Evaluare Impactului Utilizarii Substantelor Chimice Asupra Capitalului Natural

LUCRARE DE LICENȚĂ

EVALUARE IMPACTULUI UTILIZARII SUBSTANTELOR CHIMICE ASUPRA CAPITALULUI NATURAL

Introducere

Problema mediului prin natura, alaturi de caracterul si implicatiile ei se dovedeste a fi o problema raspandita la nivel global.

Studiile din literatura de specialitate dar si din datele Agentiei Europeana de Protectie a Mediului, demonstreaza ca poluarea mediului inconjurator se numara printre cele mai importante probleme ale mediului, atat prin proportia procesului cat si prin frecventa acestor aspecte de mediu, lucru care conduce la efecte simultane care pun in pericol atat insusirile cu privire la calitatea mediului la nivel global, cat si sanatatea umana.

Datorita fiind progresul societatii, atat mass-media cat si opiniile publice au remarcat deteriorarea si decadenta tuturor componentelor de mediu, oferindu-le importanta meritata, fortand in acest fel principalii actori politici dar si pe cei socio economici la implicarea reala in vederea pastrarii si dezvoltarii intr o perspective durabila a capitalului natural.Constientizarea modului in care forta activitatilor umane mareste presiunea in ceea ce priveste mediul atat prin consumul fara control de resurse, cat si prin degajarea de deseuri care au determinat comunitatea la inceperea si sustinerea de actiuni pentru prevenirea si suprimarea concecintelor factorilor care produc dezechilibrul ecologic.

Capitalul natural reprezinta un element important al existentei umane si este rezultatul interferentelor elementelor naturale si anume sol, aer, apa, biosfera – cu elemente formate de activitatile umane. Toate aceste elemente se conditioneaza reciproc si influenteaza posibilitatea de dezvoltare a societatii umane viitoare.

Evaluarea utilizarii substantelor chimice asupra capitalului natural are un rol important in ocrotirea sanatatii populatiei si a mediului, iar imbunatatirea permanenta a metodelor de lucru poate determina ca acest fenomen complex sa devina din ce in ce mai abordabil, mai productiv, si mai eficient.

Capitalul natural reprezinta un element important al existentei umane si este rezultatul interferentelor elementelor naturale si anume sol, aer, apa, biosfera – cu elemente formate de activitatile umane. Toate aceste elemente se conditioneaza reciproc si influenteaza posibilitatea de dezvoltare a societatii umane viitoare.

Mediul inconjurator beneficiaza de o mare capacitate de biodegradare a unor substante periculoase insa acestea nu sunt de ajuns pentru a evita efectele substantelor rezistente la biodegradare, acestea avand un efect negativ asupra mediului. Poluarea mediului cu substante si preparate chimice periculoase are loc din cauza activitatilor industriale prin praf, fum, ceata, vapori, a deversarilor in cursurile de apa si a depozitarilor deseurilor in sol.

Capitalul natural este un bun public pur pentru ca el raspunde celor trei caracteristici care il deosebesc de orice alt bun public privat si anume:

chiar daca poate fi consumat de catre unul, el ramane mereu disponibil si pentru altii;

nimeni nu poate exclude pe cineva de la consumarea unui bun public pur, pe cand in cazul unui bun public privat, producatorul ii exclude pe toti cei ce nu pot sa plateasca pretul acestuia;

consumatorul nu se poate exclude pe el insusi de la utilizarea unui bun public pur.

Examinand toate aceste insusiri putem concluziona ca cel care consuma bunul pur trebuie sa o faca de o asa maniera incat ceilalti sa poata dispuna la randul lor de acest bun.In plus, consumatorul trebuie sa ia masuri de protectie a mediului astefel incat la randul lui sa poata beneficia in continuare de bunul public pur.

Capitolul I: Gestionarea substanțelor chimice și impactul ecologic al acestora

Gestionarea substanțelor chimice reprezintă una dintre problemele importante cu care se confruntă țara noastră în activitățile de protecție a mediului. Administrarea acestora în România rămâne a fi o problemă dificilă și încă nerezolvată. Cu toate că domeniul protecției mediului este reglementat de un șir considerabil de acte legislative și normative, aspectul legal al gestionării substanțelor chimice lasă mult de dorit, fiind necesară atât restructurarea cadrului legal și instituțional, cât și crearea unui sistem integru de reciclare și valorificare a substanțelor chimice.

Substanțele chimice joacă un rol esențial în societate, fiind folosite în fiecare zi, de la medicamente la mașini și de la materiale de construcții la jucării. În același timp, mai mult de 350 de chimicale sunt nocive pentru mediul înconjurător, penetrând în organismul nostru, inclusiv fiind găsite în laptele matern. Substanțe cu un ciclu de viață îndelungat care nu au fost niciodată prezente în Antarctica au fost găsite în sângele său grăsimea urșilor polari. În 9 din 10 cazuri nu se cunoaște ce efecte adverse pot produce aceste substanțe. Totuși, lecțiile pe care omenirea le-a învățat deja (freoni, metale grele, poluanții organici persistenți etc.) și-au găsit aplicare la elaborarea și adoptarea tratatelor internaționale.

Creșterea îngrijorării privind eficiența protecției mediului și sănătății umane a condus la dezvoltarea unei politici internaționale privind substanțele chimice. Astfel, în cadrul Conferinței internaționale privind securitatea chimică (Stockholm, Suedia, 1994) au fost stabilite prioritățile de management durabil al substanțelor chimice. Politica în domeniul managementului substanțelor chimice este parte componentă a tuturor programelor internaționale de dezvoltare socioeconomică, inclusiv cele din domeniul protecției mediului și sănătății etc.

Poluanții cu impactul cel mai puternic asupra sănătății sunt considerați: pulberile fine în suspensie și ozonul (la nivelul solului).

Estimarea impactului substantelor chimice asupra mediului se identifica, se redau si se analizeaza, in moduri diferite pentru fiecare caz in parte, in functie de urmatorii factori:

societatea, vegetatia si totalitatea speciilor de animale existente;

pamant, starea atmosferica specifica fiecarei regiuni, apa, landsaft;

relatiile dintre toti acesti factori

Etapa si procedura de evaluare a consecintelor asupra capitalului natural sunt fixate conform hotararii nr.445 din data de 8 aprilie 2009, aceasta se refera la evaluarea impactului proiectelor publice si private in ceea ce priveste mediul inconjurator.Procedura de masurare a efectelor asupra mediului are loc prin mai multe etape si anume:

etapa de inramare a unui proiect intr-o anumita procedura de evaluare;

etapa de conturare a principalului domeniu de evaluare si realizarea raportului de evaluare;

etapa de examinare a calitatii raportului de evaluare.

Aceasta procedura este urmata de o prima evaluarea a proiectului efectuata de catrea autoritatile publice autorizate pentru protectia mediului inconjurator in care este stabilita localizarea proiectului fata de ariile natural aflate sub protectia interesului comunitar.

Categorii de substanțe și preparate chimice periculoase

Clasificarea substanțelor și preparatelor chimice

Substanta – componenta chimica aflata in stare naturala sau obtinuta printr-un process de productie, continand diferiti aditivi necesari pentru apararea stabilitatii unui produs si a oricarei impuritati care rezulta din procesul utilizat, exceptie facand orice solvent ce poate sa fie divizat fara a avea vreun efect negative asupra substantei si fara a modifica compozitia acesteia.

Din cauza pericolului reprezentat de aceste substante si preparate chimice periculoase pentru capitalul natural dar si pentru societate, activitatile desfasurate care implica aceste material necesita o atentie deosibita, mai ales din partea tuturor factorilor implicate. Agentii economici trebuie sa obtina documente care contin prevederi pentru respectivele substante periculoase puse pe piata, comercializate sau utilizate si autorizatii de functionare a instalatiilor.Autoritatile competente au responsabilitatea pentru implementarea si monitorizarea implementarii legislatiei specifice, nationale si comunitare.In februarie 2006 in Romania s-a derulat actiunea de evaluare institutional in cadrul Misiunii Comisiei Europene PEER REVIEW.

Substantele si preparatele chimice sunt clasificate astfel:

substante aflate in stare gazoasa : monoxidul de carbon, oxygen etc;

substante aflate in stare lichida : solutii bazice, acide etc;

substante aflate in stare solida : hidroxid de sodium sau soda caustica, oxid de siciliu sau nisip etc;

substante aflate sub forma de pulberi : legaturi de materie solida in aer, care reiese din procese mecanice;

substante aflate sub forma de fumuri : dispersia de materii in aer, rezultate din diferite procese fie ele chimice sau termice;

Principalele substante si preparate periculoase sunt urmatoarele:

Substantele si preparatele explozive : reprezentate de substante si preparate solide, lichide care au puterea de a reactiona exotermic in lipsa oxigenului din atmosfera, provocand dispersia imediata de emisii de gaze, care in anumite conditii, pot determina o ardere rapida sau chiar explozii;

Substante si preparate care au proprietatea de a oxide (oxidante) : sunt acele substante care atunci cand intra in contact cu celelalte substante, mai ales cu cele inflamabile, rezulta o puternica reactie exotermica;

Substantele si preparatele foarte explozibile : sunt substantele aflate sub forma lichida care au punct de aprindere dar si un punct de fierbere scazut, precum si preparate sub forma gazoasa care in contact cu aerul la temperatura si la presiunea mediului inconjurator devin inflamabile.

Substante si preparate cu un nivel foarte ridicat de toxicitate : sunt substantele care prin aspirare, inghitire sau patrundere la nivelul pielii in cantitati relatic mici, sunt cauzatoare de moarte si de boli cornice si acute ale sanatatii umane;

Substante si preparate care reprezinta un pericol pentru mediul inconjurator : sunt substantele care de obicei sunt folosite in mediu si care ar putea deveni pe parcurs un risc rapid sau intarziat pentru toate componentele de mediu;

Substante si preparate care aduc la aparitia cancerului : substante care prin aspirare si inghitire conduc la aparitia afectiunilor cangerigene sau pot creste riscul de aparitie ale acestora;

Substante si preparate care aduc la aparitia de mutatii (mutagene) : substante care prin inhalare si penetrare cutanata pot determina moartea sau chiar aparitia unor afectiuni ale sanatatii;

Substante si preparate care provoaca corosiunea (corosive) : sunt substantele care atunci cand intra in contact cu tesuturile vii manifesta o actiune de distrugere asupra acestora.

Factorii care influențează toxicitatea substanțelor și preparatelor chimice

Toxicitatea poate fi definită că proprietatea unui agent chimic de a provoca efecte negative asupra stării de sănătate.

Substanța toxică reprezintă obiectul de studiul al toxicologiei și poate fi definită drept orice compus chimic capabil să producă alterări structurale și funcționale la diferite niveluri de organizare a materiei vii, alterări care se exprimă pe plan clinic printr-o stare patologică care poate fi reversibilă sau nu. Această definiție se referă la compușii exogeni, care pătrund în organism din mediul exterior și care poartă numele de xenobiotice.

Cea mai veche clasificare a substanțelor toxice datează din vremea lui Dioscorides. În zilele noastre, se disting trei grupe de substanțe toxice în funcție de origine.

Compuși organici de sinteză:

Poluanții din aer, apă și alimente: CO, oxizi de azot, oxizi de sulf, hidrocarburi, particule, deșeuri industriale;

Aditivi alimentari: conservanți, antioxidanți, coloranți;

Substanțe chimice din mediul de muncă: metale grele, floruri, monoxid de carbon, hidrocarburi, alcooli, esteri.

Toxine naturale:

Micotoxine;

Toxine microbiene;

Toxine din plante (fitotoxine): alcaloizi;

Toxine din animale: veninuri de șerpi, insecte.

Substanțe anorganice: metale.

În Uniunea Europeană, substanțele toxice sunt clasificare în 4 clase de toxicitate, pe baza valorii dozei medii letale (DL50):

Tabel I.1. – Clase de toxicitate

Principalii factori care influenteaza toxicitatea substantelor si a preparatelor chimice sunt:

Proportia de expunere : daca doza de expunere este mare, efectele sunt de asemenea puternice;

Intervalul in care se produce expunere: durata de expunerea poate sa fie de scurta durata sau acuta – mai exact mai putin de 24 de ore, sau mai indelungata – mai mult de trei luni.

Capacitatea elementelor chimice de a participa la o reactive biologica : daca reactivitate este mare efectele sunt si ele de asemenea pe masura;

Modul de expunere : diversele moduri prin intermediul carora substantele toxice patrund in organism variaza: ele pot sa fie aspirate din aer, pot si inghitite prin alimentele si apa consumana dar si absorbite prin piele atunci cand are loc un contact direct.

Varsta : organisemele aflate in crestere adica adolescentii sunt mult mai sensibili la actiunea nociva a preparatelor chimice;

Sanatatea indivizilor : efectul substantelor toxice va fi mai pronuntat cu cat starea de sanatate este mai subreda.

Efectele expunerii la substanțele chimice periculoase

Estimarea riscului in ceea ce priveste atat stanatatea mediului inconjurator cat si a populatiei, a fost posibila prin implementarea unei „Metode de evaluare a riscului de accidente si imbolnavire profesionala la locurile de munca” si indrumarile din „Ghidul de evaluare ecologica si risc” al Agentiei Americane de Mediu. Cu ajutorul acestora s-a aratat ca locurile de munca atat din industria chimica, cat si din industria metalurgica, presupun expunerea si diverse pericole si factori mecanici, chimici, biologici.

In ceea ce priveste impactul expunerii la substantele chimice la locurile de munca din industria chimica, aceste substante provoaca reactii adverse asupra fiecarei componenta a corpului uman. Impactul pronuntat pe care il au substantele chimice asupra unui individ care a dezvoltat o boala acuta sau cronica ca urmare a expunerii nu poate fi calculata.Bineinteles, persoanele afectate de boli isi pierd potentialul de a-si exercita atributiile la locul de munca, capacitatea de a se intretine atat pe ei cat si pe familiie lor, isi pierd din calitatea vietii ajungandu-se treaptat la incapacitatea de a desfasura activitati normale din viata de zi cu zi.

Pe langa posibilitatea ridicata de a da nastere la accidente dar si la imbolnaviri grave alea lucratorilor care gestioneaza substantele chimice la locurile de munca, exista posibilitatea ca aceste substante sa conduca pe parcurs la deteriorarea societatii, dar de asemenea si la un impact negativ a comunitatilor aflate in vecinatatea fabricilor.Producerea unui incendiu la nivelul unei uzine chimice poate duce la dezvoltarea unei combinatii de substante nocive si la raspandirea lor in mediul inconjurator.

De asemenea, proprietatile corozive ale substantelor chimice depozitatea in mod eronat pot conduce la strecurarea sau raspandirea substantei respective, care la randul sau, urmeaza sa aiba un efect negativ asupra societatii, muncitorilor dar si asupra capitalului natural

Efectele pe care le au aceste substante asupra sanatatii umane se clasifica astfel:

În funcție de zona în care se face cunoscut efectul:

efect local : intervine in zona contactului cu agentul chimic respectiv;

efect care se bazeaza pe un anumit sistem : se dezvolta în anumite locuri ale organismului, la distanță față de punctul de contact cu agentul chimic;

În funcție de timpul de expunere:

efect cu evolutie rapida sau acuta : isi face simtita prezenta dupa o durata relativ scurta de expunere, in majoritatea cazurilor se manifesta imediat;

efect cu evolutie lenta sau cronica: isi face simtita prezenta dupa expunerea pe o perioada indelungata si cu o evolutie lenta.

În funcție de transformare pe parcurs a efectelor:

efect care pote reveni la o stare initiala : efectele asupra sanatatii persista atata timp cat dureaza expunerea, incetand dupa terminarea expunerii fie pe cale naturala fie ca urmare a unor tratamente;

efect care nu poate sa revina o starea initiala : efectele asupra sanatatii continua indiferent de tratament.

Deșeurile

Deșeurile, fie ele sub formă solidă, lichidă sau gazoasă pot producec moartea, îmbolnăviri ale oamenilor, sau chiar devastarea mediului, dacă sunt tratate, pastrate, transportate în mod incorect, sau lasate abandonate. Aceste substanțe sunt considerate deșeuri toxice dacă sunt inflamabile, corozive, reactive sau nocive.

Tabel I.2. – Principalele tipuri de deșeuri periculoase

Sursă: Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Institutul Național de Statistică

Cele mai importante tipuri de deșeuri :

Deșeurile industriale – toate deseurile, dar in mod special cele provenite din industrie, reprezinta un risc pentru sanatatea umana din cauza continutului mare de substante periculoase cum ar fi: metalele grele (cadmiu, pb), solventi, pesticide etc. Cea mai dificila problema este constituita de catre materialele periculoase ( reziduuri, zguri provenite din metalurgie, namoluri nocive), acestea fiind la randul lor depozitate in aceleasi locuri cu deseurile urbane solide.

Tabel Situatia depozitelor de deseuri industriale

Figura 1 – Optiuni de gestionare a deseurilor industriale

La momentul actual, in Romania totalitatea depozitelor cu deseuri industriale este in numar de 951 acestea ocupand peste 11000 ha.Doar 31% din depozite au voie sa functioneze, restul fiind asezate necorespunzator, isi desfasoara activitatea fara autorizatie.

Deseuri municipale – sunt deseuri rezultate din gospodarii, lucrari comerciale si alte surse ale caror activitati sunt asemanate cu cele din gospodarie si societati comerciale. Aceste deseuri nu le includ pe cele rezultate din diferitele procese industriale, constructii, demolari, minerit.

Deseurile municipale sunt alcatuire din materiale care rezulta din colectarea selectiva cum ar fi hartie si sticla, deseuri casnice periculoase, deseuri provenite din curatarea litiere, dar si din materiale precum cartoane, metale, resturi alimentare.

Imaginea de mai jos arata structura tipica a deseurilor municipale. Se poate observa faptul ca cea mai mare fractie apartine hartiei si cartonului cu un procentaj de 35% din totalitatea deseurilor, urmate fiind de deseurile organice cu 25%.

Figura – Impartire deseurilor municipale

Deșeurile urbane – Romania este o tara care are o productie medie de deseuri urbane. Cu vedere la cantitatea de producere a lor, se poate face o comparatie cu alte tari din Europa de Est si Vest ( 1kg/persoana intr-o zi). Cea mai mare cantitate de deseuri urbane este reprezentata de deseurile menajere provenite din case, institutii si alte entitati, urmate de deseurile stradale.

Tabel – Structura deseurilor urbane

Strategii de gestionare a deseurilor

In vederea managementului deseurilor sunt adoptate diferite strategii promovate si adoptate de majoritatea statelor membre in Uniunea Europeana si anume:

micsorarea si luarea de masuri de prevenire in ceea ce priveste cantitatea de deseuri;

reciclarea;

arderea deseurilor;

depozitarea acestora in conditii optime.

Cele mai raspandite si cunoscute metode de manipulare a deseurilor sunt micsoararea cantitatilor de deseuri si prelucrarea anumitor deseuri in vederea refolosirii lor (reciclare). De asemenea in strategiile de gestionare a deseurilor mai intervin si alti factori si anume: atitudinea oamenilor, nivelul de dezvoltare al comunitatii, nivelul de educatie al societatii.

Depozitarea deseurilor

Modul de ierarhizare a deseurilor este o notiune care ia in vedere analiza cost-beneficiu pentru diferite strategii de gestionare, avandu-se in vedere fixarea limitelor si metodelor optime de gestionare.

Figura – Ierarhia gestionarii deseurilor

Se observa faptul ca depozitarea deseurilor este considerata ca fiind metoda cea mai putin acceptata, datorita efectelor negative generate asupra capitalului natural. Din pacate, mai exista inca numeroase tari care detin ca principala metoda de manipulare a deseurilor depozitarea acestora, fiind cea mai veche metoda folosita, in ciuda incercarilor si intrumentelor utilizate de Uniunea Europeana de a face o schimbare in aceasta privinta.

Posibilități și limite de utilizare a substanțelor chimice periculoase

“Agent chimic” – produs chimic sau element, aflat în stare naturală sau care urmeaza sa fie fabricat, folosit, chiar si ca deșeu, din diferite activitati, netinandu-se cont daca este produs in mod deliberat sau daca aceste este sau nu scos pe piață.

Conform unor cercetări recente, 19% din lucrătorii din UE sunt expuși vaporilor toxici un sfert sau mai mult din timpul lor de lucru, în timp ce 15% din lucrători trebuie să manipuleze substanțe periculoase în cadrul activității lor profesionale zilnice.
Dacă riscurile folosirii substanțelor periculoase nu sunt gestionate în mod corect, sănătatea lucrătorilor poate fi afectată într-o varietate de moduri, efectele pornind de la iritații ușoare ale ochilor și pielii, până la astm, probleme legate de reproducere și malformații congenitale, precum și cancer. Acestea se pot întâmpla printr-o singură expunere scurtă sau prin expuneri multiple și acumulare pe termen lung a substanțelor în organism.

Pentru evaluarea riscului de mediu în diferite domenii de activitate au fost concepute o serie de metodologii, calitative și/sau cantitative, cu diferite grade de complexitate.

Alegerea celei mai bune metodologii depinde de diverși factori, cum ar fi:

Natura problemei;

Scopul evaluării;

Rezultatele cercetărilor anterioare în domeniu;

Informațiile accesibile;

Resursele disponibile;

Diferența dintre cele două posibilități de evaluare este aceea că evaluarea cantitativă a riscului utilizează metode de calcul matematic, în timp ce evaluarea calitativă a riscului consideră probabilitățile și consecințele în termeni calitativi: „mică”, „mare”, etc.

Printre activitățile care, fără a fi propriu-zis „chimice”, au înregistrat în cursul ultimilor ani cea mai importantă creștere în ceea ce privește utilizarea agenților chimici, se remarcă în special:

construcțiile și activitățile complementare (tâmplărie, vopsitorie, instalații de apă, de gaze, de electricitate etc.);

curățătoriile profesionale, mai ales în mediile industriale și cele ale anumitor servicii cum ar fi spitalele pentru care calitatea curățării este de importanță critică;

spitalele, care utilizează numeroși agenți chimici cum sunt anestezicele, sterilizantele, citostaticele etc.;

industria tratării reziduurilor ale căror reziduuri proprii sunt (sau conțin) adesea agenți chimici și care, în plus, utilizează aceiași agenți chimici încorporându-i în proces în vederea obținerii rezultatelor dorite;

agricultura, în special agricultura intensivă în cadrul căreia este foarte frecventă combinarea utilizării de incinte de cultură închise sau semiînchise (sere) cu utilizarea masivă de agenți chimici din diverse tipuri, în special pesticide.

Efectele substanțelor chimice asupra factorilor de mediu

Estimarea efectelor activitatilor industriale este extrem de importanta in ceea ce priveste protectia mediului, dar si a sanatatii societatii, iar imbunatatirea continua a acestor modalitati de lucru, poate determina aparitia unui proces mai complex, mult mai practicabil, si mai eficace.

Capitalul natural reprezinta un element important al existentei umane si este rezultatul interferentelor elementelor naturale si anume sol, aer, apa, biosfera – cu elemente formate de activitatile umane. Toate aceste elemente se conditioneaza reciproc si influenteaza posibilitatea de dezvoltare a societatii umane viitoare.

Mediul inconjurator beneficiaza de o mare capacitate de biodegradare a unor substante periculoase insa acestea nu sunt de ajuns pentru a evita efectele substantelor rezistente la biodegradare, acestea avand un efect negativ asupra mediului. Poluarea mediului cu substante si preparate chimice periculoase are loc din cauza activitatilor industriale prin praf, fum, ceata, vapori, a deversarilor in cursurile de apa si a depozitarilor deseurilor in sol.

Toate activitatile umane si deci existenta indivizilor este de neimaginat in exteriorul mediului.

Asadar, calitatea actiunilor in ansamblu, dar si a fiecarei componente, are efecte negative sau pozitive asupra evolutiei societatii dar si a stadiului existentei. Totalitatea relatiilor si raporturilor de interactiuni ce se stabilesc intre oameni si capital natural, precum si conditionarea reciproca dintre fenomene, influenteaza echilibrul ecologic si stabileste principalele conditii de viata dar si de munca ale oamenilor, dar si posibilitatile de dezvoltare a comunitatii in ansamblu.

Alterarea aerului reprezinta o problema des intalnita atat in mediu inconjurator (exterior), dar si pentru mediul intern, mai exact inauntrul cladirilor si a locului de munca. Locul de munca reprezinta ambientul in care oamenii isi exercitata activitatile de zi cu zi si cuprinde atat mediul fizic prin microclima, zgomot, radiatii, cat si mediul social.

Institutiile internaționale care au atributii in protejarea muncii, protejarea sanatatii si a mediului sunt din ce in ce mai ingrijorate de sporirea poluarii mediului inconjurator si pun in actiune legi si diferite indrumari.

In acest sens, s-au redactat politici si strategii in ceea ce priveste siguranta in domeniu si sanatatea la locul de munca, avand urmatoarele obicetive:

Luarea in primire a ansamblului de masuri decise de Uniunea Europeana;

Sporirea si intarirea institutiilor care au ca principal rol aplicarea legislatiei in ceea ce priveste siguranta si sanatatea la locul de munca;

Imbunatatirea activitatilor de avertizare a accidentelor prin realizarea unui ghid de intrsuctiuni de prevenire si combaterea eficace a elementelor abstracte eficace.

Legislația în domeniul substanțelor și preparatelor chimice periculoase și evaluarea riscului pe care acestea îl reprezintă pentru mediul și societate

Aspecte legislative actuale privind evaluarea impactului ecologic in Romania

In Romania, cadrul de reglementare a evaluarii impactului asupra mediului a fost recent actualizat din necesitatea armonizarii cu legislatia Uniunii Europene in acest domeniu, prin modificarea si completarea Legii protectiei mediului nr. 137/1995 prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului 91/2002 ( M. Of. 465 din 28 iunie 2002) si adoptarea unui numar de acte normative noi in materie si/sau cu relevanta pentru procesul de evaluare a mediului.

Legea nr. 137/1995 prevede „obligativitatea evaluarii impactului asupra mediului in faza initiala a proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului”, cat si „obligativitatea efectuarii unei evaluari de mediu inaintea aprobarii anumitor planuri si programe”.

„Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu si conditiile de emitere a avizului de mediu pentru planuri si programe, inclusiv cele cu efecte transfrontaliere, se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale pentru protectia mediului”.

Legea protectiei mediului cu modificarile cu completarile ulterioare stabileste definitiile termenilor de evaluare de mediu, autorizare, planuri si programe si raport de mediu,

Astfel, conceptul de „evaluarea mediului” este definit in OUG nr. 91/2002 ca fiind procesul de elaborare a raportului, consultarea publicului si a autoritatilor competente implicate in implementarea anumitor planuri si programe, luarea in considerare a raportului de mediu si a rezultatelor acestor consultati in procesul decizional si asigurarea informarii asupra deciziei luare.

Conceptul de „analizarea efectelor asupra mediului” este definit in OUG nr. 91/2002 ca fiind procesul menit sa identifice, sa descrie si sa stabileasca, in functie de fiecare caz si in conformitate cu legislatia in vigoare, efectele directe si indircte sinergice, cumulative, principale si secundare ale unui proiect asupra starii de sanatate a oamenilor si a mediului inconjurator; estimarea influentelor asupra mediului face parte din procedura de autorizare.

In OUG nr 91/2002 termenul de „impactul semnificativ asupra mediului” reprezinta efectele in ceea ce priveste capitalul natural, cunoscute ca fiinf printre cele mai importante prin utilizarea de critetii care se refera la marimea, situarea si caracteristicile proiectelor, avandu-se mai ales in vedere calitatea prevazuta a factorilor de mediu.

Legislația în domeniul substanțelor și preparatelor chimice:

1. H.G. nr. 1408/04.11.2008 (M.O. nr. 813/04.12.2008) in ceea ce priveste ierarhizarea, impachetarea si numirea substantelor periculoase;

3. H.G. nr. 92/23.01.2003 (M.O. nr. 118/25.02.2003) pentru acceptarea Normelor in ceea ce priveste ierarhizarea, impachetarea si numirea substantelor periculoase, modificate si completata de:

H.G. nr. 597/13.06.2007 (M.O. nr. 508/30.07.2007).

4. LEGEA nr. 360/02.09.2003 in ceea ce priveste modul de organizare preparatelor chimice nocive, imbunatatita și completată de:

LEGEA nr. 263/05.10. 2005 (M.O. nr. 899/07.10.2005).

– Art. 6-114 prevăd acte legislative care apar in momentul decis de lege;

– Art. 23 – alin. (3) presupune obligativitatea intreprinderilor care produc substante nocive, a celor care distribuie si utilizeaza de a pune la dispozitia autoritatilor competente, lista cu substantele si preparatele chimice periculoase pe care le poseda, inainte de initia activitatile pentru care se folosesc aceste substante.

Cum procedează unitățile:

identificare tuturor substantelor toxice de pe suprafata regiunii;

se realizeaza compararea substantelor recunoscute de intreprindere cu lista substantelor periculoare prevazuta de H.G. nr. 1408/2008;

listele cu principalele substante si preparate chimice rezultate vor fi neaparat transmise Inspectoratului Teritorial, in consecinta cu art. 23 alin. (3), alaturi de Fisele Tehnice de Securitate.

Evaluarea riscului:

Evaluarea riscului reprezintă evaluarea incidenței și gravității reactiilor adverse care, au loc la nivelul societatii sau în cadrul unei componente de mediu, ca urmare a unei expuneri obiective sau previzibile la o substanță. În procesul de evaluare a riscului, o atenție specială trebuie acordată substanțelor care pot avea efecte cronice, mai ales substanțelor despre care se cunoaște, sau sunt suspectate, că sunt cancerigene, mutagene, toxice pentru reproducere (CMR), ori care sunt cunoscute, sau suspectate, că măresc incidența acestor efecte. La nivel național se lucrează la întocmirea listei cu substanțele prioritare, ca urmare a inventarierii tuturor substanțelor existente pe piața din România. Lista națională urmează să fie corelată cu lista europeană de substanțe prioritare, în vederea identificării, dacă este cazul, a altor substanțe prioritare.

În ceea ce privește reducerea riscurilor pentru mediu și societate, în toate întreprinderile este nevoie să se efectueze o evaluare profesională a acestor riscuri și să se pună în practică politici de prevenire bazate pe măsuri tehnice și organizatorice.

Riscul utilizării substanțelor chimice nu se restrânge doar în interiorul întreprinderilor, și în apropierea acestora, datorită influenței pe care activitățile întreprinderilor le pot avea asupra mediului înconjurător: explozii, incendii, poluarea aerului, poluarea apei, poluarea solului etc.

Având o dublă constrângere în prevenirea riscurilor chimice, pentru mediu și pentru societate conducătorul întreprinderilor este nevoie să aplice o politică informare menită să încurajeze înlocuirea substanțelor chimice periculoase cu substanțe mai puțin periculoase. Întreprinderilor vor avea în vedere, în mod special, diminuarea riscurilor chimice pentru angajați, având prudența de a nu afecta mediul, și invers, să nu crească riscurile pentru angajați în tentativa de a minimiza impactul asupra mediului.

Institutului Național de Cercetare pentru Securitate a demarat în ultimii ani o metodologie de evaluare a riscurilor, pentru a le oferi întreprinderilor un ajutor în acest demers. Documentul reprezintă un instrument care are rolul de a face mai întâi de toate o inventariere a pericolelor, acest ghid fiind limitat în cazul în care numărul de produse chimice inventariate este mare, devenind astfel necesară o ierarhizare a acestor riscuri.

Managementul și monitorizarea substanțelor și preparatelor chimice periculoase

Cuvântul management provine din limba engleză și se poate spune că în ultimul timp a fost asimilat ca atare și în limba română.Ca definiție a acestei noțiuni se înțelege exercitarea funcției de planificare, organizare, conducere directă, control și supervizare a oricărui proiect sau activități industriale, sau de afaceri cu asumarea responsabilității rezultatelor.

Un sistem de Management de Mediu are ca obiectiv principal să ajute o companie prin:

identificare și controlul aspectelor de mediu, a impacturilor, a riscurilor;

satisfacerea politicii de mediu a obiectivelor și a țintelor, inclusiv conformarea cu legislația de mediu;

definirea unui set de principii de bază care să orienteze activitățile viitoare vizând responsabilitățile de mediu..

Referindu-se la o întreprindere, deci o situație punctiformă, se poate preciza că funcțiile managementului general al unei întreprinderi pot fi prezentate conform figurii 1.3:

Figura I.3. – Funcții ale managementului general al unei organizații

Organizare

Planificare

Conducere

Comunicare

Control

Utilități Protecția mediului

Programele și planurile de acțiune privind managementul pe termen lung al substanțelor chimice

Programele și planurile de acțiune privind managementul pe termen lung al substanțelor nocive vor viza:

A) crearea cadrului normativ și instituțional pentru a asigura managementul pe termen lung al substanțelor chimice;

B) aplicarea prevederilor prezentei legi, actelor strategice de dezvoltare națională, Strategiei naționale care are in vedere diminiuare si disparitia poluantilor organici care persista;

C) crearea capacităților specializate și infrastructurii necesare în scopul asigurării managementului substanțelor chimice în mod sigur pentru mediu;

D) implementarea prevederilor tratatelor internaționale in care face parte si Republica Moldova;

E) evaluarea impactului utilizării substanțelor periculoase și stabilirea măsurilor de reducere a riscurilor provocate de substanțele chimice periculoase;

F) criteriile de evaluare a rezultatelor implementării măsurilor nominalizate în programele și în planurile respective.

Programul național privind managementul pe termen lung al substanțelor chimice

(1) Programul național privind managementul durabil al substanțelor chimice (denumit în continuare program național) reprezinta principala modalitate de programare strategica pe termen lung, care determină politicile statului și obiectivele specifice de dezvoltare a sistemului de management în țară și se aprobă, prin hotărâre de Guvern pentru o perioadă de 10 ani.

(2) Programul național stabilește scopuri, obiective și acțiuni menite să creeze un intreg sistem de gestionare a preparatelor, precum și cu evidența implementării coordonate a prevederilor documentelor de politici și a tratatelor internaționale în domeniul dat.

(3) Programul național se elaborează de către autoritati cu participarea Agenției în conformitate cu regulile de elaborare și cerințele unificate față de documentele de politici stabilite prin legislația în vigoare. Autoritățile administrației publice centrale și locale acordă asistența informațională și organizatorică necesară la elaborarea programului național, în limitele competenței lor funcționale.

Capitolul II. Posibilități de evaluare a impactului substanțelor chimice

2.1. Metode și tehnici utilizate în evaluarea impactului ecologic

2.1.1 Metoda ilustrativa de apreciere globala a starii de calitate a mediului (metoda Rojanscchi)

Pentru aprecierea impactului asupra unor activitati umane asupra mediului, cat si pentru urmarirea evolutiei in timp a modului de poluare a mediului, se simte nevoia utilizarii unei metode de evaluare globala a starii de sanatate sau de poluare a mediului la un moment dat.

Conditia de baza ce se cere unei astfel de metode este aceea de a permite compararea starii de mediu in momentul respectiv, cu starea inregistrata anterior sau cu starea posibila avand diferite conditii de avansare.

O astfel de metoda permite si o cartare la nivel regional sau macroregional din punct de vedere al starii de calitate a mediului. Ar fi podibils in acest sens, evidentierea zonelor distruse ecologic spre care trebuie indreptat efortul colectivitatii in vederea redresarii ecologice. Pe aceasta baza, in cadrul studiilor de impact, s-ar putea fundamenta deciziile privin acceptarea sau nu a introducerii unei activitati umane, precum si actiunile necesare pentru reducerea impactului generat asupra mediului in zona supusa analizei.

La nivel global s-au efectuat diferite incercari de evaluare a starii mediului luand forma unor indicatori concisi, referindu-se inca, in majoritatea cazurilor la un singur factor de mediu, cum ar fi: cantitatea de poluanti evacuata in apa sau in aer, exprimata prin indicele de clor, sau poluarea cu metale grele a solului, expirmata prin echivalentul de zinc.

Metoda supusa analizei presupune parcurgerea a numeroase faze de aprecieri concrete bazate pe indicatori de calitate posibili sa reflecte in cea mai mare parte dispozitia generala a unuia dintre factorii analizati si apoi corelarea acestora prin metoda grafica.

In acest sens se propune incadrarea calitatii a fiecarui factor de mediu intr-o scara de bonitare, conferind darea unor note care sa arate exprime proximitatea, respectiv indepartarea de starea ideala.

Scara de bonitare este exprimata prin calificative de la 1 pana la 10, unde nota 10 reprezinta starea naturala neafectata de activitatile umane, iar nota 1 semnifica o pozitie ireversibila si destul de grava de degradare a factorului de mediu supus analizei.

In general se considera ca este posibila aprecierea mediului dintr-o anumita zona si la un moment dat prin:

calitatea aerului;

calitatea solului;

calitatea apei;

deficitul de specii de plante si animale inregistrat (indicele de biodiversitate)

2.1.2. Metode și tehnici utilizate în etapa de estimare a efectelor

Pentru realizarea etapei de estimare a efectelor se folosesc metode și tehnici specifice domeniilor corespunzătoare diverselor arii de impact, precum și în metodele integratoare.

În ceea ce privește evaluarea impactului ecologic dificultatea constă în aprecierea de ordin cantitativ a posibilităților de apariție a unor influențe între diferite fenomene, procese sau factori de mediu.

În astfel de cazuri se pot folosi o scală de apreciere calitativă, căreia i se atașează valori numerice reprezentând probabilități subiective (tabelul). Aceste aprecieri subiective se pot face în diferite variante, în funcție de gradul de cunoaștere al unui fenomen sau proces.

De asemenea se pot face aprecieri asupra caracterului influenței, dacă este pozitivă sau negativă din punct de vedere al impactului. Pentru aceasta se definește o scară de apreciere, având valori crescătoare, corespunzătoare influențelor puternic negative, până la influențe puternic pozitive ca în tabelul de mai jos.

Tabel II.1. – Probabilități atașate evenimentelor

2.1.3. Metode și tehnici utilizate în etapa de evaluare

Etapele de evaluare intervin în evaluarea impactului ecologic ori de câte ori sunt necesare judecăți de apreciere ale unor elemente, după anumite seturi de criterii.

Astfel este necesară evaluarea:

subiectelor studiilor;

efectele identificare și estimate;

opțiunilor de acțiune pentru modificarea efectelor;

variantelor posibile.

Metodele și tehnicile folosite în evaluare și selectare aparțin grupului de metode generale folosite în probleme de ordonare și decizie. Aria lor este destul de largă, cuprinzând atât instrumente simple ce pot fi aplicate fără eforturi deosebite, cât și metode mai elaborate, pentru folosirea cărora este necesar să se dispună cunoștințe specifice, timp, resurse financiare, calculatoare electronice.

În mod evident, alegerea metodelor depinde și de natura problemelor analizate. Cum situațiile investigare în studiile de impact sunt, în general, deosebit de complexe, calitatea rezultatelor unei evaluări va fi corelată cu gradul de dificultate al metodelor utilizate:

metode simple – ușor de mânuit, nu sunt precise, nu pot surprinde decât puține aspecte ale problemei analizate;

metode mai complicate – aduc un plus de rigoare, permit considerarea mai multor factori, dar utilizarea lor este mai dificilă.

În general, se folosesc în această etapă următoarele grupe de metode:

metode simple de evaluare;

metode ale teoriei deciziilor;

metode de analiză multicriterială;

metode de tip arborescentă.

Referitor la metodele simple de evaluare este menționat că ele sunt caracterizate de faptul că folosesc criterii de evaluare având aceeași scară de măsură.

În metoda „listei de verificare” sau „de control” se pornește de la o listă a criteriilor de evaluare. Fiecare variantă de analiză este „verificată” în sensul îndeplinirii condițiilor presupuse de criterii. Lista trebuie să aibă puține elemente, comparabile între ele, iar rezultatul verificării trebuie să fie exprimat într-o formă simplă, de exemplu DA sau NU.

Tabel II.2. – Lista criteriilor de evaluare

Variantele selectate vor fi cele care vor întruni punctajul maxim (de exemplu, numărul maxim de DA-uri). Se observă că, într-o astfel de evaluare, se consideră că toate criteriile au o importanță egală și, în plus, nu se face nicio diferență în sensul „gradului” de satisfacere a unui criteriu.

O metodă simplă care permite surprinderea gradului de satisfacerea a unui criteriu este „metoda stabilirii profitului variantei”.

Ea constă în construire „profilului” variantelor analizate prin prezentarea grafică a modului în care variantă satisface un set de criterii pentru care s-a stabilit un număr limitat de valori.

Tabel II.3. – Metoda stabilirii profitului variantei

Pentru ca diversele profiluri obținute să poate fi comparate, în vederea selectării variantei oprime, este necesar, evident, ca numărul criteriilor și al valorilor pe care acestea le pot lua să fie cât mai redus.

Un grup mai larg de metode și tehnici sunt cele derivate din teoria deciziei. Având la bază un aparat matematic destul de dezvoltat, ele sunt clasificate de obicei în funcție de ipotezele privind condițiile ce caracterizează situațiile analizate:

metode pentru condiții de certitudine, bazate pe ipoteza că o variantă are întotdeauna implicații determinante;

metode pentru condiții de risc, bazate pe ipoteza că implicațiile unei variante nu sunt determinate, ele variind în funcție de condițiile externe, ale căror probabilități de apariție sunt necunoscute;

metode pentru condiții de incertitudine; implicațiile unei variante nu sunt determinate, ele variind în funcție de condițiile externe ale căror probabilități de apariție sunt cunoscute.

2.1.4. Metode și tehnici de cuantificare și reprezentare a impactului ecologic

Metodele și tehnicile folosite în EIE s-au dezvoltat în special în ultimii douăzeci de ani.În scopul realizării unei EIE este necesară o echipă interdisciplinară de specialiști care se concentrează, în paralel și asupra relațiilor sintetice și asupra discuțiilor în detaliu ale fiecărui aspect implicat în impact. Pentru obținerea de informații se apelează la instituții și centre de specialitate care dețin sau pot fi în măsură să obțină informațiile respective.

Prelucrarea datelor de bază se poate face:

reprezentări grafice;

liste de control;

matrice de impact.

Reprezentări grafice

Această metodă presupune o prezentare separată a diferiților indicatori sau parametrii de mediu în funcție de alți parametrii sau indicatori caracteristici proiectului.

Hărțile ecologice ale zonei pot fi suprapuse pe harta proiectului și a zonei afectate pentru a evidenția amploarea și specificul impactului.Se realizează în prezent această metodă prin Sistemul de Informații Geografice (GIS).

Liste de control

În acest caz se folosesc liste cu impacturi potențiale pregătite pe baza experienței acumulate în timp. Scopul este înainte de toate de a compara diferite variante (tehnologice și amplasament).

Listele de control mai complicate vor acoperii impacturile pe termen lung său scurt, efectele reversibile sau ireversibile, impacturile locale sau exterioare.

Matricea de impact

În prezent este metoda cea mai folosită în EIE.

Ea implică compararea diferiților factori într-o matrice în cruce.La intersecția activităților cu factori ecologici este cuantificată intensitatea și importanța impactului. Una din cele mai importante matrice, este așa numita matrice Leopol, acoperă 100 de feluri de operațiuni, care produc impacturi de 88 de factori și condiții ecologice.

Folosirea aceste metode permite analizarea tuturor relațiilor posibile, ceea ce face evaluarea totală mai obiectivă.De subliniat că mătricile pot evalua atât impactul direct cât și cel indirect.De obicei în aceste matrice se folosesc scări și metode gradate pentru diferențiere rolurilor diferitelor tipuri de activități și factori ecologici pentru diferențierea rolurilor diferitelor tipuri de activități și factori ecologici.

2.2. Alegerea pachetului de metode pentru evaluarea impactului utilizării substanțelor chimice

2.2.1. Criterii care stau la baza alegerii unei anumite metode de evaluare a impactului

O categorie aparte de modele de decizie, deosebit de potrivite pentru problemele de evaluare și selecție în tipul de studiu analizat, este cea a metodelor de analiză multicriterială. S-a văzut că evaluarea în cazul analizei impactului trebuie realizată în funcție de o multitudine de criterii. Problema este simplă dacă toate criteriile pot fi evaluate cantitativ printr-o aceeași mărime.

Multe criterii exprimă însă aspecte calitative necuantificabile. În aceste condiții se aplică analiza multicriterială care permite efectuarea de comparații în funcție de diferite criterii. Variantele se compară două câte două, pe baza unei mătrici, eliminând treptat variantele nepreferate.

Metodele și tehnicile bazate pe structuri arborescente de obiective (criterii) sunt cele prin care variantele supuse evaluării sunt ordonate în funcție de un sistem coerent de obiective, reprezentate printr-o structură arborescentă, având pe niveluri succesive obiective din ce în ce mai detaliate, ajungându-se în final la obiective concrete (variantele sau alternativele prin care se minimalizează impactul).

Printr-o astfel de metodă elementele de pe fiecare nivel comparate în funcție de câte un set de criterii specifice atașate nivelului, importanța lor exprimându-se prin așa muniții coeficienți de pertinentă.

2.2.2. Metode de evaluare și ierarhizare a problemelor de mediu dintr-o activitate din industria chimică

Rezultatele unei analize de mediu, realizate conform Ordinului 184/1997 al MAPPM său conform unui audit de mediu, în vederea evaluării impactului unei activități asupra mediului (poluanți, apă, aer, sol, deșeuri), a procedurilor și practicilor operaționale vizând managementul de mediu, a conformității cu legislația de domeniu în vigoare, se concretizează într-o listă de probleme de mediu specifice întreprinderii care, ulterior, urmează să fie rezolvate.

De foarte multe ori numărul aspectelor de mediu listate în urma analizei de mediu este foarte mare, în final procesul de evidențiere a aspectelor semnificative de mediu fiind extrem de dificile. De asemenea, lipsa fondurilor, a timpului, sau a resurselor umane disponibile, nu permite soluționarea tuturor problemelor relevate de analiza de mediu, în același timp. În aceste condiții devin deosebit de imporantă selectarea și ordonarea acestora.

În alte situații este necesară identificare unor criterii globale de comparare a modului în care este afectat mediul înconjurător.

Aceste necesități au condus în timp la dezvoltarea unor metodologii de evaluare prin care se pot stabili în mod obiectiv prioritățile. Dificultățile dezvoltării și aplicării acestor metodologii sunt legate de complexitatea fenomenelor care au lor în mediul înconjurător, de utilizarea unor unități de măsură specifice pentru fiecare factor de mediu, de imposibilitatea aprecierii cantitative, ci numai calitativă, a unor factori de mediu.

Selectarea în vederea soluționării problemelor de mediu este bine să aibă în vedete, într-o primă etapă, eliminarea acelor opțiuni care apar încă de la început nefezabile sau neatractive. Celelalte urmează să fie analizate (din punct de vedere economic, de mediu, sau strategic) și comparate pe baza unor criterii de genul:

Reducerea costurilor de exploatare, eficiența capitalului investit;

Utilizarea energiei, consumul de apă, reducerea pierderilor, a emisiilor în aer, îmbunătățiri în domeniul producției muncii și a sănătății;

Avantaje strategice, oportunități de piață, reducerea riscurilor;

Conformare cu cadrul legislativ.

Luarea celei mai bune decizii se face respectând o anumită etapizare a procesului de evaluare cum ar fi:

Identificarea și implementarea soluțiilor simple care se pot realiza fără costuri sau cu costuri reduse (de exemplu, schimbările în procedurile operaționale);

Selectarea soluțiilor care necesită o analiză de detaliu, tehnică și economică, soluții cu potențial real de prevenire și reducere a poluării. Criteriile de selecție sunt specifice fiecărei întreprinderi, dar este bine să fie avute în vedere:

beneficiul potențial – economic, conformare cu legislația, protecția muncii etc.

raport cost-beneficiu estimat;

posibilitățile de implementare – durata și resursele necesare, interfață cu procesul de producție existent;

șansa de succes;

îmbunătățirea performanței de mediu;

beneficii suplimentare.

C) Evaluarea opțiunilor selectate folosind metode specifice.

La baza metodelor de ierarhizare a aspectelor de mediu stă principiul, potrivit căruia, aspectul de mediu cu prioritate maximă este cel care cauzează impactul cel mai mare. Astfel, un pericol amenințător asupra oamenilor sau care ar putea determina întreruperea activității unei întreprinderi, se poate constitui într-o singură problemă de importanță vitală, deci de prima prioritate.