Fenomene Meteo Extreme Uraganele

Un uragan este un ciclon – o furtună puternică în formă de vârtej – într-un mediu tropical cu vânturi ce ating minim 120km/h (în cazul uraganelor de categoria 1). Când presiunea scăzută, furtunile și vânturile ce bat în sens invers acelor de ceasornic (în emisfera nordică) se întâlnesc, rezultatul este…un uragan. Și aceasta înseamnă vânturi violente, valuri incredibil de mari, ploi torențiale și inundații. Din Texas până în Maine, în medie între 50 și 100 de oameni mor din cauza uraganelor pe o perioadă de  3 ani. De asemenea, furtuna se numește uragan doar dacă are loc în Atlantic, Golful Mexicului sau Caraibe. În Pacific se numesc taifunuri, iar în Oceanul Indian cicloni.

Formarea uraganelor

Furtunile pot să se formeze foarte departe, chiar și în Africa, iar rotația inițială este alimentată de aerul ce se ridică deasupra oceanelor tropicale din apropierea Ecuatorului. Uraganele au nevoie de umiditate și căldură pentru a se forma, astfel că sfârșitul verii este momentul perfect. Vânturile de est din straturile superioare ale atmosferei împing furtunurile către vest. Uneori își schimbă direcția în apropierea polului, dar nu întotdeauna, ceea ce face prognozarea locului unde vor lovi dificlă.

Severitatea unui ciclon este clasificată utilizând scara Saffir-Simpson, care măsoară viteza vântului, presiunea centrală și alte lucruri înspăimântătoare asociate uraganelor. Numerele, de la 1 la 5, indică tipul pagubelor ce sunt de așteptat: minime, moderate, ample, extreme sau catastrofale. Cum se decide între clasificarea ca extrem sau catastrofal? Până și experții recunosc că este destul de subiectiv.

Uraganele obișnuiau să fie denumite după numele sfântului în apropierea zilei căruia loveau (Santa Ana, San Felipe), dar mai multe sfârșeau cu același nume, făcând lucrurile confuze. S-a încercat denumirea cu nume de femei, dar a fost considerată discriminare sexuală. Sau oare practica sugera că femeile sunt puternice? În orice caz, în 1979 Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) a elaborat o listă de nume, alternându-le pe cele de femei cu cele ale bărbaților.

Ca toate fenomenele meteorologice, uraganele sunt alimentate de căldură – căldura mărilor tropicale saturate de soare, care potențează furtunile, trimițând fronturi de aer cald si umed, ce se napustesc spre zona superioara a atmosferei, mai rece, asa cum se napusteste fumul in sus pe horn.

Cand aerul inconjurator este absorbit la baza furtunii, rotatia Pamantului ii imprima o miscare de rasucire, creand o spirala de benzi de ploaie. Aceste cozi de bici ale furtunii au forta maxima acolo unde converg intr-un inel de aer care se ridica si se roteste, ochiul furtunii, care include si zona fara nori.

Uraganele se pot propulsa la o altitudine de 15.000 de metri sau chiar mai mult, unde aerul in urcare izbucneste, pana la urma, in jeturi spiralate de nori cirus, expulzate parca de o teava de esapament.

Cel mai mare taifun al tuturor timpurilor, Tip, produs in Pacific in 1979, a provocat vijelii pe o raza de peste o mie de kilometri. Chiar si un uragan mediu acumuleaza in vanturile sale o energie de aproximativ 1,5 mii de miliarde de wati – cam jumatate din intreaga capacitate energetica mondiala.

Un lucru a fost clar in 2005: conditiile erau ideale pentru a obtine uragane. Din iunie pana in noiembrie – sezonul oficial al uraganelor din Atlantic – buletinele si avertizarile venite de la Centrul National pentru Uragane (NHC), din Miami, au curs unele dupa altele.

Dar momentul cel mai graitor s-a produs pe 29 noiembrie, cu o zi inainte de sfarsitul oficial al sezonului, cand directorul NHC, Max Mayfield, si alte oficialitati au transmis un raport preliminar. Chiar in timp ce autoritatile recitau sumbrul pomelnic al puterii si distrugerii, meteorologul de serviciu de la NHC depista furtuna tropicala Epsilon, care tocmai se pregatea sa se transforme in uragan dezlantuit.

Totusi 2005 a fost doar o continuare a unei tendinte incepute in 1995. Din cauza unui climat tropical care a adus ape mai calde si a redus schimbarile de directie a vanturilor, Atlanticul a dat nastere unui numar neobisnuit de uragane in noua din ultimele unsprezece sezoane. "Suntem de 11 ani in ciclul de activitate intensa – spune meteorologul NOAA Gerry Bell -, dar nu va pot spune daca va mai dura inca zece ani sau inca treizeci."

Dezbaterile continua, uraganele si ele, lovind coastele tot mai dens populate. Acest lucru – spune Landsea – este in sine un motiv de ingrijorare. "Modificarile din societate sunt la fel de importante, daca nu si mai importante decat incalzirea globala sau chiar ciclurile naturale – spune el.

Cand populatia vulnerabila se dubleaza la fiecare 20 sau 30 de ani, acest lucru va provoca dezastre. Avem o problema grava chiar daca uraganele nu se schimba catusi de putin."

Uraganul Katrina a fost un uragan care s-a format pe 23 august 2005, în timpul sezonului de uragane din Atlantic din acel an și care a cauzat distrugeri masive în Statele Unite ale Americii, pe coasta Golfului Mexic. Majoritatea pagubelor materiale și a pierderilor de vieți omenești au fost localizate în orașul New Orleans, care a fost inundat după ce sistemul de diguri din zonă a cedat; în unele cazuri, la mult timp după ce furtuna avansase deja spre continent.[1] Alte distrugeri au avut loc în statele Mississippi și Alabama, la distanțe de până la 160 km de centrul furtunii.

Uraganul Katrina

Uraganul Katrina s-a format deasupra Insulelor Bahamas și a traversat sudul Floridei cu o putere moderată, doar de categoria I pe scara Saffir-Simpson, cauzând câteva pierderi de vieți omenești și inundații, după care a căpătat putere brusc, deasupra Golfului Mexic și devenind unul dintre cele mai puternice uragane înregistrate vreodată pe mare. Furtuna a slăbit înainte de a sosi a doua și a treia oară la țărm, atingând categoria 3 pe scara Saffir-Simpson în dimineața zilei de 29 august în sud-estul statului Louisiana, respectiv la limita dintre statele Louisiana și Mississippi.

Furtuna a cauzat numeroase pagube de-a lungul coastei, devastând orașele Waveland, Bay St. Louis, Pass Christian, Long Beach, Gulfport, Biloxi, Ocean Springs și Pascagoula din statul Mississippi. În Louisiana, sistemul de protecție contra inundațiilor a cedat în peste 50 de locuri. Aproape toate digurile din dreptul orașului New Orleans s-au spart când Uraganul Katrina a trecut pe la estul orașului, inundând 80% din suprafața orașului și multe din regiunile învecinate timp de mai multe săptămâni.[1]

Cel puțin 1 836 de persoane și-au pierdut viața din cauza Uraganului Katrina și a inundațiilor care au urmat, acesta fiind cel mai mortal uragan din SUA de după Uraganul Okeechobee din 1928. Pagubele materiale produse de Katrina sunt estimate la 81,2 miliarde de dolari americani (la nivelul anului 2005), cele mai mari pagube produse de un uragan din istoria Statelor Unite. Eșecul catastrofal al sistemului de protecție al orașului New Orleans a declanșat anchete imediate în cadrul Corpului de Geniu al Armatei SUA, deoarece această instituție are responsabilitatea, prin mandat al Congresului, de a proiecta și construi sistemele de protecție.

Uraganul Sandy a fost un masiv ciclon tropical de sezon târziu care a afectat Jamaica, Cuba, Bahamas, Haiti, Republica Dominicană și Statele Unite ale Americii. În prezent acesta a afestat profund Coasta de Est a Statelor Unite ale Americii și Canada de Est.

Fiind al 18-lea ciclon tropical, a 18-a furtună care a fost denumită, precum și al 10-lea uragan din Atlantic din sezonul 2012 al uraganelor, Sandy s-a dezvoltat dintr-un val tropical alungit din Marea Caraibelor de vest la 22 octombrie 2012. A scăzut ca intensitate (depresiune tropicală), apoi s-a întărit rapid și s-a transformat într-o furtună tropicală șase ore mai târziu. Sandy s-a mutat încet spre nord spre Antilele Mari și, treptat, s-a consolidat.

Uraganul Sandy

Uraganul Sandy este de categoria 1 pe scara Saffir-Simpson care are cinci nivele. S-a întins pe o suprafață relativ mare, de cel puțin 800 de kilometri.[1]

Uraganul Sandy a fost cel mai costisitor uragan din istoria recentă, depășind pagubele provocate de uraganele Katrina din 2005 și Irene din 2011. Pagubele au fost atât materiale, cât și costuri suplimentare legate de anularea curselor aeriene și a altor activități curente. [2] [3] S-au înregistrat cel puțin 110 de pierderi de vieți omenești în SUA, Canada și Caraibe. [4]

Uraganul Mitch a fost cel mai puternic uragan din sezonul uraganelor din Atlantic în 1998, cu vânturi de 285 km/h.

Mitch s-a format în vestul Mării Caraibelor la 22 octombrie ajungând rapid la uragan de categoria 5, cel mai mare rating posibil pe scala Saffir-Simpson. După ce a derivat în partea de sud-vest puterea lui a slăbit, apoi uraganul a lovit Honduras ca un uragan minim. Acesta s-a deplasat în America Centrală, s-a reformat în Golful Campeche, și în cele din urmă a lovit Florida că o furtună tropicală puternică. Datorită mișcării sale lente din 29 octombrie până în 3 noiembrie, uraganul Mitch a cauzat cantități istorice de precipitații în Honduras, Guatemala și Nicaragua. Inundațiile catastrofale au cauzat decesul a aproape 11.000 de persoane. Începând din 2008, numărul oficial al persoanelor omorâte de Mitch a fost declarat 19,325. În plus, aproximativ 2.7 milioane au rămas fără adăpost. Inundațiile au cauzat daune extreme, estimate la peste cinci miliarde dolari.

Originea uraganului Mitch poate fi definită de un val tropical care s-a mutat în largul coastei Africii pe 10 octombrie. S-a mutat spre vest și a rămas dezorganizat până la intrarea în Marea Caraibelor pe 18 octombrie. La intrarea în Marea Caraibelor, convecția a crescut constant, iar pe 22 octombrie, val s-a organizat în Tropical Depression Thirteen. Întâlnind curenți slabi de direcție, acesta a plutit în derivă spre vest și s-a intensificat într-o furtună tropicală, pe 23 octombrie.

Uraganul Mitch la apogeu

Inițial, intensificarea a fost limitată, apoi uraganul a prins putere până a ajuns la o viteză a vânturilor de 290 km/h și o presiune de 905 mbar, una din cele mai joase presiuni înregistrate vreodată într-un uragan atlantic [1] Uraganul Mitch a înaintat înspre vest, ajungând în Honduras și interacționând cu solul. Aceasta a slăbit forța lui Mitch și, după ce acesta a trecut peste insulele Swan, puterea lui a continuat să slăbească. O coasta de înaltă presiune a forțat uraganul să derive spre sud de-a lungul coastei Honduras. Mitch a ajuns deasupra uscatului la 80 mile (130 km) est de La Ceiba, Honduras pe 29 octombrie ca un uragan de categoria 1 pe scara Saffir-Simpson cu viteza de 80 mph(130 km / h) vânturilor. Uraganul a continuat să slăbească deasupra terenurilor, mergând spre vest prin America Centrală. Zona joasă a uraganului a alunecat spre nord în Golful Campeche, și s-a reorganizat pe 3 noiembrie într-o furtună tropicală la 150 mile (240 km) sud-vest de Macrida, Yucatan. Mitch s-a mutat la nord-est oprindu-se deasupra Peninsulei Yucatan lângă Campeche pe 4 noiembrie. S-a format o furtună tropicală peste GolfuMexic de sud-est. Mitch a accelerat spre nord-est și în asociere cu un front rece s-a intensificat treptat și au ajuns deasupra uscatului în apropiere de Napoli, Florida pe 05 noiembrie că o furtună tropicală, cu o viteză a vânturilor de 65 mph (100 km / h) . Mai târziu în acea zi, uraganul s-a transformat într-un uragan extratropical, dar a persistat pentru câteva zile și apoi s-a stins la nord de Marea Britanie pe 9 noiembrie.

Bibliografie

Marina Constantinoiu – Primarul New York-ului, Michael Bloomberg, a ordonat evacuarea a 375.000 de locuitori, din cauza uraganului Sandy. Sute de zboruri au fost anulate, iar metroul din oraș va fi închis, jurnalul.ro, 28 octombrie 2012

http://www.cotidianul.ro/pagubele-invizibile-produse-de-uraganul-sandy-198476/, 31 octombrie 2012

http://www.adevarul.ro/international/sua/Uraganul_Sandy_a_determinat_Consiliul_de_Securitate_al_ONU_sa_se_mute_0_802120072.html, 31 octombrie 2012

http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/video-foto-uraganul-sandy-a-facut-ravagii-cel-putin-110-morti-in-sua-canada-si-caraibe-282564.html, 31 octombrie 2012