Functiile Si Echilibrul Organizatiei

Funcțiile și echilibrul organizației

Privită într-un mod simplist, organizația are două funcții esențiale: funcția laterală, de realizare a scopurilor individuale și funcția finală, de realizare a scopul/scopurilor organizației. Aceste funcții vor exercita totdeauna presiuni una asupra celeilalte ceea ce poate fi o sursă de tensiune ce provoacă conflicte în interiorul organizației.

Conducerea unei organizații este o artă, problema fundamentală este aceea de a menține un echilibru dinamic între cele două funcții, de a reuși să le faci să se întrepătrundă, realizarea scopului individual să determine realizarea scopului organizației și invers. Apariția unui decalaj, oricât de mic în îndeplinirea celor două funcții, conduce inevitabil la dezechilibrul ansamblului, la micșorarea eficienței lui.

Pentru menținerea unui echilibru dinamic organizația trebuie să stabilească un ansamblu de norme care fixează fiecărui individ limite și direcții de acțiune. Încercând să se adapteze condițiilor impuse de organizație, indivizii tind să-i modifice structura, adăugând structurii formale, o structură informală.

Norma este o regulă, un model de activitate, de comportare care se impune prin uz, tradiție, consens sau autoritate. Autoritatea este cea care impune și menține normativitatea în cadrul organizației și ea reprezintă puterea care-i revine unei persoane sau unui grup în virtutea rolului sau poziției într-o organizație. Pentru a impune normativitatea, puterea dispune de un întreg sistem care cuprinde mijloace de control, de sancțiune și de recompensă.

Un rol important revine motivației. Cu cât motivația este mai puternică, cu atât este mai pregnantă tendința membrilor organizației de a respinge încălcarea normelor impuse.

Echilibrul organizației ca sistem depinde în foarte mare măsură de comportamentul membrilor organizației conform normelor. Sistemele de norme sunt în marea lor majoritate generalizări ale activității anterioare, rezultatul observațiilor privind factorii care înlesnesc sau împiedică obținerea performanțelor pozitive propuse.

Marea majoritate a sistemelor de norme presupune ideea de ierarhie, adică existența unor deosebiri între indivizi din punctul de vedere al drepturilor și obligațiilor; astfel încât aceștia sunt încadrați în trepte ierarhice diferite. Dar, tot normele, pot situa indivizii pe aceeași treaptă ierarhică, stabilindu-le aceleași drepturi și obligații, caz în care putem vorbi de identitatea de rol sau de statut a angajaților.