională,dar o completează,atribuind un număr de drepturi civile și politice cetățenilor europeni)

Să dezvolte și să asigure un spațiu de libertate,securitate și justiție

În conducerea Uniunii Europene sunt implicate cinci instituții:

Parlamentul European

Consiliul

Comisia

Curtea de Justiție

Curtea de Conturi

Aceste instituții sunt susținute de alte organisme și anume:Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor(sunt organe consultative,care asistă Consiliul și Comisia in exercițiul funcției legislative),Avocatul Poporului în Uniunea Europeană(acesta se ocupa de nemulțumirile cetățenilor cu privire la administrația la nivel european),Banca Europeană de Investiții(instituția financiară a Uniunii Eurpene) și Banca Centrală Europeană(responsabilă de politica monetară în zona euro).

Puterile si răspunderile instituțiilor Uniunii Europene sunt prevăzute în tratatele fondatoare care stau la baza UE.Tratatele menționează,de asemenea,regulile și procedurile pe care aceste instituții trebuie să le urmeze în desfășurarea activității lor.

1.1 Tratatele

Uniunea Europeană are la bază o serie de tratate,și anume:

Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO),a fost semnat la Paris pe 18 aprilie 1951 și a intrat în vigoare la 23 iulie 1952.Acesta a fost încheiat pentru o perioadă de 50 de ani și a ieșit din vigoare la 23 iulie 2002.

Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (CEE) semnat în data de 25 martie 1957 la Roma și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom) a fost semnat în același timp cu tratatul Comunității Economice Europenela Roma.

Tratatul instituind Uniunea Europeană (UE) a fost semnat în data de 7 februarie 1992 la Maastricht și a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.

Aceste 4 tratate sunt autonome unele în raport cu celelalte.Principiul a fost însă moderat de Curtea de Justiție,care a apelat la o interpretare corelată a lor pentru a acoperi unele goluri dintr-un anumit tratat.De fiecarea dată când au aderat noi state mebre tratatele au fost modificate.În anumite perioade,tratatele au fost modificate și pentru a înfăptui reforma instituțiilor Uniunii Europene și pentru a-i conferi noi domenii de responsabilitate.

Capitolul II

Procesul decizional in cadrul Uniunii Europene

Instituțiile principale ale Uniunii Europene ,recunoscute ca instituții centrale și implicate în procesul de decizie, sunt reprezentate de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.În procesul de decizie,instituțiile cu rol consultativ sunt Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor.Alte instituții ce sunt importante în funcționarea Uniunii Europene sunt:Curtea Europeană de Justiție,Curtea de Conturi,Ombundsmanul European și Banca Europeană de Investiții.

Aceste instituții,au fost întemeiate pe parcursul a mai mult de 40 de ani și reprezintă evoluția în timp a structurii Uniunii Europene.

Principalele tipuri de legislație a UE sunt directivele și regulamentele. Directivele decid un obiectiv de care se folosesc toate statele membre, dar lasă la libertatea autorităților naționale să hotărască forma și procedeul de realizare a acestui obiectiv.Statele membre primesc în mod normal, un termen de la unu până la doi ani pentru a pune în aplicare o directivă. Regulamentele se aplică direct pe complet teritoriu al UE de îndată ce acestea intră în vigoare, fără acțiuni suplimentare din partea statului membru.

Normele și procedurile ce fac parte din cadrul procesului decizional al UE sunt prevăzute în tratate.Orice nouă propunere de proiect legislativ european trebuie să aibă la bază un articol caracteristic din tratat, specificat ca „temei legal” pentru respectiva propunere. Așadar se determină procedura legislativă care trebuie urmată. Cele trei proceduri principale sunt„codecizia”, „consultarea” și „avizul conform”.

Codecizia

Codecizia este procedura aplicată în perioada actuală pentru majoritatea proceselor legislative comunitare. Puterea legislativă, prin procedura de codecizie se divide în mod egal între Parlament și consiliu.În momentul în care Consiliul și Parlamentul nu pot cădea de acord asupra unei propuneri de legislație,nu va exista o lege nouă.În conformitate cu procedura,se pot efectua două lecturi consecutive ale proiectului de lege în fiecare instituție.Legea poate fi adoptată,dacă se ajunge la un acord cu ocazia acestor lecturi. În caz contrar, proiectul de lege

va fi prezentat unui comitet de conciliere,compus dintr-un număr egal de reprezentanți ai Consiliuliu și ai Parlamentului. Odată ce comitetul a ajuns la o înțelegere,textul admis se trimite din nou la Parlament și la Consiliu pentru a fi adoptat sun formă de lege. Concilierea devine un procedeu tot mai puțin întâlnit.Cea mai mare parte a legilor adoptate prin codecizie sunt adoptate,de fapt, la prima sau a doua lectură,din pricina bunei cooperări între cele trei instituții.

Consultarea

Procedura de consultare este aplicată în domenii ca agricultura, impozitele și concurența.pe baza propunerii Comisiei,Consiliul consultă Parlamentul,Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor.

Prin procedura de consultare, Parlamentul are posibilitatea:

să accepte propunerea Comisiei

să o refuze

să solicite modificări

Dacă Parlamentul solicită modificări,Comisia va lua în considerare toate modificările pe care le sugerează Parlamentul.Dacă este de acord cu oricare dintre aceste sugestii,Comisia va trimite Consiliului o propunere schimbată sau îi aduce modificări suplimentare.Asemenea celorlalte proceduri,această procedură întrevede că,în cazul în care Consiliul dorește să modifice o propunere a Comisiei,este obligatorie unanimitatea.

Avizul Conform

Procedura prevede ca Consiliul să primească avizul conform al Parlamentului European înainte de adoptarea anumitor decizii foarte importante.Procedura este asemănătoare procedurii de consultare,cu deosebirea că Parlamentul nu poate schimba o propunere:ori o acceptă,ori o respinge.Acceptarea avizului conform necesită o majoritate absolută a voturilor exprimate.Această procedură este utilizată pentru acordurile cu alte țări, inclusiv acordurile ce privesc aderarea statelor noi la Uniunea Europeană.

2.1 Parlamentul European

În cadrul unui sistem care este construit pe principiul reprezentării intereselor,locul Parlamentului European este acela de reprezentant al popoarelor și de for al popoarelor statelor membre ale Uniunii Europene.

Conceptul de a avea un Parlament la nivelul unui grup de state a fost mult timp discutată în acțiunea de inițiere a Comunităților,pentru că,pe de o parte întemeierea unui astfel de for căruia urma să-i fie recunoscute puteri legislative,presupunea în acele timpuri un transfer de putere peste limitele acceptabile la nivelul forurilor decizionale naționale.Un Parlament ce avea rol consultativ ridica multe semne de întrebare asupra eficienței sale și a costurilor pe care le presupunea o instituție care punea la dispoziție doar un loc de discuții pentru câțiva reprezentanți.

Deși la nivelul statelor membre este întâlnită această instituție,între parlamentele naționale și Parlamentul European există deosebiri mari,ce sunt evidențiate,în primul rând,de faptul că acesta are o existență de sine stătătoare,întrucât deși este compus din reprezentanții aleși ai statelor membre,el nu este subordonat acestora,o organizare internă precum și reguli de funcționare proprii,adecvat misiunii sale și specificului multinațional al celor care îl compun.

Parlamentul European este alcătuit din deputați sau delegați ai popoarelor statelor,reunite în Comunitate,iar din aceasta reieșind faptul că membrii reprezintă interesele popoarelor mai mult decât pe acelea ale statelor membre,interesele naționale fiind reprezentate în cadrul Consiliului.Parlamentul este organizat în sistem unicameral.

Durata mandatului parlamentarului european este de cinci ani,mandatul putând fi reînnoit.Dreptul de vot este căpătat începând cu vârsta de 18 ani,iar dreptul de a fi ales variază între 18 și 25 de ani.În situația în care un parlamentar nu îndeplinește condițiile pentru a fi ales potrivit dreptului intern,acesta nu este eligibil nici pentru alegerile europene.

2.2 Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene a fost instituit în anul 1974,prin voința șefilor de stat și de guvern,când aceștia au luat hotărârea să se întâlnească împreună cu miniștrii lor de externe,cu președintele Comisiei și cu un vicepreședinte al acestuia.

Ca instituție Consiliul Uniunii Europene,are rolul de a reprezenta toate statele membre ale Uniunii Europene,expunând,legitimitatea statală a Comunităților.

Consiliul Comunităților Europene nu trebuie să fie cunfundat cu Consiliul european,pentru că acesta este alcătuit din șefii de stat și de guvern,este elaborat prin Actul unic european și nu se confundă cu Organizația Consiliului Europei.

Consiliul European este format din șefii de state sau de guverne din statele membre,cărora li se alătură Președintele Comisiei.Aceștia sunt asistați de miniștrii Afacerilor externe,respectiv de un membru al Comisiei.Delegațiile nu pot depăși 20 de persoane.

Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare pentru a se dezvolta și îi definește orientările politice generale.În principal, competențele acestui organ sunt decizionale,de arbitraj,de impuls și de negociere.Ceea ce au în comun toate aceste categorii este caracterul politic.

În actuala reglementare se specifică faptul că,Consiliul European se reunește cu ocazia a cel puțin două întâlniri ordinare anuale.Acesta se poate întruni și în reuniuni extraordinare.Consiliul European de la Sevilla a ajuns la concluzia ca este nevoie de patru reuniuni anuale,respectiv a doua reuniuni semestriale.În pactică,una din cele două reuniuni semestriale este neoficială.

Președinția Consiliului la fiecare șase luni este asigurată prin rotație.Fiecare stat membru al Uniunii Europene ia în primire controlul agendei Consiliului și conduce toate reuniunile pentru o perioadă de șase luni,în care promovează deciziile legislative si politice negociind pentru realizarea unei înțelegeri între statele membre.

2.3 Comisia Europeana

Comisia Europeană este considerată cea de-a doua instituție comunitară,care în sistemul Tratatului CECA,s-a numit Înalta Autoritate.Comisia este un organ colegial format numai din cetățeni naționali ai statelor membre cu rangul de comisari,este condusă de un președinte ce este asistat de unul sau doi vicepreședinți.

Președintele și vicepreședinții sunt desemnați din membrii Comisiei,potrivit aceleași proceduri după care sunt aleși și membrii Comisiei.Mandatul președintelui durează cinci ani,de obicei pe durata de existență a unei Comisii.

Membrii Comisiei nu pot să exercite nici o altă activitate profesională,remunerată sau nu, pe timpul mandatului lor.Înca de la început,de la stabilirea lor,ei își iau angajamentul ca o să respecte în mod solemn pe tot timpul exercitării mandatului și după ce încetează acesta,obligațiile ce decurg din activitatea lor.

Membrii Comisiei nu pot sa fie membrii ai Parlamentelor naționale sau ai Parlamentului European.Aceștia nu pot ocupa nici alte funcții care le-ar putea aduce avantaje după ce încetează mandatul.În caz că nu respectă și încalcă aceste obligații ei vor fi sancționați de Curtea de Justiție,la cererea Consiliului sau a Comisiei.

Încetarea mandatului Comisarilor se realizează în una din următoarele situații:

demisie din proprie inițiativă

demisie din oficiu

la împlinirea termenului

moțiune de cenzură a Parlamentului

deces

Cel puțin o dată pe săptămână Comisia se reunește în ședințe care nu sunt publice.Ședințele se desfășoară astfel:

în ședințe plenare;

în ședințe săptămânale ale șefilor de cabinete;

al treilea procedeu este procedura scrisă,orice comisar poate prezenta o propunere scrisă colegilor săi,iar dacă într-un anumit timp nu se cere o dezbatere sau nu se exprimă o rezervă,aceasta poate fi considerată acceptată;

Comisia având dreptul de inițiativă este cea care trebuie să prezinte Consiliului propunerile și proiectele pentru legislația comunitară.Sub aspectul activităților pe care le desfășoară,Comisia nu dispune de libertate deplină,întrucât conform statutului propriu,este obligată să acționeze numai dacă interesele comunităților o cer.

2.4 Alternative de imbunatatire a sistemului decizional al UE

Pentru a îmbunătăți sistemul decizional al Uniunii Europene este nevoie de îmbunătățirea cooperării instituționale și a transparenței.Cele trei institutii ale UE și anume,Parlamentul European,Consiliul Uniunii Europene si Comisia au datoria de a asigura o mai bună coordonare a procesului legislativ.Instituțiile trebuie să se informeze viceversa în timp util cu privire la activitățile și proiectele lor.Acestea se pot informa prin intermediul calendarului legislativ anual sau prin sincronizarea tratamentului dosarelor comune la nivelul organelor de pregătire ale fiecarei instituții.

O altă alternativă necesară îmbunătățirii sistemului decizional al UE ar fi îmbunătățirea calității legislației.Cele trei instituții trebuie să elaboreze o legislație clară,simplă și eficientă.Comisia trebuie să efectueze analize de impact pentru proiectele legislative majore,cu scopul de a evalua consecințele lor economice,sociale și de mediu.Dacă Parlamentul European sau Consiliul adoptă un amendament substanțial,este.de asemenea,de dorit să se efectueze o analiză de impact a amandamentului.

Uniunea Europeana traversează la momentul de față un proces redefinire a identității și coeziunii interne, in contextul unei necesități intense de afirmare ca jucator competitiv și dinamic intr-o lume aflată intr-o continuă globalizare și in contextul absorbirii a 12 state membre in mai putin de 5 ani.

Procedurile decizionale au fost dirijate cu prioritate în cadrul încercărilor succesive de a îmbunătăți sistemul Uniunii Europene, iar rezultatele modeste fac în mod constant obiectul criticilor, atât din directia sustinătorilor proiectului european, care cauta o cale de atenuare a deficitului democratic și a inactivității birocratice, cat și din partea euro-scepticilor de diferite orientări politice.

Bibliografie

Anamaria Groza,Uniunea Europeană,Drept Instituțional,Editura C.H.Beck,2008

Felician Cotea,Drept Comunitar European,Editura Wolters kluwer,2009

Dr. Eufemia Vieriu,Drept Instituțional Comunitar European,Edituta Lumina Lex,2007