Etodologia Organizarii Si Desfasurarii Excursiilor In Natura CU Elevii Claselor Primare

Diverse2

Etodologia Organizarii Si Desfasurarii Excursiilor In Natura CU Elevii Claselor Primare

Byadmin ianuarie 1, 2024

METODOLOGIA ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII EXCURSIILOR ÎN NATURĂ CU ELEVII CLASELOR PRIMARE

Cuprins

Preliminarii

CAPITOLUL I: REPERE TEORETICE ALE EXCURSIILOR ÎN NATURĂ

1.1. Definiții, tipologii și importanța excursiilor în natură

1.2. Metodologia organizării excursiilor în natură

1.3. Posibilități curriculare – activități de învățare, repartizarea orelor pe module, la discreția profesorului

CAPITOLUL II: EXPERIMENTUL PEDAGOGIC

2.1. Determinarea problemelor metodologice de desfășurare a excursiilor în natură

2.2. Sugestii metodologice de organizare și desfășurare a excursiilor în natură

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE

Anexe

Preliminarii

Actualitatea cercetării

Societatea umană este în continuă dezvoltare, atât in timp, cât și în spațiu. Cultura unei societăți este reflectată prin valorile pe care le manifestă, fie ele morale, etice, estetice, economice dar și prin relațiile pe care le desfășoară fiecare om cu mediul în care se află, cu mediul natural.

Omul, de la începuturile existenței sale s-a aflat în mijlocul naturii. Dar, uneori natura impune manifestări față de care omul rămâne neputincios. Treptat, oamenii au încercat să facă cercetări, să descopere mai multe lucruri despre natură, observând că natura se desfășoară după anumite reguli și de aceea menținerea unui anumit echilibru al naturii este esențial pentru desfășurarea normală a vieții.

Atitudinile și comportamentul nostru în raport cu tot ceea ce ne înconjură se formeaza încă din momentul în care ne naștem. Mai întâi părinții noștri sunt cei care încearcă să ne familiarizeze cu normele și valorile morale, acest lucru fiind continuat de către educatoare atunci când copiii urmează grădinița, apoi de către învățătoare, profesori.

În condițiile actuale familiarizarea justă a generației tinere cu natura este o necesitate reală. Lucrul acesta e condiționat de faptul că ecologia se află într-un impas de proporții deosebite.

Principalul factor ce contribuie la amplificarea acestui proces fiind factorul antropic, adică acținuile oamenilor în raport cu natura și urmările acestor acțiunea asupra mediului înconjurător.

Echilibrul ecologic sau îi mai putem spune și echilibrul natural, reprezintă starea în care se află un ecosistem natural, iar lanțul trofic este corect echilibrat. Ca urmare a dezechilibrului ecologic provocat de țările industrializate atât pe teritoriul lor cât și pe teritoriul altor state s-a putut constata că natura nu dispune întotdeauna de mijloace pentru refacerea echilibrului ecologic, în foarte multe situații fiind necesară intervenția recuperatoare a omului. Din aceste considerente, această problemă este intens studiată și mediatizată.

Personal sunt foarte îngrijorată de ceea ce se întâmplă cu planeta Pământ și cred cu desăvârșire că salvarea este în mâinile noastre. Deseori mă gândesc ce aș putea face eu, căci știu că fiecare schimbare care dorești să o faci – începe-o de la tine. Analizând situația în care mă aflu am ajuns la concluzia că, eu, în calitate de învățător, aș putea educa elevii prin sensibilizarea acestora și prin formarea unor atitudini grijulii și deprinderi morale față de natura ce ne înconjoară. Deci, cred eu că cunoașterea și familiarizarea elevilor cu natura este unul din mijloacele de dezvoltarea rmonioasă nu doar a copilului, dar și a personalității unui viitor adult.

Cu toții cunoaștem faptul că elevilor li se cere să steie drepți si să mențină poziția corectă în bancă practic jumătate de zi. Conform particularităților de vârstă, școlarii mici sunt foarte activi din punct de vedere fizic. Ei doresc să se joace, să zburde, adică să facă orice, numai să nu steie locului. Din aceste considerente, pot afirma cu siguranță, că nu va exista elev care să nu dorească să participe la o excursie ce se planifică a fi organizată. Astfel, elevii, nu vor fi doar familiarizați cu natura, ci și își vor dezvolta atitudinea umanistă față de tot ce este viu și activismul etic și ecologic. Trezindu-le interesul cognitiv față de lumea înconjurătoare, ei își vor lărgi și aprofunda cunoștințele refiritoare la particularitățile naturii, studiind concret diferite fenomene ale naturii, vor consolida cunoștințele despre regnul animal si cel vegetal, etc.

Cunoașterea mediului înconjurător ajută elevul să înțeleagă mai bine, mai concret cunoștințele teoretice. Un factor important este utilizarea unor metode adecvate contextului educațional actual. Cred eu că cea mai interesantă și captivantă metodă ar fi contactul direct cu natura prin intermediul excursiilor.

Problematica educației dobândește în societatea contemporană noi conotații, date mai ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieții sociale. Accentul trece de pe informativ pe formativ.

Educația depășește limitele exigențelor și valorilor naționale și tinde spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanității. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversității umane, iar dezideratul educației permanente tinde să devină o realitate de necontestat. Astfel, fără a nega importanța educației de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educația extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învățământ, își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalității tinerilor.

Într-o societate determinată istoric, sistemul de educație se materializează printr-o educație de tip formal, nonformal sau informal, incluzând toate dimensiunile (intelectuale, morale, estetice, tehnologice, fizice) implicate în cadrul acțiunilor educaționale organizate, structurate și planificate sau în contextul influențelor incidentale de tip pedagogic provenite din câmpul psihosocial.

Se știe ca incepand de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștinte punându-i in contact direct cu obiectele și fenomenele din natură. Activitățile de acest gen au o deosebită influență formativă, au la bază toate formele de acțiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. In cadrul activităților organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale, copiii se confruntă cu realitatea si percep activ, prin acțiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acțiunilor turistice, elevii isi pot forma sentimental de respect si dragoste fata natura, fata de om si realizarile sale.

Activitățile extrașcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Elevilor li se dezvoltă spiritul practic, operațional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Elevii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal – pregătirea elevului pentru viață.

Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de învățător, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităților și resurselor de care dispune clasa de elevi.

Este extrem de important ca problemele de mediu să fie transmise cât mai interesant, mai accesibil, să se desfășoare ca o sărbătoare, elevii să simtă că au contribuit cu adevărat la protecția mediului care ne înconjură.

De exemplu, lecțiile predate în aer liber sunt mult mai interesante, oferă elevilor posibilitatea de a cunoaște direct elementele despre care învață. Iar atunci când iau parte la un proiect care îi implică direct în îmbunătățirea calității mediului, copiii se ajută pe ei, dar și pe ceilalți, asigură o coeziune a grupului care va duce la descoperirea unor lucruri noi, trăind experiențe comune.

Astfel, excursiile, drumețiile, investigațiile ne pot oferi posibilitatea înțelegerii fenomenelor naturii și a protejării ei.

Problema cercetării o constituie lipsa unei abordări metodologice corecte a desfășurării și organizării excursiilor în natură cu elevii claselor primare.

Scopul cercetării: Determinarea unei metodologii eficiente de desfășurare și organizare a excursiilor în natură cu elevii claselor primare.

Obiectivele cercetării:

Studierea reperelor teoretice ale excursiilor.

Evidențierea posibilităților de realizare a excursiilor în natură în baza Curriculumului la Științe.

Analiza frecvenței realizării excursiilor și a corectitudinii aplicării metodologiei.

Elaborarea unor sugestii metodologice de organizare și desfășurare a excursiilor în natură cu elevii claselor primare.

Baza metodologică a cercetării. Reperele epistemologice ale cercetării sunt reprezentate prin abordările următorilor savanți:

metodologia familiarizării copiilor cu natura: C.Andon, L.Gorea, S.Jurat, E.Zidu, A.I.Gerdt, V.V.Polovțov, B.E.Raikov, V.N.Natali, C.P.Iagodovski, etc.;

cercetări orientate spre formarea culturii și conștiinței ecologice au fost efectuate de I. Dediu, A. Capcelea, А.Н. Захлебный, С.А.Степанов, В.А. Ясвин.

Metodologia cercetării

În cercetare au fost aplicate următoarele metode, procedee și tehnici de cercetare:

teoretice: analiza și sinteza literaturii, analiza produselor activității pedagogice, sistematizarea și generalizarea informației științifice, studierea experienței de muncă, observările asupra procesului pedagogic, formarea formarea concluziilor și recomandărilor pedagogice;

empirice: anchetarea în bază de chestionar, analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor cercetării.

Descrierea subiecților. În cercetare au participat 10 învățători.

Valoarea teoretică – aplicativă a cercetării. Investigația realizată vine cu propuneri și sugestii concrete de organizare și desfășurare a excursiilor în natură cu elevii claselor primare.

Datele cercetării pot fi utilizate de către cadrele didactice din învățământul primar în calitate de suport metodologic în realizarea procesului de învățare – predare – evaluare.

Sumar: teza este formată din ….

CAPITOLUL I: REPERE TEORETICE ALE EXCURSIILOR ÎN NATURĂ

Definiții, tipologii și importanța excursiilor în natură

Metodologia modernă a familiarizării copiilor cu natura este o știință care studiază posibilitățile utilizării naturii la formarea lumii spirituale și orientarea umanistăa elevului. Alegerea conținuturilor, formelor și metodelor studierii sistemelor ecologice în situații practice ajută la formarea și dezvoltarea intelectuală a elevilor, prin însușirea normelor și manifestarea atitudinii eco-pozitive, grijulii față de mediul înconjurător.

La vârsta școlară mică excursiile au o mare însemnătate estetică, educativă și formativă. Excursiile în natură ( pădure, câmpie, lac, etc.) sunt absolut necesare elevilor pentru a se obișnui cu plantele, animalele caracteristice fiecărui tip de biosferă. De asemenea, excursiile contribuie la dezvoltarea atenției, curiozității de a cunoaște natura plaiului natal, formând unele deprinderi de investigare. Elevii fac cunoștință cu natura în toată splendoarea ei: mirosuri, forme, culori, etc. În timpul excursiilor se observă mai bine legătura dintre obiecte și fenomene. Sesizând această legătură elevii însușesc mai eficient decât atunci când ar asculta-o în cadrul orelor.

Ca știință pedagogică, metodologia familiarizării copilului cu natura a apărut o dată cu conștientizarea necesității educării tinerei generații pentru dezvoltarea lor armonioasă.

Pedagogul J.J.Russo afirma că excursiile în natură contribuie la dezvoltarea activității creatoare a atenției, curiozității, sinestatorniciei în procesul de cercetare a mediului înconjurător.

În opera sa, „Marea didactică”, J.A.Comenius se bazează pe ideea că o educație rațională trebuie să fie în concordanță în toate privințele în conformitate cu natura.

Comenius consideră, că omul ca parte a naturii este subordonat legilor ei principale și gencopilului cu natura a apărut o dată cu conștientizarea necesității educării tinerei generații pentru dezvoltarea lor armonioasă.

Pedagogul J.J.Russo afirma că excursiile în natură contribuie la dezvoltarea activității creatoare a atenției, curiozității, sinestatorniciei în procesul de cercetare a mediului înconjurător.

În opera sa, „Marea didactică”, J.A.Comenius se bazează pe ideea că o educație rațională trebuie să fie în concordanță în toate privințele în conformitate cu natura.

Comenius consideră, că omul ca parte a naturii este subordonat legilor ei principale și generale, care acționează atât în lumea plantelor și animalelor, cât și în privința omului. El susține că „ordinea strictă în școală trebuie să fie împrumutată de la natură”, că trebuie să pornească de la observațiile „asupra proceselor, pe care le manifestă pretutindeninatura în acțiunile sale”. Comenius încearcă să determine legitățile educației prin analogii cu „principiile de bază” firești, cu legile naturii. ….. p.8

În cadrul procesului instructiv-educativ, excursia școlară este folosită tot mai mult ca metodă de învățământ. Aceasta formează la elevi deprinderea de a observa direct anumite fenomene,legăturile strânse dintre ele, interdependența lor. Excursia poate deveni o abordare cu caracter interdisciplinar a unei tematici stabilite anterior. Are un rol deosebit de însemnat în educarea elevilor în spiritul moralei civice, dezvoltându-le anumite deprinderi de manifestare colectivă și dezvoltându-le interesul pentru cunoaștere. Este o formă de activitate cu caracter activ, atractiv și mobilizator.

Excursiile tematice se organizează, de obicei, în unități și instituții de învățamânt și cercetare, muzee, case memoriale, lăcașe de cult.Sunt organizate, de obicei, în alte localități. Avantajele acestor forme de organizare sunt: contactul cu lumea reală, observarea și studierea fenomenelor în condiții naturale si sociale, dezvoltarea deprinderii de a se descurca într-un mediu diferit, dezvoltarea atenției etc. Elevii sunt familiarizați cu tematica pusă în discuție, își adâncesc cunoștințele deja dobândite și achiziționează noutăți, își formează și își consolidează atitudini și convingeri.

Excursiile sunt întotdeauna prilej de bucurie, de relaxare, de cunoaștere, și de aceea elevii sunt încântați de organizarea lor.De asemenea, reprezintă un prilej de a cunoaște alte dimensiuni ale educației copilului, de manifestare psihică și de adâncire a relațiilor elev-elev, elev- educator, elev- educator- părinte.

Conform DEX, excursia este o plimbare sau călătorie făcută, de obicei în grup, pe jos sau cu un mijloc de transport, în scop educativ, recreativ etc.

„Excursiile și vizitele didactice sunt forme organizate în natură sau la diferite instituții culturale sau agenți economici în vederea realizării unor obiective instructiv-educative legate de anumite teme prevăzute în programele de învățământ” (I. Nicola, 2000, 451). Ele „au menirea de a stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce copiii / elevii au acumulat în cadrul activităților / lecțiilor” scria I. Nicola (2000, 451).

Excursia reprezintă un mijloc didactic de mare importanță în raport cu dezvoltarea cognitivă și afectivă a copilului, oferă copiilor posibilitatea să observe, să cerceteze, să cunoască în mod direct o mare varietate de aspecte din natura, de ordin biologic despre mediul natural și factorii de mediu. Contribuie la educarea și dezvoltarea simțului estetic, trezește dragostea pentru natura si respectul pentru frumusetile ei, stimulează curiozitatea și spiritul de echipă al copiilor, aceștia întipărindu-și în memorie unele aspecte care poate vor fi de neuitat pentru ei, și le vor întipări în memorie pentru tot restul vieții.

Excursia este o activitate didactică bazată pe interdisciplinaritate și munca în echipă. Conținutul didactic al excursiilor este mult mai flexibil și mai variat decât al lecțiilor desfășurate în sala de clasă, elevii participând cu multă bucurie și optimism la aceste acțiuni, lărgindu-și în acest fel orizontul de cunoștințe prin contactul direct cu realitatea. Prin mijloacele atrăgătoare pe care le are la dispoziție, excursia înviorează activitatea școlară, stimulează curiozitatea de a descoperi noi fenomene, formează o atitudine ecologică pozitivă, prilejuiește trăiri adânci ale unor sentimente patriotice.

Excursia didactică este o formă de organizare a procesului instructiv – educativ de cunoaștere a naturii ce are ca scop principal lărgirea orizontului didactic, realizând de asemenea legătura dintre teorie si practică.

După locație excursiile se împart în două categorii: prima – excursii în pădure, parc, câmpie, lac; a doua – obiecte agricole, grădină, livadă, podgorii, seră, fermă de păsări, fermă de animale, etc.

În funcție de conținut, identificăm mai multe categorii de excursii:

excursii pentru cunoașterea componentelor naturale ale peisajului geografic;

excursii pentru cunoașterea anumitor obiective social-economice și culturale din peisajul geografic;

excursii cu obiective mixte.

În funcție de sarcina didactică fundamentală, excursiile prezintă mai multe tipuri, după cum urmează (I. Nicola, 2000):

excursii și vizite introductive – organizate înaintea predării unui capitol / unei teme cu scopul de a-i sensibiliza pe copii / elevi și a valorifica rezultatele în cadrul lecției / lecțiilor viitoare;

excursii și vizite organizate în vederea comunicării de cunoștințe noi – se urmărește transmiterea de cunoștințe noi prevăzute în programa școlară;

excursii și vizite finale (de consolidare și fixare) – organizate după predarea unui capitol / unei teme în vederea concretizării cunoștințelor predate, de sistematizare și fixarea lor.

Excursia este una dintre cele mai atractive, plăcute si utile activități de recreere și odihnă activă, facilitând contactul direct cu mediul.

Excursia de studiu are ca scop principal lărgirea orizontului didactic, realizând de asemenea legătura dintre teorie si practică. Etapele ce trebuie parcurse pentru organizarea acestei activități, urmăresc în general, structura oricărui tip de excursie, dar importanța majoră o are etapa pregătitoare, organizatorică, de pregătire a colectivului de elevi pentru a fi capabili sa realizeze obiectivele propuse pe parcursul activității.

Prin formele de organizare a activității didactice la clasă și în afara clasei, se urmărește sincronizarea învățământului geografic cu cerințele sociale actuale și viitoare.

Educarea tinerilor prin geografie trebuie să contribuie la înțelegerea impactului dintre comportamentele individului și mediul din care provine sau în care acesta evoluează.

Excursia este o călatorie de cel puțin o zi, efectuată în afara localității de resedință, cu un mijloc de transport, având ca scop recreerea, vizitarea, informarea, studiul.

Excursia de studiu urmărește observarea și analizarea unor aspecte care vor fi întâlnite pe parcurs, culegerea unor date și informații care vor fi apoi prelucrate.

Stabilirea atentă a obiectivelor este foarte importantă. Trebuie stimulată dorința și curiozitatea elevilor de a descoperi noi fenomene și elemente, dar și dorința de călătorie în scopul cunoașterii și, nu în ultimul rând, crearea unui suport informativ-educativ pe plan ecologic, pentru protecția mediului.

Această formă de excursie are ca scop principal lărgirea orizontului didactic, realizând de asemenea legătura dintre teorie și practică. Acest tip de activitate anticipează intuirea, cunoasterea generală, ușurând succesul învățării. Are avantajul de a facilita observarea elementelor mediului în ansamblul lor ,cu interrelațiile specifice, ușurând deducerea cauzelor care le-au generat.

O excursie geografică impune o mare responsabilitate din partea celui care o organizează. De aceea, conținutul trebuie ales cu grijă,bine corelat cu scopul și obiectivele; perioada sa fie corespunzătoare unei bunei desfășurări a activității. Pentru aceasta,excursia trebuie organizată după un plan bine stabilit, care să parcurgă mai multe etape.

În cadrul activităților de tip excursii, elevii pot cunoaște diferite localități ale țării, pot cunoaște realizările semenilor lor, locurile unde s-au născut diferite personalități naționale, au trăit și au creat opere de artă. De asemenea, ei își pot dezvolta afecțiunea față de natură, față animale și plante. Copiii / elevii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuși să acționeze în acest sens. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, a drumețiilor copiii / elevii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților de educație plastică și cunoașterea mediului, iar materialele pe care le adună, pot fi folosite la abilități practice, în diverse teme de creație.

Excursiile și drumețiile tematice proiectate și organizate de instituțiile școlare au multiple valențe de informare și formare a elevilor, completând sau/și aprofundând procesul de învățământ. Conținutul didactic al drumețiilor și excursiilor poate fi mult mai flexibil, mai variat și complex decât al lecțiilor organizate în clasă, având de asemena și un caracter mai atractiv, elevii participând într-o atmosferă de optimism și bună dispoziție la asemenea activități. Cadrele didactice după de discută cu elevii clasei stabilesc destinația / destinațiile, scopurile excursiilor / drumețiilor, obiectivele vizate, itinerariul, perioada de derulare (data concretă). De asemenea, sunt prezentate principalele situații problematice care se vor fi urmărite pe parcursul excursiei / drumeției.

Stimularea interesului elevilor și menținerea acestuia pe durata desfășurării excursiei / drumeției se poate realiza prin: prezentarea unor hărți, a itinerariului, a diferitelor lucrări de literatură istorică, descrieri geografice și chiar, articole de presă ce țin de tematica excursiei / drumeției.

În timpul desfășurării excursiei / drumeției, cadrele didactice dirijează procesul de observare în mod sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare interesant sau chiar construind fișe de monitorizare a excursiei / drumeției în care elevii, periodic au anumite sarcini de efectuat (de exemplu, anul construcției monumentului vizitat, ctitorul lăcașului de cult, materialele utilizate de constructori, culorile utilizate de artist(i), etc.). Informațiile culese vor putea fi valorificate la disciplinele deînvățământ la care se pretează, astfel fixându-se, aprofundându-se cunoștințele și îmbogățindu-se cultura generală. În valorificarea cunoștințelor dobândite în timpul excursiilor, elevii pot veni cu nuanțe originale de natură afectivă, prin care își exprimă propriile impresii și sentimente față de cele văzute.

Scopul excursiilor este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. excursiile se desfășoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăți de afirmare în mediul școlar să reducă nivelul anxietății și să-și maximizeze potențialul intelectual.

In cadrul activităților organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale , copiii se confruntă cu realitatea si percep activ, prin acțiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acțiunilor turistice, elevii isi pot forma sentimental de respect si dragoste fata natura, fata de om si realizarile sale.

Grija fata de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoastere a dorintelor copiilor si de respectare a acestora trebuie sa fie dominantele acestui tip de activitati. Acestea le ofera destindere, incredere, recreere, voie buna, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmari si recunoastere a aptitudinilor.

Activitatea educativa scolara si extrascolara dezvolta gandirea critica si stimuleaza implicarea tinerei generatii in actul decizional in contextul respectarii drepturilor omului si al asumarii responsabilitatilor sociale, realizandu-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta cognitiva si cea comportamentala.

In urma excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate si sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților de desen și modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt folosite în activitățile practice, în jocurile de creație. La vârsta școlară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuși să acționeze în acest sens .

Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală și fizică a copilului, la educarea lui cetățenească și patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuiește însușirea unei experiențe sociale importante, dar și îmbogățirea orizontului cultural științific. Prin excursii elevii își suplimentează și consolidează instrucția școlară dobândind însușirea a noi cunoștințe. Excursia reprezintă finalitatea unei activități îndelungate de pregătire a copiilor, îi ajută să înțeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci și ca un act de ridicare a nivelului cultural.

Excursiile, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operațional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activități se supun de bună voie regulilor, asumându-și responsabilități. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilități deosebite să-și cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal – pregătirea copilului pentru viață.. Realizarea acestui obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităților și resurselor de care dispune clasa de elevi.

Excursiile sunt apreciate atat de catre elevi, cat si de factorii educationali in masura in care: valorifica si dezvolta interesele si aptitudinile copiilor; organizeaza intr-o maniera placuta si relaxanta timpul liber al copiilor contribuind la optimizarea procesului de invatamant; formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ; copiii au teren liber pentru a-si manifesta in voie spiritul de initiativa; participarea este liber consimtita, necoditionata, constituind un suport puternic pentru o activitate sustinuta; au un efect pozitiv pentru munca desfasurata in grup; sunt caracterizare de optimism si umor; creeaza un sentiment de siguranta si incredere tuturor participantilor; urmaresc largirea si adancirea influentelor exercitate in procesul de invatamant; contribuie la dezvoltarea armonioasa a copiilor.

Astfel, ea manifestă anumite valențe formative precum dezvoltarea capacității analitice, de analiză și sinteză, a interrelațiilor dintre om și mediul de viață, dezvoltarea gândirii, a capacității de analiză și de rezolvare de probleme, a creativității, a capacității de comunicare, a muncii în echipă, a simțului estetic, capacitatea de exprimare in limbaj ecologic, capacitatea de investigare experimentală, capacitatea de transfer, de valorificare a unei experiențe.

Obiectivele educatiei ecologice sunt imbunătățirea și menținerea calității vieții, informarea copiilor despre mediu, invățarea unor deprinderi care reduc impactul negativ asupra mediului, creșterea dorinței de a ocroti natura.

În cadrul grădiniței, educația ecologică se poate realiza prin mai multe forme : observații, experimente, povestiri, plimbări, drumeții, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mișcare, jocuri distractive, colecții, spectacole, tabere, concursuri, vizionări de documentare.

Mulți oameni susțin că, în zilele noastre, copiii de pretutindeni își petrec tot mai puțin timpul în mijlocul naturii, ei preferând să stea mi mult în fața computerului și a televizorului.

De aceea, dascălii își pot aduce contribuția în formarea acestora ca « mici ecologiști«, spre exemplu prin ținerea orelor în mijlocul naturii, în aer liber, pentru a stimula spiritul de creație al copiilor.

Excursiile tematice organizate de școală au multiple valențe de informare și educare a elevilor. Dacă sunt bine pregătite excursiile devin atractive la orice vârstă pentru că se desfășoară într-un cadru nou, stârnesc interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe, chiar dacă reclamă efort suplimentar. Mediul de acțiune este diferit, iar tehnicile de instruire sunt altele, ca urmare contribuie la dezvoltarea spiritului de observație, îmbunătățirea memoriei vizuale și auditive, formează gândirea operatorie a copilului, cu calitățile ei de echilibrare, organizare și obiectivare.

Metodologia organizării excursiilor în natură

În condițiile în care activitatea didactică a cunoscut o serie de transformări- privind finalitățile, baza materială, legislație, influența mediului social- și procesul concret de istruire, realizat prin activitatea creatoare a cadrului didactic, a fost marcat de utilizarea mai frecventă a unor metode și mijloace mai eficiente.

Nicăieri mai bine decât în excursie învățătorul/ profesorul nu poate face pe elevi să înțeleagă noțiunile de geografie , evoluția fenomenelor din ediul înconjurător. Prin excursii elevii iau contact direct cu realitatea înconjurătoare, se trezește interesul pentru studiul georgrafiei.

Scopuri urmărite în excursiile de scurtă sau de lungă durată

-dezvoltarea spiritului de observație, formarea unor deprinderi ( de orientare pe teren, schițarea unor peisaje simple, alcătuirea unor scheme / desene)

-formarea deprinderii de a utiliza instrumente necesare cercetării terenului (busola);

-formarea deprinderii de a face scurte însemnări pe parcursul excursiei;

-formarea deprinderilor de a colecta, ambala și transporta materialul adunat în excursie;

-formarea deprinderilor de a imortaliza pe peliculă imagini semnificative din punct de vedere geografic.

Cerințe principale privind organizarea excursiilor:

Conținutul excursiilor trebuie să corespundă intereselor copiilor care participă la ea;

Numărul copiilor car eparticipă la excursie se recomadă a fi redus;

Excursia trebuie să aibă un caracter activ, captivant;

E necesară pregătirea minuțioasă a excursiei din punct de cedere documental (pregătirea persoanelor, elaborarea proiectului didactic);

Excursiile trebuie îmbinate și cu alte activități (dezvoltarea vorbirii, activitatea plastică, etc.)

Etapele ce trebuie parcurse pentru organizarea acestei activități, urmăresc în general structura oricărui tip de excursie, dar importanța majoră o are etapa pregătitoare, organizatorică, de pregătire a colectivului de elevi pentru a fi capabili sa realizeze obiectivele propuse pe parcursul activității.

Excursia reprezintă o călatorie de cel puțin o zi, efectuată în afara localității de resedință, cu un mijloc de transport, având ca scop recreerea, vizitarea, informarea, studiul.

În funcție de conținut, identificăm mai multe categorii de excursii :

– excursii pentru cunoașterea componentelor naturale ale peisajului geografic ;

– excursii pentru cunoașterea anumitor obiective social-economice și culturale din peisajul geografic ;

– excursii cu obiective mixte.

Stabilirea atentă a obiectivelor este foarte importantă. Trebuie stimulată dorința și curiozitatea elevilor de a descoperi noi fenomene și elemente, dar și dorința de călătorie în scopul cunoașterii și, nu în ultimul rând, crearea unui suport informativ-educativ pe plan ecologic, pentru protecția mediului.

Această formă de excursie are ca scop principal lărgirea orizontului didactic, realizând de asemenea legătura dintre teorie și practică. Acest tip de activitate anticipează intuirea, cunoasterea generală, ușurând succesul învățării. Are avantajul de a facilita observarea elementelor mediului în ansamblul lor ,cu interrelațiile specifice, ușurând deducerea cauzelor care le-au generat.

Excursia este una dintre cele mai atractive, plăcute si utile activități de recreere și odihnă activă, facilitând contactul direct cu mediul, aceasta presupunând o percepere activă a unor zone geografice, peisaje, acționand direct asupra acestora. Prin aceste acțiuni copiii dobândesc informații, își formează reprezentări, trăiesc experiențe de învățare.

Etapele excursiei de studiu urmăresc, în general, structura oricărui tip de excursie, dar o importanță deosebita o are prima etapă, care constă în pregătirea teoretică.

• Acum se alege itinerariul, care să cuprindă aspecte semnificative ale elementelor ce vor fi analizate. Se încearcă, pe cât posibil, alegerea celei mai reprezentative zone.

• Se specifică obiectivele principale, dar nu se ignoră nici un aspect care ar putea consolida cunoștințele dobândite anterior.(ex. – Elemente despre căi de comunicație:șosea modernizată, autostradă; cale ferată—electrificată sau simplă; drum forestier,potecă, pod viaduct, funicular. La acestea se adaugă informații legate de împărțirea administrativă, obiectivele culturale, social-istorice si elemente etnofolclorice specifice zonei în care se desfășoară excursia de studiu) .

• Se stabilesc punctele de aplicație practică și activitățile specifice fiecărei opriri.

• Se realizează o bună documentație bibliografică, pentru că, indiferent că la fața locului este ghid sau nu, cadrul didactic este coordonatorul activității și trebuie să ofere explicația științifică .

• Se analizează costul excursiei și se întocmește dosarul cu actele și aprobările necesare oricărei excursii.

O excursie impune o mare responsabilitate din partea celui care o organizează. De aceea, conținutul trebuie ales cu grijă, bine corelat cu scopul și obiectivele, perioada sa fie corespunzătoare unei bunei desfășurări a activității. Pentru aceasta, excursia trebuie organizată după un plan bine stabilit, care să parcurgă mai multe etape :

Prima etapă constă în pregătirea teoretică, documentarea, studierea traseului, orientarea :

-pentru o buna pregătire trebuie ca educatoarea să cunoască mai întăi locul, prognoza meteo pentru perioada cand se va desfășura excursia, datele plecării și sosirii mijloacelor de transport.

Educatoarea se va documenta utilizând cd-uri, diverse prezentări ale zonei respective, oferte, hărți, fotografii. Este foarte important sa se realizeze o bună documentație bibliografică, pentru că, indiferent că la fața locului este ghid sau nu, cadrul didactic este coordonatorul activității și trebuie să ofere explicația științifică .

Se încearcă, pe cât posibil, alegerea celei mai reprezentative zone.

Se specifică obiectivele principale, dar nu se ignoră nici un aspect care ar putea consolida cunoștințele dobândite anterior.

Se va asigura transportul, masa, se va stabili traseul și se va ține o evidență a numărului de participanți.

Se stabilesc punctele de aplicație practică și activitățile specifice fiecărei opriri.

După ce sunt clarificate datele, cadrul didactic prezintă oferta părinților. De asemenea, poate să repartizeze diverse sarcini copiilor, cat și părinților însoțitori.

Se analizează costul excursiei și se întocmește dosarul cu actele și aprobările necesare oricărei excursii.

Un aspect important al excursiei de studiu, care o deosebește puțin de alte forme de organizare asemănătoare, îl constituie pregătirea colectivului de elevi. De organizarea și implicarea acestora depinde eficiența și siguranța acestui tip de activitate.

Pentru că se presupune că, oricât vom reduce numărul obiectivelor, aspectele ce nu trebuie neglijate sunt multiple,dar și pentru a responsabiliza elevii si a-i introduce în atmosfera de lucru, aceștia vor fi împărțiți în mai multe echipe de lucru. Fiecare echipă va avea sarcini precise, dinainte stabilite. Astfel organizați scopul excursiei va putea fi realizat cu mai multă ușurință. Elevii vor conștientiza mai ușor obiectivele urmărite. Ei vor fi dotați cu materialul necesar culegerii de date, fără a se încărca cu obiecte inutile, ce determină îngreunarea bagajului și vor privi totul ca pe o joacă.

1. Echipa organizatorilor colectivului (2-3 elevi) având ca sarcini supravegherea colegilor în timpul repausurilor, respectarea regulilor de circulație, gruparea elevilor pentru vizite și menținerea curățeniei.

2. Echipa sanitarilor (2-3 elevi) va procura și folosi în caz de nevoie o trusă de prim-ajutor. Tot ei vor fi aceia care au în vedere curățenia în autocar.

3. Echipa geografilor va cuprinde cei mai mulți elevi. Ei vor avea misiunea de a se documenta înaintea excursiei. Aceștia vor culege material pe tot parcursul etapei. Vor putea ,de asemenea să prezinte unele informații despre elemente ale cadrului natural, obiective economice sau surse de poluare, ușurând observarea materialului de studiat. Tot ei vor colecta material de studiu(roci, ilustrate, mostre de sol) .

4. Echipa istoricilor (3-4 elevi) va face prezentarea istoricului principalelor localități și obiectivelor istorice.

5. Nu trebuie să uităm echipa fotoreporterilor, cea a literaților, sportivilor sau desenatorilor. Fiecare dintre aceștia vor contribui la buna însușire a materialului de studiat.

6. Un rol important îl vor avea biologii care trebuie să colecteze plante, fructe de pădure.

Cea de-a doua etapă -desfășurarea propriu-zisă a excursiei, culegerea datelor și cercetarea la fața locului. Excursiile pot studia un fenomen geologic (peșteră, salină, carieră de piatră), un aspect geografic (un lac, un munte, un baraj natural), elemente de etnografie (datini, port), aspecte din viața culturală și religioasă (o biserică, un monument), aspecte din viața socio-economică ( o fabrică, un magazin), aspecte ale trecutului istoric( cetați, ruine).

Cea de-a doua etapă – desfășurarea propriu-zisă a excursiei, ține mult de experiența, dar și creativitatea cadrului didactic. Acesta va face ca totul să pară mai ușor, indiferent dacă va lucra cu elevi de clasele I-IV, pentru care va fi mai greu sa intre în atmosfera de studiu, sau cu elevi de clasele mari, gimnaziu și liceu. Pe tot parcursul se menține însă buna dispoziție, caracteristica ieșirii din spațiul convențional al clasei.

Tot materialul cules va fi etichetat și grupat. Se pot face schițe și se iau notițe.

Chiar dacă scopul excursie este unul de studiu se insista pe consolidarea cunoștințelor dobândite anterior și integrarea acestora într-un sistem relațional.

De obicei,excursia de studiu, se organizează la începutul unei teme, capitol , extinzând aria pe care o poate acoperii o drumeție. Poate fi planificată la începutul anului școlar, urmărind pregătirea inițială a elevilor, dar și cunoaștere reciprocă cu cadrul didactic. Ajută la formarea stilului de muncă pe echipe, trezește interesul față de conținuturi și familiarizează elevii cu stilul( poate nou) al cadrului didactic.

Desfășurarea activității se va face la sfârșit de săptămână pentru a avea suficient timp la dispoziție și pentru a îmbina utilul cu plăcutul.

Putem exemplifica:

La casa a IV-a, studiind APELE, se poate realiza o excursie de studiu în județ. Pentru studiu se poate alege râul Jiu, la punctul de confluență cu râul Amaradia, ultimul sau afluent.

• Se alege itinerariul care să cuprindă cât mai multe elemente geografice de observat. Luând în discuție râul Jiu, vor putea fi analizate elementele de hidrografie: izvor, pârâu, râu, mal stâng-drept, lățime, adâncime, afluent, confluent, viteză de scurgere, straturi de roci permeabile și impermeabile. Tot în lunca Jiului se pot observa: bălți, mlaștini, ca forme de apă stătătoare, cu vegetație și faună specifice. În același timp, traseul ales oferă posibilitatea consolidării cunoștințelor din capitolul anterior,legate de relief: câmpie, movilă, deal, luncă, depresiune, dună, munte; de orientarea geografică.

Anterior desfășurării excursiei, cadrul didactic poate lua legătura cu localnicii care posedă terenuri agricole în zonă, în preajma râurilor și se aduce în discuție creșterea nivelului apelor și posibilele inundații.

Cea de-a treia etapă constă in prelucrarea materialului cules. Se desfășoară în sala de clasă, după încheierea excursiei.

Se reconstituie traseul pe zile, dacă este cazul, în funcție de obiective. Se cumulează materialele culese de fiecare echipă și se analizează în ansamblu. Se revăd notițele și se completează cu ajutorul întrebărilor. Se ordonează eșantioanele de roci, fructe, ramuri, frunze. Se ordonează fotografiile. Dacă este posibil se vizionează înregistrările.

Pe harta fizică, care a însoțit excursia și pe care este marcat traseul cu o bandă colorată, se marchează punctele de lucru de pe parcursul excursiei; obiectivele principale (în funcție de scopul urmărit) pot fi ilustrate cu o fotografie reprezentativă.

Deși a fost o excursie de studiu materialul cules poate fi valorificat prin realizarea unor panouri informative, sau panouri cu fotografii de grup ale elevilor. Acestea din urmă au, pe lângă scopul ilustrativ și unul educativ de popularizare a acțiunii pentru trezirea interesului elevilor pentru geografie și pentru cunoașterea patriei. Nu trebuie uitat faptul că orice excursie reconstituie și un mijloc important de călire a organismului și de unitate a colectivului.

De asemenea, se pot organiza concursuri, portofolii ale elevilor și materiale didactice pentru cabinetul de geografie.

În concluzie, putem afirma, că pe teren, în comparație cu sala de clasă, conținutul informativ al lecției are o arie mai vastă de cuprindere a elementelor adiacente care definesc categoria de noțiuni propusă în studiu.

Elevii beneficiază de noi cunoștințe deduse și desprinse chiar de ei ,lucru care ușurează corelarea cauzală a elementelor și fenomenelor în procesul eroziunii. Pe tot parcursul excursiei trebuie făcute popasuri de observație asupra unor lucrări de degradare a terenului sau de poluare.( uneori este suficientă observarea deșeurilor menajere aruncate la întâmplare în preajma localităților).

Prin observație,conversație și dezbatere în teren a mai multor probleme se vor consolida generalizări și se vor face înțelese legăturile cauzale între componentele mediului și un complex teritorial din zonă.

Cea de-a treia etapă constă în trierea, selecția, prelucrarea materialului cules și valorificarea rezultatelor. După finalizarea excursiei informațiile se păstrează, se ordonează evenimentele, se sortează sarcinile de lucru, se compară anumite aspecte, se conștientizează anumite trăiri ale participanților, se emit concluzii și se fac aprecieri.

Se reconstituie traseul pe zile, dacă este cazul, în funcție de obiective. Se cumulează materialele culese de fiecare echipă și se analizează în ansamblu. Se revăd notițele și se completează cu ajutorul întrebărilor. Se ordonează eșantioanele de roci, fructe, ramuri, frunze. Se ordonează fotografiile. Dacă este posibil se vizionează înregistrările.

Pe harta fizică, care a însoțit excursia și pe care este marcat traseul cu o bandă colorată, se marchează punctele de lucru de pe parcursul excursiei; obiectivele principale (în funcție de scopul urmărit) pot fi ilustrate cu o fotografie reprezentativă.

Materialul cules poate fi valorificat prin realizarea unor panouri informative sau panouri cu fotografii de grup ale elevilor. Acestea din urmă au, pe lângă scopul ilustrativ și unul educativ de popularizare a acțiunii pentru trezirea interesului copiilor pentru cunoașterea patriei. Nu trebuie uitat faptul că orice excursie constituie și un mijloc important de călire a organismului și de unitate a colectivului.

În concluzie, putem afirma, că pe teren, în comparație cu sala de clasă, conținutul informativ al lecției are o arie mai vastă de cuprindere a elementelor adiacente care definesc categoria de noțiuni propusă în studiu.

Pe tot parcursul excursiei trebuie făcute popasuri de observație asupra unor lucrări de degradare a terenului sau de poluare (uneori este suficientă observarea deșeurilor menajere aruncate la întâmplare în preajma localităților).

Prin observație,conversație și dezbatere în teren a mai multor probleme se vor consolida generalizări și se vor face înțelese legăturile cauzale între componentele mediului și un complex teritorial din zonă.

Îmbogățirea, consolidarea și valorificarea cunoștințelor de geografie și istorie se realizează atât în orele de clasă cât și printr-o excursie tematică. Excursia tematică presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Pre-excursie:

stabilirea obiectivelor excursie tematice:

1. identificarea folosindu-și fondul general de cunoștințe a particularităților și importanței principalelor monumente istorice și de cultură vizitate;

2. analizarea principalelor aspecte etnografice și folclorice din contextele vizitate;

3. precizarea și analizarea elementelor de floră și faună din zonele traversate și specificul acestora în funcție de relief;

4. caracterizarea zonelor traversate (indicate precis) din punct de vedere al: elementelor arhitecturale integrate în peisajul zonei, combinația vechi – nou în elentele de construcție, conservarea elentelor de tradiții locale, tipologiilor umane, vizibilitatea (promovarea) obiectivelor turistice locale etc.

prezentarea posibilelor alternative pentru excursia tematică elevilor clasei;

alegerea destinației / destinațiilor excursiei în acord cu părerile argumentate ale elevilor. O posibilă excursie tematică ar putea fi: „Pe urmele lui Ștefan cel Mare”;

stabilirea itinerariului excursiei tematice ținând cont de obiectivele vizate;

elaborarea materialelor de lucru pentru elevi / grupele de elevi, preferabil (hărțile, fișele de lucru, materialul documentar auxiliar etc.);

organizarea excursiei propriu-zise cu implicarea elevilor în acele activități care sunt în acord cu posibilitățile lor și specificul lor de vârstă (strângerea fondurilor pentru excursie din sponsorizări, bani personali, bani ai părinților; elaborarea de fișe de monitorizare a excursiei, documentare privind obiectivele turistice și culturale care pot fi vizitate, etc.);

organizarea elevilor pe durata desfășurării excursiei tematice (constituirea grupurilor de elevi, motivarea elevilor pentru realizarea sarcinilor care le revin, prevenirea și gestionarea posibilelor conflicte sau situații de criză care pot apărea, animarea elevilor etc.);

2. Peri– excursie/ in momentul desfasurarii:

organizarea, monitorizarea activităților care asigură buna desfășurarea a activităților excursie tematice,

în timpul desfășurării excursiei / drumeției, cadrele didactice dirijează procesul de observare în mod sistematic, îndemnând elevii să noteze ceea ce li se pare interesant sau chiar construind fișe de monitorizare a excursiei / drumeției în care elevii, periodic au anumite sarcini de efectuat (de exempu, anul construcției monumentului vizitat, ctitorul lăcașului de cult, materialele utilizate de constructori, culorile utilizate de artist(i), etc.).

3. Post -excursie

evaluarea activităților excursie tematice (evaluare pe parcursul desfășurării excursie – în anumite momente; la finalul excursiei și la câteva zile după, prin valorificare).

Experiențele de învățare trăite de elevi s-au valorificat, în timpul excursiei prin completarea fișelor de aprofundare. A fost „evaluarea directă” la disciplinele geografie și istorie (așa a afost gândită excursia tematică la care s-a făcut referire). Valorificarea experiențelor de învățare s-a materializat de asemenea în lucrări artistico- plastice: desene și machete ale obiectivelor cultural – istorice văzute, în elaborarea de lucrări literare (eseuri, mică proză, versuri etc.), în realizarea de lucrări pentru simpozioane și sesiuni de comunicări știițifice cu tematică asemănătoare domeniului excursiei tematice efectuate.

Etape în organizarea/ desfășurarea excursiilor

– proiectarea excursiei ( stabilirea traseului, stabilirea opririlor și a locurilor de cazare, stabilirea obiectivelor, obținerea aprobărilor necesare)

– pregătirea teoretică și tehnică ( pentru învățător: studierea hărții în vederea identificării obiectivelor pe teren, eventual deplasarea la fața locului; pentru elevi: cunoașterea planului, repartizarea sarcinilor individuale sau de grup, formarea grupelor de lucru, stabilirea echipamentului)

– desfășurarea excursiei

– evaluarea excursiei (la întoarcere fiecare grupă își definitivează materialul cules, îl prezintă în fața colegilor și se face evaluarea;se pot organiza expoziții).

Posibilități curriculare – activități de învățare, repartizarea orelor pe module, la discreția profesorului

Planificarea științifică privind familiarizarea elevilor cu natura și educarea lor ecologică constituie nu doar sarcina învățătorului ci și a administrației instituției de învățământ. Acești regizori ai procesului de învățătământ trebuie să conlucreze în tandem cu scopul de perfecționa procesulu de planificare, de a intensifica motivarea elevilor pentru studierea mediului ambiant.

Planificarea făcută cu seriozitate și răspundere, printr-o repartizare precisă a obiectivelor, prin fixarea termenelor de îndeplinire, articulează într-un tot unitar munca întregului colectiv, creând astfel premisa unei munci orientate spre eficiența procesului instructiv-educativ. Planificarea oferă posibilitatea de a eșalona din timp conținutul activității de a evita asaltul sau stagnarea, de a situa fiecare acțiune la locul firesc pe care îl ocupă în sistemul întregii activități, de a avea o perspectivă clară a muncii. În acest scops, se recomandă stabilirea sarcinilor și a măsurilor în alegerea strategiilor didactice, care duc la realizarea cu succes a finalităților dezirabile.

Planificarea lucrului instructiv-educativ de familiarizare a elevilor cu natura se efectuează în trei forme, care se completează reciproc:

Planul anual al instituției de învățătmânt (întocmit de administrație);

Planul de perspectivă;

Planul calendaristic zilnic / / de scurtă durată.

În planul anual se includ sarcini principale care cer o atenție deosebită din partea colectivului pedagogic. Una din aceste sarcini este crearea bazei materiale care ar asigura munca normală de familiarizare cu natura:

Amenajarea lotului instituției, care ar prevedea măsuri concrete, ca de exemplu: plantarea copacilor fructiferi; utilarea unui sector pentru ademenirea păsărilor, animalelor; separarea și pregătirea sectorului de legume; etc.

Acordarea ajutorului cadrelor didactice la crearea ungherașului naturii: procurarea utilajului necesar pentru a aîngriji pești, rozătoare, plante de cameră, etc.;

Procurarea diferitor materiale intuitive: filme cu tematică ecologică, tablouri, jocuri ecologice de masă cu materiale tipărite, literatura artistică pentru elevi, literatura informativă pentru învățători, mijloace tehnice de instruire, etc.

Planul de perspectivă se alcătuiește pentru fiecare grupă de vârstă. Se recomandă ca planuril ede perspectivă să fie elaborate lunar sau pe sezon, deoarece acesta oferă posibilitatea să se țină cont de particularitățile anotimpului oferind, astfel, elevilor familiarizarea cu aceste fenomene și asigurând succesivitatea și consecutivitatea formării cunoștințelor și deprinderilor elevilor.

În plan este necesar să fie prevăzute selectarea rațională a metodelor și formelor de lucru, repetarea materialului teoretic, adică cunoștințe despre natură (starea sezonieră a naturii, propriteățile și particularitățile acesteia), cunoștințe despre plante (părțile plantelor, proprietățile și funcțiile lor, importanța, etc.), cunoștințe despre animale (aspectul lor ezterior, metode de adaptare la mediu, etc.) și munca adulților în natură (unelte, activități, și importanța acestora).

De asemenea în plan trebuie să fie prezente lista obiectelor care se introduc în ungherașul naturii, atât permanent, cât și temporar.

Pe baza sarcinilor generale de sezon și a planului de perspectivă se elaborează un sistem de activități și excursii, apoi și activitatea zilnică curentă.

Forma principală de planificare a muncii de familiarizare cu natura este planul calendaristic zilnic. Acest plan prevede conținut concret și cuprinde diferite porțiuni de timp. Planul zilnic trebuie să definească cunoștințele, deprinderile, obișnuințele, atitudinea față de natură, care vor fi formate în perioada dată de timp. Planificând activitățile concrete se indică structura aproximativă, metoda principală de realizare, materialul necesar, formele de organizare a elevilor și anturajul.

Actualmente în Republica Moldova instruirea ecologică este organizată, în cadru curricular, astfel:

Disciplina Clasa Nr. ore

Științe II-V „Natura – Omul – Ecologia” 20

În cadrul curriculumului opțional sînt recomandate disciplinele: Educație ecologică, Ecologie umană, Omul și mediul.

În cadrul activității extrașcolare, anual, conform Planului de activitate al Ministerului Educației și în colaborare cu MECDT se organizează ore ecologice. În perioada martie –aprilie, toate instituțiile de învățământ din Moldova participă la lucrările consacrate înverzirii plaiului natal “Un arbore pentru dăinuirea noastră”.

Învățământul primar. Printre disciplinele curriculare ale școlii primare, responsabile de educația ecologică a copiilor în vârstă de 7 – 11 ani, este „Științe”, care a înlocuit cursul de „Științe ale naturii” din programa de până la reforma învățământului național de la sfârșitul deceniului trecut. Cursul se citește în clasele II-IV, câte 2 ore săptămânal.

Obiectivele generale ale disciplinei “Științe” sunt : formarea unor reprezentări și familiarizarea cu noțiunile elementare despre natură cu diversitatea ei de corpuri (viifără de viață, naturale – artificiale; terestre-cerești)spațiu, mișcare și timp; protecția naturii prin complexul de măsuri ce asigură folosirea rațională a resurselor naturale și conservarea biodiversității; educația conștiinței ecologice,

cît și relațiile elementare dintre componentele contemporane după schema: lumea vie – lumea fără de viață – societatea umană.

Succesul educației ecologice, mai ales la vârsta preșcolară, depinde de creativitatea învățătorului și metodele (clasice sau moderne) aplicate. Cursul de

“Științe” acordă asemenea posibilități: clasa II- cap. II; clasa III – cap.II-III; clasa IV capI-II. Ca și în învățământul preșcolar, în școala primară conținuturile curriculare la disciplina în cauză sunt prea voluminoase și variate.

În această ordine de idei se înscriu obiectivele cadru ale curriculumului primar la:

– disciplina obligatorie Științe: „dezvoltarea capacităților de explorare / investigare a realității și de experimentare, aplicînd cunoștințele achiziționate și

terminologia învățată” [1, p. 76];

– disciplina opțională Educația ecologică și pentru protecția mediului: „dezvoltarea capacităților de explorare / investigare a mediului” [2, p.9].

Activitățile de cercetare a mediului pot viza diverse aspecte, printre care și cele ecologice:

– cunoașterea componentelor structurale și de funcționare ale ecosistemelor Terrei;

– stabilirea interrelațiilor dintre populații și mediul abiotic;

– identificarea impactului factorului antropic asupra mediului;

– proiectarea modalităților de prevenire și combatere a impactului negativ al factorului antropic asupra mediului.

Complexitatea aspectelor ecologice condiționează dificultăți în cercetarea lor de către elevii claselor primare, însă utilizarea unor strategii didactice potrivite poate reduce aceste dificultăți.

Vom exemplifica, în cele ce urmează, activități de cercetare a pădurii. Sugestiile metodologice propuse pot fi selectate pentru realizare în cadrul:

 disciplinei obligatorii Științe [1]: clasa a III-a, conținuturile „Pădurile – plămînii Pămîntului”, „Pădurea – o cetate verde”;

CAPITOLUL II: EXPERIMENTUL PEDAGOGIC

Determinarea problemelor metodologice de desfășurare a excursiilor în natură

Prin diversitatea de metode si tehnici care pot fi aplicate în cadrul activitatilor de cunoasterea mediului, a activitatilor de dezvoltarea limbajului, a activitatilor matematice, a scrierii grafice, etc. si în activitatea didactica de dimineata, contribuie la dezvoltarea intelectuala si în acelasi timp faciliteaza trecerea cu usurinta la activitatea de tip scolar, iar scopul final consta în viitoarea utilizare a rezultatelor obtinute. Aceasta înseamna ca în cadrul fiecarei metode si tehnici aplicate accentul trebuie pus pe însusirea si aprofundarea de cunostinte. Reusita acestora depinde în mare parte si de folosirea unui bogat material didactic, în cantitate suficienta pentru fiecare copil, formând astfel la copii derinderi de munca intelectuala, satisfacerea curiozitatii de cunoastere învatând totodata sa analizeze, sa interpreteze, sa utilizeze, sa citeasca, sa denumeasca anumite obiecte cu expresii literare.

Prin natura lor, activitatile desfasurate în natura dezvolta copiilor spiritul de observatie si de investigatie, cultivând imaginatia, gândirea creatoare, orienteaza activitatea psihica, disciplineaza conduita si contribuie, în sfârsit, la formarea rapida si mai eficienta a mecanismelor psihice, care înlesnesc si conditioneaza învatarea, munca.

Sugestii metodologice de organizare și desfășurare a excursiilor în natură

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Școala își propune să formeze multilateral personalitatea elevilor, să-i pregătească pentru viață, ținând seama mai ales de perspectivele viitorului, acordând atenția cuvenită bogăției de forme pe care se structurează comunicarea umană contemporană.

Cadrele didactice care lucrează cu elevii de azi, ei înșiși coparticipanți la creațiile celor pe care-i instruiesc, pe baza experienței concrete și a măiestriei lor pedagogice, afirmă că școlarii dispun de un potențial creativ important. Stă în puterea noastră să-i canalizăm, să-i dezvoltăm, astfel ca el să fie fructificat în folosul copiilor, al oamenilor și al societății.

Activitățiile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor școlarilor, la organizarea rațională și plăcută a timpului lor liber.Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună și optimism, cu însuflețire și dăruire, la astfel de activități. Potențialul larg al activităților extracurriculare este generator de căutări și soluții variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația, bucuria și în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi lași pe ei să te conducă spre acțiuni frumoase și valoroase.

Activitățile extracurriculare completează activitățile de învățare realizate la clasă, dezvoltă dorința de a ști mai multe din diferite domenii ale științei, dezvoltă elevului competențe de a se implica în viața socială, de a folosi timpul liber într-un mod plăcut și util. Aceste activități pot contribui la o bună autocunoaștere, la creșterea încrederii în sine, la sporirea spontaneității și creativității, la dezvoltarea de opinii și a unor inițiative. Pe parcursul realizării activităților este foarte importantă comunicarea.

O activitate deosebit de plăcută este excursia didactică. Excursia este una dintre cele mai atractive, plăcute și utile activități de recreere și odihnă activă. Activitățile extrașcolare bine pregătite sunt privite cu deosebit interes de către elevi și facilitează acumularea de cunoștințe.

Grija fata de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoastere a dorintelor copiilor si de respectare a acestora trebuie sa fie dominantele acestui tip de activitati. Acestea le ofera destindere, incredere, recreere, voie buna, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmari si recunoastere a aptitudinilor.

Activitatea educativa scolara si extrascolara dezvolta gandirea critica si stimuleaza implicarea tinerei generatii in actul decizional in contextul respectarii drepturilor omului si al asumarii responsabilitatilor sociale, realizandu-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta cognitiva si cea comportamentala.

In urma excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate si sensibilitate, imaginea realității, în cadrul activităților de desen și modelaj, iar materialele pe care le culeg, sunt folosite în activitățile practice, în jocurile de creație. La vârsta școlară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul, fiind dispuși să acționeze în acest sens.

Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală și fizică a copilului, la educarea lui cetățenească și patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuiește însușirea unei experiențe sociale importante, dar și îmbogățirea orizontului cultural științific. Prin excursii elevii își suplimentează și consolidează instrucția școlară dobândind însușirea a noi cunoștințe. Excursia reprezintă finalitatea unei activități îndelungate de pregătire a copiilor, îi ajută să înțeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci și ca un act de ridicare a nivelului cultural.

Trezindu-le interesul față de natură, putem aprinde o scânteie a sentimentului de stimă față de sine și nu trebuie să ne facem griji dacă nu putem face totul. Aprinderea unei scântei este un început bun.

Elaborarea unui ghid de educație ecologică care să conțină sugestii, recomandări pentru conceperea și revenirea curricuei scrise, astfel încît în acestea să fie vizate următoarele aspecte:

o schimbare de accent – de la abordarea „clasică” a educației în domeniul mediului (despre și pentru protejarea mediului), la o abordare a ființei umane și a societății în contextul unui mediu înconjurător mai sănătos;

o schimbare de opinie – de la considerarea educației pentru protejarea mediului ca o simplă componentă complementară, în pregătirea inițială a individului, la aprecierea ei drept o componentă fundamentală a unui amplu model instructiv-educativ sinergetic;

interpretarea soluționării problemelor și luării deciziilor ca pe un proces de selectare a alternativelor și de acționare în consecință;

planuri și programe eficiente, care să conducă de la o cunoaștere pasivă, la o interacțiune activă cu mediul, să fie transpusă teoria în practică.

4. Reorganizarea sistemului de formare inițială și continuă a cadrelor didactice prin acordarea unui spațiu distinct pentru disciplinele care să abordeze problematica cercetată și prin tematica pregătirilor și în abordări ale aplicabilității aspectelor de educație ecologică ale specialității în actul educațional.

5. Schimbările care ar trebui să se producă pentru educarea, la nivelul de învățămînt primar, în acest context, ar putea fi definite cîteva obiective:

– a analiza problemele și implicațiile lor;

– înțelegerea esenței cunoștințelor și conceptelor implicate;

– aprecierea importanței și a sensului diferitelor rezoluții alternative posibile;

– rezolva problemele pas cu pas: recurgînd și selectînd informațiile relevante, analizînd temeinicia, validitatea lor, evaluînd gradul de dependență față de resursele utilizate;

– inițierea unor procedee și planificarea unor strategii adecvate abordării ulterioare a problemelor;

– clasificarea structurilor și randamentelor valoroase;

– alegerea rațională între alternative sau crearea unor soluții noi în vederea realizării actului deciziei;

– consecvența acțiunilor, în funcție de decizia luată;

– asumarea responsabilității.

BIBLIOGRAFIE ȘI WEBOGRAFIE

Andon C., Ciocoi V., Popov E. Științe ale naturii cu bazele ecologiei. Chișinău, 1994.

Andon C., Gordea L., Zidu E. Teoria și metodologia familiarizării copiilor cu natura. Chișinău, 2001.

Andon C., Leșenco D., Cemortan S. Familiarizarea copiilor cu natura. Cimișlia, 1994.

Gordea L., Andon C. Formarea reprezentărilor despre fauna ținutului natal. Chișinău, 1998.

Ionescu M., Radu I. Didactica modernă. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2004.

Joița E. Didactica aplicată în învățământul primar. Craiova: Editura Gheorghe Alexandru, 1994.

Jurat S. Metodica familiarizării copiilor cu natura. Chișinău: „Lumina”, 1992.

Nicola I. Tratat de pedagogie școlară. București: Aramis, 2003.

Tomescu V., Popa F., Gheorghe Al. Metodica predării geografiei și științelor naturii în ciclul primar. Craiova: Editura Gheorghe Alexandru, 2001.

Ursu L. Excursia – formă de educație ecologică în clasele primare // Didactica Pro…, nr.3, 2009. p.98-101.

Ursu L. (coordonator), Saranciuc-Gordea L., Gînju S., s.a. Sinteze educaționale. Chișinău, 2010.

Vinogradov N. Educația intelectuală a copiilor în procesul familiarizării cu natura. Chișinău, 1980.

Anexe

Anexa 1

Chestionar

Cunoașteți că excursia este o formă cu valoare educativă de cunoaștere a naturii?

DA

NU

Ați plănuit vreodată o excursie în cadrul orelor de Științe?

DA

NU

Excursia este o:

Metodă

Formă

Tehnică

Cît de frecvent utilizați excursia în cadrul orelor de Științe?

Frecvent

Rar

Nu utilizez

Ce metode utilizați în timpul excursiilor?

Observația

Situații – problemă

Conversația euristică

Altele

Când organizați excursii elaborați și proiect didactic?

DA

NU

Dacă ați răspuns negativ la întrebarea 6, atunci „DE CE?”:

Nu cunosc ce și cum să fac

Nu consider că este necesar

Declarația privind asumarea răspunderii

Subsemnata, Boțoroga Irena, absolvent al Facultății xxx a Universității Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” din mun. Chișinău, specialitatea xxxxxxx , declar pe propria răspundere că teza de licență cu tema METODOLOGIA ORGANIZĂRII ȘI DESFĂȘURĂRII EXCURSIILOR ÎN NATURĂ CU ELEVII CLASELOR PRIMARE a fost elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau din străinătate.

De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:

– fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând referința precisă a sursei;

– redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința precisă;

– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Boțoroga Irena Semnătura

SUGESTII METODOLOGICE PENTRU REALIZAREA UNEI EXCURSII IN PARCUL DIN LOCALITATE (CLASELE I-IV)

I. ETAPA PREGATITOARE

 În prealabil, învățătorul vizitează locul excursiei pentru a stabili ruta și locurile de popas.

 Învățătorul anunță, din timp, elevii și părinții despre locul și obiectivele desfășurării excursiei, actualizează regulile de comportare în transport și în natură.

 Elevilor li se propun sarcini pentru acasă : să selecteze ghicitori despre plante sau animale ce le-ar putea întîlni în parc; să contureze talpa unui pantof pe o coală de hărtie și s-o decupeze.

 Materiale necesare :

– demonstrative : poster (fig.1) și cîteva carioci ;

– distributiv (pentru echipe de 3-4 elevi) : o foaie de hîrtie albă și un creion cu mina cerată (ceraculoare).

II. DESFASURAREA EXCURSIEI

 Captarea atenției. Introducere în activitate

 Ajunși în parc, elevii se așează pe cîteva bănci vecine de pe o alee. Li se cere să observe împrejurimile (2-3 min) și să descopere ceva interesant. Apoi, doritorii relatează despre ceea ce i-a impresionat mai mult. (Elevii pot remarca veverițe, pasări, copaci cu coroana sau trunchiul de o formă deosebită, scorburi, răzoare cu flori, havuzuri, caruseluri etc.)

 Se organizează o convorbire despre parc. Prin ce se aseamănă și prin ce se deosebește parcul de pădure? De ce vin oamenii în parcuri ? Ce știți despre parcul în care ne aflăm?

Învățătorul completează răspunsurile elevilor cu informații suplimentare, accesibile elevilor.

Învățătorul solicită elevilor să presupună:

– ce plante și animale vor putea întîlni pe aleile parcului;

– care dintre acestea ar putea fi întîlnite și în pădure ;

– ce plante și animale de pădure nu pot fi întîlnite în parc ;

– cum va arăta parcul în alte anotimpuri.

 Aruncarea ancorelor. Joc didactic „Casa cu trei etaje”

 Se afișează posterul demonstrativ (poate fi ținut de doi elevi în fața colegilor) și se oferă explicațiile: Parcul, ca și pădurea, este casa multor plante și animale. Această casă are trei etaje: la primul etaj cresc plantele ierboase și ciupercile, la al doilea etaj – arbuștii, iar la al treilea etaj – arborii.

Această etajare este necesară pentru ca plantele să crească în voie și să nu umbrească una pe alta.

 Elevii propun colegilor ghicitorile selectate acasă, învățătorul completează selecția, după necesitate. Elevul care ghicește, scrie pe posterul demonstrativ, la etajul potrivit, denumirea plantei sau animalului de la răspuns.

 Activități de consolidare și transfer. Observare directă

 Învățătorul conduce elevii pe aleile parcului, oprindu-se lîngă anumite plante. Se solicită observarea, recunoașterea și descrierea plantei, identificarea « etajului » la care se află planta. Învățătorul completează relatările elevilor cu informații succinte și accesibile.

 Pentru consolidarea cunoștințelor dobîndite, se organizează activități dinamice de recunoaștere, de exemplu :

– Toată clasa, fuga la cel mai apropiat liliac!

– Fetele, fuga la cel mai apropiat castan!

– Băieții, fuga la cel mai apropiat mesteacăn!

Activități de investigație [4]

 Estimarea daunelor produse prin bătătorirea gazonului

(individual)

Stînd pe alee, elevii pun pe gazon, fără să apese, machetele tălpilor pregătite acasă. Fiecare numără cîte firicele de iarbă și alte plante se află sub talpă, adică cîte plante pot fi nimicite dacă se calcă pe gazon. După prezentarea rezultatelor, se estimează cîte plante ar putea fi nimicite dacă toți elevii ar călca cu ambele picioare pe gazon.

 Cercetarea scoarței copacilor (în echipe) După expirarea timpului acordat, se prezintă lucrările (acestea se vor expune ulterior în sala de clasă).

 Brainstorming

 Elevii se așază pe cîteva bănci vecine de pe o alee. Se organizează un brainstorming pentru a sesiza relațiile dintre organismele vii din pădure.

Parcul este un fragment de pădure creat de oameni.

Imaginați-vă că suntem într-o pădure adevărată și gîndiți-vă, ce s-ar întîmpla, dacă în pădure ar dispărea:

a) iarba; (Unele animale n-ar avea ce mînca (de exemplu, căpriorul), alte animale n-ar avea unde locui (de exemplu, insectele).)

b) insectele; (Unele păsări n-ar avea ce mînca. Dacă n-ar fi albine și fluturi, florile n-ar fi putut fi polenizate și ar dispare.)

c) păsările; (Unele animale răpitoare ar rămîne fără această sursă de hrană. N-ar avea cine să nimicească vătămătorii copacilor și aceștia s-ar îmbolnăvi, s-ar usca și, pînă la urmă, ar dispărea.)

d) animalele răpitoare; (Deoarece animalele răpitoare mănîncă doar animale bolnave și slabe, în pădure ar rămîne multe animale bolnave, care le-ar molipsi pe toate celelalte.)

 Concluzia. Toate viețuitoarele pădurii își au rostul său și se află într-o legătură strînsă. Dacă dispare una, vor dispare și toate celelalte. De aceea, toate viețuitoarele sînt la fel de importante și nici una nu trebuie pusă în pericol.

 Elevii sînt solicitați să presupună ce acțiuni umane ar putea pune în pericol viețuitoarele pădurii (arderea rugurilor; aruncarea gunoiului; colectarea masivă de mure, ciuperci, flori etc; nimicirea cuiburilor de păsări, a mușuroaielor, a vizuinelor unor animale; vînatul excesiv; tăierea excesivă a copacilor etc.). În fiecare caz se vor argumenta consecințele dăunătoare pădurii.

 În mod analog, se discută despre acțiunile umane ce pot dăuna unui parc.

 La final, învățătorul relatează pe scurt elevilor despre organizațiile ecologiste din localitate și activitatea acestora.

Graficul T (o variantă dinamică)

 Învățătorul propune exemple de comportament uman față de animale sălbatice. Elevii care aprobă comportamentul exemplificat, sînt chemați să treacă la dreapta învățătorului, iar cei ce dezaprobă comportamentul – să treacă la stînga învățătorului. Apoi, se solicită argumentarea de către elevi a atitudinilor exprimate și se oferă explicațiile de rigoare.

– În parc, copiii au prins o veveriță. Au luat-o în mîini și i-au admirat blănița moale și mutrișoara inocentă. (Niciodată, absolut niciodată să nu iei un animal sălbatic cu mîinile goale!

Te pui în pericol, deoarece riști să fii mușcat sau rănit, te poți molipsi de vreo boală specifică. Dacă iei în mîini un pui de animal sălbatic, îl pui în pericol. Mirosul de om rămas pe pui o va determina pe mama sa să-l abandoneze imediat, iar, fără supravegherea mamei, puiul este sortit pieirii.)

– Sub un copac, Alina a zărit un pui golaș căzut din cuib. Ea la chemat pe tata în ajutor. Tata a îmbrăcat mănuși, a urcat cu puiul în copac și l-a pus atent în cuib lîngă frățiorii lui. (Alina și tatăl său au procedat corect. Astfel readus în cuib, puiul va fi acceptat de către părinți. Dacă nu poți pune puiul în cuib, trebuie să îl pui într-un loc cald și liniștit și să soliciți ajutorul maturilor competenți (de la organizația ecologistă locală; părinții; învățătorul etc.) pentru ca să fie hrănit. Nu încerca să hrănești puiul singur, pentru că e ușor să sufoci un pui de pasăre cu bucăți mari, pe care el nu le poate înghiți. Puii sunt hrăniți o dată la două ore, deci nu aștepta prea mult pînă să cauți ajutoare.)

– O pasăre s-a lovit de geamul din camera lui Dan și a rămas încremenită. Dan s-a speriat și a început să strige și să bată în geam pentru a alunga pasărea. (Dan nu a procedat corect. Probabil că pasărea s-a rănit. Trebuie s-o iei atent cu mîinile înmănușate, s-o pui într-o cutie întunecoasă, aerisită, de pildă o cutie de pantofi cu găuri în ea, și s-o lași în liniște vreo două ore. Vezi cum se mai simte după o vreme. Dacă pare să fie mai bine, încearcă să deschizi cutia în curte. Dacă pasărea tot nu e gata să zboare, încearcă să o mai ții la întuneric alte două ore, dar nu o elibera dacă se lasă seara. Poți să-i pui în cutie apă într-un vas mic. Dacă pasărea nu își ia zborul din cutie timp de o zi, trebuie să apelezi la organizația ecologistă locală sau la medicul veterinar din localitate.)

– Motanul războinic a atacat un porumbel, dar copiii l-au alungat. Cînd s-au uitat mai atent, au văzut o rană sîngerîndă pe trupul bietului porumbel. Cu mîinile înmănușate, l-au pus atent într-o cușmă și l-au dus la școală să ceară ajutorul învățătorului. Învățătorul i-a condus la medicul veterinar.

(Copiii și învățătorul au procedat corect. Pasărea rănită poate avea nevoie de medicamente speciale, căci infecția se răspîndește rapid.)

– Ion s-a urcat în podul casei și s-a speriat rău văzînd un lilac atîrnînd sub acoperiș. El a deschis fereastra, a luat o mătură și a început să o fluture lîngă liliac încercînd să-l gonească afară. Liliacul s-a apucat să zboare turbat pe deasupra capului lui Ion și băiatul s-a speriat și mai tare. (Nu te speria de liliac, el nu face nici un rău omului. Este posibil să fi intrat într-una din nopțile anterioare, pentru că s-a făcut frig afară și a încercat să se încălzească. Încearcă să îl lași în pace până la lăsarea serii, apoi deschide larg toate ferestrele, ca să poată zbura afară. Ferestrele care nu se pot deschide trebuie acoperite cu perdele, pentru ca liliacul să nu se izbească de ele și să se rănească. Luminile trebuie lăsate aprinse, pentru ca liliacul să se îndepărteze de lumină. Dacă nu zboară, este posibil să fie bolnav. În acest caz contactează organizația ecologistă locală, pentru a cere ajutor.)

III. ETAPA DE TOTALIZARE

 Sinteza activităților realizate.

 Exprimarea impresiilor și emoțiilor trăite pe parcursul excursiei.

Poate fi organizat un concurs de desene pe asfalt, cu accepția administrației parcului.

 Crearea de mesaje, pe care le-ar adresa plantele și animalele din păduri și din parcuri oamenilor, dacă ar putea vorbi.

 Reflecția asupra atitudinilor față de natură, conștientizate în cadrul excursiei. Poate fi întocmit și realizat pe un poster codul comportamental al vizitatorului unui parc. Cu accepția administrației parcului, posterul colectiv poate fi instalat în parc.

Traseul excursiei: Satu Mare – Zalău – (muzeu) – Complexul Arheologic Porolissum – Satu Mare

Scop :– cunoașterea frumuseților patriei și a trecutului istoric al neamului românesc; valorificarea cunoștințelor dobândite în cadrul orelor de istorie;

Obiective :

• familiarizarea elevilor cu comportamentul adecvat vizitării unor obiective turistice;

• formarea deprinderilor de a comunica, de a asculta cu atenție ghidul, de a pune întrebări legate de subiect;

• însușirea/îmbogățirea cunoștințelor legate de punctele turistice vizitate;

• să respecte regulile de circulație, precum și regulile de grup.

Argument

Ne-am propus organizarea unei asemenea activități din dorința de a oferi elevilor noștri posibilitatea cunoașterii frumuseților patriei noastre, precum și cunoșterea trecutului istoric al neamului românesc.

Grupul țintă : elevii claselor a IV a step by step și clasa a III-a step by step

– părinți.

Îndrumători : învățătorii claselor respective (fragment)