Evolutia Fortei de Munca

Evolutia migratiei fortei de munca

Perioada de după cel de-al doilea război mondial a fost marcată de mai multe etape ale migrației forței de muncă. O prima etapă este cuprinsă între anii 1950-1960 și s-a caracterizat printr-o creștere vertiginoasă a fluxurilor migratorii către statele vest- europene, creștere determinată de cerințele de refacere și reconstrucție economică a Europei. În acest context , țările receptoare ale fluxurilor migratorii au început să pună accent pe sistemele de monitorizare , pentru a putea elabora la sfârșitul fiecărui an un raport cu privire la modificările apărute în fluxurile migraționiste.

Stocul migrator a forței de muncă a crescut considerabil spre sfârșitul anilor `50 si începutul anilor `60. Cu toate că între anii 1966-1967 s-a înregistrat o diminuare a fluxurilor migraționiste, numărul celor aflați în căutarea unui loc de muncă mai bine remunerat decât în țara de origine s-a menținut la un nivel înalt. Această sporire accentuată a stocului migrator a determinat țările membre OECD să adopte măsuri în privința reducerii cererii pentru forța de muncă străină.

Nu a fost nevoie de un efort prea mare în această direcție, deoarece perioada crizelor economice dintre 1970 si prima jumătate a anilor 1980 datorate creșterii prețului petrolului a determinat restrângerea activității economice, ceea ce a atras după sine reducerea ofertei de locuri de muncă. Majoritatea țărilor au încercat să reducă imigrația, guvernele aplicând politici în vederea încurajării migranților să se întoarcă în țările lor de origine.

A urmat apoi o scurtă perioadă de stabilitate a valurilor migraționiste. Astfel , anii `80 s-au caracterizat printr-o creștere ușoară a stocului migrator, creștere influențată într-o mare parte și de încheierea unor acorduri între statele membre ale Uniunii Europene privind libera circulație a forței de muncă. Tot în această perioadă se remarcă creșterea interesului pentru atragerea forței de muncă calificată , scăzând în același timp interesul pentru lucrătorii necalificați.

Cea de-a treia etapă a migrației s-a caracterizat printr-o creștere remarcabilă a numărului de migranți ilegali, dispuși să accepte orice fel de muncă. Conform statisticilor, în anul 2010, în UE 15 o pondere de 20% era reprezentată de imigranții ilegali. De asemenea, această perioada s-a manifestat și prin apariția unor noi arii geografice de destinație a forței de muncă, precum Australia și Nouă Zeelandă , alături de Statele Unite ale Americii și Canada.

Anii 90 au fost marcați de prăbușirea sistemului comunist , ceea ce a determinat o creștere substanțială a fluxurilor migraționiste dinspre țările din Europa Răsăriteană către Vestul Europei. În acest context, țări precum Italia, Spania, Grecia , Portugalia, țări remarcate ca furnizoare de forță de muncă ieftină se transformă treptat în țări de imigrație. Ulterior, accentuarea fluxurilor migratorii est-vest a fost facilitată și de aderarea la Uniunea Europeană a unor țări din rândul fostelor state socialiste.

Primul deceniu al secolului XX s-a manifestat printr-o atenție deosebită acordată forței de muncă calificată ,astfel că ponderea imigranților calificați în totalul migranților a crescut în majoritatea statelor dezvoltate, inclusiv cele din emisfera occidentală .TABELUL NR 10 PAGINA 80

Principalul motiv care determină migrația forței de muncă calificate îl reprezintă diferențele salariale dintre țările dezvoltate din punct de vedere economic și cele mai slab dezvoltate (emitente ale fluxurilor migraționiste). Sectorul sanitar rămâne fără îndoială, domeniul în care s-a manifestat cea mai accentuată migrație a forței de muncă calificată. Conform unui raport efectuat de Organizația Mondială a Sănătății, în anul 2006 se înregistrau peste 4 milioane de lucrători în sectorul sănătății în alte țări decât țările de origine: 2.360.000 cadre medicale și 1.890.000 personal auxiliar.

În majoritatea țărilor OECD, ponderea medicilor străini instruiți a crescut în ultimii ani. Astfel, în anul 2008, ponderea acestora a variat de la 1% în Polonia până la 39% în Noua Zeelandă. Procente ridicate sunt , de asemenea, înregistrate în țări precum Marea Britanie si Irlanda , unde aproximativ o treime din totalul medicilor au fost instruiți în străinătate. În ceea ce privește Australia si Statele Unite ale Americii , ponderile sunt de 23%, respectiv 27% în anul 2007.

Criză economică globală izbucnită în anul 2007 a afectat toate țările lumii,iar transformările suferite de economiile acestora au avut consecințe asupra pieței muncii, și în special asupra migrației internaționale a forței de muncă.

Astfel, în SUA , rata șomajului a crescut cu 3.3 puncte procentuale pe parcursul a 12 luni, atingând în februarie 2009 un nivel de 8,1%. De asemenea, economia americană a suferit o pierdere a aproximativ 2,6 milioane de locuri de muncă în 2008, acesta fiind cel mai mare declin înregistrat din 1945 încoace.

De asemenea, în Uniunea Europeana s-au înregistrat creșteri notabile ale ratei șomajului.

În Marea Britanie, rata șomajului a fost în decembrie 2008 de 6%, cu 1% mai mult față de rata șomajului iînregistrataă în aceeasși lună a anului anterior. Din februarie 2009, numărul persoanelor șomere a depășit cifra de 3 milioane în Spania, iar rata șomajului a înregistrat un nivel de 15,5%, cu 6,2 puncte procentuale mai mult față de aceeași perioadă a anului precedent.

Între februarie 2008 si februarie 2009, rata șomajului a crescut semnificativ și în alte țări, de exemplu în Irlanda (+5,2 puncte procentual), Noua Zeelandă (+2,1), Canada (+1,8) și Danemarca (+1,7).

Conform rapoartelor efectuate de OECD, efectele crizei globale asupra pieței muncii diferă de la o țară la alta, iar impactul asupra migrației este mai accentuat tocmai în acele țări în care recesiunea a început mai devreme (Irlanda, Spania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii).

În aceste țări, de la declanșarea crizei, rata șomajului pentru lucrătorii imigranți a fost în mod constant mai mare decât rata șomajului populației autohtone.

Decalajele dintre muncitorii autohtoni și cei străini au avut tendința de a crește. În Spania, rata șomajului lucrătorilor migranți a ajuns la aproape 30% în 2010 și decalajul față de rata șomajului înregistrată de populația de origine spaniolă a fost mai mult de 10 puncte procentuale. Cauza o reprezintă criza economica ce a afectat întreaga lume, având în vedere că înainte de izbucnirea acesteia , decalajul dintre cei doi indicatori a fost relativ scăzut.

Conform Organizației Internaționale pentru Migrație, impactul crizei economice actuale asupra fluxurilor migraționiste s-a manifestat în cinci modalități diferite.

În primul rând, este cât se poate de evident că milioane de migranți și-au pierdut locurile de muncă în urma crizei economice. Astfel, din 2007 și până în 2011, criza financiară a dus la dispariția a aproximativ 13 milioane de locuri de muncă. Deși a afectat atât migranții cat și localnicii, a avut un impact mai puternic asupra primei categorii, aceasta fiind concentrată în zonele mai vulnerabile la recesiune ale economiei.

În al doilea rând, numărul migranților nu a scăzut așa cum era de așteptat. Explicația constă în situația economică mult mai dificila din țările de origine, care i-a determinat pe migranți să rămână în țara de destinație, deși o mare parte dintre aceștia sși-au pierdut locurile de muncă.

În al treilea rând, migranții au continuat să ocupe locurile de muncă refuzate de localnici din pricina salariilor mult prea mici. În al patrulea rând, criza a condus la o oarecare diminuare a numărului de migranți ilegali. În al cincilea rând, transferurile de venituri efectuate de migranți au înregistrat o oarecare scădere pe timpul crizei.

Evoluția remitențelor în perioada 2007-2015, pe regiuni, în bilioane USD

Sursa: Banca Mondială

Astfel, remitențele au înregistrat un trend descendent începând cu a doua jumătate a anului 2008, după o creștere notabilă în perioada 2007-2008. În anul 2009, se remarcă o diminuare a valorii remitențelor în toate regiunile lumii, scăderea cea mai mare fiind înregistrată în Europa si Asia Centrală (-20,1%).

Rata de creștere a remitențelor față de anul precedent, pe regiuni (%)

Sursa: Banca Mondială