Exoplanetele In Actualitate

Așa gândea Giordano Bruno, în urmă cu 400 de ani, când abia se inventau lunetele, când legea atracției universale nu era încă descoperită, când Pământul era considerat nemișcat în centrul Universului. Pentru concepțiile sale, în contradicție cu dogmele religioase de atunci, Giordano Bruno a fost ars pe rug la Roma, ca eretic. Există o întrebare ancestrală a omenirii: oare toate globurile strălucitoare de pe cer există doar pentru a decora cerul nopții pentru oamenii de pe minusculul glob pământesc, rătăcitor printr-o margine de galaxie, o galaxie printre alte miliarde de galaxii? Aceasta să fie oare singura justificare a existenței lor? Este o întrebare de bun simț, la care răspunsul ar fi desigur un ,,nu” categoric! Dar atunci unde sunt semenii noștri extratereștri?

Să facem câteva calcule simple. În Univers se apreciază că există 100 de miliarde de galaxii ( 1011). Dacă fiecare ar avea în medie 100 de miliarde de stele (galaxia noastră are cam 200 de miliarde de stele și este o galaxie mijlocie), găsim că în Univers sunt cam 1022 sori. Dacă doar unul dintr-o mie ar avea planete cum are soarele nostru, ar rezulta că tot există 1019 sori, adică 10 miliarde de miliarde de sisteme solare! Desigur că numărul acesta greu de imaginat pare exagerat. Trebuie ținut cont de mărimea stelei, de strălucirea ei, de vârsta și de stabilitatea ei în timp. Mai trebuie să ținem cont de mărimea planetei pe care presupunem că există viață, de depărtarea ei față de steaua respectivă, plasarea în zona numită ecosferă, de viteza de rotație și de înclinarea pe orbită. Deci foarte multe condiții care trebuie îndeplinite. Pentru o stea de mărime asemănătoare Soarelui, ecosfera este o zonă cuprinsă între 120 și 180 de milioane de kilometri. Există multe tipuri de stele, Soarele făcând parte dintr-o clasă bine definită. Există stele mult mai mari, de 50 până la 100 de ori mai mari, iar strălucirea acestora este de până la 1000000 de ori mai mare. Alte stele sunt mult mai mici, până la 0,04 din masa Soarelui, iar strălucirea este mai mică decât o miime din cea a Soarelui.

De asemenea, temperatura la suprafață variază de la 2000ºC-3000ºC la unele stele, până la 50000ºC-100000ºC la altele. Stelele masive și foarte strălucitoare își consumă repede energia, chiar în câteva milioane de ani. Pe Pământ au trecut 2-3 miliarde de ani până la apariția primelor forme de viață și alte 2 miliarde de ani până la apariția omului. Asfel că trebuie eliminate din calcul atât stelele foarte masive, cât și stelele mai tinere de 2 miliarde de ani. În căutarea planetelor pe care ar fi posibilă dezvoltarea vieții de tip terestru trebuie eliminate planetele foarte mari, pe care gravitația ar fi prea puternică, cât și cele mult mai mici, care, din cauza gravitației scăzute nu ar fi capabile să mențină o atmosferă. Masa planetelor convenabile trebuie să fie cuprinsă între 0,35 și 2,4 din masa Pământului. După un calcul al probabilităților făcut de omul de știință Stephen Dole, s-a ajuns la concluzia că planete locuibile pot exista în cazul a 0,47% din totalul stelelor din Univers. Luând în considerare doar stelele asemănătoare Soarelui, probabilitatea scade la 0,3% din sori. Excluzând celelalte galaxii și rezumându-ne doar la galaxia noastră Calea Lactee, se estimează existența a circa 650 de milioane de planete locuibile! Dar, atenție, nu trebuie să se confunde ,,planete locuibile” cu ,,planete propice apariției vieții”. Dacă o planetă este ,,locuibilă” nu înseamnă că și există viață sau o civilizație de tip uman. Și nici invers, de exemplu planeta Marte care se află la limita exterioară a ecosferei, nu este locuibilă (în prezent), dar nu excludem însă existența unor forme primitive de viață, sau în trecutul mai îndepărtat să nu fi existat deja chiar o civilizație de tip uman… Dar să nu uităm de distanțele uriașe din Univers, de milioanele și miliardele de ani-lumină care separă astrele și poate, mai important, de timpul care poate să ne separe de alte civilizații. În cele 15 miliarde de ani de când s-a format Universul, se poate să fi apărut civilizații separate de milioane de ani în timp, civilizații care unele poate au dispărut din diverse motive dar și civilizații care sunt atât de avansate încât civilizația noastră pentru ele ar fi similară mușuroiului de furnici pentru noi.

Și totuși, noi, oamenii, perseverăm să căutăm. Știm că în sistemul nostru solar nu există viață evoluată ca pe Pământ și atunci căutăm și alte sisteme solare, deocamdată planete, exoplanete. Poate pe una dintre acestea vom găsi ,,semeni întru rațiune”, poate pe una dintre acestea ne vom găsi în viitor o nouă casă. Datorită instrumentelor de observație din ce în ce mai sensibile și mai ales cu ajutorul telescoapelor spațiale, până acum s-au descoperit multe exoplanete, situate între 15 și 35000 de ani-lumină de noi.

Interesant este că majoritatea acestor planete sunt foarte mari, ca Jupiter și chiar mult mai mari și, ciudat, sunt foarte apropiate de soarele lor, la doar câteva milioane sau zeci de milioane de kilometri, astfel că temperatura pe suprafața lor este foarte ridicată. S-au găsit însă și planete foarte depărtate și foarte reci, dar, cel mai important, s-au găsit planete asemănătoare cu Pământul și plasate în ecosfera stelei respective. Activitatea de căutare continuă atât la marile observatoare astronomice, cât și folosind o serie de instrumente ultraperformante și telescoape amplasate la bordul unor sateliți plasați pe orbită circumterestră, dar și la mare depărtare de Pământ, până la 15 milioane de kilometri, departe de orice influență perturbatoare terestră.

Cercetările continuă cu speranța că nu suntem singuri!