Expertiza Complexa A Confectiilor Pentru Femei Si Procedura Declararii Lor In Vama

EXPERTIZA COMPLEXĂ A CONFECȚIILOR PENTRU FEMEI ȘI PROCEDURA DECLARĂRII LOR ÎN VAMĂ

CUPRINS

Declarațiia privind propria răspundere

Lista abrevierilor

Lista tabelelor

Introducere

I. NOȚIUNI GENERALE DESPRE INDUSTRIA TEXTILĂ

1.1. Perspectivele și problemele industriei textile

1.2. Caracteristica factorilor ce formează calitatea mărfurilor industriei textile

1.2.1. Materia primă

1.2.2. Procesul tehnologic de fabricare

1.3. Caracteristica factorilor ce contribuie la păstrarea calității mărfurilor fabricate în industria textilă

1.3.1. Etichetarea

1.3.2. Ambalarea

1.3.3. Depozitarea

1.3.4 Transportarea

1.4. Indicii de bază ce caracterizează calitatea confecțiilor textile

1.5. Caracteristica metodelor de apreciere a calității mărfurilor textile pentru femei

II. DECLARAREA MĂRFURILOR ÎN VAMĂ

2.1. Metode de determinare a valorii în vamă

2.2. Declarația vamală

2.3. Proceduri simplificate de vămuire și declarare în baza Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L.

III. ACTIVITATEA ECONOMICO-FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

3.1. Caracteristica întreprinderii

3.2. Caracteristica indicatorilor activității economico-financiare

3.3. Caracteristica activității de producție

3.4. Analiza activității economico-financiare a întreprinderii Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L.

IV. Expertiza complexă a confecțiilor textile

4.1. Principiile generale ale expertizei mărfurilor textile

4.2. Expertiza informațională

4.3. Expertiza cantitativă

4.4. Expertiza calitativă

4.5. Elaborarea raportului de expertiză complexă

Concluzii și recomandări

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

Actualitatea temei investigate. Subiectul investigat are o mare importanță întucît industria de confecții este ramura de bază a industriei ușoare din Republica Moldova dat fiind faptul că prezintă un sector de importanță socială, iar în ultimii ani, și generator principal de venituri din export. În prezent fiecare al zecelea lucrător activează în fabrici de confecții și 15% din export revin articolelor de confecții, care se află pe poziția a doua după produsele vinicole. Aproximativ 60% din volumul de producție total al industriei ușoare autohtone se datorează industriei de confecții.

Industria textilă este cea mai veche ramură a industriei în genere, își are începutul încă din secolul al XVIII-lea în Marea Britanie și a dat startul revoluției industriale, iar în cadrul industriei ușoare ea este de o importanță mare. Valoarea industriei de confecții în țările lumii variază, însă, în economia țărilor înalt dezvoltate această ramură a economiei naționale ocupă o pondere mai înaltă.

Industria articolelor de confecții se numără una din ramurile în continuă și intensă evoluție la nivel mondial, iar ritmurile de dezvoltare a acesteia deja depășesc cele ale industriei de construcții de mașini, chimice, alimentare etc. Aceasta se datorează următoarelor considerente:

• Lansarea afacerii în acest domeniul nu necesită investiții de proporții, iar termenul de recuperare a investițiilor este destul de redus;

• Forța de muncă nu cere o pregătire foarte înaltă și este relativ ieftină;

• Rotația mijloacelor circulante este destul de rapidă;

• Fabricarea mărfurilor de importanță socială;

• Nu există obligații stricte privind organizarea producției, obținerea licențelor, autorizațiilor;

• Adaptarea rapidă la necesitățile consumatorilor și posibilități de depășire a crizei mai mari.

Tema pe care o propunem încearcă să găsească răspunsuri adecvate la unele dintre problemele care interesează societatea, conducerea prin diverse procedee în continuă perfecționare în cadrul relațiilor economice de piață. Atingerea obiectivelor dorite, a performanței economice, a fost realizată de-a lungul timpului.

Scopul tezei. Scopul lucrării constă în efectuarea unei analize complexe și în cele mai mici detalii a temei, de se găsi și propune o cale cât mai eficientă pentru utilizarea cunoștințelor din domeniul expertizei, cât și cel al procedurilor vamale. Acest studiu își propune să ofere o introducere într-un domeniu al expertizei complexe în industria confecțiilor textile, o analiză cât mai amplă legată de abilitățile, cunoștințele, metodele și tehnicile pe care trebuie să le cunoască și să le stăpânească o întreprindere din acest sector. Pentru realizarea scopului trasat ne-am propus următoarele sarcini:

a examina perspectivele și problemele industriei textile;

a defini și caracteriza factorii ce formează calitatea mărfurilor;

a examina metodele de vămuire și declarare a mărfurilor;

a supune unor expertize confecțiile textile;

a se propune căi de perfecționare și modernizare.

Suportul metodologic al lucrării. Urmărindu-se ca examinarea și analiza să cuprindă un contur cât mai complex al subiectului cercetat în calitate de bază metodologică a studiului ne-au folosit modele generale de expertiză complex, analiză economico-financiară, modele de determinare a valorii în vamă, s-au examinat concepțiile următorilor savanți referitoare la problematica studiată: A. Redeș, V. Petrescu, A. Gribincea, I. Ionașcu, R. Sîrbu, M. Udrea, I. Ionescu, I. Stoian, E. Iacobeanu și alții.

Utilizarea metodelor menționate a facut posibilă studierea și analiza industriei confecțiilor textile, cât despre importanța și suportul de bază in cercetare s-au studiat un număr mare de lucrări în domeniu industriei textile care au tratat această temă. A fost consultată o bogată bază bibliografică formată din lucrări, cercetări și alte documente.

Structura lucrării. Lucrarea cuprinde: introducere, patru capitole care cuprind mai multe paragrafe, concluzii și recomandări, bibliografie.

În capitolul I „ Noțiuni generale despre industria textilă” s-au prezentat perspectivele și problemele industriei textile, caracteristica factorilor ce formează calitatea mărfurilor, caracteristica factorilor ce contribuie la păstrarea mărfurilor fabricate, indicii de bază ce caracterizează calitatea confecțiilor, carcteristica metodelor de apreciere a calității mărfurilor textile.

În capitolul II „ Declararea mărfurilor în vamă” s-au studiat metodele de determinare a valorii în vamă, declarația valorii în vamă și procedurile simplificate de vămuire și declarare a marfurilor textile în vamă, s-au analizat procedurile noi, modernizate pentru o colaborare mai eficientă între Republica Moldova cu alte țări.

În capitolul III „ Activitatea economico-financiară a întreprinderii” s-au studiat datele entității Î.C.S.„F.A.Fashion” S.R.L., principalii indicatori ai activității economico-financiare, activitatea economică și cea de producere a întreprinderii, iar in baza rapoartelor financiare s-a realizat o analiză economică, în baza căreia s-au facut concluzii și recomandări.

În capitolul IV „ Expertiza complexă a confecțiilor textile” s-au determinat principiile generale ale expertizei mărfurilor, indicatorii caliativi, caracteristicile cantitative, s-au cercetat sursele de informație pentru efectuarea expertizei, s-au analizat și apreciat rezultatele obținute. La aprecierea expertă a materialelor s-au utilizat o totalitate de operații pentru evaluaea caracteristicilor unice unice și complexe.

Capitolul I. NOȚIUNI GENERALE DESPRE INDUSTRIA TEXTILĂ

Perspectivele și problemele industriei textile

Deși fabrică produse de calitate, întreprinderile autohtone de îmbrăcăminte nu se bucură de popularitate în rândul consumatorilor moldoveni. Doar 10% din produsele fabricate de cele peste 440 de întreprinderi ce activează în industria textilă din Republica Moldova se vând sub marca proprie. Restul, 90%, sunt exportate peste hotarele țării, iar principalele destinații sînt: Italia (35%), Polonia (14%), România(12%), Anglia(11%), Germania(10%), Rusia (6%), Olanda(3%), Belgia(2%) și SUA (1%). Această ramură este concentrată în orașele mari, care dispun de mai multe brațe de muncă și în care se află pricipalii consumatori ai producției, principalul centru al industriei rămînînd Chișinăul.

Industria textilă este un agajator și un exportator major al economiei Moldovei, din 2003 pînă în 2013, exportul de confecții s-a triplat, în jur de 80% din sectorul confecțiilor și textilelor confecționează haine ( tăiat/ cusut/ aranjat).

Principalele avantaje competitive ale industriei confecțiilor de îmbrăcăminte si textile din Republica Moldova sunt:

Tradiția îndelungată a ramurii economice ca furnizor de produse specifice pe piețe externe;

Forța de muncă la prețuri competitive;

Rețea natională de pregătire profesională;

Costuri reduse pentru crearea unui loc de muncă;

Existența unui mediu concurențial real, datorită numărului mare de agenți economici de profil;

Poziția geografică favorabilă față de principalele piețe de aprovizionare și desfacere.

Principalele probleme actuale în industrie ușoară:

Asigurarea industriei cu forță de muncă calificată (orientarea profesională a tinerilor în școlile medii de cultură generală; efectuarea reformei sistemului de educație profesională și superioară; ameliorarea colaborării instituțiilor de învățămînt cu întreprinderile industriale; soluționarea problemelor sociale ale angajațiilor; susținerea de către stat a specialiștilor tineri etc.).

Creșterea salariului minim pe economie va conduce la scăderea atractivității industriei ușoare pentru activitatea de procesare activa;

Cresterea prețului la utilități cu consecințe în activitatea tip lohn (energie electrica, gaze etc.)

Aprecierea leului în raport cu principalele monede internationale cu efecte directe asupra competitivității produselor la export;

Creșterea productivității muncii (reutilarea tehnică a întreprinderilor, inclusiv suportul statului în ce privește acoperirea dobînzilor bancare primite pentru acest scop sau anularea TVA la importul utilajului tehnologic, care nu se produce în țară; implementarea tehnologiilor noi, reorganizarea procesului de producție; elaborarea și implementarea conceptului sistemului de reinstruire permanentă a muncitorilor și specialiștilor întreprinderilor etc.).

Majorarea volumelor producției fabricate, inclusiv articolelor cu brandul propriu cu cota valorii adăugate ridicate (majorarea competitivității mărfurilor autohtone; îmbunătățirea designului modelelor și corespunderea lor direcțiilor modei; promovarea insistentă și cu mai multă îndrăzneală a produselor indigene pe piețele de desfacere externă și internă).

Lipsa mijloacelor financiare proprii (soluționarea chestiunii date prin atragerea în țară a băncilor străine, utilizarea surselor financiare acumulate din contul fondului de amortizare; aplicarea experienței Federației Ruse în vederea acordării suportului financiar de către stat prin acoperirea dobînzilor creditelor bancare pentru achiziționarea materiei prime și efectuarea reutilării tehnice integrale).

Perspective incerte privind dezvoltarea bazei de materii prime din agricultura

Necesitatea implementării de urgență de către agenții economici a standardelor europene de calitate, mediu, sociale, de siguranță ocupațională și muncă decentă pentru a putea comercializa în continuare produse pe piețele UE, SUA, etc.

Utilizarea tarifului vamal comunitar precum și a tuturor reglementărilor de politică comercială comunitară.

Așa se întâmplă că producătorii autohtoni fabrică articole vestimentare pentru mărci bine cunoscute în lumea întreagă, cum ar fi, United Color of Benetton, MaxMara, Penny Black, Versace, Armani etc. Exisințe în activitatea tip lohn (energie electrica, gaze etc.)

Aprecierea leului în raport cu principalele monede internationale cu efecte directe asupra competitivității produselor la export;

Creșterea productivității muncii (reutilarea tehnică a întreprinderilor, inclusiv suportul statului în ce privește acoperirea dobînzilor bancare primite pentru acest scop sau anularea TVA la importul utilajului tehnologic, care nu se produce în țară; implementarea tehnologiilor noi, reorganizarea procesului de producție; elaborarea și implementarea conceptului sistemului de reinstruire permanentă a muncitorilor și specialiștilor întreprinderilor etc.).

Majorarea volumelor producției fabricate, inclusiv articolelor cu brandul propriu cu cota valorii adăugate ridicate (majorarea competitivității mărfurilor autohtone; îmbunătățirea designului modelelor și corespunderea lor direcțiilor modei; promovarea insistentă și cu mai multă îndrăzneală a produselor indigene pe piețele de desfacere externă și internă).

Lipsa mijloacelor financiare proprii (soluționarea chestiunii date prin atragerea în țară a băncilor străine, utilizarea surselor financiare acumulate din contul fondului de amortizare; aplicarea experienței Federației Ruse în vederea acordării suportului financiar de către stat prin acoperirea dobînzilor creditelor bancare pentru achiziționarea materiei prime și efectuarea reutilării tehnice integrale).

Perspective incerte privind dezvoltarea bazei de materii prime din agricultura

Necesitatea implementării de urgență de către agenții economici a standardelor europene de calitate, mediu, sociale, de siguranță ocupațională și muncă decentă pentru a putea comercializa în continuare produse pe piețele UE, SUA, etc.

Utilizarea tarifului vamal comunitar precum și a tuturor reglementărilor de politică comercială comunitară.

Așa se întâmplă că producătorii autohtoni fabrică articole vestimentare pentru mărci bine cunoscute în lumea întreagă, cum ar fi, United Color of Benetton, MaxMara, Penny Black, Versace, Armani etc. Există și o explicație a acestui fenomen. În prezent, 90-95% din întreprinderi activează după sistemul „lohn” (toiling), adică în baza materiei prime a clientului.

Exporturile sub marca proprie trebuie sa crească în detrimentul lohn-ului. Deși s-au făcut progrese în acest sens, acestea nu sunt semnificative. Din păcate tendința de a produce și vinde sub marca proprie la export și pe piața internă e destul de scăzută. Firmele trebuiau de ani buni să se reorienteze către producția sub marca proprie, pentru că este nevoie de timp să te impui pe piață.

Până nu demult acest sistem era convenabil și pentru producătorii locali, deoarece permitea menținerea forței de muncă și obținerea unui profit, chiar dacă acesta nu era unul prea mare. În prezent se încearcă fabricarea producției sub marca comercială proprie, când întreprinderea elaborează stilul și conceptul colecției, procură materialele, coase și vinde de sine stătător.

În acest sens, 12 producători autohtoni sunt asistați și instruiți pentru a-și promova propria marcă în țară și pentru a crește vânzările în rândul consumatorilor moldoveni. Activitățile fac parte din campania ”Din inimă branduri de Moldova”, inițiată și coordonată de proiectul USAID CEED II. În cadrul proiectului au fost selectate întreprinderile cu produse de calitate înaltă și care au propriul magazin. Totodată, una din principalele condiții de participare în cadrul campaniei este ca producătorii să fie predispuși să facă schimbări. Lansarea oficială a campaniei promoționale a avut loc la 29 februarie 2013.

Așa cum multe întreprinderi de la noi încă activează în lohn, proiectul urmărește două linii de activități. Producătorii sunt încurajați să-și lanseze mărci proprii, pe piața locală mai întâi și apoi să se orienteze spre export. Dar nu va fi lăsată în umbră nici producerea în lohn.

Tendințele pe plan național în domeniul industriei textile sunt : trecerea de la produsele de larg consum la produse speciale obținute prin procese flexibile high-tech, reducerea producției de masă, realizarea de produse personalizate inteligente, multifuncționale orientate către client precum și extinderea textilelor tehnice ca materie primă în multe sectoare industriale și noi domeni de aplicare.

1.2 Caracteristica factorilor ce formează calitatea mărfurilor industriei textile

Confecțiile textile au la baza formării calității în prim plan materia primă, care este un factor foarte important ce condiționează atît calitatea cît și prețul articolelor, un alt factor de o importanță deosebită este procesul tehnologic de fabricare care cuprinde toate etapele de producere folosite pentru transformarea materiei prime în produsul final, iar executarea corectă întregului proces determină calitatea confecțiilor.

1.2.1 Materia primă

Rolul principal în componența unui obiect vestimentar îl îndeplinește materialul de bază. Ca urmare, materialul de bază se numește materialul care îndeplinește funcția principală la produs și este întrebuințat la confecționarea feței produsului.

Pentru confecționarea îmbrăcămintei pot fi utilizate diverse materiale cu funcția de material de bază, condiție determinată de produs și destinația acestuia. Cele mai folosite materiale de bază sunt țesăturile și tricoturile, care la rîndul lor au drept materie primă de bază fibrele textile naturale și chimice, ele asigură principalele caracteristici de calitate ale țesăturilor și tricoturilor.

Există mai multe criterii de clasificare a fibrelor textile, dar cel mai uzual este cel care ține seama de natura polimerului sau a materialului anorganic care intră structura fibrei. Conform acestui criteriu fibrele se clasifică în: [ ]

fibre naturale, care se grupează în funcție de regnul în care se formează: vegetale, animale și fibrele naturale minerale – se formează din materiale anorganice, iar în prezent sunt interzise de ecologi, fiind considerate cancerigene. Clasificarea fibrelor naturale este prezentată în figura 1.1.

fibre chimice – acestea se obțin pe cale chimică din polimeri naturali sau sintetici, clasificarea fibrelor textile chimice după criterii este reprezentată în figura 1.2.

alte fibre: din zgură, fibre carbon, fibre metalice, monocristaline.

Figura 1.1. Clasificarea fibrelor textile naturale

Figura 1.2. Clasificarea fibrelor textile chimice

Fibele textile sunt determinate în special de următoarele caracteristici:

dimensiuni – grosime și lungime. Grosimea este o caracteristică care determină limita de filabilitate, precum și uniformitatea acestora. Lungimea determină sistemul de prelucrare a acestora, iar în funcție de lungime, fibrele se împart în:

fibre de lungime finită, sau determinată;

fibre de lungime infinită, sau nederminată.

higroscopicitate;

proprietăți termice, optice, electrice;

proprietăți mecanice – mod de comportare și stabilitate la diverse solicitări;

proprietăți chimice.

Fibrele textile sunt cele mai utilizate de om pentru îmbrăcăminte. Dacă pînă la sfârșitul secolului trecut necesitățile de îmbrăcaminte erau satisfăcute în totalitate de produsele naturale, la sfîrșitul secolului 70% din aceste necesități au fost satisfăcute de fibrele chimice. O ramură mai recentă a fibrelor chimice care s-a dezvoltat in ultimii 40 de ani într-un ritm extraordinar o reprezintă fibrele sintetice.

Evoluția bazei de materii prime textile se referă la cele două categorii de fibre: naturale și chimice. Direcțiile de dezvoltare a industriei textile sunt determinate, pe de o parte, de factorul demografic, respectiv de consumul de materii prime și, pe de altă parte, de evoluția tehnicii și tehnologiilor de prelucrare și finisare, dar și de extinderea posibilităților de utilizare și în alte domenii.

Țesăturile: sunt materiale textile obținute prin încrucișarea firelor textile. Ca urmare a modului de realizare, țesăturile prezintă o bună stabilitate, rezistență la purtare.

Tricoturile: sunt materiale textile care se produc prin buclarea succesivă sau simultană a unuia sau mai multor fire transformate în ochiuri și apoi înlănțuirea lor într-o anumită ordine.

Materialele de bază se clasifică după următoarele criterii:

după compoziția fibroasă:

materii prime din fire pe bază de fibre vegetale (bumbac, in, cânepă, iută etc.);

materii prime din fire pe bază de fibre de natură animală (lânuri, păruri animale, mătase naturală);

materiale obținute din fire sau fibre chimice;

materiale mixte, obținute pe bază de amestecuri dintre fibrele naturale și sintetice sau artificiale în proporții corespunzătoare;

după destinație:

materii prime pentru lenjerie;

materii prime pentru îmbrăcăminte exterioară;

materii prime pentru îmbrăcămintea de protecție (tratate în anumite condiții prin impregnare, ignifugare, gumare, bidrofobizare etc.).

Clasificarea țesăturilor. Țesăturile destinate confecționării produselor de îmbrăcăminte se clasifică în funcție de:

natura materiei prime:

țesături din bumbac și tip bumbac;

țesături din in și tip in;

țesături din lână și tip lână;

țesături din mătase naturală;

țesături din fibre obținute pe cale chimică;

țesături din fibre obținute pe cale chimică în amestec cu alte fibre etc.;

finețea firelor folosite:

țesături din fire groase;

țesături din fire medii;

țesături din fire subțiri (tip mătase);

destinație:

țesături pentru lenjerie;

țesături pentru, îmbrăcăminte exterioară (rochii, bluze, fuste, costume, pantaloni, pardesie, paltoane etc.);

țesături pentru uniforme;

țesături pentru îmbrăcămintea de protecție;

modul de finisare:

țesături crude;

țesături albite;

țesături vopsite în bucată;

țesături din fire mercerizate;

țesături imprimate;

țesături flaușate;

țesături impregnate etc.

Clasificarea tricoturilor. Tricoturile folosite în procesul de confecționare a îmbrăcămintei se clasifică astfel:

după structura tricoturilor:

tricoturi de bătătură;

tricoturi de urzeală;

după forma sub care se realizează:

tricoturi plane;

tricoturi tubulare;

după forma produsului realizat pe mașina de tricotat:

tricoturi metraj;

tricoturi conturate;

tricoturi semiconturate;

tricoturi tridimensionale.

În procesul de confecționare a îmbrăcămintei, un rol la fel de important îl dețin materialele auxiliare. Noțiunea de material auxiliar pornește de la conceptul că unele dintre acestea pot lipsi din componența unor produse.

Principalele materiale auxiliare sunt: căptușelile, întăriturile, ața de cusut, furniturile și garniturile.

Întăriturile: sunt materiale textile care dublează unele detalii ale îmbrăcămintei. Aceste materiale au rolul de a mări rezistența la purtare, la șifonare și de a asigura stabilitate pe conformația corpului. După modul de obținere, întăriturile pot fi țesute și nețesute.

Creșterea ponderii firelor artificiale și sintetice, apariția unor noi produse textile cu noi compoziții fibroase și contexturi, dezvoltarea și perfecționarea industriei confecțiilor, a mașinilor de cusut, au influențat și diversificarea sortimentelor de ață. Asamblarea corectă a materialelor textile este posibilă numai cu ața de cusut cu proprietăți asemănătoare materialului de bază.

În ceea ce privește materia primă, se remarcă faptul că, în afară de ața de bumbac (care poate fi pieptănat sau cardat, și cu proprietăți îmbunătățite prin mercerizare sau pârlire), folosită la asamblarea articolelor din bumbac, in și cânepă, se utilizează și următoarele tipuri:

ața de cusut „Tercot“, realizată din fibre poliesterice și bumbac în proporție de 2/1. Se folosește la asamblarea tricoturilor sau țesăturilor din fibre sintetice 100% sau amestecuri ale acestora cu fibre naturale;

ața de cusut „Sicofir“ este constituită din polifilament poliesteric îmbrăcat cu bumbac, în proporție de 2/1. Se realizează în diverse fineți și se folosește la executarea cusăturilor elastice, la operații unde se schimbă direcția de coasere (cusătura în zigzag, cusătura înapoi, în scopul evitării dezrăsucirii);

ața de cusut „Afirom“ este o ață din fibre poliesterice, obținută prin filare. Este elastică, are rezistență mare la rupere și se realizează, de asemenea, într-o gamă largă de fineți. Se folosește la executarea cusăturilor elastice, la asamblarea țesăturilor și tricoturilor, articolelor din fire sau fibre sintetice sau în amestec cu fibre naturale. Are o largă răspândire la coaserea butonierelor, la coaserea nasturilor și, în general, în zone de asamblare supuse unor frecări intense.

ața de cusut „Sintron“ este realizată din polifilament poliesteric în diverse fineți și se utilizează la coaserea articolelor din piele și înlocuitori.

În general la alegerea aței de cusut vor fi respectate urmatoarele condiții tehnice:

ața folosită pentru confecționare trebuie să corespundă ca rezistență cu materialele de bază și auxiliare ale produsului confecționat. Un fir de ață cu rezistența redusă duce la degradarea produsului prin ruperea cusăturilor;

finețea firului de ață trebuie să corespundă cu finețea materialului. În acest sens, pentru asigurarea unui aspect plăcut al cusăturii este recomandat ca firul de ață să aibă o finețe mai mare decît materialele cusute;

culoarea aței de cusut se stabilește la culoarea materialelor cusute, avîndu-se în vedere ca ața adoptată să aibă o nuanță mai închisa decît materialele cusute.

La confecționarea îmbrăcămintei pe langă materialele de bază și materialele auxiliare, se mai folosesc o serie de furnituri și garnituri care completează, întregesc și ornamentează produsul confecționat. Aceste materiale se aplică în funcție de cerințele produsului și modelului confecționat, precum și de tehnologia de fabricație adoptată.

Din categoria fibrelor naturale, ponderea cea mai mare o deține bumbacul, iar dintre fibrele chimice, ponderea o deține grupa fibrelor sintetice, a căror producție și consum au crescut continuu, atât ca valori absolute cât și ca valori relative, comparativ cu alte categorii de fibre.

Țesăturile textile se caracterizează prin elasticitate, mladiere si porozitate fină. Felul țesăturilor, porozitatea, grosimea țesăturilor, natura materialelor, tratarea ulterioară oferă acestora o mare varietate de domenii de utilizare.

Țesăturile au ponderea cea mai mare (60%) în totalul produselor textile, dar sunt puternic concurate de tricoturi și nețesute, care prezintă unele avantaje economice și merceologice.

Avantajele tricoturilor de ordin economic:

consum de materii prime (fire textile) cu 30% mai redus comparativ cu consumul de fire pentru aceeași suprafață de țesătură;

mașinile de tricotat cu comenzi electrice funcționează cu randamente superioare războaielor de țesut, astfel că, pentru tricotarea unui produs cu utilizare similară, se consumă 50% din timpul necesar țeserii;

obținerea tricoturilor are loc într-un ciclu de producție mai redus decît în cazul țesăturilor, întrucît necesită un număr relativ mic de operații și un consum redus de substanțe în faza de finisare.

Datorită acestor avantaje economice tricotajele eu în general prețuri mai scăzute decît ale produselor similare obținute din țesături.

Avantajele din punct de vedere calitativ se referă la unele proprietăți superioare ale tricoturilor comparativ cu ale țesăturilor și anume: elasticitatea, extensibilitatea, permiabilitatea la aer, vapori de apă, gaze etc.

Î.C.S. „F.A. FASHION” S.R.L. pentru confecționarea vestimentației importă materia primă din Marea Britanie, sortimentul materiei prime este stabilit la deschiderea autorizației de perfecționare activă. (Anexa 1)

1.2.2 Procesul tehnologic de fabricare

În cadrul producției de confecții la Î.C.S. „F.A. FASHION” S.R.L. înainte de începerea procesului tehnologic se analizează comanda primită de către comandatar, care se referă la realizarea unei anumite cantități de articole de îmbrăcăminte, exprimată în număr de bucăți. De cele mai multe ori o comandă este structurată pe tipuri de articole, pentru fiecare precizîndu-se structura pe mărimi (nr.bucăți/mărime) și pe culori (nr.bucăți/mărime/culoare), după aprobarea căreia se desfășoară toate etapele relizării comenzii.

Procesul de producție reprezintă totalitatea activităților desfășurate într-o anumită ordine prin care materiile prime de bază (țesăturile și tricoturile) împreună cu materiile auxiliare se transformă în produse finite (confecțiile textile). În cadrul Î.C.S. „F.A. FASHION” S.R.L. procesul tehnologic se desfășoară în felul următor: (Anexa 2)

În cadrul etapei de recepționare a materiei prime se desfășoară operații care au următorul scop:

de a stabili conformitatea informațiilor constatate (calitative, cantitative) cu cele indicate în actele de insoțire a materiei prime și în comandă;

de a stabili caracteristicile materiei prime care se constituie în informații de intrare pentru celelalte etape ale procesului de fabricație.

Recepția calitativă se realizează prin:

control organoleptic – verificându-se corespondența materialelor aprovizionate cu colecțiile de mostre omologate. Se verifică aspectul materialului și se pot depista defecte produse în timpul fabricației dar și în timpul transportului acestuia. Acest control se efectuează de regulă în același timp cu cel cantitativ.

analizele de în secția experimentală – prin care se verifică proprietățile fizico-mecanice, comparându-se cu parametrii din standardele de fabricație, se pot efectua determinări pentru unele proprietăți ale materialelor:

desimea țesăturilor și tricoturilor

grosimea materialelor

contracția la spălare și la tratarea umido-termică.

Recepția cantitativă – se realizează în magaziile de materii prime, manual prin derularea materialelor și metrarea lor pe mese speciale.

Suplimentar se poate include și activitatea de recepție de laborator, cu precizarea că în concepția modernă a managementului tehnologic aceasta este înlocuită cu efectuarea probelor tehnologice. Acestea sunt necesare pentru acumularea de informații referitoare la comportarea materiei prime pe parcursul proceselor de prelucrare în vederea stabilirii corecte a programelor tehnologice (suportul informațional al proceselor tehnologice).

Funcțiile etapei de pregătire a materiei prime pentru croit sunt:

sortarea baloturilor de material și programarea utilizării acestora, funcție care derivă în principal din variabilitatea lungimilor care trebuie combinate, respectiv cea a baloturilor care trebuie corelată cu lungimea încadrărilor în cadrul unei comenzi. Problema care se pune este de minimizare a pierderilor de materie primă materializate în cupoane, capete și fâșii.

transpunerea pe suprafața materialului a conturului reperelor produselor prin operația de șablonare. Informațiile referitoare la modul de amplasare a reperelor în corelație cu particularitățile produsului, combinațiile de mărimi în raport cu structura comenzii sunt conținute în miniatura încadrării.

Astfel, sortarea și programarea baloturilor se realizează cu ajutorul programelor specializate de optimizare și planificare a consumului de materie primă. Identificarea baloturilor se realizează prin coduri de bare care permit selectarea acestora conform programului de fabricație în momentul încărcării pe mașina automată de șpănuit.

Operația de șablonare este eliminată în cazul utilizării sistemelor CAD (Computer Aided Design) care permit tipărirea încadrărilor pe hârtie termoadezivă, la scară reală și în numărul necesar realizării comenzii (în funcție de numărul de șpanuri). În cazul utilizării sistemelor CAM (Computer Aided Manufacturing) pentru croire, suportul convențional al informației dispare, încadrarea reperelor realizată într- un program specializat reprezentând programul de tăiere al mașinii automate de croit.

În cadrul stadiului de croire a materiei prime se realizează, practic, prima intervenție tehnologică asupra acesteia, care are ca scop individualizarea reperelor din suprafața materialului. Operațiile specifice acestei acțiuni sunt:

șpănuirea care constă în stratificarea materialelor în scopul croirii simultane a unui număr de produse, operație absolut necesară pentru asigurarea eficienței producției în sistem industrial.

secționarea șpanului : este operația de divizare a șpanului în porțiuni mai mici, pentru a putea fi transportat cu ușurință la mașina de croit și a se evita alunecarea foilor de material în timpul decupării. Operația se realizează în condiții de calitate prin respectarea următoarelor condiții:

respectarea liniilor de contur ale șabloanelor;

evitarea deplasării foilor în șpan;

realizarea unor secțiuni de șpan cu dimen siuni care să permită transportul la mașina de croit fixă.

decuparea reperelor sau croirea propriu-zisă a acestora, care constă în separarea suprafeței utile (reper) de pe suprafața materialului. La efectuarea decupării se vor respecta o serie de condiții care asigură calitatea semifabricatelor obținute:

decuparea se va face respectându-se liniile de contur, pentru a nu se modifica dimensiunile detaliilor croite;

se vor decupa în primul rând detaliile mari și apoi detaliile mici;

materialele lucioase se vor fixa în șpan pentru a se evita alunecarea lor.

Daca s-ar ierarhiza influența diferitelor intervenții tehnologice asupra calității, atunci cu siguranță că operațiile desfășurate în cadrul subsistemului croire ar deține o pondere importantă, datorită implicațiilor asupra dimensiunilor și integrității produsului finit.

Pregătirea reperelor pentru confecționare – cuprinde mai multe operații care se efectuează sau nu, în funcție de tipul materialului sau de tipul procesului de confecționare adoptat. Aceste operații pot fi:

Rihtuirea reperelor – reprezintă o operație de control a formei și dimensiunilor reperelor croite și de corectare dacă se constată abateri . Operația se realizează cu ajutorul șabloanelor de control, iar modificarea manual, cu foarfeci sau mecanic cu mașini de rihtuit. Marcarea semnelor – este operația de transpunere a unor semne ajutătoare pe suprafața sau marginea reperelor, care vor stabili anumite puncte de poziționare a unor repere secundare, de asamblare, de montare a garniturilor sau accesoriilor etc.

Operația se realizează prin tăiere, perforare, coasere sau vopsire. Punctele de marcare se identifică cu ajutorul șabloanelor ajutătoare.

Numerotarea reperelor – se realizează numai în cazul producției industriale de serie, pentru o selectare corectă a tuturor detaliilor unui produs. Fiecare reper se înscrie cu un număr sau o serie cu creta de croitorie, creion de croitorie, timbre autoadezive. Depunerea timbrelor se face cu un dispozitiv special, marcator de repere.

Formarea pachetelor – este operația de selectare a tuturor reperelor unui produs care au același număr și formarea unui pachet.

Din punct de vedere al resurselor (umane și tehnice) implicate și al ponderii în realizarea de valoare adăugată, subsistemul confecționarea produselor poate fi considerat, fără riscul de a greși, subsistem de bază. Funcția scop este aceea de a transforma suprafața plană a materialului textil intr-o suprafață spațială – produsul confecționat. Particularitățile structurale ale acestui subsistem sunt caracterizante pentru întregul domeniu al confecțiilor, respectiv:

caracterul accentuat secvențial datorită desfășurării succesive a unui număr mare de intervenții tehnologice realizate individual, în locuri de muncă diferite;

nivelul înalt de implicare a executanților în rezolvarea sarcinilor tehnologice pentru confecționarea unui produs.

În cadrul subsistemului confecționare sunt puse în evidență următoarele grupe de operații:

prelucrarea primară a reperelor cuprinde operații de pregătire a reperelor pentru confecționare, fără a presupune o intervenție substanțială asupra formei acestora (termolipirea reperelor, surfilarea, coaserea penselor, realizarea broderiilor pe repere croite etc.).

operațiile tehnologice cuprinse în cadrul etapei realizarea elementelor de produs au ca scop asigurarea aspectului finit al acestora și cuprinde operații de coasere, călcare și manuale (corectare, întoarcere, însemnare, verificare). În general se acceptă gruparea operațiilor specifice acestei etape în:

operații de prelucrare a elementelor mici (guler, manșete, clape de buzunar, epoleți, elemente de închidere etc);

operații de prelucrare a elementelor mari (față, spate, mâneci);

operații de prelucrare a căptușelii sau a altor subansambluri din materiale secundare (cu funcție de termoizolare sau de impermeabilizare). Se impune precizarea că există și tehnologii conform cărora prelucrarea căptușelii se realizează cadrul grupei elementelor mari.

elementele obținute în etapa anterioară sunt reunite în produs în cadrul etapei de asamblare, care presupune o structură logică de grupare a operațiilor:

operații de asamblare a elementelor mici cu elementele mari;

operații de asamblare a elementelor mari.

Decuparea detaliilor se realizează cu ajutorul mașinilor de croit fixe cu cuțit bandă, a stanțelor, a instalațiilor automate realizând atât operația de spănuire cât și pe cea de croire efectivă.

Dacă subsistemul croire are implicații asupra integrității fizice a produsului de îmbrăcăminte, cel de confecționare – asupra timpului de fabricație, subsistemul finisare este determinant pentru valoarea de prezentare a produsului de îmbrăcăminte. Structura operațională a acestui subsistem are implicații în asigurarea fucțiilor estetice, de mentenanță, de confort psihosenzorial și de identificare care definesc produsul finit. Pentru majoritatea categoriilor de produse, reprezentativă pentru acest subsistem este tehnologia de tratare umidotermică. Însă cerințele modei au determinat dezvoltarea unor tehnologii de finisare chimică a produsului confecționat, cum ar fi prespălarea sau vopsirea. Structura clasică a subsistemului finisare conține:

tratarea umidotermică a produselor de îmbrăcăminte reprezintă un cumul de procese fizice orientate asupra suprafeței și structurii de profunzime a materialelor textile, care are ca scop producerea unor deformații și fixarea acestora. Acestea sunt determinante pentru stabilitatea formei, a dimensiunilor și a aspectului suprafeței. Procedeele clasice de tratare umidotermică presupun pregătirea și realizarea deformației prin umezire, încălzire și acțiune mecanică iar fixarea prin încălzire și uscare.

coaserea nasturilor este o operație opțional atribuită subsistemului finisare, numai în cazul riscului de deteriorare a nasturilor în prezența căldurii sau a imprimării acestora pe suprafața produsului.

sortarea are ca scop divizarea lotului de produse finite corespunzător unei comenzi în funcție de articol (model), mărime, culoare, termen de livrare. De cele mai multe ori această etapă se cumulează cu un control final, care permite sortarea produselor în funcție de calitate.

curățarea produselor are ca obiectiv îndepărtarea capetelor de ață de cusut și / sau a petelor apărute accidental în timpul confecționării.

Subsistemul înmagazinarea produselor are, pe lîngă aspectul logistic (stocare), funcția oprațională de transformarea produsului finit în produs marfă, respectiv asigurarea atributelor care permit livrarea acestuia spre consumator. Operațiile cuprinse în acest subsistem sunt:

etichetarea este operația prin care se atașează produselor elemente vizuale de identificare, cum ar fi etichetele de firmă sau broșurile de prezentare a materialelor speciale din care se confecționează produsele. Aceste elemente se îndepartează înainte de purtarea produsului, fixarea lor fiind realizată provizoriu prin fir din material plastic (împușcare) sau șnur.

ambalarea se realizează în funcție recomandările din normele de tehnoprezentare sau caietul de sarcini al comenzii. Ambalajul produsului are în principal rolul de a asigura protecția acestuia în timpul transportului (folii, cutii, lăzi). Dacă ambalajul însoțește produsul la vînzare (pungi, cutii pentru produse individuale) are și funcție de identificare a producătorului.

livrarea produselor are ca scop asigurarea condițiilor de transport, tehnice și economice. În funcție de modul de realizare a transportului, livrarea produselor de îmbrăcăminte se poate face pe umerașe și stender sau în cutii.

Caracteristica factorilor ce contribuie la păstrarea calității mărfurilor fabricate în industria textilă

În vederea păstrării calității confecțiilor textile atît la întreprinderea producătoare, cît și la consumatorul final este foarte important de a se ține cont de factorii ce contribuie la păstrarea calității: etichetarea, ambalarea, depozitarea și transportarea. Toți acești factori au o influență asupra păstrarii calitative, menținerea formei inițiale și pentru o durată funcționabilă mai mare a articolelor vestimentare.

Etichetarea

Etichetarea produselor asigură transmiterea informațiilor între producători și beneficiari și se realizează în scopul orientării cumpărătorului la selectarea unui anumit produs, în vederea achiziționării acestuia, cât și la întreținerea ulterioară.

Standardul internațional ISO 3758 Materiale textile – codurile de etichetare a informațiilor referitoare la întreținerea produselor textile utilizînd simbolurile este întrebuințat în mai multe sectoare ale industriei textile și industriei de confecții din întreaga lume. Acesta oferă linii directoare producătorilor, furnizorilor și distribuitorilor privind metodele de testare care trebuie efectuate asupra materialelor textile și a confecțiilor pentru a verifica probabilitatea apariției deteriorărilor ireversibile în timpul spălării sau uscării acestora, standardul se bazează pe cele cinci tipuri de simboluri. (Anexa 3)

Primele simboluri de pe etichetele hainelor au fost elaborate și definite din punct de vedere tehnic la sfîrșitul anilor ‘50. Acestea au fost introduse în urma penetrării pe piață a noilor fibre textile, așa ca: acetatul, nailonul, poliesterul și vîscoza, pentru a ajuta consumatorii să aibă grijă de tricourile sau blugii lor preferați.

Etichetarea produselor destinate partenerilor externi se realizează conform clauzelor contractuale.

Conform legislației în vigoare, fiecare produs de îmbrăcăminte trebuie să fie marcat cu următoarele specificații minime obligatorii:

marca de fabrică;

denumirea produsului;

mărimea, talia și grupa de conformații;

numărul standardului sau al normei interne;

numărul modelului;

denumirea țesăturii și numărul de cod;

clasa de calitate;

data fabricației;

semnul organului de control tehnic al calității.

Marcarea se realizează pe etichete confecționate din carton flexibil sau din alt material, stabilit cu acordul beneficiarului și așezate la loc vizibil Acestea au și rol comercial, de reclamă și pot transmite consumatorului informații implicite în ceea ce privește calitatea produsului finit.

Această etichetă se poate constitui într-un argument convingător pentru cumpărarea unui anumit produs. Marca de fabrică și mărimea se înscriu în mod obligatoriu și pe embleme (etichete textile), țesute sau imprimate. Modelul și materialul din care se execută etichetele textile se stabilesc cu acordul beneficiarului. Pe lîngă specificațiile menționate anterior, produsele de îmbrăcăminte vor fi marcate în mod obligatoriu și cu compoziția fibroasă, precum și cu indicații pentru întreținere. Specificarea compoziției fibroase este deosebit de importantă pentru produsele supuse controlului vamal, în funcție de informațiile conținute în aceasta realizându-se încadrarea produselor de îmbrăcăminte în anumite grupe. Acestea urmează filiere vamale distincte, aplicându-se taxe vamale diferite. Pe eticheta de compoziție se trece atît compoziția materialului de bază cît și compoziția fibroasă a căptușelii, dacă este cazul.

Ambalarea

Ambalarea produselor de îmbrăcăminte se realizează în scopul menținerii formei finale, al protejării acestora pe timpul transportului la beneficiar, al depozitării și pentru îmbunătățirea aspectului produsului în magazin. Modalitățile de ambalare sunt dependente de tipul produsului, specificul unității în care se desface produsul, calitatea acestuia etc.

Conform standardului GOST 3897-87 „Confecțiile tricotate: marcarea, ambalarea, depozitarea și transportarea” sunt prevăzute pentru produsele de îmbrăcăminte modalitățile de ambalare frecvent întâlnite precum:

pliere și plasare în pungă de polietilenă;

în cutii de carton;

pe umerașe cu sau fără protejare cu sac de polietilenă.

În prezentul srandard se recomandă pentru ambalarea produselor finite a se folosi hîrtia separatoare.

Ambalajele colective sau de transport trebuie să fie marcate cu următoarele mențiuni:

marca de fabrică;

mărimea, talia și grupa de conformații;

numărul modelului;

clasa de calitate;

denumirea țesăturii;

culoarea (desenul);

numărul de bucăți;

prețul.

Modalitatea de ambalare specifică fiecărui tip de produs de îmbrăcăminte și model în parte se stabilește de către firma producătoare în acord cu beneficiarul, în condițiile respectării standardelor sau normelor în vigoare.

Pentru păstrarea calității produselor și creșterea productivității s-a încercat automatizarea ambalării produselor. În acest sens, s-au realizat utilaje specializate pentru plasarea pe umerașe a produselor, protejate apoi de sac de polietilenă, sau pentru plierea cămășilor pe carton și introducerea acestora în pungi.

În cazul produselor destinate partenerilor străini, modul de ambalare se stabilește de comun acord cu aceștia, în conformitate cu prevederile contractuale.

Ambalajele au un rol tot mai mare și o importanță deosebită în viața produselor, deoarece nu se poate concepe un material sau un produs fără a avea un înveliș, care să-l protejeze sau să-i ajute la operațiuni de manevrare și transport etc.

Sistemul de ambalare complex reprezinta ansamblul propriu-zis, sitemul de fixare a produsului în interiorul lui, masurile de protectie împotriva influențelor mecanice, climatice și biologice. Acesta creează o unitate independentă și asigură protecția produsului împotriva diferitelor solicitări din timpul transportului și depozitării. Un ambalaj de transport trebuie să asigure protecția optimă a produsului transportat față de solicitările mecanice, de manipulările brutale, de torsionare și vibrații, de solicitarile climatice.

Solicitarea atît de mare a produselor prezentate în ambalaje nerecuperabile are ca argument urmatoarele:

Ușurează condițiile de manipulare, măsurare, transport;

Elimină dificultățile de transport și depozitare;

Favorizează exportul;

Elimină o serie de cheltuieli ce se fac pentru recuperarea ambalajelor, prin verificare, dezinfectare, reparare, completare etc.

Depozitarea

Fiecare companie trebuie să își depoziteze produsele finite pînă sunt vîndute, deoarece rareori se întîmplă ca procesul de consum să aibă loc aproape imediat după cel de producție. Funcția de depozitare ajută la eliminarea discrepanțelor existente între producție și cantitățile de produs cerute pe piață . Pe de o parte, mai multe locații de depozitare înseamnă că produsele ajung mult mai repede la consumatori, dar reprezintă de asemenea și cheltuieli mult mai mari. Cateva companii păstrează o parte din stocul de produse în interiorul locurilor de producție sau în apropierea acestora, iar restul de produse sunt situate în depozite din întreaga țară. Întreprinderea poate deține depozite private sau poate închiria spațiu în depozitele publice.

Importanța păstrării mărfurilor în bune condiții este subliniată și de obligativitatea supunerii unor produse încercarilor de depozitare în vederea verificării capacității de a rezista la transport sau depozitare în condiții climatice și mecanice specifice.

Produsele fiind sensibile la modificările de microclimat din timpul păstrării, exista posibilitatea deprecierii calitative și inevitabil posibilitatea apariției litigiilor.

Conform standardului GOST 3897-87 „Confecțiile tricotate: marcarea, ambalarea, depozitarea și transportarea” produsele trebuie să fie depozitate în depozite la o temperatură nu mai mică de 5° C sau peste 40° C, cu o umiditate relativă de 50-70% și să fie protejate de lumina directă a soarelui.

După caracterul operațiilor se deosebesc următoarele tipuri de depozite:

de achiziție (depozite în care se primesc mărfuri pentru completarea sortimentului commercial);

de repartiție (are loc divizarea loturilor de mărfuri pentru transmiterea către magazine);

de transbordare (depozite în care se primesc mărfuri care ulterior vor fi transferate);

de păstrare.

În timpul păstrării, produsele pot suferi modificări însemnate sub acțiunea factorilor interni sau externi. Dintre factorii interni enumerăm: structura, compoziția chimică a produselor, proprietățile fizice, chimice etc. Factorii externi sunt:

factorii mecanici (comprimarea stivelor, solicitări în timpul transportului, în timpul manipulării);

factori fizico – chimici (temperatura, umiditatea, lumina solară, compoziția și circulatia aerului);

factori biologici (prezența unor microorganisme, bacterii, rozatoare, insecte).

Materiile prime se depozitează în magazii speciale dotate cu rafturi de dimensiuni corespunzătoare formatelor depuse pe ele. Spațiile dintre rafturi vor fi astfel dimensionate încît să permită accesul mijloacelor de transport intern: cărucioare, electrocare, electrostivuitoare.

În magazii vor fi asigurate condiții optime conservării materiilor prime, pentru ca la introducerea în fabricație acestea să corespundă din punct de vedere calitativ. Aceste condiții se referă la umiditatea mediului, temperatură, ventilație, lumina solară, dar în funcție de natura materialelor pot fi cerute și altele.

Transportarea

Activitatea de manipulare, transport și depozitare reprezintă o parte integrantă a procesului de producție, deoarece acesta nu se poate desfășura fără deplasarea materialelor. În conformitate cu standardul GOST 3897-87 „Confecțiile tricotate: marcarea, ambalarea, depozitarea și transportarea” toate tipurile de transport de la transportul intern pînă la transportul extern trebuie să se execute în cutii de carton ondulat sau în containere în ambalaje de consum, iar containerele este necesar de a fi căptușite cu hirtie.

Într-un proces de producție materiile prime parcurg distanțe relativ mari până când devin produse finite. La acestea se adaugă și transportul materialelor auxiliare necesare procesului tehnologic, precum și al materialelor rezultate în urma prelucrării. Scopul principal urmărit prin aplicarea metodelor moderne de organizare a transportului intern este creșterea productivității muncii, micșorarea efortului muncitorilor, îmbunătățirea calității produselor și realizarea unei eficiențe economice maxime.

Organizarea pe baze științifice a manipulării și a transportului intern contribuie la:

menținerea calității materiilor prime, semifabricatelor și produselor.

creșterea volumului producției;

mărirea cantității transportate și manipulate, fără o cheltuială de muncă sporită;

reducerea volumului de muncă neproductivă și îmbunătățirea utilizării muncii calificate în scop productiv;

eliminarea întârzierilor în livrări;

ușurarea inventarierii producției neterminate;

eliminarea numărului accidentelor de muncă și folosirea rațională a forței de muncă;

reducerea oboselii prin eliminarea ridicării, transportului și depunerii manuale a diferitelor materiale;

micșorarea degradării materiilor prime, semifabricatelor și produselor, provocată de deplasările și manipulările repetate;

reducerea dependenței de forța fizică a muncitorului a efectuării lucrărilor;

eliminarea transporturilor și manipulărilor care se desfășoară în condiții necorespunzătoare (frig, căldură, umezeală, fum, gaze etc.);

micșorarea timpului de încărcare și descărcare pentru mărfurile care se aprovizionează și care se livrează;

îmbunătățirea stocării și depozitării intermediare, ca urmare a folosirii de cutii sau palete cu încărcături în loturi unitare.

Transportul extern, de la producător pînă la comandatar este un factor la fel de important pentru păstrarea mărfii în condițiile necesare. Pentru confecțiile textile pot fi folosite și celelalte tipuri de transport, însă Î.C.S. „F.A. FASHION” S.R.L. se folosește de transportul terestru, de camioane care sunt dotate cu bare speciale pentru umerașe, asfel confecțiile textile ajung la destinatar în cele mai bune condiții și cu un aspect neșifonat. Alte avantaje ale transportului rutier sunt: se efectuează din poartă în poartă și elimină încărcările/descărcările repetate în cazul în care pentru a-l înlocui ar trebui utilizate mai multe moduri de transport, marfa este sub supraveghere aproape permanentă iar șoferul asistă la încărcarea/descărcarea mărfurilor la predare și la destinație.

Indicii de bază ce caracterizează calitatea confecțiilor textile

Calitatea confecțiilor textile este condiționată în cea mai mare parte de țesăturile și tricoturile din care sunt fabricate, principalele caracteristici, care permit determinarea calității țesăturilor și tricoturilor sunt: [ ]

Masa țesăturilor și tricoturilor este o caracteristică foarte importantă din punct de vedere calitativ, dar și economic. Masa este într-o legătură directă de consumul specific de materii prime care influențează costul de producție și prețul de vînzare, reducerea ei nu trebuie să afecteze calitatea.

Lățimea este caracteristica de calitate de care se ține seama la calculul consumului de material pentru confecționarea diferitor articole de îmbrăcăminte. Lățimea țesăturilor determină randamentul de croire a detaliilor unoi confecții. Lățimea țesăturilor este cumprinsă între 70 și 250 cm și trebuie să fie uniformă pe toată lungimea țesăturii, în caz contrar apar dificultăți la croire și rezultă pierderi relativ mari de țesătură.

Desimea țesăturilor se exprimă prin numărul de fire pe distanța de 10 cm în direcția urzelii și a bătăturii, ea depinde de sistemul de legătură, de densitatea de lungime a firelor, și de unele operații de finisare.

Grosimea țesăturilor se exprimă în mm și diferă în funcție de destinație, avînd o influență mare asupra consumului de materii prime, a capacității de izolare termică. Grosimea depinde de natura și proprietățile materiei prime, de densitatea de lungime a firelor, de torsiunea și structura firelor, de sistemul de legătură, de desime și finisare.

Sarcina de rupere și alungirea la rupere prin tracțiune sunt două caracteristici mecanice care se iau în considerare în cea mai mare măsură la aprecierea durabilității unei țesături, de aceea valorile acestor caracteristici sunt prescrise în standarde și norme tehnice.
Sarcina de rupere prin tracțiune cu forța maximă la care are loc ruperea și se exprimă în Newtoni, iar alungirea la rupere este creșterea lungimii țesăturilor prin solicitarea la tracțiune. Sarcina de rupere și alungirea la rupere sunt dependente de natura fibrelor și firelor, de desime, de sistemele de legătură, de operații de finisare (ex: albirea, vopsirea reduc o parte din rezistență, pe cînd mercerizarea, contracția măresc rezistența la rupere). Alungirea la rupere exprimă cel mai bine comportarea produselor la acțiunile mecanice repetate în timpul utilizării.

Rezistența la frecare este caracteristica de calitate de care depinde în cea mai mare măsură procesul de degradare în timpul utilizării confecțiilor textile. Rezistența la frecare depinde de natura fibrelor (fibrele poliamidice și cele poliesterice au cea mai mare rezistență la frecare), de desime și de sistemul de legătură.

Caracteristica metodelor de apreciere a calității mărfurilor textile pentru femei

Identificarea calității confecțiilor pentru femei și a materiei prime de confecționare a acestora conform standardului GOST 4103-82 „Confecții textile. Metode de control al calității” se realizează prin următoarele metode: metoda selectivă, metoda organoleptică și metoda de măsurare.

Determinarea calității mărfii prin metoda selectivă se permite în cazurile prevăzute de condițiile contractului și/sau a cerințelor documentației normative și tehnice. Verificarea calității mărfii prin metoda selectivă cu extinderea rezultatelor expertizei asupra întregului lot se permite în cazurile prevăzute de condițiile contractului sau cerințele documentației normative și tehnice.

Depistarea devierilor calității producției în timpul verificării selective a lotului poate servi drept temei pentru verificarea integrală a lotului respectiv.

Metodele de verificare se clasifică conform modalităților și surselor de obținere a informației:

Metoda organoleptică de apreciere expertă permite o apreciere simplă, operativă și cu rezultate relativ bune. Ea presupune observații asupra aspectului exterior, , permite determinarea mărimilor efective a indicatorilor de calitate a producției, efectuată în baza analizei percepțiilor prin intermediul organelor de simț (văz, miros, senzație tactilă). Prin această metodă se determină indicatorii de calitate ai mărfii, precum sînt: aspectul exterior (culoarea, forma, consistența, tușeul și luciul fibrelor), mirosul, senzația tactilă, prezența defectelor.

În dependență de organele de simț folosite și a indicatorilor determinați, se disting următoarele subgrupe ale metodei organoleptice:

vizuală;

tactilă.

În timpul aplicării metodei organoleptice, în conformitate cu documentația normativ-tehnică, pot fi utilizate mijloace tehnice, care sporesc puterea de rezoluție a organelor de simț (lupa, rigla, cîntarul, microscopul).

Metoda de măsurare – determinarea indicatorilor de calitate ai producției, efectuată în baza mijloacelor tehnice de măsurare.

Esența majorității metodelor de măsurare se bazează pe utilizarea anumitor proprietăți ale mărfurilor sau proceselor care decurg în ele și care se transformă în semnal analitic, care poate fi măsurat.

În dependență de faptul care procese stau la baza metodei sau ce fel de proprietăți se utilizează, metodele de măsurare se clasifică în:

fiziologice (biologice);

merceologico-tehnologice;

chimice (comportarea la agenți chimici);

fizice (masă specifică, culoare, luciu,lungime, finețe sau densitate de lungime, rezistență specifică, alungire la rupere, higroscopicitatea);

termice (conductibilitate, stabilitate termică, comportare la flacără, la acțiunea luminii ).

Cu ajutorul metodei de măsurare se determină valoarea indicatorilor calității precum sînt: masa articolului, dimensiunile articolului, componența.

Capitolul II. DECLARAREA MĂRFURILOR ÎN VAMĂ

Metodele de determinare a valorii în vamă

La momentul trecerii peste frontiera vamală, indiferent de regimul vamal ales, urmează a fi aplicate prevederile vamale și o importanță deosebită în acest context constituie anume procedura de încasare a plăților vamale, denumite în legislația națională „drepturi de import/export”, calculate în baza valorii în vamă a mărfii, care reprezintă o noțiune distinctă de valoare a mărfii în sens comercial sau civil, proprie numai domeniului vamal.

Determinarea valorii în vamă este una dintre problemele esențiale ale politicii vamale ale Republicii Moldova, dat fiind faptul că valoarea în vamă a mărfii reprezintă baza impozabilă pentru calcularea drepturilor vamale de import/export fiind, astfel, un obiect de interes atît pentru organele de stat, în persoana organelor vamale, cît și pentru participanții la activitatea economică externă.

Principiile pe care se bazează normele Articolului 7 al GATT 1994 :

Valoarea în vamă trebuie să se bazeze pe „valoarea reală” care constituie prețul mărfii importate sau de alt tip în vînzări în cursul obișnuit al comerțului în baza condișiilor competitive depline.

Dacă „valoarea reală” nu poate fi determinată, vama trebuie să folosească cel mai apropiat echivaent determinabil.

Valoarea în vamă nu trebuie să se bazeze pe valoarea mărfii de origine națională sau pe valori arbitrale sau fictive.

Valoarea în vamă nu trebuie să includă taxe interne privin produsu pe care țara de origine sau export îl rambursează sau scutește.

Convertirea valutei trebuie să reflecte în mod efectiv valoarea curentă a valutei în tranzacțiile comerciale.

Unde prețul mărfii importate este determinat de cantitatea procurată, valoarea în vamă trebuie să fie bazată pe prețuri pentru cantitățile coparabile, sau atît timp cît rezultatul nu dezavantajează importatorul, pe prețurile care implică cantități enorme în vînzări, în comerțul dintre țările de import și export.

Guvernele trebuie să publice metodele de determinare a valorii în vamă.

Guverenele trebuie să raporteze pașii pe care i-au efectuat pentru implimentarea articolului 7.

Valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode:

în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă;

în baza valorii tranzacției cu marfă identică;

în baza valorii tranzacției cu marfă similară;

în baza costului unitar al mărfii;

în baza valorii calculate a mărfii;

prin metoda de rezervă.

Principala metodă dintre cele specificate este metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfă respectivă. Dacă această metodă nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode.

Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă

Valoarea tranzacției reprezintă orice sumă pe care cumpărătorul este de acord să o plătească pentru a obține mărfurile. Cu alte cuvinte, cumpărărtorul și vînzătorul înșiși determină valoarea bunurilor importate. Avînd în vedere această definiție, autoritatea vamală nu poate respinge un preț declarat de importator pe motivul că:

este mai mic decît prețurile predominante pe piață;

este mai mic decît prețurile pentru bunurile identice din alte tranzacții;

este vorba despre o vînzare la reducere.

Valoarea în vamă pentru aceleași tipuri de bunuri poate varia în cadrul tranzacțiilor dintre diferiți cumpărători și vînzători sau chiar între aceleași părți, dar în tranzacții diferite în timp.

La determinarea valorii mărfii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit, în valoarea tranzacției se include următoarele componente în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii:

cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal:

cheltuielile aferente asigurării;

cotu transportului;

costul încărcării, descărcării și transbordării mărfii;

cheltuieliule suportate de cumpărător:

comisionele și primele pentru brokeri, cu excepția comisioanelor pentru achiziționarea mărfii;

costul containerelor și/sau al altui ambalaj de folosință repetată, dacă, în corespundere cu Nomenclatorul de mărfuri, acestea sunt considerate un tot întreg cu marfa;

costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj și al lucrărilor de ambalare;

valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri și servicii oferite, direct sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preț redus, în scopul utilizării la producerea ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în prețul efectiv plătit sau de plătit:

materiale, componente, părți și alte elemente similare, încorporate în marfă;

instrumente, matrițe, forme și alte componente similare, utilizate la producerea mărfii;

lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă și design, planuri și schițe, executate în afara țării și necesare pentru producerea mărfii;

redevențele și taxele pentru licențe, pe care cumpărătorul trebuie să le achite, direct sau indirect, drept condiție a vînzării a mărfii evaluate, în măsura în care aceste redevențe și taxe pentru licențe nu au fost incluse în prețul efectiv plătit sau de plătit, cu excepția redevențelor și a taxelor pentru licențe plătite de către cumpărător pentru dreptul de reproducere și distribuire a producției cinematografice;

partea din venitul de la orice revînzar, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar reveni, direct sau indirect vînzătorului.

Sunt totuși două restricții aplicate în general la art.11 din Lege.

Prima, și o restricție evidentă, este aceea că organul vamal nu trebuie să adauge vrio sumă la prețul mărfii în factură dacă vînzătorul deja a inclus în costul pentru elementul prevăzut la art.11 alin (1) în prețul pentru bunuri.

A doua restricție: orice adăugare la preț conform art.11 alin(4)trebuie să fie bazată pe „date obiective și cuantificabile”.

Articolul 11 alin.(4) din Lege determină cazurile în care nu poate fi aplicată metoda de tranzacție:

există restricții în privința drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate, cu excepția restricțiilor:

stabilite de legislație;

în privința regiunii geografice în care marfa poate fi evîndută;

care nu influențează esențialprețul mărfii;

vînzarea mărfii și valoarea tranzacției depind de rspectarea unr condiții a căror acțiune nu poate fi luată în considerare;

informația folosită de declarant la anunțarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu este confirmată prin acte;

participanții la tranzacție sunt persoane interdependente, cu excepția cazurilor cînd interdependența lor nu influențează valoarea tranzacției și aceasta este acceptată în scopuri vamale în sensul art.11 alin.(5).

Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii tranzacției cu marfa identică

În conformitate cu art.12 din Lege, dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi determinată în baza dispozițiilor art.11, valoarea în vamă a mărfurilor se va determina aplicînd valoarea tranzacției mărfurilor identice:

vîndute pentru a fi introduse pe teritoriul Republicii Moldova;

introduse concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care urmează a fi evaluată;

introduse aproximativ în aceeași cantitate și/sau în aceleași condiții comerciale.

La utilizarea acestei metode, drept bază se ia valoarea tranzacției cu marfă identică. Se consideră identice mărfurile care se aseamănă în toate privințele cu marfa evaluată, inclusiv:

caracteristicile fizice;

calitatea mărfii și reputația ei pe piață;

țara de origine;

producătorul.

Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii tranzacției cu marfă similară

Mărfuri similare se consideră mărfurile care, deși nu se aseamănă sub toate aspectele, au caracteristici asemănătoare și sunt produse din materiale asemănătoare, ceea ce le permite să indeplinească aceleași funcții și să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor, reputația lor și existența unei mărci de producție sau de comerț sînt factori care urmează a fi luați în considerarela determinarea similitudinii mărfii.

La determinarea similituinii mărfurilor se iau în considerare următoarele caracteristici:

calitatea, existența mărcii comerciale, reputația pe piață;

țara de origine;

producătorul.

Aplicarea de către organul vamal a aticolelor 12 și 13 ca metodă de evaluare este limitată la acele situații în care valoarea în vamă nu poate fi determinată de metoda valorii de tranzacție în baza articolului 11. În practică aceasta înseamnă că utilizarea metodelor de determinarea a valorii în vamă prin aplicarea dispozițiilor art.12 și art.13 vor surveni prioritar în trei situații, cînd metoda tranzacției nu poate fi folosită:

într-o tranzacție a părții afiliate, dacă organul vamal a aflat că relația a influențat preșul mărfurilor importate.

attunci cînd mărfurile nu au fost importate ca urmare a unei vînzări(de exemplu, importurile cu închiriere, cadouri etc.)

atunci cînd organul vamal stabilește că prețul declarat de către importator sau documentele concludente nu prezintă încredere sau, în caz contrar, nu conțin informație suficientă pentru a cacula o valoare a tranzacției.

Metoda determinării valorii în vamă în baza costului unitar al mărfii

Prevederile art.15 din Lege dispune că, în cazul în care marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat) este vîndută în țara de import în starea în care a fost importată , valoarea în vamă a acestei mărfi, conform prevederilor articolului menționat, se va baza pe prețul unitar corespunzător vînzării acestei mărfi ori vînzării mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sunt în relații de interdeendență cu vînzătorul, și cu condiția deducerii:

comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obișnuit, beneficiilor și cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeași clasă sau de același tip;

cheltuielilor obișnuite de transport și de asigurare, precum și cheltuielilor conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova;

drepturilor de import și taxelor posibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea mărfurilor.

Condițiile valorii costului unitar

Prețul, la care mărfurile importate sînt vîndute în țara de import, este punctul de plecare în calcularea valorii deductive. Așadar, este important faptul ca această vînzare internă, pe care va fi bazată valoarea deductivă, să reprezinte valoarea de piață reală pe cît este de posibil. Din acest motiv, se impun anumite cerințe tehnice pentru asigurareaintegrității tranzacției de vînzare. Acestea sunt:

vînzarea trebuie să fie prima vînzare comercială care trebuie să aibă loc după importare către persoana care nu are legătură cu cumpărătorul.

cumpărătorul în țara de import nu putea să aprovizioneze vînzătorul străin cu careva contribuții la producere.

prețul de vînzare utilizat pentru determinarea valorii în vamă trebuie să fie prețul unitar la care mărfurile importate (sau mărfurile identice sau similare) sînt vîndute „în cea mai mare cantitate”.

Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii calculate a mărfii

Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii calculate este prevăzută de dispozițiile art.16 din Lege. Valoarea în vamă a mărfii se va baza pe valoarea calculată a acesteia, incuzînd:

valoarea sau prețul materialelor și operațiunilor de fabricarea sau ale altor lucrări pentru producerea mărfii;

volumul beneficiilor și cheltuielilor generale, egal celui inclus, de obicei, în cuantumulvînzărilor de mărfuri de aceeași clasă sau de același tip cu marfa de evaluat, fabricate de producători, cu destinația țării de import;

orice cheltuieli prevăăzute în art.11 alin(1) lit.a).

Valoarea în vamă a mărfii este determinată, de regulă, pe baza informațiilor existente în țara de import. Totuși în scopul determinării valorii calculate, ar fi necesar să se examineze costul de producție al mărfii evaluate și alte informații care pot fi obținute în afara țării de import. Utilizarea metodei valorii calculate va fi în general, limitată în cazul cînd cumpărătorul și vînzătorul sunt persoane interdependente și cînd producătorul este dispus să comunice autorităților țării de import datele necesare în vederea stabilirii costului de producție și să acorde facilități pentru eventualele verificări.

Metoda determinării valorii în vamă în baza metodei de rezervă

De regulă, în vederea determinării valorii în vamă a mărfurilor se aplică cele cinci metode – de la valoarea de tranzacție pînă la valoarea calculată. Totuși, în cazul în care nu a fost posibil de aplicat metodele 1-5, Acordul oferă în calitate de un sistem de evaluare complet metoda de rezervă de determinare a valorii în vamă, care se va aplica în cazul cînd celelalte cinci metode au fost imposibil de aplicat.

Declarația vamală

Declarația vamală este un document emis unilateral, prin care o singură persoană demonstrează, în formele și procedeele specificate legislația vamală, decizia de a plasa mărfurile sub o anumită destinție vamală.

Tipărirea formularelor standardizate a declarației vamale în detaliu cu regim special poate fi efectuată de către tipografii doar la comanda Serviciului Vamal.

Formularele declarației vamal în detaliu se tipăresc și se utilizează în seturile de exemlare conform formalităților vamale necesar. Un set de formulare reunește toate exemplarele declarației vamale în detaliu indispensabil unei proceduri vamale, unite la cotor. Proprietatea de autocopiere se referă la posibilitatea copierii unor date completate pe un exemplar al declarației vamale în detaliu pe exemplarul sau exemplarele succesive ale unui set care corespunde procedurii vamale, fără a fi nevoie de a se intervei direct asupra fiecărui exemplar. O altă caracteristică distinctă ale exemplarelor declarațiilor vamale, chenarul și denumirea rubricilor care le conțin acestea, e necesar a fi imprimate în culoare verde, iar în partea dreaptă, pe verticală este imprimtă o linie continuă sau/și discontinuă de culori diferite.

Declarația vamală în detaliu este compusă dintr-un set care include numărul de exemplare corespunzător procedurii vamale și este format din declarația vamală primară și, după caz, declarația(iile) vamală(e) complementară(e): (Anexa 4)

declarația vamală primară – exemplarele declarației vamale în detaliu utilizate pentru declararea în detaliu a mărfurilor clasificate la un singur cod tarifar;

declarația vamală complementară – exemplarele declarației vamale în detaliu folosite împreună cu exemplarele declarației vamale primare, pentru declararea mărfurilor care se repartizează la coduri tarifare diferite sau care, deși se clasifică la același cod tarifar, prezintă caracteristici diferite, în special în ceea ce privește originea și care determină alte tratamente tarifare preferențiale.

Declarația vamală în detaliu nu se depune în următoarele cazuri:

mărfurile importate sau exportate de către persoanele juridice în scopuri necomerciale, a căror valoare în vamă nu depășește suma de 100 de euro;

mărfurile introduse sau scoase în/din teritoriul vamal de persoanele fizice, cu excepția subiecților antreprenoriatului, atunci cînd la vămuirea acestora se utilizează alt formular;

mijloace de plată legale, titluri și acțiuni;

mărfuri în calitate de ajutoare de urgență în caz de dezastre și calamități naturale;

mărfuri avînd statut diplomatic sau de rang similar care:

constituie cadouri către conducătorul statului sau către membrii Guvernului sau Parlamentului;

beneficiază de imunitate diplomatică sau consulară ori de rang similar (valiza diplomatică și valiza consulară);

următoarele mărfuri pentru care se face dovada că nu fac obiectul unor tranzacții comerciale:

decorații, distincții și premii onorifice, insigne și medalii comemorative;

echipament de călătorie, provizii și alte articole, inclusiv echipament sportiv, pentru uz sau consum personal, care însoțesc, preced sau urmează călătorul;

trusouri și articole de nuntă, articole legate de schimbarea locuinței, amintiri de familie;

coșciuge, urne funerare, ornamente funerare și articole pentru întreținerea mormintelor și monumentelor funerare;

material publicitar tipărit, instrucțiuni de folosire, liste de prețuri și alte articole publicitare;

produse farmaceutice folosite la evenimente sportive internaționale, cu excepția substanțelor care sînt considerate dopante, steroizilor, combinațiilor de substanțe ce dau efect stupefiant sau halucinogen;

produse folosite în cadrul măsurilor excepționale luate pentru protecția mediului sau a persoanelor;

mărfurile utilizate ca mediu de transport al informațiilor (suport informatic) cum ar fi dischete, benzi pentru calculatoare, filme, planuri, casete audio și video, care sînt schimbate în scopul furnizării de informații, precum și mărfurile care sînt complementare la o livrare anterioară, cum ar fi actualizările bazelor de date sau programelor informatice transmise gratis;

mărfuri care fac obiectul traficului necomercial între persoane rezidente în zonele de frontieră (traficul de frontieră); produse obținute de producătorii agricoli pe proprietăți aflate în afară, dar adiacente teritoriului național în care își desfășoară activitatea principală, potrivit reglementărilor în vigoare.

Exemplarele declarației vamale în detaliu pot fi utilizate:

a) în set complet;

b) în set fracționat

Setul complet se utilizează numai în situația în care legislația permite ca pentru toate etapele unei operațiuni complete (expediere de mărfuri din țara de plecare, tranzit, introducere de mărfuri în țara de destinație), să fie completate de la expediere toate exemplarele declarației vamale în detaliu necesare acestor operațiuni.

Setul fracționat se utilizează atunci cînd pentru fiecare din etapele unei operațiuni complete (expediere de mărfuri, tranzit, introducere de mărfuri) se depun separat seturile de exemplare ale declarațiilor vamale aferente fiecărei etape.

12. Exemplarele declarației vamale în detaliu au următoarea destinație:

a) exemplarul 1 se păstrează de biroul vamal de expediție sau export;

b) exemplarul 2 servește la colectarea informațiilor statistice privind exportul;

c) exemplarul 3 revine expeditorului sau exportatorului, după acordarea liberului de vamă;

d) exemplarul 4 însoțește mărfurile expediate sub regimul de tranzit și este reținut de biroul vamal de destinație;

e) exemplarul 5 însoțește mărfurile aflate în tranzit pînă la biroul vamal de destinație și este retrimis biroului vamal de plecare pentru confirmarea încheierii regimului de tranzit;

f) exemplarul 6 este păstrat de biroul vamal de import;

g) exemplarul 7 este destinat pentru colectarea informațiilor statistice privind importul;

h) exemplarul 8 revine titularului, după acordarea liberului de vamă.

În cazul dispozițiilor legale potrivit cărora sînt necesare copii ale declarațiilor vamale, se pot utiliza fie exemplare suplimentare, fie fotocopii ale exemplarului destinat declarantului.

Proceduri simplificate de vămuire și declarare

Începînd cu 1 ianuarie 2014, Codul Vamal al RM a fost completat cu o secțiune nouă – „Agent Economic Autorizat” (Authorised Economic Operator), în continuare – AEO.

Prevederile Codului au fost armonizate cu cele europene și practic transpun reglementările Codului Vamal comunitar.

Astfel Codul prevede trei tipuri de certificate, similare sistemului din UE, și anume:

AEOC – pentru a beneficia de simplificări vamale;

AEOS – pentru a beneficia de anumite facilități la controlul vamal cu privire la siguranță și securitate;

AEOF – o combinație între cele două.

AEO este un partener de încredere al autorităților vamale ce poartă o emblemă care certifică competența, transparența și profesionalismul cu care el desfășoară operațiuni vamale.

Institutul AEO a fost conceput cu scopul simplificării procedurilor de control pentru agenții economici care asigură propriul sistem de securitate și securitatea lanțului de distribuție a mărfurilor.

Un certificat AEO fie facilitează accesul la simplificările procedurilor vamale, fie îl îndreptățește pe titular să se bucure de anumite facilități privind controalelevamale fizice și documentare. (Anexa 5)

Statutul AEO aduce persoanei autorizate mai multe beneficii și avantaje, printre care:

Reducerea numărului de controale. Astfel agenții economici vor avea un punctaj de risc redus și se vor bucura de traversări mai rapide ale frontierei. De menționat că organele vamale efectuează mai puține controale în cazul AEO, deoarece aceștea fac obiectul unor controale mai amănunțite înainte de data acordării statutului

Tratament prioritar la efectuarea controlului. În cazul în care, în urma analizei de risc, organul vamal selectează în vederea efectuării unui control suplimentar, titularul AEO va avea modul prioritar, respectiv va fi verificat primul.

Posibilitatea de alege locul controlului. Agentul economic poate solicita contolul vamal în alte locuri decît locul aflării organului vamal, aceasta permite efectuarea controlului la termen scurt și cu cele mai mici costuri.

Facilitarea accesului la proceduri simplificate de vămuire.

Reducerea setului de date care trebuie incluse în declarațiile sumare.Agentul economic are dreptul să depună declarații vamale sumare, furnzînd informații asupra unui număr redus de date.

Îmbunătățirea relațiilor cu vama și obținerea statutului de „parteneri de înredere”.

Titularul AEOC este în drept să beneficieze de:

Facilitarea accesului la Proceduri simplificate de vămuire prevăzute în Secțiunea a 271 Cod vamal și anume declararea simplificată și vămuirea la domiciliu;

Reducerea numărului de controale fizice și documentare;

Prioritate în cazul în care este selectat pentru astfel de verificări;

Posibilitatea de a solicita un anumit loc pentru efectuarea unui astfel de control.

Obținerea statutului de AEO nu constituie o obligație impusă operatorilor economici, cererea poate fi solicitată de orice agent economic care participă la comerțul exterior.

Pricipalele etape de emitere a certificatului AEO:

• autoevaluarea solicitantului privind corespunderea cerințelor

• depunerea cererii de solicitant

• acceptarea actelor de către vamă

• examinarea cererii

• preaudit al solicitantului

• emiterea certificatului

• monitorizarea activității AEO

• reevaluarea titularului certificatului

ÎCS.„F.A.Fashion” SRL fiind titular a procedurii de vămuire la domiciliu din septembrie 2013, atunci cînd a trecut evaluarea și verificarea amănunțită, în septembrie 2014, depune doar cererea prin care specifică tipul de certificat AEO, entitatea fiind scutită de alte formalități.

Procedura de vămuire la domiciliu (PVD) – permite ca plasarea mărfurilor și mijloacelor de trensport sub un regim vamal să se desfășoare la sediul declarantului sau în alte locuri desemnate sau aprobate de organul vamal.

PVD în cazul importului

Pentru derularea procedurii de vămuire la domiciliu se parcurg următoarele etape:

Dirijarea mărfurilor la sediul titularului sau, după caz, către alte locuri stabilite și aprobate de Serviciul Vamal; (mărfurile destinate plasării sub regim vamal de import sînt dirijate direct la locul aprobat pentru descărcare, stabilit în autorizația pentru utilizarea procedurilor simplificate). (Anexa6)

Notificarea biroului vamal privind sosirea mărfurilor (în cadru întrepriderii Î.C.S.„F.A.Fashion” S.R.L biroul vamal stabilit este 3029 Chișinău Intern3 Varnița)

Transmiterea răspunsului biroului vamal privind decizia de intervenție sau neintervenție;

Descărcarea și recepționarea mărfurilor;

Înscrieirea mărfurilor în evidența contabilă;

Depunerea la biroul vamal a declarațiilor suplimentarecu caracter global, periodic sau recapitulativ, plata drepturilor de import și regularizarea diferențelor, după caz.

PVD la export

PVD se aplică în baza Autorizației fără prezentarea mărfurilor organului vamal și cu deschiderea tranzitului de către titularul statului de expeditor agreat.

PVD cuprinde următoarele etape:

Notificarea organului vamal privind sosirea mijlocului de transport pentru încărcarea mărfurilor. Notificarea se efectuează imediat după sosirea efectivă a mijlocului de transport, prin depunerea de către titularul PVD a avizului de încărcare întocmit în forma electronică prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor. Avizul de încărcare poate fi trensmis și înafara programului de lucru al organului vamal la solicitarea titularului PVD și acceptat de organul vamal. Serviciul Vamal poate accepta scutire de la transmiterea avizului de încărcare, în baza cererii justificate ale titularului PVD.

Î.C.S.„F.A.Fashion” S.R.L. se folosește de regimul de perfecționare activă care constă în importarea de mărfuri și punerea lor în circulație, ca mai apoi să fie exportate sub formă de produs finit. În acest caz, regimul vamal de perfecționare activă se efectuează cu încasarea drepturilor de import și restituirea acestora la realizarea exportului.

Astfel, în momentul exportului la declarația vamală (Anexa 4) se vor anexa următoarele acte:

Autorizația de perfecționare activă (ACT20143000000013310 din 06.03.2014);

Contractul de prestare a serviciilor (Nr.01 din 15.11.2011);

Scrisoarea de trăsură internațională prevăzută de tip CMR, carre constituie dovada materială a condițiilor de încheiere a contractului de transport în trafic internațional de mărfuri, precum și dovada primirii mărfii de către transportator (Anexa 7);

Pașaportul tehnic a mijlocului de transport;

Factura comercială (Invoice), care se emite din numele Exportatorului pe numele Importatorului pentru fiecare unitate de transport în parte, în 4-6 exemplare originale (invoice 1586 NEC)(Anexa 8) și certificatul de origine în original (Anexa 9). Confecțiile care au drept materia primă de origine europeană au nevoie invoice separat care va fi notat invoice 1585 EC-GSP (Anexa 10) și certificat de origine EURO 1 (Anexa 11).

Lista tuturor declarațiilor vamale precedente care se închid parțial sau total.

Capitolul III. ACTIVITATEA ECONOMICO-FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

Caracteristica întreprinderii

Î.C.S. „F.A. FASHION” S.R.L. este o întreprindere cu capital străin care are ca obiectiv principal fabricarea articolelor de îmbrăcăminte pentru femei, a fost înființată în anul 2005 și este o societate cu răspudere limitată, cu capitalul social 2 356 280,55 lei.

Întreprinderea își desfășoară activitatea de comerț pe teritoriul Republicii Moldova, cu sediul bd. Moscova, 21, mun. Chișinău, avînd ca obiect principal de activitate:

Fabricarea de articole de îmbrăcăminte;

Comerțul cu amănuntul al îmbrăcămintei;

Comerțul cu ridicata al îmbrăcămintei și încălțămintei;

Comerțul cu amănuntul al textilelor;

Comerțul cu ridicata al textilelor.

Fapt confirmat prin extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice Nr.24788 din 07.10.2014. (Anexa 12)

În 2006, Î.C.S. „F.A. FASHION” S.R.L., a stabilit o legatură de colaborare cu firma „Europride” LTD, Marea Britanie, care livrează pentru prelucrare materialele principale și auxiliare, iar Î.C.S. „F.A. FASHION” S.R.L., Republica Moldova, prestează servicii de confecționare a articolelor din materiale textile și tricotate, conform comenzilor, de către personal calificat, pe suprafețele de producție cu folosirea utilajului tehnologic specializat. Actualmente, domeniul principal de activitate dintre cele două companii este comerțul cu ridicata și cu amănuntul.

Ca formă organizatorico – juridică Î.C.S. „F.A. FASHION” S.R.L. este o Societate cu Răspundere Limitată înregistrată la Camera Înregistrării de Stat al Republicii Moldovei la 17.06.2005, cu numărul de identificare de stat 1005600029382 (Anexa 13). În urma studierii documentelor de înregistrare prezentate, a actului de constituire al întreprinderii, contractelor, documentației tehnologice, examinării vizuale a încăperilor de producere, inițierii cu procesul procesul tehnologic și utilajul, cu ajutorul căruia se efectuează procesul de producere, de asemenea cu mostrele producției finite, s­a constatat, că Î.C.S. „F.A. FASHION” S.R.L., Republica Moldova, se specializează în domeniul fabricării confecțiilor și articolelor tricotate în asortiment.

Încăperile de birou, de producere, de depozit amplasate pe adresa: bd. Moscova, 21, mun. Chisinau, pe o suprafață totală de 3500,03 m2, inclusiv:

­ Încăperea oficiului ˗ 132,26 m2;

­ Încăperi de producere și depozit ˗ 2977,69 m2;

­ Altele ˗ 390,08 m2, sunt arendate de la S.A.„Mezon ” potrivit contractului de locațiune Nr.275/2014.

Structura organizațională reprezintă ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice (direcții, compartimente) și relațiile acestora orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale întreprinderi.

Î.C.S. „F.A. FASHION” S.R.L. mun. Chișinău bd.Moscova 21 este condusă de un directorul general, activitatea întreprinderii este gestionată prin interdependența a mai multor departamente. Structura organizatorică este prezentată în organigrama Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. (Anexa 14).

În condițiile de piață actuale caracterizate printr-o concurență puternică, modernizarea și progresul tehnologic este foarte important pentru orice întreprindere . Conform publicației periodice a serviciului vamal „VAMA” în urma realizării Top 100 importatori Î.C.S. „F.A. FASHION” S.R.L. se află pe locul 58 în 2014, cînd în 2013 se afla pe locul 93, acest fapt demonstrează creșterea comenzilor primite de la „Europride” LTD, Marea Britanie, și tendința de progres a companiei. Și în Top 100 exportatori se observă spiritul de dezvoltare astfel de la locul 36 în 2013, întreprinderea în au 2014 ajunge pe locul 24 .

Totodată, pentru îndeplinirea la timp și calitativă a comenzilor compania a încheiat, în baza contractului Nr.111 din 17.04.2006 cu firma „Europride” LTD, contracte de colaborare privind confecționarea articolelor de îmbrăcămine în asortiment cu un șir de agenți economici din Republica Moldova, printre care:

IM „EUROJERSEY” S.R.L., Republica Moldova, or.Ceadîr­Lunga;

IM „AYDISU” S.R.L., Republica Moldova, r­nul.Strășeni, s.Vorniceni;

B.M. „PORTAVITA” S.R.L., Republica Moldova, mun.Chișinău;

S.R.L. „INFINITEXTIL” , Republica Moldova, mun.Chișinău;

„TAP FASHION” S.R.L., Republica Moldova, or.Taraclia;

„EXTRATEXTIL” S.R.L., Republica Moldova, mun.Chișinău;

„LUXTORE” S.R.L., Republica Moldova, mun.Chișinău;

IM „FASHION GROUP” S.R.L., Republica Moldova, mun.Bălți;

„GL CONFECȚII” S.R.L., Republica Moldova, mun.Chișinău;

„HAINE TEXTL GRUP” S.R.L., Republica Moldova, or.Comrat;

„M.Z. TEXTL GRUP” S.R.L., Republica Moldova, or.Comrat.

Pentru executarea procesului de producere „F.A. FASHION” S.R.L. folosește utilajul propriu în cantitate de 181 bucăți, care se află în balanța întreprinderii, fapt confirmat prin informația din raportul financiar al întreprinderii, Contul 123„Mijloace fixe” la data de 30.06.2014 și anume:

Mașini de fasonat nasturi – 3 bucăți;

Mașini de cusut beika – 13 bucăți;

Mașini de fixat butoniere – 2 bucăți;

Mașini pentru etapa de pregătire­croire EASTMAN – 5 bucăți;

Mașini de cusut liniare – 69 bucăți;

Surfilatoare – 54 bucăți;

Mașini special cu două ace – 16 bucăți;

Ploter printer − 2 bucăți;

Mese pentru călcat – 7 bucăți;

Aparat pentru tăiat pachete din polietilenă – 2 bucăți;

Fier de călcat – 7 bucăți.

Caracteristica indicatorilor activității economico-financiare

Veniturile din vînzări (volumul vînzărilor, vînzările nete) reprezintă afluxuri de avantaje economice generate în cursul anului de gestiune în urma vânzării produselor, mărfurilor, prestării serviciilor, îndeplinirii contractelor de construcție. Aceste avantaje pot îmbrăca diferite forme: încasări de mijloace bănești, intrări ale activelor nemonetare, recepționări ale serviciilor prestate de terți etc.

Necesitatea analizei veniturilor din vânzări rezultă din importanța informației analitice pentru luarea deciziilor de către conducerea întreprinderii și de utilizatorii externi ai informației din Rapoartele financiare (investitorii reali și potențiali, creditorii, furnizorii, concurenții, organele fiscale etc).

Costul vânzărilor reprezintă o parte din consumurile aferente produselor, mărfurilor vândute și serviciilor prestate. Acesta cuprinde:

la întreprinderile de producție – consumurile materiale directe, consumurile directe privindretribuirea muncii, inclusiv contribuțiile pentru asigurările sociale, consumurile indirecte deproducție aferente produselor vândute;

la întreprinderile de comerț – valoarea de bilanț a mărfurilor vândute (suma cea mai micădintre valoarea de intrare a mărfurilor procurate și valoarea realizabilă netă);

la întreprinderile de prestări servicii – consumurile de materiale, consumurile privindretribuirea muncii, precum și consumurile indirecte de producție aferente serviciilor prestate.

Profitul brut reprezintă veniturile realizate minus totalul cheltuielilor efectuate înregistrate în contabilitate.

Cheltuielile comerciale sunt cheltuielile aferente desfacerii produselor, mărfurilor și prestărilor de servicii, și anume: cheltuielile privind operațiunile de marketing, cheltuielile privind ambalajele și ambalarea produselor și mărfurilor, cheltuielile de transport privind desfacerea, cheltuielile de reclamă, cheltuielile privind reparațiile și deservirea cu termen de garanție aproduselor și mărfurilor vândute, cheltuielile aferente creării rezervelor pentru datorii dubioase, cheltuielile privind returnarea și reducerea prețurilor la mărfurile vândute etc.

Cheltuielile generale și administrative cuprind cheltuielile privind deservirea și gestiunea întreprinderii în ansamblu: cheltuielile privind uzura, reparația și întreținerea mijloacelor fixe, cheltuielile privind amortizarea activelor nemateriale cu destinație generală gospodărească; cheltuielile de întreținere a personalului administrativ și de conducere; impozitele, taxele și plățile virate în buget potrivit legislației în vigoare (cu excepția impozitului pe venit), precum și taxa pevaloarea adăugată nerecuperată, accizele; cheltuielile în scopuri de binefacere și sponsorizare etc.

Alte cheltuieli operaționale cuprind cheltuielile privind vânzarea altor active curente; cheltuielile privind arenda operațională; cheltuielile sub formă de amenzi, penalități, despăgubiri; cheltuielile din modificarea metodelor de evaluare a activelor curente; cheltuielile aferente dobânzilor pentru credite și împrumuturi; consumurile indirecte de producție nerepartizate; lipsurile și pierderile din deteriorarea valorilor; cheltuielile aferente produselor rebutate, precum și cheltuielile aferente anulării comenzilor de producție, încetării activității unității de producție care nu a fabricat produse și cheltuielile anticipate care s-au dovedit a fi inutile.

Profitul brut (pierderea globală) reprezintă profitul (pierderea) obținut din vânzarea produselor, mărfurilor și serviciilor prestate și se determină ce diferența dintre veniturile din vânzări și costul vânzărilor.

Profitul (pierderea) din activitatea operațională reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile obținute de întreprindere din activitatea de bază. determinată de statutul acesteia.

Profitul (pierderea) din activitatea de investiții este diferența dintre veniturile și cheltuielile obținute de întreprindere din operațiunile ce țin de mișcarea activelor pe termen lung.

Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile aferente operațiunilor legate de modificările în mărimea și structura capitalului propriu și mijloacelor împrumutate.

Profitul (pierderea) din activitatea economico-financiară este rezultatul financiar obținut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din activitățile operațională, de investiții și financiară.

Profitul (pierderea) excepțional este diferența dintre veniturile și cheltuielile apărute ca rezultat al evenimentelor și operațiunilor excepționale neprevăzute.

Profitul (pierderea) până la impozitare este profitul (pierderea) obținut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din toate tipurile de activități și rezultatul excepțional. Profitul (pierderea) până la impozitare este numit profit (pierdere) contabil.

Profitul net (pierderea netă) este profitul (pierderea) care rămâne la dispoziția întreprinderii după calcularea cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit și se determină ca diferența dintre profitul (pierderea) până la impozitare și cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit.

Caracteristica activității de producție

Stabilirea obiectivelor întreprinderii în domeniul activității de producție și comercializare constituie un act decizional privind politicile sale de afaceri.

Sistemul întreprindere este unul deschis, iar realizarea obiectivelor sale presupuneun schimb permanent de resurse cu mediul ambiant, care se desfășoară după modelul „intrare-transformare-ieșire”.

Mărimile de intrare în sistem exprimă cantitatea și calitatea materiilor prime, materialelor, energiei, combustibilului, forței de muncă, echipamentelor tehnice, informațiilor, mijloacelor financiare etc. supuse transformării în scopul obținerii mărimilor de ieșire din sistem sub forma produselor, serviciilor prestate și lucrărilor executate destinate satisfacerii unor nevoi sociale.

Pentru a-și dovedi viabilitatea, sistemul întreprindere trebuie să-și sporească posibilitatea de adaptare și stabilitate prin perfecționarea parametrilor de funcționare, a structurii și comportamentului său. Afirmația este cu atât mai viabilă cu cât în economiile de piață cele mai multe întreprinderi își desfășoară activitatea în condiții de risc și incertitudine.

Teoria și practica economică recomandă utilizarea unui sistem de indicatori valoricia căror putere cognitivă permite sesizarea și comensurarea unor aspecte definitorii privindaprecierea dimensiunilor activității întreprinderii, evaluarea rezultatelor și performanțelor sale comerciale.

Pentru a înțelege utilitatea folosirii sistemului de indicatori valorici meniți a dimensiona activitatea de producție și comercializare, trebuie cunoscut conținutul fiecărui indicator în parte.

Cifra de afaceri. Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază volumul activității întreprinderii. În termeni concreți, ea face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare, contribuind la diagnosticarea și evaluarea economică a întreprinderii, la estimarea eficienței managementului practicat.

Producția obținută destinată livrării. Indicatorul producția obținută destinată livrării reprezintă rezultatul direct și util al activității industriale productive, exprimând valoarea produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate în cursul unei perioade de timp și care urmează a fi vândute (livrate, respectiv valorificate) în afara întreprinderii. Deși, nu se regăsește printre indicatorii din contul de profit și pierdere și nici printre cei ai tabloului soldurilor intermediare de gestiune, producția obținută destinată livrării este totuși un indicator util pentru estimarea rezultatului potențial al exploatării (profit sau pierdere), deoarece oferă o mai bună corelare cu indicatorii de efort în vederea calculării eficienței activității întreprinderii.

Producția exercițiului sau producția globală. Indicatorul în cauză reflectă volumul total al activității productive desfășurată de către firmă pe perioada unui exercițiu financiar.
Indicatorul “producția exercițiului”, sau “producția globală”, își dovedește necesitatea și utilitatea, în principal, în analiza activității întreprinderilor cu ciclu lung de fabricație unde producția neterminată are un volum însemnat, iar finalizarea produselor se realizează după o lungă perioadă de timp.

Valoarea adăugată – reprezintă surplusul de încasări peste valoarea consumurilor provenind de la terți, respectiv bogăția creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane și financiare ale întreprinderii. În ceea ce privește producția de bunuri sau servicii, valoarea adăugată permite aprecierea structurii și metodele de producție ale întreprinderii prin intermediul gradului de integrare (ca raport între valoarea adăugată și producția corespunzătoare sau cifra de afaceri), precum și dezvoltarea sau regresul activității întreprinderii. În analiza diagnostic, valoarea adăugată prezintă importanță, pe de o parte, ca indicator de performanță economico-financiară a întreprinderii, iar pe de altă parte ca indicator în sistemul fiscalității. Sintetic, valoarea adăugată se determină prin deducerea din producția obținută (globală sau a exercițiului, exclusiv subvenții de exploatare), a consumurilor intermediare (totalul consumurilor de bunuri și servicii furnizate de terți).

Valoarea adăugată netă – exprimă valoarea nou creată într-o perioadă de timp și se determină deducând din valoarea adăugată cheltuielile cu amortizarea.

Analiza activității economico-financiare a întreprinderii Î.C.S.„F.A.FASHION” S.R.L.

Analiza economico-financiară poate fi definită ca proces de folosire a instrumentelor și tehnicilor standard pentru analiza documentelor financiare ale întreprinderii, obiectiv indispensabil pentru decizia de investiții și de finanțare pentru fundamentarea corectă a măsurilor întreprinse de conducerea întreprinderii. Pentru aceasta analiza financiară apelează la documentele de sinteză contabilă (bilanț, cont de rezultate, bugetul de venituri și cheltuieli și execuția acestuia, raportul de gestiune).

Analiza economico-financiară a stării actuale a întreprinderii e necesară pentru a stabili punctele de reper și cele slabe ale gestiunii financiare actuale (analiza internă) cu sopul fundamentării unor noi strategii sau pentru a satisface interesele partenerilor economici și financiari (analiza externă), pentru fundamentarea unor posibile acțiuni de cooperare cu întreprinderea în cauză.

Datele necesare analizei financiare a stării actuale a firmei se prezintă de formularele:

Nr. 1 „Bilanț contabil”

Nr. 2 „Raportul de profit și pierderi”

Nr. 4 „Raportul privind fluxul mijloacelor bănești”

Analiza pe verticală constă în calcularea ponderii fiecărui articol din bilanț în suma lui totală. Compararea în dinamică a acestor mărimi, ne permite de a aprecia modificărilor structurale în componeța activelor și surselor de acoperire a acestora.

Vom examina în comparație anul 2014 cu anul 2013 și 2012 suficiența veniturilor din vînzări ale Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L pentru acoperirea consumurilor și cheltuielilor și formarea profitului. În baza datelor Raportului de profit și pierderi vom alcătui tabelul analitic și vom interpreta rezultatele obținute.

Tabelul 3.1.

Analiza verticală a Raportului privind rezultatele financiare

Sursa: Raportul de profit și pierderi pentru anii 2012-2014

Datele prezentate în tabelul 3.1. reflectă o creștere nesemnificativă a consumurilor, dar și o scădere considerabilă a cheltuielilor generale și administrative în comparație cu perioadele precedente, raport cu mărimea veniturilor din vînzări, de la 94,64 % (82,87+8,83+2,94) în anul 2012 și 93,61 % (83,45+10,15+0,006) în 2013 la 91,89 % (8,59+6,97+1,33) pentru anul de gestiune, ceea ce a contribuit la creșterea cotei profitului din activitatea operațională în totalul veniturilor, de la 6,59 % și respectiv 7,49 % la 8,43 % în perioada de gestiune. Această tendință pozitivă a fost și un factor principal care a contribuit la formarea profitului net, astfel în perioada de gestiune Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. obține un profit net în mărimea relativă de 6,59 %, respectiv cu 0,91 % mai mult decît în 2013 și 1,20 % comparativ cu anul 2012. O mișcare pozitivă este observată în activitatea financiară, prin urmare Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L în anul de gestiune a obținut un profit din activitaea financiară în mărime de 1,02 % din vînzări, cînd în perioadele precedente se înregistrează o pierdere de 0,98 % și 0,39%.

Rentabilitatea reprezintă un indicator al eficienței, care exprimă capacitatea întreprinderii de a cîștiga profit.

Rentabilitatea activelor care mai poate fi numită și rentabilitatea economică, reflectă nivelul profitului obținut de la fiecare leu al mijloacelor investite în circuitul firmei, indiferent de sursa de finanțare.

Vom examina evoluția nivelului rentabilității activelor la Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. în comparație cu realizările anului precedent.

Tabelul 3.2.

Aprecierea dinamicii rentabilității activelor

Sursa: Bilanțul contabil și Raportul de profit și pierderi

Din datele tabelului 3.2. rezultă că rentabilitatea activelor la Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. are o tendință de creștere în comparație cu anul precedent, astfel aceasta s-a majorat cu 0,21 puncte procentuale. Este de menționat faptul că nivelul rentabilității activelor în anul de gestiune este unul bun, astfel pentru fiecare leu active Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L., în medie obține pînă la 61 bani profit pînă la impozitare, comparativ cu anul precedent cînd obținea 40 bani. Deci, putem concluziona că Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. utilizează eficient activele sale, chiar progresează și obține rezultate foarte bune de la un an la altul.

Rentabilitatea capitalului propriu reprezintă capacitatea întreprinderiide a-și utiliza capitalul propriu pentru a obține profit.

Vom analiza nivelul rentabilității capitalului propriu la Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. în ultimii doi ani în baza informațiilor din Bilanțului contabil și din Raportul de profit și pierderi.

Tabelul 3.3.

Analiza dinamicii rentabilității capitalului propriu

Sursa: Bilanțul contabil și Raportul de profit și pierderi

Reeșind din calculeleefectuate în tabelul 3.3. drept rezultat la Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. rentabilitatea capitalului propriu înregistrează o micșorare față de anul precedent.

Rentabilitatea capitalului propriu, calculată în baza profitului pînă la impozitare în anul precedent a constituit 4,22 %, iar în anul de gestiune cu 1,06 puncte procentuale mai puțin, adică la fiecare leu mijloace proprii a cîștigat 3,16 bani profit pînă la impozitare.

De asemenea, la entitate se înregistrează obținerea pierderilor nete în anul de gestiune, ca rezultat, rentabilitatea capitalului propriu, calculată în baza profitului net a scăzut cu 0,87 puncte procentuale.

În concluzie, putem spune că Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. nu întrebuințează eficient mijloacele proprii, ceea ce cere un studiu mai amănunțit a factorilor de influență asupra rentabilității capitalului propriu.

Pentru evoluția activității economico-financiare, entitățile își formează patrimoniul. Vom realiza aprecierea generală a mărimii și evoluției patrimoniului la Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. în comparație cu dinamica veniturilor.

Tabelul 3.4.

Analiza mărimii și evoluției patrimoniului întreprinderii

Sursa: Raportul financiar 2014

Conform datelor din tabelul 3.4. remarcăm că este o aspirație pozitivă de creștere a patrimoniului aflat la Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L., în special se observă creșterea veniturilor din vînzări cu 29,78 %, la fel și a veniturilor din toate tipurile de activități cu 28,31 %. Dacă la începutul anului de gestiune activele stăpînite de întreprindere au constituit 7 025 979 lei, atunci la sfîrșit de an se înregistrează o creștere cu pînă la 22,79 %.

Astfel, Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. își organizează activitățile sale pentru a avea un rezultat financiar pozitiv, cu o tendință de creștere și progres.

Capitolul IV. EXPERTIZA COMPLEXĂ A CONFECȚIILOR TEXTILE

4.1 Principiile generale ale expertizei mărfurilor textile

În vederea efectuării expertizei complexe ale mărfurilor textile sunt stabilite cîteva principii generale care cuprind următoarele obligații către îndeplinirea corectă și eficintă a activității experților. Expertiza complexă se execută în concordanță cu principiile legalității, respectării drepturilor și responsabilităților, confidențialității, independenței și obiectivității expertului.

Principiul legalității – pentru efectuarea expertizei confecțiilor textile, expertul împuternicit, este obligat să își realizeze activitatea conform legislației valabilă pentru momentul dat și care reglementează domeniul de activității de expertiză, de a raporta exact dispozițiile documentelor normative și legislative la emiterea concluziilor.

Respectarea drepturilor și responsabilităților – constă în efectuarea expertizei asigurîndu-se drepturile atît a expertului, cît și ale celorlalți reprezentanți sau participanți la acțiunea de analiză și expertiză. De altfel, este necesar de a se respecta responsabilitățile fiecăruia, conform procedurii stabilite de legislație.

Confidențialitatea – expertul în activitatea sa, primește informații, date și acte care pot avea caracter confidențial și nu pot fi dezvăluite, de asemenea nu pot fi utilizate în folosul personal sau al altor persoane. Este posibilă dezvaluirea informației în cazurile în care este cerută de lege, ori este o obligație profesională sau este permisă de către client.

Independența experților este un principiu care are la bază subiectivitatea, expertul trebuie să fie independent de orice parte cointeresată în rezultatele expertizei. Influența și presiunea asupra expertului cu scopul de a schimba sau influența raportul de expertiză este intolerabilă.

Obiectivitatea – se manifestă prin înlăturarea subiectivismului și efectuarea cercetărilor conform regulilor, corect și în baza aprecierilor obiective din toate laturile și sub toate aspectele, cu întrebuințarea tehnicilor de ultimă generație, utilizînd pe cît e posibil totalitatea metodelor de cercetare în domeniu. Expertul trebuie să procedeze în conformitate cu dreptul, fără prejudecăți, să nu fie în situații de incompatibilitate, de conflict de interese sau alte asemenea, de natura a determina un terț să pună la îndoiala obiectivitatea sa.

Competența experților este garantată de nivelul cunoștințelor în sfera științei merceologice și deprinderile căpătate în activitatea sa. Realizarea expertizei complexe ale confecțiilor textile presupune cunoașterea profundă a particularităților, a proprietăților fizice, chimice și a factorilor care pot influența asupra lor.

4.2 Expertiza informațională

O importanță deosebită pentru consumator în întreținerea, îngrijirea și păstrarea corectă a confecțiilor textile o are informația sau eticheta cu simbolurile de îngrijire care trebuie să însoțească fiecare unitate. Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. exportă confecțiile textile în Marea Britanie, folosind etichetele care sunt importate de la „Europride” LTD, în conformitate cu cerințele de etichetare impuse de Uniunea Europeană și care permit consumatorilor posibilitatea corespunzătoare la informațiile privind confecțiile textile pe care sunt dispuși să le procure.

Vom face o analiză informațională complexă a confecțiilor textile în cadrul Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. exportate în baza facturii comerciale 1536 Nec, privind necesitățile de etichetare și informare a consumatorilor, corespunzător cerințelor solicitate de piața europeană și conform standardelor în vigoare. Produsele textile pot fi comercializate pe teritoriul Comunității Europene doar în cazul în care ele sunt în conformitate cu Directiva 2008/121/EC care stabilește cerințele privind denumirile care urmează a fi folosite pentru descrierea fibrelor textile, la fel și sarcinile necesare a fi îndeplinite privind modul de etichetare a confecțiilor textile.

Conținutul de fibre. Confecțiile textile este necesar de a fi etichetate în așa mod încît să fie indicat conținutul de fibre și toate produsele textile trebuie să poarte o etichetă care să indice această informație, fie pe produs fie pe ambalajul produsului. Modelul WKM2539 – Pantaloni din țesături care conțin doar un tip de țesătură este indicat pe etichetă 100% Cotton, modelul M12768 – Rochii 100 % Viscose, iar pentru modelul M12899 Bluze cu un conținut de diferite tipuri de material este indicat pe etichetă următoarele indicații: 90% Nylon, 10% Elastane, Lining (căptușeală) 96% Viscose, 4% Elastane. Procentul de conținut trebuie sa fie inscripționat în ordine descendentă, este incorect de a fi inscripționarea într-o ordine încurcată.

Informațiile privind dimensiunile articolelor vestimentare. Nu se cunoaște încă o legislație privind standardizarea dimensiunilor articolelor vestimentare, se recomandă a se folosi trei standarde europene cu obiectivul de a determina principii comune de dimensionare:

EN 13402 – 1:2001: denumirea dimensiunilor pentru articolele de îmbrăcăminte – Partea 1: Termeni, definiții și proceduri de măsurare a corpului.

EN 13402 – 2: 2002: denumirea dimensiunilor pentru articolele de îmbrăcăminte – Partea 2: dimensiuni primare și secundare.

EN 13402 – 3: 2001: denumirea dimensiunilor pentru articolele de îmbrăcăminte – Partea 3: măsuri și intervale.

Conform standardului GOST 31396-2009 „Классификация типовых фигур женщин по ростам, размерам и полнотным группам для проектирования одежды” vom prezenta în tabelul 4.1. dimensiunile confecțiilor textile pentru femei, care sunt înscripționate pe etichetă.

Tabelul 4.1.

Dimensiunile articolelor vestimentare pentru femei

Articolele vestimentare confecționate de Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. au inscripționat pe etichetă următoarele date privind dimensiunile:

Modelul WKM2539 Pantaloni: S, M, L.

Modelul M12899 Bluze: UK 10/EU 38, UK 12/EU 40, UK 14/EU 42.

Modelul M12768 Rochii: UK 10/EU 38, UK 12/EU 40, UK 14/EU 42.

Informațiile privind întreținerea confecțiilor textile. Pe teritoriul Uniunii Europene întreprinderile nu sunt obligate să folosească instrucțiunile de întreținere pe etichetă, deși acest fapt este folositor și este de recomandat de a se folosi cele cinci semne de bază: întreținere generală și avertizări, spălare, uscare, călcare, curățare uscată. Pentru întreținerea confecțiilor poate fi folosit standardul internațional ISO 3758: Textile – codurile de etichetare a informațiilor referitoare la întreținerea produselor textile utilizând simbolurile, standardul stabilește un sistem de simboluri grafice, destinate utilizării în marcarea de articole din textile, precum și pentru furnizarea de informații cu privire la cel mai sever tratament care nu provoacă daune ireversibile articolului textil în timpul procesului de îngrijire , specifică utilizarea acestor simboluri pentru îngrijire. Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. folosește la toate unitățile confecționate cele cinci simboluri de bază, modelul M12899 Bluze este recomandat a fi spălat manual la o temperatură de pînă la 40oC, călcarea cu o temperatură de pînă la 150oC, a nu se folosi uscarea în tambur, curățarea uscată și folsirea înălbitorului. De asemenea pentru confecțiile delicate se mai aplică etichete imprimate de hirtie pe care este inscripționat „Delicate – din cauza țesăturii foarte delicate, trebuie de avut grijă ca tensiunea excesivă poate deteriora haina, iar acest lucru nu poate fi considerat un defect, deoarece așa este natura stofei”.

Informațiile privind țara de origine a confecțiilor textile. Pînă în acest moment nu s-au stabilit cerințe legale privind plasarea pe eticheta de însoțire a informațiilor privind țara de origine, deși Uniunea Europeană cere această informație, astfel întreprinderea Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. pentru confecțiile sale are înscripționat „Fabricat în Moldova” în 14 limbi.

Legislația europeană în legătură cu etichetarea confecțiilor textile este într-o legătură apropiată de Directiva 96/73/EC, care menționează metodele de analiză care pot fi folosite pentru verificarea structurii combinațiilor de fibre textile și dacă acestea sunt în conformitate cu informațiile inscripționate pe etichetă.

4.3 Expertiza cantitativă

Expertiza cantitativă reprezintă analiza caracteristicilor cantitative ale produselor cu punerea în practică a metodelor de măsurare. Expertiza cantitativă în cadrul Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. are drep scop stabilirea cantității unităților marfare dintr-un grup de mărfuri, multilateralitatea ambalajelor și caracteristicile unităților marfare. Expertiza cantitativă este diferită de recepția mărfurilor după cantitate prin simplu motiv că asistă la evaluare experții și nu alți reprezentanți sau responsabili de transferul bunurilor.

Expertiza cantitativă după obiectul său este mult mai obiectivă avînd în vedere faptul că reprezintă interes din ambele părți. Pentru efectuarea expertizei cantitative se vor studia mai întîi documetele si actele de însoțire la Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. pentru import va fi factura comercială (invoice) și declarația vamală, iar pentru export se va întocmi un raport de expertiză care va determina volumul de producție finită obținută din materia primă prelucrată, luînd în considerație faptul că întreprinderea activează sub regimul de perfecționare activă, este necesar de a exporta toată cantitatea care a fost importată pe teritoriul Republicii Moldova.

Expertiza cantitativă se va efectua la cererea beneficiarului Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L.

sediul: mun. Chișinău, bd. Moscovei, 21;

codul fiscal: 105600029382.

Pentru expertiza cantitativă a fost prezentată marfa: M12768 Rochii din pînză tricotată din viscoză 800 bucăți.

Pentru efectuarea raportului de expertiză cu scopul determinării volumului de producție finită obținută din materia primă prelucrată expertului se prezintă următoarele documente confirmative:

Cererea reprezentantului Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L.

Certificatul de înregistrare a întreprinderii. (Anexa 13)

Contractul nr.111 din 17.04.2006 cu firma „Europride” LTD, Marea Britanie.

Normele de consum a materiei prime. (Anexa 15). Aceste norme sunt stabilite de către „Europride” LTD, Marea Britanie, iar Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. conform normelor și fișei modelului (Anexa 16), unde este specificat tipul materialului, culoarea, mărimile și cantitatea pentru fiecare dimensiune, și celelalte caracteristici cantitative realizează comenzile.

Factura comerciale (invoice 1569 NEC).

Autorizația vamală nr. ACT 201430000013310 din 06.03.2014.

După examinarea în prealabil a documentelor prezentate expertului, se determină indicii cantitativi cu ajutorul mijloacelor de măsură. Măsurarea va avea loc selectiv. Expertizei cantitative selectivă se supun articolele de îmbrăcăminte care au aceleași dimensiuni și caracteristici. Mărimea lotului prelevat este ales de expert în conformitate cu standardele în vigoare.

În rezultatul analizei condițiilor contractului de prelucrare nr. 111 din 17.04.2006, normelor de consum a materiei prime, s-a stabilit, ca din materia primă neutilizată indicată în raportul de expertiză precedent, au fost confecționate articole de îmbrăcăminte în sortiment, în cantitate totală de 800 bucăți rochii pentru femei din pînză tricotată din viscoză, în cantitate de 800 bucăți, Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. a folosit cantitatea de materie primă conform normelor de consum, care sunt stabilite de furnizor și coordonate cu executorul din Republica Moldova.

Materialele nefolosite vor fi utilizate în activitatea ulterioară.

Pentru confecționarea articolelor de îmbrăcăminte în sortiment a fost folosită următoarea materie primă: pînză tricotată din fibre sintetice, pînză tricotată din viscoză, țesătură din fibre sintetice, țesătură din viscoză, ață de cusut, materiale auxiliare pentru finisarea articolelor, marcarea și ambalarea lor.

În activitatea de producție s-au format produse compensatoare secundare în cantitate de 1927,39 kg, echivalentul a 14 % din greutatea materiei prime importate, ca nu-și găsesc utilizarea în continuare. Cantitatea produselor compensatoare a fost verificată și corespunde datelor indicate de către beneficiar.

4.4 Expertiza calitativă

Analiza și expertiza calității confecțiilor textile se realizează cu ajutorul indicatorilor de calitate, care pot fi grupați în trei categorii:

indicatorii estetici,

indicatori fiziologici și de confort,

indicatori de durabilitate și întreținere.

Produsele se verifică în final, după confecționare și finisare din punct de vedere calitativ, se sortează pe modele și pe mărimi, se ambalează, se etichetează și depozitează în vederea livrării.

Indicatorii estetici și de prezentare sunt factorii decisivi pentru consumatori, confecțiile textile trebuie să se potrivească cu sezonul, vîrsta, dimensiunile și destinația. Realizarea confecțiilor trebuie în mare parte să corespundă cu cerințele modei pentru a satisface preferințele cumpărătorului. În general pentru cumpărătorii de lux se confecționează serii mici, iar pentru categoria de mijloc serii medii pînă la seriile relativ mari. Indicatorii estetici au următoarele funcții:

încadrarea în gama dimensională impusă;

încadrarea în limitele impuse ale indicatorilor estetici privind: aspect interior și exterior conform modelului, rigiditate-flexibilitate-drapaj, elasticitate, luciu, tușeu, culoare, desen, finisaj chimic;

stabilitatea dimensională la purtare;

revenirea din șifonare.

Indicatorii fiziologici și de confort. Rolul confecțiilor textile pentru femei din punct de vedere fiziologic și al confortului este capacitatea de izolație termică, permiabilitatea la aer și vapori și impermiabilitatea la apă, capacitatea de aerisire permanentă a corpului, gradul de nocivitate al articolului și masa acestuia.

Indicatorii de durabilitate și întreținere a confecțiilor textile sunt foarte importanți pentru durata de viață a articolelor vestimentare, acesti indicatori sunt incluși în funcția de sorbție și desorbție, timpul de uscare minim. Rezistența la frecare, la rupere prin tracțiune, alunngirea la rupere, la spălări și curățări repetate este un indicator al calității foarte important, întrucît confecțiile textlile în dependență de materia de bază în timpul spălării își pot schimba forma strîmtare-lărgire sau deformarea inestetică. Un al indicator de durabilitate de o importață mare este purtarea la acțiunea dizolvanților organici specifici pentru curățarea chimică, care ca conseciță pot schimba dimensiunea inițială a confecțiilor și modificarea culorii.

Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. folosește atît standardele internaționale, cît și standarde și norme interne prin care este stabilit în comun de acord cu comandatarul prescripțiile referitoare la calitatea produsului final, dimensiunile și celelalte părți componente care caracterizează produsul de confecții.

Normele de întreprindere sunt elaborate la nivelul fiecărui model de fabricație și sunt obligatorii în desfășurarea activității în toate întreprinderile autohtone unde sunt repartizate comenzi spre prelucrare. Normele interne pentru cele trei modele din factura comercială 1569 Nec din 03.03.2015 sunt prezentate în anexa 17.

Astfel pentru modelul M12899 Bluze din țesături din fibre sintetice toate dimensiunile stabilite în normele interne corespund, de asemenea modelul M12768 Rochii din pînză tricotată din viscoză se încadrează în dimensiunile stabilite cu mici abateri care sunt permise, însă pentru modelul WKM2539 Pantaloni din țesături din bumbac s-au stabilit că trebuie să fie gradate următoarele caracteristici ale dimensiunilor: în partea interioară și exterioară a piciorului, lățimea buzunarului de-a lungul beteliei, lungimea buzunarului de-a lungul cusăturii laterale, lungimea de deschidere cu fermuar și trecerea peste betelie. Toate gradările sunt coordonate cu „Europride” LTD, Marea Britanie și se execută conform cerințelor comandatarului. Controlul și îmbunătățirea calității prin folosirea rezultatelor obținute prin studierea tehnologică nu produc întotdeauna efectul dorit, de aceea în unele cazuri este necesară administrarea creativă proceselor tehnologice.

Aprecierea calității confecțiilor textile sa îndeplinit prin compararea indicatorilor și metodelor cu cele prevăzute în standarde, pe baza probelor prelevate din lot conform GOST 4103-82 „Confecții textile finite. Metode de control al calității” sa verificat calitatea, iar rezultatele sunt înregistrate în tabelul 4.1.

Tabelul 4.2.

Metodele de control al calității confecțiilor textile

În baza rezultatelor metodelor de verificare a calității toate produsele selectate s-au dovedit a fi conform standardelor atit interne cît și a celor internaționale, confecționarea are loc la un nivel înalt, calitativ și estetic, iar pentru o colaborare strînsă între compania „F.A.FASHION”S.R.L. și comandatarul „Europride” LTD, Marea Britanie, întreprinderea dispune de cinci controlori-caliatate, care fac măsurile pentru fiecare model în parte atît în cadrul companiei, cît și în entitățile partenerilor.

Factorii și indicii care determină calitatea confecțiilor textile sunt tot aceiași care pot produce și determina defectele, atunci cînd nu se respectă prevederile standardelor cu privire la toate procesele tehnologice și materia primă.

Defectele de aspect ale materiei prime au o importanță deosebită pentru că ele afectează cerințele estetice. În funcție de natura și dimensiunile defectelor și avînd în vedere condițiile tehnologic de obținere a materiei prime de bază și de prelucrarea lor în articolele vestimentare, defectele de aspect se clasifică în trei clase:

clasa A, defecte tolerabile care nu prejudiciază produsul finit (fire îngroșate, nopeuri, cîrcei, striații ușoare, fire îngroșate, urme ale acelor etc.);

clasa B, defecte care, în anumite limite de dimensiuni și număr implică pirderi (fir lipsă, fir gros vizibil, pete, dungi de la vopsire etc.);

clasa C, defectele care nu se admit (fir tensionat, striații în urzeală, desime neuniformă, zone lucioase sau zone împîslite etc.).

Pentru efectuarea expertizei și identificarea defectelor s-au analizat 12 bucăți din modelul M12899 Bluze, 10 bucăți din modelul WKM2539 Pantaloni și 8 bucăți din lotul modelului M12768 Rochii, rezultatele expertizei sunt prezentate în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2.

Verificarea posibilelor defecte ale confecțiilor textile

În baza rezultatelor verificării defectelor confecțiilor textile la Î.C.S.„F.A.FASHION”S.R.L. s-au depistat 4 bucăți cu defect, dintre care la o singură rochie din pînză tricotată din viscoză a fost găsite defecte inadmisibile care fac parte din clasa C, pe lîngă firul lipsă a fost găsite găuri mici sau ochiuri lipsă, astfel această unitate va fi pstrată în depozitul întrepriderii, iar spre export va pleca ca stoc. Cele mai dese defecte întilnite la confecțiile textile prelucrate de companie sunt etichete încurcate, cusături neterminate, pînză cu densitate neuniformă, pete, fire trase, luciu după călcare, nesimetria părților, nu coincidcusăturile laterale etc. Pentru verificarea calitații și defectele confecțiilor textile la întreprindere sunt 12 controlori, dintre care cite unul la fiecare linie de cusut.

Controlul de calitate, măsurări, analiză și detectarea defectelor are loc și la importul materiei prime, ceea ce determină reducerea producerii confecțiilor cu defect și se execută returnarea materiei prime defecte.

4.5 Elaborarea raportului de expertiză complexă

Expertiza în sine și activitatea unui expert trebuie să se încheie cu o concluzie complexă, care va conține rezultatul activității sale, realizarile într-o formulă reprezentată de raportul de expertiză, care este un document întocmit pentru organul care a stabilit expertiza sau pentru beneficiarul care a emis o cerere de expertiza.

Raportul de expertiză se tipărește în două exemplare: primul, care are cîteva grade de protecție, se eliberează beneficiarului expertizei; exemplarul doi, copia care nu are grad de protecție se predă în arhiva Camerei de Comerț și Industrie. Nu este admisă nici o diferență de conținut între copiile raportului și raportul original. Rapoartele de expertiză cu toate anexele se păstrează timp de trei ani.

După structura sa raportul de expertiză este alcătuit din trei părți:

partea introductivă;

partea de constatare;

concluzia expertului .

În partea introductivă a raportului de expertiză expertul-evaluator indică datele compartimentului corespunzător:

numărul cererii/comenzii/data acestora în baza cărora se execută raportul și sarcina expertizei;

informațiile despre beneficiarul expertizei, sediul, codul fiscal, certificatul de înregistrare și documentele prezentate pentru efectuarea expertizei;

data, locul efectuării expertizei și întocmirii raportului de expertiză, numărul și data cererii scrise unice, numărul comenzii;

obiectul expertizei – denumirea, cantitatea;

datele privind documentația prezentată și alte date necesare.

Dacă în cererea beneficiarului expertizei sînt puse mai multe întrebări pentru a fi soluționate, expertul-evaluator are dreptul, prin coordonare cu conducătorul subdiviziunii să grupeze întrebările, să le expună în acea consecutivitate care ar asigura o modalitate mai eficientă de efectuare a expertizei.

În partea de constatare a raportului de expertiză se conțin informații și date privind:

modalitatea de studiere a documentelor prezentate de către beneficiar care au importanță pentru formularea concluziilor;

descrierea obiectului expertizei;

etapele de efectuare a expertizei, cu indicarea metodelor de cercetare;

informații privind utilizarea mijloacelor tehnice de măsurare (verificate, calibrate), condițiile de aplicare a acestora;

informații privind documentele indicate în partea introductivă, rapoartele de încercări și alte documente de care s-a condus expertul în timpul soluționării sarcinii expertizei;

rezultatele stabilite de-facto în conformitate cu sarcina pusă (examinarea și/sau testarea obiectului expertizei, calculele efectuate);

pentru producția ușor alterabilă se indică data și ora începerii și sfîrșitului expertizei etc.

Partea de constatare a raportului de expertiză se semnează de către expertul-evaluator, reprezentanții beneficiarului expertizei și reprezentanții altei organizații, care potrivit condițiilor contractului au participat la efectuarea expertizei.

Constatările expertului constituie cea mai importantă secțiune din raport și cuprinde faptele, date, observații, investigații, extrase din dosarul cauzei și, respectiv, rezultate din investigațiile efectuate de către expert; aceste elemente trebuie descrise exact și, dacă este cazul, trebuie comparate sau interpretate. Nepotrivirile între datele provenind din diferite surse se consemnează, se compară și se comentează de către expert pentru stabilirea veridicității lor. Constatările și afirmațiile expertului conținute în textul raportului de expertiză trebuie să fie susținute prin exemplificări și argumentări temeinice. În acest sens, expertul trebuie să fie preocupat de a conferi raportului o anumită inatacabilitate, precum și de a evita o eventuală neconcordanță între datele trecute în raport în cazul unei eventuale noi expertize.

Concluzia expertului:

În concluzie expertul-evaluator trebuie să ofere un răspuns argumentat privind sarcina expertizei, înaintată de către beneficiar.

Concluzia se semnează numai de către expertul-evaluator.

Anexele raportului de expertiză se referă la documentele care susțin concluziile formulate de expert. Fac parte din această categorie: documentele care dovedesc respectarea procedurii referitoare la convocarea părților, buletine de analiză, copii ale unor documente, fotografii, planuri și schițe ale unor depozite, procesul tehnologic etc.

Este indicat ca în anexele la raportul de expertiză să se găsească asemenea dovezi care să evidențieze procedeele de investigare folosite de expert, constatările făcute de către acesta în anumite momente, situații, fotografii sau fotocopii ale unor obiecte, probe sau documente al căror conținut nu poate fi integrat în raportul de expertiză.

http://capital.market.md/ro/content/o-nou%C4%83-tendin%C5%A3%C4%83-%C3%AEn-industria-u%C5%9Foar%C4%83-%E2%80%93-de-la-producerea-%C3%AEn-lohn-la-propriul-brand

http://www.mii.gov.md/libview.php?l=ro&idc=98&id=207

ORDIN Nr. 61 din 23.04.2007

cu privire la Reglementarea tehnică "Denumirea, marcarea compoziției fibroase și etichetarea produselor textile"

Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii (Legea nr.1380-XIII din 20.11.1997 cu privire la tariful vamal (art.10-17)

Fibre textile Bordeianu Demetra Lăcrămioara, Editura Proșansa, Iași 1999 : proprietăți generale : aplicații