Extinderea, Modernizarea Si Reamenajarea Gradinii Zoologice Oradea

INTRODUCERE

Noțiuni introductive

Grădină zoologică, parc zoologic, menagerie sau zoo este un loc în care animalele vii sunt ținute în incinte special amenajate, crescute, studiate și expuse publicului.

Animale exotice au fost mult timp de colecția cea mai râvnită. Animalele exotice, vii, active, au fost mult mai fascinante și interesante decât exemplarele împăiate, plantele sau artifactele culturale din muzeele de istorie, în parte, pentru că animalele sunt mai puțin răspândite, mai dificil de a oținut, și mult mai scump de întreținut. În plus, există fascinația emoțională cât și cea științifică. Încă din antichitate, pasiunea pentru posesia animalelor sălbatice din zone îndepărtate a avut de depășit mari dificultăți și cheltuieli atât prin prisma capturări, cât și a transportului, și menținerii acestora. Pentru a parafraza o zicală proverbială, în cazul în care nu ar exista grădina zoologică, cineva ar inventa una. Și mulți au făcut acest lucru în ultimii 5000 de ani, în diverse moduri.

Termenul de grădină zoologică se referă la Zoologie, știința care se ocupă cu studierea animalelor, termen provenit din cuvântul grec zōon (ζῷον, "animal") și lógos(λóγος, "știință"). Abrevierea „ZOO” a fost folosită pentru prima dată de “Grădinile Zoologice Londoneze” instituție înființată în scopuri științifice în anul 1828, iar apoi deschisă publicului în 1847 . În prezent există peste 1000 specii de animale expuse în grădini zoologice pe întreg mapamondul, 80% dintre acestea aflându-se în orașe.

Scopul

Grădiniile zoologice încearcă sa transmită mesajul conservării și biodiversității lumii animale și rolul fiecărui individ, încearcă o abordare factuală și știintifică în înțelegerea lumii animale prezentând locul animalelor în istoria umanității și nu în ultimul rând încearcă să prezinte rolul și istoria grădinilor zoologice în conservarea și perpetuarea vieții sălbatice.

Cum funcționează

Grădiniile zoologice sunt instituții care, de obicei, se autosusțin, pe lângă fondurile alocate periodic de către instituțiile sub jurisdicția cărora se află, prin taxarea accesului și a serviciilor oferite de acestea, vânzarea în regim retail a materialelor promoționale, scheme de adopții, sponsorizări si donații private sau vânzari de bunuri.

Cine vizitează

Cel puțin 1 din 4 indivizi a fost măcar o dată la o grădină zoologică. Indiferent că vizitele se fac în scop recreativ sau educativ, numărul de vizitatori într-o grădină zoologică depinde de serviciile oferite si atracțiile de care acestea dispun. Pe lângă educarea și recreerea individului de rând, grădinile zoologice fac atenția și a unor grupuri specifice de vizitatori cum sunt grupurile de școlari și preșcolari; grupuri cu nevoi speciale; grupuri de studenți din învățământul superior; comunitatea științifică și grupuri de cercetători; indivizi care caută să facă o carieă în domeniul îngrijirii animalelor; membrii ai unor cluburi foto sau simpli iubitori sau militanți ai drepturilor animalelor.

Etimologie

Prima grădină zoologică publică, cea din Londra, deschisă în 1828 era cunoscută ca menagerie sau “grădină zoologică”, prescurtare pentru “ Grădiniile și Menageria Societății Londoneze de Zoologie”. Abrevierea “zoo” a apărut pentru prima dată în 1847 pe afișe care promovau grădina zoologică publică londoneză, dar termenul a început să prindă abia 20 de ani mai târziu odată cu piesa "Walking in the Zoo on Sunday" a cântărețului Alfred Vance . Termenul de “parc zoologic” era folosit pentru grădini mult mai întinse ca cea din Washington D.C., sau Bronx – New York, deschise publicului în 1891, respectiv 1899.

Noi termeni pentru grădina zoologică, apăruți la sfârșitul secolului XX, sunt „parc de conservare” sau „bio-parc”. Adoptarea unor noi denumiri a fost strategia unor grădini zoologice moderne care doreau distanțarea instituțiilor lor de stereotipul grădinii zoologice, criticat dur la sfârșitul secolului XIX. Termenul de “bio-parc” a fost inventat si dezvoltat de către “National Zoo” din Washington D.C. la sfârșitul anilor ’80. În 1993 „New York Zoological Society” își schimbă numele în „Wildlife Conservation Society”, re-brand-uind grădiniile zoologice sub jurisdicția sa ca “parcuri de conservare a biodiversității”.

Tipologii

Exponatele sunt închise în incinte care încearcă reproducă habitatul natural al animalului sălbatic, spre beneficiul publicului și al exponatelor. Pot exista incinte speciale pentru animalele nocturne, cu luminozitate redusă pentru ca exponatele să fie active în perioada de vizită. Condiții climatice speciale sunt create pentru animale care trăiesc în medii radicale, cum ar fi pinguini. Au fost dezvoltate incinte speciale pentru insecte, păsări, reptile, pești și alte animale acvatice. Unele grădini zoologice au incinte special amenajate unde vizitatorii pot întâlni îndeapproape specii neagresive cum ar fi lemurii, marmoseții, păsări, șopârle sau țestoase. Vizitatorii sunt rugați totuși, să se rezume la traseele special amenjate și să evite consumul de alimente sau lichide în aceste spații special amenajate.

Parc Safari… Unele grădini zoologice au un număr mai mic de specii pe suprafețe de teren mult mai mari, iar îngrădirile sunt rezolvate prin șanțuri cu apă sau garduri spre deosebire de celelalte, unde animalele sunt ținute în cuști. Parcurile safari, cunoscute și ca parcuri zoo, permit vizitatorilor să conducă automobilele personale pe trasee special amenajate și să intre în contact apropiat cu exponatele în mediul lor natural. Primul parc safari de acest fel, a fost grădina zoologică a fost Whipsnade Park din Bedfordshire, Anglia, deschis de Societatea Zoologică din Londra în 1931, și care acoperea o suprafață de 2,4 km².

Grădini zoologice stradale… Se găsesc în America de Nord, în zone retrase, izolate, și sunt grădini zoologice nereglementate, non profit, destinate la atragerea vizitatorilor spre alte puncte turistice. Animale din aceste grădin zoologice sunt, de cele mai multe ori, dresate, pot face trucuri pentru a impresiona publicul iar accesul este mult mai permisiv în incintele exponatelor.

Petting zoo… Grădinile zoologice, de acest fel, numite ferme pentru copii sau grădini zoologice pentru copii, oferă o combinație de animale domestice și specii sălbatice, care sunt docile la atingere, ținute în spații special amenajate si interactive pentru public. Pentru a asigura hrana animalelor, mâncarea este oferită exponatelor de către public, achiziționată din grădina zoologică, de la automate sau de la chioșcuri din apropiere.

Parc tematic… Un parc de distracții tematic este o combinație între un parc de distracții și o grădină zoologică, creeat în scopuri comerciale și de divertisment. De cele mai multe ori se găsesc mamifere acvatice dresate, delfinarii, pinguini, pe lângă atracțiile normale pe care un parc de distracții normal le-ar putea oferi. În astfel de parcuri accentul este pus mai mult pe disvertisment decât pe conservarea biodiversității animale sau mesajul educativ pe care acestea le-ar putea transmite.

Rezervații… Există multe rezervații naturale care funcționează ca și grădini zoologice. Diferențele sunt că în rezervații se găsesc un număr mai redus de specii de animale, dar la un număr de indivizi mult mai ridicat, iar exponatul se află în mediul său natural. În aceste rezervații se pune accentul pe relațiile sociale între indivizii unei specii. Animalele trăiesc în aer liber, ne-necesitând construcții suplimentare în care să se adăpostească în caz de intemperii. Cele mai cunoscute rezervații de acest gen sunt cele care adăpostesc bizoni, urși, mistreți, sau alte specii de animale care sunt ținute în scopul înmulțirii sau repopulării unor zone și sunt ținute în aceste grădini inainte de a le fi redată libertatea.

PERSPECTIVA ISTORICĂ

Colecțiile antice

Încă din cele mai vechi timpuri, omul și-a manifestat un interes aparte spre animalele sălbatice. În perioada mezolitică (10.000-8000 Î.e.n.), care a urmat la sfârșitului ultimei ere glaciare, oamenii erau culegători, vânătorii, pescarii și trăiau în grupuri sociale mici. În timpul acestei ere, aceste grupuri au dezvoltat culturi distincte, îmbunătățind tehnologia uneltelor și exploatând resurselor naturale. Au avansat social, intelectual, tehnologic pe măsura adaptării la provocările unui mediu în schimbare, cauzat de încheierea erei glaciare, cu schimbările climatice, modificările distribuției florei și faunei. A fost, de asemenea, o perioadă în care oamenii au început să dezvolte aprecierea esteticului, a muzicii, a artei (figurine, desene, decorații și ceramică) și articole de lux (bijuterii). Încă rudimentare, interesul estetic și cel intelectual au fost părți ale unei cunostiințe mult mai vaste despre mediu înconjurător care, printre altele, a pus bazele posesie de animale sălbatice. Oamenii au acumulat cunoștințele despre mediul lor natural de-a lungul mai multor generații și fiecare grup social a devenit tot mai familiarizat cu animalele locale, plante, habitatele, și perioadele climatice esențiale supraviețuirii acestora.

Grupurile sociale preistorice puteau recunoaște o medie de 520 de specii de plante și 390 specii de animale, însă deficiențele în materie de abilități verbale ale indivizilor din preistorie, a limitat numărul de animale și plante care au putut fi identificate. Odată cu apariția de scrisului, a societăți alfabetizate a extins capacitatea grupurilor sociale de identificare și clasificare a animalelor si plantelor. În plus, pe lângă informațiile legate de tipul de animal și plantă, au cumulat cunoștiințe legate de habitatele acestor animale și plante, cuprinzând informații despre climă și anotimpuri, regiuni geografice, localizarea surselor de apă, comportamentul animalelor, germinarea și de creșterea plantelor – informații care au avut o contribuție esențială în domesticirea animalelor și cultura plantelor. Pe măsură ce primii oameni s-au dezvoltat din punct de vedere social și intelectual ca specie unică, au intensificat dominația lor asupra altor specii. Acestă evoluție se intensifică în perioada neolitică (8000-3000 î.e.n.), când condițiile climatice si cele legate de mediu au permis creearea unor comunități permanente. Aceasta, la rândul său, a dus la un impuls major spre domesticirea animalelor, iar domesticirea animalelor a fost primul efort spre deținerea de animale sălbatice. După reușita domesticirii mai multor tipuri de specii, omul și-a permis un nou „lux”: colecționarea animalelor, ar aceasta se făcea în societăți transformate acum în civilizații, unde ierarhizare socială era deja făcută, iar indivizi din clase sociale elevate își permiteau luxul depășirii condiției de animal de companie, sau animal de uzură (folosit la munci agricole).

Primele mărturii ale existenței unor “colecții” de animale apar în Mesopotamia și Babylonia mileniului 3 Î.e.n. Colecțiile includeau atât animalele domestice cât cele și sălbatice (animalele de uz casnic, pești în iazuri, păsări în cuști, șoimi pentru sport, leii în cuști, și vânat sălbatic în parcuri private). Vânătorii foloseau săgeți fără vârf la asomarea animalelor sălbatice și capcane (gropi săpate în pământ acoperite cu crengi si frunze) pentru prinderea acestor animale sălbatice vii, pe care le foloseau ca animale de companie, în colecții sau comerț. Unele animale, în special cele din specii rare, erau articole valoroase de lux. Casele regale păstrau frecvent lei domesticiți ca animale de companie, vânătoare sau luptă. Leii, tigrii și alte animale erau ținute spre expunere pentru a impresiona și distra vizitatorii locale și demnitari străini găzduiți la palate. Există mărturii istorice, cum că în timpul domniei regelui Darius I al Persiei acestuia i se aduceau ca daruri animale sălbatice din diverse zone exotice ale lumii.

În Egiptul antic, colecțiile de animale erau rezervate exclusiv casei regale. Egiptenii bogați aveau menajerii, în care au aduceau animalele prinse prin lassou sau de către câini în deșert, animale cumpărate în târgurile cu specific, sau cele primite ca tribut. Din deșerturile învecinate obțineau lei și de leoparzi, hiene, gazele, ibexi, iepuri sau porci spinoși. Din regiunile estice și din partea superioară Nilului aduceau gheparzi, babuini și girafe, iar din Siria, ursul și elefantul.

În Asia, nobilii dețineau adevărate „parcuri” cu animale sălbatice. Aceste parcui serveau mai multor scopuri: colecțiile erau folosite pentru a furniza hrană, ca surse de exemplare pentru ceremonii religioase, pentru vânătoare și divertisment. Parcurile au fost, de asemenea, ringuri de luptă între animale, dar și oameni și animale. Luptele între oameni și animale, de obicei bărbații înarmați care luptatau împotriva leilor, a leoparzilor, a urșilor, a elefanților, a rinocerilor. Omorârea animalului în cursul luptă nu era scopul, ci lupta în sine era atracția principală. Există documente potrivit cărora, în secolul 2 î.e.n., împărăteasa Tanki, o mare pasionată de animale sălbatice, a cerut să i se construiască o "casă a cerbilor", și tot atunci, regele Wen a Zhou se spune că avea o grădină 1500 de acri (6.1 km2) populată cu animale sălbatice, numită Ling-Yu, sau Grădina Inteligenței.

Civilizațiile greco-romane (cca. 1100 î.e.n. – 476 e.n.) aa existat concomitent cu cele din Mesopotamia și Egipt și în cele din urmă le-au eclipsat și cucerit pe amândouă. Au fost primele civilizații care au început studiul si documentarea animalelor, inventând zoologia. Curiozitate greacă, călătoriile și comerțul au creeat cu condiții favorabile pentru dezvoltarea colecțiilor de animale, cu toate acestea, orașele-stat care guvernau nu au avut suficientă avere sau influență pentru a dezvolta colecții mari. Animalele de companie erau incluse, diferite tipuri de păsări, maimuțe, nevăstuici (probabil dihorul domesticit pentru a prinde viermi), arici, și șerpi neveninoși. Colecțiile Templelor dețineau animalelor pentru ritualuri de sacrificare, unde animalele sălbatice erau ținute în cuști, în timp ce cele domestice erau legate sau foloseau la tractarea vehiculelor. Existau dresori care prezentau animale sălbaatice pentru divertisment. Urșii și lei erau animale comune, deoarece acestea încă se găseau în arealul geografic grecesc și zonele învecinate. Animale rare erau cele din ținuturi îndepărtateși care nu mai fuseseră vazute în Grecia.

Republica romană (cca. 509-27 î.e.n.) a început ca un oraș-stat la Roma și a ocupat în cele din urmă întreaga suprafață a peninsulei italice. Romanii timpurii s-au mulțumit cu fauna locală timp de mulți ani, fără să-și manifeste dorința în a importa animale sălbatice exotice. Se rezumau la vânătoarea faunei native cu ajutorul câinilor, pe care îi asmuțeau de cele mai multe ori asupra urșilor sau a cerbilor. Această formă de "distracție" a rămas populară până în perioada medievală. Cerbi, căprioare, capre sălbatice, mistreți, urși, și tauri au fost adesea vânați și folosiți în lupte. Primele animale exotice aduse în Republică au fost patru elefanți indieni capturați într-o bătălie la Heraclea împotriva regelui Pyrrhus (280 î.e.n.) după care au mărșăluit pe străzile Romei în semn de victorie. Treizeci de ani mai târziu, aproximativ 100 de elefanți africani, împreună cu dresorii lor, au fost cuceriți într-o bătălie cu cartaginezi și acești elefanții au fost prezentați cetățenilor Republicii Romane prin mai multe la orașe de-a lungul traseului de întoarcere acasă. Din secolul I e.n., odată cu expansiunea Imperiului Roman apare un interes deosebit al pretorienilor de a aduce acasă ca trofeu un animal sălbatic din diversele campanii de extindere a Imperiului, animale care, de cele mai multe ori, erau folosite în arene, oferind spectacole în cadrul luptelor cu gladiatori.

Colecțiile romane de păsări și mamifere conțineau o mare varietate de specii. În colecțiile de păsări se găseau păsările acvatice, păsări de curte, privighetorile, sticleți, stârci, papagali, păuni, fazani și flamingo. Mamifere mai frecvente ținute ca animale de companie sau în colecții erau câinii, pisicile, maimuțele, nevăstuici (dihori domesticiți, utilizați la deratizare), cerbi, căprioare, lupi, vulpi, râși, caracali, hiene și cămile. Leii și leoparzii, uneori, erau ținuți în cuști sau ca animale de companie în case de nobili și în palatele imperiale. Specii rare, cum ar fi tigrul, ghepardul, zebra, girafa, rinocerul, hipopotamul, crocodilul, de obicei, se găseau doar în colecțiile împăratului. Altele specii, cum ar fi elefanții, au fost expuși numai în timpul spectacolelor și nu mai mult de unul sau doi elefanți puteau fi proprietate privată.

Epoca medievală

Epoca medievală (476-1453) este o perioadă în evoluției istoriei europene; epoca se extinde de la declinul Imperiului Roman de Apus în Europa până la apariția Renașterii europene, însoțită de perioada de explorare influența europeană. Odată cu destrămarea infrastructurii romane, Europa și-a dezvoltat o autonomie relativă. Colecțiile romane provinciale cu animale sălbatice, au fost desființate sau abandonate, atunci când romanii s-au retras și monarhi europeni, mănăstirile și municipalitățile, cu colecțiile lor, au umplut vidul care rezultă din prăbușirea infrastructurii romane. Mănăstirile erau centre spirituale și politice a Bisericii și a comunității, iar satele și orașele au devenit centre urbane importante. Cele mai importante dintre aceste centre, mănăstirile și municipalități, dețineau colecții de animale.

Împăratul Carol cel Mare (742-814), fondator al Sfântului Imperiu Roman, a avut colecții private la mai multe din reședințele sale regale. Aceste colecții includeau elefanți, lei, urși, cămile, maimuțe și păsări, în special șoimi, fapt ce reflectă popularitatea șoimilor și a sprotului cu caracter nobiliar din perioada medievală. Unele dintre aceste animale au fost trimise lui Carol cel Mare din colecțiile deținute de alți monarhi europeni și din alte zone geografice, ca daruri, ca o formă de recunoaștere și influență. De exemplu, Harun-el-Raschid, Califul din Bagdad (765-809), a trimis doi elefanți lui Carl cel Mare, în semn de recunoștere.

În jurul anului 1000 apar primele “colecții medievale”, private, rezervate strict caselor nobiliare. Când William I Cuceritorul a cucerit insula Marii Britanii (1066), confiscă pădurile de la nobili învinși, cu tot cu populația de animale, formând primul parc si domeniu britanic de vânătoare. Astfel, la conacul său din Woodstock, pune bazele primei colecțiie de animale exotice din Anglia, cu aproximativ 1100 specii. Fiul său, Henric I împejmuiește domeniul de la Woodstock și extinde colecția care a include acum lei, leoparzi, râși, cămile și bufnița, considerată a fi "rară." În 1235, în timpul domniei lui Henric III, animalele din această colecție au fost mutate la Turnul Londrei.

Ludovic IX al Franței (1214-1270) a adus înapoi un elefant când s-a întors din cruciade. Philip VI (1293-1350) a creat o zonă la palatul său, Chateau de Louvre, pentru lei și leoparzi. Charles V (1337-1380) a mutat această colecție la Saint Pol și a extins-o. Îi plăceau în special păsările și multe dintre ele erau ținute în cuști de aur sau argint în fiecare din camerele palatului. Păstra, de asemenea, privighetori în cuști, atârnate în copaci grădinii sale și o aviară mare pentru restul păsărilor. Mulți dintre nobilii francezi aveau animale de companie, dar șicolecții. Colecția contelui de Anjou, René (anii 1440), a fost una dintre cele mai mari colecții de acest gen. Colecția contelui includea o casa pentru lei, o casa pentru mamifere mici, o aviară pentru păsări, un iaz pentru păsări de apă, dar și stuți, cămile și elefanți.

Civilizații din America erau la fel de vechi ca și cele din Lumea Veche, dar nu au ajuns la apogeul dezvoltării decât în perioada medievală. În timp ce colecțiile Aztece și Incașe de animale erau destul de impresionante, acestea au fost distruse și nu a avut nici o influență asupra colecțiilor emergente ale Europei Renașcentistă. Explorarea continentului American și descoperirea de noi specii din Lumea Nouă, au avut totuși consecințe profunde pentru colecțiile europene. Exploratorul Hernan Cortez descria, într-unul din jurnalele sale din 1519, o grădină zoologică din Mexic, atât de mare încât era nevoie de un personal de 300 de oameni pentru îngrijirea animalelor.

Cu toate că în întreaga Europă, populației de rând nu-i era permis accesul la aceste colecții particulare și privilegiate, vedeau animale sălbatice și exotice în timpul targurilor și festivalurilor de stradă medievale, când se aduceau tot felul de atracții care sa distreze și să întrețină publicul. Și în schimbul unor sume modice de bani, periodic, puteau vedea animale sălbatice aduse din regiuni exotice care erau ținute în gropi adânci, cuști, țarcuri sau împrejmuite cu șanțuri adânci pentru protecție.

Grădina zoologică contemporană

Europa a evoluat într-un continent al statelor-națiune cu putere, avere și influență în creștere în timpul Renașterii. Colecții regale, monahale și municipale, relativ mici și împrăștiate, din perioada medievală a început să crească în dimensiune și numere. Aceste colecții au ajuns să fie cunoscute sub denumirea de menajerii (deși acest termen nu a fost folosit până în 1712, este adesea utilizat pentru a descrie colecțiile anterioare, în special cele din perioada medievală). Menajeriilor au proliferat în secolele al XV-lea și al XVI-lea odată cu extinderea Europei și colonizarea Lumii Noi. Animalele din colecții proveneau din cele patru părți ale lumii familiare pentru colecționari: Europa, Africa, și Asia. Colecționarii cunoșteau aceste animale din cărți, lucrări de artă sau din alte colecții. Astfel, menajeriile au ajuns să fie foarte bine răspândite în întreaga lume, până în secolele XVIII – XIX. Trecerea de la menajerii regale și private sau menajerii publice a avut loc între sfârșitul anilor 1700 și începutul anilor 1800. Această schimbare nu s-a produs brusc, ci a fost parte dintr-o schimbare culturală mult mai mare desfășurată pe o prioadă mult mai lungă. Înainte de această perioadă puține persoane au fost atât de privilegiate încât să-și poată da interesul, timpul liber, și capacitatea financiară penru a sprijini fondarea și întreținerea colecții de animale.

În anul 1712, odată cu apariția oficială a termenul de “menagerie”, a început transformarea treptată a colecțiilor medievale și a celor din perioada renașterii, doar că în continuare “menageriile” erau private, rezervate unei clase sociale mai ridicată. Dezvoltarea grădiniilor zoologice ia un impuls major în 1752, odată cu fondarea Menajeriei Imperiale de pe lângă Palatul Schobrunn din Viena, care, mai târziu în 1765, este deschisă vizitatorilor și făcută cu caracter public.

Termenul propriu-zis de Grădină Zoologică apare odată cu înființarea Zoological Society of London, în 1828, prima asociație care are în vedere protejarea intereselor animalelor, model luat de apoi de Franța si Spania odată cu înființarea propriilor lor asociații.

Dezvoltarea programului de grădină zoologică s-a făcut încet, puține orașe beneficiind de una proprie. Când termenul Ecologie a apărut și a început să devină o problemă de interes public în anii 1970, grădinile zoologice au început să ia în considerare conservarea biodiversității animale ca un rol lor principal. De atunci, grădinile zoologice au devenit tot mai conștiente de necesitatea angajării în programe de conservare, iar în 1992, American Association Zoo declară conservare biodiversității animale prioritatea ei. Pentru că au vrut să sublinieze și mai mult problema conservării, marile grădini zoologice au încetat să mai aibă atracții cu animale dresate să execute trucuri care să impresioneze vizitatori. Zoo Detroit, de exemplu, și-a închis spectacolul cu elefanți dresați în 1969, și spectacolul cu cimpanzei în 1983, recunoscând că dresorii au abuzat și au maltratat, probabil, animalele pentru a obține performanțele necesare.

În aprilie 1999, Uniunea Europeană a introdus o directivă pentru a consolida rolul de conservare a grădinilor zoologice, făcând ca o cerință obligatorie participarea acestora la acțiuni educative și de conservare, și prin care solicită tuturor statelor membre să instituie sisteme pentru acordarea unor licențe de funcționare și instaurarea unui regim cu inspecții periodice. O grădină zoologică este definită ca orice "unitate în care animalele sălbatice sunt ținute pentru expunere […], la care publicul are acces, cu sau fără plată la intrare, șapte sau mai multe zile într-o perioadă de douăsprezece luni consecutive" cu excepția circurilor și a magazinelor de animale de companie. Legea impune ca toate grădinile zoologice să fie inspectate periodic și licențiate, și ca animalelor ținute în incinte să le fie amenajate medii adecvate în care acestea să poată avea un comportament normal.

În România, istoria grădinilor zoologice este strâns legată de evoluția acestora în zona Europei de est, implicit evoluția grădiniilor zoologice în Republică Sovietică. Grădiniile Zoologice din România au apărut majoritatea în anii ’60, fiind construite după modele standardizate de grădină zoologică și populate cu animale sălbatice procurate din ocoalele silvice regionale. În prezent, în România, legea care reglementează funcționarea grădinilor zoologice este Ordinul 1.798 – ordin al ministrului mediului și dezvoltării durabile pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu, publicat în Monitorul Oficial nr. 808 din 27 noiembrie 2007, care stipulează parametrii în care o grădină zoologică în România poate funcționa, lista animalelor acceptate, suprafețele minime necesare și condițiile în care pot fi ținute în captivitate.

Grădinile zoologice continuă să evolueze. Rolul lor ca instituții culturale este în continuă transformare. În același timp, acestea rămân fidele angajamentelor lor tradiționale în ceea ce privește recreerea, educația, cercetarea și de conservarea biodiversității animale. Modul în care aceste roluri și angajamente au fost îndeplinite în trecut a fost determinate de nivelul de cunoștințe și tehnologie, precum și așteptările societăți. Modul în care aceste roluri și angajamentele vor fi îndeplinite în viitor vor fi determinate de către aceiași factori.

Lumea a devenit un megazoo, cu parcuri reprezentând ecosisteme împrăștiate și unde grădinile zoologice devin mici parcuri iar parcurile devin mari grădini zoologice. Unele parcuri sunt deja centre de reabilitare a speciilor pe cale de dispariție și multe se ocupă cu gestionarea altor specii animale care nu mai pot supraviețui pe cont propriu. Povestea grădinii zoologicice este în desfășurare. Pentru a înțelege schimbările care au loc acum și cele care urmează să se petreacă, este nevoie de înțelegerea schimbărilor cu care generațiile anterioare s-au confruntat și motivele pentru care au avut loc.

GRĂDINA ZOOLOGICĂ ÎN ARHITECTURĂ

Perspective teoretice

Concepte în organizare

Cele mai moderne grădini zoo îndeplinesc o importantă funcțiune în societate. Principalele obiective sunt: educația, mediul, conservarea biodiversității animale și a speciilor pe cale de dispariție, recreere și cercetarea zoologică. Schimbările dramatice în atitudinea oamenilor către animale a apărut în ultimii 20 – 30 de ani. În aproape orice domeniu legat de animale, oamenii reexaminează și reevaluează relațiile lor cu animalele și habitatul natural al acestor. Acest proces a stimulat o creștere a interesului științific și școlastic în domeniul antro – zoologiei (studiul interacțiunii între oameni și animale).

În perioada Menajeriei impreriale, animalele erau expuse în cuști; arhitectura grădinii trebuia să fie identică sau cel puțin asemănătoare cu cea a palatului imperial; animalele moarte nu erau înlocuite, iarvizitatorii nu puteau înțelege modul de viață al animelelor în habitatul lor natural.

A urmat perioda interpretării taxonomice care oferea zoologilor o mai bună cunoștere a speciilor de animale, ca rezultat, grădinile au devenit mai conștiente de importanța unor specii pe care nu le aveau expuse; animalele erau expuse în centre, cum ar fi casa reptilelor (terarium), parcul felinelor, etc.; apare mai mare accentuare în întregirea famililor de animale expuse; dar cu toate aceste, o imagine realistă asupra sistemului ecologic natural nu putea fi obținută.

Schimbarea a făcut-o „Varianta Hagenbeck” (Carl Hagenbeck – 10.06.1844 -14.04.1913 – a fost un negustor de animale sălbatice care furniza animale sălbatice mai multor grădini zoologice europene. Este considerat părintele grădinii zoologice moderne, pentru contribuțiile aduse zoologiei). Astfel, cuștile și îngrădirile artificiale au fost înlocuite cu cele naturale, cum ar fi apa, șanțurile uscate, plantele, sau prin pietre; mai multe specii puteau împăți spațiul, cu păsări în prim plan, animale de preerie în mijloc și cele de pradă în fundal; partea de expunere se prezintă doar cu elemente naturale, orice făcut de mâna omului este ascuns privitorului; acest tip de expunere apelează la imaginația privitorului și oferă o mai bună înțelegere a a relației dintre diferitele specii, precum și o imagine mai completă a sistemului ecologic.

În teoria “Dispunerii zoo – geografice” colecția de animale este organizată și expusă bazându-se pe zona de proveniență; privitorii deprind o înțelegere a interdependenței între animal, habitat și ecosistem; de asemenea, ei pot înțeege cum clima, vegetația și mediul diferitelor zone afectează evoluția și caracteritsticile speciilor;

În Modernism, urbaniștii, oficiali ai municipalității, arhitecți și ingineri iau în considerare proiectarea grădinilor zoologice; construcțiile din grădini erau o combinație de cărămidă, beton, sticlă, metal și aluminiu, în concordanță cu clădirile din oraș; intrarea într-o grădină părea mai degrabă o excursie la bibliotecă sau la un laborator științific: curat, igienic, făcut de mâna omului; grădina zoologică nu putea transmite natura adevărată deoarece era îngrădită de clădiri și structuri cu o puternică nuanță de artificialitate.

În Post – modernism, exponatele apar mai futuriste pentru că tehnologia devine mai prezentă în prezentare (iluminare, sunet, grafică computerizată și animații) și management (controlul climatului, nutriția). Există expoziții unde se poate produce zăpadă pentru a imita climatul rece; deși reapare ideea de întoarcere la natură, co-existența tehnologiilor moderne cu natura în proiectarea grădinilor zoologice deseori stânjenește abilitatea privitorului de a se identifica cu natura.

Expozițiile de imersiune, sau landscape immersion (scufundarea în peisaj) aduce schimbarea de perspectivă în filosofia zoologică, de la perspectiva „homocentrică”, care a prevalat mult timp, la cea „biocentrică”, în acord cu curentele ambientale de astăzi; volierele de păsări sunt un bun exemplu de acest tip de expoziție, odată intrat vizitatorul este în contact direct cu exponatele, deoarece vizitatorul nu este împiedicat de vreo barieră, unelte sau orice în afara tărâmului natural, se poate transpune într-o junglă.

Actualizarea conceptelor

În accepțiunea actuală, grădinile zoo au devenitun fel de instituții, având de îndeplinit trei funcții majore: să expună, să întrețină și să studieze animalele sălbatice vii. În ceea ce privește prima obligație, aceasta a devenit mai evidentă după 1907, de când începe o departajare a modului de organizare: ca aparteneță sistematică (gruparea într-o aceeași arie, pe compartimente, funcție de familie sau un anumit tip ordin zoologic) sau ca origine zoogeografică, cu avantajele și dezavantajele lor (deși nu satisface toate criteriile, organizarea „sistematică” pare mai convenabilă, practic: permite amenajări și tehnici asemănătoare de întreținere pentru animalele înrudite, teren mai redus, iar înțelegerea evoluției de către vizitatori e mai facilă). Tot după 1907, locul construcțiilor este luat de spațiile deschise, iar locul țarcurilor (gropi, garduri, gratii), îl iau șanțurile, întinderile de apă, iar mai recent mijloacele psihofiziologice ca: diferețele de iluminat, de temperatură sau de potențial electric. Dar, antropogenizarea naturii, accelerată în secolul XX, va trage semnalul de alarmă asupra amenințării cu dispariția unor specii, care ar putea să-și găsească ultimul refugiu în „muzeul viu” al grădinii zoologice sau să supraviețuiască în rezervație.

O formă intermediară între grădină, parcul zoologic și rezervație, ar putea-o constitui zoo–safari. Alegerea amplasamentului presupune însă unele dificultăți și anume: deși accesul publicului ar trebui să fie comod, parcul zoologic, pretinde o retragere de la sursele de poluare sonoră (artere de mare trafic, intreprinderi) și chimică, dar și față de ariile rezidențiale, care ar fi deranjate de urletele animalelor și mirosurile emanate; vecinătatea unui transport comun și a unui parcaj sunt condiții obligatorii; în afara accesului publicului, mai este necesar unul secundar, de aprovizionare (nutrețurile, fiind la un volum mare, necesită spațiu de manipulat și depozitat), racordat la un sector gospodăresc, mai complex ca la grădinile botanice; relieful animat și prezența unei ape sunt, de asemenea, două necesități ce nu pot fi neglijate (acolo unde lipsesc trebuie create artificial).

În ceea ce privește amenajarea incintei unei grădini de mici dimensiuni, se recomandă: existența unui pavilion destinat serviciilor pentru public și administrației; optarea, în cazul unui teren mai amplu, pentru ținerea animalelor în libertate; păsările și animalele mai mici dar interesante prin anumite particularități, vor avea sectorul în aproierea intrării, în timp ce animalele mari, ce necesită suprafețe întinse (uneori câteva hectare), sau cele care emană mirosuri neplăcute își vor avea rezindența mai la periferie; traseul aleilor poate ține seama de o succesiune prestabilită pentru vizitare sau pentru diversificarea imaginilor și nu se va întâlni cu circuitul „de serviciu” (destinat unor autoutilitare). Din elementele ce dau specificitate unei astfel de grădini amintim: volierele, grotele, țarcurile decapate, lacurile, pasarelele. În cazul unui parc zoologic care are în vedere exigențele contemporane, spațiul alocat animalului captiv nu trebuie să fie un spațiu amorf, dar nici să reprezinte copia fidelă a unei porțiuni din biotopul natural, ci să constituie o reproducere miniaturală, concentrată, a întregului domeniu vital, conținând substituenții principalelelor elemente ale acestuia, dispuși într-o microstrutură artificializată dar adecvată din punct de vedere funcțional”. Punctul nodal va fi adăpostul, dar nu vor fi uitat nici locul de refugiu temporar, de hrănire, de băut, de reproducere, de toaletă, de marcare.

Abordări critice

În 1880, o nouă fază în istoria proiectării grădinilor zoologice începea încet. Suprasaturați de persistența barelor și a cuștilor în grădinile zoologice americane, criticii îndemnau spre împrejurimi cât mai naturale. Grădinile zoologice s-au transformat astfel în parcuri zoologice, prin extinderea suprafețelor la limita maximă posibilă. Până la începutul secolului XX proiectanții au creat peisaje de un naturalism fără precedent, dar odată cu începutul secolului XX grădinile se confruntau cu gândirea încăpățânată a vizitatotilor despre distracție. O mișcare mai aproape de mediul natural a venit în perioada interbelică, cu introducerea împrejmuirilor cu șanțuri și fără bare (tehnica Hagenbeck). Această expoziție invita la o imaginație din partea vizitatorului care putea vedea mai multe tipuri de animale în cadre diferite și succesive, imaginându-și astfel viața în sălbăticie.

După război, în anii ‘50 – ’60, multe expoziții noi au adoptat un stil numit „modernism sanitar”, combinând moduri de design abstract cu condiții ultraigienice. Un etolog și director de grădină elvețian și-a îndemnat cititorii să abandoneze „concepțiile antropomorfe” a presupusei suferințe a animalelor în captivitate. În schimb, a propus un studiu mai atent al calității mediului ambiant al grădinilor zoologice, cu o atenție specială întrebărilor despre comportamentul natural decât naturalețea mediului.

Pentru a complica lucrurile și mai mult, mulți vizitatori nu agrează expozițiile scufundate pentru că acest tip de design ascunde animalele care ar putea fi observate. Totuși, mulți proiectanți care se concentrează pe acuratețea ambientală, recunosc cerințele publicului pentru acces și vizibilitate. Vizitatorii preferă o expunere apropiată și liberă asupra animelelor active, o situație care este greu de atins în expuneri naturaliste. Educația și conservarea sunt preocupări secundare pentru familia care își planifică o ieșire la sfârșit de săptămână. Acordând o mai mare atenție istoriei, proiectanții au realizat că grădinile zoo sunt destinate celor care caută o recreere plăcută în aer liber și că orice încercare de a altera aceste așteptări sunt făcute pe riscul proiectanților.

Tot mai multe grădini zoologice devin areale prin care pot explica ecosisteme mai mult decât simple fapte despre animale. Unele grădini zoologice încep să dezvolte expoziții care au legătură cu concepte și idei. În loc să se vadă simplii expozanți de animale, unele grădini zoologice devin povestitoare. Mai multe se vor implica în istoria interacțiunii dintre culturile umane și locurile sălbatice, dar din păcate mai există unele grădini zoologice care caută doar profit și exploatare.

Astăzi, viteza evoluției în proiectarea grădinilor zoologice este inegală. Unele instituții experimentează cu bariere mai subtile, cum ar fi plase subțiri din oțel sau bariere luminoase. Altele perseverează cu tradiția menajeriilor. Grija pentru bunăstarea animalele și reproducerea în captivitate a speciilor pe cale de dispariție probabil vor fi forțele călăuzitoare pentru proiectarea grădinilor zoologice în viitor.

Studii de caz

O grădină zoologică este mai mult decât o simplă expoziție de animale, chiar dacă acesta este scopul principal. Grădinile zoologice mai pot avea activități secundare care participă la fel de intens și întregesc parcursul vizitatorului. Toate aceste activități principale și secundare contribuie la nivelul de atractivitate al unei grădini zoologice, făcând în același timp o diferențiere între ele. În continuare se vor prezenta câteva grădini zoologice reprezentative:

Grădina zoologică – Budapesta (Fővárosi Állat- és Növénykert). Este cea mai veche grădină zoologică din Ungaria și una dintre cele mai vechi din lume. Dispune de 733 de specii de animale și este situată în cadrul Parcului Városliget. Zona este o rezervație naturală, și are câteva clădiri valoroase în stil Art Nouveau proiectate de arhitectul Kornel Neuschloss și de arhitectul Kós Károly.

Situată în zona centrală a orașului, grădina zoologică se întinde pe o suprafață de 10,7 ha, fiind mărginită pe toate laturile de artere de circulație rutieră, deci nu mai există posibilitatea extinderii acesteia pe orizontală. Tocmai de aceea arhitectura grădinii este concepută în așa fel încât să profite la maxim de potențialul spațiului existent pentru acomodarea diferitelor specii. Zonele expoziționale au fost prevăzute cu rocării și munți artificiali pentru animalele care au nevoie de spații mici, acestea fiind așezate astfel pe verticală, iar vizitatorul se poate deplasa prin tuneluri până la partea superioară, de unde se oferă priveliști asupra unor zone extinse ale grădinii. Dat fiind spațiul restrâns de expunere, împrejmuirile animalelor sunt realizate din panouri de sticlă securizată (pentru animalele cu un grad ridicat de periculozitate), bârne, garduri electrice sau șanțuri cu apă (pentru animalele cu un grad scăzut de periculozitate sau cele chiar inofensiv).

Grădină zoologică și-a deschis porțile pe data de 9 august 1866, iar în prezent are 1,1 milioane de vizitatori în fiecare an.

Grădina zoologică – Berlin (Zoologischer Garten Berlin). Berlinul are are două grădini zoologice, de fapt o grădină zoologică si un parc zoologic. Parcul este situat la periferia orașului și se întinde pe o suprafață de 160 hectare, fiind cel mai maare din Europa.

Grădina zoologică este cea mai veche și cea mai cunoscută grădină zoologică din Germania. Deschisă în 1844, se întinde pe o suprafață de 34 hectare și este situată în Parcul Tiergarten din Berlin, pe amplasamentul unui parc public, din care se păstrează o clădire veche în stil baroc din 1695. Cu mai mult de 1.500 de specii diferite și în jur de de exemplare 17.000 de animale sălbatice, grădina zoologică din Berlin prezintă cea mai completă colecție de specii din lume. Întinzându-se pe o suprafață mai mare, exponatele sunt aranjate după arealul geografic pe care îl reprezintă, vizitatorul putând astfel să asimileze cât mai bine animalul în biotopul său natural și relațiile dintre specii. Împrejmuirile sunt realizate sub formă de șanț uscat, grădina zoologică din Berlin fiind printre primele care au adoptat sistemul Hagenbeck. Aspectul natural al grădinii este dat și de prezența unor suprafețe întinse de verdeață pe lângă vegetația provenită din arealul geografic specific fiecărei specii, iar suprafețele rezervate fiecărui exponat depășesc de câteva ori standardele aflate în vigoare. Mărimea grădinii zoologice se reflectă și prin numărul de angajați, fiind necesar un număr de 300 de angajați care răspund de bunăstarea animalelor, confortul vizitatorilor și desfășurarea activităților din institutul zoologic si biologic prezente aici.

Grădină zoologică din Berlin a avut aproape 3 milioane de vizitatori în 2010. Aceasta este considerată a fi cea mai vizitată gradină zoologică din Europa și una dintre cele mai populare în întreaga lume.

Grădina zoologică – Amsterdam (Natura Artis Magistra Zoo). Este una din cele mai vechi grădini zoologice din Europa, fiind deschisă în 1838, având încă de atunci titlul de Grădină Zoologică și nu Menajerie. Grădina a trecut prin mai multe faze seccesive de extindere. Dacă la deschidere se întindea pe o suprafață de 1,5 hectare, în 1900 se extinde până la suprafața de 11 hectare, iar în prezent dispune de o suprafață de teren de 15 hectare, încercând în continuare să se extindă înspre nord, unde este mărginită de un canal și o parcare care urmează a fi scufundată sub grădină. Odată cu extinderile succesive, și organizarea planimetrică a avut de suferit și distribuția animalelor s-a modificta radical. Dacă la început era pe categorii de animale, în prezent este în funcție de arealul geografic. Arhitectura de sfârșit de secol XIX și început de secol XX se regăsește în toate clădirile existente în perimetrul grădinii, de la muzeul geologic, cel zoologic, zona de educație, biblioteca, până la adăposturile animalelor. De aceea, principala preocupare a administrației grădinii zoologice este de a menție moștenirea cultural-arhitecturală și în același timp amenajarea grădinii zoologice într-un stil cât mai natural și cât mai apropiat de cel propriu fiecărei specii, așa cum cer normativele în vigoare.

Grădina zoologică – Viena (Tiergarten Schönbrunn). Grădina zoologică din Schonbrunn – Viena, este cea mai veche grădină zoologică din lume, fondată în 1752 a funcționat ca menajerie până în secolul XX. Grădina zoologică se află la marginea parcului palatului Schonbrunn, un parc de expoziții fondat în 1570, și se extinde pe o suprafață de 17 hectare. Având o istorie lungă, grădina este dominată de o arhitectură specifică secolului XVIII, cu un restaurant central – “Pavilionul Regelui”, din care pornesc 2 alei principale spre parcul Schonbrunn, și alte alei secundare care duc spre perimetrul parcului. Dacă în zona centrală dominanta este reprezentată de arhitectura clasică, în zonele mărginașe ale grădinii spațiile și amenajările sunt realizate într-o manieră cât se poate de modernă. În același stil și amenajările peisajere sunt în concordanță cu arhitectura, împărțind grădina în două zone distincte. Organizarea animalelor este în același spirit clasic, fiind facută după tipul animalelor și nu după zona de proveniență, cum se uzitează în exemplele contemporane de grădini zoologice moderne.

În prezent, Tiergarten Schönbrunn este considerată și se consideră o grădină zoologică administrată științific, care vede scopul său principal ca un pol principal în conservarea speciilor și conservarea biodiversității animale, precum și în îndeplinirea mandatului educativ dat de către legislație.

Grădina zoologică – Londra (London Zoo). Gradina zoologică din Londra este cea mai veche gradină zoologică cu caracter științific. A fost deschisă la Londra în 27 aprilie 1828, în partea de nord a Parcului Regent’s, iar inițial destinația a fost una de “colecție științifică” utilizată strict în scopuri de studiu. Aceasta a fost, în cele din urmă, deschisă publicului în 1847. Astăzi adăpostește 755 de specii de animale, într-un număr de 16.800 de exemplare, fiind una dintre cele mai mari colecții din Regatul Unit.

Încă din primele sale zile, grădina se mândrea cu numirea unor arhitecți celebri care să se ocupe de proiectarea clădirilor sale, astăzi deținâd două clădiri-monument de categoria I și opt clădiri-monument de categoria II. Planurile inițiale au fost stabilite în 1828 de către Decimus Burton, primul arhitect oficial al grădinii între anii 1826 – 1841. Munca lui Burton a început cu Turnul cu Ceas, în anul 1828, care astăzi este chioșc de prim ajutor. În 1830 a fost finalizat tunelul de Est, care lega partea de nord și partea de sud a grădinii zoologice, mai apoi folosit ca adăpost în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Burton și-a concluzionat activitatea în 1837, cu Casa Girafelor, care, datorită designului său funcțional, rămâne încă în uz în incintă zonei girafelor din zona africană. După Burton, Sir Peter Mitchell Chalmers și Ioan Joass Iacov au fost numiți pentru a proiecta Terasele Mappin. Finalizată în 1914, Terasele Mappin imită un peisaj montan care oferă urșilor și faunei sălbatice de munte, un habitat natural. În 1933, Casa Rotundă, concepută de Grupul Berthold Lubetkin ca și adăpost pentru gorile, a fost una dintre primele clădiri în stil modernist care urma să fie construită în Marea Britanie. În anul următor Bazinul Penguinilor, de asemenea, proiectat de Grupul Berthold Lubetkin, a fost deschis, ambele sunt în prezent clădirile-monument de categorie I menționate. Aviara Snowdon, construită în 1964 de către Cedric Pret, Lordul Snowdon și Newby Frank, este prima structură tensionată cu bare de aluminiu pentru sprijin. Un an mai târziu Pavilion Casson, proiectat de Sir Hugh Casson și Conder Neville, a fost deschise ca adăposturi pentru elefanți și rinoceri.

Grădina zoologică trece printr-un proiect de renovare care vizează înlocuirea cuștilor cu incinte care să recreeze mediile naturale ale animalelor, oferind acestora un stil de viață mai bun și o experiență mai realistă pentru vizitatori.

CAZUL ROMÂNIEI ȘI AL EUROPEI DE EST

Cazul Europei de Est

În 1914, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, schimbări foarte semnificative au avut loc în întreaga Europă. Doar trei ani mai târziu, în 1917, aceste modificări atins punctul culminant odată cu începerea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, și astfel, Uniunea Sovietică a înlocuit Rusia țarilor. Aceasta a adus după sine mai multe urmări.

În primul rând, ca regulă generală, grădinile zoologice au fost naționalizate. Grădinile zoologice, împreună cu alte instituții, cum ar fi teatre, opere, cinematografe, filarmonica, muzee, biblioteci, etc, au fost declarate instituții de cultură și ca atare au fost considerate ca proprietate a întregii națiuni. Acestea au fost desemnate să învețe și să întrețină tot poporul Uniunii Sovietice. Prima grădină zoologică, anterior rusă, care a fost naționalizată a fost Gradina Zoologică din Moscova. În mod similar, alte grădini zoologice au fost naționalizate: Sankt-Petersburg, Askaniya Nova, Charkov, Ikolaev și Kiev.

Gradina zoologica din Moscova a fost desemnată de proprietate națională în 1919, după încheierea Primului Război Mondial, dar reconstrucția și modernizarea nu a început până în 1921. Ceremonia de deschidere a avut loc în 1926, când grădina zoologică se întindea pe o suprafață totală de 44 de acri. În aceeași perioadă, s-au făcut multe în Asia Centrală, Orientul Îndepărtat, și Caucaz, în scopul colectării faunei de gradina zoologică. Grădina zoologică din Moscova și-a schimbat numele în 1923 de la Parc Zoologic și de atunci a fost numit mai familiar Parc Zoo. Acest nume scurtat a devenit popular și a fost folosit pentru toate grădinile zoologice din țară. În 1926, grădina zoologică își începe activitatea științifică, și una dintre primele sarcini a fost cea de a crea un program de înmulțire și repopulare a zibelinelor. În 1928, primul succes de reproducere a acestei specii în captivitate a avut loc, ceea ce a dus la crearea unei ferme mari de zibeline în Siberia.

În prezent, Grădină Zoologică Moscova are peste 6000 de exemplare, reprezentând aproximativ 1000 de specii și acoperă o suprafață de aproximativ 21.5 hectare, iar principalele activități ale grădinii zoologice sunt studiul comportamentului, hrănirii și reproducerii animalelor, precum și cel al speciilor rare, pe cale de dispariție.

Grădină zoologică din Sankt-Petersburg a fost naționalizată în 1919, același an ca cea de la Moscova. Un an mai târziu, suprafața totală a fost extinsă la 9 hectare și exponate noi au fost adăugate. În 1924, Sankt-Petersburg (care a fost schimbat în Petrograd, în timpul și după primul război mondial) are un nume nou, Leningrad – și odată cu acestea s-a schimbat și numele grădinii. Cea mai mare realizare a grădinii zoologice din Leningrad înainte de război, în anul 1930, a fost înmulțirea în captivitate a urșilor polari. În 1940, pentru aniversarea de 75 de ani, grădina zoologică a primit fonduri guvernamentale, care a permis să cumpărarea a 420 de acri de pădure în afara orașului pe care să se poată construi o grădină zoologică nouă. Toate aceste se petreceau înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război, iar aceste planuri au rămas neîndeplinite. În prezent grădina zoologică dispune de un număr de aproximativ 2.000 de animale din 410 specii, printre care urși polari. Recent s-a lansat o temă de concurs internațională pentru proiectarea noii grădini zoologice pe noul teren, idee ce se credea a fi fost abandonată.

… în România

În România, istoria grădinilor zoologice este strâns legată de evoluția acestora în zona Europei de est, implicit evoluția grădiniilor zoologice în republică sovietică. Grădiniile Zoologice din România au apărut majoritatea în anii ’60, fiind construite după modele standardizate de grădină și populate cu animale sălbatice procurate din ocoalele silvice regionale. Prima grădină zoologică apare la Sibiu, în 1959 se deschide cea din București (Băneasa), iar cea din Târgu Mureș se deschide în 1960, pe o suprafață de 20 de hectare, cu un număr de 500 de animale din 120 de specii. În anul 1953 se înființează grădina zoologică din Turda în zona Băilor Sărate. Ocupă o suprafață de 14 ha, incluzând rezervația de căprioare. Deține și un acvariu, un muzeu cu păsări și animale împăiate iar în zonă există și o rezervație botanică.

La nivel național au fost înregistrate un număr de 41 grădini zoologice și acvarii publice. Din cele 41 de grădini zoologice 7 au fost închise (Grădina Zoologică Bacău, Grădina Zoologică Buhuși, Parc Zoo Roman, Grădina Zoologică Caracal, Grădina Zoologică din Tg. Jiu, “Mini Zoo” din localitatea Bancu, Grădina Zoologică Tecuci și Grădina Zoologică Onești – deși a făcut demersuri către alte grădini zoo, nu a reușit să înstrăineze toate animalele) iar animalele au fost distribuite către alte grădini zoologice, centre de reabilitare. În prezent, au mai rămas 33 de grădini zoologice din care: 27 de grădini zoologice au auturoizație de funcționare, 3 grădini zoologice sunt în procedură de autorizație, iar 3 grădini zoologice, printre care și cea din Oradea, sunt neautorizate. (Anexa 1)

SITUAȚIA DE FAȚĂ

Situația existentă

Grădina Zoologică se situează în partea de sud-vest a municipiului Oradea, în Parcul Rhedey, cu intrare din strada Matei Basarab, în vecinătatea parcului Bălcescu și a Stadionului Tineretului. Construită în baza unui model standardizat la nivel național, în data de 1 Mai 1960 este inaugurată Grădina Zoologică – Oradea, toate volierele, adăposturile și padocurile fiind populate cu animale și păsări, prin grija Ocoalelor Silvice, care au avut sarcina de a recolta de pe teren exemplare tinere de animale, pe care sa le crească în spațiile special amenajate.

Evoluția zonei

Grădina Zoologică funcționează ca parc cu o activitate de agrement și educație. Poziția este una deosebit de favorabilă, într-un mediu natural de exceptie, cu arbori seculari din diverse specii, dar și cu plantații recente de arbori și arbuști. Aflată în imediata vecinatate a zonei istorice a municipiului, teritoriul vizat păstrează, parțial, configurația țesutului urban tradițional, format din clădiri cu regim de înălțime scăzut (P÷P+2), retrase de la aliniament și dispuse izolat sau grupat. Trama stradală s-a conturat în urma activităților de sistematizare succesive, începând din secolul al XIX-lea. Nucleul istoric al zonei se află de-a lungul arterei care leagă Cimitirul Municipal Rulikowszki, inaugurat în 1870, cu Parcul Nicolae Bălcescu (str. Universității–Calea Armatei Române): ansamblul clădirilor Universității (inițial: școală de jandarmi), în stil secesionist, a fost finalizat în anul 1913 după proiectele arhitectului Vágó József, clădirile de locuit din zonă fiind realizate în aceeași perioadă (sfârșitul secolulului XIX.–începutul secolului XX.). Clădirea garnizoanei militare, ca și Ansamblul Universitatea din Oradea sunt înscrise pe lista monumentelor istorice. Situl grădinii zoologice se află în prelungirea parcului Nicolae Bălcescu, cu mausoleul celui care a donat orașului acest teren, contele Rhédey Lajos și soția acestuia, monument relizat în 1834 de Ferenczy István, și aflat, astăzi, în stare de degradare. Fostul comite suprem, contele Rhédey Lajos, a trăit în Oradea între 1791-1819, după care s-a întors la Budapesta. Însa dorința sa a fost ca atât sotia sa, cât și el să fie înmormântați la Oradea, în mijlocul parcului donat de el municipalității, care apoi a fost transformat într-o Gradină Zoologică.

Funcțiunea dominantă a întregii zone a fost cea de destinație specială (obiective aparținând Ministerului Apărării Naționale), completată cu funcțiuni publice de interes supramunicipal (învățământ universitar) și funcțiuni de locuire, precum și spații verzi publice, inclusiv cu acces limitat (Grădina Zoologică și Parcul Bălcescu). Au apărut, de asemenea, unități industriale mici, productive și de servicii dispersate, făcând legătura cu funcțiuni similare din zonele limitrofe.

Dezvoltarea, după 1990, a campusului universitar prin preluarea unor imobile și terenuri cu destinație specială, conversia funcțională a unor clădiri reprezentative din aceeași zonă specială (amenajarea de instituții ca Biblioteca Județeană, Muzeul Țării Crișurilor, precum și sediile I.T.M. și O.C.P.I.), construirea unui ansamblu rezidențial cu regim mic de înălțime (Cartierul Europa), ca și preconizata realizare a unui campus școlar și a unor ansambluri de locuințe colective cu regim mediu și mare de înălțime (în mare parte, prin reconstrucție integrală), determină restructurarea întregii zone.

Teritoriul considerat primește, astfel, un caracter mixt, grupând funcțiuni complexe de importanță municipală și judeteană, funcțiuni de locuire, productive, comerciale și de deservire, spații verzi publice.

Caracteristici semnificative ale zonei, relaționate cu evoluția localității

Aflată în plin proces de restructurare, teritoriul considerat are șansa de-a deveni o zonă reprezentativă, în prelungirea zonei centrale a municipiului. Ansamblul universitar, aflat în plină dezvoltare, constituie deja un pol de atracție, la care se adaugă instituțiile culturale nou-amenajate în zonă, monumentele arhitecturale istorice și spațiile verzi publice, toatea acestea făcând necesară dezvoltarea atât a circulației rutiere și a transportului în comun, cât și a sectorului terțiar în zonă. Restructurarea funcțională preconizată accentuează încă o dată necesitatea modernizării rețelei stradale actuale pentru a asigura accesul și circulația neângrădită în zonă.

Elemente ale cadrului natural

Relieful în zonă este relativ plan, cu o pantă lină ascendentă înspre sud. Pârâul Peța a fost regularizat, zona verde adiacentă impunându-se a fi reabilitată prin amenajări peisagere.

Clima este temperat-continentală, moderată, determinată și de particularitățile reliefului și de mișcarea aerului sub influența circulației vestice care transportă mase de aer oceanic cu umiditatea și temperatură specifică. Media temperaturii aerului în luna ianuarie este de -2 °C, iar media lunii iulie este de +21,5 °C.

Starea grădinii zoologice

În prezent Grădina Zoologică Oradea deține în administrare o suprafață de teren de cca. 7,5 hectare, din care suprafața utilizată efectiv pentru desfășurarea activității este de cca. 3,7 hectare. Odată cu alinierea la standardele europene de funcționare și desfășurare a activitățiilor, Grădina Zoologică Oradea își pierde autorizația de funcționare. Nu prezintă un teren suficient de mare necesar desfășurării activităților (din punct de vedere a drepturilor animalelor), instalațiile sunt învechite, modul în care animalele sunt expuse este depășit (expunerea animalelor se face în prezent în cuști cu gratii executate după modelele uzitate în urmă cu 20-30 de ani , vizualizarea, vizibilitatea si percepția animalelor fiind în cele mai multe cazuri, îngreunate). În 2008, în urma evenimentelor petrecute, Consiliul Local – Oradea, cedează teren suplimentar Grădinii Zoologice, din terenul fostelor sere R.A.P.A.S., acum dezafectate, și lanseaza tema de proiect “Extinderea modernizarea și amenajarea Grădinii Zoologice Oradea” în vederea obținerii unei noi autorizații de mediu.

În urma inventarului realizat în august 2009 Grădina zoologică – Oradea dispunea de 17 specii de animale domestice într-un numar de 556 exemplare și 30 specii de animale sălbatice într-un număr de 295 exemplare însumând un total de 851 exemplare. (Anexa 2; 3)

Propunerea

Obiectul prezentului proiect vine în întâmpinarea nevoilor reale de încadrare în Normele Europene de funcționare a unei grădini zoologice și respectarea legislației în ceea ce privește Drepturile Animalelor cu privire la suprafețele minime necesare fiecărei specii de mamifere ce trăiește în captivitate, în acelasi timp adaptarea spațiului expozițional la cerințele actuale din domeniul asigurării conservării biodiversitătii ex-situ și nu în ultimul rând mărirea atractivității grădinii. (Anexa 4)

Grădina zoologică dispune deja de o colecție impresionantă de animale sălbatice iar programele sale de înmulțire în captivitate și repopulare cu animale sălbatice în mediul lor natural a avut un real succes. Problema majoră este infrastructura învechită a grădinii, felul în care exponatele sunt adăpostite și prezentate publicului și lipsa unei reale atractivități a grădinii zoologice atât pentru publicul autohton cât și pentru cel de peste hotare.De aceea s-au luat în calcul mai multe scenarii de modernizare a grădinii zooloice. Primul scenariu i-a în calcul păstrarea actualei colecții de animale și reamenajarea adăposturilor după normele actuale, ceea ce ar face ca grădina zoologică să primească un caracter reîmprospătat. Al doilea scenariu, cel ales, presupune o categorizare a speciilor sălbatice existete, în funcție de areealul geografic din care acestea provin, îmbogățirea colecției cu specii suplimentare care să reflecte și să accentueze relațiile între specii, creeînd o experiență cât mai reală pentu publicul vizitator, și o înțelegere cât mai bună a biotopului din care provine animalul. Selecția se va face atent, pentru ca speciile aduse să poată reflecta cât mai bine biotopul natural, dar să se poată adapta cât mai ușor la condițiile climato-geografice specifice orașului Oradea. Toate acestea se relizează prin scheme complexe de împrumuturi, donații sau schimburi de animale cu alte grădini zoologice, sau pur și simplu achiziții de noi specii. De asemenea se are în vedere completarea colecției autohtone de animale cu speciile lipsă tocmai pentru a ridica nivelul atractivității grădinii zoologice. Tocmai în acest sens se va avea în vedere, creearea de noi atracții pentru public, menite să ridice standardul și nivelul grădinii zoologice din Oradea.

Extinderea

Grădina Zoologică din Oradea, dispune de o suprafață de teren de 3,7 hectare. În vederea modernizării acesteia, Consiliul Local Oradea a alocat o suprafață suplimentară de teren care să satisfacă necesarul minim de teren în ceea ce privește Legislația Europeană cu privire la suprafețele minime de care are nevoie fiecare exponent al unei specii sălbatice. Pentru ca scenariul mai sus enuțat să poată fi înfăptuit, este nevoie de încă o suplimentare de teren. De aceea se are în vedere extinderea suprafeței grădinii zoologice până la cifra de 10,7 hectare de teren, prin înglobarea unei parcele din sud-vestul grădinii zoologice, parcelă ce aparținea fostelor sere R.A.P.A.S. ale Consiliului Local Oradea, sere acum dezafectate și lăsate în paragină. De asemenea se are în vedere extinderea suprafeței grădinii zoologice în spre nord, unde, adiacent grădinii zoologice se află o terasa-berărie dezafectată, care din cauza datoriilor acumulate a ajuns în proprietatea Consiliului Local, și o extindere suplimentară spre est, înglobând terenul fostului Liceului Sportiv, acum relocat în noul campus școlar adiacent Universității.

Se creează astfel o parcelă cu o suprafață totală de 107.750 m2, de formă regulată, mărginită în partea de nord-est de Strada Matei Basarab și parcul Nicolae Bălcescu; în partea de nord strada Octavian Goga; în partea de vest atelierele și halele de pe strada Abatorului; în partea de sud – Pârâul Peța; în partea de sud-est – parcul urban al unui viitor cartier rezidențial propus, iar în partea estică – Bulevardul Decebal, continuat până în cartierul rezidențial propus. De asemenea acestă nouă formă a parcelei facilitează accesul în incinta grădinii zoologice din strada Octavian Goga și strada Abatorului pentru angajați, respectiv aprovizionări, iar din strada Matei Basarab se păstrează accesul pentru public.

Extindereea permite astfel reorganizarea planimetrică a grădinii zoologice. S-a optat pentru “dispunerea zoo-geografică” a exponatelor, odată cu completarea actualei colecții cu specii noi care să ilustreze cât mai bine biotopul natural al principalelor atracții. Astfel, după întrarea în incinta grădinii zoologice, prin noua clădire de acces propusă, se accede în piațeta interioară de primire a vizitatorilor, unde, perimetral, sunt dispuse principalele servicii dedicate publicului vizitator: cafeneaua cu terasă, un punct de prim ajutor, grupurile sanitare și sala de expoziții provizorii. Din această piațetă se vor distribui toate traseele principale spre zone de expunere a animalelor. Prin “dispunerea zoo-geografică” se înțelege gruparea animalelor după zona climato-geografică pe care o reprezintă în zone distincte pe suprafața grădinii zoologice. Prima treaptă în parcurgerea traseului prin grădina zoologică va fi ferma de animale, populată cu specii domestice cu care publicul este deja familiarizat. Ferma de animale va funcționa ca și un spațiu interactiv, în care publicul să poată relaționa cât mai bine cu animalele. De aici se poate accede fie către zona de relax, amenajată în jurul capelei restaurate, fie către prima zonă de expunere a animalelor din arealul geografic temperat, cu colecția autohtonă de animale sălbatice, acum completată. Umătoarele zone vor fi cea tropicală și ce artic-muntoasă, iar din zona tropicală se va ajunge la zona deșertică, de savană, culminând cu ultima zonă, cea cu animale din arealul geografic australian.

Se propune de asemenea, amenjarea unui luciu de apă pentru animalele acvatice libere ce vor popula grădina zoologică. Luciul de apă va fi unul funcțional și va delimita zonele geografice de expunere a animalelor, iar circulația între insule se va realiza pe poduri. În partea din spate a grădinii zoologice se vor rezolva spațiile anexe și spațiile administrative necesare desfășurări activității grădinii zoologice, cu curtea tehnică și accese de serviciu din străzile Abatorului și Octavian Goga.

Modernizarea

Structurile prezente pe suprafața actuală a grădinii zoologice sunt învechite, degradate, fără o valoare arhitecturală semnificativă. Cuștile, padocurile, adăposturile și țarcurile animalelor sunt în stare avansată de degradare și nu se ridică la nivelul cerințelor actuale în materie de adăposturi. Structurile administrative care deservesc funcțiunii de grădină zoologică sunt rudimentare și nu satifac nevoile administrative.

Corpul de acces, unde se găsesc birourile administrației și casa de bilete, reprezintă o clădire pe un singur nivel, de mici dimensiuni, situată pe latura de acces dinspre strada Matei Basab. Este compusă din două birouri și casa de bilete, fiind improrie desfășurării activităților administrative. Tocmai de aceea birourile și administrația grădinii zoologice se găseau în corpul Administrației Grădinilor și Parcurilor Oradene – R.A.P.A.S., departe de situl unde se desfășoară activitățile grădinii zoologice. Zona îngrijitorilor este improprie, activitățile acestora desfâșurându-se într-o clădire mică și departe de standardul necesar. Nici zona de depozitare și preparare hrană nu este adecvată, acestea desfășurându-se în hale și depozite împrăsțiate pe întreaga suprafață a grădinii zoologice. Punctul medical-veterinar lipstește cu desăvârșire, toate intervențiile fiind executate în spații improvizate și improprii.

Tocmai de aceea, odată cu reproiectarea grădinii zoologice se are în vedere renunțarea în totalitate a tuturor structurilor ce deserveau grădina zoologică, prezente pe sit, și amplasarea unor structuri noi, la standarde actuale care să acopere nevoile desfășurării activităților unei grădini zoologice moderne. Singura clădire prezentă pe sit care va fi păstrată este capela Rhédey, imobil care va fi restaurat și pus în valoare prin reamenajarea zonei încojurătoare.

Astfel, pentru partea de acces, se are în vedere proiectare unei clădiri pe latura de acces dinspre strada Matei Basarab. Clădirea va avea un regim de înălțime – parter cu punctul cel mai înalt la cota +6,00 m față cota pardoselii finite, se va întinde pe două laturi și va avea o amprentă la sol de 2.060 m2. Latura corpului de pe frontul accesului va adăpsti birourile administrative ale grădinii zoologice, accesul în incinta grădinii împreună cu casa de bilete, un spațiu comercial pentru distribuția materialelor promoționale, o sală pentru expoziții provizorii împreună cu un depozit și un spațiu tehnic. Zona administrativă va fi compusă din: biroul Directorului și biroul Directorului – Adjunct, împreună cu secretariatul, contabilitatea, gestiunea, arhiva, sala de ședințe, sala serverului împreună cu biroul de supraveghere video care acoperă întreaga suprafață a grădinii zoologice, paza, două birouri și un oficiu cu loc de luat masa, un grup sanitar pentru angajați și un spațiu tehnic, toate acestea grupate în jurul unui hol central. Accesul în zona administrativă se poate face atât din exterior, cât și incinta grădinii. Adiacent zonei administrative se află casa de bilete, cu deschidere spre coridorul de acces în incinta grădinii zoologice.

De partea cealaltă a axului de acces, se află spațiul comercial dotat cu un depozit pentru mărfuri și un grup sanitar cu vestiar pentru angajați, și sala de expoziții provizorii prevăzută cu un depozit și un spațiu tehnic, ambele deschise spre curtea interioară din incinta grădinii zoologice.

Pe cealaltă latură a corpului de acces, odată intrat în incinta grădinii zoologice, vizitatorul găsește funcțiuni ce i se adresează: un punct de prim-ajutor dotat cu grup sanitar și vestiar pentru medicul de gardă, un punct de alimentație publică și cafenea cu terasă, dotat cu depozit marfă și grup sanitar și vestiar pentru angajați, deschidere atât spre terasa special amenajată cât și spre piațeta interioară grădinii zoologice, și nu în ultimul rând, grupurile sanitare pentru public, separate pe sexe și dotate cu spațiu de înfășat copii și grup sanitar pentru persoane cu dizabilități.

Restul structurilor ce deservesc administrația și îngrijitorii se dezvoltă în celălalt capăt al grădinii zoologice, pe latura vestică a parcelei, aproape de zona abatoarelor învecinată grădinii zoologice, accesul în această zonă realizându-se atât din strada Abatorului, pentru utilaje și mașini mari, cât și din straga octavian Goga, pentru automobilele angajaților.

Corpul dedicat îngrijitorilor este același în care se dezvoltă și hala mare de depozitare și zonele de preparare a hranei animalelor. Tot în acest corp se găsesc atelierele de reparații, atât al utilajelor ce deservesc grădina zoologică cât și celelalte reparații, sau lucrări de întreținere ce pot surveni. Acest corp este de asemenea cu un regim de înălțime – parter, cu cota ce mai înaltă la +6,00 m și o amprentă la sol de 1788,80 m2. Zona dedicată îngrijitorilor este compusă din vestiarele pe sexe, dotate cu dușuri și grupuri sanitare, oficiu cu loc de luat marfa, birou al îngrijitorilor și biroul de recepție marfă, cu deschidere spre hala mare de depozitare hrană. Hala-depozit hrană este încăperea în care este depozitată hrana în stare brută, înainte ca aceasta să fie prelucrată, dozată și trimisă spre exponate. Zona de depozitare hrană este compartimentată și se împarte în cinci zone distincte: zona de depozitare a baloților de fân, zona de depozitare a cerealelor, zona de depozitare a fructelor și a legumelor, zona de depozitare pentru cărnuri, și zona de depozitare pește, ultimele două fiind zone refrigerate, cu temperatură controlată. De aici hrana brută este trimisă spre următoarea zonă, filtrul de preparare și dozare a hranei, împărțit și acesta în cinci zone caracteristice.

În aceeași zonă a grădinii zoologice, zona de servicii, și în apropierea corpului îngrijitorilor se găsește corpul medical-veterinar în care se desfășoară toate activitățile cu caracter medical care nu se pot face în incinta adăpostului animalului. Clinica este de formă paralelipipedică, cu regim de înălțime – parter, cu cota maximă la +4,00 m și amprenta la sol de 668,60 m2. Clinica este proiectată ca un filtru prin care animalul, sub influența unei afecțiuni, intră, este tratat și are șansa să fie cazat până când poate fi externat și readus în fața publicului. Corpul medical este compus din: birou, un oficiu cu loc de luat masa și un grup sanitar pentru corpul medical, un laborator analize, două vestiare alb-negre, pe sexe, dotate cu dușuri și grupuri sanitare, din care se accede în cele două săli de operație dotate cu zona pentru preparare pentru operații și acces din exterior. Următoarele încăperi sunt rezervele dotate cu boxe și cuști, deasemeneacu acces din exterior, un depozit pentru consumabilele medicale, cu acces din exterior, și un spațiu tehnic.

În imediata vecinătate a corpului medical, se găsesc două structuri identice, dar cu funcțiuni diferite: corpul în care funcționează maternitatea și corpul în care adăpostește carantina. Acest tip de structură are un regim de înâlțime joasă, desfășurându-se pe un singur nivel, cu cota ce mai înaltă la +4,00 m și suprafața construită de 825,00 m2. Aceste structuri funcționează ca niște adăposturi provizorii pentru animale și sunt împărțite în zona de rezerve pentru animale mici, cu boxe și cuști, și zona animalelor mari care funcționeză ca un spațiu mare compartimentabil, format din module de 1×1 m, fiecare dintre acestea fiind dotate cu scurgeri individuale, guri de aer și lampe ultrviolete, pentru că spațiile nou creeate prin compartimentarea sălii mari, sunt spații cu temperatură reglată. Compartimentările se fac cu ajutorul unor panouri capabile să închidă spațiile ermetic. Adiacent acestei săli se găsește spațiul tehnic cu panoul de comandă necesar monitorizării acestor spații compartimentabile, un grup sanitar pentru angajați și un depozit. Structura acestor două clădiri, maternitatea și carantina este una ușoară, permisivă la compartimentarea prevăzută prin proiect, iar sălile mari sunt vitrate de jur împrejur.

Ultima structură din acestă zonă, importantă funcțiunii de servicii a grădinii zoologice, este clădirea ce adăpostește spațiile tehnice. Corpul tehinic este amplasat pe latura sudică a grădinii zoologice, în zona dinspre pârâul Peța, este pe un regim de înălțime – parter, cu cota cea mai înaltă la +4,00 m, și amprenta la sol de 262,00 m2. Aici se va găsi stația de pompare – hidrofoare, centrala electrică, postul TRAFO și încineratorul grădinii, dotat cu camera de ardere, un depozit și un grup sanitar. Corpul tehnic este poziționat în partea cea mai îndepărtată de centrul grădinii zoologice, în apropierea accesului din strada Abatorului, tocmai pentru a nu stresa animalele din cauza zgomotelor produse și a activităților cotidiene ce se petrec aici.

Circulațiile adiministrației și a îngrijiorilor pe întreaga suprafață a grădinii și legătura între clădirea administrativă și restul structurilor de seviciu se va face cu ajutorul unor mașini de golf, dotate cu remorcă închisă ermetic, atât pentru transportarea hranei de la depozit către exponate, cât și evacuarea deșeurilor și transportarea lor către zonele special amenajate de depozitare.

Structuri noi prezente în incinta grădinii zoologice vor fi posturile paznicilor la intrările din strada Octavian Goga, respectiv strada Abatorului, adăposturile nou creeate pentru exponate și căsuțele îngrijitorilor, distribuite pe întreaga suprafață a grădinii zoologice și în număr de șapte, astfel încăt să poată deservi fiecare zonă a grădinii zoologice. Acestea funcționează ca niște posturi de lucru pentru îngrijitori împrăștiați pe întreaga suprafață a grădinii, și vor fi compuse din: zona depozitare scule și unele, care reprezintă în același timp și garajul mașinilor îngrijitorilor, și zona de zi a îngrijitorilor, compusă din zona de zi – birou, și grup sanitar cu vestiar. Cota maximă de înălțime a fiecărui punct de lucru al îngrijitorilor e de +4,00 m, iar suprafața construită este de 45,00 m2.

Structurile nou creeate în incinta grădinii zoologice sunt toate la un regim de înălțime scăzut, pe parter, cu cote maxime de +4,00 m și în unele locuri de +6,00. Structura contructivă a imobilelor este din zidărie portantă din cărămidă cu goluri și sâmburi de beton, pe fundații continue din beton armat. Planșeele sunt continue, din beton armat, la toate structurile. La hala – depozit hrană și la clădirile ce adăpostesc maternitatea și carantina stucturile vor fi metalice, pentru că deschiderile mari prenzente la aceste structuri, o cer. De asemenea, clădirile vor fi tratate estetic în același stil, placate cu rigle verticale de dimensiunea 7×10 cm din lemn tratat, ce învelesc fiecare clădire de jur împrejur. S-a optat la această variantă pentru a contracara efectul rece pe care o clădire din beton sau zidărie l-ar fi putut avea într-un asemenea loc, iar lemn reprezintă o trecere mai lină între mediul edificat și cel amenjat al exponatelor.

Reamenajarea

Odată cu extinderea, modernizare și regândirea planimetrică a grădinii zoologice, se pretează o reamenajare a acesteia, de la traseul de circulație al publicului, la amenajarea zonelor ce adăpostesc animalele, până la circulația ce deservește fluxul îngrijitorilor.

La intrarea în incintă, scuarul din fața grădinii zoologice (pe latura străzii Matei Basarab) va fi regândit și reamenajat pentru a putea primi cât mai bine publicul vizitator. Tot aici va fi parcarea pentru autocare, opt la număr, și spațiul de detentă unde se vor putea grupa vizitatorii. De asemenea, pe întreaga latura a grădinii zoologice de pe străzii Octavian Goga, se vor amenja parcările pentru public (până acum inexistente) într-un număr de 147 de locuri. Perimetral gardului de incintă se va întinde un trotuar care să adune fluxul de vizitatori și să-l dirijeze spre accesul în incintă.

Odată întrat în incinta grădinii zoologice, vizitatorului i se va deschide în față o piațetă pavată din care se distribuie principalele trasee ale grădinii zoologice. Tot aici se va găsi și terasa cafenelei publice și accesul în grupurile sanitare rezervate publicului. Din piațetă se poate continua spre traseul exponatelor, ordonate după arealu geografic pe care îl reprezintă, sau vor putea continua spre zona de relaxare amenajată în jurul Capelei Rhédey. Pe acest traseu din urmă vor fi amplasate și docurile de unde vizitatorul va putea închiria o hidrobicicletă cu care să parcurgă traseul grădinii zoologice pe luciul de apă special amenajat.

Prima treaptă în parcurgerea noului traseului principal de vizitare a grădinii zoologice este ferma de animale, o zonă desfășurată pe primul arc ce succede piațetei înterioare. Aici, vizitatorul va găsi animale domestice și docile cu care este deja familiarizat (Anexa 5). Acestă zonă este împărțită în ferma propriu-zisă de animale domestice, care pe lângă grajdul mare de adăpostire a animelor, va mai dispune de o curte mare comună, împrejmuită cu bârne din lemn, în care publicul va avea acces. Următoarea zonă, despărțită de traseul ce duce în zona animalelor din arealul geografic românesc, este zona ce adăpostește aviara cu porumbei, țarcul iepurilor și cel al cobailor. Aviara porumbeilor va fi realizată ca o strucutură reticulară de formă semisferică, cu fețe triunghiulare, realizată din bare de aluminiu și învelită în plasă metalică. Țarcul iepurilor, în care publicul va avea acces, va fi împrejmuită cu bârne din lemn dsipuse pe un soclu înalt de 40cm din zidărie care să nu permită ieșirea animalelor din incintă. În interiorul țarcului se vor găsi strcuturile ce adăpostesc iepurii, realizate pe o structură de lemn. Țarcul cobailor este realizat în același stil cu cel al iepurilor. Iar ultimul spațiu ce compune compune zona animalelor domestice, dincolo de traseul ce duce spre Capela Rhédey, este grajdul poneilor, compus din grajdul propriu-zis, ce adăpostește animalele, un țarc comun în care publicul are acces și adiacent o zona amenajată ca pistă pentru manej. Din acestă zonă se poate accede la docurile principale de unde se pot închiria hidrobiciclete pentru vizita pe apă a grădinii zoologice.

Prima zonă de expunere a animalelor, și cea mai întinsă, pe o suprafață de 16.800 m2, este zona arealului geografic românesc, cu colecția autohtonă de animale. La această zonă se poate ajunge fie parcurgând podul din zona animalelor domestice sau podul de pe latura nordică a piațetei Capelei Rhédey, fie prin intermediu hidrobicicletei, adocând în zona sudică a insulei. Aici, vizitatorul poate observa specii autohtone de animale sălbatice expuse în zone amenajate conform reliefului specific fiecărei specii în natură. De menționat este faptul că, pe întreaga suprafață a grădinii zoologice, barierele ce despart parcursul publicului de zonele exponatelor sunt de trei feluri: bârne din lemn pentru animalele neagresive și cele docile, șanturi uscate sau cu apă, pentru animalele agresive și bariere subforma de ziduri din sticlă securizată pentru animalele periculoase. În unele zone împrejmuirea este suplimentată cu fire electrificate, pentru animalele agresive, și în zonele în care nu se vrea o interacționare a acestora cu publicul. În această zonă se vor găsi, după cum urmează (Anexa 6):

Zimbrul, cu o suprafață exterioară de 1.200 m2 și o suprafață interioară de 12 m2 în adăpost. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn, se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase.

Berbecul cu coamă, cu o suprafață exterioară de 670 m2 și o suprafață înterioară de 12 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Se va realiza un deal artificial circular în mijlocul țarcului care se va terasa ulterior și se va acoperi cu stânci. Se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse. Împrejmuirea se va realiza din bârne de lemn.

Capra neagră, pe o suprafață exterioară de 1.050 m2 și o suprafață interioară de 12 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Se va realiza un deal artificial circular în mijlocul țarcului care se va terasa ulterior și se va acoperi cu stânci. Se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse. Împrejmuirea se va realiza din bârne de lemn.

Ibexul, cu o suprafață exterioară de 600 m2 și o suprafață interioară de 12 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Se va realiza un deal artificial circular în mijlocul țarcului care se va terasa ulterior și se va acoperi cu stânci. Se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse. Împrejmuirea se va realiza din bârne de lemn.

Cerbul Carpatin, cu o suprafață exterioară de 610 m2 și o suprafață interioară de 12 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn, se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Căpriorul, cu o suprafață exterioară de 470 m2 și o suprafață interioară de 12 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn, se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Cerbul Lopătar, cu o suprafață exterioară de 705 m2 și o suprafață interioară de 12 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn, se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Ursul Brun, cu o suprafață exterioară de 1.060 m2 din care 90 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 36 m2 ca adăpost. Adăpostul se va executa la nivelul solului cu ziduri de cărămidă cu goluri de 25 cm și învelitoare tip șarpantă la o înclinație mică. Zidurile pe interior și exterior vor fi placate total sau parțial cu panouri de stânci artificiale. Împrejmuirea va fi realizată din panouri de sticlă securizată, pe partea publicului, și ziduri din căramidă plină în celelalte zone. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, plantări de arbori si arbuști, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Se va amenaja o zonă mai înaltă realizată din pământul excavat din care ursul poate observa toate mișcările din spațiul său vizual.

Lupul Cenușiu, cu o suprafață exterioară de 905 m2 din care 55 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 38 m2 ca adăpost. Adăpostul se va executa la nivelul solului cu ziduri de cărămidă cu goluri de 25 cm și învelitoare tip șarpantă la o înclinație mică. Zidurile pe interior și exterior vor fi placate total sau parțial cu panouri de stânci artificiale. Împrejmuirea va fi realizată din panouri de sticlă securizată, pe partea publicului, și ziduri din căramidă plină în celelalte zone. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, plantări de arbori si arbuști, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Se va amenaja o zonă mai înaltă realizată din pământul excavat din care lupul poate observa toate mișcările din spațiul său vizual.

Vulpea, cu o suprafață exterioară de 320 m2 și o suprafață interioară de 5,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu șanț uscat și bârne din lemn pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse. Se va amenaja o zonă mai înaltă realizată din pământul excavat din care vulpea poate observa toate mișcările din spațiul său vizual.

Mistrețul, cu o suprafață exterioară de 595 m2 și o suprafață interioară de 11 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Râsul, cu o suprafață exterioară de 400 m2 și o suprafață interioară de 5,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu șanț uscat și bârne din lemn pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse. Se va amenaja o zonă mai înaltă realizată din pământul excavat din care vulpea poate observa toate mișcările din spațiul său vizual.

Castorul, cu o suprafață exterioară de 245 m2 din care 100 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 2,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu șanț cu apă și bârne din lemn pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Nutria, cu o suprafață exterioară de 200 m2 din care 65 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 2,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu șanț cu apă și bârne din lemn pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Bursucul, cu o suprafață exterioară de 190 m2 din care 15 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 2,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, imprejmuită cu bârne din lemn pe soclu din zidărie înalt de 40 cm pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Iepurele de câmp, cu o suprafață exterioară de 230 m2 și o suprafață interioară de 2,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu din zidărie înalt de 40 cm pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Dihorul, cu o suprafață exterioară de 60 m2 și o suprafață interioară de 2,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu din zidărie înalt de 40 cm. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Ariciul, cu o suprafață exterioară de 45 m2 și o suprafață interioară de 2,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu din zidărie înalt de 40 cm. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Tot în această zonă, a animalelor din climatul temperat, se va amplasa aviara cu păsări răpitoare autohtone: bufnița, uliul șorecar și vânturelul roșu. Aviara va fi realizată ca o structură reticulară de formă semisferică, realizată din bare metalice și învelită în plasă metalică. Aviara păsărilor răpitoare va avea un diametru de 25 m și o înălțime liberă de 12,5 m, va permite accesul publicului în interior prin intermediul a două uși duble, și va fi compartimentată cu panouri din plasă metalică. Accesul îngrijitorilor în spațiile exponatelor, atât pentru hrănire, cât și pentru îngrijire, se va face prin intermediul inelul perimetral de circulație, exterior, al insulei, exclus accesului vizitatorilor. Îngrijitorii care vor răspunde de această zonă vor fi amplasați în adăpostul special creeat, din zona sud-estică a insulei.

Următoarea zonă de expunere a animalelor, situată în partea de sud a grădinii zoologice, întinsă pe o suprafață de 1.250 m2, este zona artic-muntoasă, cu colecția specifică de animale. Această zonă este amenajată conform cu habitatul specific animalelor din zona arctică. La această zonă se poate ajunge din zona arealului geografic temperat parcurgând podul sudic al aceleași zone. În această zonă se vor găsi, după cum urmează (Anexa 7):

Ursul Polar, cu o suprafață exterioară de 565 m2 din care 230 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 36 m2 ca adăpost. Adăpostul se va executa la nivelul solului cu ziduri de cărămidă cu goluri de 25 cm și tratată estetic ca o grotă specifică arealului geografic reprezentativ acestei specii. Zidurile, pe interior și exterior vor fi placate total sau parțial cu panouri de stânci artificiale. Împrejmuirea va fi realizată cu sanț cu apă și bare metalice pe parapet din beton pe partea publicului, și ziduri din căramidă plină în celelalte zone. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul. De asemenea se va prevedea o zonă coborâtă, pe partea publicului, prevazută cu un panou din sticlă securizată, prin care publicul poate observa ursul înnotând în bazinul prevăzut. Se va amenaja o zonă mai înaltă realizată din pământul excavat din care ursul poate observa toate mișcările din spațiul său vizual.

Pinguinul, cu o suprafață exterioară de 90 m2 din care 45 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 3 m2 ca adăpost. Adăpostul se va executa la nivelul solului cu ziduri de cărămidă cu goluri de 25 cm și tratată estetic ca o grotă specifică arealului geografic reprezentativ acestei specii. Zidurile, pe interior și exterior vor fi placate total sau parțial cu panouri de stânci artificiale. Împrejmuirea va fi realizată cu sanț cu apă și bare metalice pe parapet din beton pe partea publicului, și ziduri din căramidă plină în celelalte zone. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul. De asemenea se va prevedea o zonă coborâtă, pe partea publicului, prevazută cu un panou din sticlă securizată, prin care publicul poate observa pinguinii înnotând în bazinul prevăzut.

Vulpea Polară, cu o suprafață exterioară de 70 m2 și o suprafață interioară de 5,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită bârne din lemn pe soclu din cărămidă înalt de 40 cm. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Accesul îngrijitorilor în spațiile exponatelor, atât pentru hrănire, cât și pentru îngrijire, se va face prin intermediul inelul perimetral de circulație, exterior, al insulei, exclus accesului vizitatorilor. Îngrijitorii care vor răspunde de această zonă vor fi amplasați în adăpostul special creeat acestora, din zona de sud-est a insulei.

Următoarea zonă de expunere a animalelor, situată în partea central-vestică a grădinii zoologice, întinsă pe o suprafață de 2.000 m2, este zona tropicală, cu colecția specifică de animale. Această zonă este amenajată conform cu habitatul specific animalelor din zona arctică, cu vegetații dense și texturi specifice. La această zonă se poate accede fie din zona arealului geografic temperat, parcurgând podul vestic al aceleași zone, fie din zona arealului geografic african, parcurgând podul sudic al aceleși zone. În această zonă se vor găsi, după cum urmează (Anexa 8):

Tigrul Indian, cu o suprafață exterioară de 335 m2 din care 30 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 25 m2 ca adăpost. Adăpostul se va executa la nivelul solului cu ziduri de cărămidă cu goluri de 25 cm și învelitoare tip șarpantă la o înclinație mică. Zidurile pe interior și exterior vor fi placate total sau parțial cu panouri de stânci artificiale. Împrejmuirea va fi realizată din panouri de sticlă securizată, pe partea publicului, și ziduri din căramidă plină în celelalte zone. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, plantări de arbori si arbuști, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Se va amenaja o zonă mai înaltă realizată din pământul excavat din care tigrul poate observa toate mișcările din spațiul său vizual.

Puma, cu o suprafață exterioară de 205 m2 din care 20 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 30 m2 ca adăpost. Adăpostul se va executa la nivelul solului cu ziduri de cărămidă cu goluri de 25 cm și învelitoare tip șarpantă la o înclinație mică. Zidurile pe interior și exterior vor fi placate total sau parțial cu panouri de stânci artificiale. Împrejmuirea va fi realizată din panouri de sticlă securizată, pe partea publicului, și ziduri din căramidă plină în celelalte zone. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, plantări de arbori si arbuști, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Se va amenaja o zonă mai înaltă realizată din pământul excavat din care puma poate observa toate mișcările din spațiul său vizual.

Tigrul Siberian, cu o suprafață exterioară de 370 m2 din care 40 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 25 m2 ca adăpost. Adăpostul se va executa la nivelul solului cu ziduri de cărămidă cu goluri de 25 cm și învelitoare tip șarpantă la o înclinație mică. Zidurile pe interior și exterior vor fi placate total sau parțial cu panouri de stânci artificiale. Împrejmuirea va fi realizată din panouri de sticlă securizată, pe partea publicului, și ziduri din căramidă plină în celelalte zone. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, plantări de arbori si arbuști, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Se va amenaja o zonă mai înaltă realizată din pământul excavat din care tigrul poate observa toate mișcările din spațiul său vizual.

Tot în această zonă, a animalelor din climatul tropical, se va amplasa aviara cu specii de papagali tropicali. Aviara va fi realizată ca o structură reticulară de formă semisferică, cu ochiuri triunghiulare, realizată din profile metalice și învelită în panouri de tetrafluoroethylenă. Aviara papagalilor va avea un diametru de 20 m și o înălțime liberă de 10 m, va permite accesul publicului în interior prin intermediul a două uși duble, și va fi amenajată în stilul zonei tropicale, cu vegetație densă și umiditate ridicată la o temperatură reglată. Accesul îngrijitorilor în spațiile exponatelor, atât pentru hrănire, cât și pentru îngrijire, se va face prin intermediul inelul perimetral de circulație, exterior, al insulei, exclus accesului vizitatorilor. Îngrijitorii care vor răspunde de această zonă vor fi amplasați în adăpostul special creeat, din partea vestică a insulei.

Următoarea zonă de expunere a animalelor, situată în partea central-nordică a grădinii zoologice, întinsă pe o suprafață de 7.850 m2, este zona africană, cu colecția specifică de animale. Această zonă este amenajată conform cu habitatul specific animalelor din zona africii continetale. La această zonă se poate accede fie din zona arealului geografic temperat, parcurgând podul nord-vestic al aceleași zone, fie din zona arealului geografic tropical, parcurgând podul nordic al aceleși zone, fie parcurgând podulul de pe latura vestică a piațetei Capelei Rhédey, sau prin intermediu hidrobicicletei, adocând la unul din cele două docuri situate în partea de estică și sudică sudică a insulei. În această zonă se vor găsi, după cum urmează (Anexa 9):

Gazele Thomson, Impala și Zebra, cu o suprafață exterioară de 1.100 m2 și o suprafață interioară de 36 m2 ca adăpost. Adăposturile vor fi construite din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn, se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalelor, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Cămila, cu o suprafață exterioară de 600 m2 și o suprafață interioară de 12 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn, se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Leul, cu o suprafață exterioară de 535 m2 din care 50 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 30 m2 ca adăpost. Adăpostul se va executa la nivelul solului cu ziduri de cărămidă cu goluri de 25 cm și învelitoare tip șarpantă la o înclinație mică. Zidurile, pe interior și exterior vor fi placate total sau parțial cu panouri de stânci artificiale. Împrejmuirea va fi realizată din panouri de sticlă securizată, pe partea publicului, și ziduri din căramidă plină în celelalte zone. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, plantări de arbori si arbuști, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Se va amenaja o zonă mai înaltă realizată din pământul excavat din care leul poate observa toate mișcările din spațiul său vizual.

Leopardul, cu o suprafață exterioară de 280 m2 din care 20 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 12 m2 ca adăpost. Adăpostul se va executa la nivelul solului cu ziduri de cărămidă cu goluri de 25 cm și învelitoare tip șarpantă la o înclinație mică. Zidurile pe interior și exterior vor fi placate total sau parțial cu panouri de stânci artificiale. Împrejmuirea va fi realizată din panouri de sticlă securizată, pe partea publicului, și ziduri din căramidă plină în celelalte zone. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, plantări de arbori si arbuști, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Se va amenaja o zonă mai înaltă realizată din pământul excavat din care leopardul poate observa toate mișcările din spațiul său vizual.

Babuini, cu o suprafață exterioară de 175 m2 din care 20 m2 sub formă de bazin cu apă și o suprafață interioară de 2 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase și ridicat de la sol pe piloni. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu de zidărie înalt de 40 cm pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Împrejmuirea va fi suplimentată, în acest caz, cu fir electrificat, pe partea interioară a exponatului.

Macaci, cu o suprafață exterioară de 100 m2 din care 10 m2 sub formă de bazin cu apă și o suprafață interioară de 2 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase și ridicat de la sol pe piloni. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu de zidărie înalt de 40 cm pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Împrejmuirea va fi suplimentată, în acest caz, cu fir electrificat, pe partea interioară a exponatului.

Cercopiteci, cu o suprafață exterioară de 55 m2 și o suprafață interioară de 2 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase și ridicat de la sol pe piloni. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu de zidărie înalt de 40 cm pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Împrejmuirea va fi suplimentată, în acest caz, cu fir electrificat, pe partea interioară a exponatului.

Giboni, cu o suprafață exterioară de 55 m2 și o suprafață interioară de 2 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase și ridicat de la sol pe piloni. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu de zidărie înalt de 40 cm pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Împrejmuirea va fi suplimentată, în acest caz, cu fir electrificat, pe partea interioară a exponatului.

Lemuri, cu o suprafață exterioară de 35 m2 și o suprafață interioară de 2 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase și ridicat de la sol pe piloni. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu de zidărie înalt de 40 cm pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Împrejmuirea va fi suplimentată, în acest caz, cu fir electrificat, pe partea interioară a exponatului.

Porcul spinos, cu o suprafață exterioară de 40 m2 și o suprafață interioară de 2,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu din zidărie înalt de 40 cm. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse. Împrejmuirea va fi suplimentată, în acest caz, cu fir electrificat, pe partea interioară a exponatului.

Suricate, cu o suprafață exterioară de 165 m2 și o suprafață interioară de 2,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu din zidărie înalt de 40 cm. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse. Împrejmuirea va fi suplimentată, în acest caz, cu fir electrificat, pe partea interioară a exponatului.

Struț African, cu o suprafață exterioară de 385 m2 și o suprafață interioară de 12 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn, se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Emu, cu o suprafață exterioară de 325 m2 și o suprafață interioară de 12 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn, se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Manguste, cu o suprafață exterioară de 135 m2 și o suprafață interioară de 2,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu din zidărie înalt de 40 cm. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse. Împrejmuirea va fi suplimentată, în acest caz, cu fir electrificat, pe partea interioară a exponatului.

Raton, cu o suprafață exterioară de 25 m2 și o suprafață interioară de 2,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu din zidărie înalt de 40 cm. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse. Împrejmuirea va fi suplimentată, în acest caz, cu fir electrificat, pe partea interioară a exponatului.

Coati, cu o suprafață exterioară de 85 m2 și o suprafață interioară de 2 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase și ridicat de la sol pe piloni. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu de zidărie înalt de 40 cm pe latura vizitatorilor, și ziduri din cărămidă plină pe celelalte laturi. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Împrejmuirea va fi suplimentată, în acest caz, cu fir electrificat, pe partea interioară a exponatului.

Tot în această zonă, a animalelor din arealul geografic african, se va amplasa reptilariumul, care va adăpostii colecția de reptile, șerpi, amfibieni și insecte ale grădinii zoologice. Reptilariumul se va desfășura pe trei nivele retrase succesiv unul față de celălalt, cu circulațiile publicului rezolvate pe inelele exterioare și exponatele împreună cu spațiile tehnice care le deservesc, în interior. Această clădire va fi învelită într-o structură reticulară de formă semisferică, cu ochiuri triunghiulare, realizată din profile metalice și învelită în panouri de tetrafluoroethylenă, de sine-stătătoare. Tot în această structură se va găsi al doilea pachet de grupuri sanitare destinate publicului, și o zonă de alimentație publică dotată cu tonomate și mese. Accesul în această structură se va realiza prin două pachete de câte două uși duble amplasate pe fețele opuse ale structurii, iar circulațiile pe verticală se vor realiza atât prin pachete de scări, cât și prin ascensoare. Structura semisferică ce acoperă reptilariumul va avea un diametru de 40 m și o înălțime liberă de 20 m, și va fi amenajată în stilul desertic african, cu o temperatură, luminozitate și umiditate reglată. Accesul îngrijitorilor în spațiile exponatelor, atât pentru hrănire, cât și pentru îngrijire, se va face prin intermediul inelul perimetral de circulație, exterior, al insulei, exclus accesului vizitatorilor. Îngrijitorii care vor răspunde de această zonă vor fi amplasați în adăpostul special creeat, din partea sud-vestică a insulei.

Ultima etapă a parcurgerii grădinii zoologice, situată în partea nord-vestică a grădinii zoologice, întinsă pe o suprafață de 1.250 m2, este zona australiană, cu colecția specifică de animale. Această zonă este amenajată conform cu habitatul specific animalelor din zona australiană. La această zonă se poate accede pargurgând zona arealului african, prin partea de nord-est al acestuia din urmă. În această zonă se vor găsi, după cum urmează: (Anexa 10)

Nandu, cu o suprafață exterioară de 245 m2 din care 25 m2 sub formă de bazin cu apă și o suprafață interioară de 12 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn, se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Ornitorincul, cu o suprafață exterioară de 130 m2 din care 40 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 2,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, imprejmuită cu bârne din lemn pe soclu din zidărie înalt de 40 cm. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Cangurul de copac, cu o suprafață exterioară de 130 m2 din care 15 m2 sub formă de bazin cu apă și o suprafață interioară de 2 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase și ridicat de la sol pe piloni. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu de zidărie înalt de 40 cm. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse, zone cu nisip fin, arbori uscați montați pe profile metalice. Împrejmuirea va fi suplimentată, în acest caz, cu fir electrificat, pe partea interioară a exponatului.

Wallaby, cu o suprafață exterioară de 155 m2 din care 15 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 5,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu de cărămidă înalt de 40 cm. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Țestoasa Aldrabran, cu o suprafață exterioară de 50 m2 din care 5 m2 bazin cu apă și o suprafață interioară de 2,50 m2 ca adăpost. Adăpostul va fi construit din lemn de rășinoase. Zona va fi amenjată ca pajiște, împrejmuită cu bârne din lemn pe soclu de cărămidă înalt de 40 cm. Se vor executa lucrări de amenajare peisagistică conforme cu habitatul animalului, se vor planta specii de arbori și arbuști conforme cu arealul natural al exemplarelor expuse.

Adiacent arealului geografic australian și celui african, în partea vestică a grădinii zoologice se găsește un teren liber de aproximativ 3.500 m2, amenajat ca pajiște, păstrat pentru viitoarele scenarii de extindere ale grădinii zoologice. Un același tip de teren , cu o suprafață de 900 m2, se află în partea de sud-est a insulei temperate, păstrat pentru posibile noi exponate. De asemenea, în zona sud estică a grădinii zoologice, în apropierea clădirii medicale și a carantine se află terenul dedicat animalelor pensionate, care funcționează ca un teren liber, compartimentabil, la o suprafață de 3.780 m2. Animalele care au ajuns la o anumită vârstă care să nu le mai permită expunerea în fața publicului, vor fi aduse în această zonă, unde li se va amenaja un adăpost adecvat și vor fi ținute aici până li se va găsi o nouă întrebuințare.

Luciul de apă, amenajat ca lac navigabil, a fost gândit în așa fel încât să delimiteze clar principalele zone de expunere și, în același timp, să aibă un caracter funcțional, creând un al doilea mod de parcurgere a grădinii zoologice. Cota luciului de apă va fi la -1.40 față de cota ±0.00 a pavajului aleilor de circulație, tocmai pentru a permite trecerea cu hidrobicicletele pe sub podurile amenajate care leagă insulele, iar cota de fund va fi la -2.50, pentru a permite popularea lacului cu specii de crapi și carași. Sistemul de pompare și recirculare a apei lacului se va face pri centrale dedicate, dotate cu filtre și guri de prea-plin.

Pe lângă speciile de crapi care vor popula lacul, fauna acvatică va fi completată cu specii de păsări acvatice și testoase. Acestea vor fi libere și se vor putea deplasa pe întreaga suprafață a grădinii zoologice. Printre aceste specii de păsări acvatice amintim: lebăda, gâsca canadiană, rața neagră, rața mandarin, barza albă, pelicanul comun și găinușa de baltă.

De asemenea, în categoria animalelor libere ce se găsesc în incinta grădinii zoologice intră: paunul, fazanul comun și fazanul auriu. (Anexa 11)

Circulațiile se vor realiza, în cazul vizitatorilor, prin alei pavate, cu lățimi de 4 m și utilate cu mobilier urban, iar în cazul circulaților administrației și îngrijitorilor, acestea se vor realiza prin intermediul mașinilor de golf, pe alei asfaltate cu lățimea de 5 m, perimetral intregii grădini zoologice. Aceste alei asfaltate, se vor întinde prin perdeaua de verdeață deasă prevăzută prin proiect pe întreg perimetrul grădinii zoologice. Această fășie de verdeață densă, lată de 20 de metrii, a fost gândită ca o barieră verde între funcțiunea grădinii zoologice și funcțiunile învecinate sitului.

În acestă idee, spațiile administrative, ale îngrijitorilor și cele tehnice, au fost amplasate în partea de vest a grădinii zoologice, departe de zona de expunere a animalelor, și aproape de zona funcțiunilor învecinate de hale și depozite. Astfel, activitățile cotidiene necesare funcționării unei grădini zoologice la parametrii optimi, se pot face fără sa lezeze activitatea de vizitare a publicului, sau viață exponatelor.

BIBLIOGRAFIE