organizarea și desfășurarea unor acțiuni polițienești comune pe

EUROPOL

Statele Membre ale Uniunii Europene au recunoscut faptul că nu poate exista o adevărată uniune, dacă nu se dezvoltă în continuare cel de-al Treilea Pilon, care include o mai mare integrare a activităților judiciare și de poliție. În acest sens, crearea EUROPOL care funcționează oficial de la 01.10.1998, reprezintă un pas hotărâtor. EUROPOL a devenit o instituție fundamentală de „claering” (strângere, verificare, stocare) în domeniul informațiilor, prin care reprezentanții tuturor polițiilor naționale își pot coordona anchetele, operațiunile și chiar execută arestarea infractorilor care fac parte din rețelele crimei organizate ce operează în mai multe state europene.

Organizația EUROPOL apreciază că fenomenul crimei organizate a devenit foarte complex. Pe plan comunitar/european se constată că actuala evoluție a fenomenului constă în implicarea și participarea tot mai frecventă a infractorilor proveniți din terțe țări, care cooperează la săvârșirea actului criminal cu cei aparținând statelor membre. În această situație, EUROPOL se vede obligat să-și extindă aria de colaborare, concentrându-se pe găsirea unui cadru adecvat și a unor forme cât mai eficiente de combatere a fenomenului infracțional.

Până în prezent EUROPOL a devenit un releu pentru schimbul de informații, atât pe plan bilateral cât și multilateral. În acest scop a fost creat un birou de legătură pentru țările terțe, care poartă denumirea de „Biroul (de 15+1), pe lângă care sunt acreditați ofițeri de legătură din statele membre ale U.E.

Experții din cadrul Secretariatului internațional conlucrează, totodată, cu autoritățile naționale, pentru a se asigura că acestea au acces la cele mai moderne tehnici pe care grupurile infracționale le pun la punct pentru realizarea obiectivelor, polițiile locale putând fi copleșite de grupurile infracționale care au capacitatea de a folosi echipamente scumpe și sofisticate pentru a-și atinge scopurile. EUROPOL speră că va putea pune la dispoziția autorităților locale resurse pentru a le sprijini în lupta împotriva crimei organizate.

Birocrația din poliție complică, din păcate în mod grav, operațiunile internaționale polițienești, iar unul dintre scopurile exprese ale EUROPOL este realizarea unui dispozitiv juridico-operativ pentru înlăturarea birocrației, fără a încălca în nici un fel principiul subsidiarității.Întrucât „barierele juridice”, traduse prin ceea ce înseamnă specificul penal și procedural-penal al fiecărui stat, există, cu toate eforturile depuse de organismele internaționale pentru armonizarea acestora, polițiile statelor lumii aflate în mai mare cunoștință de cauză, au găsit căi și mijloace de cooperare directă, pentru stăvilirea valului crimei organizate, acestea fiind, în general, următoarele:

adoptarea ori acceptarea instituției „ofițerului de legătură”, respectiv, a unui reprezentant al Ministrului Internelor și Reformei Administrative al unui stat străin, detașat pe lângă reprezentanța Ministrului de Externe al statului, respectiv în propria țară, având rolul de colaborare permanentă și directă cu organele polițienești interne specializate în combaterea crimei organizate prin realizarea unui schimb operativ de informații în domeniu și conceperea ori realizarea acțiunilor care să ducă la capturarea autorilor ori complicilor la asemenea acte infracționale;

organizarea și desfășurarea unor acțiuni polițienești comune pe
teritoriul unui stat, acolo unde situația operativă impune, pentru depistarea și capturarea infractorilor;

efectuarea unor comisii rogatorii pentru partenerul solicitant;

asigurarea protecției martorilor sau victimelor pe teritoriul național,la cererea motivată a partenerului străin;

înființarea unei baze de date informativ-operative unice, la care să
aibă acces toate serviciile polițienești, în vederea rezolvării unor cazuri proprii, ori cu implicații transfrontaliere;

congrese, conferințe, simpozioane ori alte asemenea întruniri sau
reuniuni internaționale, în cadrul cărora se dezbat ori se analizează aspecte de interes comun;

organizarea și desfășurarea unor cursuri de calificare sau de schimb
de experiență la nivel zonal ori regional, în cadrul cărora cei „școliți” vor
dobândi un „limbaj comun” în ceea ce privește exercitarea meseriei lor;

participarea activă la derularea unor programe elaborate de
organizații ori organisme internaționale, la care statul respectiv a aderat, vizând contracararea fenomenului infracțional internațional, pe diferitele lui segmente de manifestare. În acest sens, ilustrativ ar putea fi Raportul asupra protecției martorilor al C.E.P.C (Strasbourg, 24 martie 1999), întocmit de Comitetul de experți în drept penal și criminologia crimei organizate, din ale cărui concluzii redăm: „Cooperarea internațională dintre statele membre ale Consiliului Europei va contribui la creșterea eficienței protecției martorilor deoarece, cu cât numărul țărilor care pot adăposti martori protejați este mai mare (protecția
martorilor putând fi făcută și pe teritoriul altui stat, n. a.), cu atât mai dificil va fi pentru organizațiile criminale să le depisteze urma. În plus, o modalitate obișnuită de protejare a martorilor aflați în situații periculoase va ușura mult mutarea martorilor dintr-o țară în alta. În acest scop, instituirea unui instrument legal internațional este mai mult decât necesară „.

Iată, așadar, câteva dintre formele, modalitățile și mijloacele de cooperare polițienească interstatală ori internațională.

Ceea ce trebuie reținut este faptul că toate aceste cooperări nu se pot realiza decât în baza unor înțelegeri, aranjamente bilaterale sau multilaterale între state, guverne sau instituții guvernamentale mandatate și interesate în cauză.

În acest sens, trebuie remarcate întrunirile periodice ale miniștrilor de justiție și de interne din țările europene, finalizate, de cele mai multe ori, cu acorduri pentru combaterea criminalității organizate internaționale.

În altă ordine de idei, trebuie să menționăm faptul că din unele rapoarte ale țărilor membre O.N.U. solicitate de Secretariatul General, s-a reținut, ca o problemă distinctă, solicitarea de către țările în curs de dezvoltare de asistență tehnică și financiară, inclusiv de personal de specialitate în domeniul prevenirii criminalității, din cadrul structurilor de specialitate O.N.U. (Departamentul pentru Justiție Criminală și Prevenire Infracțională).

Atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare, s-a acordat și se acordă o importanță deosebită realizării schimburilor de experiență prin conferințe, seminarii, vizite ale grupurilor de experți, materiale documentare, publicații și date statistice. De asemenea, s-a accentuat necesitatea colaborării și cooperării regionale între țările cu problematică similară.

În majoritatea lor, statele membre O.N.U. au solicitat standardizarea și schimbul de date și informații pe linie de poliție, în special prin crearea de sisteme automate în rețea, care să cuprindă atât pe cele statale, cât și interstatale, cum este UNCTIN (Rețeaua de Informații în domeniul Justiției Criminale a Națiunilor Unite).

Desigur, importanța deosebită a problematicii în discuție a determinat și o sporită conlucrare internațională în ultimul deceniu al secolului trecut, dar și în prezent, prin contacte internaționale la cel mai înalt nivel, între factorii de decizie și organismele specializate, unicul scop fiind acela de a găsi soluțiile juridice și practice de a lupta cu mai mult succes împotriva organizațiilor criminale.