Evolutia Geodemografica A Comunelor Situate LA Confluenta Raurilor Suceava Si Siret
STUDIU METODICO – DIDACTIC
PRIVIND EVOLUTIA GEODEMOGRAFICĂ
A COMUNELOR SITUATE LA CONFLUENȚA RÂURILOR SUCEAVA ȘI SIRET
Cuprins
Cap. I Introducere
Cap.II Așezarea geografică,factor favorizant al apariției și dezvoltării unităților administrative situate la confluența râurilor Suceava și Siret
II.1 Informații privind așezarea geografică
II.2 Aspecte metodice privind aplicarea informațiilor referitoare la orizontul local în cadrul orelor de geografie
Cap.III Factorii determinanți ai genezei și evoluției populației și așezărilor omenești în zona de confluență ale râurilor Suceava și Siret
III.1 Factorii fizico-geografici
III.1.1 Caracteristicile geologice ale reliefului
III.1.2 Aspecte morfografice și morfometrice ale reliefului
III.1.3 Condițiile climatice
III.1.4 Potențialul hidrografic
III.1.5 Potențialul vegetal și faunistic
III. 1.6 Potențialul pedologic
III.3 Aspecte metodice privind aplicarea informațiilor referitoare la caracteristicile fizico – geografice ale orizontului local în cadrul orelor de geografie
Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe.
IV. CONDIȚIILE SOCIAL-ISTORICE
V. POPULAȚIA
V.1.1. Evoluția numerică a populației
V.1.2. Mișcarea naturală a populației
V.1. 3. Mobilitatea populației
V.1.4. Bilanțul total
V.1.5. Densitatea populației
V.1.6. Structura populației
Fig.16 Structura pe grupe mici de vârstă, la recensământul din 2011 în unitățile studiate
V.2. Metode, strategii și tehnici bazate pe implicarea elevilor în studiul Geografiei populației
V.2.1. Modelarea
V.3. Modelarea – metodă utilă de analiză a populației dintr-o regiune
VI. Așezările umane
VI.1. Așezările rurale
VI.1.1. Clasificarea așezărilor rurale după vechime și origine
VI.1.2. Tipologia așezărilor rurale după mărimea demografică
VI.1.3. Tipologia așezărilor rurale după poziția geomorfologică a sitului
VI.1.4. Tipologia așezărilor rurale după structură, formă și textură
VI.1. 5. Tipologia așezărilor rurale după funcții
VI.2. Așezările urbane
VI.2.1. Orașul Liteni
V.3.1. Aspecte metodice privind caracterizarea așezărilor umane
VI.3. Optimizarea procesului instructive-educativ prin utilizarea unor instrumente adecvate de evaluare 8
Cap. I Introducere
Cap.II Așezarea geografică,factor favorizant al apariției și dezvoltării unităților administrative situate la confluența râurilor Suceava și Siret
II.1 Informații privind așezarea geografică
Zona studiată se încadreză din punct de vedere matematic între de 47°30'69'' N – 47°36'72'' lat. N si 26°27'53'' E – 26°43'27'' E.
Comunele Liteni, Fântânele, Tudora și Vorona se afla în cadrul Podisului Sucevei, subunitate component a Podisului Moldovei, în zona de confluență a râurilor Suceava și Siret.
Comuna Liteni este situată la confluența râurilor Suceava și Siret, la o distanță de 30 km față de reședința de județ, Suceava. Suprafața sa este de 72,3 km2 fiind divizată în șase unitați administrative, repectiv: orațul Liteni, satele Roșcani si Vercicani in estul sau, Silistea in nord, Rotunda în sud – vest și Corni în sud – est.
Comuna Fântânele este situată la marginea sudică a Dealului Dragomirna, cea mai mare parte a sa fiind ocupată de terasele râurilor Suceava și Siret. Suprafața sa de 39,81 km2 este împărțită în cadrul unitatilor administrative, respectiv satele: Fântânele (la nord de confluența), Bănești și Stamate în nord, Slobozia în sud – est și Cotu Dobei în vest.
Comuna Tudora, componentă a județului Botoșani, este situată în sud – estul Podișului Sucevei, la poalele Masivului Dealul Mare (cea mai înaltă cotă a Podișului Moldovei (587 m), de-a lungul Siretului, în apropire de confluența cu râul Suceava Comuna este formată dintr-un singur sat care îi dă și numele: Tudora. Teritoriul administrativ al comunei Tudora ocupă o suprafață de 73,13 km2 fiind situată la o distanța de 32 km fața de Municipiul Botoșani și 14,5 km fata de Orașul Liteni.
Comuna Vorona componenta a Județului Botoșani, este situată în sud – estul Podișului Sucevei, la o distanța de 22 km față de Municipiul Botoșani si 12 km fata de Orașul Liteni. În componența comunei sunt satele: Vorona, Vorona Mare în sud – vest, Vorona – Teodoru în sud – este, Joldești în vest, Poiana și Icușeni în nord – vest.Comuna Vorona ocupă o suprafață de 82,56 km2.
Regiunea studiată este străbătută de drumurile județene D208A (Liteni – Suceava), D208C (Fălticeni – Liteni – Vorona – Botoșani; drumul se ramifica spre sud cu drumul județean DJ208I), D290 (Liteni – Fântânele – Verești – Salcea – Suceava), condiții care au ușurat legaturile economice cu orașele polarizante. Un alt factor care a influențat dezvoltarea așezărilor umane în zona de confluență a fost determinat de existenta “drumului comercial al Lvovului (sau Siretului)” prin care se facea începând cu Evul Mediu comerț între Polonia și Moldova lui Alexandru cel Bun, cel care a acordat pentru prima data privilegii negustorilor lioveni. Punctul vamal era Ceremușul (orașul Cernauți), drumul ajungând la Suceava, continua pe dreapta râului cu același nume până la confluența cu râul Siret și se îndrepta apoi spre sud paralel cu râul Siret spre Marea Neagra.
Un alt factor care a favorizat dezvoltarea comunitaților umane din zona amintită au fost căile ferate Lemberg – Cernauți – Suceava – Iași (dată în folosință in anul 1868, la 25 decembrie 1869 fiind adăugat și traseul feroviar Suceava-Roman).
II.2 Aspecte metodice privind aplicarea informațiilor referitoare la orizontul local în cadrul orelor de geografie
Geografia are un rol deosebit în formarea și educarea elevilor. Învațământul modern actual se bazează pe achiziția unui sistem de cunoștințe, formarea unei gândiri geografice, dezvoltarea unor capacități intelectuale, practice, afective, motivaționale și atitudinale îmbinând armonios metodele de instruire tradiționale cu cele moderne, munca individuală, care ar pune în lumină personalitatea elevului cu cea în grup, numită și democratic, bazată pe colaborare, pe interacțiunea cu ceilalți (I. Cerghit, 2008).
Geografia școlară provine din interacțiunea domeniului științific reprezentat de geografie cu științele educației precum și cu o serie de elemente care există în mediul educațional, social și în raport cu dezvoltarea psihologică a elevilor. Geografia școlară este o structură de cunoștințe fundamentale (și metodologia conexă) oferită spre învățare și consemnată într-o formă rezumativă în curriculum școlar. Această disciplină este redată învățării utilizându-se o serie de metode de instruire. Metodele de instruire sunt considerate acele structuri de dirijare a învățării prin care o anumită informație este transferată spre subiectul supus învățării. Prin metodă se înțelege, în sens clasic, “drumul” spre adevăr, iar în sens educațional, drumul spre o anumită finalitate (rezultat). (O. Mândruț, S. Dan, 2014)
Studiul Orizontului local, tematică foarte des întâlnită în activitatea didactică este deosebit de eficient în stimularea învățării prin îmbinarea cunoștințelor dobândite cu activități care stimulează dezvoltarea gândirii divergente și convergente, a capacității de explorare, de descoperire, de analiză critică.
Orizontul local se întinde, teoretic, până la limita de vizibilitate. În accepțiunea inițială, reprezenta spațiul în care se putea realiza o excursie de o zi, pe jos.
Limita exterioară a orizontului local ar putea să fie situată la 40 – distanță de un privitor situat în centru. Teoretic, orizontul local are aspectul unui cerc având în centru privitorul și o rază de aproximativ 40 – .
În sens restrâns, orizontul local reprezintă spațiul situat în jurul localității natale, la o rază comparabilă cu cea de mai sus, incluzând toate caracteristicile terenului.
În activitatea didactică care are ca temă Reprezentarea orizontului local la disciplina geografie, capacitatea cognitivă a elevilor poate fi dezvoltată prin intermediul fișelor de lucru, utilizând ca metode centrale observarea și metoda exercițiului.
Observare este o metodă didactică de cercetare, de explorare geografică direct, imediată a realității care asigură cunoșterea și înțelegerea prin raționament inductive a faptelor, fenomenelor și proceselor reale din mediul cel mai apropiat în care trăim. (M. Dulamă, 1996).
Observarea presupune urmărirea atentă, sistematică a unor fapte cu scopul de a sesiza aspect relevante surprinse cât mai exact.
În cercetarea didactică, după modul în care se face observarea direct, sunt două tipuri de observare: observare vizuală unde acumularea informațiilor se face prin intermediul văzului. și observarea instrumentală unde acumularea informațiilor se face cu ajutorul instrumentelor și șaparatelor care permit obținerea unor informații mai exacte despre sistemele observate.
Etape ale observării:
Etapa de pregătire a lecției, în care se prezintă obiectivele operaționale, tema supusă cercetării, formulează întrebările, problemele, programul de observare, allege și verifică instrumentele (busola, în cazul nostru), se documentează theoretic, pregătește fișa de observare;
Activitatea de observare, în care profesorul precizează obiectivele operaționale ale observării, indică subiectul, punctul sau traseul metodologia de observare, prezintă busola, modul de utilizare, prezintă fișa de observare (harta localității în care suntem) și modul de completare a rezultatelor învățării.
Etapa de prelucrare a informațiilor în care elevii prelucrează informațiile și le prezintă în fața clasei.
Tehnica fișelor de lucru este foarte utilă și foarte utilizată deoarece este adaptată ritmurilor și stilurilor de învățare diferite ale elevilor, dând astfel posibilitatea elevilor să folosească la eforturile sale personale. În acest scop fișele întocmite pot fi realizate diferit, în funcție de capacitatea fiecărui elev, sau de nivelul clasei. Fișa de lucru realizată face parte din ultima etapă a observării.(fișa de observare a lecției) fiind utilizată la lecția „Reprezentarea orizontului local″la clasa a V-a.
Fișă de observare a lecției Reprezentarea orizontului local
Cap.III Factorii determinanți ai genezei și evoluției populației și așezărilor omenești în zona de confluență ale râurilor Suceava și Siret
Aspectele actuale ale așezărilor umane precum și evoluția și repartiția populației în zona studiată sunt rezultatul interdependenței factorilor fizico-geografici, a factorilor social-istorici și, nu în ultimul rând a celor economici.
III.1 Factorii fizico-geografici
Factorii relevanți în evoluția populației și așezărilor umane în zona stusiată șunt caracteristicile morfologice și morfometrice ale reliefului, dispunere rețelei hodrografice, aspectele climatice și potențialul economic al biomurilor.
III.1.1 Caracteristicile geologice ale reliefului
III.1.1.1 Evoluția paleogeografică
Din punct de vedere geostructural regiunea studiată este amplasată în cuprinsul Platformei Moldovenești, continuare a Platformei Est-Europene , caracterizat prin prezența în fundament la adâncime relativ redusă (1000m) a unor roci cutate cristaline de vârstă precambriană (P. Coteț, C. Martiniuc, 1960)
Aspectul morfologic actual a regiunii analizate este rezultatul îndelungatei modelări prin eroziune a unui podiș monoclinal, inițial masiv, înălțat în urma antrenării avanfosei în procesul ridicării în boltă a Carpaților.
Podișul Moldovei se înscrie printre cele mai vechi unități ale vorlandului carpatic iar aspectul său actual este rezultatul unei îndelungate evoluții geologice. Așadar, atât aspectul general cât și caracteristicile sale morfostructurale sunt rezultatul interacțiunii permanente dintre factorii interni și externi, al regimului geotectonic diferențiat în timp și spațiu, al regresiunilor și transgresiunilor marine repetate și al evoluției subaeriene din plioceor de lucru este foarte utilă și foarte utilizată deoarece este adaptată ritmurilor și stilurilor de învățare diferite ale elevilor, dând astfel posibilitatea elevilor să folosească la eforturile sale personale. În acest scop fișele întocmite pot fi realizate diferit, în funcție de capacitatea fiecărui elev, sau de nivelul clasei. Fișa de lucru realizată face parte din ultima etapă a observării.(fișa de observare a lecției) fiind utilizată la lecția „Reprezentarea orizontului local″la clasa a V-a.
Fișă de observare a lecției Reprezentarea orizontului local
Cap.III Factorii determinanți ai genezei și evoluției populației și așezărilor omenești în zona de confluență ale râurilor Suceava și Siret
Aspectele actuale ale așezărilor umane precum și evoluția și repartiția populației în zona studiată sunt rezultatul interdependenței factorilor fizico-geografici, a factorilor social-istorici și, nu în ultimul rând a celor economici.
III.1 Factorii fizico-geografici
Factorii relevanți în evoluția populației și așezărilor umane în zona stusiată șunt caracteristicile morfologice și morfometrice ale reliefului, dispunere rețelei hodrografice, aspectele climatice și potențialul economic al biomurilor.
III.1.1 Caracteristicile geologice ale reliefului
III.1.1.1 Evoluția paleogeografică
Din punct de vedere geostructural regiunea studiată este amplasată în cuprinsul Platformei Moldovenești, continuare a Platformei Est-Europene , caracterizat prin prezența în fundament la adâncime relativ redusă (1000m) a unor roci cutate cristaline de vârstă precambriană (P. Coteț, C. Martiniuc, 1960)
Aspectul morfologic actual a regiunii analizate este rezultatul îndelungatei modelări prin eroziune a unui podiș monoclinal, inițial masiv, înălțat în urma antrenării avanfosei în procesul ridicării în boltă a Carpaților.
Podișul Moldovei se înscrie printre cele mai vechi unități ale vorlandului carpatic iar aspectul său actual este rezultatul unei îndelungate evoluții geologice. Așadar, atât aspectul general cât și caracteristicile sale morfostructurale sunt rezultatul interacțiunii permanente dintre factorii interni și externi, al regimului geotectonic diferențiat în timp și spațiu, al regresiunilor și transgresiunilor marine repetate și al evoluției subaeriene din pliocen și Cuaternar 8V. Băcăuanu și colab. 1980).
Părțile distincte care s-au format în două mari etape de evoluție sunt fundamentul sau soclul, situat în profunzime format pe parcursul Proterozoicului mediu și cuvertura sedimentară formată din depozite necutate depuse succesiv pe parcursul Paleozoicului, Mezozoicului și Neozoicului. Aceste depozite s-au depus pe parcursul mai multor cicluri de sedimentare separate de numeroase lacune stratigrafice care scot în evidență repetate mișcări oscilatorii, tipice platformei.
III.1.1.2 Aspecte geologice
Forajele efectuate au demonstrat existența unor depozite cutate, șisturi cristaline de vârstă precambriană care ulterior au fost exondate și sudate de blocul continental din parte de est a Europei (Platforma Est-Europeană) în soclul platformei. Peste acest fundament au fost identificate formațiuni sedimentare necutate depuse în urma regresiunilor și transgresiunilor marine in trei mari cicluri de sedimentare:
Proterozoicul Superior – Silurian este reprezentat prin gresii și conglomerate, calcare spatice sau organogene, gresii calcaroase si argile.
Ciclul Cretacic este reprezentat prin calcare marnoase, gesii calcaroase și nisipuri glauconitice.
Ciclul Badenian Superior – Levantin reprezentat prin argile marne cu alternanțe de nisipuri, calcare oolitice, conglomerate, prundisuri.
Cuaternarul este reprezentat de depozite de natură aluvială, formate din nisipuri, pietrișuri depuse în lungul afluenților Sucevei și Siretului.
Depozitele litologice din cadrul cuverturii sedimentare reprezentate de gresii, argile, calcare, nisipuri și pietrișuri determină tipul de relief, existența apelor freatice și a resurselor minerale care pot susține economia așezărilor.Suportul așezărilor umane îl constituie formațiunile sedimentare de vârstă cuaternală.
III.1.2 Aspecte morfografice și morfometrice ale reliefului
III.1.2.1 Aspecte morfometrice
Caracterizarea morfometrică presupune o descriere a reliefului din punct de vedere al parametrilor săi cantitativi: altitudine, pantă, energia reliefului, densitatea fragmentării reliefului.
Din punct de vedere morfometric relieful este cuprins între 586 metri în Dealul Mare – Tudora (comuna Tudora) și 228 metri în Cotu lui Tei (comuna Liteni), în aval de confluența Sucevei cu Siretul.
Suprafața slab înclinată în partea centrală (10) a arealului studiat își accentuează panta spre est și vest până la 25 0 (fig. 3) . Energia absolută a reliefului este de 358 de metri (realizată între Dealul Mare – Tudora și altitudinea minimă din aval de zona de confluență confluență a Sucevei cu Siretul) (fig. 2).
Gradul de fragmentare al reliefului reprezintă raportul între lungimea rețelei hidrografice (km) și unitatea de suprafață.
Valori minime se înregistrează în zona de confluență iar valorile medii sunt specifice teraselor Sucevei constituind un element favorabil amplasarii vetrelor de sate.
III.1.2.2 Aspecte morfologice
Relieful actual al teritoriului studiat a început să se schițeze în Sarmatian inferior imediat dupa ce apele mărilor care-l acopereau s-au retras pre Sud și Sud-Est. Câmpia de acumulare sarmatică rezultată a fost supusă ulterior acținii factorilor modelatori. Dintre aceștia un rol importamt l-au avut rețeaua hidrografică și pcesele de versant, a căror activitate sa desfășurat concomitent. Interactiunea îndelungată a acestor categorii de factori modelatori activi a scos în evidență în mod selectiv particularități structurale si litologice ale reliefului, ajungându-se astfel la formarea principalelor trasături geomorfologice actuale (V. Băcăuanu și Colab. 1980).
Din punct de vedere morfologic arealul studiat cuprinde urmatoarele tipuri de relief:
a) Relief erozivo-structural determinat de structura geologică a stratelor.Structura monoclinală și prezența orizonturilor de roci dure (calcaro-grezoase) în alternanță cu nisipuri și pietrișuri a determinat dezvoltarea formelor structurale, reprezentate prin platouri structurale, cueste și văi structurale.
Platourile structurale și cuestele în trepte s-au format în condițiile unei structuri monoclinale și a unui substrat de gresii și constituie principalele aliniamente de dealuri și coline–platouri din Culmea Siretului (V. Mihăilescu, 1964). Platourile structurale cu aspect de câmpie înaltă este întâlnit în Dealul Mare – Tudora sau Dealul Pleșu, Platoul Țărincuței. Aceste platouri aplatizate favorizează folosirea lor pentru agricultură, unele dintre ele fiind acoperite parțial cu păduri sau pășuni.
În unele cazuri marginile acestor platouri sunt marcate de abrupturi cuestiforme determinate de adâncirea văilor subsecvente și de eroziunea liniară de versant.
Frunțile cuestelor sunt afectate de frecvente alunecări de teren constituind un factor de repulsivitate pentru dezvoltarea așezărilor umane.Un examplu dat la acest aspect îl constituie alunecările de teren din arealul comunei Vorona, sau din cel al unității administrative Liteni sau al comunei Tudora.
Văile structurale au o importanță deosebită acestea fiind formate în concordanță cu structura monoclinală care a imprimat tipul și forma lor. Cele mai tipice sunt văile consecvente, care urmăresc inclinarea generală a stratelor, valea râului Suceava, și cea a râului Siret având o direcție generală NV – SE.
Văile obsecvente au în general direcție inversă înclinării stratelor, fiind văi scurte, cu un profil longitudinal puternic înclinat.
b) Relieful sculptural cuprinde forme de relief dezvoltate în cadrul platourilor structurale, determinate de factorii modelatori externi: apa asociată (concentrată în rețeaua hidrografică existentă și sub forma precipitațiilor) cu acțiunea altor factori, în special de natură antropică (Băcăuanu și colab. 1980).
Apa, ca oricare factor modelator extern acționează asupra scoarței terestre sub trei forme: eroziune (pluvială, torențială, fluvială), transport, acumulare.
Formele de relief determinate de eroziunea versanților care merită atenția sunt cele determinate de precipitațiile torențiale, deosebit de intense în timpul verii, generate de caracteristicile climaticeale regiunii studiate: rigolele, ogașele, ravenele (acestea din urmă, cu adâncimi de peste 2 m, iau naștere pe versanți cu pante mari, utilizați agricol), torenți.
Transportul materialelor desprinse de pe versanți se concretizează prin apariția alunecărilor de teren, acestea apărute în strânsă legătură cu alti factori: panta, energia reliefului, microclimatul versanților, activitățile antropice.
Relieful acumulativ este reprezentat de conurile de dejecție.
Formele de relief determinate de eroziunea fluvială sunt văile Sucevei și Siretului, cele mai importante în lucrarea de față în cadrul cărora se disting:
lunci bine dezvoltate în sectorul de confluență Suceava – Siret în dreptul comunei Liteni numite “gruiuri aluvionale” formate prin mutarea spre aval a confluenței pe distanțe de zeci de km. Lățimea maximă a acestei lunci este de 5,5 km. În cadrul luncii se disting mai multe trepte cuprinse între 0 și 10 metri (Tratatul de Geografie a României, 1966).
câmpii de terase slab fragmentate în cadrul comunei Fântânele. Datorită planității și a solurilor fertile, podurile de terase sunt folosite pentru cultura plantelor și favorabile aparitiei și dezvoltării asezărilor umane (Unitățile administrative Liteni și Fântânele).
depresiuni și înseuări sculpturale; acestea fiind prezente tot în cadrul Culmii Siretului. Șaua Bucecea și Șaua Vorona i-a determinat pe unii cercetători din prima jumatate a secolului XX (Victor Tufescu, Mihai David) să formuleze ipoteza formarii Siretului printr-o suită de captări succesive de la sud spre nord asupra unor râuri ce curgeau dinspre Carpați spre Prut prin aceste înșeuări. Ulterior geografii I. Sârcu, C. Martiniuc și V. Băcăuanu au contestat această ipoteză afirmând că Siretul s-a format treptat, prin înaintarea spre Sud, pe masura retragerii liniei de țărm începând cu sarmațianul superior.
Relieful de acumulare din cadrul văiloreste reprezentat de glacisuri sub diferite forme.
Formele de relief antropic apar mult evidențiate atât în cadrul vetrelor satelor, cât și în cadrul terenurilor arabile din afara acesteia datorită activităților agricole inadecvate.
Relieful antropic este reprezentat de halde de pietriș rezultate în urma excavațiilor, halde de gunoaie, diguri, ramblee și deblee (asemenea forme de relief antropic se găsesc în arealul orașului Liteni).
III.1.3 Condițiile climatice
Din punct de vedere climatic regiunea studiată se încadrează în climatul temperat al dealurilor cu altitudine medie.
Caracteristicile elementelor climatice ale acestei regiuni sunt determinate de următorii factori:
larga deschidere spre nord, est și sud ce facilitează o circulație activă a maselor de aer din direcție estică (mase continentale, iarna reci și uscate ce dau temperaturi joase, viscole, geruri și vara calde și uscate ce imprimă nuanța continentala); sudice (mase de aer cald, umede sau uscate care accentuează fenomenul de secetă); mase baltice, polare (reci și umede);
desfășurarea Carpaților Orientali care reprezintă o barieră în calea maselor de aer vestice;
amplitudinea reliefului de aproximativ 500 metri și structura orohidrografică (culoarele de vale largi ale Siretului și Sucevei încadrate de interfluvii de podiș) care impun diferențieri topoclimatice evidente (al platourilor și culmilor situate la peste 400 metri al culoarelor de vale și dealurilor joase). (M. Ielenicz, 2008)
Radiația solară globală, cu valori medii de 116 kal pe cm2 are o distribuție neuniformă în cursul anului 40% din total revine perioadei de vara în timp ce iarna se realizează doar 10%.
Durata de strălucire a soarelui este un factor climatic deterninat de poziția geografico-matematică și influențat de regimul diurn și anual al nebulozității. Durata de strălucire a soarelui în cursul unui an preyintă um maxim in luna august de aproximativ 300 ore și un minim in luna decembrie de aproximativ 48,2 ore.
Temperatura medie anualaeste elemental meteorologic ce are o influență mare asupra regimului majorității proceselor din atmosferă. Temperatura medie anuala înregistrată în cadrul unităților administrative studiate variază între 7,6-8,0 °C , cele mai mari valori înregistrându-se în luna iulie (60%din cazuri) și mai rar în august (40%din cazuri), iar temperaturile minime se înregistrează în ianuarie (70 % din cazuri) și mai rar în februarie și foarte rar în decembrie.
Fenomenul de îngheț se manifestă în strânsă legătură cu variația temperaturii aerului este foarte important locuitorii din regiunea studiată activitatea principală a lor fiind agricultura, cu principal ei ramură, cultura plantelor. Zilele de îngheț cu temperatură minimă diurnă, mai mică sau egală cu 0⁰C, sunt de 115-120. Fenomenul de îngheț aparte de regulă între 11-20 octombrie, cel mai timpuriu și între 10-15 aprilie, cel mai târziu.
Precipitațiile atmosferice reprezintă, după temperatură al doilea element climatic și principal sursă de apă. Caracteristică pentru regimul pluviometric al acestei zone este, pe de o parte abundența, iar pe de alta deficitul de precipitații în diferite perioade ale anului, ambele fenomene având influențe negative asupra economiei.
Aversele torențiale influențează negative activitatea econnomică și social, contribuind la declanșarea alunecărilor de teren, și activarea eroziunii. În general, când precipitațiile depășesc 20 mm/24 ore și solul este déjà umed, sau cînd sunt mai amri de 40 mm/24 ore și cad pe solul uscat, se pot deteriora unele culture, fiind favorizate procesele de scurgere difuză, de eroziune areolară și torențială a solului și de deplasare în masă.
Media precipitațiilor variază între 530 mm în zonele mai joase ți 600mm/an în zonele mai înalte și acoperite cu pădure. Din totalul precipitațiilor 35-40 5 cad vara, 23-30 % primăvara, 20 %toaman și 10-15 % iarna. Cele mai mari cantități madii lunare cad la sfârșitul primăverii, cu un maxim în luna iunie care ajunge la 90 mm.
Vânturile, al treilea element climatic pentru regiunea studiată se caracterizează prin fluctuații mari de direcție și viteză, fiind determinate atât de circulația general a maselor de aer, cât și de orientarea general a reliefului. Vânturile dominante sunt cele din nor-vest și cele din sud-est. Valorile vitezei vânturilor se mențin între 3,0 -3.7 m/s. Cele mai mari viteze sunt primăvara și iarna, iar cele mai mici la ssfârșitul verii și începutul toamnei, când gradienții barici orizontali au valor reduse. Vântul cel mai dăunator este Crivațul care bate iarna dinspre nord – est spulberând zăpada de pe sol, afectând unele culturi din zonele deschise, rămânând descoperite.
Dintre fenomenele hidrometeorologice care influențează negative activitatea economică sunt: ceața, bruma, chiciura, poleiul, grindina. Acestea se produc cu intensitate și durată mai mare pe văile largi.
Ceața are o frecvență mare în sezonul rece, în perioada decembrie – ianuarie, în regiunile joase pe văi unde temperature este mai scazută și umiditatea este mai mare. Numărul mediu de zile cu ceață pentru zona studiată este în medie de 35 – 40.
Bruma este un fenomen specific sezonului rece; se produce toamna și primăvara având efecte negative asupra vegetației. În anotimpurile de tranziție bruma are o frecvență lunara maxima in noiembrie si în martie. Condițiile optime de producere a brumei sunt: regim anticiclonic, timp senin și calm atmosferic, umezeală relativă ridicată, temperaturi negative în aer.
Grindina însoțește de obicei ploile torențiale și afectează culturile agricole, frecvența ei fiind de aproximativ 2 – 2,5 zile pe an.
Roua influențează pozitiv culturile agricole fiin un fenomen climatic caracteristic sezonului cald, când în nopțile senine și fară vânt vaporii de apă condensează la contactul cu solul. Frecvența zilelor cu rouă este mare în luna august aceasta contribuind la atenuarea efectelor secetei.
În ultimi zece ani au apărut o serie de perturbări climatice: perioada de iarna se caracterizează prin alternanțe de perioade reci urmate de perioade calde afectând puternic ciclul vegetal. Perioadele de secetă sunt prelungi deoarece a scăzut semnificativ cantitatea de precipitații. Ca urmare a acestor fenomene strângerea de apă subterană este mică existând pericolul epuizării treptate.
Fragmentarea reliefului, înclinarea și orientarea versanților determină existența unor tipuri de microclimat:
topoclimatul de vale, întâlnit pe terasele inferioare și în luncile Sucevei, Siretului și a principalilor afluenți caracterizat prin umiditate ridicată, amplitudini termice zilnice mai scăzute, inversiuniradiative nocturne însoțite de ceturi. Vaile larg deschise spre nord și nord vest favorizează pătrundertea maselor de aer mai reci care se dirijează dealungul lor.
Topoclimatul platourilor și culmilor interfluviale, se individualizează prin viteze și intensități mai mari ale vănturilor și temperaturi ușor mai scazute, datorită altitudinii, acest tip de climă fiind caracteristic altitudinilor de peste 400 metri. Evapotranspirația mai intensă determinată de vânt și de frecvența culturilor agricole, duce la cresterea deficitului de umiditate din sol și la intensificarea uscăciunii.
Topoclimatul versanților însoriți corespunde versanților cu expoziție sudică, sud-estica și sud-vestică și se caracterizează prin temperaturi medii mai ridicate cu 2 – 3°C față de versanții cu orientare nordică, fiind adăpostiți față de vânturile reci. Conditiile climatice sunt în cea mai mare parte favorabile activităților economice – în principal agricultura – și sociale.
Topoclimatul versanților umbriți este specific versanților cu expoziție nordică, nord – vestică și nord – estică care se caracterizează prin temperaturi scăzute și umiditate mai ridicată determinate de expunerea față de circulația maselor de aer creci dinspre nord și nord – vest. Stratul de zăpadă este mai gros și se topește mai lent iar cețurile sunt mai frecvente.
topoclimatul pădurilor se caracterizează prin amplitudini termioce zilnice mici și umiditate ridicată. La limita padurii apare briza de pădure, creată de diferența de temperatură între aerul mai rece al padurii și cel mai cald din zonele învecinate, lipsite de vegetație forestieră.
Se poate concluziona că, din punct de vedere microclimatic, condițiile optime pentru locuire și cultivarea plantelor sunt asigurate pe interfluviile și versanții cu expunere sudică precum și pe terasele inferioare și medii, locuri unde apar și localitățile din cadrul arealelor studiate.
III.1.4 Potențialul hidrografic
Evoluția numărului de locuitori și dezvoltarea așezărilor umane în zona de conflueță a râurilor Suceava cu Siret au fost favorizate și de existența rezervelor de apă potabilă în conurile de dejecție și de apariția izvoarelor pe frunțile de terasă. Extinderea populării a fost limitată de luncile joase cu exces de umiditate.
Regiunea studiată este strabatută de râurile Siret și afluenții acestuia: Suceava – principalu afluent din regiunea studiata, Șomuzul Mic (afluent care străbat teritoriul comunei Liteni) – afluenți de stanga ai Siretului și Pleșu, Turbata (afluenți care străbat teritoriul comunei Tudora), Vorona (afluent care străbat teritoriul comunei Vorona) aceștia fiind afluenți de dreapta ai Siretului.
Scurgerea apei râurilor este puternic influențată de cantitățile de precipitații, evapotranspirația și constituția litologică.
Sursele de alimentarea a rețelei Siretului sunt alcătuite din surse de suprafață constituite din ploi și zăpezi care reprezintă forma principal de alimentare, respective 85 – 90% și surse subterane, cu participare de 10 – 15%.
Regimul scurgerilor lichide se caracterizează prin ape mai primăvara și la viituri (40, 50% din volumul anual) și ape mici în a doua parte a verii (aproximativ 20 – 30% din volumul anual), toamna și iarna debitele fiind întreținute doar de alimentarea subterană a râurilor.
Odată cu scurgerea lichidă râurile transport și aluviuni în suspensie (debit solid), provenite din eroziune. Aceste material solide, direct legate de condițiile pedo – climatic și litologice, sunt grosiere în bazinul Siretului, depunerile lor generând colmatări de iazuri și lacuri, sau acumulări de resurse minerale (pietrișuri, nisipuri).
Aceleași condiții pedo – climatic și litologice influențează și chimismul apelor râurilor, prin gradul de mineralizare, duritate, conținutul de ioni dizolvați. Caracteristicilor chimice natural se adaugă, pe unele râuri, impurificări generate de activități umane, care înrăutățesc calitatea apelor. Un exemplu în acest sens îl reprezintă zona de confluență a râurilor Suceava cu Siret, conținutul în substanțe organce crescând de la 1,64 mg/l cât are în amonte de municipiul Suceava, la 15,46 mg/l acumulate pe tronsonul Suceava – Liteni (I. Iosep, V. Dițoiu, 2003). Clasa de calitate III în care se încadrează apele râului Suceava la Liteni determină utilizarea apei doar pentru irigații și nu pentru alimentarea cu apa potabilă a localităților.
Cele mai importante surse de apa potabilă sunt apele featice, cantonate în depozitele aluviale ale albiilor râurilor Suceava și Siret, acelor cantonate în depozite coluviale și deluviale (deoarece depozitele au grosimi mari, apa freatică se află la adîncimi variabile între 5 și 10 metri).
Între râul Suceava și stratul acviver din depozitele aluviale există un schimb activ de ape, alimentându-se reciproc în funcție de nivelul râului. Creșterea nivelului râului la viituri are drept consecință ridicarea nivelului apei fântânilor din apropierea acestuia, ceeia ce determină modificarea calității apei.
Pe ansamblu, apele freatice constituie o importantă sursă de apa, ele făcând parte din clasa de potabilitate A.
Apele statatoare ocupa suprafețe reduse în arealul studiat, fiind reprezentate prin bălți (lacuri și meandre părăsite) situate în lunca Siretului (Tochila, Călugări – comuna Tudora, Bălăneasca Rioasă, Balta Lungă – comuna Fântânele) și prin heleștee (iazuri, amenajări antropice formate prin excavare pe versanți sau la baza acestora), utilizate pentru udatul gradinilor sau pentru piscicultură (la baza versantului D. Curti sau D. Găina – comuna Tudora).
III.1.5 Potențialul vegetal și faunistic
Arealul studiat face parte din provincia est – europeană, districtul Podișului Sucevei – Ținutul de pădure al Podișului Sucevei și Bârladului (Geografia României Vol I, 1984).
Din punct de vedere biogeografic zona analizată aparține etajului pîdurilor de foioase, cu predominarea fagului.
În secolul XVIII suprafața ocupată cu pădure era mult mai mare față de arealul prezent, aceasta fiind micșorată ca urmare a defrișărilor masive din secolul XIX în favoarea extinderii vetrelor satelor, a culturilor agricole și a pajiștilor. Dovada a existenței pădurilor din trecut a rămas solurile argiloiluviale și a solurilor brune luvice. Suprafețe relativ întinse de pădure s-au păstrat numai pe dealurile înalte, în restul regiunii întâlnindu-se doar pâlcuri izolate, resturi ale vechii păduri.
Pădurile existente astăzi pe teritoriul comunelor Fântânele, Vorona, Tudora și a unitații administrative Liteni cuprind predominant specii de fag (Fagus silvatica), gorun (Quercus petraea) și stajar pedunculat (Quercus robur). Aceste specii de arbori formează și asociații pure dar intră mai ales în componența pădurilor mixte de tipul “șleau de deal” (Geografia României Vol, I 1984) în care se întâlnesc de asemenea carpenul (Carpinus betului), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus montana), teiul (Tilia cordata), paltinul (Acer platanoides), ciresul (Cerasus avium), marul și părul sălbatec (Malus silvestris, Pirus piraster).
În zonele joase cu exces de umiditate, se dezvoltă vegetația hidrofilă reprezentată de rogoz (Carex vulpina), paură (Typha angustifolia) și stuf (Phragmites communis).
Vegetația azonală de luncă reprezentată prin pâlcuri de plop (Populus alba), salcie (Salix alba), rachită (salix alba) și anin (alnus glutinosa) este întâlnită în luncile celor doua râuri Suceava și Siret.
Pajiștile importante pentru creșterea animalelor sunt alcătuite din ierburi stepizate formate din păiuș (Festuca valesiaca), iarba câmpului (Agrostis tenuis), firuța (Poa pratensis) precum și asociații de plante cu potențial mare de furajare: trifoi (Trifolium repens), lucerna (Medicago falcata), mazărichea (Vicia angustifolia) etc.
Ca urmare a reducerii suprafeței ocupate cu paduri fauna terestră și-a restrâns arealul. De importanță economică este fauna piscicolă din râul Siret, în special crapul (Cyprinus carpio), plătica (Abrabis brama), carasul (Carassius vulgaris), știuca (Esox lucius). Pe râul Suceava fauna acvatică este reprezentată prin scobar (Chondostroma nassus), mreană (Barbus barbus), clean (Leuciscus cephalus), numaru acestora diminânduse datorită poluării râului cu deșeuri menajere și industriale.
III. 1.6 Potențialul pedologic
Factorul pedologic are o deosebită importanță deoarece calitatea și tipul de sol influențează apariția și dezvoltarea așezărilor rurale, principala activitate a locuitorilor lor bazându-se pe cultura plantelor și creșterea animalelor.
Din punct de vedere pedologic acest areal ca intreg Podișul Moldovei este inclus în Provincia Moldavică. Condițiile orofitoclimatice au determinat o desfășurare zonală și o ușoară etajare a principalelor tipuri de soluri (M. Ielenicz, 2008).
Pentru regiunea studiată, sunt caracteristice următoarele tipuri de soluri:
clasa molisoluri din care se remarca cernoziomurile și faeoziomurile (SRCS – 1980) prezente pe suprafețele interfluviale pe versanții slab înclinați și terasele râurilor, fiind soluri cu fertilitate ridicată, cu un conținut natural ridicat de humus și elemente nutritive formate sub o vegetație tipic de stepă. Aceste soluri se întâlnesc pe terasele inferioare ale râului Siret (fig.4). Datorită fertilității ridicate aceste soluri sunt intens folosite în agricultură, pretându-se la o gama larga de utilizări agricole, cu deosebire pentru cereale, diverse plante tehnice.
clasa argiluvisoluri este reprezentată de solurile brune (argiloiluviale) și de soluri brune luvice (podzolite). Solurile brune (argiloiluviale) sunt tipice de pădure, dar în prezent datorită defrișărilor se întâlnesc și în cadrul suprafețelor arabile. Solurile brune luvice (podzolite) se întâlnesc pe versanți ușori înclinați și au fertilitate scăzută datorită acidității și argilozității din orizontul Bt determinând astfel excesul de umiditate în sol în perioadele umede și deficit de apă, în cele secetoase. Din această cauză aceste soluri sunt utilizate pentru pășuni și fânețe, mai putin în cultura porumbului sau cartofului.
alte tipuri de soluri sunt cele intrazonale reprezentate de solurile hidromorfe. Acestea se întâlnesc în luncile și pe terasele joase ale Sucevei și Siretului precum și de-a lungul principalelor afluenți. Acest tip de soluri se caracterizează printr-un conținut redus de humus și săruri minerale ca urmare a excesului de umiditate. Din categoria solurilor hidromorfe se remarcă solurile gleice, formare datorită existenței de lungă durată a excesului de umiditate din cadrul lor, stratul acviver fiind situat la mică adâncime. Acestea sunt ocupate de pășuni și fânețe. Alte tipuri de soluri prezente sunt cele neevoluate din categoria cărora fac parte solurile aluviale, erodisolurile și regosolurile (Harta solurilor, 1978). Solurile aluviale (fig.4) sunt răspândite pe terasele de luncă și pe cele inferioare ale Sucevei și Siretului, inundabile la mari debite și mari intervale de timp, având o fertilitate ridicată, fiind favorabile culturilor de legume și plantelor furajere. Pe versanții afectați de eroziune (Dealu Rotunda, Dealu Plesu în Liteni și Dealu Mare în Tudora) pot fi întâlnite erodisolurile și regosolurile (fig.4)care au proprietăți diferite în funcție de orizontul care a ajuns la suprafață și sunt utilizate fie pentru anumite culturi agricole, pentru pomi fructiferi sau pășuni.
În concluzie suprafețele cu soluri argiloiluviale și brune luvice sunt utilizate pentru pășuni și fanețe destinate pășunatului, solurile aluviale sunt utilizate pentru culturile de legume iar cernoziomurile sunt utilizate pentru culturile de cereale, plante tehnice și furajere.
Solul a reprezentat una dintre cele mai vechi resurse exploatate de catre om. Exploatarea intensă a avut ca efect însă degradarea solului. Activitățile umane asociate cu factorii naturali pot declanșa eroziunea solului care în decursul unui an sau chiar a unei singure zile fenomen care în mod normal nu s-ar produce deât ăn decursul a câteva sute sau mii de ani.
Degradarea solului este determinată și de pluarea acestuia care constă în folosirea diferitelor substanțe de catre om care acumulate în cantități din ce în ce mai mari determină nu doar poluarea lui ci și a apei a aerului, deci a condițiilor de viață.
Principalele modalități de degradare a solurilor sunt: utilizarea nerațională a terenurilor în pantă, lucrarea necorespunzătoare a acestuia, acoperirea lui cu clădiri sau deșeuri precum și utilizarea nerațională a pesticidelor și îngrașămintelor.
III.3 Aspecte metodice privind aplicarea informațiilor referitoare la caracteristicile fizico – geografice ale orizontului local în cadrul orelor de geografie
Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe.
Una dintre metodele interactive potrivite temei prezentate spre a fi explorată; Vegetația orizontului local. Factorii care influențează repartiția speciilor vegetale,la clasa a V-a, este metoda cubului.
Această metodă este utilizată cu success atunci când se explorează o temă din mai multe perspective. (I, Cerghit, 2006).
Pașii demarați în explorarea temei propuse, utilizând metoda cubului sunt:
– anunțarea temei: Vegetația orizontului local
– împărțirea copiilor în șase grupe eterogene;
– distribuirea de materiale didactice diferite în funcție de stilurile de învățare ale elevilor. Fiecare grupă va avea astfel, texte cu informații, hărți, colaje;
– confecționarea unui cub de hârtie înscriind pe fiecare dintre suprafețele cubului câte o sarcină de lucru:
Descrie! (relieful, specificând treptele de relief, altitudini maxime, minime)
Compară! (tipurile de vegetație existente pe fiecare treaptă de relief) ,
Asociază! (topoclimatele descries cu tipurile de vegetație prezentată),
Aplică! (pe o hartă a orizontului local și apropiat imagini cu tipuri de vegetație),
Analizează! (regimul termic și pluviometric și tipurile de vegetație existent, harta cu clasele de soluri),
Argumentează! (existența solurilor fertile în zona de luncă, existența solurilor slab fertile în zonele acoperite de păduri).
– fiecare grupă examinează tema propusă alcătuind răspunsuri pentru cerința repartizătă prin aruncarea zarului;
– la expirarea timpului acordat fiecare lider prezintă răspunsurile formulate de grupa sa;
– profesorul expune cele prezentate, iar elevii iau notițe completând schița lecției.
Optimizarea activității poate fi făcută prin rezolvarea individual a unui test cu șase itemi subiectivi.
Metoda a avut un real succes transfomând elevii din simplii receptori de informații în producători de cunoștințe, satisfacția finală fiind pe măsură. Metoda cubului a dezvoltat elevilor de asemenea gândirea divergentă, capacitățile de explorare, de descoperire, de analiză critică a unor informații. Fiind o clasă cu un nivel ridicat, compusă din douzeci și patru de elevi, a fost o metodă binevenită stârnindu-le în egală măsură curiozitatea, în descoperirea de lucruri noi. Metoda solicită în schimb un timp îndelungat, de aceea sarcinile trebuie să fie foarte scurte, clare și solicitând răspunsuri pe măsura lor.
Toți elevii din grup au fost îndemnați să muncească deoarece materialele date au fost diverse, pretându-se astfel fiecărui stil de învățare evitându-se acel dezavantaj care apare frecvent în cadrul activităților pe grupe, cel de chiul social . Elevii, comunicând și cooperând au învățat unii de la alții, însușindu-și, totodată un volum mare de cunoștințe, cunoștințe pe care ar fi trebuit să le achiziționaze în două ore de predare. Aceștia sunt mai responsabili față de propria învățare dar și față de grupul cu care este pus să lucreze. Faptul că zarul este aruncat iar sarcinile nu sunt dictate îi determină să gândească liber în funcție de capacitatea fiecăruia, de stilul fiecăruia de învățare.
Această metodă se poate aplica în cadrul aceleiași teme din programa de Geografie generală pentru clasa a IX-a.
IV. CONDIȚIILE SOCIAL-ISTORICE
Deși atestarea documentară a localităților studiate datează din secolele XIV – XV, primele descoperiri arheologice legate de existența locuitorilor în acest areal dovedesc existența formelor de locuire umana încă din Paleoliticul mijlociu (dovezi descoperite în cadrul localității Vorona, Liteni). Cea mai bogată colecție de unelte și arme de bronz a fost descoperită la Liteni fiind mărturie a dezvoltării culturii materiale din epoca bronzului, care coincid cu începuturile civilizației tracice.
Localitățile din cadrul unităților administrative studiate s-au dezvoltat în special în epoca medievală de-a lungul sau la intersecția unor drumuri comerciale, în special pe terasele râurilor, în apropierea cuestelor împădurite.
Localitățile componente ale comunei Liteni, dezvoltate pe terasele râurilor Suceava și Siret sunt atestate în diferite documente medieval, semnate între secolele XV – XVII de diverși domnitori (Ștefan cel Mareș, Ștefan Tomșa, Simion Movilă). Fiecare din satele unității administrative Liteni s-au aflat până în anul 1830 în proprietatea unui alt stăpân dar după această dată proprietarul moșiilor din satele respective devine Iorgu Vârnav Liteanu, cel care, probabil a dat și denumirea satului devenit ulterior reședință de comună. Excepție a făcut moșia Siliștea care a aparținut lui aga Lupu Botez și căminarul Gheorghe Ghițescu.
Există și o altă ipoteză referitoare la denumirea Orașului Liteni, legată de localizarea în în evul mediu, locul menționat a unui grup de lituanieni. Din 1965, când s-a revenit la organizarea administrative – teritorială bazată pe județe, comuna Liteni a devenit parte componentă a județului Suceava, cu satele aferente.
Comuna Fântânele, dezvoltată pe terasele râului Siret, zonă cu pământ roditor, apare târziu în documente precum și satele care o alcătuiesc ne fiind descoperite urme de așezări datând din paleolitic, neolitic sau epoca fierului. Satele component ale comunei s-au dezvoltat datorită apropierii de vechiul drum commercial care lega orașele de la Marea Neagră cu Polonia și cu orașele de la Marea Baltică, pe văile Siretului și Sucevei. În documente satul Fântânele apare și sub denumirea de Stârceni, dovadă în acest sens stând documentul din 22 martie 1621 prin care Alexandru Ilieș întărește schimbul de moșii: Mitropolia Moldovei dă satul Stârceni Ținutului Sucevei și primește satul Udești de la Ionașco Gherghea. Satele Bănești si Fântânele (Stârceni) au aparținut o lungă perioadă familiei boierești Canano (Cănănău). În perioada 1864 – 1874 s-a numit comuna rurală Bănești (satul denumirea de Bănești fiind legată probabil de sumele mari de bani cu care boierii au cumpărat moșiile comunei respective), dar din 1874 comuna poartă denumirea de Fântânele.
Satul Tudora, dezvoltat în adăpostul dat de văile pâraielor, ferit de furtuni și vânturi, este situat la răscrucea vechilor drumuri comerciale: Drumul Siretului (Lvovului) și Drumul Hârlăului pe care domnitorul Ștefan cel Mare mergea de la cetatea de scaun – Suceava la podgoria domnească de la Cotnari. Atestarea documentară a satului apare la data de 6 ianuarie 1395, acesta făcând parte din proprietatea boierului Șendrea carea deținea funcția de pârcălab de Hotin și Neamț, unul dintre sfetnici de seamă al voievodului Ștefan. Din 1853 Tudora a trecut ca unitate administrativă la ținutul Botoșanilor. Până în 1960 a aparținut de raionul Botoșani urmând ca pâna în anul 1968 să apartina de raionul Fălticeni. Începând cu anul 1968 comuna Tudora a revenit județului Botoșani. Denumirea unității administrative Tudora provine de la domnița Tudora, slujitoare la curtea domnească, careia domnitorul Ștefan cel Mare i-a dăruit ca dar de nunta moșia ce astăzi îi poartă numele.
Strămoșii locuitorilor comunei Vorona au găsit în această depresiune condiții prielnice pentru dezvoltarea așezărilor din cele mai vechi timpuri, cercetările arhelogice au scos la iveală urme de vețuire încă din paleolitic, cea mai important descoperire în acest sens fiind așezarea de la Icușeni, din “Poiana Eroilor”. Terenurile agricole, pășunile bogate, pădurile din zonă au fost principalii factori naturali care au determinat locuirea acestei asezări. Prima atestare documentară a numelui de Vorona este considerată data de 7 martie 1403, în vremea domniei lui Alexandru cel Bun. Satul Joldești, aparținător comunei Vorona, a cărei atestare ține de anul 1433 este singurul sat care apare în scris pe prima hartă a Moldovei, cea a lui Dimitrie Cantemir. Primul sat care si-a luat numele de Vorona a fost cel care în present se numește Vorona Mare, proprietatea portarului Sucevei, Arbore. Unele așezări din șesul Siretului au dispărut (Vorona Dobrovolschi), locuitorii acestor sate mutându-se în satele de deal din apropierea codrului, a carei margine, prin defrișări s-au depărtat de linia Siretului. După 1965 comuna Vorona a aparut ca unitate administrativă în cadrul județului Botoșani. Numele unității administrative Vorona este de origine slavă având înțelesul de neagră, determinat de apa statută și înegrita din cauza frunzelor putrede pe care o avea râul Vorona, care curgea printr-un ținut împădurit făcând numeroase meander. La viituri apa râului căpăta un aspect întunecat, negricios din cauza apei antrenate din balțile respective.
Colectivizarea și industrializarea forțată din timpul regimului communism au determinat migrarea unui numar mare de locuitori către orașele Suceava și Botoșani, devenite principalele centre de atracție a forței de muncă. Perioada de tranziție care a urmat revoluției din 1989 a adus schimbări demografice la nivelul așezărilor rurale menționate, modificări caiuzate de retrocedarea terenurilor agricole confor legii funciare din 1991, închiderea sau restructurarea unor intrprinderi industrial au redirecționat și redimensionat fluxul de populație către mediul rural.
Începând cu anul 2004 satul Liteni a devenit, în urma referendumului organizat de autoritățile locale ale timpului, oraș. Dacă pâna atunci Liteniul a beneficiat de poziția sa, la distanță mică față de poli de atracție regionali, Suceava și Fălticeni, începând cu 2004 a devenit un centru de importanță locală, contribuind la dezvoltarea unor relații cu zonele rurale limitrofe.
V. POPULAȚIA
V.1.1. Evoluția numerică a populației
Evoluția numeric a populației unei regiuni este un important indicator demographic, pnetru că reflect în mare măsură economic și politică a unei comunități (V. Oprea, 2012).
Cadrul natural al teritoriului, aferent comunelor Fântânele, Tudora, Vorona și a orașului Liteni a oferit condiții bune de locuire încă din preistorie, dovadă fiind descoperirile aparținând diferitelor epoci istorice: fragmente de silex, așchii răzuitoare, ceramică (specific culturii Cucuteni, descoperită pe arealul comunei Tudora) (G. Sămian, 2004), toporașe de bronz etc.
Analiza datelor indică o evoluție permanentă a populațeie pe aceste teritorii. Cele mai vechi date despre numărul de locuitori pentru localitățile din această regiune provin din consemnările oficiale din recensământul din 1772 organizat de divanul Moldovei din ordinal felfmareșalului P. A. Rumianțev, comandatul trupelor rusești, care ocupau pe atunci această provincie. Astfel, între anii 1772-1774 erau înregistrați în Fântânele 935 locuitori. Pentru Liteni și Tudora, date concrete despre totalul locuitorilor există abia din secolul XIX; astfel, Tudora care făcea parte atunci din ținutul Suceava, ocolul Siretului de Sus, avea 11 sate, 155 locuitori birnici, oameni fără bir 24 (G. Sămian, 2004). Această localitate care apare și pe harta rusă a Moldovei în perioada 1828-1832 ca sat mare cu 245 de curți gospodărești a evoluat rapid ajungând să numere la sfârșitul secolului XIX 3051 oameni. (C. C. Giurescu, 1957). Liteni, la 1 ianuarie 1871 număra 2295 locuitori (V. Oprea, 2012).
La începutul secolului XX populația comunelor menționate este în creștere, Liteniul numărând în anul 1924, 3125 persoane G. Poenaru, 1990), Tudora numărând 1912, 3005 persoane, Fântânele în 1930 având 3834 locuitori, Vorona . Creșterea demografică a fost estompată de cele două războaie mondiale. După al doilea război mondial populația a început din nou să crească, astfel înregistrându-se în 1966, 6030 locuitori pentru Tudora, Fântânele, 4927 locuitori, iar Liteni, 9393 persoane, urmând ca după anul 1977 populația regiunii studiate să scadă datorită migrarii definitive a populației tinere spre zonele urbane(Suceava, Botoșani) ajungându-se treptat la îmbătrânirea accentuată a populației din comunele respective.
Astfel, dacă în anul 1977 populația comunelor prezentate însuma 30.131 persoane, în 1992 populația regiunii număra 27.130 locuitori, cu 3000 de locuitori mai puțin (scădere cu 10 procente față de anul 1977) . După anul 1980 se înregistrează cele mai reduse ritmuri de creștere. Migrării populației tinere de la sat la oraș i s-au adăugat, după 1990 și alte cauze, care au determinat aceste scăderi accentuate a numărului locuitorilor din mediul rural, și anume, mișcarea naturală a populației, determinată la rândul său de dispariția politicii pronataliste, creșterea ratei divorțialității. La acestea s-a adăugat migrația externă a tinerilor în căutarea unui loc de muncă.
Fig.5. Evoluția populației unităților administrative Liteni, Fântânele, Vorona, Tudora
După anul 1992, regiunea studiată înregistrează o creștere demografică lentă datorită atât bilanțului natural pozitiv, cât și aportului de populație provenită din orașele din jur, determinat restructurările și disponibilizările din perioada post comunistă. La aceste cause s-a adăugat și împroprietărirea populației din mediul rural conform legii 18/1991. (V. Oprea, 2012). La nivelul județelor Botoșani și Suceava se înregistra în continuare o scădere a numărului populației.
Fig. 6 Evoluția numerică a populației intre anii 1992 – 2014 aferentă regiunii studiate
Astfel, la recensământul din 2002 numărul locuitorilor regiunii era de 27.934 (s-a însumat populația unităților administrative Liteni, Fântânele, Vorona, Tudora). Cele mai mari mare număr de locuitori îl aveau comunele Liteni (9359 locuitori) și Vorona (7999 locuitori).
După anul 2002 populația începe din nous ă scadă înregistrându-se cele mai scăzute valori ale bilanțului natural, acesta ajungând până în anul 2011, în toate unitățile administrative menționate să fie negative. Astfel, la recensământul din 20 octombrie 2011 populația regiunii studiate număra 27.032 locuitori. Același fenomen se înregistra și la nivelul celor două județe aferente comunelor prezentate.
Numărul populației regiunii studiate a scăzut astfel cu 902 persoane, reprezentând o scădere cu 3 procente față de anul 2002.
Fig. 7 Evolutia numerică a populației intre anii 1992 + 2014 aferentă unităților administrative aflate la confluența Sucevei cu râul Siret
V.1.2. Mișcarea naturală a populației
Mișcarea natural a populației este o component a dinamicii populației și vizează modificările survenite în numărul de locuitori și structurile demografice, ca urmare a nașterilor, deceselor, căsătoriilor și divorțurilor. Modificările ce apar în numărul populației totale reprezintă reyultatul a patru elemente: nașteri și imigranți, care duc la intrări și creșteri ale numărului populației; decese și emigranți, respective ieșiri și descreșteri ale numărului populației. (N. Ilinca, 2012)
Principalul indicator care definește situația și perspectivele de dezvoltare demografică a unei regiuni îl constituie bilanțul natural. Acesta se calculează ca fiind diferența dintre natalitate și mortalitate:
Bn = N – B
Natalitatea (N) este un fenomen demografic care exprimă intensitatea nașterilor în cadrul unei populații și se măsoară cu un undice care arată raportul dintre numărul născuților vii și populația medie a anului respective, calculate la o mie de locuitori, (V. Cucu, 1981) prin formula:
În anul 1992 indicele natalității pentru regiunea studiată era de 16 ‰. La recensământul populației din anul 2002 se observă o ușoară scădere rezultând un indice de 15,3‰. Natalitatea a scăzut mult în ultimii ani, înregistrându-se în anul 2011 o rată de 10,3‰, valoare apropiată de media județului Suceava .
În prezent indicele natalității, în continuă scădere înregistrează valori de 10,1‰. Valori peste media prezentată pentru județul Suceava, are orașul Liteni unde natalitatea era în 2011 de 11‰, fiind apropiată de media județului Botoșani. Vorona și Tudora înregistrează valori ale natalității sub media celor două județe. Reducerea ratei natalității după 1992 a avut mai multe cauze, printre care renunțarea la politica pronatalistă specifică perioadei comuniste, nivelului de trai scăzut rezultat din reducerea locurilor de muncă creșterea șomajului. La aceste cauze li s-au adăugat și emigrarea unui număr mare de populație tânără către statele dezvoltate din vestul Europei și îmbătrânirea populației. Cea mai scăzută rată a natalității pentru regiunea studiată s-a înregistrat în anul 2012, de 9,9‰. Comuna cu cea mai scăzută natalitate în 2012 a fost Fântânele cu un indice de 7,6‰, urmată de Vorona cu 8,9‰.
Scăderea valorilor natalității are drept consecințe apariția unor dezechilibre majore în structura pe grupe de vârstă a populației, reducerea numărului populației tinere, apte de muncă, creșterea ponderii populației vârstnice și accentuarea procesului de îmbătrânire a populației cu efecte majore în dezvoltarea economic a regiunii.
Mortalitatea este exprimată prin raportul numeric dintre decedații tuturor vârstelor(într-o anumită perioadă sau pe întreg anul) și populația totală a țării (sau regiunii) în aceeași perioadă (V. Cucu, 1981) indicele mortalității obținându-se prin formula:
Dacă natalitatea a scăzut în ultimii ani, mortalitatea s-a menținut ridicată. Astfel, pentru anul 2012 rata mortalității pentru regiunea studiată a fost de 13,8‰. Valori peste media regiunii în anul 2012 s-au înregistrat pentru comuna Vorona, atingând valori de 16,0‰ și Tudora unde s-au înregistrat valori de 15,4‰. Valori sub media pe regiune s-au înregistrat pentru comuna Fântânele. Raportat la media pe județe înregistrată în anul 2012, 12,9‰ pentru Botoșani și 10,7‰ pentru Suceava, această regiune are un indice de mortalitate peste media județeană. Creșterea ponderii mortalității se datorează mai ales creșterii ponderii populației vârstnice în rândul căreia și numărul deceselor este foarte mare, dar trebuie adăugată și asistența medical și infrastructura medical deficitară. Evoluția mortalității este strâns legată de creșterea numărului îmbolnăvirilor și a mortalității infantile.
Bilanțul natural este direct influențat de evoluția ratei natalității și mortalității. Astfel, valori pozitive ale bilanțului natural au fost înregistrate la nivelul regiunii studiate din anul 1992 până în anul 2003 (Bn=0,2‰), valorile natalității fiind mai mari decât cele ale mortalității. Începând cu anul 2004 valorile bilanțului natural au devenit negative
(Bn= -1,6‰), valorile mortalității fiind mai mari decât cele ale natalității. Se poate vorbi de un deficit natural în această perioadă, valorile bilanțului natural continuând să scadă până în prezent, înregistrându-se astfel, în anul 2012, cel mai mare deficit natural (-3,9‰).
La recensământul din 2011, comuna Tudora avea cel mai scăzut deficit natural dintre comunele studiate, având valori de -3,7‰, urmată fiind de comuna Fântânele. În 2012 comuna cu cel mai mare deficit natural a fost Vorona unde s-a înregistrat un bilanț natural de – 7,1‰ (n-8,9‰, m – 16,0‰). Orașul Liteni, in schimb, în anul 2012 a înregistrat un spor natural, bilanțul natural aici având valori pozitive (1,2‰) (n-12,0‰, m-10,9‰).
Față de media județului Suceava de 1,0‰ înregistrată în 2011 și a județului Botoșani, de -1,00‰, unitățile administrative menționate s-au situate mult sub media acestora. Acest fapt se datorează numărului mare de decese înregistrat,corelat cu un indice al natalității foarte scăzut.
Fig. 8 Evoluția bilanțului natural în zona de confluență Suceava – Siret intre anii 1992 – 2012
V.1. 3. Mobilitatea populației
Mobilitatea teritorială a populației este efectul relațiilor de interdependență dintre populație și economie, în condițiile deplasărilor populației dinr-o arie de origine și retracțiunea acesteia în alt spațiu, fie zilnic, fie sezonier sau definitive, cu sau fără schimbarea domiciliului stabil, dar cu modificarea unor caracteristici demografice (N. Ilinca, 2010).
Factorii care influențează dinamica migrației sunt fie de ordin demografic (numărul populației, ritmul de creștere al populațeie, distribuția spațială, structura pe grupe de vârstă și sexe), fie de ordin economic (dezvoltarea rețelelor de comunicații, nivelul de atractivitate economic, PIB real și distribuția acestuia pe locuitori, veniturile acestora, de ordin socio-cultural( speranța de viață la naștere și vârsta medie a populației) sau politic (democratizarea societății, drepturile și securitatea etniilor etc).
Urmare a acestor factori, migrațiile actuale pot fi temporare (zilnice, sezoniere) in care populația implicată nu își schimbă domiciliul, neavând loc modificări în structura demografică a localității de domiciliu sau definitive care determină modificări în valorile parametrilor demografici ai localității de domiciliu. Aceste migrații pot avea loc în interiorul țării natale (migrație internă) sau pot depăși aceste granițe (migrație externă).
Migrația internă
Deplasările temporare sunt acele tipuri de deplasări care se realizează în interiorul unei țări pentru muncă, fără schimbarea domiciliului. Prin aceste deplasări pentru muncă, un număr mare de activi călătoresc zilnic, săptămânal, lunar sau chiar la interval mai rare pentru a lucre permanent sau sezonier într-o altă localitate sau altă țară (V. Cucu, 1981). Prin urmare migrația temporară nu are efecte asupra evoluției bilanțului total.
În funcție de factorii care determină deplasările temporare, se disting trei categorii de populație:
Populație sezonieră(populația care se deplasează pe o perioadă determinată);
Populație flotantă (populația care se deplasează pentru muncă sau pentru studii în altă localitate pentru o perioadă mai mare de 24 de ore);
Populație navetistă (populația care se deplasează zilnic.
Dintre categoriile de factori enumerați mai sus, un rol important în migrațiile temporare din unitățile administrative studiate l-au avut cei economici. Astfel până în anul 1989, determinante pentru navetism au fost industrializarea din mediul urban – ce a funcționat ca o arie de atractivitate pentru populația activă din mediul rural, care a migrat spre orașele Suceava respective Botoșani – și colectivizarea forțată a agriculturii – care a constituit un factor de respingere a populației din mediul rural.
După anul 1990, ritmul și direcția de deplasare s-au schimbat retrocedărilor suprafețelor agricole către populație prin Legea 18/1991 determinând astfel deplasări pentru muncile agricole, la sfârșitul săptămânii din mediul urban spre cel rural. La aceste migrații s-au adăugat cele sezoniere în afara granițelor țării.
Migrațiile sezoniere au scăzut mult în intensitate după 1990, odată cu retrocedarea terenurilor, cu regresul sau falimentul întreprinderilor industrial, cu creșterea ratei șomajului.
Migrațiile săptămânale s-au dezvoltat mult după 1990 dinspre mediul urban spre mediul rural datorită împroprietăririlor prin legea 18/1991 sau invers, desfășurat de elevi sa studenți, centrele urbane pentru a urma cursurile liceale sau universitare.
Navetismul, determinat de imposibilitatea asigurării unui loc de muncă în localitatea natală, a înregistrat și el modificări în ce privește evoluția și direcția de deplasare față de perioada comunistă. Astfel, dacă în perioada 1970-1990 exista un număr mare de personae navetiste dinspre mediul rural spre orașele Suceava, Fălticeni, Pașcani sau Botoșani, importante centre industriale. Navetismul a afectat atunci și populația urbană, ingineri, cadre didactice, funcționari, efecuând deplasări zilnice în mediul rural. Căile de comunicație care realizau legătura între comunele prezentate și orașele din apropiere au facilitat mult efectuarea acestor tipuri de deplasări.
În present navetismul este mult diminuat datorită desființării marilor întreprinderi din zonele industriale ale Sucevei sau Botoșaniului.
Migrațiile definitive presupun pe lângă ideea de deplasare și pe cea de schimbare de loc și de domiciliu. (V. Cucu, 1981). Migrațiile definitive pot fi interne și internaționale. În perioada 1970-1990 migrațiile interne au luat forma așa-numitului exod rural, datorită atracției orașelor puternic industrializate din zonă: Suceava, Botoșani, Pașcani. După prăbușirea comunismului, după anul 1990 a aprut un fenomen invers, de întoarcere dinspre orașe spre mediul rural, determinată de creșterea ratei șomajului, scăderea nivelului de trai, împroprietăririlor din 1991.
Migrația externă
Migrația externă este o formă de mobilitate teritorială care implică trecerea granițelor, având drept rezultat schimbarea domiciliului dintr-o țară în alta.
Migrația externă sau internațională, anul 1990, devine un fenomen social care capătă amploare. Migrația în această perioadă a îmbrăcat multiple forme: începând ca migrație de reunificare a familiei, apoi ca migrație etnică (a romilor care au cerut azil în diverse țări ale Europei sau a maghiarilor care migrează în Ungaria), sau migrația de afaceri (inclusiv micul trafic de frontieră) și dezvoltându-se prin creșterea mobilității internaționale a studenților, accentuarea brain-drain-ului (în special, al celor din domeniul IT) și terminând cu migrația pentru muncă.( A. Bleahu, Fenomenul migrației externe în rândul tinerilor, 2004). Țările de destinație sunt: Italia, Spania, Franța, Germania, Anglia, unde există ofertă de locuri de muncă în costrucții sau agricultură.
Migrația externă la nivel național s-a extins mult după anul 1950 fiind reprezentată de deplasările minorităților naționale, evrei, polonezi, germane, ca urmare a repatrierilor în țara de origine prin fenomenul de emigrație, scăzând în perioada regimului comunist ca urmare a limitării circulației persoanelor. După anul 1990 1/3 din numărul gospodăriilor din România aveau cel puțin un membru plecat în străinătate, acest fapt datorându-se legiferării “liberei circulații a persoanelor”. Emigrarea populației corespunzătoare grupei de vârstă 26-40 de ani s-a datorat ratei mari a șomajului și lipsei locurilor de muncă. (N. Ilinca, 2010).
Conforma Anuarului Statistic al Județului Suceava și Anuarului statistic al Județului Botoșani numărul persoanelor plecate în străinătate la recensământul din 2011 din județul Suceava era de 987 persoane iar la nivelul județului Botoșani era de 235 persoane, cea mai amre pondere având-o populația masculină.
Indicatorii mobilității teritoriale definitive sunt: rata sosirilor definitive în localiate, rata plecărilor definitive din localitate și bilanțul migratoiu.
Rata sosirilor reprezintă raportul dintre numărul persoanelor sosite și populația totală, calculate la mia de locuitori calculându-se prin relația
În perioada luată pentru studiu, 1992 -2012, pentru regiunea studiată, cele mai mici valori ale ratei sosirilor s-au înregistrat în 1993 fiind de 5,3‰, mult mai mare (de aproximativ patru ori) față de perioada comunistă. Pe unități administrative, ratele cele mai mici ale sosirilor s-au înregistrat în anii 1993 și 1994, în comuna Fântânele stabilind-se doar 15 persoane, iar în Liteni, 17 persoane reprezentând o rată de 1,8‰, respective 2,9‰. Începând cu anul 1997, rata sosirilor începe să crească ajungând în regiunea studiată să se înregistreze o valoare maximă în anul 2000 cu o rată a sosirilor de 17,6‰, acest fapt datorându-se disponibilizărilor massive care au determinat întoarcerea populației care migrase în anii industrializării forțate comuniste. Pe unități administrative însă , au existat diferențe, cele mai ridicate valori find valabile pentru comunele din județul Botoșani, Tudora și Vorona cu indici de 21,3‰, respective 26,5‰, indici care s-au menținut ridicați până în 2012.
Orașul Liteni a avut cea mai mare rată a sosirilor în anul 2010, fiind de 16,9‰, rată care a început să crească din anul 2004, când a fost declarat oraș.
Rata plecărilor reprezintă raportul dintre numărul persoanelor plecate și populația totală calculată la mia de locuitori, exprimat prin relația
În perioada 1992 – 2012 cea mai mare rată a placărilor s-a inregistrat în anul 1992 fiind de 31,4‰ urmând după acest an un curs descendent, pentru ca în anul 2012 să se înregistreze o valoare medie de 13,7‰. La calcularea acestui indice s-a luat în calcul popualația plecată cu domiciliul, inclusiv cea externă.
Acest lucru s-a datorat plecărilor populației tinere, apte de muncă de la sat și stabilirea în mediul urban ca urmare a ridicării restricțiilor de mutare a populației în oraș după 1990, dar și ofertele și crearea posibilității de muncă în străinatate. Migrația externă a luat amploare mai ales după anul 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană. Acest lucru a fost prezentat un aspect anterior din tema abordată.
În cadrul regiunii au existat însă diferențe în ce privește acest indice: în anul 1992, cel mai mică cotă a plecărilor s-a înregistrat pentru Liteni, de 13,8‰, menținându-se relative constant până în anul 2012, când valaore a acesuia a depășit puțin rata de 11‰. Cea mai mare rata a plecărilor s-a înregistrat la Tudora, valoarea atinsă fiind de 65‰, reducându-se simțitor mai ales după 2002, ca urmare a revenirii populației de la oraș spre locurile de baștină. Valoarea ratei plecărilor în 2012 a atins pentru această comună valorile apropiate celor calculate pentru celelalte unități administrative prezentate, de 12,7‰. Aceste valori se se aflau sub de media celor două județe, Suceava (13,6‰), dar se apropiau de media înregistrată pentru județul Botoșani (12,8‰).
Rata mare a plecărilor a avut și are consecințe deosebite în ce dezvoltarea socio-economică a regiunii datorită îmbătrânirii populației cu efecte incomensurabil de păguboase asupra agriculturii în comunele prezentate, scăderea natalității, creșterea ratei divorțialității, agravarea fenomenului de delincvență juvenilă.
Bilanțul migratoriu se calculează utilizând formula Bm=I-E (unde I-reprezintă rata imigranților, sosirilor , iar E- rata emigranților sau plecărilor cu schimbare de domiciliu, inclusiv migrație externă).
Fig.8 Evoluția bilanțului migratoriu în zona de confluență Suceava – Siret intre anii 1992 – 2012
În perioada luată în studiu (1992 – 2012), pentru regiunea studiată cele mai mici valori ale soldului migratoriu s-au înregistrat în anul 1992, fiind de -25,6‰. După acest an bilanțul migratoriu a început ușor să crească dar s-a menținut la valori foarte scăzute până în anul 1997 ajungând la valoarea de -13,3‰, însemnând o rată foarte mare a plecărilor față de cea a sosirilor. După anul 2000 bilanțul migratoiu a pendulat în jurul valorii de 0‰, ajungând în anul 2002 la o valoare de 0,6‰, iar în 2011 la 0,3‰.
Pe unități administrative, acest indice variază diferit, cele mai mici valori înregistrându-se la Liteni și Fântânele unde, în anul 1992 a fost de – 11,7‰; la Vorona, în același an a avut valoarea de -15‰, iar la Tudora, în același an, -59,3‰.
În anul 2002 la Liteni bilanțul migratoriu era pozitiv având valoarea de 6,6‰, comuna Fântânele avea un bilanț migratoiu de -8,3‰, Vorona înregistra un bilanț pozitiv de 3,3‰, iar Tudora care a avut cel mai scăzut bilanț migratoiu din regiune, înregistra în continuare un sold negative, de -1,3‰.
În anul 2011, cel mai ridicat sold migratoriu a fost înregistrat la Liteni, de 6,8‰, valoare peste media județului Suceava (0,5‰), iar cea mai scăzută valoare a avut-o comuna Tudora, fiind de -4,5‰, situată sub media județului Botoșani (-4‰). Liteniul a jucat în continuare rolul polarizator pentru regiunea studiată având în vedere schimbarea rangului începând cu anul 2004.
V.1.4. Bilanțul total
Bilanțul total este direct influențat de bilanțul natural și de cel migratoriu, exprimându-se prin relația:
Bt= Bn+Bm
Bilanțul total indică rata de creștere sau descreștere a populației unei regiuni.
Fig.9 Evoluția bilanțului total în zona de confluență Suceava – Siret intre anii 1992 – 2012
Din analiza graficului se poate spune că bilanțul total pe regiunea studiată a îregistrat cele mai scăzute valor, negative de -22,5‰în anul 1992, ca efect al ratei bilanțului migratoriu foarte scăzute, atingând cota de -25‰, cu toate că rata bilanțului natural atingea valori pozitive (3,1‰). Această valoare se explică prin migrația forței de muncă din mediul rural spre cel urban.
În anul 2000 rata bilanțului total a ajuns la valori pozitive , de 3,2‰, urmând ca în anii următori să penduleze în jurul valorii de 0‰, ceea ce înseamnă o diminuare treptată a cotei bilanțului migratoriu, însoțită de o creștere a ratei bilanțului natural. Cea mai mare rată a bilanțului natural s-a înregistrat în anul 2003 când pe fondul creșterii bilanțului natural a scăzut simțitor cota bilanțului migratoriu.
Acest indice se reflect în mod direct în evoluția populației în regiunea studiată în perioada 1992-2012, explicându-se în acest fel ușoara creștere a numărului de locuitoride aici.
V.1.5. Densitatea populației
Densitatea populației exprimă raportul dintre numărul del locuitori stabili (Np) de pe un teritoriu bine stabilit și suprafața totală a acestuia (St), de regulă în km2 (N. Ilinca, 2010). Aceasta este în strânsă legătură cu evoluția numărului de locuitori de pe suprafața aflată în studiu.
În ce privește evoluția densității regiunii aflate la confluența Siretuuli cu Suceava, am utilizat datele de la principalele recensăminte în ceea ce privește numărul locuitorilor unităților administrative componente și suprafețele actuale ale acestora. Se observă din tabel că cea mai mare densitate pentru regiunea aflată în studiu este cea din anul 1977 din perioada comunistă, atingând 114,6 loc/km2.
Fig 10 Densitatea populației (loc/km2) la principalele recensăminte din perioada 1977-2011
În anul 1992 s-a înregistrat cea mai scăzută valoare a densității medii a populației teritoriului menționat, de 101,7 loc/km2. Acest fapt s-a datorat migrației locuitorilor din mediul rural în perioada comunistă spre zonele atractive atunci din punct de vedere economic, orașele Suceava, Pașcani, Botoșani, coralată cu o scădere a ratei natalității.
După 1992, datorită evoluției indicatorilor demografici și a migrației dinspre orașe spre mediul rural, deteminată în mare parte de creșterea ratei șomajului, densitatea populației începe ușor să crească în regiunea prezentată, atingând în anul 2002 valoarea de 113,2 loc/km2, neatingând nici în prezent valoarea avută în anul 1977. În prezent densitatea medie pe regiune este în ușoară scădere, în anul 2011 fiind de 107, 7 loc/ km2.
Pe unități administrative, cele mai mari valori ale densității le are orașul Liteni care în prezent deține 141,6 loc/km2, acest fapt datorându-se în mare măsură și rangului de oraș. Cele mai mici valori ale densității populației le are comuna Tudora, 70, 0l loc/km2. Raportat la densitatea medie a locuitorilor județelor cărora aparțin unitățile prezentate, orașul Liteni este mult peste media județului Suceava care conforma datelor recensământului din 20 octombrie 2011 avea 74,2 loc/km2, comuna Tudora fiind în schimb sub media județului de care aparține, Botoșani care avea în 2011 82,7 loc/km2, comuna Vorona situându-se în această privință peste media județului
V.1.6. Structura populației
Diversitatea caracteristicilor populației se identifică prin aspect fizionamice, entice, lingvistice, cultural religioase, demografice și socio – economice, în funcție de care se disting structure specifice în regiunea prezentată.
V.1.6. 1 Structura populației pe sexe
Analiza acestui indicator este deosebit de important datorită influenței pe care o are asupra natalității, mortalității, nupțialității, migrației și, nu în ultimul rând asupra activităților sociale și economice.
Din totalul de 27. 130 persoane înregistrate la recensământul din 1992 în regiunea menționată, 49,9% reprezenta populația masculină și 50,1% cea de sex feminin.
La recensământul din anul 2002 populația regiunii avea un procent de 50,7% popualție masculină, cea feminină fiind 49,3% iar la cel din 2011 procentul populației masculine, în creștere înregistra o cotă de 51,1%.
Fig.11 Structura populației pe sexe a populației din regiunea studiată
Pe unități administrative, existau mari diferențe, comuna Liteni înregistra 51,1% populație masculină aceasta explicându-se prin restructurările din industrie care au avut loc după 1990. Ponderea popualției masculine în acesta unitate administrativă se va diminua ajungând la recensământul din 2002 să atingă 50,8%, iar în 2011 50%, ajungând să fie asemănător cu procentul la nivelul Județului Suceava. Acest aspect a avut loc în condițiile creșterii procentului populației de sex feminin ca urmare a restructurărilor ulterioare din industria ușoară care au avut loc după 2002 în orașele Suceava sau Pașcani. La Fântânele procentul înregistrat în anul 1992 era , 48,6% populație masculină și a crescut trptat în defavoarea populației feminine ajungând în 2002 la 49,5%, iar în 2011 la 51,1%, ponderea populației feminine fiind de 48,9%.
Fig.12 Structura populației pe sexe în zona de confluență Suceava – 2002
Vorona și-a menținut echilibrate procentele populației masculine și feminine înregistrând în anul 1992 49,4% persoane de sex masculin, în 2002, 49,8% iar în 2011 49,6%, cu o ușoară înclinare a balanței spre persoanele de sex feminin. În comuna Tudora numărul populațiiei de masculine a înregistrat o creștere semnificativă începând cu 1992 de la 50,6%, la 52,6% în 2002, ajungând în 2011 la 52,8% din totalul populației comunei, cea feminină având un procent de 47,2%, cu mari diferențe față de ponderea înregistrată la nivelul județului Botoșani, cu o structură relative echilibrată. (Conform Anuarului Statistic al județului Botoșani, populația masculină avea un procent de 49,2%, cea feminină 50,8%)
Fig.13 Structura populației pe sexe în zona de confluență Suceava – Siret la recensământul din 2011
Aceste fluctuații au fost determinate și de faptul că, începând cu anul 2002, și-au pus amprenta în structura populației pe sexe și migrațiile interne sau internaționale ale tinerilor care constituiau forța de muncă.
V.1.6.2 Structura populației pe grupe mari de vârstă
Structura populației după vârstă are o mare importanță demografică și economic de acest lucru depinzând planificarea economic și social, a construcțiilor, organizării școlare și preșcolare. Raporturile dintre vârste definesc greutatea specific a populației active în mediile urbane sau rurale precum și potențialul resurselor de muncă. (v. Cucu, 1981). Structura pe grupe de vârstă este determinată în mare măsură de natalitate și mortalitate, de fenomenele migrațiilor populației.
Fig.14 Structura populației pe grupe mari de vârstă
Pentru analiza comparativă a datelor în diferiți ani de recensământ s-a împărțit durata de viață în trei mari grupe de vârstă: 0-19 (populația tânără), 20-64 (populația adultă) și peste 65 de ani (populația vârstnică). Anii de recensământ aleși sunt: 1992, 2002, 2011.
Fig.15 Structura pe sexe și grupe mari de vârsta a populației în zona de confluență Suceava – Siret in anii 1992, 2002, 2011
Conforma graficului, în anul de recensământ 1992, din totalul de 27.130 locuitori din zona de confluență a Siretului cu Suceava, doar 33, 4% reprezenta populația tânără corespunzătoarre grupei de vârstă 0-19 ani, 55,2% reprezenta populația adultă (20-64 ani) și 13, 8% cea vârstnică (peste 65 ani). Populația adultă din această perioadă provine din numărul mare de persoane născute după 1977, ca urmare a așa-zisei politici pronataliste inițiate de N. Ceaușescu. Diferențele pe grupe de vârstă se explică prin condițiile social-economice și nivelul de viață și de ocupare al populației în activități variate sub aspectul solicitării.
În anul 2002 se observă o diminuare a populației tinere (28,1%), menținerea ridicată a ponderii populației adulte și o creștere a pondeii vârstnicilor.
În anul 2011, pe fondul scăderii procentului corespunzător populației tinere (27%), procentul corespunzător populației vârtnice continuă să crească ușor (17,7%). Aceste procente scot în evidență fenomenul de îmbătrânire demografică a populației din această regiune, aspect frecvent întâlnit la nivel regional, național, european. O manifestare importantă a procesului de îmbătrânire este creșterea numărului femeilor în cadrul populației persoanelor vârstnice, adică un proces de "feminizare a batranetii". Femeile sunt mai longevive, numărul lor fiind aproape de două ori mai mare decât cel al bărbaților.
Urmărind evoluția ponderii populației adulte în raport cu cea tânără (pondere din ce în ce mai mică datorită natalității scăzute) se poate estima o creștere în continuare a procentului populației vârstnice, cu consecințe deosebit de grave în dezvoltarea economică și socială a regiunii.
V.1.6.3. Structura populației pe grupe mici de vârstă și sexe
Fig.16 Structura pe grupe mici de vârstă, la recensământul din 2011 în unitățile studiate
Fig.17 Structura pe sexe și grupe mici de vârsta a populației în zona de confluență Suceava – Siret la recensământul din 2011
Analizând graficul se observă la nivelul regiunii studiate, o reducere a numărului popualției tinere, numărul născuților fiind foarte mic. Pe sexe se observă un număr mai mare de copii de sex masculin (823 persoane) față cei de sex feminine (810 persoane) îngustându-se astfel mult baza piramidei. Creșterea ponderii vârstnicilor a dus la îngroșarea vârfului piramidei. Dacă la baza piramidei numărul născuților de sex masculin era mai mare decât cele de sex feminin, în vârful piramidei, persoanele vârstnice de sex feminin depășesc numeric pe cele de sex masculin ( 968 bărbați și 1436 femei cu vârstă de peste 65 de ani). Această creștere a segmentului populației vârstnice în raport cu structura generală a populației dovedește din nou tendința de îmătrânire demografică.
Principalele cauze ale acestui fenomen sunt: tranziția de la regimul communist cu planificarea natalității la cote cât mai înalte la un regim modern, cu rate scăzute de natalitate și mortalitate, creșterea duratei medii de viață și migrația externă.
Fenomenul de îmbătrânire demografică are o influență puternică asupra pieței muncii, în sensul micșorării numărului populatiei active tinere, metținerii la cote ridicate a populației active adulte și creșterea numărului persoanelor vârstnice care, fie participă la activitatea economică, fie devin persoane beneficiare de asistență socială (pensionari).. Deoarece grupa de vârstă adultă nu va mai fi compensată cu grupa de vârstă tânără ca urmare a decalajelor cantitative, soluția este redresarea prin imigrare, fapt condiționat la râdul său de nivelul de dezvoltare și de atractivitate a regiunii aflate în studiu, deficitare de altfel în resurse de muncă, însoțite de asemenea de stimularea natalității.
V.1.6.4. Structura etnică a populației
Structura etnică arată ponderea diverselor etnii din totalul populației reprezintă rezultatul evoluției istorice a unei regiuni.
Fig.18 Structura etnica a populației în zona de confluență Suceava – Siret la recensământul din 2011
La nivelul regiunii studiate, populația majoritară este cea reprezentată de români, urmată de rromi.. După 1990 procentul deținut de români s-a diminuat, observându-se totodată o creștere a populației de etnie rromă.
Rromii (țiganii) descendenți ai robilor țigani aduși să lucreze pe domeniile domnului, ale boierilor sau mănăstirilor, începând cu secolul XVII. După anexarea Bucovinei la Galiția, în 1783, împăratul Franz Josef a ordonat eliberarea țiganilor din robie. Eliberarea s-a făcut treptat . Această eliberare s-a efecuat treptat și țiganii au devenit țărani liberi, fără pământ. Concomitent cu eliberarea a avut loc și secularizarea averilor mănăstirești, ceea ce a determinat emigrarea țiganilor robi din ținuturile mănăstirilor în Moldova, întrucât serviciile lor nu mai erau necesare mănăstirilor (C. Ungureanu, 1999). La recensământul din anul 2011, (Anuarul statistic al jedețului Suceava, Botoșani) existau un număr de 38 persoane de etnie rromă, reprezentând 0,13% din totalul populației din regiunea studiată. Nu sunt înregistrate alte etnii.
Fig.19 Structura etnica a populației în zona de confluență Suceava – Siret la recensământul din 2011
Pe unități administrative, situația este deosebită deoarece aceste minorități locuiesc în orașul Liteni (22 persoane) și comuna Fântânele (16 persoane). Comunele Vorona și Tudora declarând la recensământul din 2011 un procent neânsemnat (maxim trei persoane). Numărul real al țiganilor este mai mare decât cel înregistrat la recensăminte datorită faptului că o parte dintre ei nu s-au declarat ca aparținători ai acestei etnii. La nivelul regiunii studiate se preconizează o creștere apopulației de etnie rromă datorită natalității ridicate din rândul acesteia.
V.1.6.5 Structura confesională
Religia ocupă în continuare rolul central în viața oamenilor, influențând de cele mai multe ori modul lor de viață, precum și caracteristicile demografice și sociale ale comunităților.
Înregistrările confesiunilor nu s-au făcut la recensăminele din perioada comunistă în România datorită politicii antireligioase duse de acest regim. Din această cauză, până la recensământul din 1992 și chiar la recensământul și din 2002, valorile înregistrate nu corespund realității, mulți dintre cei intervievați nedeclarându-și religia, din motive personale.
În zona de confluență Suceava-Siret se constată o scădere a procentului populației ortodoxe, determinată de migrația spre alte culte (Baptist, penticostal, creștin după avanghelie), aspect prezent de altfel și la nivel județean.
Fig.20 Structura confesională a populației în zona de confluență Suceava – Siret la recensământul din 2011
La nivelul unităților administrative se observă o menținere a procentelor mari deținute de populația ortodoxă, 96,2% la Tudora, 95,2% înregistrată la Vorona, 94,3% Liteni, dar un procent mai mic corespunzător acestei religii la Fântânele (90,4%).
La ultimul recensământ din anul 2011 populația majoritară a regiunii o constiuie cea ortodoxă, cu un prcent de 94,2%, urmată de cultul penticosatl, cu o pondere de 1,6%, creștinii după evanghelie, 0,14% șicu procente foarte reduse, creștinii pe rit vechi (0,06%), populația romano-catolică (0,05%), baptiștii (0,03%). Se estimează pe viitor o creștere a populației neoprotestantă determinată de natalitatea ridicată din rândul acesteia, determinată la rândul ei de concepțiile religioase legate de planning-ul familial.
V.1.6.6 Structura socio-economică
Populația se identifică și prin gradul de participare la activitățile economic-sociale, în funcție de care aceastea se evaluează în funcție de rata de activitate. Acest indicator se diferențiază în funcție de structura pe grupe de vârstă și sexe, de gradul de dezvoltare a economiei și de nivelul de pregătire al populației.
„
Fig.21 Structura socio-economică a populației pe unități administratice și regiune conform
recensământului anului 2011
Termenii cu care se operează în analiza resurselor de muncă și a pieței muncii sunt: populația activă, care corespunde, de regulă populației adulte în care este inclusă populația ocupată activități economice și populația neocupată – șomerii; populația inactivă (întreținută), a căror subzistență este asigurată de active: elevi, studenți, femei casnice. (N. Ilinca, 2010).
Calculând datele aferente ultimului recensământ, cel din anul 2011, prezentate în tabelul de mai sus, în regiunea propăusă pentru studio însuma 13.716 persoane active, adică 50,7% din totalul populației (27.032 locuitori).
Din totalul populației active aferent regiunii stuidate, 13.254 persoane reprezentau populația ocupată, adică 96,64%, 462 era numărul șomerilor, adică 3,48%.
Populația inactivă, întreținută, număra 13.316 persoane în anul 2011 (49,3%) în regiunea de confluență Suceava – Siret, cel mai mare număr fiind de elevi și studenți însumând pentru toată regiunea 4817 persoane , adică 36,17%. Urmează ca număr populația pensionară în număr de 3983 persoane (29,91%).
Fig.22 Structura socio – economică a populației în unitățile sdministrative din zona de confluență Suceava – Siret la recensământul din 2011
Pe unități administrative cel mai mare număr de persoane active sunt în comuna Tudora, cu o pondere de 57% din totalul populației predominând populația ocupată având o pondere de 57,2%, în defavoarea populației întreținute (ponderea în acest caz fiind de 42,8%). Îngrijorător este procentul calculate pentru comuna Vorona unde ponderea populației active (44,2%) este inferioară populației întreținute (55,8%). Acest aspect are legătură și cu datele descoperite la analiza grupelor de vârstă a populației, în acestă comună înregistrându-se cela mai mare procent de populație vârstnică.
Corelând cu datele de la ultimul an de recensământ, într-adevăr, numărul pensionarilor depășește numeric și prcentual numărul oricăror categorrii de populație întreținută, numărându-se 1.534 (36,6%) de locuitori, depășind astfel numărul elevilor sau studenților cu 6,5% (numărul elevilor fiind de 1.262 persoane). Îmbătrânirea demografică a determinat îmbătrânirea forței de muncă, la creșterea accentuată a numărului pensionarilor în defavoarea populației ocupate. În ceea ce privește dependența demografică, aceasta poate fi reprezentată prin raportul dintre populația definită ca dependentă (sub 15 ani și cea de peste 60 de ani și peste) și populația în vârstă de muncă (Orizonturi Sucevene, 2011). În cazul de față, în comuna Vorona, pentru anul 2011, raportul de dependență demografică este de 1,3%, ceea ce înseamnă că unui salariat ăi revin spre întreținere aproape două persoane dependente. Aceste procente sunt mai scăzute față de anii anteriori, anii crizei economice.
Fig.23 Structura pe sectoare economice a populației unităților administrative de la confluența Sucevei cu Siretul la recensământul din 2011
Analizând graficul privind structura populației pe principalele sectoare economice se observă că, în regiunea studiată, la recensământul din 2011, cel mai mare număr de persoane lucrează în sectorul primar (8.6731 persoane atingând un procent de 65,5% din totalul populației regiunii), principala activitate rămânând agricultura. Pe locul doi ca și rată de ocupație se înscrie sectorul terțiar (de servicii) având un prcent mult diminuat, de 18,2%, cel mai mic procent revenindu-i sectorului secundar (16,3%). Acest lucru se datorează restructurărilor economice și disponibilizărilor din industrie care au avut loc după anul 1992. Crescând numărul șomerilor, aceștia au fost nevoiți, fie să se reîntoarcă în localitatea natală să lucreze terenurile avute în proprietate, prin legea 18/1991, fie să dobândească o altă calificare.
Analizând separat, unitatea administrativă Liteni, care din anul 2004 a fost ridicată la rangul de oraș, are o pondere mai scăzută a populației ocupate în agricultură față de celelalte commune studiate, dar rămâne cu un procent mult ridicat față de celelalte sectoare economice. Doar 289 persoane lucrau în industrie în 2011 (în orașul Suceava), adică 6,0% din populația activă. În urma numirii oficiale ca oraș, numărul persoanelor din sectorul serviciilor a crescut, ajungând la 973 de persoane, o pondere de 20,4%. Comparând cu anul 2002, când procentul populației ocupată în sfera serviciilor era de 5,38%, rata populației din acest sector al economiei putem spune că a crescut cu 15%. Cel mai mare număr de persoane ocupate în sectorul serviciilor se înregistrează în activitățile comerciale (346 persoane), evidențiindu-se astfel numărul în creștere al patronilor din comerț sau transporturi. Comunele Fântânele, Vorona, Tudora au procente mai mici în sfera serviciilor față de Liteni și mult mai ridicate în domeniul agricol.
V.2. Metode, strategii și tehnici bazate pe implicarea elevilor în studiul Geografiei populației
Pentru studiul problemelor legate de geografia populației am ales următorele metode, strategii și tehnici bazate pe implicarea activă a elevilor:
V.2.1. Modelarea este o metodă de cercetare și o metodă didactică de dobândire a cunoștințelor despre sisteme complexe, greu accesibile sau imposibil de abordat în mod direct, prin elaborarea unor reprezentări(modele) simplificate, micșorate, esențializate a obiectelor, proceselor sau sistemelor reale, cu ajutorul cărora se simulează și se studiază sistemul original vizat. (M. Dulamă, 1996).
Modelul este o reprezentare ori o construcție subsanțială sau mintală, artificial bazată pe raționamente de analogie, pe un effort de gândire deductivă. Un model tinde să re-producă sau să imite pe un alt plan și în altă formă, un original, un system complex (un obiect, un fenomen, o acțiune, o situație, o problemă). (I. Cerghit, 2006).
Modelul este o sursă de informare, un instrument de lucru care are ca funcție principal medierea trecerii de la domeniul cunoașterii senzoriale a realității obiective, la domeniul cunoșterii raționale a acestora prin teorii.
Principalele funcții ale modelelor sunt:
-funcția demonstrativă, cu ajutorul modelului elevii pot trasa anumite caracteristici ale proceselor , fenomenelor reale;
– funcția euristică (explorative-explicativă) deoarece invită elevii la un effort de căutare, de investigație teoretică, ceea ce duce la descoperirea de noi adevăruri;
– funcția informativă, deoarece prin intermediul modelelor se lărgește sfera de informații deoarece se crează accesibilitatea cunoașterii fenomenelor imposibil de studiat în realitate;
– funcția de sistematizare modelele oferind posibilitatea culegerii cu ușurință a datelor, selectarea acestora, prelucrarea cu ușurință a informației;
– funcția de intergrare, modelele permițând și rolului fiecărui element studiat, facilitând compararea, explicarea cauzelor apariției șei existenței fenomenelor sau proceselor;
– funcția formativă, modelul permițând trecerea de la cunoașterea senzorială la cunoașterea rațională, prin declanșarea operațiilor gândirii (analiza, sinteza, compararea);
– funcția de evaluare/autoevaluare. Prin analiza rezultatului, profesorul și elevul au confirmarea înțelegerii și cunoașterii problemei.
Pentru a fi un bun material didactic, modelul trebuie să fie fidel (cât mai aproape de original), să fie simplu (să cuprindă doar caracteristici esențiale), micșorat (la scară) și realizat cu subiecții utilizatori (N. Ilinca, 1999).
În abordarea tematicii legate de geografia populației se folosesc diferite tipuri de modele.
Modele grafice (configurable, figurale, convenționale) care reprezintă înformațiile statistice și social-economice cu ajutorul figurilor geometrice sau combinații de linii, transformând astfel datele numerice în forme vizuale facilitând astfel analiza evoluției fenomenelor și proceselor demografice, compararea informațiilor . În compnența acestui tip de modele d sunt incluse diagramele, hărțile tematice.
Modele simbolice (matematice) care utilizează semne, obiecte, imagini, semnificând obiecte, ființe, noțiuni, însușiri geografice. Simbolul este forma cea mai riguroasă a analogiei, o transcripție a unei strucuturi (rata urbanizării, rata natalității, rata migrației, densitatea populației, sporul natural etc). (N. Ilinca, 1999).
Utilizarea modelelor grafice în predarea – învățarea geografiei
Modelele grafice înlocuiesc datele numerice prin figure geometrice cu dimensiuni comparative cu datele și fenomenele ce trebuie prezentate. Datele prezentate în imagini sunt mai ușor de analizat, de comparat, fixându-se mai ușor în memorie.
Modelele grafice au fost inventate pentru redarea informației, funcție care o dețin și în present. Metoda de reprezentare grafică constă în transpunerea grafică a rezultatelor obsesvației, prelucrării matematice a informației sau deducției sub formă de modele ale realității obiective. Din punct de vedere al învățării interesează metoda de realizare a modelelor grafice și care dintre ele pot fi integrate efficient în procesul de învățare.
În activitatea didactică, putem utilize mai multe tipuri de modele grafice, pentru abordarea temei, Evoluția numerică a populației României, Repartiția populației în spațiul românesc, Structura populației, la clasa a VIII-a:
Diagramele sunt reprezentări grafice concrete ale datelor statistice sub formă de desene geometrice, liniare sau în suprafață prin care sunt redate concret, sintetic, exact, expresiv, la scară fenomenele cercetate atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ, evidențiind trăsăturie esențiale ale acestora în domeniul didactic.
Diagramele trebuie să fie cât mai simple, exacte și expresive, adică să nu reprezinte mai mult de 3-4 elemente pentrur a nu fi pra încărcate, să aibă o scară cantitativă a elementelor comparative, o legend explicativă, un titlu și fara text explicative.
1.Diagramele liniare rezultă din unirea punctelor prin linii continue, întrerupte, cu cercuri mici, de formă dreaptă, frântă sau sinuasă. Se mai numesc și cronograme (historiograme) reprezintă dinamica unui fenomen într-o perioadă de timp.
Exemplu: Realizați un graphic privind evoluția natalității comunei Vorona, utilizând informațiile. Prin urmare aceste tipuri de diagrame pot fi utilizate combinat pentru exprimarea mișcării naturale a populației, sau o singură diagramă pentru anliza evoluției natalității într-un anumit interval de timp. Pentru construirea unei cronograme simple se folosește un sistem de coordonate rectangular. Pe axa OX se notează timpul respective anii de referință iar pe axa OY, numărul de locuitori. Pe axa OX, de pe fiecare diviziune, se ridică o perpendicular până se intersectează cu perpendicular ridicată pe axa OY, conform parametrului. Se unesc punctele rezultate din intersecția celor două perpendicular printr- linie colorată.
Fig.24 Evoluția natalității populației comunei Vorona în perioada 1992 – 2013
Exemplu: Interpretează diagrama în care este prezentată evoluția principalilor indicatori demografici în perioada 1992-2011 pentru orașul Liteni. Pentru construcția cronogramei combinate se utilizează două diagrame simple, pe care sunt reprezentate evoluția natalității și a mortalității, utilizată în redarea evoluției bilanțului natural. Porțiunea dintre cele două linii obținute prin aceiași metodă de mai sus se colorează sau se hașurează pentru a se observa mei bine dinamica indicatorului amintit.
Fig.25 Modele de aplicații la elevi din clasa a VIII- a
2.Diagramele areale sunt reprezentări în suprafață, pentru care se folosesc diferite figure geometrice (pătrate, dreptunghiuri, cercuri). Diagramele areale pot fi: diagrame în coloane și diagrama pe sectoare circulare.
Diagrama în coloane poate fi utilizată pentru a analiza comparativ, cu elevii clasei a V-a sau a VIII-a, populația comunelor Vorona, Tudora, Fântânele cu a orașului Liteni în anul 2011. Se poate analiza care este unitatea cu cel mai mic număr de locuitori, cea cu cel mai mare număr de locuitori. Elevii de clasa a VIII-a pot realize chiar ei un graphic utilizând datele afișate într-un tabel.
Exemple de diagrame în coloană: reprezentați printr-o diagramă în coloane populația comunelor Vorona, Tudora, Fântânele și a orașului Liteni în anul 2011. Se aplică tehnica realizării unei astfel de diagrame: trasăm un sistem de axe YOX. Pe axa OY notăm scara reprezentării: un cm = 1000 locuitori, o segmentăm din centimetru în centimetru. Segmentăm axa OX din 2 cm în 2 cm. Fiecare segment reprezintă baza coloanei pentru o comună. Fiecare coloană va avea grosimea de 1 cm, fiind egale ca lățime și vor reprezenta baza unei unități administrative. Coloanele vor fi desenate distanțat, ele fiind colorate sau hașurate. Pe grafic vor apărea astfel 4 coloane, câte una pentru fiecare unitate administrativă situată în zona de confluență.
Fig.26 Populația unităților administrative din zona de confluență Suceava – Siret în anul 2011
Diagramele în coloane pot fi de mai multe tipuri:
Diagrame de tip coloane în aflux se utilizează pentru compararea mărimilor diferite, dar care aparțin aceluiași grup de elemente. Ele se suprapun în mod succesiv sau se lipesc una de alta, hașurându-se sau colorându-se.
Exemplu: reprezentați structura pe sexe a populației unităților administrative din zona de confluență a Sucevei cu Siretul.
Fig.27 Structura populației pe sexe a unităților administrative din zona de confluență Suceava – Siret la recensamântul din 2011
Diagrama în benzi, este o repoziționare a diagramei în coloane, într-un plan orizontal. Se reprezintă astfel structura socio – economică a populației pe unitățile studiate, raportându-ne la repartiția procentuală a populației active și inactive.
Exemplu: Reprezentați printr-o diagramă în benzi numărul de locuitori al comunelor și orașului din zona de confluență. Suceava – Siret la recensământul din 2011.
Fig.28 Structura socio – economică a populației în unitățile sdministrative din zona de confluență Suceava – Siret la recensământul din 2011
Diagrama pe sectoare circulare, este foarte sugestivă atunci când se prezintă structura etnică sau structura confesională a populației, în cazul meu a regiunii studiate sau a orașului Liteni cu scopul comparării acestei structuri cu alte unități administrative din acelașii conținut.
Exemplu: Explicați structura confesională a populației orașului Liteni, la recensământul din 2011, utilizând diagrama din imagine.
Fig.29 Structura confesională a populației din orașul Liteni la recensământul din 2011
Piramida structurală, este utilizată pentru reprezentarea grafică a distribuției populației pe sexe, pe vârste sau grupe de vârste. Scheletul unei piramide îl constituie o scară orizontală și una verticală, compusă din doua paralele. În cazul unei piramide pentru distribuirea populației, pe prima scară se notează numărul locuitorilor, separat pe sexe, iar pe a doua vârstele, de exemplu din 10 în 10 ani.
Piramida vârstelor este o adevărată "radiografie" a populației în care fiecare vârstă are propria sa istorie care ne arată tendințele pe termen lung ale fertilității și mortalității, dar și efectele de scurtă durată ale migrațiilor, politicilor demografice ori schimbărilor intervenite într-un secol de istorie demografică.
Exemplu: Comparați analizând graficul structura populației masculine și feminine cu vârsta cuprinsă între 0-4 ani cu cea a populației cu vârsta peste 75 de ani pentru orașul Liteni la recensământul din 2011.
Fig.30 Structura pe grupe de vârstă și sexe a populației orașul Liteni la recensământul din 2011
Modelele simbolice (matematice) utilizează simbolurile și formulele pentru a reprezenta fenomene reale și au avantajul de a transpune într-o formă concisă, clară imensul material acumulat prin observare. În geografie, modelele simbolice sunt utilizate pentru investigarea sistemelor geografice, pentru exprimarea informațiilor dobândite: colectarea și prelucrarea informației, formarea ideilor și noțiunilor de bază prin utilizarea limbajului mathematic, prin utilizarea metodelor matematicii.(M. Dulamă, 2000).
În activitatea didactică pot fi utilizate două tipuri de midele simbolice:
Matricea este un model mathematic care standardizează informația geografică sub formă de tabele în care coloanele reprezintă numerotat locul, iar rândurile corespund codurilor unor componenți ai sistemelor geografice. La intersecția coloanelor cu rândurile este elemental ce caracterizează locul respective. Aceste tabele sunt utilizate pentru prelucrarea unui volum mare de informații cu ajutorul programelor de calcul din calculator. Enele matrici caracterizează static unor fenomene, iar altele dinamica unor indicarori demografici din locurile studiate.
Exemplu: Valorile unor indicatori demografici în unitățile administrative Liteni și Vorona la 1 iulie 2011. Calculați densitatea populației pentru fiecare dintre unitățile prezentate utilizând formula.
Model static: Valorile unor indicatori demografici în comunele Udești
Exemple de modele dinamice: Analizați și comentați evoluția indicatorișlor demografici
prezentați pentru orașul Liteni și comuna Fântânele în anii 1992, 2002, 2011.
Model dinamic: Evoluția indicatorilor demografici ai unităților Liteni și Fântânele în anii 1992, 2002, 2011.
Problematizarea este o metodă didactică activă, dialogată, care constă în crearea unor situații conflictuale între ceea ce știe sau poate rezolva si ceea ce nu știr sau trebuie să rezolve elevul, respectiv în rezolvarea unor întrebări – problemă, probleme sau situații problemă.
Formele problematizării sunt: întrebarea problemă, problema, situația – problemă.
Dintre formele enumerate, cel mai bine se pretează în studiul evoluției demografice din orizontului local situația – problemă și problema. Situația-problemă desemnează situațiile de învățare, prin care încercările elevilor de a formula un răspuns sau o soluție sunt blocate temporar de un obstacol, a cărui depășire solicită efort, mobilizare intelectuală și motivațională intensă. O situație problematică are două elemente: un enunț și o întrebare. Enunțul este parte informativă a problemei, iar întebarea este ceea ce orientează și provoacă tensiune în gândire pentru găsirea unei soluții. Situația problemă cuprinde o problemă de rezolvat percepută ca o dificultate, teoretică sau practică care se înlătură prin apelarea la experiența anterioară și care este dublată, pe plan psihic și afectiv, de trebuința de a o rezolva.
Exemplu de situație – problemă: Știm că densitatea populației pe terase sau în zonele de luncă are valori mai ridicate decât pe versanți; de ce variază acest indicator demografic?
Problema crează o situație conflictuală mai complexă ce cuprinde un sistem de date cunoscute, un sistem de întrebări asupra unei necunoscute și solicită rezolvarea rezolvarea prin calcule sau raționamente a unor date sau elemente. (M. Dulamă, 1996).
Rezolvarea problemei se face pas cu pas prin urmarea unei strategii algoritmice aplicată unor date și are ca rezultat formarea unor deprinderi. La clasa a VIII-a, la lecția Evoluția numerică a populației în spațiul românesc, pentru a analiza evoluția numărului de locuitori în zona de confluență Suceava – Siret, am lansat următoarea problemă: Calculați bilanțul natural pentru unitățile administrative Liteni, Tudora, Vorona Fântânele, completând tabelul de mai jos. Ce se va întâmpla cu populația unităților din tabel în anii următori?
Problematizarea solicită simultan informație bazată pe fapte și procese concret realizate, în curs de realizare sau realizabile și formație, de aceeia în geografie este necesar să fie asigurat raportul optim între acestea.
Metodologia problematizării.
În pregătirea lecției profesorul precizează obiectivele operaționale vizate prin problematizare, crează sau alege întrebarea problemă, problema, situația problem dintr-un repertoriu, pentru a atinge obiectivele stabilite, reorganizează informațiile vechi și cele noi pentru a ușura rezolvarea problemei.
În timpul lecției profesorul prezintă obiectivele operaqționale, descrie situația – problem, prezintă clar, detaliat faptele. Elevii analizează informațiile, reformulează întrebările pentru a înțelege mai bine (Ce se cunoaște?), analizează condițiile, identifică și conștentizează contradicțiile (Ce se cere? Ce nu cunoaștem?), caută informații noi în diferite documente (Unde caut date pentru a rezolva problema?) și restructurează informațiile, aleg soluția optimă, argumentează răspunsul care poate fi confirmat de către profesor sau prin practică, integrează cunoștințele noi în sistemul cunoștințelor anterioare.
O altă metodă utilizată în activitatea de predare a așezărilor umane este învățarea asistată de calculator.
Învățarea asistată de calculator are în vedere utilizarea ca mijloc modern de învățământ în procul de predare – învățare calculatorul, considerat o ferestră magică deschisă spre tărâmul cunoașterii. Avantajele utilizării calculatorului sunt numeroase:
Dezvoltă capacitățile individuale de planificare și organizare
Stimulează spiritul de initiațivă și capacitățile individuale de activitate nedirijată de profesor
Sporește încrederea în forțele proprii
Prestațiile individuale și de grup ale elevilor pot fi stocate și prelucrate statistic pentru a fi examinate de profesor pe parcursul și la finele lecției.
Programul, prin ramificațiile sale, poate să ofere suport de instruire diferențiat, asigurând ritmul propriu de învățare, deoarece calculatorul permite înregistrarea vitezei cu care elevul răspunde la solicitările oferite de softul educațional.
Folosirea softului educațional în timpul extrașcolar la dispoziția elevului prin utilizarea CD-urilor specializate.
Activizează maximal gândirea elevilor, individualizează actul învățării și asigură activități diferențiate.
Elimină timpii morți sau redundanți din activitățile elevilor.
Realizează conexiunea inversa la cel mai înalt nivel
Modifică relația de subordonare totală a elevilor față de profesor în relații de parteneriat.
Integrarea calculatorului în lecțiile de geografie
Este cunoscut faptul că creșterea eficienței învățământului geografic presupune în mare măsură folosirea mijloacelor audio – vizuale. Aceasta înseamnă că, în activitatea didactică, profesorul de geografie trebuie să folosească pe lângă mijloacele tradiționale (reprezentări grafice și cartografice) și mijloace modern (filme didactice, CD-ul și DVD-ul).
Geografie, ca obiect de învățământ prin specificul ei de cercetare, oferă diverse posibilități de utilizare a mijloacelor audio – vizuale în cadrul lecțiilor. Cu ajutorul acestor mijloace modern se prezintă conținutul geografice care nu pot fi studiate direct, făcând posibilă înțelegerea detaliată a proceselor geografice în diferite etape ale desfășurării lor.
De asemenea, utilizarea mijloacelor audio – vizuale stimulează curiozitatea și interesul elevilor pentru cunoașterea științifică a fenomenelor, ușurând formarea percepțiilor și noțiunilor, contribuind în cele din urmă la îmbunătățirea receptivității elevilor, la însușirea logică a informațiilor cu character științific. Aceste mijloace modern constituie un suport eficient pentru aplicarea unor metode active, favorizând corelări între cunoștiințele însușite de elevi la diferite discipline.
Calculatorul ridică problem de pregătire, de organizare a clasei, dar și de evaluare a rezultatelor obținute. Lecțiile pe calculator impugn o pregatire special pentru atenuarea aspectului descriptive și amplificarea celui explicativ.
Instruirea asistată de calculator are o mare eficiență în cazul lecțiilor de consolidare / evaluare a cunoștințelor, în desfașurarea cărora se pot atinge o mare gamă de concept operaționale – cognitive, psihomotorii, affective.
Metodologia utilizării calculatorului presupune mai multe etape:
Etapa pregatitoare constă în selectarea imaginilor și datelor statistice care urmează a fi prelucrate de professor sau de elevi și în stabilirea succesiuni acestora conform cu competențele urmarite precum și cu nivelul de pregătire și de particularitățile de vaârstă ale elevilor. Imaginile pregatite trebuie să aibă un conținut științific în conformitate cu programa școlară.
Predarea lecției constă în utilizarea unor imagini și grafice combinate cu explicații date de professor. Aceste imagini nu trebuie să fie în numar mare pentru a nu determina stări de confuzie, plictiseală sau oboseală. Profesorul va adresa întrebaări prin care se va dirija observația elevilor pentru a înțelege fenomenele geografice dar și pentru cunoașterea noțiunilor de geografie. Cadrul didactic va indica sursa informațiilor, titlul și conținutul acestora. În proiectarea și utilizarea imaginilor cel mai important lucru este conținutul mesajului și activitățile de învațare organizate în jurrul acestuia și în care sunt antrenați elevii. Prin analiză, sinteză comparație sau demonstrație elevii reușesc să interpreteze continutul informației, realizând raționamente inductive și deductive. Profesorul stimulează, provoacă sau dirijează interpretarea conținutului imaginii în sensul dorit. Dacă are character euristic, interpretarea determină dobândirea de cunoștințe prin descoperire. Elevii nu trebuie să primească informații gata prelucrate, ci învață să observe, să ordoneze, să clasifice procese, fenomene observabile. Avantajul utilizării imaginilor de pe CD sau DVD constă în faptul că oferă posibilitatea cunoașterii unor fenomene sau spații geografice inaccesibile în condiții obișnuite.
Modelele grafice prezentate sau confecționate cu ajutorul mijloacelor moderne trebuie să fie simple, sugestive ca dimensiune sau culoare deoarece constituie un suport visual al gândirii si memoriei. Pentru a evita monotonia se imbină mai multe tipuri de diagrane (în coloane, benzi, diagrame circulare). Graficele facilitează culegerea si prelucrarea datelor cantitative și calitative utile obținerii informației care constituie baza cunoașterii fenomenelor geografice facilitând astfel organizarea, selecția, analiza și sinteza acestora. Vizualizarea imaginilor (peisaje, grafice) facilitează analiza rolului fiecarui element în cadrul sistemului studiat precum și a legăturilor acestuia cu sistemul din care face parte (ex: „rolul indicatorilor demografici în evoluția numeric a populației”).
Graficele înlesnesc comunicarea prin studierea modelelor propuse de professor de catre elevi și prin studierea de catre professor a modelelor realizate de elevi, determinând astfel, un schimb de opinii legate de modalitatea de înțelegere a problemei. Prin analiza informațiilor se poate aprecia înțelegerea și cunoașterea de catre elevi a problemei propuse spre studio.
Evaluarea eficienței integrării mijloacelor audio – vizuale în activitățile didactice rezultă din calitatea și cantitatea cunoștințelor dobândite de elevi, din gradul de participarela interpretarea imaginilor, din starea emoțională.
Lecțiile asistate de calculator apelează la un larg registru de metode precum: exercițiul, modelarea, descoperirea, observarea, conversația, problematizarea sau dezbaterea.
Instruirea asistată de calculator nu înlătură folosirea caietului de notițe, a harții și a schemei de pe table.
În concluzie, instruirea asistată de calculator determină stimularea capacităților de gîndire și memorare, consolidarea deprinderilor practice, formarea și utilizarea unui limbaj de specialitate, dezvoltarea capacitățlor de cercetare și a altor surse de informare (internet), răspunzând cerințelor actuale ale educației. Lecțiile asistate de calculator au un puternic caracter interdisciplinar pentru că solicită colaborarea dintre profesorul de informatică și cel de geografie, asigurîndu-se astfel transferul de informații, metode operații și dezvoltându-se o gîndire global, integratoare. Rezultatele obținute în urma lecțiilor de consolidare sau de evaluare a cunoștințelor susțin că utilizarea calculatorului în activitățile didactice este foarte eficientă deoarece elevii stapânesc mai bine cunoștințele, au un alt mod de a gândi, sunt mai dornici să descopere o noutate deoarece satisfacțiile le sunt oferite de calculator.
V.3. Modelarea – metodă utilă de analiză a populației dintr-o regiune
Proiect didactic
Unitatea de învățământ: Liceul Tehnologic „Iorgu Vârnav – Liteanu″ Liteni
Profesor: Dochia Lenuța
Clasa a VIII-a
Data:
Unitatea de învățare: Populația
Tema: Numărul populației și evoluția numerică. Densitatea populației și repartiția ei geografică
Tip de lecție: predare – învățare
Scopul lecției:
-de a aprofunda unele cunoștințe dobândite de către elevi în clasele anterioare, prin interpretări ale unor modele referitoare la teritoriul românesc și prin aplicații concrete asupra localității natale;
Competențe generale:
C1: Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice
C3:Transferarea unor elemente din matematică, științe și tehnologie în studierea mediului terestru;
C7: Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanent.
Competențe specifice:
C1.1: Recunoașterea termenilor geografici în texte diferite
C1.3: Utilizarea termenilor geografici simpli în contexte cunoscute sau în context noi;
C3.3: Transferarea elementelor din matematică și științe pentru explicarea realității geografice a României;
C3.4: Utilizarea operațiilor și noțiunilor matematice la nivel elementar;
C3.7: Rezolvarea de problem cu conținut geographic, utilizând relații matematice;
C7.1: Aplicarea cunoștințelor și deprinderilor învățate;
C7.3: Prelucrarea informației: interpretarea unei diagrame simple, elaborarea unui text pe baza unei diagrame, elaborarea de scheme
C7.6: Compararea elementelor, fenomenelor, structurilor teritoriale duă caracteristicile solicitate, stabilind asemănări și deosebiri.
Obiective operaționale:
cognitive:
Definirea unor noțiuni: bilanț natural, bilanț migratoriu, natalitate, mortalitate, densitate a populației etc;
Descrierea fenomenului de îmbătrânire demografică;
Prezentarea evoluției principalilor indicatori demografici ai României;
formative:
4: Utilizarea tehnicii de lucru cu support cartographic sau grafic;
5: Compararea și interpretarea informațiilor de pe suporturi grafice sau cartografice;
6: Reprezentarea grafică a unor indicatori demografici specifici orizontului local;
atitudinale:
7:formarea unor aprecieri obiective, argumentate, cu privire la cauzele și efectele evoluției principalilor indicatori demografici pe plan local, regional sau național.
Metode: conversație, modelare, demonstrația, problematizarea, învățarea prin descoperire.
Forme de organizare a activității: frontală, pe grupe și individuală
Forme de evaluare: frontală, observare sistematică, fișe de lucru
Resurse:
-umane: clasa a VIII-a C (24 elevi)
-de timp: 50 min.
-materiale – oficiale: Programa Școlară pentru geografie clasa a VIII-a, 2009
Macroproiectarea didactică
Manualul de geografie, clasa a VIII-a, editura Corint
Cartografice: Atlas Geografic Școlar
Date preluate de pe site-ul Institutului Național de Statistică
Demersul didactic
VI. Așezările umane
VI.1. Așezările rurale
VI.1.1. Clasificarea așezărilor rurale după vechime și origine
Așezările rurale reprezintă forme de habitat și de aglomerare umană în care activitatea predominant a locuitorilor este legată de producția agricolă. Nivelul general al calității spațiului și dotările edilitare, cu caractere modeste în trecut, tendință de modernizare în prezent.
Toate satele component orașului Liteni sunt atestate documentar în epoca medieval. Cea mai veche atestare a unei localități de pe teritoriul dependent de orașul Liteni este cea a satului Vercicani, la 12 martie 1458, când Ștefan cel Mare a dat ″Mitropoliei drept stăpânire asupra satului Vereșcecani de pe Siret, cu tot cu mori″(G. Poenaru, 1990).
Satul Roșcani, apare într-un document din 31 iulie 1463, cu denumirea de Rușii, ca proprietate a portarului Arbore (G, Poenaru, 1990). Peste aproximativ o sută de ani, satul de la confluența Siretului cu Suceava apare cu numele de Roșcani într-un document din 30 aprilie 1552. Satul Siliștea face parte din categoria satelor vechi din zonă după cum arată și denumirea. Prima atestare documnetară a satului este de la începutul secolului XVII, mai exact 20 octombrie 1606., de pe vremea domnitorului Simion Movilă(G. Poenaru, 1990).
Satul Corni apare în documentele istorice mai târziu, în anul 1662, când vistirnicul Constantin Cantacuzino îl avertizează într-o listă de sate cu valoarea lor bănească. Numele satului reapare într-un document din anul 1803, câd proprietar era Iordachi Balș.
Rotunda, satul cel mai mare ca suprafață dintre satele component Liteniului apare în componeța acestuia din anul 1790.
Pe teritoriul comunei Fântânele, prima atestare documentară este a satuuli Fântânele, pomenit sub numele de Stârceni într-un act prin care ″Alexandru Iliaș, domunl Moldovei a întărit schimbul făcut de Anastasie, mitropolitul Sucevei, cu Ionașcu Ghenghea, mare logofăt, mitropolitul dând satul Stârceni de pe Siret, ținutul Suceava, învecinat pe de o parte cu satul Șoldești al logofătului, pentru satul Uidești pe Suceava, Ținutul Suceava ″.( C. Balan, Documente bucovinene). După poziția geografică a satului Stârceni situate pe malul drept al Siretului și cea a satului Joldești situate pe malul stâng, nu poate fi vorba decât de satele Fântânele și Joldești (județul Botoșani).
Satul Bănești este atestat într-un document din ianuarie 1675. Satul Slobozia a fost înființat pe moșia Fântânele. El apare în Karta de la 1830. Ulterior a fost înglobat în satul Fântânele. (Tezaurul toponimic al României. Moldova, Vol.I, partea a II-a)
Localitatea Stamate figura cu numele de Bălușeni la renensământul făcut în timpul domniilor fanariote în 1772, cu 67 de case, care aparțineau lui Vasile Stamati. Numele de Bălușeni – Stamati a fost folosit până în prima jumătate a secolului XX.
Satul Tudora, singurul sat component al comunei cu același nume, apare într-un document la data de 29 iunie 1400, acesta făcând parte din proprietatea boierului Șendrea carea deținea funcția de pârcălab de Hotin și Neamț, unul dintre sfetnici de seamă al voievodului Ștefan I. . În afară de Dolhești unde își avea curtea, mai deținea în proprietate și satul Tudora din ținutul Botoșanilor. Numele satului Tudora se pare că ar veni de la o domniță pe nume Tudora slujitoare la curtea domnitorului Ștefan cel Mare. Legenda ne spune că urzelile de la curte datorate invidiei asupra frumuseții domniței Tudora a făcut ca aceasta să fie alungată, împreună cu o ceată de credincioși condusă de către căpitanul Radu Zărnescu. (M. Sămian, 2004).
Cea mai veche atestare documentară a numelui de Vorona este considerată data de 7 ianuarie 1403, în vremea domniei lui Alexandru cel Bun. Satul Joldești, aparținător al comunei Vorona, a cărei atestare ține de anul 1433, este singurul sat care apare pe harta Moldovei realizată de Dimitrie Cantemir. Icușeni, alt sat din cadrul comunei menționate, apare atestat documentar în anul 1480, pe vremea lui Ștefan cel Mare.
VI.1.2. Tipologia așezărilor rurale după mărimea demografică
În funcție de numărul de locuitori, așezările rurale din România se deosebesc în:
așezări foarte mici, sub 100 locuitori;
așezări mici, 101…500 locuitori;
așezări rurale mijlocii, având între 500 și 1500 locuitori;
sate mari, care au între 1500-4000 locuitori;
așezări foarte mari, care depășesc 4000 locuitori.
Plecând de la această clasificare, satele din zona de confluență Siret – Suceava pot fi ierarhizate, în funcție de numărul de locuitori în:
Sate mici, în categoria cărora se încadrează Vercicani, (aprox. 143 loc. În 2010), Cotu Dobei, Slobozia;
Sate mijlocii: Corni, Roșcani, Siliștea, Vorona Teodoru (624 locuitori), Vorona Mare (949 locuitori), Icușeni (1289 locuitori), Poiana (1352 locuitori), Bănești, Fântânele;
Sate mari în categoria cărora intră Vorona, Rotunda(2294 locuitori în 2010)
Sate foarte mari, în categoria cărora intri satul Tudora, la recensământul din 20 octombrie 2011 numărându-se 5096 locuitori.
Satele mari și foarte mari sunt caracteristice zoneleor de podiș existența acestora a fost determinată de condițiile favorabile populării (terase, resurse de apă, vegetație), de vechimea vetrelor care au evoluat în timp, precum și de creșterea numeric a populației.
VI.1.3. Tipologia așezărilor rurale după poziția geomorfologică a sitului
În funcție de factorii geomotfologici (platouri structural, terase, interfluvii, versanți), există mai multe tipuri de sate. Vetrele multor sate ocupă, însă, două sau mai multe forme de relief, îndeosebi satele mari (Al. Ungureanu, 2002). Astfel, în arealul studiat există mai multe categorii de sate:
sate de terasă , având condiții favorabile de dezvoltare datorită reliefului relative plan, ele localizându-se de-a lungul principalelor văi: Corni, Cotu Dobei, Vorona, Joldești. Datorită formării lor pe terase aceste așezări dispun de resurse de apă freatică potabilă, aceste resurse, la care se adaugă și relieful plan explică vechimea vetrelor de sat;
așezări de interfluvii: satul Fântânele, Bănești, Fântânele, Stamate, Siliștea, Icușeni, Poiana. Acest fapt determină dispunerea liniară a așezărilor menționate;
așezări de șesuri și de lunci: Roșcani și Vercicani. Acestor așezări, parțial inundabile, cu exces de umiditate, le sunt caracteristice cețurile frecvente.
Așezări de versant: satul Rotunda, Tudora, Vorona Teodoru, Vorona – Mare. Aceste așezări sunt afectate, datorită pantei accentuate și a defrișărilor iraționale, de frecvente alunecări de teren.
VI.1.4. Tipologia așezărilor rurale după structură, formă și textură
Criteriul fizionomic a stat la baza primelor încercări de clasificare a satelor din România, făcute de Emmanuel de Martonne (1902) și Vinitlă Mihăilescu (1926).
Având în vedre structura, adică modul de dispunere a gospodăriilor în teritoriu, așezările rurale din România se împart în: sate de tip răsipit, întâlnite mai ales în zonele montane, sate de tip răsfirat, specific zonelor de deal și podiș, sate de tip adunat întâlnite mai ales în zonele de câmpie și în cele depresionare (V. Mihăilescu, 1926, I. Șandru, 1978).
Caracteristice și dominante pentru zona studiată sunt satele de tip răsfirat care au în componență vetre bine conturate, în arealul cărora există gospodăriiile și grădinile. Acest tip de așezări rurale și-au dezvoltat o economie axată mai ales pe utilizarea agricolă a terenurilor: cultura plantelor și creșterea animalelor. Toate satele aferente unităților administrative studiate se încadrează în acest tip de așezări rurale.
Fig.31 Sate de tip răsfirat – Fântânele (imagine preluată de pe www. Google Earth)
Forma satelor din arealul studiat a fost influențată de relief (Rotunda, Corni, , Stamate,), de principalele drumuri (Vorona, Tudora) și de apele curgătoare (Roșcani, Vercicani, Cotu Dobei). Cea mai mare parte dintre ele au formă neregulată, ceea ce dovedește spontaneitatea în dezvoltarea lor.
Astfel, în funcție de factorii menționați s-au format sate cu drumuri și ulițe dispuse tentacular sau radiar, ca de exemplu Rotunda, Tudora, Vorona – Mare, Vorona – Teodoru, forma fiind dată de poziția pe versanți, afectați de alunecări de teren și de dezvoltarea arterelor rutiere.
Fig.32 Sate de tip răsfirat – Stamate (detaliu de pe harta topografică, scara 1:25000)
Satele Stamate, Bănești, Cotu Dobei (comuna Fântânele), Corni, Vercicani (sate componente orașului Liteni), Icușeni, Poiana, Joldești (comuna Vorona) au structură alungită determinată de dispunerea pe interfluviul Suceava – Siret (Stamate, Bănești) sau Poiana – Vorona (satul Poiana), Siret – Vorona (satul Icușeni) sau pe terasele râurilor Siret (saul Corni, Vercicani), Vorona (Joldești). Satul Vorona are formă liniară.
Fig.33 Sat cu structură liniară – Vorona (imagine preluată de pe www. Google Earth)
Unele așezări au formă circulară (Roșcani), dezvoltându-se în zonă de luncă.(V. Oprea, 2012)
Fig.34 Sat cu formă circulară – Roșcani, oraș Liteni (imagine preluată de pe www. Google Earth)
Fig.35 Sat cu formă circulară – Roșcani, oraș Liteni (detaliu de pe harta topografică)
În ceea ce privește textura, majoritatea satelor din arealul studiată au textură neregulată.
Fig.36 Sat răsfirat, de formă radiară cu textură neregulată (imagine preluată de pe www. Google Earth)
Există unele așezări rurale din arealul studiat au textură parțial rectangulară, un exemplu în acest sens fiind satul Stamate (comuna Fântânele)
Fig.37 Sat cu textură parțial rectangulară – Stamate, comuna Fântânele (imagine preluată de pe www. Google Earth)
Tipurile fizionomice, structura vetrelor de sat sunt în continuă transformare sub impulsul evoluției sociale și economice. Transformările petrecute, în mod special în ultimele decenii, atât pe plan intern cât și internațional, trensformă rapid modul de viață din așezările rurale reflectată în fizionomia lor.
VI.1. 5. Tipologia așezărilor rurale după funcții
Evaluarea funcțiilor așezărilor rurale trebuie să țină cont de specificul mediului rural, dinamismul și perspectivele de dezvoltare (V. Băcăuanu și colab. ,1980).
Stabilirea categoriilor de sate după funcțiile economice are la bază stabilirea structurii populației active pe ramuri de activitate. Se are în vedere și baza economică, respectiv modul de valorificare a fondului funciar, precum și efectivul de animale (M. Baltaru, 2006).
Pentru România V. Cucu (1995) a stabilit patru categorii funcționale de așezări rurale, în funcție de structura socio-profesională a populației active, corelată cu valoarea producției, populația și volumul fluxurilor de navetiști.
Toate așezările rurale amintite sunt așezări cu funcții predominant agricole, a căror populație activă este ocupată în proporție de peste 60% în agricultură, bazată pe cultura plantelor și creșterea animalelor.
VI.2. Așezările urbane
VI.2.1. Orașul Liteni
Așezările urbane sunt considerate de V. Mihăilescu considera că orașul este un organism legat de spațiul geographic, având o funcție precisă: concentrează, treansformă și redistribuie bunurile material și spirituale.
Așezarea urbană are drept component de bază:
Componenta teritorială (vatra sau perimetrul construit), care desemnează linia de contur a zonei clădirilor de locuit și poate să coincidă cu limitele intravilanului sau să limiteze o suprafață mai mică decât cea a intravilanului;
Component social reprezentată de populație;
Componentă economică în care este inclusă moșia.
Orașul Liteni este un oraș de dată recent deși, ca localitate rurală este atestat din secolul al XV-lea. Cea mai veche mărturie scrisă despre Liteni, (deși indirect) este din 31 iulie 1463 când Ștefan cel Mare întărește lui Arbore portar, satele Vorona și Ruși…″din hotarul acestor sate să fie pre unde au hotărât dumnealui…începânddu-se din hotarul lui Dragomir Liteanu, drept piste valea Voronei…și de la Siretu″ (Cartea primăriei Liteni, 2002). Până în anul 2004 localitatea Liteni a fost una cu character rural și, împreună cu satele Roșcani, Vercicani, Rotunda, Corni, Siliștea forma comuna Liteni.
Prin legea nr.83/2004 statutul acestei așezări se schimbă devenind oraș, în contextual aderării României la Uniunea Europeană. Cum o parte dintre indicatorii stabiliți pentru declararea localităților urbane au fost îndepliniți (populație de peste 5000 de locuitori, dotare cu instalații de alimentare cu apa a 70% din totalul locuințelor etc.), localitatea liteni este în present un oraș tânăr pe harta României. Acest oraș are structură mononucleară având la bază nucleul vechiului sat și o textura radiară determinată de rețeaua de drumuri ce converg spre central localității.
În ceea ce privește mărimea demografică orașul Liteni se încadrează în categoria orașelor foarte mici. (V. Oprea, 2012)
Fig.38 Harta topografică a orașului Liteni (V. Oprea, 2012)
Din punct de vedere al structurii populației active aceasta dă orașului Liteni funcția predominant agricolă, chiar dacă se observă în present o creștere a ponderii populației ocupate în sectorul terțiar. La recensământul din 2002, înainte de ridicarea la rang de oraș a localității Liteni, 62,3% din populația activă era cuprinsă în sectorul primar, 18,2% în sectorul secundar, iar 19,5% în sectorul terțiar.
Fig.39 Structura socio – economică a populației orașului Liteni la recensamântul din 1992 si la cel din 2011
Funcției agricole i se poate asocia și o funcție comercială, localitatea Liteni constituind un pol de atracție al produselor agricole, drept dovadă fiind târgul organizat de multe decenii săptămânal la Liteni. (V. Oprea, 2012). La recensământul din anul 2011 se observă o creștere o procentului populației ocupată în sectorul primar (61,5%) și a celei din sectorul terțiar (20,4%). Creșterea procentului populației din domeniul primar se datorează lipsei locurilor de muncă din sectorul secundar, oamenii retrăgându-se din marile orașe altădată industrial spre localitatea natală, lucrând terenurile agricole din proprietate. Creșterea numărului populației din domeniul serviciilor este strâns legată de ridicarea Liteniului la rangul de oraș, acest lucru atrăgând un număr mai mare de funcționari în instituțiile locale precum și dezvoltarea activităților comerciale.
V.3.1. Aspecte metodice privind caracterizarea așezărilor umane
Metoda mozaicului (jigsau puzzle) sau metoda grupurilor interdependente (Neculau, Bancu, 1998) este o metodă de comunicare orală cu un pronunțat caracter formative care își concentrează atenția asupra dezvoltării capacităților de ascultare, vorbire, reflectare, gândire creativă, rezolvare de probleme și cooperare. (I. Cerghit, 2008). Această metodă îmbină tototdată munca individual cu munca în echipă antrenând fiecare elev să participle la activitate.
Principalele etape în utilizare acestei metode sunt:
Stabilirea temei și a subtemelor:
Tema: Așezările umane din România
Lecția: Caracterizarea tipurilor de așezări din orizontul local și apropiat – studiu de caz
Clasificarea așezărilor rurale românești după număr de locuitori, modul de așezare a locuințelor, formă;
Încadrarea tipurilor de sate existente din orizontul local sau apropiat în clasificarea satelor românești după număr de locuitori, modul de așezare a locuințelor, formă;
Încadrarea orașelor din orizontul local sau apropiat în categorii de orașe românești după număr de locuitori, formă, activități economice;
Caracterizarea geografică orașului Liteni.
Formarea echipelor de învățare:
Elevii sunt grupați în patru echipe de învățare: A, B, C, D.
Fiecare elev primește câte un număr devenind astfel expert în studierea, în mod independent a subtemei aferente numărului său.
astfel fiecare elev cu numărul 1 va primi câte o sarcină diferită care să completeze subtema numărul 1, elevii cu numărul doi, vor complete în final subtema 2 etc.
fiecare echipă de învățare primește o fișă – expert care cuprinde tema și cele patru subteme propuse precum și setul de material didactice necesare fiecărei echipe și fiecărui membru al acestuia. Fiecare elev caută informații pentru tema repartizată independent.
Activitatea grupurilor de experți costă în unirea elevilor pe numere și dezbaterea subtemei ce le-a revenit studiind aducând și materialele studiate de ei inițial. Pe baza celor disacutate și a meterialelor avute la dispoziție se vor satbili datele noi ale subtemei
Reîntoarcerea în echipele de învățare este etapa în care experții se întorc în echipa inițială pentru a prezenta colegilor conținutul pregătit dar numai după ce a atins gradul de experiență necesară în cadrul grupului de experți.. Ajunși în echpa inițială, fiecare expert va fi gata să rețină cunoștințele pe care le susțin experții în celelalte subtheme.
În ultima etapă, grupurile de experți prezintă rezultatele în fața clasei, respectând ordinea subtemelor, care va fi scurtă, atractivă, însoțită de materialele demonstrative. Fiecare membru poate pune întrebări, își ia notițe întocmindu-și planul de idei.
Avantajele aceste metode constau în faptul că fiecare elev își adduce contribuția personal pentru tema prezentată urmând ca apoi să o integreze în celelalte opinii ale grupului. Astfel este înlăturat acel dezavantaj de lene social care apare de obicei în activitățile de grup. Un alt avantaj este acela că elevilor, prin activități applicative li se dezvoltă cu ușurință o serie de deprinderi, ceea ce contribuie la creșterea încrederii în sine. Activitatea individuală educă răspunderea individuală și de grup, ducând la coeziunea grupurilor.
Metoda mozaicului poate fi însoțită și de alte metode didactice printre care învățarea asistată de calculator sau metoda algoritmizării.
Metoda algoritmizării este o metodă des întâlnită atât în procesul de predare – învățare a geografiei, cât și în metodica altor discipline și constă în aleborarea și aplicarea unor scheme, constituite dintr-o succesiune de secvențe sau operații, în vederea rezolvării unor probleme tipice și a asimilării pe acestă bază a cunoștințelor, concomitant cu formarea capacităților operaționale corespunzătoare(O.Mîndruț, 2011). Mai concret, pe plan didactic, algoritmizarea ar însemna găsirea de către profesor a înlănțuirii necesare (și în același timp cea mai accesibilă pentru elev) a operațiilor fiecărei activități de învățat, ce se pretează unei astfel de ordonări. Din partea elevului, algoritmizarea ar implica însușirea de către acesta a respectivelor conținuturi, exact în înlănțuirea în care ele au fost programate de către educator. Odată însușit, algoritmul ar urma să fie aplicat cu ușurință de cîte ori vor apărea, spre rezolvare, probleme similare.
Algoritmii presupun cu necesitate două lucruri: forma sau succesiunea aproximativ fixă a operațiilor săvîrșite de elev, pe de o parte și prestabilirea lor de către profesor, pe de altă parte. Considerînd acestea în cadrul actului de învățare și în raport de activitatea elevului, vedem că acesta din urmă se află într-o situație contrară aceleia cînd învățarea este de tip euristic. Altfel spus, elevul își însușește pe calea algoritmizării, cunoștințele sau tehnicile de lucru, prin simpla parcurgere a unei căi deja stabilite, pe cînd în cadrul învățării de tip euristic însușirea are loc pe baza propriilor căutări.
Un aloritm reprezintă un șir sau un sistem de operații structurate și effectuate într-o succesiune logică obligatorie utilizată pentru rezolvarea aceleiași clase de probleme și care conduce la același rezultat.(I. Cerghit, 2008).
Maniera de utilizare a lgoritmului în activitatea didactică poate lua forma elaborării mai multor tipuri de algoritmi:
algoritmi pentru descrierea obiectivelor (comportamentele intermediare și finale la care vrem să ajungă elevii);
algoritmi de conținut (care să descries au spă structureze formal umele unități de conținut);
algoritmi de identificare, costând dintr-o listă de întrebări puse înr- manieră ordonată și ierarhizată);
algoritmi de rezolvarețalgoritmi de instruire sau didactici,, care cuprind totalitatea operațiilor și regulilor care stabilesc întreaga desfășurare a procesului de predare/învățare;
algoritmi de predare;
algoritmi de învățare;
algoritmi pentru descrierea evaluării;
algoritmi pentru descrierea reglării prin feedback a proceselor de învățare și predare.
În cazul de față, am utilizat algoritmizarea ca procedeu în cadrul metodei mozaicului, utilizând cerința: Caracterizați scoțând în evidență factorii care au contrinuit la dezvoltarea orașului Liteni, utilizând următoarea structură:
aspect agricole (fondul funciar, plante de cultură, aspecte legate de creșterea animalelor);
aspect industrial (resursele natural și prelucrarea lor, exemple de centre industriale);
Căile de comunicație și transporturile;
Aspect turistice.
Algoritmii didactici implică raționalizarea procesului de instruire la nivelul unui învățământ programat care conduce elevul la rezultat pe căile cele mai eficiente.
VI.3. Optimizarea procesului instructive-educativ prin utilizarea unor instrumente adecvate de evaluare
Evaluarea este un process complex prin care se pune în evidență cantitatea și calitetea cunoștințelor și deprinderilor dobândite. Evaluarea este indispensabilă pentru reglarea funcțiuonalității procesului instructiv educative, fiind o cerință fundamental pentru creșterea eficacității activității didactice.
Evaluarea implică trei elemente:
-verificarea –parte component a actului didactic prin care profesorul constată volumul și calitatea cunoștințelor și capacităților de învățare ale elevilor, la un moment dat și la o temă oarecare;
– aprecierea se referă la estimarea de către professor a valorii, nievului de cunoștințe și capacitățile de învățare ale elevilor;
– notarea vizează măsurarea și validarea de către professor a rezultatului pregătirii elevului.
Funcțiile generale ale evaluării sunt:
Funcția diagnostică urmărește depistarea lacunelor și greșelilor și înlăturarea acestora. Această funcție se referă la punctele slabe și se poate realize prin teste de cunoștințe de tip diagnostic;
Funcția prognostică vizează posibilitățile de orientate spre viitor pe care le oferă performanța unui subiect, punând în evidență valaorea, nivelul și performanțele viitoare ale elevilor.
Funcția de selecție care urmărește clasificarea și admiterea elevilor la concursurile școlare (olimpiade) și examene (bacalaureat), ierarhizarea elevilor unei clase, școli sau tipuri de școli;
Funcția de reglare, prin care profesorul obține sisatematic și permanent informații asupra cunoștințelor dobândite, intervenind sau revenind, în anumite secvențe ale lecției, asupra cunoștințelor;
Funcția motivațională se explică prin faptul că verificarea ritmică îl face pe elev să învețe cu regularitate, iar evaluarea corectă, obiectivă îl poate motiva pentru învățare (N. Ilinca,2000)
Cunoașterea imediată a rezultatelor obținute prin intermediul informației inverse (feedback – ului) în corelație cu acțiunea de evaluare au o dublă semnificație sub raportul perfecționării metodologiei; una de corecție și una orientativă (I. Cerghit, 2008).
Există o multitudine de tipuri și forme de evaluare utilizate frecvent în procesul didactic. Astfel, în funcție de scop, evaluarea poate fi: formativă (orientată spre un conținut parcurs, indicâd eficiența învățării acestuia de către elevi), sau sumativă (cea care vizează mai multe conținuturi din programa, având ca scop notarea și ierarhizarea elevilor). După momentul evaluarii, acesta poate fi: evaluare inițială, evaluare curentă, evaluare periodic și evaluare finală.
Principalele instrumente de evaluare sunt grupate în instrumente trediționale (probe scrise, probe orale, probe practice) și alternative (interviuri, referate, proiecte, portofolii).
Voi prezenta un instrument tradițional de evaluare, testul sumativ.
Testul este un instrument metodologic obiectiv de evaluare, de măsurare, de diagnosticare după criteria științifice a unei realități măsurabile (N. Ilinca, 2000). Testul este o formă de verificare frontal, scrisă, care cuprinde un ansamblu diversificat de itemi care viziază un volum mai mare de cunoștințe și capacități care scot în evidență ce știe și ce știe să facă elevul, ira prin baremul de corectare asigură condițiile unei notări obiective, independente de evaluare. Acesta se adresează diferitelor prcese psihice (gândirii, memoriei, imaginației).
Utilizarea metodei mozaicului în caracterizarea orașului Liteni
Proiect didactic
Unitatea de învățământ: Liceul Tehnologic „Iorgu Vârnav – Liteanu″ Liteni
Profesor: Dochia Lenuța
Clasa a VIII-a
Data:
Unitatea de învățare: Așezările omenești
Tema: Caracterizarea geografică a unor orașe. Studiu de caz: Orașul Liteni
Tip de lecție: de consolidare de cunoștințe – evaluare
Scopul lecției:
-de a consolida unele cunoștințe dobândite de către elevi la lecțiile anterioare, utilizând drept modele alte caracterizări ale orașelor românești, prin aplicații concrete asupra localității natale;
-de a cunoaște elemente specifice orașului Liteni.
Competențe generale:
C1: Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice
C4: Raportarea realității la un support cartographic și grafic;
C6: Identificarea și explicarea dimnsiunii soiale, civice și cultural a caracterisiticilor a spațiului geographic.
Competențe specifice:
C1.1: Recunoașterea termenilor geografici în texte diferite
C1.3: Utilizarea termenilor geografici simpli în contexte cunoscute sau în context noi;
C1.5: Descrierea elementelor, fenomenelor, proceselor utilizând teremni geografici;
C4.2. Citirea hărții și interpretarea semnelor convenționale;
C4.4: Localizarea unor elemente din realitate pe reprezentări cartografice;
C4.6: Interpretarea reprezentărilor grafice simple;
C6. 6: Explicarea diversității natural, umane și cultural ale țării noastre, realizând corelații cu informații dobândite la alte discipline școlare.
Concepte operaționale:
cognitive:
O1: Definirea unor termini ce se vor utilize frecvent pe parcursul activității;
O2: Clasificarea așezărilor umane din orizontul local și apropiat;
O3: Descrierea orașului Liteni după un algoritm dat;
O4: localizarea pe hartă a orașului Liteni;
formative:
O5: Utilizarea tehnicii de lucru cu suport cartographic sau grafic;
O6: Compararea și interpretarea informațiilor de pe suporturi grafice sau cartografice;
O7: găsirea unor soluții privind dezvoltarea durabilă a orașului Liteni;
atitudinale:
O8:formarea unor aprecieri obiective, argumentate, cu privire la posibilitatea evoluției orașului Liteni pentru a deveni un oraș european.
Metode: studiu de caz, metoda mozaicului, conversația, problematizarea, învățarea prin descoperire.
Forme de organizare a activității: frontală, pe grupe și individuală
Forme de evaluare: frontală, observare sistematică, fișe de lucru
Resurse:
-umane: clasa a VIII-a A(20 elevi)
-de timp: 50 min.
-materiale – oficiale: Programa Școlară pentru geografie clasa a VIII-a, 2009
Macroproiectarea didactică
Manualul de geografie, clasa a VIII-a, editura Corint
Cartografice: Atlas Geografic Școlar
Date preluate de pe site-ul Institutului Național de Statistică,
Demersul didactic
Test de evalaure sumativă
Populația și așezările umane din România
Scrieți variantă corectă pentru enunurile de mai jos:
Orașul Liteni este un oraș
Forme de activitate didactică desfășurată în școală
Cercul de geografie se prezintă printr-o serie de activități de aprofundare, de dezvoltare a aptitudinilor, pasiunii și deprinderilor de muncă independent pentru studio și cunoaștere, a interesului elevilor pentru diferite domenii ale științelor Pământului, în folosul celor care obțin performanțe înalte la geografie, pe parcursul anului școlar. (N. Ilinca, 2009).
Organizarea cercului de geografie. Profesorul care organizează cercul de geografie comunică în scris intenția sa directorului școlii, precizând denumirea cercului, obiectivelelui, numărul de elevi participanți, iar această activitate urmează să fie integrată în proiectul de activități al școlii.
Profesorul propune elevilor o tematică orientativă, apoi formează grupul de elevi care doresc să participle în astfel de activități pe parcursul anului școlar. Profesorul discută cu elevii obiectivele cercului explicând sursa de documentare. Orice elev din școala noastră poate fi membru al cercului. Numărul minim de membri trebuie să fie mai mare de 15, altfel cercul va fi desființat. Vor fi excluși din cerc, prin vot, numărul membrilor care prejudiciază activitatea cercului, cei care nu își îndeplinesc sarcinile asumate, cei care au media sub 7 la geografie pe semestru. Fiecare membru al grupului va avea o sarcină permanentă (descrisă în proiectul de înființare a cercului) pe care trebuie să o îndeplinească și va răspunde în fața grupului de modul în care o finalizează. Dacă grupul consideră că elevul nu și-a îndeplinit eficient sarcina primită, prin vot aceasta poate fi dată unui alt elev (în cazuri excepționale, dacă elevul este bolnav, un alt coleg din cerc îi va indeplini temporar sarcina).
Activitatea cercului este consemnată într-un jurnal de activitate de către profesorul coordonator (portofoliu depus la dosarul comisiei metodice). Acest jurnal este însoțit și de proiectul de înființare al cercului în care sunt menționate statutul, numele membrilor, a președintelui, a vicepreședintelui, a profesorului coordinator, responabilitățile membrilor, obiectivele cercului, aprobat de directorul unității de învățământ).
Profesorul coordinator are rolul are rolul de coordonare și de îndrumare a activității.
Activitatățile din cadrul unui cerc pot fi diverse dar m-am oprit la confecționarea de material didactice, totdeauna deficitare pentru disciplina noastră cu un conținut atât de vast.
În cadrul cercului constituit cu un an în urmă am realizat lună de lună material didactice cu ajutorul cărora elevii pot descrie, compara, evoluția elementelor climatic caracteristice orașului Liteni începând cu luna ianuarie 2014.
Elevii implicați sunt de vârste variate, și au sarcini foarte precise, constant, date în funcție de particularitățile de vârstă ale fiecăruia. Am încercat să implic elevi care să lucreze cel puțin doi ani în cadrul cercului pentru a realize mai ușor comparații între elementele valorile elemetelor climatic măsurate în ani diferiți. Elevii sunt receptive și foarte dornici să realizeze aceste sarcini.
Cercul de meteorologie „Roza vânturilor”
“Niciun vânt nu umflă pânzele celui care nu are un port de destinație” Michel de Montaigne
Cercul de meteorologie Roza Vânturilor este un proiect educațíonal organizat de profesorii de geografie din cadrul Liceului Tehnologic I. Vârnav – Liteanu, respectiv: Dochia Lenuța, coordonator de proiect, președinte – prof. Oprea Viorica, vicepreședinte –prof. Ciornei Dumitru, în colaborare cu directorul acestei instituții, domnul prof.ing. Ioan Mancaș și, începând din acest an, Dumitraș Cristina, profesor de informatică.
Proiectul constă într-un studiu asupra regimului termic, pluviometric, anemometric și barometric pe parcursul anilor 2014 – 2015 din localitatea Liteni, activitățile corelate fiind desfășurate de două grupuri de elevi din ciclul gimnazial, respectiv liceal.
Înființarea cercului are ca scop principal dezvoltarea aptitudinilor, pasiunii și deprinderilor de muncă independentă pentru studiu și cunpaștere, a interesului elevilor pentru unul din domeniile geografiei, meteorologia, corelând informațiile dobândite pe parcursul anilor la această disciplină cu informații oferite de realitatea înconjurătoare precum și cele obținute la alte discipline (TIC).
Etapele, desfășurate în cea mai mare parte, sunt:
Înregistrarea datelor elementelor climatice principale (valorile temperaturii, cantitatea de precipitații, direcția și viteza vântului, valorile presiunii aerului) zilnic, la orele 700, 1300, 1900, prelucrarea datelor pe baza tabelelor date (anexa ), activitate desfășurată de elevii din clasele VI-VIII; transmiterea datelor pe adresa de e-mail a cercului (XXXXXXXX);
Procesarea datelor lunar prin constituirea de grafice pentru a scoate în evidență evoluția elementelor climatice menționate;
Interpretarea graficelor și compararea datelor cu mediile lunare caracteristice regiunii noastre;
Calcularea mediilor lunare și anuale pentru principalele elemente climatice măsurate zilnic și calculate lunar;
Compararea valorilor obținute în anul precedent cu cele obținute în anul în curs;
Afișarea pe site-ul școlii a informațiilor obținute.
Anexe cu activități din cadrul cercului
Fișă de observare zilnică a evoluției temperaturii – Cercul de geografie „Roza Vânturilor″
Fișă de observare zilnică a evoluției presiunii aerului, direcției și vitezei vântului – Cercul de geografie „Roza Vânturilor″
Proiectarea activității cercului de geografie
„ Roza vânturilor”
Anul școlar 2013 – 2014
Unitatea de învățământ: Lic. Tehnologic „I. V. Liteanu”
Prof. organizatori și coordonatori:
Prof. Mancaș Ioan – director
Prof. Oprea Viorica – director adjunct
Prof. Dochia Lenuța
Prof. Cornei Dumitru
Prof. Doroftei Costică
Tema: Studiu asupra modificării elementelor climatice pe parcursul anului 2014
Grup țintă: 20 de elevi din clasele V-XII
Scopul / finalitatea: dezvoltare a aptitudinilor, pasiunii și deprinderilor de muncă independentă pentru studiu și cunoaștere, a interesului elevilor pentru unul din domeniile geografiei, meteorologia, corelând informațiile dobândite pe parcursul anului/ anilor la această disciplină cu informații oferite de realitatea înconjurătoare precum și cu cele obținute la alte discipline.
Competențe:
citirea și interpretarea unor date de pe suport electronic
( stația meteo);
Realizarea unor grafice utilizând mijloace IT cu evoluția acestor parametrii climatici – temperatura aerului, cantitatea de precipitații, viteza vântului;
Realizarea unor mijloace electronice de înregistrare, stocare a datelor (adrese de mail, o rubrică pe site-ul școlii)
Corelarea parametrilor studiați cu cei valorile climatice medii caracteristice arealului nostru .
Etapele activității (plan de acțiune)
Roma nu a fost construită într-o zi. Astfel noi, profesorii coordonatori, nu putem reuși dintr-o dată să implementăm obiectivele și competențele necesare dobândirii cunoștințelor necesare unei geografii pentru viață, decât bazându-ne pe aprofundarea proceselor și fenomenelor care conduc caracteristicile climatice actuale, de aceea vom utiliza în demersul nostru științific un plan în care să valorificăm experiența în domeniu a tuturor colegilor noștri, mai ales geografi.
Planul nostru de acțiune conține următorii pași:
mediatizarea solicitărilor noastre (realizarea unui anunț)
Formarea echipajelor compuse din din clasele V-VIII :
Asandei Lucian – VIIIC
Pozderie Georgiana –VIIIC
Țârlea Narcisa-VIIIC
Bucătaru Andrei – VIIIA
Vornicu Roxana – VIIIA
Bucătaru Elena – VIIIA
Ruxanda Alina- VIA
Achiței Ioana- VIA
Poenaru Alexandra-VIA
Oprea Cristian – VIA
(total –10) care să noteze săptămânal valorile minime și maxime, într-un tabel, ale următorilor parametrii:
temperatura aerului
cantitatea de precipitații
viteza vântului și direcția vântului
presiunea atmosferica
Afișarea prognozelor meteo pentru următoarele 24 de ore zilnic de alt echipaj de gimnaziu. Centralizarea datelor și efectuarea datelor este făcută de elevii de clasa a VIII-a.
Crearea unei adrese de mail a cercului de geografie (elevii de liceu)
Procesarea datelor lunar, transmise prin mail , de echipajele din clasele
V-VIII, de către elevii de liceu (8 elevi): Scurtu Iuliana – IXA
Dumitriu Marius – IXA
Cobzii Robert – IXA
Păsăilă Larisa – IXA
Chihaia Ana Maria – IXB
Țibichi Dana – IXB
Poenaru Andrei –Vlad – IXB
Luchian Cosmin Mihai – IXB
Compararea datelor cu mediile lunare caracteristice regiunii noastre
Afișarea pe site-ul școlii a informațiilor obținute.
Evaluarea activității constă în publicarea rezultatelor obținute, corelarea acestora cu alți parametri înregistrați în mai multe locații, într-o anumită perioadă de timp pentru a observa modificările survenite ca o consecință a acțiunii mai multor factori.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evolutia Geodemografica A Comunelor Situate LA Confluenta Raurilor Suceava Si Siret (ID: 121150)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.