Elaborarea Si Implementarea Unor Module de Instruire Si Evaluare Interactive In Domeniul Radiocomunicatiilor Maritime

INTRODUCERE

STRUCTURA CAPITOLULUI

Rolul acestui capitol este de a oferi o imagine de ansamblu asupra tezei Elaborarea și implementarea unor module de instruire și evaluare interactive în domeniul radiocomunicațiilor maritime. Paragraful 1.2 este constituit într-un memoriu justificativ al temei de cercetare abordate urmat de o descriere a scopului tezei în paragraful 1.3 pentru ca în paragraful 1.4 să se descrie organizarea tezei.

MEMORIU JUSTIFICATIV

Siguranța ocupă un loc central în preocupările Organizației Maritime Internaționale (IMO) și în acest context radiocomunicațiile reprezintă un element cheie. Aproape că este de neconceput la ora actuală navigație fără comunicații și IT.

Încă de la înființarea sa, IMO (Organizația Maritimă Internațională) a acordat prioritate maximă pregătirii maritime, recunoscând necesitatea stringentă de a avea personal bine instruit și cu un grad înalt de competență pentru o navigație sigură și eficientă. Dealtfel deviza IMO este „Safe, Secure and Efficient Shipping on Clean Oceans”.

Pregătirea și evaluarea/examinarea personalului din domeniul maritim este stabilită la nivel internațional după programe analitice, metode și criterii impuse de IMO.

Convenția IMO STCW 78/95 prin Standardul de Pregătire, Certificare și Efectuare a Serviciului de Cart stabilește standarde profesionale de competență pentru navigatori la nivel mondial. Fiecare element de competență conține criterii specifice pentru nivelul de cunoaștere, înțelegere și pricepere, metode de demonstrare a competenței și criterii de evaluare a competenței.

Dealtfel există această tendință a industriei de a se orienta dinspre nivelul formativ spre unul bazat pe competențe, spre unul bazat pe priceperi și deprinderi/aptitudini.

Deși există cadrul minim stabilit de IMO apar diferențe mari între nivelul de pregătire și certificare pentru personalul maritim la nivel mondial.

Radiocomunicațiile maritime evoluează deosebit de rapid și este necesară o adaptare permanentă la tehnologiile existente. S-a trecut foarte repede de la Telegrafia Morse la sisteme digitale și comunicații prin satelit. Pregătirea operatorilor radio pentru a putea să-și îndeplinească sarcinile la bordul navei necesită adaptarea permanentă, exersarea abilităților practice și antrenament continuu pentru a putea face față în primul rând situațiilor neprevăzute care implică siguranța echipajului, navei și protecția mediului.

Personalul maritim își desfășoară activitatea în zone diferite, în condiții diferite, în permanentă schimbare, de aceea este necesară o standardizare cât mai serioasă și o certificare adecvată a nivelului de competențe dobândit.

Sistemul de radiocomunicații maritime este la ora actuală unul deosebit de complex, combinând tehnologii diferite, care sunt adecvate în situații diferite și a căror operare trebuie făcută cu respectarea unor reguli stricte, de aceea certificarea competențelor trebuie să fie una foarte precisă.

Dobândirea competențelor se face prin instruire pe echipamente reale sau simulate, combinată cu o pregătire teoretică și în alte domenii conexe. Complexitatea și cantitatea de informații face ca la ora actuală programele de pregătire pentru operatorii radio să fie una laborioasă și de lungă durată (pregătirea pentru obținerea unui certificat de operator este cea mai lungă ca durată din toate cursurile cerute de IMO la nivel mondial).

Activitatea îndelungată în acest domeniu al pregătirii operatorilor de radiocomunicații maritime, participarea frecventă la lucrările diverselor grupuri de lucru ale IMO și ITU (Uniunea Internațională de Telecomunicații), participarea la diverse conferințe și proiecte legate de transportul maritim și fluvial, mi-au permis formarea unei imagini destul de detaliate asupra sistemului de radiocomunicații maritime și pregătirii operatorilor radio.

Pregătirea operatorilor radio este diferită de la țară la țară depinzând și de sistemul educațional din țara respectivă, de resursele umane și materiale și chiar de politicile legate de forța de muncă dintr-o anumită zonă.

Nu există la ora actuală pachete de curs, aplicații multimedia, sisteme de evaluare și certificare care să satisfacă toate cerințele impuse de IMO și organismele Europene și Internaționale. Fiecare astfel de aplicație are părțile ei bune și limitări, inclusiv atunci când ne referim la simulatoare moderne de navigație sau radiocomunicații, echipamente deosebit de scumpe.

Având o experiență îndelungată și aprofundată în domeniu am putut contribui la sistematizarea și standardizarea livrării unui curs de pregătire pentru operatorii de radiocomunicații și am reușit să validez un astfel de curs prin certificări internaționale.

Pentru a îmbunătăți nivelul de pregătire al operatorilor am încercat să folosesc părțile bune ale aplicațiilor disponibile și să depășesc unele limitări prin contribuție proprie, prin crearea de conținut nou și prin dezvoltarea și implementarea unor aplicații în derularea cursurilor.

SCOPUL TEZEI

Scopul tezei este de a elabora și implementa noi module de instruire și evaluare interactive care să ușureze pregătirea și să îmbunătățească nivelul de competență al operatorilor de radiocomunicații maritime prin soluții testate, validate și folosite în cursurile de pregătire precum și dezvoltarea în continuare a acestora.

Contribuțiile menționate în cuprinsul tezei sunt fie aplicații total noi, fie îmbunătățiri ale unor aplicații de instruire și evaluare existente, modificări ale altora.

Soluțiile prezentate sunt validate internațional și național dacă ne referim la sistematizarea și elaborarea unui pachet de curs, sunt verificate experimental (optimizarea transferului de date prin satelit) sau verificate în cursurile de pregătire cu operatorii radio și pot avea impact în reducerea costurilor, duratei cursurilor, creșterea nivelului de competențe.

1.4 ORGANIZAREA TEZEI

Lucrarea Elaborarea și implementarea unor module de instruire și evaluare interactive în domeniul radiocomunicațiilor maritime este organizată în 6 capitole, primul capitol fiind unul introductiv, în care se justifică alegerea temei și realizările obținute.

Capitolul 2, Stadiul actual în radiocomunicațiile maritime, reprezintă o trecere în revistă a sistemului de radiocomunicații actual, GMDSS, componentele acestuia, regulile care guvernează activitatea în acest domeniu și sistematizează teoretic informațiile.

În paragraful dedicat unei componente a sistemului GMDSS, comunicațiile prin satelit, se prezintă o soluție de optimizare a transferului de date prin satelit.

Capitolul 3, Analiza și sistematizarea instruirii și evaluării în radiocomunicațiile maritime, prezintă concepte teoretice privind instruirea bazată pe competențe, situația la nivel internațional, evoluția situației în România și rezultatele obținute prin proiectarea, realizarea, implementarea și validarea unui pachet de curs pentru instruirea operatorilor radio.

Capitolul 4 este numit Sistematizarea și utilizarea aplicațiilor de instruire și evaluare în radiocomunicațiile maritime. În acest capitol am sistematizat materialele disponibile în format electronic și aplicațiile de instruire și evaluare. Am propus o metodă de analiză și am realizat o inventariere a aplicațiilor existente cu explicații privind funcționalitățile disponibile.

La finalul capitolului se prezintă contribuțiile la elaborarea de conținut nou folosind unele aplicații care au această facilitate și se prezintă câteva rezultate obținute.

În Capitolul 5, Elaborarea și implementarea unor module de instruire și evaluare în radiocomunicațiile maritime, după o fundamentare teoretică a unui sistem de evaluare/testare, am prezentat aplicațiile pe care le-am realizat pentru instruire și evaluare precum și rezultatele obținute prin utilizarea lor în practică.

În paragraful 5.11 am prezentat realizările privind elaborarea de conținut nou pentru instruire (Pachet de curs pentru Operatorii Radio și Aplicație Multimedia Interactivă AMI Learning) și în paragraful 5.12 elaborarea de aplicații noi pentru evaluare (GMDSS SELF TEST, TEST_PC, TEST PC1, Autotestare cu AMI Learning, TEST GMDSS în INeS).

Capitolul 6 intitulat Concluzii încheie teza prezentând pe scurt contribuțiile aduse și procupările prezente și viitoare în legătură cu tema tezei.

STADIUL ACTUAL ÎN RADIOCOMUNICAȚIILE MARITIME

STRUCTURA CAPITOLULUI

În acest capitol se prezintă stadiul actual în sistemul de radiocomunicații maritime, se face o documentare care va sta la baza realizărilor din capitolele următoare și se structurează informații din domeniul tezei.

În paragraful 2.2 se face o prezentare generală a sistemului GMDSS, sistem de radiocomunicații obligatoriu în domeniul maritim, prezentându-se cerințele de echipare și componentele acestuia. Se continuă cu o incursiune în domeniul comunicațiilor prin satelit INMARSAT în paragraful 2.3, pentru ca apoi să se analizeze unele aspecte generale ale comunicațiilor prin satelit în paragraful 2.4 (probleme specifice, tehnici de acces, modulația, limitări).

În paragraful 2.5 se abordează prelucrarea semnalelor GMDSS (codare, modulație, caracteristici tehnice).

În paragraful 2.6 am prezentat rezultatele unui studiu asupra posibilităților de transmisie a unor pachete mari de date și am propus o soluție de optimizare a transmisiei prin TCP/IP.

PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI GMDSS

ISTORIC

Recunoscând posibilitățile radiocomunicațiilor în creșterea siguranței vieții umane pe mare IMO-International Maritime Organization (Organizația Maritimă Internațională) a prevăzut încă de la înființarea sa în 1959, introducerea mijloacelor de radiocomunicații la bordul navelor, urmărind permanent adoptarea celor mai bune standarde în domeniu.

GMDSS (Sistemul Mondial pentru Primejdie și Siguranță Maritimă) este un nou sistem de radiocomunicații maritime, obligatoriu pentru toate navele cargo de 300 GRT

sau mai mult și pentru toate navele de pasageri, care fac voiaje internaționale [1]. Acest sistem a fost introdus pe etape; a început în 1992 și a fost finalizată în 1999. La ora actuală orice navă din cele de mai sus trebuie obligatoriu să fie dotată cu echipamente GMDSS și să utilizeze aceste echipamente în conformitate cu cerințele ITU RR (Regulamentul Radiocomunicațiilor al Uniunii Internaționale de Telecomunicații) [2].

CE ERA ÎNAINTE DE GMDSS ?

Prima utilizare a radiocomunicațiilor pentru salvarea vieții pe mare este consemnată în 1899 și de atunci a ajutat la salvarea multor oameni, reprezentând un element cheie în sistemul de căutare și salvare maritimă.

În privința dotării Convenția SOLAS‘74 (Convenția asupra Siguranței Vieții Umane pe Mare ‘74), valabilă înainte de GMDSS, impunea echipamentelor radio un domeniu de acoperire de 100 – 150 nM (mile nautice). În această situație navele în primejdie aflate la o distanță mai mare de 150 nM față de țărm, puteau primi asistență doar de la eventualele nave din vecinatatea incidentului (situate în apropierea stației în primejdie). Putem afirma din acest motiv că vechiul sistem era limitat ca zonă de acoperire, fiind conceput în primul rând pentru operații navă-navă.

Vechiul sistem, pentru comunicații de primejdie și siguranță maritimă, se baza pe două mari subsisteme:

radiotelefonia pe 2182 kHz și 156,8 MHz (canalul 16 VHF) pentru toate navele cargo de 300 GT (tone gross) sau mai mult și pentru toate navele de pasageri;

radiotelegrafia Morse pe 500 kHz pentru toate navele cargo de 1600 GT sau mai mult și pentru toate navele de pasageri [1].

Deși sistemele de comunicații s-au îmbunătățit permanent, pâna la introducerea GMDSS în cele mai multe cazuri maniera în care erau transmise mesajele de primejdie diferea foarte puțin de vremurile trecute. Un operator radio cerea ajutor prin radiotelefon, telegrafie morse sau telex sperând că o alta navă va fi în apropiere și va recepționa mesajul.

Cu toate îmbunătățirile aduse existau multe limitări ale sistemului de comunicații tradițional (numit in continuare și vechiul sistem sau sistemul de comunicații terestre).

Printre aceste limitări menționăm:

a) distanța de acoperire mică (100 – 150 nM) pe când GMDSS oferă o acoperire globală;

b) dotare în funcție de mărimea navei, ceea ce făcea ca în anumite situații să nu fi existat o compatibilitate totală între diverse tipuri de nave, în timp ce în GMDSS dotarea se face în funcție de zona de operare;

c) vechiul sistem se baza pe ajutorul navelor învecinate, pe când în GMDSS se pune accentul pe coordonarea operațiunilor de căutare și salvare de la uscat.

Analiza acestor neajunsuri ale sistemului anterior, tradițional, au determinat comunitatea maritimă internațională să propună sistemul actual, GMDSS.

Prin folosirea noilor tehnologii, GMDSS a dus la schimbarea radicală a radiocomunicațiilor maritime. Noul sistem este mai rapid, mai simplu și cel mai important, mai eficient.

CE S-A FĂCUT ?

Încă de la începuturile sale IMO a demarat o serie de studii pentru îmbunătățirea permanentă a mijloacelor de radiocomunicații, de observare și eliminare a deficiențelor apărute în exploatare și de introducere a unor noi tehnici.

Comunicațiile maritime prin satelit ofereau avantaje în alertarea și localizarea navelor în cazuri de primejdie, urgență și siguranță, ușurând operațiunile de căutare și salvare, putând fi folosite pentru schimbul de informații prin telefonie, telex și transmisii de date ca și alte funcții cum ar fi raportarea poziției, avize de navigație și prognoze meteo.

După adoptarea cu succes a Convenției INMARSAT a devenit posibilă trecerea la realizarea noului sistem de primejdie și siguranță maritimă. În septembrie 1978 Subcomitetul de Radiocomunicații al IMO a adoptat amendamente la Convenția SOLAS’74 privind trecerea la noul sistem.

În 1979 International Conference on Maritime Search and Rescue (Conferința Internațională pentru Căutare și Salvare Maritimă) adoptă SAR Convention 1979 (Convenția SAR 1979) [3], obiectivul urmărit fiind stabilirea unui plan global pentru căutare și salvare maritimă. Pe baza acestui plan s-au realizat înțelegeri multilaterale sau bilaterale între state vecine pentru organizarea unor servicii de căutare și salvare în apele

costiere adiacente, precum și cooperarea și sprijinirea reciprocă în incidentele de primejdie.

Conferința a invitat IMO să dezvolte un sistem global pentru primejdie și siguranță maritimă, incluzând și prevederile pentru mijloace de telecomunicații care să fie efectiv folosite conform planului din Convenția SAR 79. Convenția a intrat în vigoare din 1985.

La a 11-a Adunare Generală IMO a considerat că existau aranjamentele necesare și a decis realizarea noului sistem global pentru primejdie și siguranță maritimă pentru a îmbunătăți comunicațiile radio de primejdie și siguranță și procedurile de lucru. În colaborare cu infrastructura SAR acest nou sistem global a încorporat ultimele realizări tehnice pentru creșterea siguranței vieții pe mare.

Cu asistența ITU ca Agenție a Națiunilor Unite responsabilă cu Regulamentul Radiocomunicațiilor, CCIR (Comitetul Consultativ Internațional de Radiocomunicații) și a altor organizații internaționale cum ar fi IHO (Organizația Internațională de Hidrografie), WMO (Organizația Internațională de Meteorologie), INMARSAT (Organizația Internațională pentru Comunicații Maritime prin Satelit) și a partenerilor COSPAS/ SARSAT, IMO a dezvoltat și promovat numeroase echipamente și tehnici care sunt folosite în noul sistem numit GMDSS.

În 1988, la Conferința Guvernelor Semnatare SOLAS’74 s-au adoptat câteva amendamente privind radiocomunicațiile în GMDSS împreună cu alte câteva rezoluții [4]. Aceste amendamente numite și amendamentele GMDSS din 1988, au dus la înlocuirea completă a Capitolului IV din Convenția SOLAS’74 care se referea la mijloace de radiocomunicații iar noile reglementări au intrat în vigoare la 1 februarie 1992. De la aceasta dată a început implementarea GMDSS care s-a realizat pe etape pâna la introducerea completă, înainte de 1 februarie 1999. Datorită modificărilor aduse se va folosi denumirea de SOLAS ’74/ 88 pentru noul conținut al Convenției.

GMDSS-CONCEPTUL DE BAZĂ

GMDSS este astfel conceput încât în cazul unui incident de primejdie pe mare, oriunde s-ar produce, autoritățile de la țărm specializate în operațiuni de căutare și salvare ca și navele din imediata vecinătate a incidentului să poată fi rapid alertate și să înceapă operațiuni coordonate de căutare și salvare cu o minimă întârziere.

O situație de primejdie în sensul dat de IMO înseamnă atunci când o navă sau o persoană/grup de persoane este amenințată de un pericol grav, iminent și necesită ajutor imediat; o astfel de situație ilustrată în figura 1 [5].

Fig.1 O navă în situație de primejdie

Sistemul asigură și comunicații de urgență, siguranță, corespondență publică precum și difuzarea informațiilor MSI (Informații de Siguranță Maritimă) cum ar fi avize de navigație, avize meteorologice, prognoze meteo și alte informații importante.

În GMDSS orice navă are la dispoziție câteva funcții de comunicație considerate esențiale pentru siguranța proprie cât și a navelor învecinate, indiferent de zona ei de navigație.

Practic GMDSS combină mai multe subsisteme, fiecare cu limitările proprii, atât în privința distanței de acoperire cât și a serviciilor oferite, permițând totodată și realizarea unor legături de comunicații de interes general.

Modificarea conceptuală majoră a noului sistem constă în faptul că ’’destinatarul final al unui mesaj de primejdie’’ este o stație aflată la țărm (radio sau satelit) prin intermediul căreia alerta este dirijată către un MRCC (Centru de Coordonare a Misiunii de Salvare).

Comunicațiile prin satelit joacă un rol important în GMDSS dar nu pot înlocui complet serviciile de radiocomunicații terestre care au constituit baza vechiului sistem.

GMDSS combină câteva subsisteme diferite (care au diverse limitări în privința acoperirii și a funcțiilor oferite) într-un singur sistem, prezentând în felul acesta mai multe posibilități de comunicație care pot fi folosite în diferite situații.

În principal aceste sisteme pot fi incluse în MMS (Serviciul Mobil Maritim) sau MMSS (Serviciul Mobil Maritim prin Satelit).

Componentele sistemului sunt reprezentate sugestiv în figura 2 [5].

Fig.2 Componentele GMDSS [5]

ZONE DE NAVIGAȚIE ÎN GMDSS

În sistemul de comunicații maritime anterior GMDSS, bazat în mare parte pe telegrafia Morse, dotarea navelor se făcea în funcție de mărimea/tonajul acestora, ceea ce ducea la multe neajunsuri. Spre exemplu, navele mai mici de 1.600 tone gross erau obligate să se doteze cu radiotelefoane VHF pe ch 16 și Radiotelefoane MF pe 2182 kHz, pe când navele mai mari trebuiau sa fie echipate și cu radiotelegrafie Morse pe 500 kHz. Dacă o navă mare transmitea un semnal de primejdie pe 500 kHz Morse, navele mai mici deși se aflau în zonă nu putea comunica neavând telegrafie Morse.

Pentru rezolvarea neajunsurilor, inclusiv cea de incompatibilitate menționată mai sus în GMDSS s-a schimbat principiul: navele vor fi dotate în funcție de zona de navigație. S-au definit patru tipuri de zone [4]:

Zonele maritime A1

Sunt zone cu acoperire în radiotelefonie de către una sau mai multe stații radio de coastă în banda VHF (Frecvențe Foarte Înalte), în care infrastructura de la uscat asigură o supraveghere permanentă pentru recepționarea alertelor de primejdie transmise prin noul sistem DSC VHF (Apel Selectiv Numeric VHF).

Limitele acestor zone sunt stabilite de fiecare stat în parte printr-o declarație guvernamentală sau se fixează prin înțelegeri între state și în mod obișnuit sunt limitate la 20 – 30 – 35 mile nautice față de țărm.

Zonele maritime A2

Sunt disjuncte de zonele A1 și acoperite în radiotelefonie de către una sau mai multe stații radio de coastă în banda MF (Frecvențe Medii sau Unde medii) în care se face supraveghere continuă pentru recepționarea alertelor de primejdie transmise prin DSC MF (Apel Selectiv Numeric MF).

Limitele acestor zone sunt stabilite de fiecare stat în parte printr-o declarație guvernamentală sau se fixează prin înțelegeri între state și se întind de obicei până la aproximativ 100 – 150 mile nautice față de țărm.

Zona maritimă A3

Este o zonă ce exclude zonele A1 și A2 fiind acoperită de sistemul de sateliți geostaționari INMARSAT în care se face o supraveghere continuă pentru recepționarea alertelor de primejdie transmise prin acești sateliți. Este singura zonă la care IMO declară explicit limitele între 70° latitudine N și 70° latitudine S.

Zonele maritime A4

Acestea cuprind restul zonele neacoperite de A1, A2 și A3. Zonele A4 se bazează pe comunicații în radiotelefonie HF (Frecvențe Înalte sau Unde Scurte) și DSC HF (Apel Selectiv Numeric HF) și conțin o parte din zonele polare, neacoperite de A1, A2 și A3.

În toate zonele trebuie să fie asigurată în permanență posibilitatea de alertare de primejdie.

Deoarece cerințele și posibilitățile de comunicație se schimbă în funcție de poziție, în GMDSS navele nu vor mai fi dotate în funcție de tonaj ca în vechiul sistem ci în funcție de zona de navigație așa cum se arată în figura 3 [6].

Fig.3 Zonele GMDSS [6]

Limitele declarate pentru zonele menționate sunt mai mici decât posibilitățile tehnice ale sistemelor folosite pentru a se realiza legături stabile și sigure. Spre exemplu deși bătaia unei stații de coastă în VHF poate ajunge și la 50 – 60 de mile nautice, zonele A1 se declară pâna pe la 20 – 30 nM.

Cerințele de dotare cu echipament variază în funcție de zona (sau zonele) de operare ale navei. De exemplu navele costiere (A1) vor fi prevăzute cu un echipament minimal VHF deoarece acestea nu operează decât în domeniul de acoperire al stațiilor radio de coastă VHF.

Navele care se îndepărtează mai mult de țărm (A2) vor fi dotate și cu echipamente MF pe lângă cel VHF.

Navele care ies din domeniul de acoperire al unei statii MF (A3) vor avea echipament HF sau INMARSAT în completare la echipamentul MF și VHF, în timp ce navele din zona A4 vor fi prevăzute cu mijloace de comunicație în HF, MF și VHF.

Pentru a recepționa MSI (Informații de Siguranță Maritimă) se folosește receptorul NAVTEX (în A1 și A2), iar în afara zonelor cu acoperire NAVTEX receptorul EGCSafety Net prin INMARSAT (pâna în A3) sau TELEX HF (cel putin în A4).

În afara echipamentelor radio, navele se dotează și cu dispozitive de alertare și localizare. Sunt incluse aici EPIRB (Radio Baliza pentru Indicarea Poziției în Situații de Urgență) și SART (Radar Transponder pentru Căutare și Salvare), folosite pentru alertare (EPIRB) și localizarea (SART) navelor în primejdie, a mijloacelor de salvare sau a supraviețuitorilor.

În figura 4 se poate observa (stânga) o consolă cu echipamente radio care acoperă cerințele de dotare maxime, pentru zona A4.

Fig.4 Echipamente radio (CERONAV – Simulatorul de Navigație)

CUM LUCREAZĂ SISTEMUL ?

GMDSS dă posibilitatea oricărei nave în primejdie să transmită un mesaj (de primejdie) pe mai multe căi, această navă având certitudinea că mesajul său va fi recepționat și luat în considerare.

Un mesaj de primejdie sau siguranță va fi recepționat de celelalte nave din zona de acoperire a stației care transmite (navele învecinate) si de stațiile de la țărm din aceeași zonă de acoperire, dacă s-a transmis în MF și/sau VHF sau va fi recepționat și prelucrat de stațiile terestre dacă este transmis pe HF prin INMARSAT sau COSPAS/SARSAT.

Atunci când navele pot folosi pentru alertare oricare din echipamentele de alertare de la bord vor transmite [7], [1]:

O alertă navă – navă (ship to ship)

– prin DSC VHF pe canalul 70 DSC (156,525 MHz) sau

– prin DSC MF pe frecvența 2187,5 kHz DSC

și:

O alertă navă – țărm (ship to shore)

– în zona A4 prin DSC HF și în ultimă instanță, folosind EPIRB COSPAS–SARSAT

– în zona A3 prin DSC HF/stația INMARSAT-SES (Ship Earth Station) și în ultimă instanță folosind EPIRB COSPAS–SARSAT

– în zona A2 navele trebuie să poată transmite prin DSC MF pe frecvență 2187,5 kHz DSC și în ultima instanță folosind EPIRB COSPAS–SARSAT

– în zona A1 navele trebuie să poată transmite cel puțin pe canalul 70 DSC pe 156,525 MHz.

Aceasta implică folosirea echipamentului DSC VHF și oferă posibilitatea introducerii unui EPIRB VHF pe canalul 70 DSC. În concluzie, în A1 alerta navă-țărm se poate transmite prin DSC VHF și în ultimă instanță folosind unul din tipurile de EPIRB acceptate în aceasta zonă (EPIRB VHF DSC ch 70 sau EPIRB COSPAS/SARSAT).

O alertă de primejdie în zonele A1 și A2 este în același timp și alertă navă – țărm și alertă navă – navă, dacă este transmisă prin serviciul de radiocomunicații terestre (adică prin DSC VHF ch 70 și DSC MF pe 2187,5 kHz).

Deoarece permite alertarea în toate direcțiile (navă – navă, navă – țărm și

țărm – navă) și în zonele oceanice îndepărtate (A3 și A4), GMDSS aduce o modificare esențială față de vechiul sistem de primejdie și siguranță maritimă (sistemul tradițional) care era un sistem bazat în special pe alertarea navă – navă.

Dupa faza de alertare urmează comunicațiile de primejdie. În GMDSS aceste comunicații de primejdie pot fi realizate prin mijloace terestre (MMS – Mobile Maritime Service) cât și prin satelit (MMSS – Mobile Maritime Satellite Service) în funcție de locul în care s-a produs incidentul, de dotarea și de situația de la fața locului. De asemenea trebuie precizat că aceste comunicații se pot realiza atât prin voce (în fonie) cât și prin telex. Datorită comodității și rapidității se preferă comunicațiile în fonie.

La comunicațiile terestre se lucrează în modul simplex în radiotelefonie și FEC (Corecție a Erorii în Avans) în telex [8].

În Serviciul Mobil Maritim (SMM) pentru comunicații de primejdie în fonie frecvențele folosite sunt:

în banda VHF canalul 16 VHF (156,800 MHz)

în banda MF 2182 kHz

în banda HF sunt stabilite urmatoarele frecvențe pentru comunicații de primejdie 4125 kHz

6215 kHz

8291 kHz

12290 kHz

16420 kHz,

urmând a se folosi după caz una sau mai multe dintre acestea.

Trebuie menționat că uneori în locul comunicațiilor în fonie (mai comode) se folosește radiotelexul, utilizându-se în acest caz frecvențe special prevăzute pentru comunicații de primejdie în telex.

Frecvențele Telex pentru comunicații de primejdie și siguranță sunt urmatoarele:

în banda VHF nu există un sistem telex

în banda MF 2174,5 kHz

în banda HF sunt stabilite urmatoarele frecvențe pentru comunicații de primejdie prin radiotelex

4177,5 kHz

6268 kHz

8376,5 kHz

12520 kHz

16695 kHz.

În general comunicațiile de primejdie sunt împărțite în SAR Coordination (Comunicații de Coordonare SAR) și On Scene SAR Communication (Comunicații la Fața Locului).

Comunicațiile de coordonare SAR (Căutare și Salvare) sunt comunicații necesare pentru coordonarea navelor și aeronavelor participante în operațiuni de căutare și salvare urmând unei alerte de primejdie și includ comunicații între RCC-Rescue Coordination Centre (Centru de Coordonare a Salvării) și orice OSC – On Scene Commander (Comandant la Fața Locului) sau CSS – Coordinator Surface Search (Coordonator al Căutării de Suprafață) din zona incidentului. Aceste comunicații sunt efectuate prin mijloace specifice (stații radio sau stații INMARSAT).

Comunicațiile on-scene sunt comunicații la locul incidentului între nava în primejdie și unitățile de asistență (navele învecinate sau aeronave de căutare și salvare) și privesc asistența navei sau salvarea supraviețuitorilor.

Fiind efectuate la fața locului se utilizează mijloacele de radiocomunicații terestre (SMM); în acest caz se lucrează în benzile VHF si MF (benzi cu acoperire la mică distanță). Se poate lucra atât în fonie (preferat) cât și în telex (atunci cănd apar probleme de folosire a limbii engleze).

La comunicațiile terestre se lucrează în modul simplex în radiotelefonie și FEC (Corecție a Erorii în Avans) în telex.

Dupa cum am mai menționat, pentru Serviciul Mobil Maritim (SMM) frecvențele folosite la fața locului (benzile VHF și MF) în traficul de primejdie, urgență și siguranță în fonie sunt:

2182 kHz în banda MF,

canalul 16 (156,800 MHz) în banda VHF.

Pentru Comunicații prin radiotelex la fața locului se utilizează frecvența

2174,5 kHz și se lucrează în modul FEC.

Între nave si aeronave implicate într-un incident de primejdie (căutare și salvare) pentru comunicații în fonie pot fi folosite urmatoarele frecvențe:

Ch 16 VHF

Ch 06 VHF

2182 kHz

3023 kHz – aero

4125 kHz

5680 kHz – aero

121,5 MHz – frecvența aeronautică modulație A3E

123,1 MHz – frecvența aeronautică modulație A3E.

Concluzionând cele de mai sus se pot centraliza informațiile legate de frecvențele de primejdie, urgență și siguranță în Serviciul Mobil Maritim (radiocomunicațiile terestre) în tabelul 1, frecvențele fiind exprimate în kHz [1], [9].

Tab.1 Frecvențele pentru Primejdie, Urgență și Siguranța Maritimă [1], [9]

SISTEME DE COMUNICAȚIE ÎN GMDSS

În GMDSS se folosesc atât comunicații prin satelit cât și comunicații terestre. Radiocomunicațiile terestre sau radiocomunicațiile tradiționale au constituit baza vechiului sistem și formează așanumitul MMS (SMM – Serviciul Mobil Maritim) iar comunicațiile prin satelit MMSS (SMMS – Serviciul Mobil Maritim prin Satelit).

Serviciul Mobil Maritim Prin Satelit

În prezent sunt disponibile două rețele de sateliți, anume INMARSAT și COSPAS/SARSAT.

Sistemul INMARSAT folosește o rețea de sateliți geostaționari, plasați deasupra ecuatorului la o altitudine de 35.700 km și lucrează în bandă de frecvențe 1,5–1,6 GHz (legături cu nava) numită și Banda L [10].

Componentele rețelei INMARSAT constau în rețeaua de sateliți (componenta spațială), rețeaua de stații de sol numite CES (Coast Earth Station)/LES (Land Earth Station) și terminalele mobile SES (Ship Earth Station)/MES (Mobile Earth Station).

În figura 5 se pot observa sateliții INMARSAT și plasarea acestora pe orbita geostaționară (componenta spațială) [5], [11].

Fig.5 Componenta spațială INMARSAT [5]

Rețeaua INMARSAT pune la dispoziția utilizatorilor urmatoarele servicii:

– alertare de primejdie și comunicații de primejdie folosind stații de navă INMARSAT – SES (Stație Terestră de Navă),

Comunicațiile se pot desfașura atât în fonie cât și în telex.

– alertare de primejdie folosind EPIRB de tip INMARSAT denumit și EPIRB INMARSAT E sau EPIRB în Banda L (în prezent s-a abandonat). În figura 6 se pot vedea două tipuri de EPIRB (Radio Baliza pentru Indicarea Poziției în Situații de Urgență),

Fig.6 Radiobalize EPIRB INMARSAT [5]

– difuzarea informatiilor de tip MSI prin serviciul EGC SAFETY NET,

– alte tipuri de comunicații de urgență, siguranță, corespondență publică.

Calitatea legăturii prin satelit este incomparabil mai bună decât la radiocomunicațiile terestre și nici nu este afectată de condițiile meteo. În figura 7 se prezintă sistemul INMARSAT și un terminal INMARSAT C instalat la CERONAV în laboratorul de GMDSS.

Fig.7 Sistemul INMARSAT [5] și terminalul INMARSAT C (CERONAV – GMDSS)

Sistemul COSPAS/SARSAT folosește o rețea de sateliți cu orbita polară de altitudine joasă LEOSAR (Low Earth Orbit, 850 – 1000 km) și un număr de sateliți geostaționari GEOSAR (Geostationary Orbit, 35.700 km) [10], [11] care operează în banda 406 MHz și constituie una din posibilitățile de alertare, determinare a poziției și identității unei nave în primejdie sau supraviețuitorilor cu ajutorul radiobalizei EPIRB COSPAS/SARSAT. Trebuie menționat că sistemul COSPAS/SARSAT este folosit exclusiv pentru monitorizarea semnalelor transmise de radiobalizele EPIRB (evident de tip COSPAS/SARSAT) și nu oferă și servicii de comunicație obișnuite, bidirecționale ca la INMARSAT. În figura 8 se prezintă sateliții COSPAS/SARSAT și o radiobaliză EPIRB COSPAS/SARSAT.

Fig.8 Sateliții și radiobaliza EPIRB COSPAS/SARSAT [5]

Serviciul Mobil Maritim-Maritime Mobile Service

Exploatează proprietățile de propagare ale undelor electromagnetice în spațiul liber și servește la stabilirea unor legături directe între două stații radio, bazându-se exclusiv pe fenomenele de propagare în linie dreaptă, reflexii (pe suprafața pământului, obstacole, pe ionosferă) și refracții ale undelor electromagnetice. Deoarece undele electromagnetice nu părăsesc zona de ,,influență ” a Pamântului sistemul acesta se mai numește și sistemul radiocomunicațiilor terestre. Intrucât se desfășoara în imediata vecinătate a suprafeței pământului legăturile radio sunt vizibil afectate de schimbări meteo iar în cazul reflexiei pe ionosfera de radiațiile solare sau cosmice [12], [13], [14], [15], [16].

În acest sistem suportul de bază pentru alertarea de primejdie, anunțul mesajelor de urgență și siguranță precum și pentru apelurile de corespondență publică îl reprezintă echipamentul DSC (Apel Selectiv Numeric). Comunicațiile care urmează în mod obișnuit după o alertă de primejdie sau apel DSC în general, pot fi realizate în radiotelefonie și/sau radiotelex (telegrafie cu imprimare directă cu bandă redusa) pe frecvența asociată.

În Serviciul Mobil Maritim există urmatoarele posibilități:

Servicii pentru distanțe mari

În afara zonelor cu acoperire INMARSAT singura posibilitate de comunicații la distanțe mari în direcția navă – țărm (ship to shore) sau țărm-navă (shore to ship) o reprezintă sistemul de radiocomunicații terestre în Banda de Unde scurte (HF – High Frequency).

În zonele cu acoperire INMARSAT se pot folosi ambele sisteme, SMM -radiocomunicațiile terestre sau SMMS – comunicațiile prin satelit (INMARSAT).

Domeniul de frecvență HF maritim se situează între 4 – 27,5 MHz.

Din punctul de vedere al distanței de propagare în Banda HF (unde scurte) există două situații distincte:

– 4 MHz – 8 MHz cu propagare de la 0 până la 400 – 500 mile nautice și,

– 8 MHz – 27,5 MHz cu propagare de la 200 mile nautice până la distanțe foarte mari. (în această porțiune a benzii de unde scurte apare o zonă de ,,umbră” între 0 și 200 nM [11], [17]).

Banda de unde scurte este împărțită pentru o mai bună gestionare și de asemenea datorită modurilor diferite de propagare în funcție de frecvență, în urmatoarele subbenzi:

4 MHz 6 MHz 8 MHz 12 MHz 16 MHz 19 MHz 22 MHz 27 MHz.

În fiecare din subbenzile de 4, 6, 8, 12 și 16 Mhz există câte un șir de frecvențe cu destinații exclusive: o frecvență pentru alertare de primejdie (DSC una pentru trafic de primejdie în fonie (RTF) și una pentru trafic de primejdie în telex (TLX) așa cum s-a arătat în tabelul 1.

Aceste frecvențe sunt asociate în sensul următor. Dacă s-a transmis o alertă pe una din frecvențele DSC traficul de primejdie se va desfășura obligatoriu pe frecvența de primejdie din aceeași subbandă (RTF sau TLX).

b. Servicii pentru distanțe medii

Pentru comunicații în banda MF domeniului maritim i s-au alocat porțiunile 415 – 535 kHz și 1605 – 4000 kHz [4], [16], [18].

Radiocomunicațiile terestre în banda de unde medii asigură o acoperire pe distanțe medii de 150 – 200 – 50 nM.

În această bandă (1,6 MHz) există un singur șir de frecvențe cu destinație exclusivă, asociate în sensul precizat anterior:

2187,5 kHz – frecvența DSC folosită pentru alerte de primejdie și apeluri de urgență și securitate prin DSC,

2182 kHz – frecvență internațională în Radiotelefonie MF pentru trafic de primejdie, urgență, siguranță și apel, inclusiv coordonare SAR și comunicații on scene în această bandă,

2174,5 kHz – frecvență Telex pentru trafic de primejdie, urgență și siguranță inclusiv comunicații radiotelex on – scene [19].

c. Servicii pentru distanțe mici

Banda VHF maritimă folosește porțiunea 156 – 174 MHz.

Radiocomunicațiile terestre în VHF asigură legături la distanțe mici de 25 – 30 – 50 mile nautice.

În această bandă (156 –174 MHz) mai importante sunt urmatoarele frecvențe care sunt și asociate în sensul prezentat mai sus:

156,525 MHz (canalul 70 VHF DSC) – folosită de către echipamentul DSC pentru alerte de primejdie, apeluri de urgență și siguranță și apeluri de corespondență publică

156,800 MHz (canalul 16 VHF) – canalul internațional în RadiotelefonieVHF pentru trafic de primejdie, urgență, siguranță și apel inclusiv comunicații de coordonare SAR și on – scene [12], [20].

Se va reține faptul că în VHF existând o singură frecvență DSC și anume canalul 70 DSC, aceasta este folosită și în scopuri de primejdie, urgență și siguranță cât și pentru corespondența publică, lucru diferit față de benzile MF și HF unde frecvențele DSC pentru primejdie, urgență și siguranță sunt diferite față de cele de apel pentru corespondența publică prin DSC [21].

De asemenea în banda VHF nu există un sistem telex internațional.

ECHIPAMENTE GMDSS LA BORDUL NAVELOR

Pentru a putea face fața cerințelor de comunicații în noul sistem, GMDSS la bordul navelor se intâlnesc diverse combinații conținând unele din echipamentele următoare:

– stații radio VHF (radiotelefoane)

– controlere DSC VHF

– stații radio MF sau MF/HF

– controlere DSC MFsau DSC MF/HF

– echipamente radiotelex – TOR

– stații de navă INMARSAT A sau INMARSAT B (SES INMARSAT A sau SES INMARSAT B)

– stații de navă INMARSAT C (SES INMARSAT C)

– receptoare NAVTEX

– receptoare EGC (Rx EGC)

– radiobalize EPIRB COSPAS/ SARSAT

– radiobalize EPIRB VHF DSC canalul 70

– SART-uri

– Stații radio VHF portabile (în barca de salvare)

Majoritatea echipamentelor sunt grupate în consola GMDSS, restul fiind instalate fix sau plasate în alte puncte (puntea de navigație, bărci de salvare etc). O astfel de Consolă radio, instalată în laboratorul GMDSS de la CERONAV (Centrul Român Pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale) se poate observa în figura 9 [22].

Fig.9 Consolă Radio GMDSS (CERONAV – GMDSS)

CERINȚE FUNCȚIONALE GMDSS

GMDSS a fost introdus din nevoia de a asigura un sistem de comunicație global și cuprinzător, pentru a fi folosit cu o mai mare eficiență în situații de primejdie și în operațiuni SAR [23].

Conceptul GMDSS stabilește 9 funcții specifice pe care toate navele trebuie să le îndeplinească în fiecare zonă de navigație[4], [5].

Navele GMDSS trebuie să fie capabile:

a) să transmită alerte de primejdie ship to shore cu cel puțin doua mijloace

separate și independente, fiecare folosind servicii de radiocomunicații diferite [24], [25].

b) să transmită și să recepționeze alerte de primejdie ship to ship

c) să recepționeze alerte de primejdie shore to ship

d) să transmită și să recepționeze comunicații de coordonare SAR

e) să transmită și să recepționezecomunicații on – scene SAR

f) să transmită și să recepționeze semnale de localizare (SART și Radar)

g) să recepționeze MSI– Maritime Safety Information [26], [27]

h) să transmită și să recepționeze comunicații punte – punte

i) să transmită și să recepționeze comunicații radio generale la și de la sistemele radio sau rețelele de telecomunicații de la țărm [1], [4], [12].

GMDSS asigură astfel mai multe posibilități pentru ca navele în primejdie să poată transmite semnale de alertare care indică faptul că acestea solicită asistență.

Sarcina principală a GMDSS ului este alertarea autorităților de la țărm, uzual un RCC (Centru de Coordonare a Salvarii), despre faptul că nava se afla într-un pericol iminent. Acest RCC va putea începe operațiunile coordonate de căutare și salvare și va putea aviza navele din zona incidentului [9], [24], [25].

ETAPELE DE IMPLEMENTARE GMDSS

Prevederile referitoare la GMDSS au fost stabilite prin amendamentele din 1988 la Conventia SOLAS74 și au intrat în vigoare la 1 februarie 1992. Începând cu aceasta dată navele trebuiau dotate conform GMDSS.

Întrucât introducerea GMDSS presupunea un anumit efort financiar pentru achiziționarea noilor echipamente, un timp necesar pentru pregătirea personalului, asigurarea continuității cu vechiul sistem precum și asigurarea infrastructurii de la uscat, s-a stabilit ca această introducere să se facă în mai multe etape astfel:

1 februarie 1992 – Toate navele construite după această dată trebuiau dotate din construcție cu SART (Radar Transponder de Căutare și Salvare) și radiotelefoane VHF portabile bidirecționale pentru barca de salvare.

1 august 1993 – Începând de la această dată toate navele trebuiau dotate cu receptoare NAVTEX și radiobalize EPIRB indiferent când au fost construite.

1 februarie 1995 – Toate navele construite după această dată vor fi echipate din construcție complet GMDSS.

Navele construite înainte de 1 februarie 1992 trebuiau dotate pâna la 1 februarie 1995 cu SART-uri și radiotelefoane VHF portabile bidirecționale pentru barca de salvare în felul următor. SART-uri :

– minim 2 bucăți pentru navele de 500 GT (tone gross) sau mai mult,

– minim 1 bucata pentru navele între 300 și 500 GT.

Radiotelefoane VHF portabile:

– minim 3 bucăți pentru navele de 500 GT sau mai mult,

– minim 2 bucăți pentru navele între 300 și 500 GT.

De asemenea pâna la această dată toate navele trebuiau dotate cu cel puțin un radar capabil să lucreze în Banda de 9 GHz (banda X sau banda de 3 cm). Acesta este necesar pentru detectarea semnalelor transmise de SART-uri.

1 februarie 1999 – pâna la această dată toate navele SOLAS trebuiau să fie echipate complet GMDSS indiferent când au fost construite.

Trebuie menționat că între 1 februarie 1992 și 1 februarie 1999 au coexistat atât vechiul sistem de radiocomunicații cât și GMDSS pentru a se putea asigura o anumită continuitate. După introducerea completă a GMDSS vechiul sistem nu mai este cerut [6], [14], [28].

CERINȚELE DE DOTARE CONFORM GMDSS

Pentru îndeplinirea celor nouă cerințe funcționale stabilite de GMDSS pot exista diverse combinații posibile pentru fiecare zonă de navigație. Aceste combinații permit completarea posibilităților unor echipamente cu ale altora, deoarece dupa cum am mai precizat fiecare echipament are propriile sale limitări atât în privința zonei de acoperire cât și a serviciilor oferite.

În principiu cerințele de dotare GMDSS pot fi rezumate în felul următor:

Zona A1

Navele trebuie prevăzute cu echipament VHF (stație radio VHF și DSC VHF) și la alegere cu EPIRB prin satelit (COSPAS/SARSAT) sau EPIRB VHF DSC ch 70.

Zona A2

Navele trebuie prevăzute cu echipamentul din zona A1 (VHF) și în plus cu echipament MF (stație radio MF și DSC MF). În acest caz radiobaliza EPIRB nu poate fi decât de tipul prin satelit (COSPAS/SARSAT).

Zona A3

Navele din această zonă trebuie prevăzute cu echipamentele din A1 și A2 (VHF și MF) și în plus, la alegere, cu echipament de comunicații prin satelit (SES INMARSAT B ,C, F 77) sau echipament pe Unde scurte (HF), radiobaliza EPIRB nu poate fi decât de tipul prin satelit (COSPAS/SARSAT).

Zona A4

Navele trebuie prevăzute cu echipamente pentru A1 și A2 și suplimentar cu echipament HF (stație radio HF și DSC HF) iar radiobaliza EPIRB nu poate fi decât prin satelit COSPAS/SARSAT (deoarece am ieșit din zona de acoperire INMARSAT – A3 nu putem folosi SES.

Trebuie reținut că în A1, A2, A3, A4 este necesar echipamentul VHF pentru alertare și comunicații navă-navă. De asemenea în A2, A3, A4 este necesar și echipamentul MF din același motiv [16], [29].

În toate cele patru zone trebuie asigurată posibilitatea recepționării MSI, în unele zone prin NAVTEX în altele prin serviciul EGC Safety NET iar în altele prin TELEX HF sau chiar combinație între aceste echipamente [19], [23, [26], [27], [29].

Pentru a fixa mai clar lucrurile se pot urmări figurile 10, 11, 12, 13, 14 în care s-au prezentat echipamentele de bază – cerințe minimale pentru fiecare zonă [6].

Fig.10 Dotarea pentru zonele A1 [1], [6]

Fig.11 Dotarea pentru zonele A2 [1], [6]

Fig.12 Dotarea pentru zonele A3 [1], [6]

Fig.13 Dotarea pentru zonele A4 [1], [6]

Fig.14 Cerințe de duplicare [1], [6]

SCURTĂ DESCRIERE A ECHIPAMENTELOR

Majoritatea echipamentelor menționate în continuare se află montate într-o consolă, prevazută cu un sistem de alimentare principal (220 V) și o sursă de rezervă constituită din acumulatori cu plumb. Există câteva excepții și anume: echipamentele VHF (stație radio și DSC VHF) sunt în număr de două și plasate în fiecare bord al navei, radar transponderele (SART și radiotelefoanele VHF portabile sunt plasate fie pe puntea de navigație fie direct în bărcile de salvare și în fine radiobalizele EPIRB sunt plasate de obicei pe structura navei, în exterior [30], [31].

INMARSAT

Un terminal de navă INMARSAT este un echipament de comunicație care recepționează și transmite semnale prin rețeaua INMARSAT. Modul de comunicație depinde de tipul de sistem folosit. Spre exemplu SES INMARSAT A și B oferă comunicații vocale, facsimil, telex și transmisii de date, toate în timp real, în timp ce SES INMARSAT C nu pune la dispoziția utilizatorilor decât transmisii telex și transmisii de date dar nu în timp real (nu sunt posibile transmisii vocale iar facsimilul se poate transmite doar de la navă către uscat). Tehnica folosită de către INMARSAT C se numește “Store And Forward” (SAF) [32], [33], [34], [35]. În figura 15 se poate observa terminalul INMARSAT C și antena acestuia, omnidirecțională [17], [36].

Fig.15 Terminalul INMARSAT C și antena sa omnidirecțională [17]

RECEPTORUL EGC (Enhanced Group Calling)

Acesta este un echipament automat care recepționează informații de tip MSI transmise de la stațiile de coastă INMARSAT, informații care pot fi adresate unor grupuri de nave sau tuturor navelor dintr-o anumită zonă geografică similar cu modul de difuzare NAVTEX.

Serviciul EGC este disponibil în rețeaua INMARSAT și presupune un echipament special care poate exista independent de stația de navă INMARSAT sau poate exista ca o facilitate suplimentară a acesteia (de obicei este o funcție suplimentară a stației INMARSAT C).

Mesajele recepționate prin receptorul EGC sunt similare cu cele din NAVTEX: avize de navigație, avize meteo, prognoze, informații SAR etc.) [27], [32].

Prin serviciile EGC în INMARSAT se pot transmite mesaje către grupuri lărgite de utilizatori fie pe principiul adresării zonale (EGC SafetyNET, gratuit) fie către nave situate în diverse puncte ale globului (EGC FleetNET) așa cum se poate observa și din figura 16.

Fig.16 Servicii EGC SafetyNET și EGC FleetNET [27], [32]

Radiobalize EPIRB (Emergency Position Indicating Radio Beacon)

Radiobalizele EPIRB sunt dispozitive care transmit un semnal de alertare în situații de primejdie, semnal care anunță despre producerea incidentului și permite stabilirea poziției și obținerea altor informații utile pentru demersurile de căutare și salvare. Aceste tipuri de dispozitive sunt grupate în radiobalize EPIRB prin satelit (COSPAS/SARSAT sau INMARSAT E) și radiobalize EPIRB VHF DSC ch 70. În figura 17 se pot vedea câteva astfel de dispozitive.

Fig.17 Radiobalize EPIRB COSPAS/SARSAT (CERONAV – GMDSS)

SART – Search And Rescue Radar Transponder

SART-ul este un dispozitiv de localizare a navei în primejdie, bărcii de salvare sau a supraviețuitorilor de către unitățile de salvare după ce a fost recepționată alerta.

Aceste dispozitive operează în Banda de 9 GHz iar dupa ce sunt pornite rămân în starea de stand-by până când detectează un semnal emis de un radar de navigație în aceeași bandă. Din acest moment vor emite un semnal de răspuns (transponder). Acest semnal va fi afișat pe ecranul tuturor radarelor din zonă ca o linie întreruptă, indicând direcția și distanța pâna la locul incidentului, așa cum se observă în figura 18. SART-ul funcționează în conjuncție cu un radar de navigație în banda de 9 GHz.

Fig.18 SART-ul și imaginea lui pe radar (CERONAV – GMDSS)

RECEPTORUL NAVTEX (Navigational Telex)

Este un echipament care recepționează și tipărește automat informații de siguranță maritimă (MSI) transmise pentru nave de către stațiile de la țărm care funcționează în rețeaua NAVTEX. Un astfel de receptor este prezentat în figura 19.

Fig.19 Receptorul NAVTEX (CERONAV – GMDSS)

CONTROLERUL DSC (Digital Selective Calling)

Este un echipament care se cuplează la stația radio și permite transmiterea și recepționarea unor informații scurte, standardizate, codificate digital, afișate pe un display.

Aceste echipamente folosesc tehnici digitale pentru comunicație și codificare și servesc la alertarea de primejdie, anunțarea mesajelor de urgență și securitate precum și la anunțarea legăturilor de corespondență publică. În figura 20 sunt prezentate două modele de echipamente DSC folosite la CERONAV.

Fig.20 Controlerul DSC VHF și DSC MF (CERONAV – GMDSS)

STAȚII RADIO

În sensul ITU RR (Regulamentul Radiocomunicațiilor al Uniunii Internaționale de Telecomunicații) prin stație se înțelege unul sau mai multe emițătoare și receptoare sau combinație de emițătoare și receptoare, incluzând echipamente accesorii necesare într-un anumit loc pentru realizarea unui serviciu de radiocomunicații sau serviciu de radioastronomie.

Nu sunt noutăți în GMDSS și vor fi folosite pentru comunicații radio între nave sau între nave și stațiile radio de coastă, folosind proprietățile de propagare liberă ale undelor electromagnetice în spațiul de influență a pamântului.

Comunicațiile prin stațiile radio alcătuiesc ceea ce numim în această lucrare radiocomunicații terestre (ITU RR definește radiocomunicațiile terestre ca fiind orice radiocomunicații altele decât radiocomunicații spațiale sau radioastronomie).

Folosesc benzile VHF, MF și HF și pot realiza transmisii vocale (fonie) și în unele cazuri și telex două modele fiind prezentate în figura 21.

Fig. 21. Radiotelefonul MF/HF și Radiotelefonul VHF (CERONAV – GMDSS)

RADIOTELEX (TOR – Telex Over Radio)

Adăugând la stația radio un echipament auxiliar numit MODEM TELEX se pot transmite și recepționa mesaje sub forma scrisă (text).

Deoarece aceste transmisii se efectuează folosind aceeași stație radio ca și la fonie (bineînțeles cu un MODEM corespunzător) sistemul se mai numește și TOR – Telex Over Radio, un exemplu fiind prezentat în figura 22 [19].

Multe echipamente la recepționarea unui mesaj telex realizează automat și tipărirea acestuia. Respectivele echipamente se numesc NBDP – Narrow Band Direct Printing (Telegrafie cu Tipărire Directă și Bandă Redus), un exemplu de astfel de echipament fiind receptorul NAVTEX.

Fig.22 Terminalul TELEX (CERONAV – GMDSS)

COMUNICAȚII PRIN SATELIT ÎN GMDSS

INMARSAT

Sistemul INMARSAT (International Mobile Satellite Organization) folosește o rețea de sateliți geostaționari plasați deasupra ecuatorului la o altitudine de aproximativ 35.700 km. Acești sateliți acoperă suprafața globului până la latitudini de 75 – 76 N și S. Ne reamintim că în definirea zonelor maritime GMDSS zona A3 este considerată până la 70 N și 70 S tocmai pentru a fi siguri că în aceste limite sistemul INMARSAT asigură legături stabile și sigure.

Rețeaua de sateliți acoperă ( “focalizează”) patru zone pe suprafața globului AORE (Atlantic Ocean Region East), POR (Pacific Ocean Region), IOR (Indian Ocean Region) și AORW (Atlantic Ocean Region West).

Orbita geostaționară a sateliților înseamnă că aceștia se mișcă odată cu Pământul (cu aceeași viteză) fiind deci imobili fața de Pământ și fiind “văzuți “ în aceeași poziție fixă de către un observator terestru (de exemplu o navă).

Alimentați cu energie solară, fiecare satelit acționează ca o mică stație care emite și recepționează, retransmițând (“relaying“) mesaje între stații aflate la suprafața Pamântului. Transcieverul pentru comunicații prin satelit INMARSAT care se află la bordul navelor este cunoscut ca SES – Ship Earth Station. De asemena mai poate fi întâlnită și denumirea de MES – Mobile Earth Station desemnând și alte tipuri de stații INMARSAT, nu numai de navă (aero, terestre, etc.).

Un SES transmite și recepționează via satelitii INMARSAT și CES – Coast Earth Station (Stația de Coastă INMARSAT).

Sistemul oferă navelor comunicații de primejdie, urgență, siguranță cât și comunicații comerciale.

În prezent există mai multe tipuri de echipamente INMARSAT la nave: SES INMARSAT A, SES INMARSAT B, SES INMARSAT C, SES INMARSAT M și MiniM, SES INMARSAT F 77. Trebuie reținut că îndeplinesc cerințele GMDSS numai INMARSAT A, INMARSAT B, INMARSAT C si INMARSAT F 77 [5], [32], [33], [35].

CES-urile sunt stații de transmisie și recepție terestre care asigură legături bidirecționale între sateliții INMARSAT și rețelele de comunicații publice. Cu alte cuvinte CES-urile joacă rolul unor porți de legătură (interfețe) între rețeaua INMARSAT și rețelele de comunicații internaționale de la uscat similar cu comportarea unei centrale telefonice.

Mai sunt întâlnite și sub denumirea de LES – Land Earth Station.

În INMARSAT se lucrează cu așanumita “alocare de prioritate”.Teoretic există următoarele nivele de prioritate:

Prioritate 3 (maximă), acest nivel este rezervat pentru primejdie

Prioritate 2 pentru urgență

Prioritate 1 pentru siguranță maritimă

Prioritate 0 pentru rutină

În prezent INMARSAT nu recunoaște practic decât Prioritate 3 și Prioritate 0. Din acest motiv Prioritatea 3 – maximă este rezervată pentru primejdie iar pentru urgență și siguranță se lucrează cu aceeași prioritate ca la rutină adică Prioritate 0.

Sistemul INMARSAT asigură accesul la canalele de comunicații prin satelit cu prioritate, pentru situații de primejdie. Fiecare SES poate să inițieze o cerere cu prioritate de primejdie. Această cerere cu prioritate maximă va fi recunoscută automat și imediat va fi asignat (rezervat, alocat) un canal de legatură prin satelit. În eventualitatea că toate canalele de legatură ar fi ocupate de comunicații de rutină, unul dintre acestea va fi eliberat automat și va fi alocat SES-ului care a inițiat apelul cu prioritate de primejdie.

Prioritatea de primejdie nu are doar efectul alocării unui canal de comunicație ci și dirijarea automată a alertei către autoritățile de salvare. Fiecare CES asigură legături telefon și telex cu anumite RCC-uri (Centre de Coordonare și Salvare).

Un RCC este echipat cu mijloace specializate pentru organizarea și coordonarea activităților de căutare și salvare.

RCC-urile sunt interconectate prin rețelele de telecomunicații internaționale cu alte RCC-uri situate în alte părți ale globului. Majoritatea RCC-urilor sunt echipate și cu terminale INMARSAT pentru a putea comunica direct cu navele.

Inițierea unei alerte de primejdie pentru cele mai multe SES-uri este o procedură simplă implicând apăsarea unui/unor butoane de primejdie sau, în unele cazuri, introducerea unui cod scurt din tastatură. Această operație simplă asigură o legătură automată, directă și sigură către un RCC asociat CES-ului prin care s-a stabilit legătura.

Nu este neapărat necesar ca operatorul să introducă un număr de telefon sau telex al RCC-ului. Stabilirea legăturii este complet automată și necesită doar câteva secunde.

SES INMARSAT A

Serviciile de comunicații disponibile depind de modelul terminalului folosit. Următoarele servicii sunt reprezentative pentru INMARSAT A [33]:

– comunicații de primejdie,

– apeluri telefonice automate,

– apeluri telex automate,

– apeluri fax automate.

Suplimentar pot fi disponibile și alte servicii, cum ar fi:

– transmisii de date cu viteză medie (2,4 – 9,6 kbps),

– transmisii de date cu viteză medie (56/64 kbps),

– televiziune cu scanare lenta,

– apeluri de grup telefon/date,

– transmisii de pachete comutate,

diferite servicii utilizând coduri de 2 cifre cum ar fi apeluri cu plata de pe cardul de credit, sfaturi medicale – 32, asistență medicală – 38, asistență maritimă – 39 .

Lansarea unei alerte de primejdie prin INMARSAT A de la navă poate fi facută atât pe un canal telex cât și prin telefon. Nu este neapărat necesar ca operatorul să aibă informații despre adresă pentru că CES-ul va intercepta automat apelul cu prioritate de primejdie și va dirija apelul către RCC-ul asociat.

Daca alerta de primejdie este transmisă pe un canal telex, operatorul navei trebuie să aștepte primirea answerback-ului de la RCC apoi va transmite detaliile esențiale despre primejdie incluzând identitatea navei, poziția, ora, natura primejdiei și tipul de asistență cerut. Dacă este posibil se vor preciza și alte detalii care pot fi utile în operațiunile de căutare și salvare.

Dacă alerta de primejdie este transmisă pe un canal telefonic aceasta va fi dirijată automat către RCC-ul asociat CES-ului prin care s-a transmis. La unele CES-uri (în USA) alerta este interceptată manual și de un operator care poate acorda asistență în vederea unei dirijări mai eficiente către RCC.

Dacă nu s-a specificat CES-ul sau s-a specificat greșit (de exemplu dacă s-a selectat numărul unui CES care nu exista în regiunea oceanică respectivă), deoarece NCS (Centrul de Coordonare a Rețelei) din regiunea oceanică în care s-a produs alerta, interceptează apelul, acesta va realiza o conexiune directă cu RCC-ul său asociat.

În ambele cazuri procedura necesită mai puțin de 1 minut. Odată ce s-a realizat o conexiune cu ofițerul de servici de la RCC operatorul de navă va furniza clar detaliile primejdiei.

Datorită gamei largi a serviciilor de comunicații oferite de sistemul INMARSAT A și cerinței pentru un spectru radio de bandă largă și energie mare, este necesar ca energia transmisă să fie concentrată într-un fascicol îngust. Acest lucru se realizează printr-o antenă parabolică (dish antenna) [36]. Această antenă este protejată de o cupola de protecție cunoscută sub numele de “radome”.

Pentru ca echipamentul INMARSAT A să funcționeze este foarte important ca antena parabolică să rămână orientată în permanență către un satelit indiferent de mișcarea navei (ruliu, tangaj, girație, schimbare de curs). Acest lucru este asigurat prin montarea antenei pe o platformă multiaxă care este stabilizată fața de mișcările navei. Echipamentele actuale primesc informații de la giro compas pentru mecanismul de stabilizare.

În eventualitatea unei defecțiuni (cădere de alimentare), este posibil să fie nevoie de o reorientare la revenirea tensiunii. Operatorii radio (GMDSS GOC) trebuie să știe să procedeze singuri la introducerea informațiilor (azimut și elevație) pentru a restaura comunicația cu satelitul.

Personalul navigant trebuie atenționat asupra pericolului fascicolului concentrat de mare energie și înaltă frecvență. Expunerea la radiațiile acestui fascicol poate fi dăunătoare omului și poate conduce de la tulburări neurologice la cataractă, cancer, etc. Dacă este necesar să se lucreze la o distanță mai mică de aproximativ 7 metri, la același nivel sau deasupra radom-ului, sistemul trebuie deconectat (transcieverul trebuie scos de sub tensiune) întrucât chiar și când nu se transmite un mesaj sistemul schimbă din când în când anumite semnale (informații tehnice) cu satelitul.

Pe multe nave se găsesc notițe de avertizare și sunt delimitate cu vopsea linii de pericol, indicându-se și nivelul radiațiilor în aceste puncte [33].

În funcție de poziția geografică și de orientarea relativă a navei față de satelit, părți din suprastructura navei sau obiecte de dimensiuni mai mari pot obtura vizibilitatea antenei parabolice către satelit.

Trebuie acordată o atenție mărită la poziționarea antenei parabolice pentru a elimina sau măcar a reduce sectoarele de umbra în orice azimut și elevație.

În general, obstrucționarea la o distanță mai mică de 10 metri a antenei parabolice de către obstacole care cauzează un sector de umbră mai mare de 6 în orice azimut până la o elevație de minus 5 produce o scădere serioasă a performanțelor echipamentului [33], [37].

Pentru a îndeplini în totalitate cerințele GMDSS o stație INMARSAT A trebuie să îndeplinească urmatoarele cerințe:

Să fie alimentată de la trei surse separate de energie: sursa principală, sursa de avarie, și dintr-o sursă independentă de sistemul electroenergetic al navei (sursa de rezervă)

Antena parabolică să nu fie obstrucționată pe 360 de la minus 5 la zenit

Deoarece stabilizarea corectă a antenei parabolice este dependentă de informațiile de la girocompas trebuie ca și acesta sa fie alimentat din trei surse separate de energie.

Pentru a realiza o legătură automată prin INMARSAT A cu un destinatar oarecare prin telefon sau telex este necesară introducerea exact în ordinea precizată a următoarelor informații:

Prioritate Cod CES Cod Serviciu “Prefix” Nr Destinatar Cod incheiere

Codul de încheiere este simbolul “#” la apelurile telefonice și “+” la cele telex. Pentru o mai bună înțelegere vom considera mai multe exemple.

Când se face apel către un alt terminal INMARSAT “Prefix” este “Satellite Acces Code“ (Codul de Acces al Satelitului) care este diferit la TF si TLX dupa cum se vede și din tabelul 2 [9], [33], [37].

Tab.2 Codurile de acces ale sateliților [33]

SES INMARSAT C

INMARSAT C a fost introdus ca o alternativă mai ieftină la INMARSAT A în 1991. Acest sistem asigură comunicații globale la prețuri mici folosind terminale compacte și ușoare. Sistemul oferă o gama largă de servicii din care menționăm servicii bidirectionale de mesagerie în tehnica “store and forward” (SAF), distress alerting (alertare de primejdie), EGC broadcasting (difuzare EGC), data reporting (raportări de date), polling (interogare de la distanță ) și SCADA – Supervisory Control And Data Acquisition (Achiziție de date și Control cu Supervizare) [35].

Standardul INMARSAT C nu poate asigura comunicații în fonie (nu are telefon) dar permite trimiterea de mesaje text și comunicații de date la și de la nave via sistemul de sateliți INMARSAT. Fiind bazat pe o tehnologie digitală, orice informație care poate fi convertită în digital (text, date numerice citite de la anumite instrumente sau orice informație în formă digitală) va putea fi transmisă și recepționată prin sistem. În felul acesta operatorii pot să transmită și să recepționeze mesaje la/de la alte terminale INMARSAT care suportă telex și date (Std C, Std A, Std B) ca și la/de la sisteme telex sau rețele de transmisii de date oriunde în lume.

Tehnica de bază folosită pentru transmiterea și recepția de mesaje este SAF – Store And Forward (Stochează și Transmite). Aceasta înseamnă că mesajele pentru și de la nave sunt recepționate și stocate (“store”) la CES înainte de a fi automat transmise către destinație (altă navă sau rețele telex/datapack/facsimile). Spre deosebire de celelalte sisteme (Std A, Std B, Std M) nu există o conexiune directă, în timp real, între stația care emite și stația care recepționează. Un mesaj oarecare trebuie “asamblat” în întregime de către operator înainte de transmisie. După primirea comenzii echipamentul va transmite acest mesaj în serie de “pachete” de date. CES-ul acționează ca o interfața între rețeaua de sateliți și rețelele de telecomunicații naționale/internaționale stocând un interval de timp mesajele înainte de a fi trimise (forward) mai departe. Durata necesară pentru “livrarea” mesajului la destinație depinde de lungimea acestuia dar de obicei este între 2 și 6 minute. Dacă CES-ul recepționează vreo eroare în pachetele de date, transmite o semnalizare înapoi către SES-ul care a inițiat transmisia pachetului în cauză pentru a repeta transmisia până când CES-ul primește întreg mesajul fără eroare.

Dupa cum s-a mai precizat în fiecare zonă oceanică INMARSAT pe lângă un anumit număr de CES-uri există o stație coordonatoare numită NCS – Network Coordination Station (Stație de Coordonare a Rețelei). Aceasta are rolul de a monitoriza și controla comunicațiile în regiunea de responsabilitate. CES-urile sunt legate (linked) cu NCS-ul prin canale speciale de satelit pe care schimbă informații vitale pentru controlul și monitorizarea sistemului. Fiecare NCS transmite continuu informații pe acest canal special numit canal comun de semnalizare (NCS common channel). La INMARSAT C acest canal special (NCS comon channel) este folosit în plus și pentru difuzarea (broadcast) informațiilor EGC – Enhanced Group Calling către SES-uri [35].

Este important de reținut că înainte ca SES-ul INMARSAT C să poată intra în sistem acesta trebuie sa fie logat (“logged – in”).

Această procedură simplă de operare sincronizează receiverul (receptorul) SES-ului la canalul comun de semnalizare informând astfel NCS-ul că terminalul este operațional (în funcțiune).

Echipamentul Std C monitorizează continuu canalul comun de semnalizare al NCS cât timp este în stand-by.

Prin decodificarea și utilizarea informațiilor disponibile pe canalul comun de semnalizare NCS, echipamentul terminal poate în mod automat:

– să exploateze informațiile referitoare la canalele de comunicație neocupate ale unui CES, realizează schimbările necesare în canalul de comunicație și transmite mesajul prin intermediul CES-ului;

– să primească un anunț despre faptul că un CES are mesaj pentru terminal, realizeazaă schimbarea canalulului de comunicație cu unul necesar pentru recepționarea mesajului de la CES.

Difuzarea Informațiilor de Siguranță Maritimă (broadcast of MSI) în rețeaua Safety NET și a informațiilor comerciale în rețeaua FleetNET folosind sistemul EGC se realizează pe canalul comun de semnalizare (NCS common channel) [38].

Un echipament Std C de navă este de obicei alcătuit dintr-o antenă, electronica de comunicație, un procesor de mesaje, o unitate de afișare, tastatură și imprimantă.

Procesorul de mesaje (message terminal) este prevăzut cu o unitate de floppy disk pentru stocarea mesajelor transmise sau recepționate. Mesajele de transmis pot fi pregătite anterior prin introducere de la tastatură cu un editor de texte adecvat, sau pot fi transferate pe o dischetă de la orice computer de la bordul navei.

Este posibilă conectarea cu alte dispozitive de intrare/ieșire aflate la bord (GPS etc.).

Terminalul este prevazut cu butoane speciale de primejdie pentru transmiterea alertelor de primejdie sau chiar sunt prevăzute mai multe panouri cu butoane de primejdie în diverse puncte ale navei.

De asemenea terminalul este prevăzut frecvent cu dispozitive de alarmare acustică/optică pentru a alerta imediat personalul de veghe despre recepționarea unor alerte de primejdie sau mesaje urgente difuzate prin tehnica EGC.

Spre deosebire de celelalte sisteme INMARSAT sistemul INMARSAT C utilizează o bandă îngustă din spectrul radio pentru a își realiza sarcinile, mai modeste fața de celelalte sisteme.

Consecința este că sistemul are nevoie de o putere mai mică pentru a comunica cu sateliții fiind deci suficientă o antenă mai mică, mai ușoară și nedirectivă (omnidirecțională).

Deși nu oferă “luxul” legăturilor în timp real ca la celelalte sisteme (A, B, M, MiniM) fiind mai modest prin performanțe, faptul că este suficientă o antenă mică, omidirecțională fără părți în mișcare, ce nu trebuie neapărat orientată către sateliți (nu are nevoie de un sistem parabolic girostabilizat) constituie în anumite situații un avantaj.

Sistemul este mai simplu, nepretențios, nefiind influențat de mișcări ale navei, fiind eficient în majoritatea situațiilor.

Dacă la celelalte sisteme o defecțiune la sistemul de orientare a antenei duce la inutilizarea echipamentului, la Std C terminalul poate fi luat și în mijloacele de salvare, antena putând fi utilizată și în condiții critice, fiind omnidirecțională.

Totuși, trebuie reținut că orice obiect la distanțe mai mici de 1 metru care produc un sector de umbră mai mare de 2 poate afecta serios performanțele echipamentului.

Trebuie acordată o atenție deosebită obstacolelor din prova/pupa pâna la minus 5 respectiv pe direcțiile babord tribord până la minus 15.

Caracteristica omnidirecțională a antenei INMARSAT C nu produce o concentrare a energiei de radiofrecvență și pericolul de iradiere este minimizat. Totuși, personalul navigant trebuie să fie prudent când lucrează la distanțe mai mici de 1 metru de această antenă.

La punerea stației sub tensiune sau de fiecare dată după oprirea și repornirea stației operatorul SES trebuie să parcurgă procedura de “log-in”. Această procedură produce o înregistrare a stației la NCS-ul din regiunea oceanică proprie ca și terminal activat. SES-ul se va “acorda” și va monitoriza canalul comun de semnalizare al NCS-ului respectiv pentru a recepționa informațiile operaționale, de sistem și pentru a putea recepționa mesaje de tipul EGC.

Atunci când nava trece dintr-o regiune oceanică în alta, trebuie realizată operațiunea de log-in pe noul NCS. La ora actuală există foarte multe SES-uri care fac automat log-in pe noul NCS când se trece dintr-o zonă în alta.

Alertele de primejdie pot fi transmise chiar daca nu s-a realizat log-in.

Dacă, dintr-un motiv, SES-ul trebuie oprit (switch off), operatorul trebuie să parcurgă înainte de oprireo procedura de “log-out”.

Dacă stația nu va fi folosită pentru o perioadă mai mare de timp (de exemplu când nava intră în reparații sau când este acostată un timp îndelungat) și operatorul oprește stația, va trebui să parcurgă mai întâi o procedură de log-out.

Operațiunea de log-out anunță NCS-ul că stația respectivă nu mai este operațională pentru un timp mai mare. Această informație este folosită de sistem pentru a preveni trimiterea de mesaje către respectivul SES până când acesta va fi reactivat printr-un log-in. Expeditorii de mesaje către un terminal în log-out vor fi anunțați că mesajele lor nu pot fi livrate.

Dacă nu se face log-out înainte de a opri stația, în baza de date a NCS-ului acel SES apare în continuare ca activ. Sistemul încearcă să-i livreze mesaje, eventual sistează încercările. Acest lucru poate duce la pierderea mesajelor și uneori expeditorul poate fi taxat pentru aceste încercări repetate de către CES-ul prin care se transmite.

Sistemul INMARSAT C folosește Canalul Comun de Semnalizare pentru alertare. Acest lucru face ca informația de primejdie să fie transmisă într-un timp mai scurt, spre deosebire de transmisiile de rutină în tehnica Store and Forward care necesită 2 – 6 minute până la sosirea la destinație.

Prioritatea de primejdie asigură o tratare specială a mesajului la CES pentru a fi transmis către un RCC asociat. RCC-urile sunt capabile să organizeze operațiunile de căutare și salvare ca răspuns la alerta de primejdie de la SES. Mai mult, multe RCC-uri sunt echipate cu terminale INMARSAT astfel că acestea pot să comunice direct cu alte RCC-uri și cu navele din vecinatatea incidentului.

Informațiile conținute în alertă de primejdie pot fi updatate și manual din tastatura echipamentului. Totuși majoritatea sistemelor actuale asigură o updatare automată datorită interfațării directe cu un receptor de navigație electronică integrat (GPS, Loran-C, etc.).

Dacă nava se află într-o situație gravă, de pericol iminent se poate folosi, alături și de alte echipamente GMDSS, stația INMARSAT C pentru a transmite o alertă. Mesajul va fi dirijat (routat) automat printr-un CES la un RCC asociat.

Terminalul INMARSAT C permite operatorului să trimită două tipuri diferite de apeluri (alerte) de primejdie: o alertare rapidă, folosind butonul de primejdie și o alertare detaliată folosind meniul de primejdie al terminalului. În acest ultim caz urmează să se transmită un mesaj detaliat care se poate edita cu facilitățile editorului de text al terminalului.

Inițial se poate transmite o alertare scurtă, rapidă și dacă există timp suficient se va transmite mai departe o alertare detaliată. Se recomandă transmiterea detaliată (distress editat) deoarece permite transmiterea unor informații concrete referitoare la circumstanțele în care s-a produs incidentul.

Alerta de primejdie poate fi inițiată chiar dacă SES este angajat în transmiterea sau recepționarea unui mesaj. Comunicațiile de rutină vor fi abandonate automat și va fi transmisă alerta de primejdie.

Unele SES-uri vor transmite alerta de primejdie către un CES preferat (stocat în generatorul mesajului de primejdie) sau dacă o astfel de opțiune nu există, către cel mai recent CES cu care nava s-a aflat în legătură.

Alte tipuri de stații cer operatorului să selecteze CES-ul la care se dorește să ajungă mesajul de primejdie. Este de preferință ca acesta să fie cel mai apropiat de locul incidentului.

Dacă CES-ul nu este specificat de către operator alerta va fi rutată direct către NCS și RCC-ul asociat.

Atunci când se transmite o alertă de primejdie nu sunt necesare informații de adresă și CES-ul va ruta automat orice apel cu prioritate de primejdie prin linii dedicate către un RCC.

Terminalele INMARSAT C sunt interfațate cu echipamentele de navigație prin satelit ale navei pentru a furniza o poziție corectă, actualizată, în cazul transmisiilor de primejdie. În multe situații consola GMDSS are chiar un GPS propriu sau chiar la unele echipamente mai performante există un receptor GPS încorporat în terminalele INMARSAT C.

La navele la care această interfațare nu se realizează (datorită unei defecțiuni de exemplu), este foarte important ca poziția navei, cursul și viteza să fie introduse manual la un interval de maxim 4 ore (se sugerează chiar introducerea la fiecare oră).

Introducerea regulată a informațiilor de poziție este vitală pentru INMARSAT C pentru a asigura o recepționare corectă a informațiilor EGC pentru zona fixată. Altfel terminalul va începe să recepționeze informații EGC care nu sunt specifice zonei în care se află nava și de aici toate inconvenientele (consum de hârtie, pierderea informațiilor esențiale etc .).

Suplimentar față de facilitățile de primejdie și recepționarea automată de MSI – Maritime Safety Information (prin EGC SAFETY NET) un terminal INMARSAT C permite transmiterea și recepționarea de mesaje comerciale, de rutină în tehnica store and forward către:

terminale Telex conectate la rețeaua internațională telex (prin CES)

terminale Fax conectate la rețeaua internațională de telefonie

Trebuie reținut că sistemul permite doar transmiterea de la navă la uscat (semifax).Un terminal fax nu poate transmite direct la navă. Pentru acest lucru trebuie trimis fax-ul la birouri speciale unde mesajul este reconvertit și transmis în tehnica store and forward către nave ; deci în mod direct numai navele pot trimite un fax la uscat nu și invers.

computere legate la o rețeaua PSTN (Rețeaua publică de telefonie cu comutație) sau PSDN (Rețeaua publică de date cu comutație)

Pentru transmisii de date atât SES-ul cât și computerele de destinație trebuie echipate cu un hardware și un software adecvat.

orice terminal INMARSAT care acceptă transmisii Telex (Std A, B, C) sau transmisii de date (A, B, C, M)

e-mail

Dacă nava este înregistrată cu un cont de e-mail și are acces prin INMARSAT la Internet se poate face schimb de mesaje sau schimb de fișiere electronice cu oricine din lume conectat printr-un calculator la Internet. Trebuie precizat că pentru transmiterea de la uscat la nava expeditorul trebuie să folosească un ISP (Furnizor de servicii Internet) specificat de fiecare CES în parte.

SISTEMUL EGC (Apel Către Grupuri Lărgite de utilizatori)

Rețeaua INMARSAT oferă posibilitatea ca printr-un sistem numit pe scurt EGC, organizațiile de la țărm (cunoscute ca furnizori de informații), să difuzeze mesaje simultan către mai multe stații de navă oriunde și oricând. Așanumitele servicii EGC dezvoltate de INMARSAT permit accesul la un serviciu unic, global și automat capabil să adreseze informații către grupe predeterminate de nave în zone geografice fixe sau variabile.

Prin EGC navele au acces la diferite avize (warnings), prognoze (forecast), alertare, retransmisie de la uscat la nave (shore-to-ship-relay), știri și alte informații necesare. În afara de acoperirea în zonele oceanice îndepărtate, sistemul EGC poate oferi servicii automate în apele costiere acolo unde nu este disponibil serviciul NAVTEX. O caracteristică specială a acestui sistem este aceea că permite direcționarea unui mesaj spre o anume zonă geografică dorită. Zona aceasta poate fi definită ca NAVAREA sau METAREA (aceleași zone ca la NAVTEX) sau chiar poate fi definită în mod particular. Această caracteristică a sistemului EGC este utilă pentru avize de furtună, avize meteo localizate, alertare uscat – nave (alertare shore-to-ship) și alte situații în care nu ar fi potrivită alertarea tuturor navelor [27], [38].

Sunt disponibile două tipuri de servicii EGCși anume:

EGC SafetyNET

Acest serviciu permite unor furnizori de informații (provideri) autorizați de IMO să difuzeze informații de Siguranță Maritimă (MSI) de la uscat la nave (shore-to-ship).

Furnizori de informații autorizați pot fi

– oficii hidrografice, pentru avize de navigație (navigational warnings),

– oficii meteorologice, pentru avize de furtună și prognoze (weather warnings and forecasts),

– RCC-uri (Centre de Coordonare a Salvării), pentru retransmiterea alertelor de primejdie shore-to-ship, pentru comunicații SAR și alte informații urgente importante.

EGC FleetNET

Serviciul EGC FleetNET permite unui furnizor de informații (Information Provider) cum ar fi o companie de navigație sau agenție guvernamentală, să difuzeze informații de companie (circulare, ordine, știri), informații guvernamentale, etc. către mai multe SES-uri, totul într-un circuit închis, comercial.

Utilizatori ai unui astfel de serviciu pot fi

– proprietarii navelor (shipowners), pentru difuzarea de informații comerciale (fleet) sau de companie (de exemplu circulare interne),

– servicii de știri pe bază de abonament, pentru difuzarea unor buletine de știri

– agenții guvernamentale, pentru transmiterea de mesaje de interes național, guvernamental, ale navelor respective.

Deoarece EGC FleetNET este un serviciu comercial (spre deosebire de EGC SafetyNET), pentru a-l utiliza, SES-ul trebuie să aibă alocat și activat (memorat) un cod suplimentar numit ENID-EGC (Număr de Identificare în Rețeaua EGC).

ASPECTE GENERALE PRIVIND COMUNICAȚIILE PRIN SATELIT

ORIGINEA COMUNICAȚIILOR PRIN SATELIT

Majoritatea autorilor îl creditează pe celebrul scriitor SF britanic Arthur C. Clarke ca fiind cel care a avut primul ideea originală a unui satelit de comunicațiii sincron. Acesta în “Odiseea Spatiala 2001” a imaginat și a anticipat că un satelit având o orbita circulară ecuatorială cu o rază de 42.242 km rotindu-se sincron cu pământul (rămânând deasupra aceluiași loc) poate recepționa și retransmite semnale pe o zonă foarte largă. Trei sateliți plasați la 120° pot acoperi aproape toata suprafața globului; un mesaj trimis către un satelit poate fi retransmis între sateliți, și poate asigura comunicații sigure între oricare două puncte de pe glob. Potrivită pentru o lucrare de ficțiune, ideea lui Arthur C. Clarke și-a depășit timpul. Această idee nu a putut fi pusă în practică până când fosta URSS a lansat la 4 octombrie 1957 cu o rachetă foarte puternică satelitul SPUTNIK I, (deși pe orbita joasă); mai târziu, în 1963, s-au putut realiza orbite geosincrone [10], [39].

Tehnologia prin satelit a adus o îmbunătățire semnificativă a siguranței și acurateței comunicațiilor aeriene și maritime ca și în radionavigație. Organizația Internațională de Telecomunicații prin Satelit INTELSAT prin numeroșii săi sateliți reprezintă un nume aproape sinonim cu cel al comunicațiilor prin satelit. Această rețea folosește sateliți cu orbită geostaționară, plasați la o altitudine de 35.870 km față de suprafața pământului, foarte aproape de cea calculată și anticipată de Arthur C. Clarke încă din 1945. Aproape similară o altă rețea de comunicații asigurată de Organizația Internațională de Comunicații Maritime prin Satelit INMARSAT, a schimbat radical lumea comunicațiilor maritime [40].

Într-o dezvoltare explozivă aceste tehnologii implică foarte multe discipline de la construcția sateliților la plasarea și menținerea lor pe orbită și exploatarea lor. Aspecte de mecanică orbitală (lansare și menținere pe traiectorie), tehnologii de microunde, sisteme de telealimentare, sisteme de comunicații, antene speciale, exploatarea unui spectru de frecvență limitat sunt doar câteva din problemele ce trebuie rezolvate.

Principalele aspecte legate de sistemul de comunicații care sunt folosite și în INMARSAT sunt tratate în continuare.

DESCRIEREA SISTEMULUI DE COMUNICAȚII

În proiectarea sistemului de comunicații prin satelit legătura descendentă (downlink) de la satelit la stațiile terestre (earth station) este partea cea mai critică și limitează capacitatea transponderelor. Transmițătoarele de la bordul satelitului au o putere limitată și stațiile terestre sunt la cel puțin 36.000 km depărtare, astfel că semnalul recepționat va avea un nivel de putere foarte redus, rareori depășind 10-10 W. Semnalul foarte mic, pentru a putea fi prelucrat trebuie să depășească nivelul de zgomot de la recepție cu 5 până la 25 dB, depinzând de lățimea de bandă a semnalului transmis și de schema de modulație folosită. Folosind transmițătoare cu puteri mici, trebuie utilizate receptoare cu bandă îngusta pentru a rămâne la un raport acceptabil S/N.

Mărind puterea transmițătoarelor și alegând sateliți cu antene direcționale putem folosi benzi mai largi, mărind în acest fel capacitatea satelitului.

Legătura ascendentă (uplink-ul) nu este limitată de puterea emițătoarelor care se află la sol cu posibilități mai puțin restrânse.

Tendința în sateliții de mare capacitate este să se reutilizeze benzile disponibile de frecvență prin introducerea fasciculelor direcționale (spatial frequency reuse) și polarizarea ortogonală (polarization frequency reuse).

Este posibil să se conserve banda uplink-ului folosind diverse tehnici de modulație atât la uplink cât și la downlink.

Benzile de frecvență folosite curent pentru majoritatea serviciilor sunt 6/4 GHz și 14/11 GHz. Datorită problemelor de propagare (în zonele ploioase) banda 14/11 GHz (Ku) este însă mai puțin populară decât banda 6/4 GHz (C). Banda 6/4 GHz oferă mai puține probleme de propagare și componentele în această bandă sunt mai accesibile. De asemenea zgomotul spațial este mai mic la 4 GHz deci este posibil să se construiască sisteme de recepție cu temperaturi de zgomot mai mici în banda 6/4 decât în 14/11.

Concluzia este că banda 6/4 GHz este mai accesibilă (populară) în sistemele comerciale. Această bandă este folosită și în INMARSAT.

Se folosesc frecvențe diferite la legătura ascendentă (uplink) față de descendent (downlink) deoarece emițătoarele satelitului generează semnale care pot bloca receptoarele în cazul când s-ar partaja aceeași frecvență. Frecvențele mai mari sunt pentru uplink, cele mai mici pentru downlink [32].

Accesul se face pe benzi (500 MHz) împărțite într-un număr de canale de lățime 36, 40 MHz. Sistemul de comunicație are multe transpondere, unele dintre acestea fiind rezerve (redundanță). Deoarece elementele active de amplificare sunt neliniare, atunci când prin același emițător se transmit mai multe purtătoare simultan, apar probleme de intermodulație care trebuiesc luate în calcul. Pentru reducerea acestor efecte transponderele pot fi alese de banda îngustă și în acest caz pentru a menține o capacitate adecvată se ajunge la mărirea numărului de transpondere.

Alegerea benzii transponderelor depinde de asemenea de natura semnlelor transmise prin satelit și de tehnica de acces multiplu folosită [40].

ANTENELE SATELIȚILOR. EXTINDEREA CAPACITĂȚII SATELIȚILOR

Capacitatea în număr total de canale a sateliților care utilizează banda de 500 MHz la 6/4 GHz poate fi crescută dacă banda disponibilă se lărgește (limitat) sau se reutilizează.

Pentru reutilizarea frecvențelor există două posibilități:

– se folosesc câteva fascicole direcționate metoda numită spatial frequency reuse sau spatial beam separation (aceeași bandă de frecvență este utilizată pentru transmisia și recepția către regiuni geografice diferite la suprafața pământului),

– polarizarea ortogonală la aceeași frecvență numită și polarization frequency reuse sau orthogonal polarization.

Spatial beam separation: La sateliții actuali aproape s-a extins modul de lucru cu fascicole de diverse dimensiuni fixe sau dirijate. Pentru transmisiile FM este necesar să ținem interferența între fascicole sub–25 dB. La transmisiile digitale, poate fi tolerat un nivel ridicat de interferențe, pâna la–17 dB.

La INTERSAT de exemplu, sateliții sunt aleși astfel încât să asigure un mod de lucru est-vest localizând fiecare satelit deasupra unui ocean. În felul acesta se asigură o separare unghiulara de aprox. 10° și zone acoperite de aprox. 5° deschidere.

Combinând tehnica dirijării fascicolelor (switched beam) cu TDMA pentru canalul de comunicații se poate asigura transmiterea unor EIRP superioare (Effective Isotropically Radiated Power – Puterea Efectivă Radiată Izotrop).

Orthogonal polarization frequency reuse: Se folosesc fascicole generate cu polarizare diferită. De exemplu, în sistemele INTELSAT 6/4 Ghz cele două zone folosesc fascicole cu polarizare circulară dreapta (RHC). Acest procedeu necesită cerințe foarte stricte asupra antenei, care trebuie sa mențină o separație între cele două polarizări de cel puțin 25 dB pe toată zona în ambele fascicole. O antena este folosită pentru emisie de la satelit (downlink) pe 4 GHz iar a doua antenă pentru recepție pe 6 GHz (uplink) [36].

CÂTEVA ASPECTE PRIVIND PROIECTAREA SISTEMELOR DE COMUNICAȚII PRIN SATELIT

Proiectarea sistemelor de comunicații prin satelit este un proces complex, implicând un anumit compromis între mulți factori pentru a obține un raport maxim performanțe/ costuri. Totuși există câțiva factori dominanți în cazul sateliților geostaționari printre care:

-greutatea satelitului, limitată de costurile lansării

-alimentarea de cc care se poate genera la bord, limitată de numărul de panouri solare

-benzile de frecvență alocate pentru comunicații prin satelit

-dimensiunile maxime ale antenelor satelitului și ale antenelor stațiilor de sol, direct responsabilă de nivelul semnalului recepționat la sol

-tehnica de acces multiplu folosită pentru a partaja capacitatea de comunicație între mai multe stații de sol [10], [41], [42].

Este evident că datorită multor limitări nivelul semnalului maxim disponibil la sol este foarte mic necesitând tehnici speciale de prelucrare. Cel mai important criteriu de performanță este raportul S/N în canalul de informație. Acesta depinde de mai mulți factori cum ar fi raportul C/N (carrier to noise) al semnalului RF (Radio Frequency) sau IF (Intermediate Frequency) în receptor, tipul modulației folosite, lărgimea de bandă a canalului de bază și de IF.

Trebuie ca raportul Semnal/Zgomot (S/N) în banda de bază să fie mai mare decât raportul Purtătoare/ Zgomot (C/N) în blocurile de frecvență intermediară.

CALCULUL PUTERII RECEPȚIONATE ÎNTR-O LEGĂTURĂ RADIO

Calculul puterii recepționate de către o stație de sol de la un satelit este fundamentală pentru înțelegerea comunicațiilor prin satelit. În teoria transmisiilor acest calcul se bazează în general pe două metode: utilizarea conceptului de densitate de putere sau folosind direct ecuația transmisiei a lui Friis.

Considerând o sursă de emisie de putere Pt care radiază izotrop, densitatea de putere W care străbate suprafața sferei de rază R este dată de relația 2.1 [39], [40], [43].

(2.1)

Antena cu apertura A

Sursă izotropă

de putere Pt

Fig.23 Puterea recepționată într-o legătură radio

În figura 23 o sursă radiază izotrop puterea Pt iar antena are o apertură (suprafață, deschidere) A.

În practică se folosesc antene directive cu câstigul Gt iar (2.1) se poate rescrie astfel:

(2.2)

unde EIRP este Puterea Efectivă Radiată Izotrop (Effective Isotropically Radiated Power).

Cu o antenă de recepție de apertură A se poate colecta o putere Pr = W∙A. Luând în calcul unele pierderi caracteristice antenei de recepție se va considera o apertură efectivă Ae (mai mică decât A), deci :

(2.3)

Câstigul Gr pentru o antenă de recepție [39] este dat de relația:

(2.4)

Înlocuind Ae din (2.4) in (2.3) rezultă:

(2.5)

Relația 2.5 este cunoscută și ca relația lui Friis, esențială în calculul puterii recepționate în orice legătură radio la distanța R de emițător. Inversul termenului este cunoscut ca pierdere a căii de transmisie (path loss), în sensul că reprezintă puterea absorbită pe traseul sursă (satelit)-receptor.

În baza relațiile anterioare rezultă:

(2.6)

Folosind exprimarea în dB se obține:

Pr = EIRP + Gr – Lp (dB) (2.7)

sau mai general:

Pr = EIRP + Gr – Lta – Lp – La – Lra (dB) (2.8)

unde La, Lp, Lta și Lra sunt atenuarea în atmosferă, pierderile pe calea de propagare, pierderile asociate cu antena de transmisie și respectiv pierderile asociate cu antena de recepție.

ZGOMOTUL TERMIC

În comunicațiile prin satelit se lucrează cu semnale slabe datorită distanțelor foarte mari implicate. Trebuie să reducem zgomotul la recepție cât mai mult pentru a menține raportul C/N (carrier to noise) cât mai bun și deci o calitate înaltă a comunicațiilor.

Acest lucru se realizează prin fixarea benzii receptorului, uzual în etajele amplificatoare de IF (Frecvență Intermediară), suficient de largă pentru a permite semnalului (purtatoarea și benzile laterale) să treacă fără restricții ținând puterea zgomotului la valori minim posibile.

Temperatura de zgomot este un concept util atunci când vorbim de recepția prin satelit pentru că ne dă o cale prin care putem evalua cât zgomot termic este generat de blocurile funcționale din receptor.

Un al doilea obiectiv este legat de proiectarea sistemelor de recepție astfel încât să se mențină temperatura de zgomot cât mai jos (chiar se folosește răcirea fizică a etajelor finale).

În teorie se lucrează cu o sursă de zgomot echivalentă la intrarea unui receptor fără pierderi, înlocuind antena, care ar da aceeași putere de zgomot la ieșirea receptorului real. Daca se consideră G câștigul de ansamblu al blocurilor începând cu intrarea RF (Radio Frecvență) până la intrarea în demodulator și banda lor redusă B atunci puterea zgomotului N la intrarea demodulatorului este:

(2.9)

unde k este constanta Boltzmann iar Ts este temperatura sursei de zgomot echivalentă.

Din relația 2.9 rezultă că puterea zgomotului este mai mică dacă se micșorează banda receptorului și temperatura de zgomot.

Dacă antena de recepție furnizează un semnal cu puterea Pr la intrarea secțiunii de RF atunci puterea semnalului la intrarea în demodulator este Pr∙G. Aceasta reprezintă puterea conținută în purtătoare și în benzile laterale după amplificare și schimbarea de frecvență.

Raportul purtătoare/zgomot la demodulator este:

(2.10)

Relația 2.10 permite o evaluare mai simplă și globală prin înlocuirea multiplelor surse de zgomot din receptor cu o singură sursă având temperatura de zgomot Ts.

SISTEME DE COMUNICAȚII PRIN SATELIT FOLOSIND STAȚII DE SOL DE MICI DIMENSIUNI (SMALL EARTH STATIONS)

Daca la stațiile mari am posibilitatea de a folosi antene de mari dimensiuni și tehnici mai scumpe pentru a îmbunătăți raportul S/N și în final calitatea semnalului, există aplicații unde dimensiunile unei instalații de recepție sunt limitate și chiar costul unei astfel de instalații nu trebuie să fie prea mare (comunicații maritime INMARSAT, recepție TV satelit, etc.).

În astfel de aplicații de multe ori nici nu se dorește accesul la mai multe canale de comunicații (la maritim: unul sau două canale de telefonie, etc.) iar antena este de dimensiuni mici (nu pot monta pe o nava, iaht, o antenă de dimensiuni foarte mari).

PROIECTAREA UNOR LEGĂTURI PRIN SATELIT DE CAPACITATE MICĂ ( LOW CAPACITY LINKS)

Singura metodă pentru îmbunătățirea raportului C/N când EIRP nu se poate mări este micșorarea zgomotului prin reducerea benzii la recepție. Totuși reducerea benzii duce la reducerea capacității de comunicație.

Există multe sisteme de comunicații în care se cere un singur canal de telefonie duplex (bidirecțional) sau de date. Navele și aeronavele au folosit mulți ani benzile HF pentru comunicații vocale, utilizând un singur canal, frecvent, de calitate redusă. Deci din acest motiv faptul că o astfel de instalație de capacitate mică există nu este un mare handicap. Astfel în INMARSAT o instalație de navă nu necesită mai mult de un canal-două de comunicație. Stațiile mobile INMARSAT folosesc antene directive cu un lob îngust, orientate direct către satelit. Acest lucru reduce și el zgomotul la recepție.

De asemenea stațiile de navă lucrează în bandă 1.5/1.6 GHz. Lucrul mai jos în frecvență este un motiv suplimentar de reducere a zgomotului. În aceste echipamente se folosesc amplificatoare FET care dau un zgomot mic iar faptul că frecvențele de lucru sunt mai mici tehnologia este mai ușor de realizat și reproductibilitatea în serie micșorează prețurile de cost (în banda L, unde lucrează sistemele maritime, se pot folosi amplificatoare tranzistorizate cu costuri mai mici decât componentele necesare la frecvențe mai mari).

MODULAȚIA ȘI TEHNICI DE ACCES MULTIPLU

Comunicațiile prin satelit manipulează telefonie, semnale de televiziune (TV), date etc. Echipamentele de la bordul satelitului retransmite multe semnale de la o singură stație separat de cele de la o altă stație. Multiplexarea este un proces de separare a canalelelor transmise de către o singură stație. Această separare este necesară pentru a evita interferențele. În principiu există FDM (Frequency Division Multiplexing) și TDM (Time Division Multiplexing). Teoretic ambele metode pot fi folosite atât cu modulație analogică cât și digitală dar TDM este mai ușor de implementat cu modulația digitală în timp ce FDM este mai convenabilă cu modulația analogică.

FDM este o tehnică în care mai multe semnale de la aceeași stație terestră partajează simultan transponderul satelitului folosind frecvențe diferite.

TDM este o tehnică în care mai multe semnale de la aceeași stație terestră partajează transponderul satelitului folosind-ul pe rând la momente de timp diferite.

Datorită avantajelor modulației digitale și a TDM-ului această tehnică este impusă în prezent. FDM/FM a fost folosită la început, în prezent fiind din ce in ce mai puțin utilizată.

TRANSMISII DIGITALE

Transmisiile digitale se potrivesc natural cu TDM și TDMA. Ambele tehnici permit numai unui semnal la un moment dat să utilizeze transponderul de la bordul satelitului în felul acesta evitând problemele de intermodulație. Formatul de reprezentare a semnalelor digitale folosit uzual în comunicațiile prin satelit este NRZ.

Cea mai populara alegere a tipului de modulație pentru sistemele de comunicații prin satelit este PSK (Phase Shift Keying) cu variantele sale BPSK (Bynary PSK) și în special QPSK (Quadrature PSK). La QPSK fluxul de date transmise fixează faza purtătoarei la una din 4 stări posibile defazate la 90° (quadrature).

Între modulația digitală și codare digitală delimitarea nu este foarte bine definită. Ca metode de codificare se utilizează FEC (Forward Error Correction) atunci când se adaugă biți redundanți fluxului de date pentru a putea detecta erorile la capătul celalalt, la recepție.

Semnalele digitale de la diferite canale sunt întrețesute prin TDM. Intervalul în care un cuvânt digital este trimis se numește frame (cadru). Canalele sunt identificate prin poziția lor în cadru, iar cadrele individuale se identifică prin prezența biților de sincronizare care se repetă după o schemă stabilită.

ACCESUL MULTIPLU. TDMA VERSUS FDMA

Accesul multiplu reprezintă abilitatea unui mare număr de stații terestre de a interconecta simultan legături de voce, date, telex, facsimil, semnale TV prin același satelit și poate fi realizat în mai multe moduri:

– prin partajarea benzii transponderelor în sloturi de frecvență separate FDMA (Frequency Division Multiple Access), o tehnică în care semnale de la diferite stații terestre partajează simultan satelitul sau transponderul folosind diferite frecvențe

– prin partajarea disponibilității transponderelor în sloturi de timp discrete

TDMA (Time Division Multiple Access), o tehnică în care semnale de la diferite stații terestre partajează satelitul sau transponderul folosind-ul la diferite momente de timp

– CDMA (Code Division Multiple Access), o schemă de acces multiplu în care stațiile folosesc modulație spread spectrum și coduri ortogonale pentru a evita interferențele una cu cealaltă. Astfel se partajază transponderele permițând semnalelor codate să se suprapună în timp și frecvență.

FDMA: în cazul modulației analogice (FM – frequency modulation) când mai mult de un semnal partajază transponderele, puterea amplificatoarelor trebuie să fie menținută sub puterea maximă pentru a rămâne în zona de liniaritate și a reduce produsele de intermodulație. Gradul cu care se reduce puterea față de vârf este cunoscut ca “output backoff”; în FDMA se folosește tipic un backoff de 3 până la 7 dB, în funcție de numărul de accesări ale transponderelor. Backoff-ul duce la reducerea raportului C/N (carrier to noise) la stațiile terestre

TDMA: Modulația digitală folosește accesul multiplu cu divizarea timpului (TDMA), în felul acesta transponderul va fi alocat numai unui singur semnal la un moment dat, astfel încât neliniaritatea în amplificatorul de ieșire al transponderului nu are influență, amplificatorul transponderului putându-se folosi și în regiunea neliniară. Cu alte cuvinte acesta poate lucra la putere maximă rezultând un raport mai bun C/N la stațiile terestre.

Stațiile terestre separă semnalele la recepție recunoscând care metoda de codificare este destinată fiecărei stații. Tehnica folosită poate afecta radical numărul total de canale purtate de un singur transponder. Concluzia este ca folosind TDMA pot fi transmise mai multe date decât cu FDMA cu alte cuvinte capacitatea satelitului este mai mare cu TDMA. Când numarul de accesări necesar pe transponder este mai mare TDMA prezintă avantaje. În toate cele trei metode de acces sunt partajate anumite resurse.

Daca proporția alocată fiecărei surse este fixată în avans sistemul se numește cu acces fix (FA – Fixed Access) sau cu acces preasignat (PA – Preasigned Access). Dacă resursele sunt alocate ca urmare a unei modificări a condițiilor de trafic (de exemplu cereri suplimentare la INMARSAT ) se folosește termenul de acces la cerere (DA – Demand Access). În sistemul INMARSAT având de a face cu mai multe stații terestre mobile plasate pe navă acestea vor intra în sistem aleator, la cerere, deci INMARSAT foloseste DA.

Deoarece INMARSAT folosește TDMA se va detalia această metodă. Stațiile terestre transmit pe rând; cum TDMA este un sistem digital, este mai ușor să facă reconfigurări ca urmare a schimbărilor de cereri de trafic. De asemenea imunitatea la zgomot și interferențe este mai bună ca la FDMA și pot exista fără probleme canale de date amestecate cu voce, etc.

Multe din conceptele valabile pentru TDM (Time Division Multiplex) folosite pentru ca mai multe semnale din aceeasi stație să poată partaja transponderul se aplică fără schimbări și la TDMA. În TDM fluxurile de date de la mai multe surse sunt transmise secvențial în sloturile de timp asignate; sloturile sunt organizate în cadre și conțin de asemenea informații de sincronizare. O stație de recepție trebuie pentru început să refacă frecvența purtătoare, apoi să refacă pulsurile ceasului de sincronizare (tact), apoi să identifice startul fiecărui cadru pentru a putea recupera fiecare canal și să-l ruteze către destinația sa corectă. Principala diferență este aceea că TDM vine de la același transmițător, deci clock-ul și purtătoarea nu se schimbă în timp ce în TDMA fiecare cadru conține un număr de diferite transmisii independente.

Transmisiile TDMA sunt organizate în cadre (frames); un cadru conține unul sau mai multe salve de referință pentru sincronizarea rețelei și identificarea cadrului, de asemenea o serie de salve de trafic. Cadrele sunt grupate în supercadre. Una din problemele majore în implementarea TDMA este sincronizarea. Odată realizată această sincronizare ea trebuie menținută dinamic pentru compensarea erorilor date de mișcările satelitului.

La sistemul INMARSAT problemele de acces la cerere (Demand Access) sunt diferite de rețelele terestre. În comunicațiile maritime există un mare număr de stații terestre care sunt mobile (MES, SES) și care au nevoie să trimită și să recepționeze mesaje la intervale neregulate. Rețeaua trebuie să se adapteze și să răspundă la orice stație activă în sistem. Accesul la cerere este o necesitate la acest sistem. Deci INMARSAT este un sistem Demand Access prin definiție.

Sistemul folosește o varietate de tipuri de modulație și moduri de operare. Procedura de acces este diferită pentru fiecare tip.

Daca ne referim la sistemul INMARSAT A vom analiza o cerere de acces pentru un canal de telefonie între SES și CES [33], [37].

Orice stație INMARSAT poate cere un canal în orice moment prin transmiterea unui request burst (salva de cerere) pe un canal de cerere. Acesta este un canal cu acces aleator.

Un CES poate începe procesul prin asignarea unui canal de comunicație către stația de navă (SES); un SES poate începe prin cererea unui canal către un anumit CES.

Request burst (salva de cerere) are 172 biți lungime transmiși la o viteza de 4800 bps folosind BPSK coerentă. Durata salvei ține cel puțin 35,83 ms.

Ca răspuns la cererea stației de navă CES-ul transmite un mesaj de asignare. Acesta foloșeste BPSK la 1200 bps iar cadrul are o lungime de 0,29 s.

INMARSAT folosește ca algoritm de detecție a erorii Bose-Chaudhuri-Hocquenghem (BCH) 63,39 pe 24 biți la canalele de telefonie și BCH 63,57 pe 6 biți la telex. Accesul la cerere cere o investiție suplimentară în sistemul de control spre deosebire de sistemele cu acces preasignat (INTELSAT). Astfel, la INMARSAT se introduc niște stații terestre de coordonare și asignare (NCS).

CODIFICAREA ȘI CORECȚIA ERORILOR

Diferența fundamentală între semnalele analogice și cele digitale este aceea că la transmisiile digitale se pot folosi tehnici de corecție a erorilor.

Codificarea în vederea detecției erorilor este o tehnică prin care se adaugă biți redundanți la fluxul de date astfel încât o eroare în fluxul de date poate fi detectată. Aceasta implică adăugarea unor biți suplimentari (redundanți) la fluxul de date pentru a forma coduri corectoare sau detectoare de eroare. În practică există un raport între numărul de biți redundanți adăugat la biții de informație și numărul total de biți transmiși. Un cuvânt de cod cu n biți în care k biți sunt biți de date este notat ca (n, k).

O categorie importantă de coduri o reprezintă Codurile Bloc Liniare (Linear Block Codes). Acestea sunt coduri în care sunt posibile 2k blocuri de mesaje de k biți, la care se adaugă (n-k) biți redundanți pentru verificarea erorii generați după o anumită regulă.

Forma generală a unui cuvânt în codurile liniare este cea din relația 2.11.

C = D∙G (2.11)

unde D este mesajul de k biți iar G este o matrice generatoare creată pentru verificarea biților pe baza biților de date. Multiplicarea fiind o relație liniară de aici și denumirea acestor tipuri de coduri.

Un subset de coduri liniare o constituie Codurile Ciclice. Acestea au fost proiectate pentru o implementare și o logică de corecție a erorii mai simplă. Codurile pot fi generate folosind regiștri de deplasare, detecția și corecția erorilor putând fi realizată de asemenea cu regiștri și porți logice [44].

Există în prezent un mare număr de Coduri Ciclice Binare.

Cele mai cunoscute sunt Bose-Chaudhuri-Hocquenghem (BCH).

O altă categorie o constituie Codurile Convoluționale: la acestea nu există o corespondență unu la unu între biții de date și biții codului, ieșirea este o convoluție între fluxul de date de intrare și o secvență de biți care reprezintă răspunsul la impulsuri aplicate regiștrilor de deplasare [44] și o rețea de reacție. Informația conținută într-un bit de date este distribuită în mai mulți biți ai cuvântului de cod.

Dupa cum s-a mai menționat există coduri care fac doar detecția erorii și coduri care fac și o corecție a erorii. În cele mai multe situații nu este suficientă detecția, ea trebuie și corectată. Când se folosește un cod de detecție , pentru corecție mai departe este necesară o retransmisie a blocului eronat. Această retransmisie este solicitată pe baza unor semnale ACK și NAK (Acknowledge si No Acknowledge).

Sistemele care fac detecția erorii folosesc Forward Error Correction (FEC). FEC este folosită în legăturile digitale prin satelit pentru a îmbunătății rata erorilor.

În unele sisteme FEC numărul biților redundanți este egal cu numărul de biți de date, rezultând o înjumătățire a ratei pentru canalul de transmisie (rate one-half scheme).

Tehnicile folosite pentru corecția erorilor prin cerere de retransmisie sunt numite ARQ (Automatic Reransmission Request). Acestea sunt larg utilizate în sistemele de transmisie de pachete, când datele sunt transmise în blocuri (datele nu sunt transmise în timp real) și unde rata de transmisie cerută nu este foarte mare. Sistemele ARQ necesită un canal de întoarcere, deci nu sunt sisteme folosite acolo unde am o singură direcție de transmisie a datelor. În acest caz se folosește FEC (televiziunea prin satelit foloseste FEC).

Este clar că FEC asigură o detecție fără retransmiterea datelor. Codurile FEC adaugă biți redundanți de verificare a parității în cuvântul de cod. În general la un cod FEC de două ori mai multe erori sunt detectate decât corectate în timp ce ARQ asigură virtual o transmisie fără erori. Printre avantajele FEC menționăm că se folosește o singură unitate la capătul legăturii (un codec) care extrage codul FEC și face corecțiile necesare. Deoarece mai multe erori pot fi detectate decât corectate, uneori se folosesc scheme virtuale FEC+ARQ.

Codurile Block Liniare reprezintă o clasă de coduri de detecție și corecție a erorii și sunt usor de implementat când cuvintele de cod sunt scurte.

Codarea convoluțională este o tehnică mai puternică decât codarea liniară, asigurând o îmbunătățire a ratei erorilor (aplicații militare), dar realizarea este mai complexă. În INMARSAT se folosește atât codarea BCH cât și convoluțională.

PRELUCRAREA SEMNALELOR ÎN GMDSS

CODURI DE STABILITATE LA ZGOMOT UTILIZATE ÎN GMDSS

Pentru a elimina erorile în sistemele moderne de comunicații sunt folosite coduri de stabilitate la zgomot (noise stability codes), capabile să detecteze și să corecteze erorile.

În GMDSS se folosesc diverse coduri de stabilitate la zgomot care diferă prin structura și numărul erorilor detectate/corectate.

Coduri de Verificare a Parității

Pentru schimbul de date între calculatoare se folosesc coduri simple de verificare a parității (ASCII=7 biți date+1 bit paritate)

Raportul 3:4

În radiocomunicațiile maritime în sistemul Telex se folosește un sistem cu cod redundant pentru detecția și corecția erorii pe 7 biți. Orice simbol este codificat cu un raport 3:4 (numărul de biți {1} este 4 iar {0} este 3) [19], [26], [45].

Coduri Ciclice Bose-Chaudhuri-Hocquenghem (BCH)

Codurile ciclice sunt formate prin multiplicarea unei combinații de bază cu o structură binară (“polinom generator”). Ca rezultat combinația de cod obținută va conține elemente redundante al căror număr depinde de structura polinomială. Codurile ciclice au indicele (n, k), unde k reprezintă numărul de elemente de informație iar (n – k) numărul de elemente de testare. La recepție combinația recepționată va fi împărțită la structura polinomială. Dacă împărțirea se face exact (fără rest) combinația recepționată se consideră că nu are erori. Dacă nu, înseamnă că secvența de cod recepționată are erori [46], [48].

Pentru corecția erorii în codul binar este necesar să se determine poziția elementelor eronate și să se inverseze biții eronați. Pentru determinarea poziției elementelor eronate se generează o structură polinomială specială iar poziția elementului greșit este determinată de forma restului. De exemplu, dacă restul împărțirii este 0, înseamnă că nu am erori. Dacă restul este de exemplu 11 înseamna că este o eroare în a treia poziție (112= 310) [47], [48].

Acest cod de corecție este folosit în radiobaliza EPIRB COSPAS/SARSAT pentru determinarea poziției obiectului în primejdie [47].

Coduri de stabilitate la zgomot în echipamentele DSC

În sistemul DSC pentru detecția erorilor se folosește un cod redundant special pe 10 biți. Primele 7 elemente sunt ale mesajului, în timp ce ultimele 3 elemente sunt pentru testare. Grupul de 3 biți de testare exprimă în digital numărul de elemente {0} din cele 7.

Coduri Convoluționale

Codurile convoluționale rezultă ca urmare a adăugării elementului de test r după fiecare element k de informație așa cum se vede și în figura 24.

k1k2k3…..

k1r1k2r2k3r3…

Fig.24 Codarea Convoluțională [47]

La recepționarea informației după testele de rigoare, decodorul este capabil să detecteze și să determine poziția elementului eronat și să corecteze eroarea.

În echipamentele INMARSAT C se folosește un cod convoluțional cu urmatoarea structură:

Viteza de modulație = 1200 bauds

Viteza de transmisie a datelor = 600 bps

k = 2:1 astfel încât orice element k de informație este însoțit de un element de test r.

ALGORITMI DE PROTECȚIE LA ERORI

Codurile de protecție la erori sunt capabile să îmbunătățească protecția la erori a informației recepționate prin mijloace de corecție automată. Totuși realizarea tehnică a unor astfel de sisteme este destul de complicată (de exemplu la EPIRB se folosește un cod ciclic cu formare polinomiala cu lungime 21). Se spune că un cod de corecție este mai simplu în funcție de realizarea lui tehnică.

Pentru recepționarea corectă a informațiilor se folosesc proceduri speciale și anume se folosesc anumiți algoritmi de corecție.

Algoritmi cu decizie de reacție/cu canal de întoarcere (ARQ-Cerere de Retransmisie Automată)

Pentru detecția erorii se folosește un cod redundant cu ponderare 3:4 (raportul 3:4). Conceptul acestui algoritm este să transmitem informația în pachete de 3 caractere. Combinația de cod se transmite pe un canal direct (forward channel) și la recepție se verifică erorile (verificând raportul 3:4). Când se detectează o eroare (raportul nu mai este păstrat, este alterat) secvența respectivă este eliminată (ștergere) și se trimite o cerere pentru repetarea transmisiei. La recepționare corectă, receptorul face o cerere pentru transmiterea următorului pachet. Semnalele de cerere sunt transmise pe canalul de întoarcere (feedback channel). Aceste sisteme sunt numite sisteme cu decizie de reacție/cu canal de întoarcere (decision feedback); acest mod de transmitere a datelor este indicat prin abrevierea ARQ=Automatic Repetition Request.

Algoritmul este aplicat in Telegrafia cu Imprimare Directa (NBDP – Narrow Band Direct Printing) între două stații TT1 și TT2 pentru comunicații în ambele sensuri (figura 25) [19], [47].

Fig.25 Algoritmul TELEX ARQ [47]

Algoritmi fără canal de întoarcere (FEC-Corecție a Erorii în Avans)

Modul ARQ asigură comunicații duplex punct la punct. Când se dorește transmiterea informației în modul Broadcast (difuzarea simultană la mai mulți receptori) folosirea unui canal de întoarcere este imposibilă. În aceast caz se folosește un alt algoritm numit FEC (Forward Error Correction). În acest mod nu avem un canal de întoarcere, protecția la erori fiind realizată prin dublarea fiecărui caracter din mesajul de transmis.

Se folosește în continuare același cod de detecție a erorii raportul 3:4. La recepționare corectă a unuia din cele două caractere sau ambelor (raport 3:4 respectat și identitate caracter direct și repetat) se tipărește caracterul respectiv. La detectarea unei erori se tipărește simbolul ”*”. În modul FEC este posibilă recepționarea simultană a mesajelor transmise la mai multe receptoare (figura 26).

Acest mod este folosit printre altele în NAVTEX și este modul de lucru obligatoriu în comunicațiile de primejdie când se folosește TELEX-ul.

Fig.26 Algoritmul TELEX FEC [47]

CARACTERISTICI TEHNICE DE BAZĂ ALE ECHIPAMENTELOR GMDSS

În tabelul 3 am sintetizat principalele caracteristici tehnice ale echipamentelor GMDSS, cu o detaliere pentru INMARSAT C în tabelul 4. Puterile minime și maxime sunt cele aprobate de ITU RR pentru domeniul maritim. Viteza de transmisie de date se referă la echipamentele DSC și Telex care însoțesc stațiile radio în aceste benzi de frecvență.

Tab.3 Caracteristici tehnice ale echipamentelor [47]

Tab.4 Caracteristicile de bază ale unui terminal INMARSAT C [47]

O stație INMARSAT C constă din antenna unit, transceiver, signalling unit system cu un buton separat pentru primejdie, un computer specializat cu imprimantă și power unit. În plus stația poate conține o alarmă de la distanță și o imprimantă internă pentru tipărirea mesajelor EGC.

Întrucât ne interesează partea de procesare a semnalului ne vom referi la Transceiver. Acesta este compus din unitatea de sinteză, convertorul/modem, unitatea de procesare și sursa de alimentare și poate fi observat în schema bloc din figura 27 [35], [47].

Fig.27 Schema bloc a unui terminal INMARSAT C [47]

Sintetizatorul de frecvență este digital cu PLL. Oscilatorul pentru frecvență de referință (Master OSC) este controlat cu cristal de cuart și este acordat pe semnalul recepționat.

Primul sintetizator generează frecvența în domeniul 1626,5 – 1646,5 depinzând de canalul de comunicație. Această frecvență este folosită ca purtătoare, care este modulată în unitatea BPSK (BPSK MOD), preamplificată de un amplificator cu două etaje (TX-Driver) și furnizat unității de antenă.

În plus, aceeași frecvență este furnizată primului mixer ca primă frecvență oscilator local (1LO). Al doilea și al treilea oscilator local au frecvențele: 2LO = 80,1 MHz, 3LO = 21,5 MHz. După această triplă conversie spectrul semnalulului recepționat este selectat de un filtru de bandă, acordat pe 100 kHz și furnizat mai departe unui circuit de refacere a purtătoarei (Carrier Recovery Loop) care permite o refacere a frecvenței de 100 kHz cu o stabilitate foarte bună. Aceasta va fi folosită apoi pentru pentru acordul Master Oscilator-ului și demodulare. Circuitul de refacere a purtătoarei asigură demodularea semnalului BPSK, după care se aplică blocului de refacere a datelor (Data Recovery Loop) apoi convertite în format digital se aplică unității de procesare.

În procesor, folosind un algoritm memorat în ROM, se asigură creșterea siguranței informației recepționate, care a fost codată folosind un cod ciclic la emisie. Microprocesorul pe baza programului din ROM controlează întreaga funcționare a transcieverului.

MODULAREA SI DEMODULAREA BPSK

Expresia analitică a unui semnal BPSK este cea din relația 2.12.

s(t) = Ucos (ωt + aπ) = Ucos ωt, a = {0, 1} (2.12)

La fiecare tranziție a semnalului modulator de la o stare la alta, în faza semnalului BPSK se produce un salt de 180°(π).

Obținerea semnalului BPSK este posibilă prin multiplicarea analogică a purtatoarei armonice cu o funcție operator sincronă cu secvența binară modulatoare și care ia valoarea (+1) pentru nivelul logic {1} și valoarea (–1) pentru nivelul logic {0}. Deci o posibilă schemă a unui modulator BPSK s-ar obține printr-o multiplicare a purtatoarei cu (1), așa cum se poate vedea în figura 28 [47], [50].

cos ωt BPSK

{0,1} 1

Fig.28 Modularea BPSK

Pentru estimarea benzii ocupate de semnalul BPSK sepoate face referire la semnalul OOK (ON-OFF Keying). Pe baza acestor considerații rezultă că banda ocupată de semnalul BPSK este egală cu dublul benzii semnalului modulator ca și în cazul semnalului OOK.

Extragerea informației din semnlul BPSK se face cu ajutorul unor demodulatoare sincrone. Semnalul BPSK este trecut printr-un Filtru Trece Banda (FTB) pentru încadrare spectrală apoi este aplicat unui multiplicator împreună cu o purtătoare sincronă de frecvență fp. Rezultatul multiplicării este filtrat FTJ și regenerat cu ajutorul unui trigger. Trebuie remarcat că sincronizarea incorectă a operatorului de demodulare poate conduce la o alterare de fază cu 180° față de faza purtatoarei de referiță de la emisie. Pentru evitarea acestor situații este preferabilă transmisia (sau refacerea în receptor) a unui semnal pilot pentru a garanta astfel sincronizarea corectă a operatorului de demodulare.

O altă metodă în absența semnalului de demodulare ar fi utilizarea modulației discrete de fază diferentială DPSK când nu se va lua în calcul faza absoluta ci defazajul relativ de la un moment la altul [47].

RADIOBALIZA EPIRB

Radiobalizele EPIRB sunt folosite pentru transmiterea automat sau manual a unui semnal de primejdie cu un format standardizat.

Am sintetizat caracteristicile tehnice ale radiobalizelor EPIRB în tabelul 5 [47].

Tab.5 Caracteristicile tehnice pentru radiobalizele EPIRB [47]

Datele transmise de EPIRB reprezintă subiectul unei codări pentru protecție la zgomot. În EPIRB se folosește o reprezentare/codare liniară Manchester. Această codare Manchester permite refacerea și păstrarea sincronizării. Mai departe se utilizează o codare BCH.

SOLUȚIE PENTRU OPTIMIZAREA TRANSFERULUI DE DATE PRIN REȚELE DE SATELIȚI

Rețelele de sateliți s-au extins semnificativ în ultimii ani oferind servicii închiriate care pâna nu demult erau disponibile doar selectiv domeniului militar sau companiilor mari. Putem considera rețeaua actuală de sateliți ca o coloană vertebrală planetară pentru comunicații de date, sateliții actuali fiind proiectați implicit pentru a putea livra cantități imense de date la distanțe mari.

Aplicațiile inginerești, industriale, manifestă o cerere din ce în ce mai crescută pentru transmisii de date la distanțe mari, deseori pentru sisteme controlate de la distanță și cu livrare aproape în timp real.

Fiecare canal/mediu de comunicație introduce o anumită întârziere în comunicațiile la distanță. Spre exemplu liniile terestre de fibră optică introduc de la câteva milisecunde la câteva sute de milisecunde în livrarea pachetelor, în timp ce prin rețelele de sateliți de la sute de milisecunde la câteva secunde.

La ora actuală în rețelele terestre cablate sau wireless cât și prin rețelele de transmisii prin sateliți se folosește foarte mult ATM (Mod de Transfer Asincron). Prin rețelele terestre se transmit diferite volume de date dar întârzierile nu sunt determinate prea mult de mărimea pachetelor în timp ce la transmisiile prin satelit întârzierile sunt strâns legate de mărimea pachetelor.

După cum s-a arătat în acest capitol, comunicațiile prin satelit au impus TDM (Time Division Multiplex), pentru transmisiile digitale această metodă de multiplexare fiind mult mai adecvată. Un canal TDM introduce întârziere maximă egală cu dublul duratei unui cadru (channel time window width). Se cunoaște că în TDM canalul este partajat în sloturi de timp organizate pe cadre [41], [42].

Rețelele de sateliți sunt folosite pentru livrarea de blocuri mari de date cu întârzieri medii. Pachetele transferate sunt mai mari în dimensiune față de sistemele terestre în timp ce transmiterea de pachete mici nu reprezintă o soluție optimă, pachetele mici fiind recepționate cu întârzieri semnificative.

Pentru a livra date de la un echipament către alt echipament prin rețele de sateliți este recomandabil să se împacheteze mai multă informație de la sursă sau să se creeze pachete mai mari de date, astfel de pachete mai mari fiind mai adecvat transmise prin sateliți către echipamentul destinație.

Analizând modul în care sunt procesate și livrate datele într-un buffer de satelit de 4 kocteți am propus o metodă de optimizare a transferului prin protocolul TCP/IP [51], [52]. Mecanismul de transmisie și recepționare printr-un canal TDM introduce aproximativ 260 milisecunde întârziere, pentru situația în care avem un pachet mai mic decât marimea bufferului.

Prin soluția propusă, la pachete mai mici decât mărimea bufferul-ui de 4 kocteți (de exemplu, pachete de 42 octeți trimise cu pauză de 1 secundă între ele) întârzierea obținută este de 260 secunde pentru fiecare pachet. La fiecare cerere de transmisie pachetul este completat cu biți {0} și transmis în primul ciclu TDM.

La transmisia de pachete mari de exemplu 8.000 octeți, întârzierea obținută a fost de 520 milisecunde, pachetul venit de la aceeași sursă completează bufferul de transmisie al satelitului și datele sunt livrate imediat. Restul din pachet va fi livrat în ciclul următor. Fiind necesară umplerea de două ori a bufferului rezultă 2 x 260 ms = 520 ms. Pentru aceeași cantitate de date trimisă în pachete mici (de exemplu 42 octeți) ar fi necesar 8.000/42 x 260 ms = aprox. 50 secunde. Este de preferat completarea cu biți {0} până la umplerea bufferului decât să se aștepte date de la altă sursă, în felul acesta bufferul este ocupat de pachetul sursei noastre.

Dacă se adaugă și o compresie pachetului de 8.000 octeți de 1:2 se obțin 4.000 octeți < 4.096 octeți cât este mărimea bufferului și se poate obține transmisia într-un singu cadru TDM.

Plecând de la aceste observații care concluzionează că este mai eficient să trimitem pachete mari de date în locul mai multor pachete mici am propus optimizarea mărimii pachetelor și am implementat ideea creării unui strat intermediar între stratul Aplicație și stratul TCP/IP față de modelul de referință OSI (Open Systems Interconnection), folosit în protocoalele pentru transmiterea datelor între echipamente de rețea [53], [54], [55].

Acest strat intermediar primește toate cererile de transmisie de date la de un echipament gazdă, calculează valoarea optimă a pachetului, adaugă date în pachetele de transmis și prelucrează pachetele în multiplu de mărimea bufferului de transmisie prin satelit, folosind un algoritm de multiplexare și codare special. Structura sursei este arătată în figura 29, unde apare serviciul sat-tcpip care creează stratul nou (layer) între stratul Aplicație și stratul TCP/IP.

Fig.29 Structura sursei [51]

Noul strat poate compresa datele pentru a reduce mărimea pachetelor care se vor livra destinației sau poate lăsa pachetul necomprimat dacă se încadrează într-o anumită limită. După compresie/nemodificare fiecărui pachet i se adaugă date despre destinație și în final multiplexorul combină pachetele pănă la umplerea bufferului după care se trimite prin satelit. Algoritmul după care se prelucrează datele la sursă este prezentat în figura 30.

Fig.30 Algoritmul de prelucrare a datelor la sursă [51]

La echipamentul destinație datele vor fi recepționate în stratul pereche, care va face decompresia, extragerea, decodare și livrarea pachetelor către serviciile corespondente, așa cum se arată în figura 31.

Fig.31 Structura destinației [51]

La destinație fiecare pachet recepționat de la fiecare port este decomprimat dacă a fost comprimat la sursă sau se lasă așa, se extrag apoi informațiile despre portul destinație și se despart pachetele în demultiplexor, fiind trimis fiecare pachet către aplicația lui corespondentă. Algoritmul de prelucrare a datelor la destinație este prezentat în figura 32.

Fig.32 Algoritmul de prelucrare a datelor la destinație [51]

Pentru a putea implementa acest mecanism am propus redirecționarea tuturor serviciilor TCP/IP către acest strat special nou creat. Acest strat este creat într-un singur serviciu numit sat-tcpip. Acest serviciu va fi folosit pentru livrarea de date prin TCP/IP prin rețelele de date prin sateliți.

Avantajul introducerii unui nou strat (layer) este util în multe arii de activitate care presupun transmisia de pachete mari de date prin satelit: controlul unor procese la distanță, telemedicină, etc. [51].

CONCLUZII

Documentarea realizată este utilă pentru clarificarea unor aspecte privind radiocomunicațiile maritime, informații necesare în pregătirea și perfecționarea operatorilor radio și a permis abordarea optimizării transmisiilor de pachete mari de date folosind protocolul TCP/IP prin satelit, printr-o soluție propusă și verificată.

ANALIZA ȘI SISTEMATIZAREA INSTRUIRII ȘI EVALUĂRII ÎN RADIOCOMUNICAȚIILE MARITIME

STRUCTURA CAPITOLULUI

În acest capitol se face o analiză teoretică a instruirii bazate pe competență și se prezintă o contribuție proprie prin realizarea unui pachet de curs pentru pregătirea operatorilor radio în sistemul GMDSS.

Paragraful 3.2 analizează teoretic concepte de educație, învățare și pregătire, subliniază diferența între educație și pregătire și punctează procesele psiho motorii care intervin în instruirea bazată pe competențe.

În paragraful 3.3 se scot în evidență particularități în pregătirea adulților, domeniile care sunt afectate de un proces de pregătire și ce trebuie să aibă în vedere un instructor.

Paragraful 3.4 abordează planificarea sistematică a unui curs de instruire cu aplicații în radiocomunicații maritime. Pentru dobândirea și evaluarea unor competențe trebuiesc definite obiective specifice și măsurabile.

În paragraful 3.5 se prezintă standardele minime de competență și instrumentele disponibile pentru a putea realiza și implementa un pachet de curs. Se prezintă situația inițială, până la structurarea, realizarea și implementarea unui curs pentru operatorii de radiocomunicații maritime.

Paragraful 3.6 prezintă validarea pachetului de curs creat prin certificarea și recunoașterea internă și internațională.

EDUCAȚIE ȘI PREGĂTIRE (Training)

Educația este o activitate complexă care se realizează printr-un lanț de acțiuni desfășurate în mod conștient, sistematic și organizat, în vederea transformării unui individ într-o personalitate activă și creatoare coresponzătoare condițiilor sociale prezente și de perspectivă.

Învățarea înseamnă însușirea de noi cunoștințe, priceperi și formarea de noi capacități intelectuale.

În cadrul dezvoltării psihice și a formării personalității adultului, prin învățare individul dobândește noi comportamente.

Începând cu deprinderile și priceperile și terminând cu cunoștințele și operațiile intelectuale, toate se dobândesc prin activitatea de învățare [56].

Prin învățare se asimilează informații, se formează gândirea în sfera afectivă și a voinței, se formează sistemul de personalitate.

În învățare sunt implicate multe procese și activități psihice care interacționează și interferează simultan. Într-o anume fază a actului de învățare un anume proces psihic este preponderent. În procesul învățării se pot distinge două etape. În prima etapă se urmarește rezolvarea unei probleme (acum rolul principal îl are gândirea) organizând percepția, atenția, memoria și imaginația iar în a doua etapă se realizeaza fixarea, consolidarea soluției și pe primul loc se situează memorarea inteligentă.

Atenția

Atenția este o condiție a actului de învățare. Ea constă în orientarea și concentrarea activității psihice cognitive asupra unui obiect sau fenomen. Ea asigură o bună receptare senzorială și perceptivă a stimulilor, o înțelegere mai profundă, o memorare mai durabilă, selectarea priceperilor și deprinderilor adecvate. Lipsa atenției duce la omisiuni, erori, confuzie.

Percepția

Percepția se definește ca fiind cunoașterea obiectelor și fenomenelor în integritatea lor și în momentul când ele actioneaza asupra organelor senzoriale. Percepția cuprinde numeroase senzații, fără a se reduce însă la o sumă a acestora, întrucât în percepția, în identificarea și recunoașterea obiectului intervin atât reprezentarile anterioare cât și gândirea și memoria. În percepție sunt implicate atitudini, o stare de pregătire intelectuală, o atitudine afectivă, motivația, interesele.

Memoria

Este funcția psihică fundamentală care face posibilă fixarea, conservarea, recunoașterea și reproducerea. Există o memorie de tip imaginativ asigurând păstrarea și reproducerea reprezentarilor, una verbal – logică referitoare la idei, o memorie afectivă (creând posibilitatea retrăirii unor emoții) și o memorie motorie (făcând posibilă formarea de priceperi și deprinderi) [57]. După durata memorării memoria poate fi de durată foarte scurtă (0,25 – 0,50 secunde), de durată scurtă (memoria de lucru) sau de durată lungă (care este cea mai importantă) întrucât ea poate păstra impresiile ani de zile chiar. Memoria de lungă durată se împarte în memoria episodică, înregistrând toate evenimentele cotidiene și memoria semantică, în care sunt structurate logic toate cunoștințele acumulate mai mult sau mai puțin sistematic [56], [58].

Pentru o învățare eficientă o memorare facilă și temeinică sunt importanți următorii factori: motivația subiectului, scopul memorării (o motivație intrinsecă crește eficiența învățării), cunoașterea efectelor, înțelegerea materialului de învățat, voința, intenția de a ține minte. Un alt factor al conservării cunoștințelor îl constituie repetarea lor [59].

Motivația

Motivația se împarte în: motivația extrinsecă (dorința de afirmare, tendințele normative, ambiția) și motivația intrinsecă (curiozitatea, dorința de a afla cât mai mult). La vârsta adultului motivația intrinsecă este mai importantă.

Învățarea este deci activitatea psihică prin care se dobândesc și se sedimenteaza noi cunoștințe și comportamente, se formează și se dezvoltă personalitatea. În cadrul acestui proces de învățare sunt integrate celelalte funcții și procese psihice (percepția, atenția, memoria, gândirea, motivația, afectivitatea) care interacționează pentru optimizare, pentru o mai mare eficiență.

În implementarea unui curs pentru adulți trebuie luate în considerare următoarele:

– învățarea și executarea

– principalele sfere în care se operează pregătirea

– ceea ce face un bun instructor.

Principiile planului unui curs pot fi considerate pe baza înțelegerii acestor aspecte.

Este important să diferențiem "educația" de "pregătire". În mod normal educația înseamnă pregătirea pentru viață în general (pentru carieră) care implică concepte de învățare, principii și metode de rezolvare a problemelor, etc. pe când pregătirea înseamnă pregătirea pentru o anumită muncă sau o serie de sarcini. Conținutul unui curs de pregătire este mai specializat decât un program educațional. Unele cursuri de pregătire conțin elemente de susținere ce pot fi descrise ca educaționale. Adesea se recurge la acestea în cazul cursurilor mai lungi.

Pregătirea implică ÎNVĂȚAREA planificată să schimbe EXECUTAREA de către OAMENI a ACTIVITĂȚILOR. Relația dintre acești termeni spune chiar mai mult [60].

Adesea se spune că programele de pregătire (training) au drept obiectiv dezvoltarea capacităților cursanților, presupunând că aceștia au mai puține cunoștințe de bază.

Instructorul trebuie să înceapă procesul de planificare a unui program de pregătire deținând cateva idei și informații despre aceste activități.

Activitățile

Sunt alcătuite dintr-un număr de sarcini specifice care trebuie realizate. Numărul sarcinilor, complexitatea și dificultatea lor precum și relația dintre ele variază foarte mult de la o activitate la alta. De asemenea variază și cunoștințele, capacitățile și atitudinile cerute de realizarea activității. Adesea există o marjă în ceea ce privește diferențele acceptabile dintre modurile în care indivizii realizează aceeași activitate. De obicei există sarcini și capacități ce coincid pentru un anumit tip de activitate. Dacă pregătirea înseamnă îmbunatațirea realizării muncii atunci activitatea însăși trebuie sa fie complet înțeleasă.

Oamenii

Când avem de-a face cu adulți îndeplinind aceste activități trebuie să luăm în considerare faptul că ei au deja cunoștințe, capacități și atitudini pentru această muncă. În acest caz, trebuie să acordăm atenție nu numai obiectivelor pregătirii dar și obiectivelor CELUI CE ÎNVAȚĂ.

Executarea

Executarea de către oameni a unor activități înseamnă modul în care ei rezolvă sarcinile ce alcătuiesc respectiva muncă.

Când executarea activității este considerată și sub standarde atunci pregătirea o poate schimba. Această abordare a pregătirii se bazează pe necesitatea de a schimba executarea activității și nu pe alte motive de pregătire precum informarea, motivarea și recompens.

În general există nevoia de schimbare a executarii activității când

– angajatul nu știe cum să-și îndeplinească munca actuală sau o parte a acesteia,

– angajatului i se dau noi sarcini ce necesită noi cunoștințe, capacități sau atitudini.

– angajatului i se încredințează o muncă absolut nouă ce presupune noi cunoștințe, capacități sau atitudini.

Fiecare dintre acestea pot necesita o metodă sau strategie diferită de pregătire sau nici un fel de pregătire.

În general se simte nevoia de pregătire atunci când există discrepanțe între ceea ce se așteaptă să facă angajatul și ceea ce face de fapt și numai dacă aceste discrepanțe pot fi reduse prin învățare.

Învățarea

Cuvântul "învățare” se referă în general la o schimbare de un anumit fel a celui ce învață. Astfel de schimbări sunt adesea clasificate după cum urmează:

– psiho-motorii (capacități fizice și manipulative precum cele cerute în operarea unei stații radio),

– cognitive (capacitatea de a-și reaminti materialul învățat și dezvoltarea capacităților de gândire),

– afective (atitudini, aprecieri/interese).

Învățarea este importantă în executarea reușită a unor activități. Una dintre cele mai importante sarcini ale instructorului este să definească ce obiective de învățare sunt importante pentru îmbunătățirea performanței.

Când învățarea este măsurată putem observa schimbări în activitatea și comportamentul cursanților. Aceasta se poate face prin lucrări scrise, demonstrări ale capacităților, folosirea cunoștințelor în îndeplinirea unei sarcini sau schimbarea atitudinilor.

Scopul pregătirii cursantului trebuie să fie transferarea pregătirii însușite în rezultatul executării.

În planificarea oricărui program de pregătire există o succesiune sistematică a acțiunilor.

Învățarea poate fi descrisă ca o schimbare permanentă și relativă în comportament ce se produce ca un rezultat al inițierii, exercițiului sau operațiilor. Învățarea poate fi pur și simplu o completare (noi informații), poate fi o scădere (dezvățarea de un obicei rău) sau poate fi o modificare (modificarea prin adăugarea de noi cunoștințe). Învățarea ca schimbare, poate fi spre bine sau spre rău. Învățăm/deprindem atât obiceiuri bune cât și rele. Învățarea poate fi conștientă sau inconștientă; mergem la cursuri dar în mod conștient dobândim și stiluri de vorbire și gesturi de la familie și prieteni.

Pentru a facilita învățarea un instructor trebuie să înțeleagă diverșii factori care au legătură cu acest proces.

Motivația

Poate cel mai important factor în procesul de învățare este motivația. Probe experimentale indică faptul că în lipsa motivației se produce o învățare deficitară. Motivația unei persoane nu este și motivația altei persoane. Pentru unii oamenii este interesul de competiție (motivare intrinsecă) pentru alții este recompensa sau pedeapsa anticipată (motivare extrinsecă, cum ar fi bani, atestare) pentru ceilalți este nevoia de recunoaștere a statutului. Până la un anumit punct cu cât motivația extrinsecă este mai puternică cu atât se învață mai mult dar dincolo de un nivel critic poate interveni o stagnare sau chiar un regres (optim motivațional).

Maslow a arătat că satisfacerea nevoilor umane se extinde într-o formă ierarhică. Când o nevoie este satisfacută ea nu mai reprezintă o nevoie și individul este motivat să încerce să își satisfacă urmatorul nivel de nevoi. După ce nevoile de bază sunt satisfacute celelalte nevoi joacă un rol important în motivarea cursantului pentru învățarea propriu-zisă (piramida lui Maslow figura 33) [61].

Fig.33 Piramida lui Maslow (sursa wikipedia [61])

Instructorii trebuie să aibă o înțelegere adecvată a rolurilor pe care "satisfacerea nevoilor" le poate juca în învățarea propriu-zisă, de la problemele de bază ale confortului participantului (lumină, așezare și ventilație) și ale oboselii acestuia (timpul pregătirii) pâna la conștiința nevoii cursanților de a se simți acceptați și respectați de către colegi și instructori. Dacă aceste nevoi sunt satisfăcute în mare masură este foarte probabil ca participanții să încerce să-și satisfacă nevoile de creativitate și de auto-realizare în experiența învățării.

Stimul, reacție și impresionare

În orice caz motivația singură nu va produce învățarea. Trebuie să se acorde atenție respectivului stimul și verificării exactității răspunsului într-o situație profitabilă. Comportamentul răsplătit este perceput și tinde să se repete în condiții similare în viitor pe când comportamentul nerăsplatit tinde sa nu fie perceput. O dată ce observăm sau descoperim lucrurile pe care cursantul le consideră stimulative și compensatorii, atunci este posibil să îi formăm comportamentul prin impulsionarea răspunsului dorit.

Impulsionarea și recompensa sunt întotdeauna aspecte importante ale produsului de învățare. Probele par să indice faptul că învățarea va fi mai eficientă cu cât impulsionarea

va fi mai frecventă și mai promptă. Dacă pe profesor îl intereseaza cursanții în mod autentic, atunci el va căuta moduri active în care să răsplăteasca răspunsurile extraordinare. O remarcă amabilă este o impulsionare sau un compliment sau pur și simplu o acordare de atenție. Succesul este de asemenea un nemaipomenit stimulent, poate cel mai bun. După cum o veche zicală spune: "Un succes atrage altul". În tehnicile de autodescoperire și în învățarea programată succesul este un stimulent intrinsec și o motivare pentru învățare.

Reacția inversă (Feed-back)

Pentru a învăța în mod eficace cel ce învață trebuie să știe dacă a reușit. Aceasta poate fi confirmată de către instructor, de reacțiile colegilor sau de situația însăși (de învățare). Cu cât cel ce învață știe mai multe despre ceea ce face cu atât mai repede va fi capabil să își îmbunatățeasca activitatea. Acesta este principiul important de "feedback" sau de cunoaștere a rezultatelor și posibil cea mai importantă sursă de impulsionare pentru factorul uman.

Pentru ca "Reacția" să fie eficientă aceasta trebuie dată cât mai curând posibil. Dacă cel instruit observă rezultatul există o reacție inversă imediată pentru a corecta și stimula învățarea. În acest sens folosirea unor aplicații de autoevaluare poate contribui la îmbunătățirea procesului de pregătire. Dacă reacția inversă este întârziată atunci este mai dificil pentru cursant să determine care dintre acțiunile sale a dus la un rezultat bun sau slab.

Dacă situația de învățare poate fi aranjată în așa fel încât celui ce învață să i se dea o serie de obiective intermediare și să i se asigure un "feedback" constant și precis în ceea ce privește progresul, aceasta ajută la sporirea la maxim a efectului acestui principiu și ajută la evitarea plictiselii. Studiul de caz, interpretarea de roluri și metodele de discuție sunt ilustrări bune ale învățării prin reacția inversă imediată; ca și simulările, unde rezultatele deciziilor sunt înapoiate participanților imediat, asigură informații utile luării de noi decizii. Cea mai bună metodă de "feedback" este considerată învățarea programată unde stimularea imediată urmează răspunsului participantului la fiecare nou segment de informație.

Participarea și exercițiul

Experimentele dovedesc că cu cât cursantul participă mai mult la situația de învățare cu atât învățarea va fi mai eficientă, mai ales în cazul în care el dobândește o capacitate. Dacă cel care învață nu este numit să răspundă activ atunci vor exista mai puține ocazii de a verifica exactitatea răspunsului și de a asigura reacția inversă ca stimulare și control. Participarea înseamnă de asemenea practică și repetarea actelor pentru a fi învățate, ceea ce este necesar pentru amintirea și transferarea celor invățate în clasă în situații din viața reală.

Cei mai mulți trebuie să repete actele de mai multe ori înainte de a și le aminti. Repetarea trebuie dusă dincolo de prima executare perfectă (principiul "hiper-învățării") pentru a consolida învățarea și pentru a echilibra efectele uitării. Desigur, pot exista anumite intervale la care să se producă repetarea. Exercițiile cu continuare, recapitulările și cursurile recapitulative pot ajuta memoria și transferul [58].

Transferul sau aplicarea cunoștințelor

Din experiență noi știm că învățarea este mai ușoară când îi putem vedea relevanța sau aplicabilitatea în propria noastră situație. Oriunde este posibil ar trebui să existe o relație strânsă între programul de pregătire și munca ce trebuie realizată. Dacă procedurile de menținere au fost predate, ele trebuie sa fie cele folosite în mod curent în companie. În ceea ce privește capacitatea de conducere cele mai bune tehnici de transfer pozitiv par să fie exercițiile simulative, studiul de caz și interpretarea de roluri, considerându-se realiste și adecvate nivelului cursanților.

Efectul opus este demonstrat atunci când cursanții se întorc de la un curs plin de idei numai pentru a fi impiedicați de conducere să încerce noile proceduri învățate. În mod asemănător, dacă principiile diversității democratice a relațiilor umane sunt predate studenților ce se vor întoarce spre o situație autocratică, atunci învățarea va fi inutilă. Dacă nu putem aplica ceea ce învățăm tindem să uităm.

Perceperea

Perceperea este aceea care ne dă capacitatea să observăm lumea ce ni se dezvăluie prin cele cinci simțuri. "Percepem" atunci când

– recunoaștem (obiecte, sunete, gusturi, mirosuri, simțuri),

– distingem (culori, fapte, erori),

– unim (părți într-un întreg, obiecte unul de altul, un principiu cu aplicarea lui),

– selectăm (ceea ce ne interesează sau pe care trebuie să ne concentrăm atenția).

Percepția reprezintă ceea ce ne ajută să folosim cunoștințele într-o situație cu totul diferită de cea în care le-am dobândit. Un instructor se bazează pe percepția celui care învață atunci când aranjează materialul incât să aibă un înțeles pentru cursant și să îi permită să construiască ușor o structură coerentă.

Materialul de instruire poate fi organizat prin

– deplasarea dinspre cunoscut spre necunoscut,

– progresul de la simplu la complex,

– unirea materialului prezentat cu sarcinile cunoscute.

Pentru a influența percepția celorlalți un instructor trebuie să le înțeleagă percepțiile și să asocieze materialul cu înțelegerea acestora. Învățarea nu va fi de nici un folos dacă instructorul nu este realist în discutarea subiectului în raport cu pregătirea și experiența studenților. Dacă învățarea nu este o experiență semnificativă în ceea ce privește nevoile și aspirațiile studenților, ei nu vor învăța eficient și nu vor face efortul de a aplica cunoștințele în realizarea diferitelor sarcini. Subiectul trebuie să fie în raport cu

– pregătirea lor (țeluri, temeri, probleme, satisfacții, nevoi sociale, sanătate, experiență),

– educația lor (nivel de educație, cunoșterea subiectului sau a altora asemănătoare),

– capacitatea lor (capacitatea de învățare, coeficientul și volumul de învățare, capacitatea de a face anumite lucruri, capacitățile fizice).

Există diferențe individuale în ceea ce privește capacitățile cursanților, motivația, experiența anterioară, capacitatea intelectuală, atitudinile și obiceiurile de lucru astfel încât doi indivizi nu vor percepe informațiile în absolut același mod. Metodele auto-instructive precum învățarea programată, pe care cel ce învață o realizează individual, metoda de descoperire sau proiectele individuale sunt astfel valoroase pentru a face ca învățarea să fie individuală și eficientă.

Cu cât înaintam în vârstă procesele nostre de percepție devin din ce în ce mai complicate pentru că primim o cantitate crescândă de informații. Ce se întâmplă cu aceste informații cand le primim? Ele sunt fie însușite, fie uitate depinzând de lucruri precum interesul, necesitatea, utilitatea, etc. Motivația puternică, interesul, participarea (activă) în contextul sarcinilor curente ale cursanților vor acționa în sensul compensării uitării și astfel acești factori ai procesului de învățare vor fi de două ori mai semnificativi.

Rezumatul

Cu cât instructorul va putea aranja mai bine situația de învățare pentru a utiliza aceste principii de învățare cu atât este mai posibil ca individul să învețe. Astfel, un program de pregătire sau o tehnică de predare va fi judecată ca adecvată în masura în care

– întreține participarea activă a celui ce învață,

– face cunoscute cursantului rezultatele încercării sale de îmbunătățire,

– încurajează printr-o bună organizare o integrare semnificativă a experiențelor de învățare pe care cursantul le poate transfera din pregătire în muncă,

– asigură cateva mijloace de stimulare a cursantului,

– încurajează practica și repetarea, când este nevoie,

– motivează cursantul să-și îmbunătățească activitatea,

– ajută cursantul în dorința lui de schimbare.

Învățarea este o activitate continuă și înseamnă schimbare.

PREGĂTIREA ADULȚILOR

DOMENIILE ÎN CARE OPEREAZĂ PREGĂTIREA

Înțeleasă ca o învățare planificată care schimbă modul de executare a unor activități pregătirea/instruirea/trainingul operează asupra următoarelor domenii.

Cunoștințe: Putem preda cunoștințe. Cursantul este ajutat să învețe, să înțeleagă și să-și reamintească fapte, informații și principii.

Capacități: O capacitate este un act fizic sau o acțiune. Exemple sunt folosirea unui echipament radio, răspunsul rapid la o alertă de primejdie. Capacitățile pot fi pregătite/ învățate.

Tehnici: De obicei, o tehnică implică aplicarea cunoștințelor și capacităților. Este un mod de comportare sau gândire. Folosirea radiotelefonului sau manevrarea unei nave sunt exemple de tehnici. Aplicarea tehnicilor poate fi pregătită/învățată.

Atitudini: Atitudinile "nedorite" bazate pe ignoranță pot fi schimbate într-o situație de pregătire. Dacă operatorul radio înțelege și simulează ceea ce se întâmplă într-o situație de primejdie, atât la navă cât și la uscat acțiunile lui viitoare vor fi mult mai responsabile și va avea o mai mare încredere în sistem. În cazul atitudinilor bazate pe alte elemente (teamă, panică într-o situație de primejdie maritimă) situația este mult mai complexă.

Experiență: Aceasta diferă de cele prezentate anterior fiindcă nu poate fi predată în clasă. Este rezultatul practicării cunoștințelor, capacităților și tehnicilor într-o perioadă de timp și într-o serie de situații diferite. Exercițiile practice pe durata cursurilor de pregătire pe simulator și echipamentele reale contribuie la experiența participanților.

CE FACE UN BUN INSTRUCTOR

Există câteva cerințe de bază pe care un instructor trebuie sa le îndeplinească pentru a reuși. Unii instructori pot îndeplini aceste cerințe și multe altele. Pe de altă parte este greu de crezut că o persoană poate activa cu succes ca instructor dacă nu întrunește minimum de specificații de mai jos. El trebuie

a) Să dorească să pregatească/să instruiască. Mai presus de toate instructorul trebuie să vrea să pregătească iar acest lucru să îi facă placere. Entuziasmul este molipsitor și se transmite foarte repede de la instructor la studenți. La fel și lipsa acestuia.

b) Să știe ce instruiește. Instructorul trebuie să cunoască bine domeniul în care predă (subject matter expert). Nu numai că trebuie să cunoască foarte bine subiectul, ci trebuie să cunoască mai mult decât ce se așteaptă de la el. Multe din cunoștințele instructorului și capacitățile acestuia pot să nu fie exprimate în sala de curs dar trebuie să existe pentru a sprijini totul.

c) Să știe cum să instruiască. Trebuie să aibă experiență în tehnicile didactice-să fie cel mai bun operator sau tehnician nu este de ajuns. Există foarte multe tehnici de instruire care sunt folosite în situațiile de pregătire. Fiecare are avantaje și dezavantaje și poate să fie mai eficientă într-o situație decât în alta. Instructorul trebuie să știe să aleagă pe cea corectă și după ce a aleso, să știe să o folosească.

d) Să știe cum învață oamenii. O cercetare amănunțită s-a făcut de-a lungul anilor asupra modului în care învață oamenii și în special în ultimii ani asupra modului în care oamenii dobândesc anumite capacități. Există o serie de obstacole ce actionează ca bariere în calea învățării și există moduri de a depăși și de a face procesul de învățare mai ușor, mai rapid și mai eficient. Instructorul trebuie să cunoască și să folosească mijloacele audio-vizuale.

e) Să aibă personalitatea potrivită. Tehnicile de instruire spun ca un instructor bun este "ferm, cinstit și prietenos" [60], [62], [63].

f) Să fie capabil să comunice. Tehnicile de comunicare pot fi îmbunătățite prin pregătire în timp ce unele defecte nu. Instructorul trebuie să se pună în permanență în locul celui instruit, să vadă problema din perspectiva acestuia, pentru a putea înțelege dificultățile de înțelegere.

g) Să fie flexibil. Trebuie să fie destul de flexibil încât să facă schimbări,adesea în ultimul minut, în program sau în modalitatea de abordare.

Cu toată voința și buna organizare pot apărea împrejurări neprevăzute. În mod natural instructorul vrea să evite schimbările și întreruperile prea dese dar dacă iși amintește că sarcina sa fundamentală este să organizeze procesul de învățare, reacția sa în orice situație de urgență va trebui să fie adecvată [60], [62], [63].

O ABORDARE SISTEMATICĂ A PREGĂTIRII ȘI PLANIFICĂRII CURSULUI

Există câteva modele ce asigură cadrul pentru desfășurarea cursurilor de pregătire.

Un model tradițional de pregătire implică de obicei următoarele faze (figura 34):

Fig.34 Model tradițional al cursului de pregătire

Fiecare fază a pregătirii după modelul anterior implică câteva acțiuni în sistemul de abordare a pregătirii prezentate în tabelul 6.

Tab.6 Etapele pregătirii cursului [60]

Un alt mod de a concepe un model de pregătire este de a o vedea ca pe un proces interdependent și interrelational în care toate cele 6 faze formează subprocese ce sunt interrelaționate și interdependente.

În această abordare a planului programului de pregătire avem de-a face cu un proces dinamic, ciclic în care fiecare fază are multe relații cu celelalte faze și este astfel integrată.

Acest proces necesită îmbunătățiri continue pentru a reactualiza periodic programele de pregătire așa cum se observă în figura 35.

Fig.35 Modelul proceselor pentru un curs de pregătire

În acest punct este utilă o trecere în revistă a metodelor de pregătire. Selectarea metodelor de pregătire este complicată pentru că:

– există multe metode dintre care să alegem, cu diferite modalități de folosire, cu avantaje și limitări,

– aceeași metodă îndeplinește un număr de obiective (același obiectiv poate necesita un numar de metode diferite),

– există multe variabile ce influențează folosirea metodelor celor mai potrivite în fiecare situație.

Rar va exista o metodă care sa fie preconcepută și cea mai bună. Pentru a planifica sesiunile de pregătire trebuie să știm care sunt metodele dintre care să alegem și variabilele ce influențează alegerea.

Toate simțurile pot fi folosite pentru a învăța. Cu cât folosim mai multe
simțuri cu atât este mai probabil sa înțelegem și să ne amintim. Cercetarile
sugerează că diferite activități ne permit să ne amintim într-o masură diferită.
Ne amintim:

10% din ce citim

20% din ce auzim

30% din ce vedem

50% din ce auzim și vedem

75% din ce spunem

90% din ce spunem și facem

Profesorul vorbind cursanților este probabil cea mai puțin eficientă metodă și totuși este cea mai folosită pentru că necesită o pregătire elementară, simplă.

Fiecare curs de pregătire trebuie împărțit într-o ierarhie de subiecte și obiective ale cursantului. Obiectivul reprezintă rezultatul intenționat al cursului de pregătire sau (ca în multe cazuri) al părților unui curs. Fiecare scop este împărțit într-un număr de obiective specifice, fiecare dintre acestea referindu-se la un comportament observabil ce poate fi evaluat din punct de vedere cantitativ. Îndeplinirea unor obiective specifice indică faptul că scopul a fost atins. Acest lucru este demonstrat de exemplul următor.

SCOP. Studentul va trebui să opereze corect radiotelefonul VHF.

Obiective specifice:

Studentul va

Descrie scopul utilizării radiotelefonului,

Demonstra pornirea și oprirea radiotelefonului,

Demonstra cum se programează pe DW (dual watch),

Demonstra cum se fixează pe 25 W și 1 W (full power și low power),

Descrie limitările în propagare VHF.

Scopurile pregătirii provin din evaluarea nevoilor de pregătire: activitatea, sarcinile acesteia, comparația cu executarea și orice diferență – cel puțin parțial – văzută ca necesitate de pregătire. Cele mai multe nevoi de pregătire apar din probleme legate de executare.

Scopurile pregătirii oferă baza necesară pentru

– planificarea structurii cursurilor,

– determinarea obiectivelor sesiunilor de cursuri,

– hotărârea materialelor și tehnicilor de predare,

– activitatea comună a instructorilor și acordarea unui sprijin reciproc chiar și când predau separat,

– motivarea cursanților permițându-le să înțeleagă motivele pregătirii lor,

– stabilirea criteriilor de apreciere și evaluare,

– căutarea informațiilor relevante necesare evaluării eficacității pregătirii.

Evaluarea se bazează pe obiective specifice de învățare. Dacă studentul poate satisface obiectivele specifice, atunci, scopul general trebuie să fie atins. În exemplul anterior, lista obiectivelor specifice, cuprinde un test cuprinzător al scopului general.

Obiectivele pregătirii descriu în termeni exacți ceea ce trebuie să facă cursantul la sfârșitul pregătirii pentru a arăta că deține cunoștințele, capacitățile, atitudinile dorite.

Obiectivele unei sesiuni trebuie să fie clare, realiste și realizabile. În mod normal ar trebuie scrise și comunicate cursanților potențiali și organizațiilor acestora. Câteva exemple de obiective de pregătire în radiocomunicațiile maritime sunt redate în tabelul 7.

Tab.7 Elaborarea obiectivelor de pregătire

Cateva puncte de reper sunt utile în determinarea realistă a scopurilor și obiectivelor:

i) Care trebuie să fie rezultatul pregătirii ?

Ce trebuie să fi învățat cursanții până la sfârșitul cursului? A învață înseamnă o schimbare de un anumit fel a celui ce învață în următoarele trei direcții, separat sau în combinație:

– Cunoștințe ►Reamintire, înțelegere și interpretare.

– Capacități ►Acțiuni, capacități "umane" analitice, fizice sau interactive.

– Atitudini ►Gradul interesului pentru muncă, dorința de folosire a

cunoștințelor și capacităților, motivația.

Ce trebuie să facă cursanții ca să obțină o pregătire pe care nu o puteau obține înainte? Cu alte cuvinte cum trebuie să schimbe pregătirea, comportamentul, suma cunoștințelor, capacităților și atitudinilor aplicate în sensul îmbunătății performanței cerute.

ii) Evaluarea rezultatului trebuie să fie posibilă.

Trebuie să se evalueze din punct de vedere cantitativ și calitativ, faptul că:

– cunoștințele și capacitățile sau atitudinile s-au schimbat ca rezultat al pregătirii,

– schimbările în cunoștințe, capacități sau atitudini se reflectă în comportamentul practic.

iii) Când trebuie încheiată pregătirea ? Când trebuie comportamentul schimbat să se manifeste în activitate ?

iv) În ce măsură este limitată libertatea de a planifica pregătirea (de a stabili scopuri și obiective) de către:

– buget/resurse,

– timpul disponibil pentru pregătire și pentru evaluarea de dinaintea cursului a necesității de pregătire,

– disponibilitatea instructorilor,

– probleme nou-pregătitoare precum motivația, selectarea, clarificarea, organizarea, autoritatea, etc.,

– timpul cerut pentru determinarea/aplicarea criteriilor de admitere la curs pentru participanți.

Precizarea scopurilor și apoi a obiectivelor este primul pas în dezvoltarea unei strategii de instruire. Obiectivele nu ne spun cum să ajungem acolo ci numai rezultatele pe care le dorim. Ele nu reprezintă o descriere a conținutului unui curs. În planificarea unui curs nu este de ajuns să ne ocupăm doar de expunerea și conținutul acestuia (deși este cea mai obișnuită practică). Cel ce proiectează cursul trebuie să specifice atât obiectivele, metodele de predare și formele de evaluare cât și conținutul. Toate acestea se influentează reciproc. Astfel, modelul planului cursului le indică a fi în corelație.

Pe langă constrângerile inerente scopurilor cursului, există multe alte constrângeri în cadrul cărora trebuie să funcționeze planul cursului. Ele pot afecta fiecare comportament al modelului și necesitatea de a identifica trebuie luată în considerare atunci când se apreciază fiecare componentă.

Cel ce proiectează cursul trebuie să țină cont de mediul în care se va desfășura cursul. Acesta este arătat în model cuprinzând resurse, costuri, atitudini și capacități strategice. Resursele sunt cele deja existente sau cele potențiale pentru curs, pe când costurile se aplică fiecarui fond pe care cursul îl va solicita. Atitudinile se referă la oamenii ce vor fi implicați sau vor fi afectați de curs (cursanții și instructorii lor, alți instructori de la această secție sau de la alta). Strategia poate fi cea din cadrul instituției, cea locală sau a unei comunități mai mari sau chiar a Guvernului.

În cele din urmă putem verifica dacă cursul este planificat în așa fel încât sa fie atinse scopurile; este necesar să îl evaluăm. Pentru a fi posibil acest lucru este important să construim proceduri de evaluare în planul cursului așa cum se indică în model și să efectuăm evaluarea la timpul potrivit.

Întrebările de care trebuie să se țină cont în planificarea unui curs sunt

1. Există un motiv temeinic pentru care a fost oferit acest curs?

Este cerut de guvern sau vreo altă agenție?

Este suficientă cererea? Este rentabil?

2. Care sunt caracteristicile posibile ale potențialilor cursanți?

Ce capacități/interese este probabil să posede cursanții?

Ce experiență/educație precedentă este necesară?

3. Sunt clare și logice scopurile și obiectivele?

Sunt destul de bine specificate?

Cum ar trebui formulate?

4. Sunt potrivite conținutul și desfășurarea cursului?

Este destul de cuprinzător conținutul?

Există lipsuri?

Este potrivit nivelul de dificultate?

Este logică desfășurarea/succesiunea?

Principiile învățării

Pregătirea ca orice proces de educație își îndeplinește rolul prin crearea de situații care sunt favorabile învățării și în care de fapt are loc învățarea. Principiile învățării nu se realizează numai prin modele de învățare. Motivația pentru a învăța depinde de o serie de alte variabile precum competiția dintre munca prezentă și cea viitoare a participanților, propria "motivație de împlinire" sau stimularea oferită de mediu.

În orice caz metodele folosite în predare și pregătire pot influența motivația de a învăța și de aceea trebuie examinate și aplicate ținând seama de acest lucru.

Câteva exemple selectate ale relației dintre principiile de învățare și metodele de predare trebuie discutate.

Motivația:

Motivația de a învăța este intensificată dacă prezentarea materialului este interesantă, dacă scoate în evidență aplicabilitatea și dacă aplicarea are beneficii. Într-o anumită măsură, aceasta poate fi obținută prin orice metodă, incluzând o lectură temeinică; multe metode participative se ocupă de aplicarea cunoștințelor teoretice în situații reale. Diferitele moduri în care pot fi combinate și ordonate pot fi adăugate la plăcerea învățării și pot ajuta la reducerea oboselii participanților.

Implicarea activă:

Cu cât participanții se implică mai mult cu atât motivația este mai puternică, cu atât participanții rețin mai mult și cu atât sunt mai bine pregătiți să aplice ceea ce au învățat.

O metodă de una singură deși este considerată ca foarte participativă nu asigură implicarea deplină a tuturor persoanelor. Implicarea depinde de organizarea pregătirii studiului de caz, de stilul de conducere și de alți factori. Participanții pot fi pasivi dacă ei consideră că materialul este de proastă calitate sau că activitatea profesorului este inadecvată.

Abordarea individuală:

Programele de pregătire trebuie să țină cont de faptul că indivizii au capacități diferite și învață într-un ritm diferit (acest lucru nu trebuie confundat cu inteligența), au stiluri personale de studiu și de aplicare și trebuie supuși controlului individual al activității. Întregul plan al cursului și metodele de predare trebuie să asigure astfel nu numai munca pe grupe și echipe ci și posibilitatea lecturii, gândirii, exersării și aplicării cunoștințelor individuale.

Ordonarea și structurarea:

Unele metode sunt mai potrivite decât altele pentru introducerea de noi subiecte și idei, pentru ordonarea lor corectă sau pentru explicarea unui capitol complex. De aceea în unele situații, sarcinile de lecturare sau citire pot fi cea mai potrivită metodă.

Reacția inversă (Feedback):

Este nevoie de diferite tipuri de reacție inversă din partea participanților:

– reacția inversă în ceea ce privește comportamentul și competența participanților (așa cum sunt văzute de către colegi, de instructor și de cursantul în sine)

-reacția inversă în ceea ce privește cunoștințele acumulate și capacitatea de a le aplica eficient

– reacția inversă directă în ceea privește valabilitatea deciziilor este o parte integrantă a exercițiilor pe simulatorul de radiocomunicații și echipamentele reale, pe când în cazul discuțiilor singura reacție inversă este părerea despre situația dezbătută, despre ceilalți participanți și despre conducătorul discuției.

O reacție inversă bună în ceea ce privește modelele comportamentate poate fi oferită de participarea la jocuri sau în interpretarea de roluri. Exercițiile practice pe simulator sau echipamente reale și scenariile de căutare și salvare asigură reacția inversă în ceea ce privește utilitatea practică a învățării.

Transferul:

Acest principiu presupune că educația și pregătirea să îl ajute pe cursant să transfere ceea ce a învățat în situații reale. Unele metode de predare precum lectura, studiul materialului informativ sau discuțiile nu acordă prea multă atenție transferului. Pe de altă parte în cazul multor metode participative elementul de transfer este puternic. De aceea metodele de simulare și scenariile cu aplicare practică sunt considerate de unii instructori ca fiind cele mai eficiente.

REALIZAREA ȘI IMPLEMENTAREA CURSULUI PENTRU OPERATORI RADIO

Încă de la înființarea sa, IMO (Organizația Maritimă Internațională) a acordat prioritate maximă pregătirii maritime, recunoscând necesitatea stringentă de a avea personal bine instruit și cu un grad înalt de competență pentru o navigație sigură și eficientă. Dealtfel deviza IMO este „Safe, Secure and Efficient Shipping on Clean Oceans”. IMO este o Agenție Specializată a Națiunilor Unite (ONU) responsabilă pentru îmbunătățirea siguranței maritime și prevenirea poluării de la nave [64].

Pregătirea și evaluarea/examinarea personalului din domeniul maritim este stabilită la nivel internațional după programe analitice, metode și criterii stabilite de IMO. Pentru a uniformiza pregătirea IMO a publicat diverse cursuri model (1.25 și 1.26 pentru domeniul radiocomunicațiilor maritime) [65], [66] iar pentru evaluare/examinare s-a adoptat Convenția STCW 78/95 (Standardul de Pregătire, Certificare și Efectuare a Serviciului de Cart). Convenția STCW stabilește standarde profesionale minime pentru navigatori la nivel mondial. Această Convenție este însoțită de un Cod STCW în care se detaliază toate cerințele tehnice și se clarifică deprinderile și competențele necesare. Fiecare element de competență conține criterii specifice pentru standarde de cunoaștere, înțelegere și pricepere, metode de demonstrare a competenței și criterii de evaluare a competenței [60], [67], [68].

Standardele de competență pe care trebuie să le îndeplinească navigatorii sunt definite în Partea A a Codului STCW care însoțește Convenția STCW 78/95 cu amendamentele în vigoare. Dealtfel există această tendință a învățământului modern de a se orienta dinspre nivelul formativ spre unul bazat pe competențe, spre unul bazat pe priceperi și deprinderi/aptitudini.

Orice persoană care este îmbarcată la bordul navelor maritime trebuie să demonstreze anumite competențe dobândite în urma unor cursuri specifice, toată pregătirea cerută de industria maritimă fiind una bazată pe competențe, CBT (Competence Based Training).

Demonstrarea competenței prin promovarea cu succes a unor examene corespunzătoare și evaluarea prin diverse metode aprobate sau conduse de Administrații este cerința centrală a Convenției STCW.

Trainingul, certificarea și documentarea personalului navigant este de asemenea guvernată de câteva convenții și recomandări adoptate sub egida ILO (Organizația Internațională a Muncii).

Pentru personalul radio de pe nave pregătirea și certificarea personalului este guvernată de prevederile ITU RR (Regulamentul Radiocomunicațiilor al Uniunii Internaționale de Telecomunicații) și de Convenția STCW [2], [69].

Metodele de evaluare și examinare practicate sunt diferite de la țară la țară, neexistând o metodă unică sau o bază de întrebări comună.

În România examinarea candidaților pentru obținerea unui certificat de operator radio (radio licence) se face de către ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații), pentru candidații care au parcurs un curs de pregătire aprobat. Examinarea se face pe baza unei decizii Europene a CEPT (European Conference of Postal and Telecommunications Administrations) – figura 36 [70], [71], [72].

Fig.36 Decizia de examinare pentru operatori radio ERC/DEC (99)01 [70]

De asemenea derularea cursurilor este aprobată de Autoritatea Maritimă Română [73].

Standardele minime de competență pe care trebuie să le îndeplinească orice candidat și să le demonstreze în instruire și certificare sunt stabilite de Convenția STCW și sunt descrise în secțiunea A IV/II a Codului așa cum se arată în tabelul 8.

Atribuțiuni: Radiocomunicații la nivel operațional:

Tab.8 Specificarea standardului minim de competență pentru operatorii radio GMDSS [67]

Este necesară definirea unor termeni în legătură cu un program de pregătire bazat pe competențe.

Evaluare (Assessment)

Este procesul de obținere și comparare a gradului de conformare a competenței cu standardele. Activitatea la bordul navei poate fi o sursă prețioasă de dovezi ale competenței pe lângă alte metode tradiționale de evaluare a competenței.

Evaluator (Assessor)

Este o persoană cu experiență relevantă în domeniul de evaluat care este responsabil cu căutarea dovezilor și aprecierea dacă un candidat a atins standardele cerute. Evaluatorul trebuie să verifice dacă un candidat are abilitatea să lucreze în conformitate cu standardele cerute la angajare.

Competență (Competence)

Abilitatea de a executa activitățile cerute de ocupația sau funcția în cauză în conformitate cu standardele cerute pentru angajare.

Pregătirea bazată pe competență (CBT – Competence-based training) implică ceea ce o persoană poate face (executa) în urma unei activități de pregătire mai degrabă decât durata studiilor. Aceasta se concentrează pe abilitățile/îndemânarea și cunoștințele pe care cineva le are, mai degrabă decât pe cum a obținut persoana în cauză aceste abilități. Un sistem CBT se concentrează în principal pe dobândirea de către cursanți a unor priceperi/abilități necesare în activitatea pentru care se face instruirea.

Conceptul de competență se focalizează asupra așteptărilor/cerințelor locului de muncă mai degrabă decât pe procesul de învățare.

Caracteristicile cheie în abordarea pregătirii bazată pe competențe sunt

– se bazează direct pe abilitățile și priceperile cerute pentru realizarea unei munci

– ia în considerare nivelul de competență al cursantului în loc de modul în care s-a obținut

– permite celui pregătit să intre și să iasă în programul de pregătire la diverse etape

– permite cursantului să participle în diverse locații incluzând locuri de muncă, medii de lucru simulate, camere de antrenament

– permite celui instruit să fie evaluat atunci când este pregătit, gata să o facă

– furnizează cursantului o înregistrare a competențelor pe care le-a dobândit

Procesele ale pregătirii bazate pe competențe sunt

– dezvoltarea de competențe standard bazate pe standarde ale industriei și companiilor

– dezvoltarea de pachete de pregătire și atestare

– livrarea de training

– evaluarea

– certificarea

Este evident până la urmă că un sistem bazat pe competențe trebuie să încorporeze următoarele elemente

– care sunt aptitudinile cerute de standarde

– cunoștințele relevante

– abilitatea de a folosi îndemânările și priceperile pentru aplicarea cunoștințelor în relizarea unor sarcini specific.

CERONAV (Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale), ca organism național nominalizat să deruleze cursuri de pregătire în domeniul maritim a pus la punct programe de pregătire în domeniul radiocomunicațiilor maritime, cele mai importante fiind cel pentru obținerea de certificări/licențe GOC-General Operator’s Certificate și ROC- Restricted Operator’s Certificate (Certificat de Operator General și Restrâns în GMDSS).

Primele cursuri pentru operatorii radio GMDSS au fost oferite dinainte de 1995, neexistând de la început un colectiv stabil (se cooptau diverși colaboratori specialiști în radiocomunicații maritime) cursul nu era structurat, fiecare specialist contribuind cu informațiile proprii, fără o pregătire specifică de instructor. Nu exista un simulator complet ci doar câteva echipamente reale pentru demonstrații.

În această situație am început printr-o fază de documentare, continuând cu adaptarea duratei de derulare, stabilirea unei programe analitice și a unui orar de derulare similar cu alte țări cu tradiție (Anglia, Norvegia), achiziția unui simulator modern de radiocomunicații și culminând cu echiparea cu o consolă de comunicații radio GMDSS reală și certificarea de către organisme internaționale de prestigiu.

În acest moment cursul se derulează după un plan de curs bine structurat fiind proiectat plecând de la multe principii menționate în subcapitolele anterioare.

Am realizat o mapa de curs care susține implementarea cursului respectând prevederile interne și internaționale din domeniu. Menționez că acest curs de radiocomunicații este cel mai complex din categoria cursurilor IMO, durata impusă la nivel internațional pentru asigurarea nivelurilor minime de competențe stabilite de STCW fiind de 144 ore, cursul pentru GOC devenind cel mai lung curs internațional.

Această mapă de curs („dosarul cursului”) este folosită de instructori permițând, între anumite limite, o standardizare a cursului și menținerea unui nivel corespunzător de calitate.

Structura mapei de curs pe care am realizat-o a permis de asemenea susținerea într-o formă documentată a procesului de auditare și recunoaștere/certificare. Am reușit acreditarea/certificarea externă în 2004, cursul GMDSS fiind primul din CERONAV care a primit o astfel de certificare.

Mapa de curs (mapa instructorului) conține următoarele elemente:

SYLLABI

PROGRAME ANALITICE

TRAINER’s GUIDE

GHIDUL INSTRUCTORULUI

TRAINER's HANDBOOK

MANUALUL INSTRUCTORULUI

TRAINEE’s Workbook

SUPORTUL DE CURS

COMPENDIUM

COMPENDIU

EXERCISES TASKS AND TESTS

EXERCIȚII TEME ȘI TESTE

PROGRAMA ANALITICĂ conține detaliat mai multe secțiuni printre care: denumire curs/cod, definiții și prescurtări, obiectivele cursului, participanți și condiții de participare, organizare curs, metodele de evaluare, planul tematic structurat pe module de pregătire -competențe/cunoștințe/deprinderi – metode de demonstrare a competenței – metode de evaluare – durata teorie/practică, orar cadru desfășurat pe module/zile, bilanțul de ore/instructor, echipamente și materiale didactice și consumabile.

Un extras din planul tematic este arătat în figura 37.

Fig.37 Extras din planul tematic pentru cursul de radiocomunicații GOC

GHIDUL INSTRUCTORULUI descrie în detaliu metodologia de instruire pe module, resurse (spațiu, echipamente didactice și simulator/echipamente reale, materiale, metode de predare/demonstrare folosite, ghiduri și evaluare.

MANUALUL INSTRUCTORULUI conține materiale cu informații ample, scheme, diagrame, text, materiale multimedia, scenarii de exerciții, chestionare cu întrebări, teste, ce sunt folosite de către instructor în predare.

SUPORTUL DE CURS conține materiale tipărite și în format electronic destinate cursantului, formulare de completat.

COMPENDIUM-ul conține toate informațiile disponibile pentru curs, materiale din modelul de curs IMO1.25, decizia ERC/DEC privind examinarea, toate materialele multimedia.

EXERCIȚII TEME ȘI TESTE conține metodologia de examinare, un model din fiecare test care se va prezenta cursanților pentru familiarizare, informații pentru instructor.

Programul se finalizează cu o testare finală compusă din:

test eseu scris cu 18 întrebări, cu răspuns liber punctate diferit în funcție de dificultatea și importanța întrebării, durata 50 minute

Pentru promovare trebuie acumulat un punctaj de minim 70%.

test grilă scris cu 50 de întrebări și 4 răspunsuri din care unul corect, punctare uniformă, durata 25 min

Pentru promovare trebuie acumulat un punctaj de minim 70%.

testare orală și practică folosind simulatoarele și echipamentele reale

Pentru a fi căt mai obiectivă examinarea practică se face urmărind o listă cu obiective clare de demonstrate.

Un exemplu de test grila și unul eseu este prezentat în figura 38.

Fig.38 Exemplu de teste scrise grilă (stânga) și eseu (dreapta)

VALIDAREA DE CĂTRE ORGANISME EXTERNE

Personalul maritim brevetat și nebrevetat navighează la companii în toată lumea și de aceea competențele dobândite trebuie certificate corespunzător, garantate și recunoscute la nivel internațional.

În condiții de concurență acerbă cu personal din alte zone ale lumii, cu influențe economice, politice și strategice considerând că este în avantajul clienților săi CERONAV a făcut demersuri pentru creșterea calității instrurii și pentru recunoașterea certificărilor.

În vederea unei validări internaționale primul pas a fost să sistematizez cursurile de radiocomunicații GMDSS, am creat un pachet de curs prezentat în acest capitol și am făcut demersuri pentru recunoașterea internațională. Am ales pentru această certificare TELENOR Maritime – Norvegia [72], un organism de certificare cu standardul cel mai ridicat. În urma auditului derulat în două etape am obținut recunoașterea, certificatul fiind prezentat în figura 39.

Fig.39 Certificarea TELENOR pentru cursurile GMDSS

Această certificare este una foarte valoroasă, alte organisme recunoscând automat auditul TELENOR, printre care și prestigioasa MCA (Maritime and Coastguard Agency) UK.

Cursurile Radio GMDSS sunt de asemenea recunoscute de Autoritatea Navală Română, alături de celelalte cursuri CERONAV în urma unor audituri periodice cu recertificare la 2 ani. ANCOM recunoaște cursurile GMDSS CERONAV și eliberează automat certificate de operator radio, fără alte probe de examinare, pe baza rezultatelor evaluării de la CERONAV.

La nivelul Uniunii Europene s-a creeat un organism de auditare numit EMSA (Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă) prin care Comisia Europeană derulează diverse inspecții și evaluează inclusiv educația maritimă, trainingul și procedurile de certificare ale navigatorilor atât în țările membre cât și non membre care furnizează personal pe nave care navighează în apele teritoriale europene [75]. EMSA face vizite de inspecție periodice și în urma celor două audituri naționale efectuate în 2013 și 2008 nu au fost făcute observații de neconformitate pentru cursurile GMDSS.

CONCLUZII

În acest capitol s-au prezentat premisele pentru furnizarea unui program de instruire a adulților, bazat pe competențe și s-a prezentat în final realizarea unui pachet de curs a cărui implementare și livrare este validată de către diverse organisme.

Prin sistematizarea cursurilor GMDSS, punerea la punct a pachetului de curs și a unei baterii de teste concludente și prin certificările și recunoașterile naționale și internaționale am dovedit că programul cursului este valoros, stabil și de prestigiu.

Anual peste 1000 de cursanți parcurg programele de instruire radio GMDSS și obțin un certificat valabil internațional.

SISTEMATIZAREA ȘI UTILIZAREA APLICAȚIILOR DE INSTRUIRE ȘI EVALUARE ÎN RADIOCOMUNICAȚIILE MARITIME

STRUCTURA CAPITOLULUI

În acest capitol am sistematizat materialele disponibile în format electronic și aplicațiile de instruire și evaluare. În paragraful 4.2 am abordat o metodă de analiză pe baza teoriei inteligenței multiple a lui Gardner și taxonomiei lui Bloom apoi în paragraful 4.3 am realizat o inventariere a aplicațiilor existente cu explicații privind funcționalitățile disponibile.

Paragraful 4.5 face referire la elaborarea de conținut nou folosind unele aplicații care au această facilitate și s-au prezentat câteva rezultate obținute.

METODĂ DE ANALIZĂ

ISTORIC

În ultimii zece ani pentru trainingul maritim au fost produse unele aplicații software acoperind diferite aspecte. Unele produse sunt orientate pe training/pregătire și includ secțiuni scurte pentru autotestare în timp ce altele sunt produse numai pentru examinare/ evaluare. În continuare se prezintă o analiză a aplicațiilor pentru training în domeniul radiocomunicațiilor maritime existente pe plan mondial cât și la CERONAV, pe care am elaborat-o pe baza teoriei Inteligenței Multiple a lui Gardner și a taxonomiei lui Bloom [57].

PREMISE PENTRU ANALIZĂ

În mediul maritim, încă de la prima utilizare a radioului într-o operațiune de salvare maritimă, pe 3 martie 1899, radioul a devenit indispensabil. Întâmplarea tragică a TITANICULUI din 1912 a marcat definitiv industria maritimă și a impus o dată în plus rolul radiocomunicațiilor atât ca echipament cât și ca personal radio [45], [76].

Organizația Maritimă Internațională, încă de la înființarea sa în 1959, a recunoscut posibilitățile radiocomunicațiilor pentru creșterea siguranței vieții umane pe mare și a încurajat și facilitat adoptarea celor mai ridicate standarde practice în materie de tehnologii maritime și instruire a personalului. În 1992 un mare pas înainte a fost făcut prin introducerea noului sistem de radiocomunicații GMDSS Sistemul Mondial pentru Primejdie și Siguranță Maritimă. În 1999 acest sistem a devenit complet funcțional și obligatoriu pentru toate navele, astfel încât în prezent o navă care este în primejdie, oriunde pe glob, are garantată asistența chiar și în eventualitatea în care personalul nu ar avea timp să ceară ajutor prin radio întrucât sistemul are capabilitatea să transmită și automat mesaje de ajutor [7], [12].

Este necesar să avem personal bine pregătit, în special în situații de căutare și salvare chiar și în condițiile în care vorbim de o dezvoltare impresionantă a tehnologiei. Îmbunătățirea pregătirii factorului uman rămâne scopul declarat al IMO [77], [78], [79].

Referitor la pregătirea personalului există Convenția STCW în care sunt stipulate cerințele minime pentru o pregătire eficientă, inclusiv pentru operatorii radio. Există de asemenea un model de curs IMO pentru operatorii GMDSS [65], [66] iar examinarea se face după o decizie armonizată la nivelul Europei (Decizia CEPT/ERC/DEC (99)01) [70].

Pentru radiocomunicații maritime s-au produs unele aplicații software pentru training dar acestea au o acoperire insuficientă asupra aspectelor de testare în timp ce aplicațiile de examinare sunt orientate mai mult pe întrebări de tip grilă.

În condițiile în care, la ora actuală, pe piață apar multe produse software pentru instruire maritimă, inclusiv pentru radiocomunicații, alegerea celei mai potrivite soluții poate fi o problemă.

În general alegerea noastră se bazează pe anumite recomandări (organisme de evaluare, recenzii în reviste de specialitate, clienți, etc.) pe impresia pe care ne-o lasă în urma testării, de preț, cererea pieței, etc.

Calea uzuală prin care evaluăm un pachet software este prin intermediul conținutului, interfeței cu utilizatorul, modului de realizare și a documentației care însoțește produsul. Trebuie însă făcute câteva remarce:

Nu este suficient de relevant să facem alegerea prin zona de conținut sau a funcțiilor speciale. Mai potrivit este însă să analizăm aplicațiile prin prisma rezultatelor și a efectelor în activitatea de training.

În 1983 un grup de cercetători de la HARVARD, conduși de dr. HOWARD GARDNER, a publicat o teorie a Inteligenței Multiple prin care se identifică mai multe forme de inteligență. Dr. GARDNER a descoperit că oamenii au un domeniu larg în ceea ce privește potențialul creativ și de inteligență, variind în profunzime. Această teorie schimbă abordarea tradițională asupra inteligenței. Dacă acceptăm ca o definiție că inteligența reprezintă abilitatea de a vedea o problemă, apoi a rezolva acea problemă sau a face ceva care este folositor unui grup de oameni, vom recunoaște că putem comunica, înțelege și rezolva probleme în cel puțin opt moduri. Aceste tipuri de inteligențe sunt:

Inteligența Logico-Matematică foarte valorificată în instruirea tradițională (“The Questioner”, “logic smart”, ”scientific thinking”,” number/reasoning smart”)

Inteligența Verbal-Lingvistică, foarte utilizată în clasă (“The Word Player”, “word smart”, “book smart”, “lecture, “textbooks”, “board work”)

Inteligența Vizual-Spațială, ca și instructori apelăm instinctiv, mai mult sau mai puțin conștienti de această inteligență (”The Visualizer”, ”picture smart”, ”art smart”)

Inteligența Corporal-Kinestetică, inteligența învățării active (”The Mover”, ”movement smart”, ”learning by doing”, ”practical”)

Inteligența Muzical-Ritmică (”The Music Lover”, ”sound smart”)

Inteligența Interpersonală, inteligența unei învățări sociale (“The Socialiser”, “people smart” ,“group smart”, ”team activities”)

Inteligența Intrapersonală, inteligența emoțională, a sentimentelor, valorilor, atitudinilor (”The Individual”, ”self smart”, ”introspection smart”, ”emotions”, ”self reflecting activities”)

Inteligența Naturalistă, acea inteligență a categorizării, ierarhizării sau identificării și clasificării ( ”environment smart”).

Alții consideră și o a nouă categorie Inteligența Existențialiștilor, a esteticului, filosofiei.

Cercetări în fiziologia creierului au demonstrat că diferite zone ale creierului corespund unor activități cerebrale diferite și acest lucru ar putea fi expresia diferitelor inteligențe. În timp ce inteligențele sunt discrete în termenii existențelor în creier, activitățile din lumea reală implică inevitabil o întrepătrundere a multiplelor inteligențe.

Bineînțeles că inteligențele menționate mai sus stimulate de diferite aplicații software depind de contextul în care aceste aplicații sunt folosite.

Pe de altă parte Taxonomia Obiectivelor Educaționale a lui BLOOM definește șase nivele pentru cunoașterea umană [80] – tabelul 9.

Tab.9 Taxonomia lui Bloom [80]

Teoria Inteligenței Multiple are o implicație puternică pentru instruirea/învățarea adulților și sugerează alte căi în care materialul poate fi prezentat pentru a ușura instruirea/învățarea. Instructorul trebuie să fie instruit să își prezinte lecțiile într-o mare varietate de moduri folosind multimedia, învățarea interactivă, jocul de roluri, activități practice, etc.

O CLASIFICARE A SOLUȚIILOR DISPONIBILE

Analiza a pornit de la clasificarea diferitelor aplicații software prin identificarea obiectivului instrucțional principal în modul următor.

Text in format Electronic: SOLAS, ITU Manual, GMDSS Handbook, SMCP, etc.

Tutorial (Îndrumare): oferă conținut, concepte și dobândirea unor îndemânări cu posibilitatea de a le aplica

Ghid practic/ practică dirijată: dobândirea unor deprinderi specifice oferind suport, interacțiune și feedback

Practică Independentă: folosirea unor deprinderi specifice pentru a atinge un obiectiv precis

Evaluare: evaluarea în faza finală a unor deprinderi și concepte specifice prin rezolvarea unor sarcini corespunzătoare

Heuristic: activități de învățare care implică deprinderi în rezolvarea unor probleme/ sarcini și furnizează mai multe strategii pentru ducerea la bun sfârșit a sarcinilor

Simulare: asigură reproducerea unor instrumente și situații cât mai apropiate de cele reale prin mijloace electronice.

În tabelul 10 este prezentată o analiză bazată pe Taxonomia lui Bloom și Teoria Inteligenței Multiple a lui Gardner [81].

Tab.10 Analiza aplicațiilor de instruire [81]

Clasificarea a urmărit modul în care aplicațiile solicită pe cel ce învață să rezolve o sarcină. De exemplu Tutorial și Evaluare care adresează cel puțin inteligența logică și cea verbal-lingvistică atingând nivelurile de bază ale taxonomiei lui Bloom pot să implice mai multe tipuri de inteligență dar având în vedere că cel instruit tinde să fie foarte liniar, depinde de abilitatea instructorului să reapeleze, să identifice, să refixeze și alte niveluri.

De cealaltă parte aplicațiile software de simulare implică toate tipurile de inteligență, cea interpersonală și intrapersonală permit folosirea valorilor individuale, atitudinilor și oportunităților pentru participarea colaborativă. De asemenea adresarea vizualului este obligatorie pentru a plasa cursanții într-un mediu realistic virtual și pentru a-și folosi deprinderile și cunoștințele proprii în rezolvarea unei sarcini date. Bineînțeles inteligența de tip kinestetic este apelată de cursanți pentru manipurarea diverselor echipamente exact ca în lumea reală.

Folosind aceste categorii am furnizat o imagine de ansamblu asupra funcțiilor formative ale diverselor aplicațiii. Categoriile propuse au doar înțeles general și pot fi modificate în funcție de tehnologile de training ale fiecăruia.

Trebuie remarcat că analizarea aplicațiilor folosind clasificarea propusă mai sus nu ia în considerare particularitățile cursantului în procesul de instruire ci doar posibilitățile și funcțiile puse la dispoziție de softul respectiv.

Bineînțeles că inteligențele stimulate de o anume aplicație depind de contextul în care este folosită. De exemplu, un Tutorial poate stimula mai multe tipuri de inteligență dacă este folosit pentru alte obiective de instruire. Altfel, un simulator va fi exploatat la minim dacă este folosit doar pentru expunerea unor cunoștințe, stimulând astfel numai inteligența verbal-lingvistică și acoperind nivelul Bloom minim (knowledge).

O POSIBILĂ INVENTARIERE

Pentru astfel de inventariere m-am focalizat asupra inteligenței principale stimulate de fiecare aplicație și am propus tabelul 11 [81].

Tab.11 Analiza aplicațiilor de instruire folosind teoria inteligenței multiple [81]

Diferite materiale Text în format electronic, IMO SOLAS, IMO GMDSS Handbook, ITU MMS and MMSS Manual, ITU Regulations și alte materiale similare sunt introduse în linia de început. Am considerat că aceste aplicații adresează numai inteligența Logică și cea Verbală la primul nivel Bloom Cunoștințe (Knowledge) deoarece, în general, aceste softuri reprezintă doar o colecție de informații (text, reguli, etc.) care trebuie memorate.

IMO SMCP a fost considerat Tutorial. Nu este un soft pentru radiocomunicații deoarece este în principal folosit pentru învățarea limbii engleze maritime, dar are unele secțiuni referitoare la căutare și salvare (SAR) care evident este legată de comunicații. Am adăugat semnul “minus” datorită unei adresări insuficiente la nivelul Înțelegere (Comprehension) [82].

Am inclus MARINE LANGUAGE și MARENG la Tutorial datorită unor secțiuni speciale pentru comunicații SAR și de primejdie și pentru referirea la GMDSS. Aceste softuri au de asemenea secțiuni de testare și pot fi considerate aplicații de tip Evaluare.

MARCOMM 2.0 este un alt soft dedicat în special GMDSS-ului și pe care l-am inclus la categoria Ghid practic/Practică dirijată (Guided Practice). Acesta adresează și Inteligența Vizuală.Are o secțiune de testare și poate fi considerat de asemenea o aplicație de tip Evaluare.

Programele FURUNO și SAILOR pot fi considerate Ghid practic/Practică dirijată (Guided Practice) chiar dacă aceste softuri se referă la serii de echipamente mai vechi.

PGS/T 4.0 Single Trainer este Practică independentă (Independent Practice) și am adăgat semnul “plus” deoarece asigură o simulare mai detaliată a funcționării echipamentelor de radiocomunicații.

Analiza noastră continuă cu categoria Simulator unde am inclus simulatoarele POSEIDON, KONSBERG și TRANSAS . Am adăugat “minus” la KONSBERG datorită unei adresări mai sărace a Inteligenței Vizuale, pentru că modelează echipamente generice și nu unele reale [83], [84].

La aceste simulatoare nivelul taxonomic Evaluare poate fi adresat în două moduri, manual condus de instructor sau automat prin rularea unor exerciții și scenarii preprogramate. Am apreciat mai bine nivelul Evaluare la simulatorul TRANSAS întrucât dă posibilitatea introducerii și rulării automate a unor scenarii și a unor teste de tip grilă.

De cealaltă parte POSEIDON simulează mai multe modele de echipamente radio (SKANTI și SAILOR).

CBAV4 este o aplicație soft produsă de CERONAV (Romanian Maritime Training Centre) și implementată pentru Autoritatea Navală Română ca metodă oficială (singura) pentru examinarea scrisă (teste grilă pe calculator) pentru examinarea tuturor ofițerilor de marină ca și a personalului nebrevetat, atât la maritim cât și la fluviu, atât la compartimentul punte cât și mașină, de la simplu marinar până la comandant.

În final s-a inclus în această analiză Echipamente Reale ca nivel superior simulatoarelor. Acestea oferă cel mai înalt nivel de gândire conform Bloom și implică toate tipurile de inteligență într-un grad mai mare decât simulatoarele.

Noile softuri pot fi proiectate să adreseze mai multe tipuri de inteligență și la nivele superioare de gândire decât cele identificate mai sus dar acestea vor trebui probabil să includă atributele minime pentru fiecare categorie din cele identificate.

Există tentația generală să avem toate tipurile de inteligență atunci când alegem softul dar această abordare poate fi costisitoare. Dacă analizăm suficient de bine orice strategie sau aplicație poate atinge orice nivel de gândire (Bloom) sau tip de inteligență (Gardner) cu un efort adecvat. Calea uzuală prin care evaluăm un software este pe baza Conținutului, Interfeței, Design-ului și Documentației care însoțeste produsul; putem face alegerea mai rațională dacă identificăm tipurile de inteligență și modurile de gândire pe care fiecare aplicație le adresează în balanță cu ceea ce avem nevoie în procesul de training.

Nu va trebui să instruim ceva folosind obligatoriu toate cele opt tipuri de inteligență; trebuie să vedem care sunt posibilitățile softului și să decidem apoi ce cale ne interesează cel mai mult sau care este cea mai eficientă soluție sau instrument pentru instruire/învățare.

Desigur, cele mai multe companii de software nu se adresează deocamdată selectiv, folosind conceptul de inteligența multiplă, către un anumit public țintă astfel încât probabil nu vom putea găsi referire la aceste tipuri de inteligență în documentația software-ului. Cu puțin efort putem identifica elementele unei proiectări bune a softului care să țină seama de beneficiile conceptului de inteligență multiplă.

O parte din aplicațiile analizate au un grad satisfăcător de interactivitate și cele pe care le-am identificat ca având facilități de evaluare vin cu un set de întrebări predefinit, nu întotdeauna potrivite sau chiar greșite. Câteva din cele mai cunoscute și interactive sunt prezentate în figura 40, celelalte care permit creare de conținut nou vor fi prezentate în paragraful următor.

Fig.40 Aplicații interactive (SMCP, MARENG, MARCOM 2, MARCOM, UNITA, POSEIDON)

ELABORARE DE CONȚINUT NOU FOLOSIND APLICAȚII EXISTENTE

Am identificat următoarele aplicații care permit elaborarea de conținut nou prin construirea de teste în general tip grilă. Simulatorul TRANSAS fiind o aplicație mult mai complexă și deosebit de costisitoare permite și construirea de scenarii (transmisii de mesaje, introducere programata a unor defecțiuni, etc.).

Am construit teste pentru aceste aplicații și le-am folosit de-a lungul timpului la cursurile de instruire cu operatorii radio.

Aplicație Pentru Exersarea Memoriei

Așa cum am arătat în capitolul 3 după durata memorării, memoria poate fi de durată foarte scurtă (0,25 – 0,50 secunde), de durată scurtă (memoria de lucru) sau de durată lungă (care este cea mai importantă) întrucât ea poate pastra impresiile chiar ani de zile. Un factor al conservării cunoștințelor îl constituie repetarea lor; această repetare trebuie să fie dinamică și dacă există o reacție fixarea cunoștințelor este mult ușurată [59].

Aplicația Phase 6 poate fi folosită pentru memorarea mai ușoară și fixarea informațiilor specifice cum ar fi frecvențe, distanțe de propagare, parametri ai stațiilor, reguli de exprimare (de exemplu memorarea formatului corect pentru mesajul de primejdie) [58].

Aplicația folosește o particularitate specifică memorie umane și anume, la introducerea unei noțiuni noi se face o verificare imediată apoi pentru fixare se repetă întrebarea la 3 zile, la 10 zile, la 30 de zile și la 90 de zile. Dacă în urma întrebării răspunsul este corect noțiunea se deplasează către termenul/nivelul următor de reverificare. Dacă nu s-a putut reaminti noțiunea, aceasta este trimisă înapoi la faza anterioară. Desigur înainte de a folosi programul este nevoie de un studiu individual.

Am construit teste de autoevaluare de tip text cu formulare liberă. Aplicația folosește trei ferestre una în care am introdus textul întrebării, una în care am scris răspunsul corect și una care va fi completată de cel care exersează. După introducerea răspunsului utilizatorul compară răspunsurile și bifează singur dacă a răspuns corect sau nu. Aplicația mută întrebarea de exersat fie la faza următoare fie înapoi pentru exersare ulterioară – figura 41.

Fig.41 Structura și construirea testelor cu Phase 6 [58]

O aplicație client-server (CBAV4 Computer Based Assessment)

Aplicația a fost gândită atât pentru examinarea finală la ANR cât și pentru instruire și antrenament înaintea examenului fiind instalată la CERONAV în diverse săli de curs cât și la Academia Navală și Universitatea Maritimă în Constanța.

La ora actuală aplicația este foarte solicitată de cursanți la CERONAV (singurul organism național stabilit pentru organizarea și desfășurarea cursurilor de instruire în domeniul maritim și fluvial) organizându-se foarte multe serii de cursanți.

Examinatorul poate alege numărul total de întrebări generate pe test, numărul de întrebări din fiecare secțiune (subcapitol), dificultatea, pragul de promovabilitate și nu poate interveni asupra răspunsurilor, asigurându-se astfel integritatea testelor.

– aplicația este adoptată de ANR ca sistem de evaluare oficială

– are facilități de administrare potrivite pentru examinările oficiale

– conține un număr impresionant de întrebări care se apropie de 10.000

– se poate face o generare aleatoare după un anumit model (pe funcții, pe materii, pe capitole, etc.)

– se poate introduce facilitatea de timp limită.

Programul suportă întrebări de tip grilă multiple choice, matching items, completion forms dar la ora actuală nu s-au introdus în baza de date decât întrebări de tip grilă cu unul sau mai multe răspunsuri corecte – figura 42.

Fig.42 Generare întrebărilor și verificarea rezultatelor (CERONAV)

O aplicație pentru autotestare

Aplicația CBAv4, folosită oficial în examinare nu poate fi accesată decât într-o sală de clasă cu o rețea de calculatoare de tit server-client, fiind gandită cu nivele de protecție și stabilitate superioare. Pentru a putea exersa în condiții similare cu cele din CBAv4 (timp limită, generare aleatoare după un model, rulare multiplă, etc.), pornindu-se de la baza de date oficială folosită de aplicația CBAV4, s-a realizat o aplicație mai simplă pentru pregătirea candidaților înainte de examene. Această aplicație poate citi/prelucra întrebări construite în formatul CBAv4, care este de fapt un fișier Excell cu anumite restricții.

Aplicația generează pe rând toate întrebările dintr-o materie, afișând numărul întrebării, numărul de raspunsuri corecte și greșite, procentajul realizat și dacă este cazul imaginea asociată întrebării sau răspunsurilor.

De asemenea în timpul pregătirii cursantul poate cere aplicației să afișeze răspunsul corect, poate căuta toate întrebările care conțin un anumit cuvânt cheie și se afișează timpul scurs; candidatul trebuie să se obișnuiască să răspundă contra cronometru întrucât aplicația oficială CBAV4 impune un anumit timp limită.

Am construit o bază de întrebări tip grilă, unele dintre ele având asociate și imagini/ grafice/formule explicative și le-am folosit pentru autoevaluarea cursanților la diverse module, pentru pregătire înainte de testarea finală (figura 43).

Fig.43 Teste grilă având o imagine asociată (CERONAV)

Construirea unor teste complexe folosind simulatorul de radiocomunicații

Simulatorul de Navigație din dotarea CERONAV este un echipament deosebit de complex (folosește peste 30 de calculatoare puternice tip stații grafice) și modelează situații realiste, având în spate un model matematic deosebit de complex pentru modelarea mișcării navei prin apă, ținând seama de curenți, vânt, zona de navigație, tipul de navă, etc.

Pentru partea de radiocomunicații interfața reproduce de fapt o consolă reală GMDSS. Pe lângă utilizarea normală a simulatorului/antrenament practic, cu ajutorul căruia se poate învăța operarea echipamentelor radio GMDSS, simulatorul permite și reproducerea unor situații realiste de evaluare. Se pot trimite postului cursant întrebări de tip grilă (multiple choice) cu timp limită de răspuns, se pot introduce erori la echipamente planificat (întreruperi și scurtcircuit la instalația antenelor, defecțiuni de alimentare, căderea totală a unui echipament), se pot trimite mesaje (aviz de navigație, informări tehnice despre sistemele de la uscat din zonă, funcționări ale sateliților, etc.), cerându-i celui testat să răspundă unor situații care se pot întâmpla în viața reală legat de radiocomunicații.

Am construit și implementat scenarii complexe de examinare folosind simulatorul TGS 4000 TRANSAS, versiune 7.1.

Acest soft are următoarele avantaje:

– este un instrument care permite construirea întrebărilor de către evaluator

– permite combinații de teste grilă cu întrebări eseu, generarea unor scenarii care implică demonstrarea abilităților practice de utilizare a echipamentelor, procedurilor, documentației de lucru

– permite introducerea unui cronometru în rezolvarea task-urilor

– permite administrarea rezultatelor si tipărirea acestora.

Neajunsuri:

– nu se poate folosi decât în cadrul simulatorului, ceea ce face metoda costisitoare și imposibil de aplicat în alte locații

– nu are posibilități pentru o analiză statistică

– nu conține metode de codificare, protecție, pentru a nu exista posibilitatea ca cei examinați să afle conținutul întrebărilor (singura măsură de securizare este restricționarea accesului la postul instructor).

– este dificilă stocarea, importul și exportul listei cu întrebări.

Cu toate acestea se utilizează facilitatea pentru serii mici de candidați, atunci când se poate folosi spațiul complexului de simulare și pentru GMDSS, respectiv pentru evaluare, întrucât se pot construi teste eficiente.

Un exemplu de test construit cu acest modul este prezentat sumar mai departe (figurile 44-47).

Fig.44 Construirea testului în Simulatorul de radiocomunicații (CERONAV)

Fig.45 Adăugarea de teste practice (CERONAV)

Fig.46 Salvarea și rulare (CERONAV)

Fig.47 Timp limită și finalizarea testului (CERONAV)

CONCLUZII

În urma analizelor efectuate asupra produselor existente în domeniu și prin folosirea aplicațiilor disponibile am scos în evidență avantajele și limitările fiecăruia.

Produsele mai ușor accesibile și care pot fi utilizate în sala de curs, ori nu au o secțiune de evaluare ori aceasta vine cu un set predefinit, calitatea întrebărilor fiind uneori necorespunzătoare. Alte aplicații permit adăugarea de conținut doar prin construirea de teste, acestea sunt puține și de multe ori greu accesibile.

În acest capitol s-a sistematizat și analizat aplicațiile software disponibile la nivel mondial și s-a elaborat conținut nou cu unele din aceste aplicații; s-au folosit aceste aplicații și conținutul creat în situația reală la cursurile GMDSS. De asemenea s-a făcut implementarea de conținut nou pentru testare folosind o aplicațíe pentru exersarea memoriei, o aplicație client-server care s-a impus datorită funcționalității în examinarea oficială de către autoritățile naționale, o aplicație pentru autotestare și modulul de evaluare din simulatorul de radiocomunicații, TGS 7.1.

Situația prezentată m-a determinat să continui activitatea în direcția construirii și implementării unor noi aplicații interactive care va fi prezentată în capitolul următor.

ELABORAREA ȘI IMPLEMENTAREA UNOR MODULE DE INSTRUIRE ȘI EVALUARE ÎN RADIOCOMUNICAȚII MARITIME

STRUCTURA CAPITOLULUI

Acest capitol va analiza teoretic particularitățile privind pregătirea și evaluarea într-un sistem bazat pe competențe, modul în care pot fi evaluate cursul de pregătire și cursanții, care sunt metodele de testare uzuale, diferite tipuri de teste, constituindu-se într-o bază documentară pentru a putea aborda realizarea de aplicații de instruire și evaluare.

În Paragraful 5.2 se evidențiază particularitățile evaluării într-un sistem bazat pe competențe, se vor idențifica unele metode de evaluare în paragraful 5.3 pentru ca în paragraful 5.4 să se facă o incursiune în domeniul conceperii testelor.

Punctarea testelor este sintetizată în paragraful 5.5 iar în paragraful 5.6 se subliniază importanța testării orale și practice în domeniul maritim.

În paragraful 5.7 se abordeaza aspecte ale evaluării unui program de pregătire și a cursanților. Prezentarea diferitelor tipuri de teste se face în paragraful 5.8 iar rezultatele evaluărilor se analizează în paragraful 5.9 continuate cu nivele de evaluare, obiective și tehnici în paragraful 5.10.

În paragraful 5.11 sunt prezentate contribuțiile personale la elaborarea de conținut nou pentru instruirea operatorilor radio și sunt prezentate rezultatele pe care le-am obținut prin validarea de către organisme internaționale, prin cărți și prin articole publicate.

În paragraful 5.12 se prezintă aplicațiile de evaluare pe care le-am dezvoltat și implementat, rezultatele obținute prin utilizare la programele de pregătire și în ultimul paragraf se prezintă preocupari actuale și de perspectivă.

EVALUAREA ÎNTR-UN SISTEM BAZAT PE COMPETENȚE

Pregătirea implică până la urmă acumularea unor cunoștințe, deprinderi practice, adoptarea de atitudini având ca finalitate executarea unor activități conform unor standarde în domeniu și în anumite condiții de calitate. În capitolul 3 am identificat o definiție mai elaborată “PREGĂTIREA = ÎNVĂȚAREA planificată să schimbe EXECUTAREA de către OAMENI a ACTIVITĂȚILOR” [60].

Diferențele esențiale între evaluarea într-un sistem de pregătire bazat pe competențe și unul de educație tradițional sunt evidențiate în tabelul 12 [68].

Tab.12 Evaluarea într-un sistem tradițional și unul bazat pe competențe [68]

Dacă procesul de evaluare într-un sistem tradițional presupune o apreciere și o evaluare procentuală față de o normă de notare și în final o alocare a notei și creditelor, evaluarea într-un sistem bazat pe competențe poate fi abordată după următoarea schemă.

Fig.48 Evaluarea într-un sistem bazat pe competențe

Se pot observa câteva diferențe în cazul abordării evaluării bazate pe competențe și anume

– focalizarea pe rezultate (ieșiri),

– evaluarea este individualizată,

– nu se dau note (procentaj),

– nu se compară cu rezultatele altor evaluați,

– toate cerințele (standardele) trebuie îndeplinite,

– se fac judecăți numai de genul „competent”sau “ne-competent”.

METODE DE EVALUARE A COMPETENȚELOR

Evaluarea se referă la generarea/obținerea și judecarea unor probe (evidențe). Pot fi folosite diferite metode de evaluare, pentru a produce dovezi de diferite tipuri.

Unele dintre aceste metode de evaluare sunt:

– observarea execuției, a efectuării unei activități,

– testare îndemânării,

– exerciții de simulare,

– proiecte,

– examinarea orală,

– examinarea scrisă.

Metodele de evaluare se pot împărți în metode obiective sau subiective în funcție de cum se face aprecierea/punctarea candidatului. În cazul metodelor obiective evaluarea aplică niște criterii stricte de punctare și trebuie ca testul să permită răspunsuri precise de genul Da sau Nu, alegerea unei variante corecte și altele (în cazul testelor care folosesc simulatoare, echipamente reale, execuții practice). Metodele obiective se pretează cel mai ușor la folosirea tehnologiilor moderne (calculator, echipamente electronice, simulatoare).

În cazul metodelor subiective stabilirea criteriilor de evaluare este mai dificilă, mai laborioasă, punctarea candidaților putând fi afectată de subiectivismul evaluatorilor. Aprecierea depinde de experiența și de imterpretarea examinatorilor. Se pot folosi și aici tehnologii informatice, echipamente reale, simulatoare dar scoringul este de obicei manual.

Decizia asupra metodelor folosite și cum se vor folosi va fi influențată de:

– ce trebuie evaluat (standardele),

– conținutul evaluării (unități de competență sau grupuri de competențe-măsurarea comportamentului),

– contextul în care se desfășoară evaluarea (constrângeri operaționale),

– abilitățile evaluatorului.

Atunci când evaluăm trebuie avute în permanență următoarele întrebări:

– Ce dovezi/probe avem nevoie?

– Cât de multă evidență/probă este necesară?

– Ce metode asigură o evidență de calitate?

Punctele tari și slabe ale fiecărei metode de evaluare sunt evidențiate în tabelul 13 [60]. [62], [68].

Tab.13 Punctele tari și punctele slabe ale principalelor metode de evaluare [68]

CONCEPEREA TESTELOR

METODOLOGIA DE EXAMINARE

Obiectivul final al unei Administrații este de a se asigura că orice candidat care obține un certificat de competență are abilitatea de a executa sarcinile asociate postului respectiv, în siguranță și cu eficiență.

Stabilirea unei scheme de certificare pentru personalul navigant trebuie să înceapă cu determinarea standardelor de experiență și stare medicală ca și stabilirea nivelelor de cunoștințe, cuprindere, priceperi și comportamente necesare pentru executarea competentă a sarcinilor implicate.

Toate acestea pot fi determinate printr-o analiză sistematică pornind de la particularitățile postului până la stabilirea unui sistem de evaluare. În acest sens trebuie potrivită activitatea de pregătire și evaluare cu criteriile de performanță impuse de standardele industriei. O analiză sistematică trebuie să parcurgă cel puțin următoarele:

Analiza muncii –Analiza Sarcinilor – Subactivități – Obiective Generale –Obiectivele Învățării –Analiza constrângerilor de pregătire – Analiza constrângerilor de evaluare – Stabilirea unui sistem de evaluare – Revizuire

După ce Administrația a stabilit clar ce anume trebuie evaluat pentru a determina competența personalului navigant se vor alege metodele de testare și evaluare. Examinarea poate consta într-o serie de teste scrise, orale și practice. Mijlocul de evaluare ales va depinde de adecvarea procesului de testare la obiectivele de învățare (rezultatele) ce trebuiesc evaluate. Spre exemplu, un obiectiv important legat de utilizarea mijloacelor de radiocomunicații îl reprezintă manevrarea corectă a unui buton de alertare și transmiterea corectă a unui mesaj de primejdie. Îndemânarea în acest caz poate fi evaluată prin observarea operatorului pe un echipament real sau pe un simulator.

RELEVANȚA TESTELOR

Odată ce obiectivele examinării au fost clar definite, examinarea trebuie concepută astfel încât să-și păstreze validitatea în mai multe privințe.

Valabilitatea conținutului

Conținutul examinării trebuie să asigure un eșantion reprezentativ pentru domeniul de măsurat. Trebuie să existe un „conținut echilibrat” al examinării. Nu ne referim numai la un echilibrul subiectului ci și la un echilibru în ceea ce privește testarea cunoștințelor, sferei de cuprindere și aplicarea conceptelor.

Este recomandabil să se realizeze tabele cu specificațiile subiectelor. O metodă folosită frecvent pentru trasarea specificațiilor este să se înceapă cu alocarea de procentaje (pondere) pentru fiecare categorie de obiective, în funcție de importanța fiecărei categorii și apoi acordarea de procentaje (pondere) fiecărui subiect. În final se va aloca câte un procentaj fiecărei celule a tabelului. În cazul testelor obiective (teste grilă, de ex.), în celule, în locul procentajului, se poate trece numărul de întrebări. Fără astfel de tabele există pericolul ca ca examinarea să acorde o importanță exagerată unor porțiuni din programă în detrimentul altora, poate mai relevante, care ar trebui accentuate (tabelul 14).

Tab.14 Specificații pentru evaluare în radiotehnică

Valabilitatea criteriilor de evaluare

Examinarea trebuie să estimeze cât mai realist performanțele curente și viitoare ale candidatului în domeniul de interes. Este dificil să stabilim criterii după care să putem aprecia succesul sau eficiența instruirii dar astfel de criterii sunt necesare pentru ca rezultatele evaluării cursantului să reflecte cât mai realist progresul acestuia.

Valabilitatea chestionarelor

Trebuie acordată o atenție continuă întrebărilor dintr-un chestionar. Trebuie evitate întrebările care produc confuzie, înșelătoare sau care produc inducerea în eroare a candidaților. Se vor elimina întrebările slab construite sau cu frazare greșită. De asemenea se vor evita întrebările al căror nivel de dificultate nu este potrivit cu nivelul de competență avut în vedere. Putem cădea deseori în capcana de a solicita candidaților cu un grad de certificare scăzut cunoștințe și abilități de nivel înalt, după cum și întrebări cu grad redus de dificultate sunt nepotrivite unor competențe de nivel superior.

Fiabilitatea, Relevanța, Gradul de încredere

Pentru a fi de încredere, examinarea trebuie să producă rezultate consistente, rezultate care trebuie să fie aproximativ aceleași cu oricare dintre testele dintr-un set.

Consistența rezultatelor trebuie să fie aceeași, nu ar trebui să conteze ce examinator face punctarea. Pentru aceasta, examinarea trebuie să fie cuprinzătoare, să acopere adecvat toate zonele de cunoștințe, înțelegere și pricepere. Relevanța nu poate fi atinsă dacă în unele ocazii se limitează la unele domenii în timp ce alte domenii vor fi evaluate în alte ocazii (principiul rotației). Timpul alocat trebuie să fie suficient pentru a permite abordarea tuturor întrebărilor.

Puterea de discriminare a întrebărilor din teste

Puterea de discriminare a unei întrebări din test este o măsură a abilității de a distinge între cei care au cunoștințe și cei care nu, în zona de interes pentru subiectul testului. Se masoară stabilind numărul candidaților reușiți care au răspuns corect la o anumită întrebare și numărul candidaților nereușiți care au răspuns corect la aceeași întrebare.

Puterea de discriminare a examinării sau a unei serii de teste

Pentru a fi utilă în aprecierea performanțelor candidaților, o examinare sau o serie de teste ideal ar trebui să asigure o distribuție uniformă a rezultatelor sau punctajului între candidații bine pregătiți și slab pregătiți. Nivelul de dificultate al examinării în ansamblu trebuie să fie corespunzător, nivelul de dificultate al fiecărei întrebări trebuie să varieze între relativ ușor și relativ dificil.

Graficul numărului de candidați funcție de punctajul obținut trebuie să fie sub formă de clopot cu o asimetrie mică. Cu alte cuvinte candidații considerați competenți trebuie să se situeze în mare parte în zona cu punctaj mediu și nu trebuie să se grupeze către zona cu punctaj minim (abatere pozitivă) sau punctaj maxim (abatere negativă).

Ușurința în utilizare

Testele trebuie să fie ușor și economic de administrat și să poată fi corectate sau punctate într-un timp scurt și fără prea mare efort.

Nivelul de dificultate

Se poate stabili un indice de dificultate numit P, pentru un nou punct din test cu formula

P = S/T (5.1)

unde P este indicele de dificultate, S este numărul de candidați care au selectat răspunsul corect la noul punct din test (întrebare) iar T este numărul total de candidați care au trecut testul.

Astfel că un punct rezolvat cu un răspuns corect de 60% din cei care au trecut testul va avea un indice de dificultate de 0.6, domeniul de variație fiind între 0 (foarte dificil) și 1 (foarte ușor). Trebuie reținut că acesta este un indicator de dificultate relativă din punctual de vedere al celor care au trecut testul și nu ne dă nici o indicație despre cei care nu au trecut acest test.

Dacă numărul celor care au trecut testul este mic, valabilitatea acestei abordări statistice este nesatisfăcătoare. Este necesar să se acumuleze mai multe rezultate despre același test, utilizate în diverse ocazii. Valoarea lui S în formula anterioară este S1 + S2 + S3, fiecare fiind rezultatul aceluiași test, făcând parte din același material iar T devine numărul total al candidaților care au trecut testul.

Eficiența distract-erilor

Pe lângă urmărirea indicelui de dificultate P trebuie acordată atenție de câte ori este selectat fiecare distracter (varianta greșită de răspuns introdusă pentru a încurca), de către candidat în fiecare punct (întrebare) a testului. Se poate calcula câte o valoare P pentru fiecare răspuns alternativ, la întrebările de tip multiple choice.

Aceste valori P pentru fiecare dintre răspunsurile alternative indică nivelul de dificultate probat de fiecare candidat la selectarea răspunsului corect și nivelul de eficiență al distracterului.

Puterea de discriminare sau coeficientul de corelație

Se poate de asemenea vorbi despre abilitatea unui punct din test (întrebare) de a discrimina între nivelele de sus și cele de jos ale candidaților. Dacă se împarte numărul candidaților care au luat testul în doua grupe, una formând jumătatea superioară, cealaltă jumătatea inferioară se poate introduce un coeficient de corelație (valoarea D) cu formula

D = (CH – CL)/0,5∙T (5.2)

unde CH, CL și T sunt numărul candidaților din jumătatea superioară, numărul candidaților din jumătatea inferioară și respectiv numărul total al candidaților care au trecut testul.

Valoarea lui D este între -1 când toți cei care au răspuns corect nu au obținut rezultate foarte bune (imediat deasupra baremului) și +1 toți cei care au răspuns corect sunt cei din jumătatea de sus a rezultatelor.

Revizuirea unor puncte din test

Această abordare statistică de natura celei de mai sus ne ajută să identificăm acelepuncte din test care ar putea fi slab construite sau chiar greșit. Trebuie precizat ca indicii P și D sunt indicatori relativi, reflectând numai dificultatea și puterea de discriminare a unui punct din test relativ la candidații testați și care au trecut testul. Acești indicatori nu ne spun nimic despre candidați dacă aceștia sunt slab pregătiți.

Nu trebuie scăpat din vedere faptul că testele trebuie să respecte validitatea criteriilor pentru testul respectiv. Punctele din test care au o mare valabilitate a criteriilor nu sunt neapărat puncte cu valori P și D. Acești indicatori ne pot înșela dacă întrebările nu sunt potrivite cu ceea ce se dorește a se evalua din punct de vedere al competenței.

Valori ale lui P dorite

În tabelul 15 se găsesc valorile lui P, acesta poate fi folosit ca un ghid pentru alegerea unui P acceptabil la stabilirea de noi teste.

Tabelul 15 se bazează pe un prag de trecere de 70% [60].

Tab.15 Indici de dificultate ai întrebărilor [60]

Valori ale lui D acceptabile

În general valoarea lui D pentru răspunsuri corecte trebuie să fie între +0,250 și +0,750. Valoarea D pentru distracteri trebuie să fie cuprinsă între -0,250 și -0,750 [62], [62]

Se pot stoca pentru o analiză statistică ulterioară și pentru o revizuire conștientă date despre fiecare item, construindu-se astfel o bază de date care poate fi folosită pentru generarea automată a testelor. Un soft adecvat va combina întrebări din aceeași categorie ținând seama de acești indicatori statistici (date de identificare, categoria de certificare, subiect, modul, specificații, numărul în baza de date, numărul candidaților care au răspuns la acest test, data ultimei generări și utilizări, valorile compozite pentru ale lui P și D, atât pentru răspunsul corect cât și pentru distracteri, etc. În felul acesta generarea testelor multiple-choice nu se va mai face total întâmplător ci se va urmări ca testele generate pentru doi candidați, deși conțin întrebări diferite să fie echilibrate ca nivel de dificultate.

TIPURI DE TESTE SCRISE

Există o mare varietate de teste scrise, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. Oricare dintre metode, singură nu poate măsura satisfăcător cunoștințele și priceperile în întreg spectrul de subiecte ce trebuie testate pentru evaluarea competenței. Trebuie alese cu grijă acele teste, acele metode mai potrivite aspectelor particulare de competențe ce trebuie testate, având în minte necesitatea ca întrebările să se încadreze cât mai aproape de cerințele reale ale muncii unui ofițer maritim.

În activitatea acestora, comandanții și ceilalți ofițeri maritimi, trebuie deseori să rezolve diverse probleme tehnice efectuând calcule în diverse zone de interes cum ar fi eletrotehnologii, operarea navei, termodinamică, stabilitate, etc. Abilitatea de a efectua astfel de calcule trebuie testată și trebuie dezvoltate o serie de întrebări atât scrise (eseu sau grilă) cât și oral/practice.

REALIZAREA TESTELOR

Fiecare autoritate își stabilește propriile reguli și metode de examinare în timp ce durata dedicată evaluării competențelor candidaților este limitată de restrângeri practice, economice, sociale. Obiectivul principal al unui sistem de examinare este să găsească cele mai relevante, eficiente/eficace și economice metode pentru evaluarea competențelor candidaților. Un sistem de examinare trebuie să testeze eficace candidatul în zona de interes, adecvat cu sarcinile ce se așteaptă a fi îndeplinite. Nu este posibil să se examineze candidatul în toate domeniile, astfel că trebuie eșantionate cunoștințele acestuia acoperind cât mai mult din zona de interes ținând seama de constrângerile de timp.

Examinarea în ansamblu trebuie să evalueze pentru fiecare candidat înțelegerea principiilor, conceptelor și metodologiei; abilitatea sa de a aplica principiile, conceptele și metodologiile; abilitatea de a organiza fapte, idei și argumente și abilitățile și îndemânările cerute de sarcinile cerute de nivelul de competență necesar a fi certificat.

Toate tehnicile de evaluare și testare au avantajele și dezavantajele lor. Trebuie analizată cu grijă ce trebuie testat și poate fi testat. Trebuie selectate cu grijă testele și metodele de evaluare, unele teste fiind bune pentru a verifica rezultatele (ieșirile) procesului de învățare altele pentru testarea abilităților.

Calitatea testelor

Indiferent de tipul de test utilizat, este esențial ca toate întrebările să fie cât mai scurte posibil, deoarece timpul necesar pentru citirea cerințelor lungește examinarea. Întrebările trebuie să fie clare și complete. Pentru a fi siguri de aceasta este bine să fie revăzute de către o altă persoană decât cel care le-a conceput. Nu trebuie incluse informații suplimentare în întrebări întrucât ar pute atrage candidatul într-o capcană. Oricum, întrebările trebuie verificate pentru a fi siguri că ele măsoară obiectivul esențial pentru jobul în cauză.

Diagrama de răspunsuri

În cazul chestionarelor de genul A, B, C, D răspunsurile corecte trebuie să fie distribuite cât mai egal dar secvența de raspunsuri corecte nu trebuie să formeze o succesiune identificabilă, repetabilă, cu o anumită simetrie.

Baza de date cu întrebări

Baza de date cu întrebări nu trebuie cunoscută de candidați. În cazul testelor de tipul multi-choice se poate proceda la o alocare aleatorie a întrebărilor din baza de date. În cazul acestor tipuri de întrebări și punctarea este mai simplă. Totuși în cazul examinărilor subiective, mai ales în cazul în care nu există o bază centralizată, pentru punctare trebuie produse seturi de răspunsuri detaliate, față de care se vor compara răspunsurile candidaților. Întrebări bine construite de tip eseu pot fi folosite periodic, aleator dacă baza de întrebări este suficient de largă, atâta timp cât conținutul examinării rămâne necunoscut pentru candidați.

Punctarea răspunsurilor la testele multiple-choice

Este cel mai simplu de realizat atât manual cît și electronic. Din acest motiv sunt cele mai ușor abordabile în realizarea de aplicații soft de evaluare. Mijloacele electronice permit de asemenea și o analiză statistică mai ușoară.

Securizarea

Securizarea materialelor de examinare trebuie să fie foarte strictă. Toate materialele trebuie să fie ținute sub control pentru a nu se compromite. Accesul la aceste materiale trebuie limitat numai la persoanele autorizate. Toate materialele folosite în realizarea testelor trebuie de asemenea trebuie securizate.

PUNCTAREA (SCORING-ul) TESTELOR

PUNCTAREA TESTELOR SUBIECTIVE

Evaluarea personalului navigant implică o judecată despre faptul că un candidat este competent, în termenii satisfacerii unor obiective specifice de învățare, de a executa sarcinile cerute de calificarea în cauză. De aceea candidații trebuie examinați pe baza unor criterii predeterminate mai degrabă decât prin comparare cu alți examinați sau pe baza unor norme stabilite pentru întreg grupul, așa cum se întâmplă în cazul altor examinări.

Pentru a obține aceast lucru, în cazul testelor subiective, trebuie realizată o schemă analitică de punctare conținând un răspuns model complet, care acumulează punctajul maxim, pentru fiecare întrebare. Răspunsul model este analizat în detaliu în ceea ce privește definiții, fenomene, explicații, formule, calcule, etc, conținute în răspuns și apoi se alocă punctaje fiecărui element, urmărind ca punctarea să fie cât mai obiectivă posibil. Evident că elementul de subiectivitate rămâne în ceea ce privește de exemplu alocarea punctelor pe secțiuni, punctarea răspunsurilor incomplete sau parțial corecte, etc.

Se întâlnesc două metode o metodă de punctare deductivă, în care se scade din punctajul alocat procente pentru greșeli sau omisiuni și o metodă de creditare, în care se adaugă (se acumulează) puncte pentru fiecare răspuns corect, în conformitate cu schema de punctare. Nu se adaugă nimic pentru părți incorecte sau omisiuni.

Atunci când se aplică pentru întrebări de tip eseu, cele două metode ar trebui să producă aceleași rezultate. Punctarea deductivă este deobicei folosită la marcarea testelor care implică efectuarea de calcule.

Pentru metoda deductivă diferite tipuri de erori sunt sancționate corespunzător, în funcție de tipul erorilor întâlnite.

Erorile de principiu sunt sancționate cu 50%, erorile majore cu 30% iar cele minore cu 10%. Desigur dacă în urma deducerilor se ajunge la un scor negativ, se alocă 0.

În schema cu creditare, trebuie împărțit raspunsul în mai multe părți, mai mici și mai detaliate, decât la metoda deductivă, astfel încât punctele pierdute pentru erorile de principiu sunt mai mici ca la schema deductivă.

Punctajul de trecere (pass mark) trebuie fixat la nivelul la care cunoștințele și priceperile au demonstrat competența în fiecare subiect.

În practică acest scor minim este dificil de determinat exact și poate varia semnificativ de la o examinare la alta și poate părea nedrept pentru candidat, astfel că se va proceda la stabilirea și publicarea în regulamentul de examinare. Este deci esențial ca atunci când se pregătesc materialele pentru evaluare să se mențină un standard constant posibil, astfel încât punctajul de trecere să fie o măsură potrivită pentru competență.

PUNCTAREA TESTELOR OBIECTIVE

Schema de punctare cu creditare este folosită de obicei pentru testele obiective. Este acordat un punct pentru răspunsul corect și zero pentru celelalte situații (greșit, incomplet, etc.). Uneori se folosețte o schemă în care se penalizează prin deducerea unor puncte dacă nu s-a ales nici un răspuns, sau ales mai multe răspunsuri, sau s-a răspuns greșit.

Deducerea pentru răspunsuri greșite se folosește pentru a reduce efectul de alegere „la nimereală”, în cazul întrebărilor de tipul multiple-choice și de tipul true/false. Spre exemplu la un test cu 40 de întrebări de tipul true/false, dacă un candidat știe și răspunde corect la 20 de întrebări iar celelalte le alege la întâmplare, s-ar putea să nimerească 10 răspunsuri corecte și celelalte 10 să fie greșite, acumulând astfel 30 de răspunsuri corecte. În schema cu penalizare, dacă s-ar deduce câte un punct pentru fiecare greșeală punctajul realizat s-ar reduce la 20, care este de fapt numărul de răspunsuri știute cu adevărat de candidat.

La întrebările de tip multiple-choice probabilitatea de „ghicire” este 1: nr de variante, astfel că la cele cu patru variante de răspuns, din care numai unul este corect probabilitatea de a nimeri un răspuns corect va fi de 0,25% (guess factor), în timp ce probabilitatea de alegere a unui răspuns greșit este de 0,75%. Dacă se aplică din nou o metoda de penalizare de mai sus trebuie ca depunctarea pentru un răspuns greșit să fie o treime din punctajul acordat pentru un răspuns corect. Pentru un test cu 50 de întrebări un candidat care răspunde la 35 de întrebări corect și are 15 răspunsuri greșite va avea o penalizare de 5 puncte și va obține în final un scor de 30.

Desigur această metodă are și nejunsuri dacă presupunem că toate răspunsurile greșite este rezultatul unei alegeri la întâmplare. De fapt toate aceste riscuri sunt asumate în testele bine proiectate, cu elemente bune de distragere (distracters), iar candidatul trebuie să fie precaut în alegere. Aceeași penalizare este impusă atât pentru răspunsurile greșite cât și pentru cele alese la întâmplare, de aceea punctajul obținut nu este nepărat cel mai bun indicator al numărului de întrebări la care candidatul răspunde corect. O complicare și mai mare este distribuția probabilității numărului de răspunsuri corecte ghicite. Probabilitatea de a ghici exact 5 răspunsuri corecte din 20, așa cum s-a presupus în exemplul anterior, este de numai 0,20.

Alegerea mai multor răspunsuri în condițiile în care numai unul este corect, trebuie tratată ca răspuns greșit chiar dacă răspunsul corect este printre cele alese de candidat. Penalizarea pentru nici un răspuns încurajază candidatul să bifeze neapărat ceva (la întâmplare) și nu ar trebui folosită decât dacă se penalizează de asemenea și răspunsurile greșite. Din nou, aceasta penalizează candidatul pentru necunoașterea răspunsului, pe lângă neacordarea unui punctaj, iar rezultatul final nu indică numărul de întrebări la care candidatul ar ști să răspundă corect.

Testele obiective pot avea mai multe secțiuni, fiecare având diferite tipuri de întrebări, de exemplu secțiuni cu true-false, matching items și multiple choice. Pentru a reflecta cantitatea de cunoștințe sau înțelegeri implicate de rezolvarea diferitelor tipuri de întrebări, punctarea răspunsurilor corecte poate avea diverse ponderi în fiecare secțiune.

După cum s-a menționat anterior, unele punctaje pot fi crescute dacă se are în vedere factorul întâmplare, rezultatul ghicirii. Însemnătatea întâmplării la testele multiple-choice este mai mică dacă se mărește numărul de variante de răspunsuri corecte. Cele mai multe astfel de teste folosesc patru variante ca un compromis satisfăcător între reducerea factorului întâmplare (guess factor) și dificultatea găsirii unor distractori satisfăcători. Probabilitatea de a ghici un anumit procent de răspunsuri corecte la un test cu număr mare de întrebări este mai mica decât obținerea aceluiași procent la un test cu număr redus de întrebări.

Elementul întâmplare la testele de tip true-false are însă un rol mai mare.

Punctajul de trecere (pass mark) la întrebările multiple-choice trebuie legat de numărul de obiective necesare pentru demonstrarea competenței pe subiectul în cauză.

Datorită rolului elementului întâmplare, nu se poate demonstra numărul exact de obiective pe care un candidat trebuie să le satisfacă, atât în schema de creditare cât și în cea cu punctare prin deducerea unor penalități. Tot ceea ce se cunoaște este numărul de răspunsuri corecte și faptul că unele dintre aceste ar pute fi rezultatul unei alegeri la întâmplare. Probabil, cea mai bună soluție este să se fixeze un punctaj de trecere care, din experiență și prin comparare cu alte teste, produce o selecție satisfăcătoare între cei „trecuți” și cei „picați”, referindu-ne la abilitățile candidaților.

TRATAREA CAZURILOR MARGINALE

Testele la care candidatul a obținut un punctaj aflat în marja de 5% deasupra sau sub limita de trecere, trebuie revăzute. Această verificare este necesară pentru a vedea dacă nimic nu a fost nemarkat accidental și că scorul a fost înregistrat corect. La testele obiective punctajul este acceptat după verificare și candidatul este declarat admis sau respins în funcție de rezultat.

În cazul testelor subiective lucrarea trebuie corectată independent de o altă persoană pentru a verifica dacă schema de corectare a fost respectată și aplicația este comparată cu altele. Dacă după această corectare suplimentară scorul este acceptat comisia poate decide dacă acel candidat va fi declarat admis sau respins. După ce s-a decis asupra rezultatului se repunctează lucrarea mai mult sau mai puțin strict, depinzând de rezultat, astfel că punctajul final să iasă din regiunea marginală.

TESTAREA PRACTICĂ ȘI ORALĂ

Convenția STCW 1995, la unele secțiuni, specifică necesitatea demonstrării în practică a competenței și priceperii.

Este recomandabil ca acei candidați pentru certificarea competenței să fie examinați și oral/practic. Unele aspecte ale competenței pot fi judecate corect numai cerând candidaților să-și demonstreze abilitatea de a executa anumite sarcini în siguranță și eficient. Siguranța navigației și protecția mediului marin sunt în mare parte dependente de factorul uman. Abilitatea candidatului de a reacționa într-un mod prudent, sistematic și organizat poate fi mai ușor și mai sigur de judecat prin intermediul testelor orale/practice atât folosind echipamente reale cât și simulatoare.

Unul dintre dezavantaje este aceea a timpului lung necesar. Fiecare test poate lua de la una la 2 ore, dacă acoperă toate subiectele de interes. Pot fi evident folosite echipamente și simulatoare. În cazul simulatoarelor există deja aplicații complexe (Full Mission Simulators) la care se poate proceda la o automatizare a procesului de testare, pe baza unor criterii bine definite. Spre exemplu daca secvența corectă de efectuare a unei operațiuni la stația radio implică o sucesiune strictă și o abatere între anumite limite fixate în exercițiu, se poate stabili o schemă de punctare astfel încât la sfârșitul evaluării, soft-ul de simulare să indice exact punctajul obținut, punctele de penalizare și motivele depunctării.

Exceptând unele puncte în care examinatorul poate dori lămuriri legate de un anumit răspuns greșit sau incomplet tratate la examinarea scrisă, poate fi folosită o programă detaliată pentru a putea adresa întrebări mai sistematic și acoperind principalele puncte din programă.

Teste cu selecție (screening tests) sunt gândite în format de obiective, astfel încât ele pot fi parcurse foarte rapid. Examinatorul este sesizat imediat despre punctele tari și slabe din cunoștințele candidatului, examinatorul putând lua mai rapid decizia de pass/fail.

Pentru ofițerii de punte și în special pentru certificarea operatorilor radio se cere abilitatea de a comunica prin mijloace radio (radiotelefonie) și în Engleză folosind Manualul IMO SMCP (Standard Marine Comunication Phrases). Candidatul trebuie să dovedească abilitatea de a se exprima singur, clar, în Engleza Maritimă, cu privirea la situații de Primejdie, Urgență, Siguranța Navigației, informații meteo ca și pentru comunicații generale [82].

EVALUAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ȘI A CURSANȚILOR

Aprecierea candidaților precum și evaluarea pregătirii și cursurile de pregătire au fost menționate până acum în diverse relații. Evident, aceste chestiuni se asociază deși tehnicile implicate vor fi aplicate selectiv în diferite faze ale procesului de pregătire.

De exemplu, testarea cursanților înainte de admiterea la un curs și testarea/supravegherea progresului acestora pe durata pregătiri poate fi realizată prin aplicarea unui număr limitat de tehnici. Pe de alta parte, chestiunile generale ale evaluării cursului, testarea finală, posibila notare a cursanților și evaluarea efectului pregătirii asupra activității de după pregătire vor implica întregul spectru de tehnici.

O evaluare este orice proces în care activitatea este judecată, estimată sau măsurată. Acest proces are loc în afara pregătirii, în viața de zi cu zi, unde ne formăm și ne modificăm constant părerile despre oameni, aceasta fiind o formă de evaluare.

În pregătire evaluările sunt foarte importante și constituie o problema centrală în procesul de învațare/predare. Rezultatele evaluării cursantului pot afecta viața unei persoane încă mulți ani dupa ce evaluarea a fost efectuată.

Evaluarea este necesară pentru a emite o calificare. Totuși evaluările pot fi o sursă de informații foarte utilă în procesul de pregătire (evaluare informală). Uneori numită și evaluarea formativă. Evaluarea formativă nu este folosită pentru a pune cursanții într-o ordine ierarhică ci mai degrabă pentru a ajuta procesul de învățare și instruire.

Există multe motive pentru a folosi evaluarea informală în timpul unui curs. Cei instruiți pot fi evaluați pentru:

a ne asigura că au cunoștințele și abilități necesare pentru a începe cursul

a consolida învățarea

a testa înțelegerea

a menține standardele

a predicționa performanțele viitoare

a oferi motivație

a furniza feedback cursanților

a furniza feedback instructorului.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale evaluării informale este acela că permite celor instruiți să-și monitorizeze singuri progresul, evoluția. Dacă este folosită în acest scop trebuie făcută foarte clar cunoscut cursanților. Există trei aspecte cheie pentru utilizarea evaluării formative:

Feedback-ul trebuie să fie informal. O simplă notare nu este suficientă, cursantului trebuie să i se spună cum poate să-și îmbunătățească activitatea.

Feedback-ul trebuie să fie prompt. Cursantul trebuie să primească rezultatele și comentariile adecvate într-un timp cât mai scurt după evaluare.

Feedback-ul ar trebui să motiveze cursantul. Evaluarea formativă este informală și trebuie să streseze cât mai puțin cursantul, spre deosebire de evaluarea finală (assessment). Trebuie să existe sugestii de îmbunătățire, trebuie explicat ce a fost corect și ce lucruri au fost incorecte.

Principalele tipuri de evaluare formativă sunt:

Testele practice

Proiecte

Sesiuni de întrebări și răspunsuri

Teste cu selecție de exemplu multiple choice, true false

Teste cu răspunsuri scurte (short answers tests).

Cele mai multe evaluări sunt neoficiale. Evaluările neoficiale sunt de obicei orale și/sau non-verbale, sunt imediate și personale și ar trebui să ofere cursantului atenție, încurajare și motivație. De asemenea asigură o reacție inversă aproape continuă sau o serie de aspecte ale efectului cursului asupra progresului.

În principiu există două moduri în care se realizează evaluarea, unul este integrat în sistemul de învățare, celălalt este un test sau o examinare finală. Când se folosesc ca o parte integrantă a cursului, evaluările pot fi la intervale diferite, regulate sau frecvente, adesea descrise ca fiind o "evaluare continuă". Ele ajută la identificarea punctelor de rezistență și a celor slabe dar și a potențialului și asigură informații foarte utile atât instructorului cât și cursantului despre lucruri precum atingerea obiectivelor și oportunitatea metodelor de predare practicate.

Evaluarea finală oferă același tip de informații dar este de obicei prea târziu pentru a mai fi de ajutor cursanților participanți. Adesea evaluările finale sunt realizate pentru a departaja cursanții deși acest lucru nu este necesar dacă scopul cursului este să dea cursanților posibilitatea să atingă obiectivele. În asemenea cazuri trebuie stabilit în ce măsură cursanții pot îndeplini diferitele sarcini sau nu.

Chiar și așa există dificultăți în realizarea unei ierarhizări a studenților. Aceasta se face adesea pentru alocarea locurilor în învățământul superior sau selectarea pentru angajare sau promovare. Astfel evaluările finale sunt foarte importante pentru cursanți.

În multe cursuri model IMO sunt mai potrivite evaluările pe parcurs, testul final acoperind probabil numai ultimile părți ale cursului. Totuși evaluarea finală stabilește în ce măsură cursanții pot asambla cunoștințele și capacitățile obținute din diferite părți ale cursului pentru a arăta că se pot descurca în mod corespunzător cu diferite aplicații. Este imposibil de spus cum trebuie realizate evaluările; depinde de natura cursului și de sfera și limitările indicate de obiectivele învățării.

Evaluările nu sunt perfecte dar o atenție mărită le poate da credibilitate. Pentru a îmbunătăți statutul evaluărilor instructorii ar trebui:

– să fie siguri de scopul evaluării,

– să vadă că acestea sunt atât în avantajul cursantului cât și al instructorului,

– să se asigure că evaluările nu sunt adăugate ca o reflexie târzie; ar trebui să formeze un întreg. împreună cu expunerea și cu strategia de instruire,

– să verifice dacă întrebările, sarcinile, etc. se încadrează în obiectivele de invățare; în special, cursanților sa nu li se ceară să acționeze diferit de cele prescrise,

– să folosească mai multe tehnici de evaluare,

– să producă întotdeauna răspunsuri sau soluții model si să realizeze scheme de notare,

– să existe întotdeuna o altă persoană care să citească și să verifice elaborarea, să caute ambiguitățile și chiar să caute greșelile dacă este posibil.

Există probleme de natură politică ce trebuie rezolvate atunci când se planifică evaluările și unele dintre acestea pot fi în afara jurisdicției sau influenței instructorilor. De exemplu, o examinare finală poate fi cerută de către o autoritate ce are în vedere licențierea sau de către un departament al guvernului. Dacă este stabilit din exterior sau/și dacă examinatorii nu acordă suficientă atenție obiectivelor de învățare ale cursului, atunci lucrările trecute trebuie folosite la dictarea conținutului cursurilor următoare și acest fapt este nesatisfăcător.

Una dintre problemele de început este să se stabilească dacă este necesară o evaluare formală și dacă da, scopul acesteia și beneficiarul. Trebuie hotărât ce proporție din obiectivele testate trebuie realizată de către cursanți. Îndeplinirea anumitor obiective poate fi considerată importantă. Unele obiective pot fi esențiale pentru competență. Trebuie hotărât dacă vor fi informați cursanții în legătură cu nota maximă alocata fiecărei intrebari sau părților unei întrebări. Nu trebuie să se ridice problema accesului cursanților la informații deoarece aceasta trebuie să fie diferită de obiectivele învățării.

TIPURI DE TESTE

În principiu, există două tipuri de întrebări folosite în evaluare: ele sunt fie "obiective" fie "subiective". Ambele au puncte tari și slabe și ambele au un loc util în cele mai multe evaluări. Trebuie acordată atenție interpretării rezultatelor dacă este folosit numai un tip pentru că punctele slabe ale acestui tip pot conduce la o informare eronată.

Testarea obiectivă înseamnă testarea care nu este subiectivă, cu alte cuvinte există un singur răspuns acceptabil. Întrebările obiective nu se ocupă neapărat cu testarea obiectivelor de învățare, deși adesea este cazul să o facă. Testarea obiectivă nu înseamnă simplu doar folosirea întrebărilor cu mai multe răspunsuri; de fapt există câteva tipuri și din nefericire uneori ne referim la același tip de întrebare prin denumiri diferite.

Acest aspect nu este important; ceea ce este important este să fim conștienți de diferitele tipuri existente.

Tipurile mai reprezentative de teste obiective sunt descrise mai jos, cele mai multe dintre ele sunt însoțite de exemple simple și am marcat cu simbolul + pe cele folosite în procedura finala de examinare la GMDSS.

+ Întrebare directă necesitând un răspuns scurt (short answers tests).

Sunt potrivite pentru reamintirea unor informații sau pentru calcule simple.

Exemplu: Care sunt cele două mari componente ale sistemului de radiocomunicații maritime actual (GMDSS) ?

1

2

Nota: Spațiul punctat limitează răspunsul așteptat.

Formulare incompletă, de completat (completion tests).

Exemplu: Completați următoarea formulare:
Cele mai multe accidente de la bordul navelor ar fi putut fi evitate daca cei
implicați ––––––

Notă: Poate exista o varietate de răspunsuri acceptabile; așadar, întrebarea nu este obiectivă.

Completarea unui text cu cuvinte date mai jos (matching items).

Această tehnică este cel mai des folosită pentru evaluarea la nivel de bază a cunoștințelor și abilităților

Exemplu: Într-o situație de primejdie operatorul radio trebuie să transmită––-

apoi –––– folosind echipamentul ––––-

sau –––– iar în ultimă instanță –––––-

radiobaliza EPIRB, Apelul și mesajul de primejdie, INMARSAT, Alerta, DSC, SART

Notă: Testul poate fi făcut mai dificil dacă este nevoie, prin includerea unor cuvinte adiționale care să creeze confuzie, ceea ce reduce posibilitatea elaborării unui răspuns corect prin procedeul de eliminare.

+ Întrebări grilă – alegeți un răspuns corect din, să zicem 4, (multiple choice questions).

Acestea pot fi eficace și pot fi utilizate pentru evaluări în domenii complexe. Odată scrise sunt foarte ușor și rapid de marcat (punctat). Pot fi dificil să fie concepute. Odată răspunsul corect fiind scris, găsirea unor răspunsuri greșite eficiente pentru distragere (distracters) poate fi dificilă. Trebuie verificate pentru a ne asigura că poziția răspunsurilor corecte în listă nu respect o schemă repetabilă sau care ar pute fi ușor intuită de candidați.

SUNT CEL MAI UȘOR DE IMPLEMENTAT ÎN SISTEMELE DE EVALUARE ASISTATE DE CALCULATOR ȘI LE-AM FOLOSIT ÎN TOATE APLICAȚIILE REALIZATE.

+ Exemplu: Distanța de propagare uzuală în VHF este (bifați răspunsul corect):

30-50 nM □

150 nM □

500 nM □

depinde de puterea stației. □

Șansa alegerii unui răspuns corect poate fi redusă dacă se adaugă și alte răspunsuri care să creeze confuzie sau dacă se acordă un punct pentru fiecare răspuns corect, nici un punct pentru nici un răspuns și mai puțin de un punct pentru un răspuns incorect. Dificultățile constau în faptul că este adesea greu să se găsească răspunsuri bune care să creeze confuzie (distracters). Am realizat și o variantă cu alocare de punctaj diferită în funcție de dificultatea întrebării.

Test grilă-alegeți fraza (separate) dintr-o selecție dată pentru a
răspunde la întrebare.

Notă: Testul nu este folosit prea des pentru că necesită prea mult timp constituirea numărului cerut de răspunsuri realiste dar incorecte și care creează confuzie.

Adevărat/Fals (True/Fals).

Nu sunt neapărat utile. Trebuie folosite cu precauție. Cursanții au șanse de 50% să nimerească răspunsul chiar și dacaă răspund la întâmplare, fără măcar să citească întrebarea.

Exemplu: Bateriile cu litiu folosite la radiotelefoanele portabile VHF pentru mijloacele de salvare sunt reîncărcabile?

Nota: Șansa de a răspunde corect la această întrebare este de 50% și astfel de întrebari pot banaliza subiectul; așadar tehnica trebuie folosită cu atenție. Acest tip de întrebare este util pentru stimularea recapitulării și pentru evaluări neoficiale.

Coloane/liste de potrivire.

Exemplu: Potriviți fiecare termen cu definiția sa:

RCC Search and Rescue

CRS Coast Radio Station

SAR Search and Rescue Radar Transponder

SART Rescue Coordination Center

Notă: Nu trebuie să avem aceeași definiție pentru doi termeni.

Ordonarea priorităților.

Notă: Acest tip poate fi folosit numai acolo unde există o singură ordine acceptabila a evenimentelor sau cuvintelor care trebuie aranjate.

Pe lângă întrebările obiective de mai sus. mai există o serie de alte tipuri de întrebări care sunt în cea mai mare parte subiective. Acestea dau diferite grade de libertate, cum este indicat mai jos:

Rezolvarea problemelor este folositoare pentru toate nivelele de cunoaștere, bazate pe capacități, atât matematice cât și descriptive.

+ Răspunsurile scrise (Essay) sunt cele mai solicitante. Una din probele finale scrise pe care am implementat-o este de tip eseu.

Răspunsurile scrise sunt folosite în lucrări, teme, proiecte, etc.

Eseul poate fi structurat (ghidat) sau extins. Acest tip de întrebare oferă candidaților o mai mare libertate de mișcare față de alte tipuri de întrebări. Evident, sunt mai greu de punctat (notat, corectat). Punctarea poate fi de asemenea foarte subiectivă. Instructorul, evaluatorul trebuie să consume mai mult timp pentru a concepe aceste întrebări. În cazul domeniului maritim trebuie urmărit topicul din tabela de competențe STCW.

În realitate atât la serviciu cât și în plan social comunicarea se face relativ puțin prin scriere, cea mai mare parte fiind verbală. O astfel de evaluare ar trebui să permită o direcție sau o libertate totală? De exemplu, un eseu pe tema unui scenariu de căutare și salvare reprezintă un răspuns "deschis". O întrebare ca "dați o explicație a celor mai importanți factori ce afectează distanța de propagare în MF" sau "explicați problemele care apar datorită depunerilor de sare și funingine pe izolatorul unei antene" limitează răspunsul. O întrebare precum "menționați funcțiile GMDSS îndeplinite de INMARSAT" asigură o mai bună orientare și mai multe constrângeri; răspunsurile mai multor candidați, atunci când sunt notate de evaluatorii diferiți, pot fi într-o anumită măsură comparabile.

Răspunsul ghidat.

În aceste cazuri întrebările conțin indicii cu privire la organizarea răspunsului.

Exemplu: Explicați cel mai posibil motiv al scăderii puterii stației radio MF/HF și descrieți verificările ce trebuie efectuate.

+ Întrebările structurate.

Acestea pot fi simple, ca în exemplul de mai jos în care întrebarea este în două părți și răspunsul este direcționat încă din formulare.

Exemplu: Care sunt sistemele INMARSAT acceptate în GMDSS, care sunt serviciile oferite și ce tip de antenă are fiecare?

Sisteme –––

Servicii ––-

Antene ––-

Întrebările structurate pot fi scrise ca o ordonare logică a sub-întrebarilor. Acestea ajuta la producerea unei structuri și a unei ordini propriu-zise a răspunsului cerut. Întrebările structurate sunt adesea folosite la interpretarea diagramelor, graficelor, tabelelor, etc.; când sunt folosite ca parte a unei evaluări neoficiale, ele reprezintă un ajutor util de predare.

În afară de producerea unei ordini logice, sub-întrebările atrag atenția asupra punctelor importante și pot încuraja răspunsuri scurte și precise. Ele au avantajul că pot fi aranjate pe nivele ascendente. În asemenea cazuri sub-întrebarile ar trebui sa fie independente astfel încât un prim răspuns greșit sa nu le pericliteze pe celelalte.

Înțelegerea și interpretarea.

Aceste exerciții sunt utile, prea mulți cursanți descoperă că unui tip standard de răspuns i se acordă note bune și acest lucru este nesatisfacator.

Scrierea pe larg.

Adesea oferă o deplina libertare în autoexprimare, dar este dificil de evaluat. Este folosită foarte mult pentru ierarhizare dar este foarte subiectivă.

+ Testarea orală.

Testarea orală poate fi folosită la evaluarea tuturor aspectelor de înțelegere. Examinările orale sunt necesare dacă răspunsurile sunt pe jumătate înțelese dar bine memorate. O astfel de testare este scumpă; poate fi de asemenea necorespunzatoare și adesea subiectivă. Pentru a obține evaluări orale bune evaluatorii trebuie să fie special pregătiți și selectați.

Proiecte incluzând sarcini și capacități practice.

În astfel de cazuri o singură evaluare după terminarea unui proiect nu acordă credit tuturor capacităților precum planificare, cercetare, activitate practică, observare, recuperarea informațiilor, analiză, interpretare, selecție, capacități practice, putere de exprimare, sinteză, concluzie finală, recomandări, etc. Așadar este mult mai mulțumitor dacă evaluarea are loc în diferite stadii ale procesului de producție.

Cursanții trebuie să identifice calitățile unui raport bun sau a unei munci bune și să știe cum va fi evaluat proiectul.

Obiectivele pot fi hotărâte împreună cu cursanții iar mai târziu, îndeplinirea acestora poate fi evaluată obiectiv.

Fiecare componentă al unui proiect poate fi notată, de exemplu, de la 0 la 3 și apoi calculat totalul.

Adesea evaluarea proiectelor include atât testarea subiectivă cât și obiectivă. În cazul unui proiect de grup sunt dificil de evaluat rezultatele unui individ; o evaluare subiectivă ajută să vedem dacă proiectul a fost realizat pe baza unor interviuri în grup sau individual.

Notarea răspunsurilor la întrebările obiective este corespunzătoare și rapidă și nu ar trebui să ridice probleme.

Pregătirea unor astfel de întrebări este adesea un proces lung și dificil.

Pe de altă parte, notarea răspunsurilor la întrebarile subiective este de durata și necorespunzatoare, chiar și când este realizata de aceeași persoană și poate fi influențată de numeroase probleme externe. O protecție, ca în toate formele de evaluare, este să producem în același timp schemele de notare și modelele de soluții și să fie verificate de către colegi. Ajută de asemenea să notăm aceeași soluție și apoi să trecem la următoarea întrebare. Orice întrerupere trebuie să fie urmată de o perioadă de suprapunere pentru a restabili un standard corespunzător. Lucrările notate trebuie verificate la întâmplare. O a doua părere trebuie găsită în cazurile limită.

REZULTATELE UNEI EVALUĂRI

Scrierea întrebărilor obiective poate dura foarte mult dar un avantaj este că rezultatele evaluărilor pot fi produse rapid și pot fi chiar efectuate de cursanții înșiși.

Este important pentru evaluările din timpul cursului și este adesea esențial în cursurile scurte. Întrebările obiective acoperind aspecte de cunoaștere de nivel bazic sunt relativ ușor de scris și tind să se folosească din ce în ce mai mult, în timp ce întrebarile inteligente acoperind nivele intelectuale mai înalte sunt mult mai greu de produs și de aceea nu sunt atât de comune. Acest lucru tinde să dea impresia greșită că întrebările obiective aparțin nivelelor mai joase de învățare precum reamintirea și că numai întrebările subiective sunt

potrivite nivelelor mai înalte, precum înțelegere și analiza. Nu este neapărat adevărat deoarece întrebările obiective bine formulate pot fi aplicate nivelelor foarte înalte de evaluare.

După cum s-a sugerat, într-un curs scurt de pregătire, unde timpul este limitat, este posibil ca cea mai adecvată evaluare să fie o serie de întrebări obiective în scopul unui feedback imediat. Întrebările obiective pot acoperi o impresionantă lărgime și adâncime a unei expuneri într-un timp foarte scurt, dar este inerent faptul că într-o anumită măsură, răspunsul corect poate să fie ghicit.

Așadar, chiar și în aceste cazuri, evaluarea obiectivă este cel mai bine să fie completată de o formă de evaluare subiectivă, chiar dacă ea reprezintă numai observațiile instructorului.

În pregătirea evaluărilor trebuie să ținem seama de următoarele considerente.

Ne trebuie mult timp pentru pregătire. Ia timp și evaluarea trebuie gândită încât să asigure îndeplinirea celor propuse.

Trebuie să fim absolut clari în privința scopului evaluării.

Obiectivul evaluării este în mod normal să ne asigurăm dacă cel examinat a dobândit cunoștințele și/sau capacitățile stabilite în expunere.

E bine să întocmim un tabel de mențiuni care să acopere atât conținutul evaluării cât și capacitățile ce trebuie evaluate.

Există tentația de a evalua peste măsură acele părți ale expunerii care sunt ușor de testat.

Trebuie folosită o varietate de tehnici cum ar fi întrebări cu răspuns la alegere, întrebări structurate, scriere pe larg, examinări practice, reale, etc. pentru a asigura echilibrul și pentru a evalua o gamă largă de capacități si realizări.

Poate fi necesară folosirea câtorva întrebări și/sau tehnici pentru a satisface un singur obiectiv de învățare.

Răspunsurile cu soluții model, cu alocarea și distribuirea notelor, trebuie totdeauna pregătite.

Trebuie considerată atent notarea fiecărei părți a evaluării pentru a ne asigura că toate capacitățile au fost evaluate corespunzător iar realizările reprezintă obiective ale cursului.

Nu trebuie să existe o disproporționalitate între timpul alocat și dificultatea sau lungimea răspunsului corect.

Se vor evita întrebările capcană în punctele obscure și dificile.

Întrebările trebuie formulate în funcție de capacitatea de a răspune la o întrebare anterioară.

Evaluarea trebuie să urmărească programa predată.

Se verifică testul produs pentru a depista eventualele ambiguități, vocabular necrespunzător, greșeli de editare. E bine să verifice altcineva decât cel care a scris testul.

Există două întrebări fundamentale în pregătirea evaluării.

Capacitățile și cunoștințele sunt testate folosind întrebările potrivite? Înțeleg clar candidații ce se așteaptă de la ei?

Tabelul 16 sistematizează adecvarea diverselor tipuri de teste la diverse cerințe.

Tab.16 Folosirea tipurilor de teste în diverse situații [60]

Evaluarea pregătirii poate fi folosită într-un sens larg și înseamnă orice încercare de obținere de informații (reacție inversă) asupra efectelor programului de pregătire și evaluarea valorii pregătirii în lumina acelor informații.

Evaluarea are două scopuri. Mai întâi, poate fi folosită în evaluarea eficacității pregătirii. Și apoi, poate fi folosită ca ajutor de pregătire.

Scopul principal al evaluării este să îmbunătățească pregătirea prin descoperirea acelor metode eficiente pentru atingerea obiectivelor.

Al doilea scop al evaluării este faptul că dă informații în procesul ajutor de pregătire. Efecele evaluării pot fi benefice de vreme ce principalul principiu al psihologiei învățarii este că prin cunoașterea rezultatelor se facilitează buna învățare. Evaluarea îi ajută pe cursanți să învețe mai eficient.

NIVELE DE EVALUARE, OBIECTIVE, TEHNICI DE EVALUARE

Procesele ce au loc ca rezultat al pregătiri pot fi împărțite în 4 nivele. Evaluarea poate fi efectuată la oricare dintre aceste nivele.

Nivelul de reacții

Cursanții reacționeză la pregătire (de la opinii și atitudini despre instructor, metoda de prezentare, utilitatea și interesul subiectului, propria lor plăcere și implicare, etc.)

Nivelul de învățare

Cursanții învață (dobândesc cunoștințe, capacități și atitudini cu privire la subiectul pregătirii pe care sunt capabili să le traducă în comportament în cadrul situației de pregătire).

Nivelul comportamentului în muncă

Cursanții aplică cele învățate sub forma comportamentului transformat.

Nivelul funcțional (eficiența și costuri)

Acest comportament transformat afectează funcționarea sau organizarea proceselor (sau comportamentul celorlalți indivizi, alții decât cursanții). Aceste transformări pot fi măsurate printr-o varietate de indicatori, unii în legătură cu costurile.

Aceste 4 nivele pot fi văzute ca un lanț cauză-efect. Lanțul poate fi rupt la oricare dintre legături: un cursant poate reacționa corect dar sa nu reușească să învețe; sau poate învăța, dar sa nu reușească să aplice cunoștințele; sau își poate schimba comportamentul în muncă, dar acesta poate să nu aiba nici un efect asupra funcționării sistemului. Astfel este ideal să efectuăm o evaluare la fiecare nivel. Dacă ignorăm nivelele cele mai îndepărtate, vom descoperi numai nivele superficiale.

Dacă ignorăm primele nivele (reacțiile și învățarea) suntem în pericol de a nu mai fi capabili să explicăm nici o schimbare pe care o descoperim pentru că nu am urmărit fiecare punct al lanțului. În multe cazuri, totuși, poate fi impracticabilă și nedorită evaluarea la fiecare nivel.

Alegerea criteriilor de evaluare depinde de obiectivele pregătirii. Așadar, evaluarea de după pregătire este strâns legata de investigarea necesităților de pregătire și de obiectivele de pregătire stabilite în faza de planificare. Ideal ar fi să stabilim obiectivele pregătirii la fiecare dintre cele patru nivele. De exemplu, obiectivele unui curs pentru marinari pot fi definite astfel încât:

– să se stabilească un nivel înalt de implicare și interes (reacții)

– cursanții să poată învăța eficient anumite fapte, anumite capacități de marinarie și anumite atitudini față de amararea navelor (învățare)

– cursanții să poată folosi aceste fapte și să aplice aceste capacități în muncă pentru ca încărcarea și descărcarea unei nave să fie executată în siguranță.

Dacă aceste obiective ar fi definite precis și stabilite ar fi posibilă evaluarea la fiecare nivel. Cu cât sunt mai precise obiectivele, cu atat mai precis poate fi evaluată pregătirea. Nivelul la care este evaluată pregătirea ar trebui să fie nivelul la care s-au stabilit obiectivele pregătirii.

Datele evaluării (la oricare dintre cele patru nivele) pot fi obținute pe durata pregătirii, imediat după pregătire sau la un anumit timp după terminarea pregătirii. În fiecare caz, ar trebui, dacă este posibil, să fie comparate cu informațiile dinaintea pregătirii.

Datele evaluării sau evaluările pot fi determinate (măsurate, sistematice, numerice) sau nedeterminate (descriptive, nesistematice, verbale). Cele două tipuri de date au avantaje și dezavantaje complementare. Datorită exactității lor, datele determinate nu trebuie niciodată luate la valoarea lor reală, ci trebuie interpretate în lumina datelor nedeterminate.

Există o gamă largă de tehnici posibile la fiecare nivel de evaluare. Toate tehnicile de evaluare (cu excepția câtorva de la nivelul funcțional) sunt variațiuni ale celor două teme de a urmări și a întreba (observarea și chestionarea). Avantajele și limitele acestor două tipuri de tehnici sunt complementare și trebuie folosite împreună, oricând este posibil. Evaluarea trebuie să se potrivească nevoilor situației.

ELABORARE DE CONȚINUT NOU PENTRU INSTRUIRE

PACHET DE CURS ÎN FORMAT ELECTRONIC

Am realizat o mapă de curs care susține implementarea cursului respectând prevederile interne și internaționale din domeniu. Acest curs de radiocomunicații este cel mai complex din categoria cursurilor IMO durata impusă la nivel internațional pentru asigurarea nivelurilor minime de competențe stabilite de STCW fiind de 144 ore, cursul pentru GOC devenind cel mai lung curs internațional.

Această mapă de curs („dosarul cursului”) este folosită de instructori permițând, între anumite limite, o standardizare a cursului și menținerea unui nivel corespunzător de calitate. Structura mapei de curs pe care am realizat-o a permis de asemenea susținerea într-o formă documentată a procesului de auditare și recunoaștere/certificare. Am reușit acreditarea/certificarea externă în 2004, cursul GMDSS fiind primul din CERONAV care a primit o astfel de certificare.

Mapa de curs (mapa instructorului) a fost prezentată în Paragraful 3.5 și ma voi referi aici doar la SUPORTUL DE CURS și MANUALUL INSTRUCTORULUI.

SUPORTUL DE CURS este înmânat cursantului sub formă printată și include toate informațiile prezentate teoretic pe durata cursului. Am publicat acest suport de curs de-a lungul timpului, ultima versiune revizuită a fost tipărită în decembrie 2013 [9)], [11], [15], [16], [29].

Formatul electronic este structurat în jurul unei prezentări Power Point (173 slide-uri), fiind completată de tabele, diagrame, animații (gif animat) link-uri către publicații on-line și informații sub formă de text.

În MANUALUL INSTRUCTORULUI cantitatea de informație este mai mare și structurată pe module de instruire. În figura 49 se prezintă câteva capturi din suportul de curs electronic al cursantului.

Fig.49 Suportul de curs

APLICAȚIE MULTIMEDIA INTERACTIVĂ (AMI LEARNING)

Dincolo de dezbaterile pro și contra ale eLearningului și instruirii cu ajutorul computerului (Information and Communication Technology) evoluația tehnologică impune adaptări permanente la receptorul informațiilor. Nu se poate vorbi despre renunțarea la instruirea face to face dar probabil ca viitorul va impune o combinație între metodele clasice, metode electronice și instruirea practică [85], [86], [87].

În contextul instruirii bazate pe competențe procesul de formare devine mult mai orientat catre cursant, adaptat la ritmul și nevoile acestuia [88], [89].

Am creat o aplicație pentru instruire și evaluare interactivă ca și complement la metodele clasice. Această aplicație acoperă partea teoretică, introductivă și chestionarea cunostințelor teoretice ca și supliment la instruirea practică pe simulator [90], [91], [92].

Aplicația este implementată în HTML cu configurare și baza de date în format XML. Programarea aplicației a fost realizată în Visual Basic. Instructorul poate modifica diferite secțiuni prin adăugarea/ștergerea de noi pagini, secțiuni, întrebări, slide-uri Power Point, tabele, text, imagini. Am gândit aplicația astfel încât orice instructor, fără o pregătire specială de programare să poată efectua modificări folosind un editor simplu. Pentru aceasta am realizat secțiuni separate pentru imagini ("photo viewer"), text ("html viewer"), slide-uri Power Point ("ppt viewer"),video ("video viewer") și testare ("test viewer").

Structura pe module este prezentată în fig. 50 iar algoritmul aplicației în fig. 51.

Fig.50 Structura AMI Learning pe module

Fig.51 Algoritmul aplicației AMI Learning

Prezentarea în detaliu a codului sursă pentru AMI Learning este descrisă în Anexa 2, la sfârșitul lucrării. Aplicația include și un Glosar în care am introdus peste 250 de termeni uzuali în GMDSS și o secțiune de link-uri utile care pot fi folosite oricând ca ajutor suplimentar în instruire. Am realizat aplicația astfel încat și aceste secțiuni să poată fi updatate prin schimbarea sau adăugarea de noi informații.

Proiectată ca un ajutor în programele de instruire, am realizat de asemenea și o secțiune de autotestare construită be bază de teste grilă, multiple choices, 4 variante de răspuns, unul singur corect și punctare egală.

La sfârșitul fazei de autotestare se afișează rezultatul apoi se generează o diplomă care va conține datele cursantului introduse de la o tastatură virtuală. Dacă se dorește, aplicația poate trimite pe adresa de e-mail a cursantului diploma cu rezultatul testului sau aceasta poate fi tipărită local. Dacă se conectează o cameră web, se poate include fotografia candidatului pe diplomă.

Codul sursă pentru secțiunea "diplomă" este prezentat pentru exemplificare în figura 52 restul codului pentru diversele secțiuni ale aplicației fiind introduse în Anexa 2, la sfârșitul lucrării.

<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>

<elements>

<diploma_background>_Config\diploma\diploma.jpg</diploma_background>

<diploma_title>

<text language ="ROM">D I P L O M A</text>

<text language ="ENG">D I P L O M A</text>

</diploma_title>

<!–textul ce apare imediat dupa titlu

se pot folosi marcajele

%1 – numele persoanei

%2 – numarul total de raspunsuri corecte

%3 – numarul total de intrebari ale testelor sustinute

%4 – data curenta

se poate folosi caracterul | pentru a specifica trecerea pe randul urmator–>

<diploma_text>

<text language ="ROM">Aceasta diploma certifica faptul ca|%1|a sustinut cu succes testarea GMDSS in data de %4.|Calificativul general obtinut este de %2 din %3 puncte.</text>

<text language ="ENG">This diploma hereby certifies that|%1|successfully completed The GMDSS Test on %4.|General test result is: %2 of %3 points.</text>

</diploma_text>

</elements>

Fig.52 Codul sursă pentru secțiunea generare diplomă din AMI Learning

O captură de ecran cu algoritmul secțiunii de testare și editarea a întrebărilor este prezentată în figura 53.

Fig.53 Secțiunea de autotestare din AMI Learning

Rularea testului este arătată în figura 54.

Fig.54 Rularea testului în AMI Learning

Prin folosirea acestei aplicații interactive, unele module pot fi scurtate ca durată. Experimental s-a constatat că durata modulului introductiv s-a redus de la 8-10 ore la 2-4 ore cât este durata medie de rulare a tuturor secțiunilor. Estimez că prin extinderea conținutului și la alte module se va putea reduce durata totală a cursului cu aproximativ 20% ceea ce va reduce evident și costurile.

Conținutul diferitelor forme de training pe care o persoană le parcurge necesită o schimbare permanentă, o adaptare continuă. De aceea, aplicații interactive care să permită modificări ușoare sunt necesare.

Aplicația integrează diverse căi de prezentare a informației, fiind o soluție mai atractivă și eficientă în comparație cu clasicul Power Point folosit pe scară largă, este o alternativă mult mai accesibilă care completează aplicațiile mai costisitoare sau simulatoarele existente de radiocomunicații.

Aplicația va fi îmbunătățită în continuare atât ca design cît și în privința conținutului ținînd seama și de evoluția modulului de instruireși reacțiile celui instruit.

ELABORAREA DE APLICAȚII NOI PENTRU EVALUARE

Aplicațiile existente pe piață și utilizate în general pentru examinare personalului maritim nu sunt pe deplin potrivite. Întrebările pe care le conțin sunt alcătuite în cele mai multe situații pe baza experienței și intuiției celor care le-au conceput. De cele mai multe ori nu folosesc expertiza unor persoane calificate pentru a fi instructori și evaluatori. IMO promovează două tipuri de cursuri speciale IMO Model Course 6.09 “Training course for Instructors” și IMO Model Course 3.12 “Assessment, Examination and Certification of Seafarers” dar din păcate nici aplicațiile dedicate nu demonstrează o abordare științifică a evaluării.

Un soft folosit de cele mai multe agenții de crewing pentru selecția personalului navigant este CES 3000/4000/6000 beneficiind de renumele foarte mare al companiei care a realizat acest soft, SEAGULL din Norvegia.

Printre calitățile produsului (pe partea de evaluare) se pot enumera:

– protecția bună la tentative de alterare a rezultatului,

– posibilități bune de administrare a datelor candidatului,

– posibilitatea de a genera întrebări pe domenii (STCW),

– posibilitatea de a tipări rezultatele,

– posibilitatea de analiză (cursantul poate vedea unde a greșit, ce a răspuns și care era răspunsul corect, procentajul, etc.),

– analiza statistică a răspunsurilor (cât a greșit, procentul de răspunsuri bune și greșite, etc.).

Neajunsurile sunt următoarele:

– întrebările sunt generate aleator, fără o selecție după un anumit model (dificultate, corelație, etc.),

– există multe întrebări și răspunsuri greșite,

– există chiar întrebări care se referă la vechea telegrafie Morse,

– evaluatorul nu are posibilitatea să actualizeze întrebările, produsul fiind prevăzut cu baza lui de date.

Cu toate acestea este unul dintre produsele cele mai populare printre navigatori dată fiind utilizarea lui de către agențiile de recrutare.

APLICAȚIE 1 PENTRU AUTOEVALUARE (GMDSS SELF TEST)

Am conceput această aplicație scrisă în limbajul C ca un suport pentru autoinstruire și autoevaluare pentru a ajuta candidații la examenul pentru obținerea Certificatului de finalizare a cursului GMDSS atât pentru GOC (General Operator’s Certificate) cât și pentru ROC (Restricted Operator’ s Certificate). Dată fiind complexitatea examenului final care este alcătuit din mai multe probe (grilă scris, eseu scris, oral/practică), încă de la început această aplicație a fost folosită și pentru a ușura munca de corectură și selecție a examinatorilor. Fiecare candidat, pentru a putea intra în programul de examinare final, parcurge în ritmul său propriu pachetul de teste și numai dacă rezultatele sunt bune este acceptat la celelalte probe de examinare. Punctarea fiind realizată automat se elimină subiectivitatea examinatorilor.

Aplicația a fost gândită pentru producerea unor pachete de întrebări grilă, fiecare întrebare având patru variante de răspuns din care numai un răspuns este corect, punctarea fiind uniformă. După ce pornește programul, candidatului i se cere să își introducă de la tastatură, numele și prenumele, apoi apare prima întrebare. Candidatul introduce litera răspunsului (a, b, c sau d litere mici sau majuscule) și în funcție de corectitudine i se răspunde dacă este corect sau greșit după care se afișează următoarea întrebare. După răspunsul la ultima întrebare se afișează numarul de răspunsuri corecte.

Am construit aplicația pe un compilator Borland C; aceasta poate conține întrebări în orice limbă, întrebările pot avea oricâte răspunsuri. S-a preferat varianta cu patru variante de răspuns, unul singur fiind corect, dar se pot genera foarte simplu și variante cu mai multe răspunsuri [93], [94].

Interfața este foarte simplă, aplicația se deschide în modul consolă (MS-DOS), pentru că nu s-a dorit complicarea cu detalii de design inutile, care ar putea distrage atenția utilizatorului de la scopul inițial de exersare și lămurire a unor întrebări.

S-a realizat prima versiune în limbajul C iar după compilare s-a generat un executabil care poate să ruleze pe orice sistem de operare de 32 de biți [93], [95].

Algoritmul aplicației și o captură cu codul sursă este prezentat în figura 55. Codul sursă complet al aplicației este prezentat în Anexa 1.

Fig.55 Algoritmul și codul sursa pentru aplicația GMDSS SELF TEST

Capturi cu rularea și finalizarea testului cu GMDSS SELF TEST se prezintă în figura 56.

Fig.56 Rularea și finalizarea testului cu GMDSS SELF TEST

APLICAȚIE 2 PENTRU AUTOEVALUARE (TEST_PC)

Pentru a putea rula aplicația GMDSS SELF TEST și pe sistemele de operare actuale pe 64 de biți am recompilat sursa în Visual C++ obținând o a doua versiune a aplicației, TEST_PC.

Aplicatia test_pc este realizata in mediul de dezvoltare Microsoft Visual Studio 2008. Pentru a putea construi aplicația, am deschis un proiect de tip „Consola/Win32”. Implicit mediul a creat o foaie principală „test_pc.cpp”, sursa C++, cu funcția principală _tmain(…). Codul sursă și rularea aplicației TEST_PC este prezentată în figura 57.

Fig.57 Codul sursa și rularea aplicației TEST_PC

Algoritmul aplicației este același cu al GMDSS SELF TEST. Aplicația utilizează o variabilă globală k, în care se ține scorul testului. Dacă se raspunde corect la o întrebare, variabila k se incrementează, în funcția answX(). Functia answX este implementată pentru fiecare variantă de răpuns corect: asnwa (pentru varianta „a”), asnwb (pentru varianta „b”), asnwc (pentru varianta „c”), asnwd (pentru varianta „d”).

Algoritmul funcției answX este prezentat în figura 58. Aplicația afișează în final numele examinatului și valoare lui k, pentru cele 10 întrebări, considerand că fiecare întrebare este cotată cu un punct.

Fig.58 Algoritmul funcției answX

APLICAȚIE 3 PENTRU AUTOEVALUARE (TEST_PC1)

Pentru a construi teste grilă la care raspunsurile să fie punctate diferit am modificat aplicația TEST-PC obținând o altă variantă. Aplicația returnează ca rezultat numărul de puncte acumulat (nota) și numărul de întrebări la care s-a răspuns corect.

Aplicația test_pc1 este realizată în mediul de dezvoltare Microsoft Visual Studio 2008. Pentru a putea compila aplicația, am deschis un proiect de tip „Consola/Win32”. Implicit mediul a creat o foaie principală „test_pc1.cpp”, sursa C++, cu funcția principală _tmain(…). Codul sursă și rularea aplicației sunt prezentate în figura 59.

Fig.59 Codul sursă și rularea aplicației TEST-PC1

Aplicația calculează o notă prin raportarea punctajului acumulat la numărul maxim de puncte pentru un test, având în vedere că numărul de întrebări (QUESTIONS_COUNT) este legat de numărul de întrebari din test iar fiecare întrebare are alocat un numar de puncte. Pentru fiecare întrebare din test se rulează funcția test_question. Această funcție afișează pe ecran întrebarea și variantele de răspuns și așteaptă din partea utlizatorului selecția unei variante. În cazul în care s-a selectat varianta corectă se returnează numărul de puncte alocat întrebării, în caz contrar se returnează 0 puncte. Algoritmii sunt prezentați în fig.60.

Fig.60 Algoritmul aplicației TEST_PC1 și al funcției test_question

O APLICAȚIE CLIENT-SERVER

CBAV4-Computer Based Assessment

Am participat la implementarea acestei aplicații dezvoltată de CERONAV iar versiunea comercială a fost instalată la Autoritatea Navală Română în toate locațiile căpităniilor maritime și fluviale. Toate examenele pentru obținerea documentelor oficiale necesare fiecărui navigator sunt susținute pe baza acestei aplicații, instalate și actualizate în permanență de CERONAV prin Serviciul Asistență Tehnică și Didactică [96].

Aplicația este proiectată cu o arhitectură client-server destinată rețelelor de calculatoare cu o stație de lucru instructor și un număr variabil de stații pentru cursanți. Pachetul conține programe pentru evaluarea asistată de calculator a cursanților, cât și diverse utilitare pentru managementul comunicațiilor și conținutului disciplinelor din care se face evaluarea. Aplicația este scrisă cu instrumentul MICROSOFT.NET, iar întrebările sunt concepute de colective de experți pentru fiecare disciplină în parte [97].

Programul suportă întrebări de tip grilă multiple choice, matching items, completion forms dar la ora actuală nu s-au introdus în baza de date decât întrebări de tip grilă cu unul sau mai multe răspunsuri corecte. Rețeau informatică este prezentată în fig.61.

Fig.61 Rețeaua informatică

Aplicația a fost gândită atât pentru examinarea finală la ANR cât și pentru instruire și antrenament înaintea examenului fiind instalată la CERONAV în diverse săli de curs cât și la Academia Navală și Universitatea Maritimă în Constanța.

La ora actuală aplicația este foarte solicitată de cursanți la CERONAV (singurul organism național stabilit pentru organizarea și desfășurarea cursurilor de instruire în domeniul maritim și fluvial) organizându-se foarte multe serii de cursanți.

Ca și utilizare, datorită unor aspecte legislative, aplicația generează documente oficiale (catalog, tipărirea conținutului și rezultatului testului, certificarea prin semnătură, etc.). Aplicația este folosită pentru examinarea tuturor ofițerilor de marină ca și a personalului nebrevetat, atât la maritim cât și la fluviu, atât la compartimentul punte cât și mașină, de la simplu marinar până la comandant. Întrebările pentru diverse domenii sunt introduse într-o bază de date strict protejată împotriva accesului neautorizat și sunt generate aleator.

Examinatorul poate alege numărul total de întrebări generate pe test, numărul de întrebări din fiecare secțiune (subcapitol), dificultatea, pragul de promovabilitate, și nu poate interveni asupra răspunsurilor, evitându-se astfel tentativele de corupție.

Fiecare candidat se identifică pe baza datelor de identitate (Nume, Prenume, CNP) iar apoi examinatorul îi trimite testul generat pe baza sistemului aleator. La încheierea testului, care este contra cronometru, candidatului i se afișează rezultatul final, se tipăresc răspunsurile la test și se semnează pentru conformitate.

Aplicația are următoarele componente:

Pachet de aplicatii pentru server

Generare de teste din disciplinele disponibile pe baza unor "modele"

Asignarea testelor pe stații

Centralizarea rezultatelor

Mecanisme fail-safe în caz de incidente hardware ale calculatoarelor sau echipamentelor de rețea

Aplicație pentru introducerea modelelor și categoriilor de personal

Aplicație pentru instalarea și vizualizarea disciplinelor existente

Aplicație pentru vizualizarea oricarui test susținut de un candidat cu posibilitatea de căutare în catalog dupa diverse criterii

Aplicație de vizualizare și tipărire rapoarte privind rezultatele examinarilor

 Pachet de aplicații pentru stații

Aplicația pentru susținerea testelor pe stații cu multiple tipuri de întrebări

Autentificarea la server

Primirea testelor

Corectarea și transmiterea rezultatelor și a testelor în întregime

Raportarea rezultatelor către candidat

 Alte utilitare

Importarea testelor din fișiere de alt format

Avantaje:

– Aplicația este adoptată de ANR ca sistem de evaluare oficială

– Are facilități de administrare potrivite pentru examinările oficiale

– Conține un număr impresionant de întrebări (10.000)

– Se poate face o generare aleatoare după un anumit model (pe funcții, pe materii, pe capitole, etc.)

– Se poate introduce facilitatea de timp limită.

Dezavantaje:

– Pachetul este gândit să lucreze încapssulat și pentru realizarea de modificări procedura este greoaie, necesitând regenerarea întregii baze de date

– Nu sunt folosite decât facilitățile de întrebări multiple choice

– Întrebările nu sunt însoțite de coeficienți de dificultate, putere de discriminare, etc. iar generarea se face simplu aleator fără să garanteze o echilibrare a testelor.

Câteva dintre ferestrele mai importante ale aplicației sunt prezentate în fig.62 și fig.63.

Fig.62 Managementul testului și alegerea materiei de examen

Fig.63 Afișarea și certificarea rezultatului

SECȚIUNEA DE AUTOEVALUARE DIN AMI LEARNING

Aplicația AMI Learning a fost proiectată ca un ajutor în programele de instruire și conține o secțiune de autotestare construită be bază de teste grilă, multiple choices, 4 variante de răspuns, unul singur corect și punctare egală. În acest fel, în timpul pregătirii cursanții primesc un feedback imediat, putându-și corecta secțiunile pentru care n-au obținut rezultate suficient de bune.

La sfârșitul fazei de autotestare se afișează rezultatul apoi se generează o diplomă care va conține datele cursantului introduse de la o tastatură virtuală. Dacă se dorește aplicația poate trimite pe adresa de e-mail a cursantului diploma cu rezultatul testului sau aceasta poate fi tipărită local. Dacă se conectează o cameră web se poate include fotografia candidatului pe diplomă.

Algoritmul secțiunii de autotestare din AMI Learning este ilustrat în fig.64.

Fig.64 Secțiunea de autoevaluare din AMI Learning

O porțiune de cod pentru secțiunea de autotestare este redată mai jos. Modificarea întrebărilor se poate face cu un editor de text simplu.

-<question>

<text language="ROM">Canalul 13 VHF este folosit pentru:</text>

<text language="ENG">The usage of VHF channel 13 is:</text>

-<answer istrue="NO">

<text language="ROM">Comunicatii navă-navă de distress</text>

<text language="ENG">Ship to ship distress communication</text>

</answer>

-<answer istrue="NO">

<text language="ROM">Comunicatii navă-navă de urgență</text>

<text language="ENG"> Ship to ship urgency communication </text>

</answer>

-<answer istrue="NO">

<text language="ROM">Comunicatii navă-navă de rutină</text>

<text language="ENG"> Ship to ship routine communication </text>

</answer>

-<answer istrue="YES">

<text language="ROM">Comunicatii navă-navă pentru MSI</text>

<text language="ENG"> Ship to ship communication for MSI</text>

</answer>

</question>

Fig.65 Porțiune de cod pentru secțiunea autotestare din AMI Learning

EVALUARE ÎN PLATFORMA INeS

La nivelul țărilor din bazinul Dunării există preocupări în ultimii ani pentru armonizarea pregătirii și certificării pentru personalul care își desfășoară activitatea în domeniul transportului pe apele interioare. În urma derulării unor proiecte internaționale s-a implementat o platformă de instruire comună care se dezvoltă continuu cu conținut. Această platformă numită INeS [98], [99] este construită pe o platformă de e-learning Open Source, ILIAS, pusă la punct și folosită de Universitățile Germanice [100].

Am creat și încărcat pe secțiunea INeS România conținut nou și am produs o bază de întrebări tip grilă care va fi testată și dezvoltată în continuare. Această bază de întrebări este organizată pe capitole și în acest fel pentru dezvoltările ulterioare, având în vedere posibilitățile excelente ale platformei INeS/ILIAS se vor putea genera aleator teste cu întrebări din diverse capitole.

Pentru început am pornit, realizat și demonstrat modul de generare al unui test grilă cu 50 de întrebări, generate aleator, fiecare având 4 răspunsuri și punctate egal.

În fig.66 se prezintă structura cursurilor în ILIAS și IneS (e-learning.ceronav.ro).

Fig.66 Structura cursurilor în ILIAS și INeS

Odată accesată platforma, pe diverse niveluri de acces se poate face înscrierea la cursuri.

În fig.67 se poate vedea un curs de RIS (River Information Service) și TESTUL GMDSS.

Fig.67 Exemplu de curs și TESTUL GMDSS în INeS

După informarea asupra condițiilor de testare (număr de întrebări, navigare prin test, timp limită, etc.) începe testul (fig.68).

Fig.68 Rularea TEST-ului GMDSS în INeS

După încheierea testului și afișarea rezultatelor administratorul poate intra într-o secțiune protejată unde se poate verifica modul în care candidatul a răspuns la fiecare întrebare (fig.69) și se poate face comparația cu baza de răspunsuri oficială (fig.70).

Fig.69 Verificarea rezultatelor la TEST GMDSS în INeS

Fig.70 Compararea cu baza de răspunsuri la TEST GMDSS în INeS

Această platforma are foarte multe posibilități legate de adăugare de conținut cât mai ales pentru partea de evaluare. Se pot genera foarte multe tipuri de teste și se pot seta parametri de rulare a unui test, lucru care este stabilit anterior de către administrator într-o secțiune specială protejată prin drepturi de acces (fig.71).

Fig.71 Administrarea testelor și fixarea parametrilor

Date fiind posibilitățile extinse ale platformei de e-learning ILIAS (folosită și upgradată permanent de universitățile Germanice), această soluție va fi dezvoltată în cadrul țărilor Dunărene începând de la Germania, Austria și continuând până la România și Bulgaria.

PREOCUPĂRI PREZENTE ȘI DE PERSPECTIVĂ

În domeniul radiocomunicațiilor maritime pregătirea operatorilor presupune utilizarea mai multor metode în funcție de obiectivul ce trebuie realizat. Spre exemplu, pentru memorarea mai ușoară a unor frecvențe importante se poate folosi printre altele și programul Phase 6 menționat mai sus. Pentru a căpăta deprinderi de operare trebuie obligatoriu să existe echipamente reale sau un simulator realistic.

Pentru a învăța formatul corect pentru apelul, mesajul de primejdie precum și alte exprimări standard foarte util ar fi un software care ar “asculta” și ar recunoaște ceea ce spune operatorul la stație. Pentru aceasta facem încercări de a utiliza facilitatea de “speech recognition”din MS Windows (Vista/Windows 8). Deocamdată rezultatele sunt timide, urmând să se perfecționeze dicționarul prin exerciții repetate. Se știe că această facilitate din Vista/Windows 8 a fost perfecționată în sensul că Vista “învață“ și își îmbunătățește vocabularul. Suntem în stadiul acesta, pasul următor fiind realizarea unui software care să citească fișierul text, să compare cu formatul model și să “comunice” candidatului dacă este corect sau mai trebuie încercat.

După câteva exersări sistemul de operare s-a adaptat și modul în care a reacționat este arătat în fig.72.

Fig.72 Rezultatele obținute cu Speech Recognition

Un alt software pe care mi l-am propus a fi realizat va fi un software de examinare autoadaptiv cu întrebări grilă. Interactivitatea se manifestă în sensul că după fiecare rulare a programului, după afișarea rezultatelor, programul va recalcula și va reînscrie în baza de date nivelul de dificultate, coeficientul de discriminare și alți indici statistici astfel încât la o generare ulterioară, chiar dacă se va face aleator, se vor combina întrebările astfel încât două teste generate la doi candidați deși vor fi diferite vor fi echilibrate din punct de vedere al dificultății.

Pentru aceasta aplicația va rula independent și va citi fișierul cu întrebări introdus pe un CD sau stick de memorie. Programul va trebui să ceară niște informații sumare (unitatea în care se află directorul cu întrebări, date de identificare și va genera testul). Pentru a fi ușor de folosit de către orice instructor fișierul cu întrebări va fi unul simplu scris după un model în Excel sau în Word având o structură posibilă ca în tabelul 17.

Tab.17 Structura întrebărilor la o aplicație de testarea autoadaptivă

Datorită posibilităților excelente demonstrate de INeS și ILIAS ne propunem dezvoltarea materialelor de instruire pe aceste două platforme. Viabilitatea acestei abordări este susținută și de angajamentul a 18 țări dunărene de a menține și dezvolta platforma de instruire comună INeS Danube și suportul acestui angajament prin proiectele Europene pe care le coordonez [98], [99].

CONCLUZII

În acest capitol am realizat o documentare prealabilă a domeniului evaluării bazate pe competențe prezentând concepte teoretice și practice, am făcut o trecere în revistă a metodelor de examinare uzuale, a unor modele de test și adecvarea acestora în diverse situații. Deasemenea am sintetizat diverse tipuri de chestionare practicate, am analizat câteva produse moderne care utilizează tehnologia informației, am prezentat situația din țara noastră și am arătat câteva contribuții proprii la evaluarea/examinarea personalului radio maritim, prin aplicațiile pe care le-am dezvoltat și implementat.

În paragraful 5.11 am prezentat aplicațiile pe care le-am realizat pentru instruire Suport/pachet de curs în format electronic și Aplicația Multimedia Interactivă AMI Learning, am prezentat structura, modul de realizare și implementare/utilizare la cursuri.

În ultimul paragraf 5.12 am prezentat aplicațiile realizate pentru evaluare începând cu o aplicație simplă de autotestare (GMDSS SELF TEST), continuând cu variante mai elaborate care rulează pe sisteme de operare actuale TEST_PC și TEST_PC1. După descrierea secțiunii de evaluare a aplicației client-server folosită la ora aceasta în toate examinările oficiale de către Autoritatea Navală Română, am prezentat funcția de autoevaluare din AMI Learning și în final am descris pachetul de teste și materiale de instruire create pe baza unei platforme de e-learning, TEST GMDSS în IneS.

CONCLUZII

În acest capitol se prezintă câteva concluzii care se desprind din teză și se trec în revistă contribuțiile autorului în domeniul temei alese.

Teza s-a axat pe o documentare amplă a domeniului radiocomunicațiilor maritime și a instruirii și evaluării personalului operator radio de la bordul navelor. Acest domeniu este în ultimii ani din ce în ce mai bine reglementat de către IMO (Organizația Maritimă Internațională) și ITU (Uniunea Internațională de Telecomunicații) ca și de organisme europene și naționale.

Domeniul pregătirii și evaluării bazate pe competențe este unul foarte dinamic și adoptat de industria maritimă de aceea a fost necesară o documentare și în acest domeniu.

În Capitolul 2, Stadiul actual în radiocomunicațiile maritime, am făcut o incursiune în domeniul GMDSS (Sistemul Mondial pentru Primejdie și Siguranță Maritimă) am analizat componentele acestuia, regulile care guvernează activitatea în acest domeniu și am sistematizat informațiile teoretice.

După introducerea serviciilor de comunicații prin satelit, una din componentele de bază ale radiocomunicațiilor maritime, am propus o soluție pentru optimizarea transferului de date prin satelit (Optimizing Industrial Process Data Transfer over TCP/IP Satellite Networks) și am prezentat rezultatele obținute pentru pachete mari de date.

În Capitolul 3, Analiza și sistematizarea instruirii și evaluării în radiocomunicațiile maritime, am prezentat concepte teoretice privind instruirea bazată pe competențe, am analizat teoretic problema instruirii și evaluării în radiocomunicațiile maritime, am prezentat situația la nivel internațional, am descris situația din țara noastră și am prezentat modul în care am sistematizat și produs un pachet de curs pentru operatorii radio în GMDSS, validat de recunoaștere și certificare internațională. De menționat faptul că suntem singura țară din estul Europei care are recunoscut și acreditat acest pachet de curs, contribuția personală a autorului în obținerea acestui rezultat fiind semnificativă.

În Capitolul 4, Sistematizarea și utilizarea aplicațiilor de instruire și evaluare în radiocomunicațiile maritime, am sistematizat și analizat materialele în format electronic și aplicațiile software de instruire și evaluare disponibile la nivel mondial, am propus o metodă de analiză și am realizat o inventariere a aplicațiilor existente cu explicații privind funcționalitățile disponibile (pe baza taxonomiei lui Bloom și a teoriei inteligenței multiple).

La finalul capitolului am prezentat contribuțiile la elaborarea de conținut nou folosind unele aplicații care au această facilitate. Am folosit aceste aplicații și testele create în situația reală la cursurile GMDSS și am prezentat câteva rezultate obținute.

Implementarea de conținut nou pentru testare s-a realizat pe o aplicațíe pentru exersarea memoriei, o aplicație client-server care s-a impus datorită funcționalității în examinarea oficială de către autoritățile naționale, o aplicație pentru autotestare și modulul de evaluare din simulatorul de radiocomunicații, TGS 7.1

Am analizat limitările acestor produse comerciale și am încercat să depășesc aceste neajunsuri în aplicațiile pe le-am dezvoltat și prezentat în capitolulul următor.

La începutul Capitolului 5, Elaborarea și implementarea unor module de instruire și evaluare în radiocomunicațiile maritime, am realizat o documentare a domeniului evaluării bazate pe competențe, prezentând conceptele teoretice și practice, modele de test și adecvarea acestora în diverse situații.

În continuare, în paragraful 5.11, am prezentat aplicațiile pe care le-am realizat pentru instruire Suport/pachet de curs în format electronic și Aplicația Multimedia Interactivă AMI Learning, am prezentat structura, modul de realizare și implementare/utilizare la cursuri.

În ultimul paragraf 5.12 am prezentat aplicațiile realizate pentru evaluare începând cu o aplicație simplă de autotestare (GMDSS SELF TEST), continuând cu variante mai elaborate care rulează pe sisteme de operare actuale TEST_PC și TEST_PC1. După descrierea secțiunii de evaluare a aplicației client-server folosită la ora aceasta în toate examinările oficiale de către Autoritatea Navală Română, am prezentat funcția de autoevaluare din AMI Learning și în final am descris pachetul de teste și materiale de instruire create pe baza unei platforme de e-learning, TEST GMDSS în IneS.

Eforturile depuse în elaborarea acestei teze a avut ca scop final elaborarea și implementarea unor module de instruire și evaluare care să ușureze pregătirea și să îmbunătățească nivelul de competență al operatorilor de radiocomunicații maritime, soluții testate, validate și folosite în cursurile de pregătire, soluții a căror dezvoltare viitoare continuă.

ANEXA 1

CODUL SURSĂ AL APLICAȚIEI GMDSS SELF TEST ÎN LIMBAJUL C (Borland C)

#include<stdio.h>

#include<conio.h>

#include<ctype.h>

#define HAPPY 0x01

void arasp (void); //procedura pentru raspuns corect = a sau A

void brasp (void); //procedura pentru raspuns corect = b sau B

void crasp (void); //procedura pentru raspuns corect = c sau C

void drasp (void); //procedura pentru raspuns corect = d sau D

int k=0;

char raspuns;

void main()

{

char nume[20];

char prenume[20];

printf("Author : Vasile Pipirigeanu.\nThis program is protected by copyright.Ilegal copy is forbidden !\n\n");

printf("Please input your Name and your Surname!");

scanf("%s %s",&nume,&prenume);

printf("\nQuestion 1:Which would be correct if a ship's INMARSAT-C (SES) has\n not logged in?\n a.You would be unable to receive any messages\n b.You would be unable to transmit a Distress Alert\n c.You would only receive EGC messages\n d.You would be able to send routine messages \n");

crasp();

puts("\nQuestion 2:A Navtex area transmitter is designated by which\n of the following:\n a.A single digit between 0 and 9\n b.Three letters of the alphabet\n c.A single letter of the alphabet\n d.Two consecutive digits\n");

crasp();

puts("\nQuestion 3:The group of letters ZCZC which appear at the commencement\n of a Navtex message means :\n a.The phasing signal\n b.The receiver and printer are functional\n c.The message identification group\n d.The place of origin group");

brasp();

puts("\nQuestion 4:When could you resume normal working if you become\n involved in Distress working?\n a.Immediately after the next radio Silence Period\n b.When you can no longer hear the vessel in Distress\n c.When the station controlling the Distress announces SEELONCE FEENEE\n d.As soon as a Coast Radio Station has responded to the Distress call\n");

crasp();

puts("\nQuestion 5:If a HF DSC Distress Alert indicated F1B for subsequent\n communications which of the following would be the appropriate Mode\n and equipment to be selected?\n a.ARQ using HF radiotelex\n b.FEC using HF radiotelex\n c.DSC using HF radio\n d.SSB using HF R/T");

brasp();

puts("\nQuestion 6:If you want urgent medical advice by radio, which signal\n would you use to obtain priority?\n a.Mayday\n b.Pan Pan\n c.Pan Medical\n d.Securite");

brasp();

puts("\nQuestion 7:Navtex messages are allocated a serial number which:\n a.Is between 0 and 365 and is determined by the day of the year\n b.Is between 0 and 99 and determined by the subject group designator\n c.Is between 0 and 9 and is determined by the subject group designator\n d.Is between 0 and 99 and is determined by the transmitter designator\n");

brasp();

puts("\nQuestion 8:The group FDI2 at the beginning of a Navtex message\n indicates \n a.This is a message type F from transmitter D originating on the 12th day of the month\n b.This is message number 12 of type D from transmitter F\n c.This is a message of type D from transmitter F originating in the month ofDecember\n d.This is message number 12 of type F from transmitter D");

brasp();

puts("\nQuestion 9:The message priorities for International Navtex messages are\n a.Distress, urgency and safety\n b.Vital, important and routine\n c.Very important, urgent, routine\n d.First priority, second priority and third priority");

arasp();

puts("\nQuestion 10:In what system do 406 Mhz EPIRB's operate?\n a.COSPAS/SARSAT\n b.Ausrep\n c.INMARSAT\n d.AMVER");

arasp();

printf("\n%cMister %s %s, you have %i corect answers !%c\n",HAPPY,nume,prenume,k,HAPPY);

}

/* Aceasta este functia pentru raspuns corect = a sau A */

void arasp()

{

raspuns=toupper(getche());

if(raspuns=='A')

{

puts("\nCorect !");

k=k+1;

}

else

{

puts("\nWrong !");

}

}

/* Aceasta este functia pentru raspuns corect = b sau B */

void brasp()

{

raspuns=toupper(getche());

if(raspuns=='B')

{

puts("\nCorect !");

k=k+1;

}

else

{

puts("\nWrong !");

}

}

/* Aceasta este functia pentru raspuns corect = c sau C */

void crasp()

{

raspuns=toupper(getche());

if(raspuns=='C')

{

puts("\nCorect !");

k=k+1;

}

else

{

puts("\nWrong !");

}

}

/* Aceasta este functia pentru raspuns corect = d sau D */

void drasp()

{

raspuns=toupper(getche());

if(raspuns=='D')

{

puts("\nCorect !");

k=k+1;

}

else

{

puts("\nWrong !");

}

}

ANEXA 2

CODUL SURSĂ AL APLICAȚIEI AMI LEARNING

Fig.73 Captură de ecran AMI Learning ( Microsoft Visual Studio)

(MainMenu.vb)

Public Sub New()

' This call is required by the Windows Form Designer.

InitializeComponent()

' pentru timer

Me.Timer.Enabled = False

Application.AddMessageFilter(Me)

' daca aplicatia primeste ca parametru nosec atunci verificarile de securitate sunt ignorate

APP_SECURE_CONTENT_ON = False

End Sub

' executa comanda specificata in menu.xml

Private Sub ExecuteMenuCommand(ByRef aMenuItemData As MenuItemData, ByVal title As String)

Me.AxWindowsMediaPlayer.Ctlcontrols.stop()

Me.Timer.Enabled = False

Select Case aMenuItemData.aType

Case MenuItemActionType.HTMLViewer

Dim frm As New HTMLViewer(aMenuItemData.aData, aMenuItemData.aMusic,

aMenuItemData.aVolume, title)

frm.ShowDialog(Me)

frm = Nothing

Me.AxWindowsMediaPlayer.Ctlcontrols.play()

Case MenuItemActionType.PPTViewer

Dim frm As New PPTViewer(aMenuItemData.aData, title)

frm.ShowDialog(Me)

frm = Nothing

Me.AxWindowsMediaPlayer.Ctlcontrols.play()

Case MenuItemActionType.PhotoViewer

Dim frm As New PhotoViewer(aMenuItemData.aData, aMenuItemData.aMusic,

aMenuItemData.aVolume, title)

frm.ShowDialog(Me)

frm = Nothing

Me.AxWindowsMediaPlayer.Ctlcontrols.play()

Case MenuItemActionType.VideoViewer

Dim frm As New VideoViewer(aMenuItemData.aData, title)

frm.ShowDialog(Me)

frm = Nothing

Me.AxWindowsMediaPlayer.Ctlcontrols.play()

Case MenuItemActionType.TestViewer

Dim frm As New TestViewer(aMenuItemData.aData)

frm.ShowDialog(Me)

frm = Nothing

Me.AxWindowsMediaPlayer.Ctlcontrols.play()

Case MenuItemActionType.ExecuteApplication

Try

Dim extApp As New Process

extApp.StartInfo.FileName = aMenuItemData.aData

If aMenuItemData.aWorkingFolder = "" Then

If aMenuItemData.aData.LastIndexOf("\") > 0 Then

extApp.StartInfo.WorkingDirectory = aMenuItemData.aData.Substring(0,

aMenuItemData.aData.LastIndexOf("\"))

End If

Else

extApp.StartInfo.WorkingDirectory = aMenuItemData.aWorkingFolder

End If

extApp.StartInfo.UseShellExecute = False

extApp.StartInfo.WindowStyle = ProcessWindowStyle.Maximized

extApp.Start()

extApp.WaitForExit()

extApp.Close()

Catch ex As Exception

MsgBox(ex.Message)

End Try

End Select

If APP_TIMEOUT = True Then

Me.ResetApplication()

Else

Me.Timer.Enabled = True

End If

End Sub

(Diploma)

<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>

<elements>

<diploma_background>_Config\diploma\diploma.jpg</diploma_background>

<diploma_title>

<text language ="ROM">D I P L O M A</text>

<text language ="ENG">D I P L O M A</text>

</diploma_title>

<!–textul ce apare imediat dupa titlu

se pot folosi marcajele

%1 – numele persoanei

%2 – numarul total de raspunsuri corecte

%3 – numarul total de intrebari ale testelor sustinute

%4 – data curenta

se poate folosi caracterul | pentru a specifica trecerea pe randul urmator–>

<diploma_text>

<text language ="ROM">Aceasta diploma certifica faptul ca|%1|a sustinut cu succes testarea GMDSS in data de %4.|Calificativul general obtinut este de %2 din %3 puncte.</text>

<text language ="ENG">This diploma hereby certifies that|%1|successfully completed The GMDSS Test on %4.|General test result is: %2 of %3 points.</text>

</diploma_text>

</elements>

(HTML viewer)

<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>

<controls>

<button_menu>

<text language ="ROM">Meniu</text>

<text language ="ENG">Menu</text>

</button_menu>

<button_home>

<text language ="ROM">Acasa</text>

<text language ="ENG">Home</text>

</button_home>

<button_back>

<text language ="ROM">Inapoi</text>

<text language ="ENG">Back</text>

</button_back>

<zoom>135</zoom>

</controls>

(TestViewer)

<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>

<controls>

<button_cancel>

<text language ="ROM">Renunta</text>

<text language ="ENG">Cancel</text>

</button_cancel>

<label_answer>

<text language="ROM">Raspunsul dumneavoastra:</text>

<text language="ENG">Your answer:</text>

</label_answer>

<button_previous>

<image></image>

<text language="ROM">Precedenta</text>

<text language="ENG">Back</text>

</button_previous>

<button_next>

<text language="ROM">Urmatoarea</text>

<text language="ENG">Continue</text>

</button_next>

<label_name>

<text language="ROM">Nume:</text>

<text language="ENG">Name:</text>

</label_name>

<label_email>

<text language="ROM">Email:</text>

<text language="ENG">Email:</text>

</label_email>

<button_userphoto>

<text language="ROM">Foto</text>

<text language="ENG">Photo</text>

</button_userphoto>

<button_send>

<text language="ROM">Trimite</text>

<text language="ENG">Send</text>

</button_send>

<!–mesajul ce apare inainte de inceperea testului

se poate folosi caracterul | pentru a specifica trecerea pe randul urmator–>

<label_info>

<text language="ROM">In cele ce urmeaza poti sa iti testezi cunostintele obtinute. La finalizarea acestui test obtii automat o diploma pe care o poti trimite prin email pe adresa ta.|||Apasa butonul Urmatoarea ca sa incepi testarea.||Apasa butonul Renunta ca sa revii in meniu.</text>

<text language="ENG">Now you can test your knowledge. Upon completion of this test, you automatically get a diploma that you can send to yourself trough email.|||Press Continue to start the test.||Press Cancel to return to the menu.</text>

</label_info>

<!–mesajul ce apare la finalizarea testului

se pot folosi marcajele %1 si %2 ca sa fie specificat locul in care vor fi afisate numarul de raspunsuri corecte

si respectiv numarul de intrebari ale chestionarului

se poate folosi caracterul | pentru a specifica trecerea pe randul urmator–>

<label_conclusion>

<text language="ROM">Ai raspuns corect la %1 din totalul de %2 intrebari ale chestionarului.|||Apasa butonul Urmatoarea ca sa-ti trimiti prin email diploma.||Apasa butonul Renunta ca sa revii in meniu.</text>

<text language="ENG">You have correctly answered %1 from %2 questions of the questionaire.|||Press Continue to email your Diploma.||Press Cancel to return to the menu.</text>

</label_conclusion>

<label_infodiploma>

<!– mesajul de intampinare ce apare in fereastra de unde se poate trimite diploma –>

<text language ="ROM">Felicitari!|Scrie-ti numele si adresa de email la care vrei sa primesti diploma in format electronic si apoi apasa butonul Trimite.</text>

<text language ="ENG">Congratulations!|Enter your name and email address at which you will receive the diploma and press Send button.</text>

</label_infodiploma>

<button_send>

<text language="ROM">Trimite</text>

<text language="ENG">Send</text>

</button_send>

</controls>

(Test, Parțial)

<?xml version="1.0" encoding="utf-8"?>

<test>

<title language="ROM"> T E S T F I N A L </title>

<title language="ENG"> F I N A L D E S T I N A T I O N </title>

<questions>10</questions> <!–numarul de intrebari afisate in cadrul testului (mai mic sau egal cu numarul de intrebari din xml)–>

<background>test.jpg</background>

<!–imaginea pentru fundal si fisierul audio vor fi puse in acelasi director cu fisierul xml–>

<!–daca la nivel de intrebare nu este specificata o imagine pentru fundal, va fi folosita imaginea definita aici–>

<question>

<text language="ROM">Distanța de propagare în MF (unda de suprafață) este de :</text>

<text language="ENG">Distanța de propagare în MF (unda de suprafață) este de :</text>

<answer istrue="NO">

<text language="ROM">0 la 30-50 Mm</text>

<text language="ENG">0 la 30-50 Mm</text>

</answer>

<answer istrue="YES">

<text language="ROM">0 la 400 Mm</text>

<text language="ENG">0 la 400 Mm</text>

</answer>

<answer istrue="NO">

<text language="ROM">mai mare ca 10.000 km</text>

<text language="ENG">mai mare ca 10.000 km</text>

</answer>

<answer istrue="NO">

<text language="ROM">200 la 1000 Mm</text>

<text language="ENG">200 la 1000 Mm</text>

</answer>

</question>

<question>

<text language="ROM">Propagarea în VHF se bazeaza pe:</text>

<text language="ENG">Propagarea în VHF se bazeaza pe:</text>

<answer istrue="NO">

<text language="ROM">unda de suprafață</text>

<text language="ENG">unda de suprafață</text>

</answer>

<answer istrue="YES">

<text language="ROM">unda directă</text>

<text language="ENG">unda directă</text>

</answer>

<answer istrue="NO">

<text language="ROM">unda de suprafață, unda reflectată (straturile E, F) și unda refractată (D și E)</text>

<text language="ENG">unda de suprafață, unda reflectată (straturile E, F) și unda refractată (D și E)</text>

</answer>

<answer istrue="NO">

<text language="ROM">unda reflectată (de sol)</text>

<text language="ENG">unda reflectată (de sol)</text>

</answer>

</question>

<question>

<text language="ROM">Echipamentul DSC VHF este obligatoriu în zonele:</text>

<text language="ENG">Echipamentul DSC VHF este obligatoriu în zonele:</text>

<answer istrue="NO">

<text language="ROM">A1</text>

<text language="ENG">A1</text>

</answer>

<answer istrue="NO">

<text language="ROM">A1 și A2</text>

<text language="ENG">A1 și A2</text>

</answer>

<answer istrue="YES">

<text language="ROM">A1, A2, A3 și A4</text>

<text language="ENG">A1, A2, A3 și A4</text>

</answer>

<answer istrue="NO">

<text language="ROM">A1 și A4</text>

<text language="ENG">A1 și A4</text>

</answer>

</question>

……………………..

</test>

(Glosary, parțial)

<?xml version="1.0" encoding="utf-8"?>

<items>

<item>

<letter>A</letter>

<items>

<item>

<id>AAIC</id>

<description>Accounting Authority Identification Code. A unique code, assigned by the ITU to identify an Accounting Authority</description>

</item>

<item>

<id>AC</id>

<description>Alternating Curent</description>

</item>

<item>

<id>ADE</id>

<description>Above Deck Equipment</description>

</item>

<item>

<id>AGC</id>

<description>Automatic Gain Control, used to vary the radio frequency amplification of a radio receiver to keep the signal at a usable level</description>

</item>

<item>

<id>ALC</id>

<description>Automatic Level Control </description>

</item>

<item>

<id>AM</id>

<description>Amplitude Modulation</description>

</item>

……………………………………..

</items>

</item>

</items>

ANEXA 3

CONFERENCE BOOK OF ABSTRACTS, ADEM 2014,

DROBETA TURNU SEVERIN, ISBN 978-606-8232-49-2

AMI LEARNING – An Interactive Multimedia Application For Learning In Maritime And Inland Waterway Radiocommunication Training Programmes

ANEXA 4

THE 6th GMDSS INTERNATIONAL CONFERENCE, KIEV-UCRAINA, 2005

An Analyzing Attempt of Software Applications for Maritime Radio-communication

ANEXA 5

WOME 2 A CONFERENCE, DALIAN-CHINA, 2000.

Use of Computer Technologies in Maritime Training.

BIBLIOGRAFIE

[1] Vasile Pipirigeanu și Mircea Udrea, Introducere în GMDSS – Sistemul Mondial de Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța, EUROPOLIS, 2002, ISBN 973-8283-54-X.

[2] ITU, ITU Radio Regulations, Geneva, ITU, 2012, 978-92-61-14021-2.

[3] IMO, International Convention on Search and Rescue, 1979 ( SAR 1979, London, IMO, 2006, ISBN 978-92-801-42280.

[4] IMO, SOLAS Consolidated Edition, London, IMO, 2014, ISBN 978-92-801-15949.

[5] IMO, GMDSS – Global Maritime Distress and Safety – MANUAL, London,  IMO, 2011, 978-92-801-1534-5.

[6] Tor Kristensen, An Introduction to GMDSS, 6th Edition, Leknes, POSEIDON, 2006, ISBN 82-92035-16-8.

[7] ITU, ITU Manual for Use by the Maritime Mobile and Maritime Mobile Satellite Services (Maritime Manual, Geneva, ITU, 2013, ISBN 978-92-61-14341-1.

[8] Nicolae Dumitru Alexandru, Introducere în Telecomunicații, Iași, CERMI, 2004, ISBN 973-667-032-5.

[9] Vasile Pipirigeanu, GMDSS-Global Maritime Distress and Safety System= Sistemul Mondial pntru Primejdie și Siguranță Maritimă,. Constanța, CERONAV, 2013, ISBN 978-606-93369-4-6.

[10] Titu Băjenescu, Comunicații prin Satelit, București, MATRIX ROM, 2003, ISBN 973-685-633-X.

[11] Vasile Pipirigeanu, GMDSS-Global Maritime Distress and Safety System, Sistemul Mondial pntru Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța,  DOBROGEA, 2009, ISBN 978-973-1839-73-8.

[12] IMO, Global Maritime Distress and Safety System (GMDSS MANUAL, London, IMO, 2013, ISBN 978-92-801-15758.

[13] IMO, Second Class Radio Electronic Certificate-IMO Model Course, IMO, London, 2002, ISBN 92-801-5118-5.

[14] Graham Lees, William Williamson, Handbook for Marine Radio Communication, London, LLP, 2004, ISBN 1-84311-368-6, 978-1-843-1136-83.

[15] Vasile Pipirigeanu, GMDSS (Global Maritime Distress and Safety System)=(Sistemul Mondial de Primejdie și Siguranță Maritimă): suport, Târgu-Jiu, Măiastra, 2012, ISBN 978-606-516-467-3.

[16] Vasile Pipirigeanu, GMDSS- Sistemul Mondial pntru Primejdie și Siguranță Maritimă. Buzău, TEOCORA, 2010, ISBN 978-606-8223-18-6.

[17] Augdal Bjornal, Ship Antennas, Oslo, Lobo Grafisk, 1994, ISBN 82-420-0185-5.

[18] Frederick Graves, Mariners Guide to Single Sideband, Montlake Terrace, WA, SEA, 1882, ISBN 0-911677-01-1.

[19] Mathiassen Mikal, Skjonsberg Jan Erik, Radio TELEX, Oslo, EektronikBransjens Forlag as, 1994, ISBN 82-420-0226-6.

[20] Ian Waugh, The Mariner's Guide to Marine Communications, London, NAUTICAL INSTITUTE, 2001, ISBN 1-870077-58-x.

[21] IMO, SAR-On Scene Coordinator (IAMSAR vol III) 3.15 Model Course, London, IMO, 2014, ISBN 978-92-801-15857.

[22] CERONAV, http://www.ceronav.ro/m.aspx?id=10&it=3. s.l. : Accesat 26-09-2014, 2014.

[23] IMO, IAMSAR MANUAL, VOLUME III – Mobile Facilities, London, IMO, 2013, ISBN 978-92-801-15710.

[24] IMO, Guidance on GMDSS Distress Alerts Card, London, IMO, 2013, ISBN 978-92-801-15734.

[25] IMO, GMDSS Operating Guidance Card, London, IMO, 1992, ISBN 978-92-801-14403.

[26] IMO, Navtex Manual, London, IMO, 2012, ISBN 978-92-801-1562-8.

[27] IMO, International SafetyNET MANUAL, London, IMO, 2011, ISBN 978-92-801-1533-8.

[28] IMO, Officer in Charge of a Navigational Watch, London, IMO, 1999, ISBN 92-801-6105-9.

[29] Vasile Pipirigeanu, GMDSS Global Maritime Distress and Safety System–Sistemul Mondial pentru Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța, DOBROGEA,2007, ISBN 978-973-1839-16-5.

[30] P. Smith, J. Seaton, GMDSS for Navigators, New York, Butterworth-Heinemann, 2011, 0-7506-2177.

[31] Bjornar Augdal, Emergency Positioning, Oslo, EektronikBransjens Forlag as, 1994, ISBN 82-420-0225-8.

[32] INMARSAT, INMARSAT Maritime Communication Handbook, London, INMARSAT, 1995.

[33] INMARSAT, INMARSAT A Maritime User's Manual, London, INMARSAT, 1991.

[34] INMARSAT, The INMARSAT M & INMARSAT B Technical Summary, London, INMARSAT, 1992.

[35] INMARSAT, INMARSAT C Maritime User's Manual, London, INMARSAT, 1992.

[36] Ion Bogdan, Antene și Propagare, Iași, GH. ASACHI, 2002, ISBN 973-8292-48-4.

[37] INMARSAT, Technical Requirements for INMARSAT Standard-A Ship Earth Station, London, INMARSAT, 1988.

[38] IMO, Manual on Maritime Safety Information (MSI Manual), London, IMO, 2010, ISBN 978-92-801-00006.

[39] Ohmori Shingo, Wakana Hiromitsu, Kawase Seiichiro, Mobile Satellite Communications, Boston, London, ARTECH HOUSE, 1998, ISBN 0-89006-843-7.

[40] Pratt Timothy, Bostian Charles, Allnutt Jeremy, Satellite Communications, 2nd Edition, New York, John Wiley & Sons, 2002, SBN-13: 978-0471370079 ISBN-10: 047137007X.

[41] Titu Băjenescu, Sisteme Personale de Comunicații, București, TEORA, 2000, ISBN 973-20-0236-0.

[42] Ion Bogdan, Comunicații Mobile, Iași, TEHNOPRESS, 2003, ISBN973-8377-59-5.

[43] IALA, MANUAL on Radio Aids to Navigation, Saint Germain en Laye, IALA AISM, 1981.

[44] Damian Imbrea, Circuite Logice Combinaționale, Iasi, GH. ASACHI, 2004, ISBN 973-621-091-X.

[45] Mihai Iordache, Bazele Electrotehnicii, București, MATRIX ROM, 2008, ISBN 978-973-755-296-9.

[46] Damian Imbrea, Circuite Logice Secvențiale Sincrone, Iași, POLITEHNIUM, 2013, ISBN 978-973-621-415-8.

[47] IMO, Second Class Radio Electronic Certificate for Global Maritime Distress and Safety Personnel (Model Course 1.31, London, IMO, 2002, ISBN 978-92-801-51183.

[48] Tatiana Rădulescu, Rețele de telecomunicații, București, THALIA,2002, ISBN973-85926-0-7.

[49] IMO, Performance Standards for Shipborne Radio-Communication and Navigational Equipments, London, IMO, 2011, ISBN 978-92-801-15239.

[50] Tatiana Rădulescu, Telecomunicații, București, TEORA, 1997, ISBN973-601-410-X.

[51] Sorin Sintea, Vasile Pipirigeanu et.a., Optimizing Industrial Process Data Transfer over TCP/IP Satellite Networks, Australia, Proceedings of ICTTA 2011, ISBN 978-1-84626-xxx-x.

[52] Sorin Sintea, Contribution to the Realization of the Ship Long Range Identification and Tracking Equipments, Doctorat Thesis, Brașov, Transilvania University, 2007.

[53] OSI, http://ro.wikipedia.org/wiki/Modelul_OSI. s.l. : Accesat 28-09-2014.

[54] James Chellis, Charles Perkins and Matthew Strebe, MCSE: Elemente Fundamentale ale Rețelelor de Calculatoare Ghid de Studiu, București, ALL EDUCATIONAL, 2000, ISBN 973-684-215-0.

[55] Vasile Baltac, Tehnologia Informației Noțiuni de bază, București, EUROAPTITUDINI, 2011, ISBN 978-973-1719-15-3.

[56] Ioan Cerghit, Metode de Învățământ, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 2001, ISBN 973-30-5393.

[57] Howard Gardner, http://howardgardner.com/multiple-intelligences/. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[58] PH6, http://www.phase-6.com/. s.l. : Accesat 27-09-2014, 2014.

[59] Sheila Ostrander, Lynn Schroeder, Tehnica Învățării Rapide, București, AMALTEA, 2002, ISBN 973-9397-50-6.

[60] IMO, Training Course for Instructors (6.09 Model Course), London, IMO, 2001, ISBN 978-92-801-51152.

[61] MASLOW, http://ro.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[62] IMO, Train the Simulator Trainer and Assessor (6.10 Model Course), London, IMO, 2012, ISBN 978-92-801-15826.

[63] Ioan Cerghit, Sisteme de Instruire Alternative și Complementare, Iași, POLIROM, 2008, ISBN 978-973-46-1016-7.

[64] IMO, http://www.imo.org/Pages/home.aspx. s.l. : Accesat 26-09-2014.

[65] IMO, General Operators's Certificate for GMDSS Model Course 1.25, London, IMO, 2004, ISBN 978-92-801-41818.

[66] IMO, Restricted Operators's Certificate for GMDSS Model Course 1.26, London, IMO, 2004, ISBN 978-92-801-41825.

[67]IMO, International Convention on Standards of Training, Certification and Watchkeeping for Seafarers 1978, STCW 1978, London, IMO, 2011, ISBN 978-92-801-15284.

[68] IMO, Assessment, Examination and Certification of Seafarers (3.12 Model Course,. London, IMO, 2000, ISBN 978-92-801-50889.

[69] ITU, http://www.itu.int/en/Pages/default.aspx. s.l. : Accesat 26-09-2014.

[70] ERC/DEC, http://www.erodocdb.dk/Docs/doc98/official/pdf/DEC9901E.PDF. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[71] CEPT, http://www.cept.org/cept. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[72] ANCOM, http://www.ancom.org.ro/. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[73] ANR, http://www.rna.ro/. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[74] TELENOR, http://www.maritimradio.no/sertifikat/endorsment/. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[75] EMSA, http://www.emsa.europa.eu/. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[76] Andrei Ciontu s.a., Pagini din istoria electronicii și radiocomunicațiilor, București, NAȚIONAL, 1998, ISBN 973-9308-89-9.

[77] IALA, Aids to Navigation Guide (Navguide), Saint Germain en Laye, IALA AISM, 2001.

[78] *** IALA Vessel Traffic Services MANUAL, Saint Germain en Laye, IALA AISM, 2002.

[79] MCA, GMDSS Radio Log Book, Norwich, CROWN, MCA, 1999, ISBN 0-11-551634-4.

[80] BLOOM, http://en.wikipedia.org/wiki/Bloom's_taxonomy. s.l. : Accesat 28-09-2014.

[81] Vasile Pipirigeanu, An Analyzing Attempt of Software Applications for Maritime Radio-communication, KIEV, 6th GMDSS International Conference, 2005.

[82] IMO, IMO Standard Marine Communication Phrases (IMO SMCP), London, IMO, 2005, ISBN 978-92-801-42112.

[83] PGS, http://www.poseidon.no/index.php/simulation/gmdss-simulators/goc. s.l. : Accesat 28-09-2014.

[84] TGS, http://www.transas.com/Simulation/Marine. s.l. : Accesat 28-09-2014.

[85] Adăscăliței Adrian, Instruire Asistată de Calculator, Iași, POLIROM, 2007, ISBN 978-973-46-0687-0.

[86] Mihaela Brut, Instrumente pentru E-Learning,. București, POLIROM, 2006, ISBN(10) 973-46-0251-9; ISBN (13) 978–973-46-0251-3.

[87] Vasile Pipirigeanu, Use of Computer Technologies in Maritime English, ST. PETERSBURG, 1st International Conference for Maritime English, 2000.

[88] Vasile Pipirigeanu, Use of Computer Technologies in Maritime Training, Dalian-China, WOME 2 A Conference, 2000.

[89] Simona Sava, Teorie și Practică în Educația la Distanță, București, EDITURA DIDACTICĂ și PEDAGOGICĂ, 2003, ISBN 973-30-2897.

[90] Vasile Pipirigeanu, AMI LEARNING – An Interactive Multimedia Application For Learning In Maritime And Inland Waterway Radiocommunication Training Programmes, Drobeta Turnu Severin, 3rd International Conference, ADEM 2014, ISBN 978-606-8232-49-2.

[91] NELI, http://www.neliproject.eu/neli/. s.l. : Accesat 26-09-2014.

[92] HINT, http://www.hintproject.net/. s.l. : Accesat 26-09-2014.

[93] Michael Hyman, Borland C++ pentru Toți. București, TEORA, 1996, ISBN 973-601-288-3.

[94] Valentin Cristea, Cristian Giumale ș.a., Limbajul C Standard, București, TEORA, 1992, ISBN 973-601-027.

[95] Dan Gookin, C pentru Toți, București, TEORA, 1996, ISBN 973-601-401-0.

[96] CERONAV, Manual CBAV4, Constanța, s.n., 2005.

[97] Vasile Pipirigeanu, Training Activities at Romanian Maritime Training Centre, București, Romanian ITS Conference, 2006.

[98] IneS, http://www.ines-danube.info/. s.l. : Accesat 26-09-2014.

[99] INeS, http://www.ines.info/. s.l. : Accesat 26-09-2014.

[100] ILIAS, http://www.ilias.de/docu/ilias.php?baseClass=ilrepositorygui&reloadpublic. s.l. : Accesat 29-09-2014.

[101] ISTE, http://www.iste.org/. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[102] Ilie Rad, Cum se scrie un text științific, Iași, POLIROM, 2008, ISBN 978-973-46-1071.

LISTA DE LUCRĂRI PUBLICATE

Cărți în domeniul radiocomunicațiilor maritime

1. Vasile Pipirigeanu și Mircea Udrea, Introducere în GMDSS – Sistemul Mondial de Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța, EUROPOLIS, 2002, ISBN973-8283-54-X.

2. Vasile Pipirigeanu, GMDSS-Global Maritime Distress and Safety System= Sistemul Mondial pntru Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța, CERONAV, 2013, ISBN 978-606-93369-4-6.

3. Vasile Pipirigeanu, GMDSS (Global Maritime Distress and Safety System)=(Sistemul Mondial de Primejdie și Siguranță Maritimă): suport, Târgu-Jiu, MĂIASTRA, 2012, ISBN 978-606-516-467-3

4. Vasile Pipirigeanu, GMDSS- Sistemul Mondial pntru Primejdie și Siguranță Maritimă. Buzău, TEOCORA, 2010, ISBN 978-606-8223-18-6.

5. Vasile Pipirigeanu, GMDSS-Global Maritime Distress and Safety System, Sistemul Mondial pntru Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța, DOBROGEA, 2009, ISBN 978-973-1839-73-8.

6. Vasile Pipirigeanu, GMDSS Global Maritime Distress and Safety System – Sistemul Mondial pentru Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța, DOBROGEA, 2007, ISBN 978-973-1839-16-5.

Articole

1. Vasile Pipirigeanu, AMI LEARNING – An Interactive Multimedia Application For Learning In Maritime And Inland Waterway Radiocommunication Training Programmes, Drobeta Turnu Severin, 3rd International Conference, ADEM 2014, ISBN 978-606-8232-49-2.

2. Sorin Sintea, Vasile Pipirigeanu et.a., Optimizing Industrial Process Data Transfer over TCP/IP Satellite Networks, Australia, Proceedings of ICTTA 2011, ISBN 978-1-84626-xxx-x.

3. Vasile Pipirigeanu, Training Activities at Romanian Maritime Training Centre, București, Romanian ITS Conference, 2006.

4. Vasile Pipirigeanu, An Analyzing Attempt of Software Applications for Maritime Radio-communication, KIEV, 6th GMDSS International Conference, 2005.

5. Vasile Pipirigeanu, Use of Computer Technologies in Maritime English, ST. PETERSBURG, 1st International Conference for Maritime English, 2000.

6. Vasile Pipirigeanu, Use of Computer Technologies in Maritime Training, Dalian-China, WOME 2 A Conference, 2000.

Unele din aceste publicări sunt prezentate în Anexa 3 (ADEM 2014), Anexa 4 (KIEV-Ucraina) și Anexa 5 (DALIAN-China).

În pregătire

1. Vasile Pipirigeanu, AMI LEARNING – An Interactive Multimedia Application For Learning In Maritime And Inland Waterway Radiocommunication Training Programmes, Drobeta Turnu Severin, 3rd International Conference, ADEM 2014, ISBN 978-606-8232-49-2.

(the ADEM 2014 Conference Proceedings will be published in a special volume of Advanced Engineering Forum (Scientific.net-Anexa 3) Trans Tech Publications, indexed by Elsevier SCOPUS, Ei Compendex (CPX), Cambridge Scientific Abstracts (CSA), Chemical Abstracts (CA), Google and Google Scholar, Thomson (Web of Science, CPCI/ISTP), Institution of Electrical Engineers (IEE).)(102)

Vasile Pipirigeanu, EPIRB Radiobaliza pentru Indicarea Poziției unei Nave în Primejdie (Dec 2014)

Referate susținute

GMDSS-Sistemul Mondial pentru Primejdie și Siguranță Maritimă –Nov 2006

Tehnici de Instruire Asistată de Calculator cu Aplicație în Radiocomunicații Maritime –Nov 2007

Tehnici de Evaluare Asistată de Calculator cu Aplicație în Radiocomunicații Maritime-Oct 2008

INDEX DE TERMENI

2

2182 kHz · 9

A

A1 · 14

A2 · 14

A3 · 14

A4 · 15

ANCOM · 100

ARQ · 68

B

Broadcast · 69

broadcasting · 45

C

canalul 16 VHF · 9

CBT · 99

CCIR · 11

CDMA · 62

CERONAV · 22

CES · 21, 41

COSPAS/ SARSAT · 11

COSPAS/SARSAT · 22

CSS · 19

D

Demand Access · 63

distress · 12

downlink · 54

DSC · 23, 38

DSC HF · 15

DSC MF · 14

DSC VHF · 14

E

EGC · 22, 36, 46, 51

EGC FleetNET · 36

EGC SAFETY NET · 22

EGC SafetyNET · 36, 52

EGCFleetNET · 52

EIRP · 55, 57, 58

EPIRB · 16, 21, 36

F

FDM · 60, 61

FDMA · 61, 62

FEC · 18, 19, 69

funcții · 27

G

GEOSAR · 22

GMDSS · 8, 11, 17, 192, 200, 201

GOC · 103

H

HF · 15, 24

I

IHO · 11

ILIAS · 172

IMO · 4, 8, 99

INeS · 172

INMARSAT · 11, 20, 40

INMARSAT C · 22

INMARSAT-SES · 17, 21

ISP · 51

ITU · 5, 11

ITU RR · 9

L

LEOSAR · 22

LES · 21, 41

M

MES · 21

MF · 14, 24

MMS · 13, 18, 20

MMSS · 13, 18, 20

MRCC · 13

MSI · 12, 16

N

NAVTEX · 16, 38

NBDP · 40, 68

NCS · 43, 46

O

On Scene SAR · 19

OSC · 19

P

primejdie · 12

R

Radiotelefoane VHF · 28

RADIOTELEX · 39

RCC · 19, 27

RECEPTORUL EGC · 36

ROC · 103

S

SAF · 35, 45, 46

SAR · 19

SAR Convention · 10

SAR Coordination · 19

SART · 16, 28, 37

SES · 21

SES INMARSAT A și B · 35

SES INMARSAT C · 35

SMM · 13

SMMS · 13

SOLAS ’74/ 88 · 11

SOLAS‘74 · 9

STATII RADIO · 39

STCW · 4, 99

T

TDM · 60, 61

TDMA · 61, 62

TOR · 39

U

uplink · 54

V

VHF · 14

W

WMO · 11

BIBLIOGRAFIE

[1] Vasile Pipirigeanu și Mircea Udrea, Introducere în GMDSS – Sistemul Mondial de Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța, EUROPOLIS, 2002, ISBN 973-8283-54-X.

[2] ITU, ITU Radio Regulations, Geneva, ITU, 2012, 978-92-61-14021-2.

[3] IMO, International Convention on Search and Rescue, 1979 ( SAR 1979, London, IMO, 2006, ISBN 978-92-801-42280.

[4] IMO, SOLAS Consolidated Edition, London, IMO, 2014, ISBN 978-92-801-15949.

[5] IMO, GMDSS – Global Maritime Distress and Safety – MANUAL, London,  IMO, 2011, 978-92-801-1534-5.

[6] Tor Kristensen, An Introduction to GMDSS, 6th Edition, Leknes, POSEIDON, 2006, ISBN 82-92035-16-8.

[7] ITU, ITU Manual for Use by the Maritime Mobile and Maritime Mobile Satellite Services (Maritime Manual, Geneva, ITU, 2013, ISBN 978-92-61-14341-1.

[8] Nicolae Dumitru Alexandru, Introducere în Telecomunicații, Iași, CERMI, 2004, ISBN 973-667-032-5.

[9] Vasile Pipirigeanu, GMDSS-Global Maritime Distress and Safety System= Sistemul Mondial pntru Primejdie și Siguranță Maritimă,. Constanța, CERONAV, 2013, ISBN 978-606-93369-4-6.

[10] Titu Băjenescu, Comunicații prin Satelit, București, MATRIX ROM, 2003, ISBN 973-685-633-X.

[11] Vasile Pipirigeanu, GMDSS-Global Maritime Distress and Safety System, Sistemul Mondial pntru Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța,  DOBROGEA, 2009, ISBN 978-973-1839-73-8.

[12] IMO, Global Maritime Distress and Safety System (GMDSS MANUAL, London, IMO, 2013, ISBN 978-92-801-15758.

[13] IMO, Second Class Radio Electronic Certificate-IMO Model Course, IMO, London, 2002, ISBN 92-801-5118-5.

[14] Graham Lees, William Williamson, Handbook for Marine Radio Communication, London, LLP, 2004, ISBN 1-84311-368-6, 978-1-843-1136-83.

[15] Vasile Pipirigeanu, GMDSS (Global Maritime Distress and Safety System)=(Sistemul Mondial de Primejdie și Siguranță Maritimă): suport, Târgu-Jiu, Măiastra, 2012, ISBN 978-606-516-467-3.

[16] Vasile Pipirigeanu, GMDSS- Sistemul Mondial pntru Primejdie și Siguranță Maritimă. Buzău, TEOCORA, 2010, ISBN 978-606-8223-18-6.

[17] Augdal Bjornal, Ship Antennas, Oslo, Lobo Grafisk, 1994, ISBN 82-420-0185-5.

[18] Frederick Graves, Mariners Guide to Single Sideband, Montlake Terrace, WA, SEA, 1882, ISBN 0-911677-01-1.

[19] Mathiassen Mikal, Skjonsberg Jan Erik, Radio TELEX, Oslo, EektronikBransjens Forlag as, 1994, ISBN 82-420-0226-6.

[20] Ian Waugh, The Mariner's Guide to Marine Communications, London, NAUTICAL INSTITUTE, 2001, ISBN 1-870077-58-x.

[21] IMO, SAR-On Scene Coordinator (IAMSAR vol III) 3.15 Model Course, London, IMO, 2014, ISBN 978-92-801-15857.

[22] CERONAV, http://www.ceronav.ro/m.aspx?id=10&it=3. s.l. : Accesat 26-09-2014, 2014.

[23] IMO, IAMSAR MANUAL, VOLUME III – Mobile Facilities, London, IMO, 2013, ISBN 978-92-801-15710.

[24] IMO, Guidance on GMDSS Distress Alerts Card, London, IMO, 2013, ISBN 978-92-801-15734.

[25] IMO, GMDSS Operating Guidance Card, London, IMO, 1992, ISBN 978-92-801-14403.

[26] IMO, Navtex Manual, London, IMO, 2012, ISBN 978-92-801-1562-8.

[27] IMO, International SafetyNET MANUAL, London, IMO, 2011, ISBN 978-92-801-1533-8.

[28] IMO, Officer in Charge of a Navigational Watch, London, IMO, 1999, ISBN 92-801-6105-9.

[29] Vasile Pipirigeanu, GMDSS Global Maritime Distress and Safety System–Sistemul Mondial pentru Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța, DOBROGEA,2007, ISBN 978-973-1839-16-5.

[30] P. Smith, J. Seaton, GMDSS for Navigators, New York, Butterworth-Heinemann, 2011, 0-7506-2177.

[31] Bjornar Augdal, Emergency Positioning, Oslo, EektronikBransjens Forlag as, 1994, ISBN 82-420-0225-8.

[32] INMARSAT, INMARSAT Maritime Communication Handbook, London, INMARSAT, 1995.

[33] INMARSAT, INMARSAT A Maritime User's Manual, London, INMARSAT, 1991.

[34] INMARSAT, The INMARSAT M & INMARSAT B Technical Summary, London, INMARSAT, 1992.

[35] INMARSAT, INMARSAT C Maritime User's Manual, London, INMARSAT, 1992.

[36] Ion Bogdan, Antene și Propagare, Iași, GH. ASACHI, 2002, ISBN 973-8292-48-4.

[37] INMARSAT, Technical Requirements for INMARSAT Standard-A Ship Earth Station, London, INMARSAT, 1988.

[38] IMO, Manual on Maritime Safety Information (MSI Manual), London, IMO, 2010, ISBN 978-92-801-00006.

[39] Ohmori Shingo, Wakana Hiromitsu, Kawase Seiichiro, Mobile Satellite Communications, Boston, London, ARTECH HOUSE, 1998, ISBN 0-89006-843-7.

[40] Pratt Timothy, Bostian Charles, Allnutt Jeremy, Satellite Communications, 2nd Edition, New York, John Wiley & Sons, 2002, SBN-13: 978-0471370079 ISBN-10: 047137007X.

[41] Titu Băjenescu, Sisteme Personale de Comunicații, București, TEORA, 2000, ISBN 973-20-0236-0.

[42] Ion Bogdan, Comunicații Mobile, Iași, TEHNOPRESS, 2003, ISBN973-8377-59-5.

[43] IALA, MANUAL on Radio Aids to Navigation, Saint Germain en Laye, IALA AISM, 1981.

[44] Damian Imbrea, Circuite Logice Combinaționale, Iasi, GH. ASACHI, 2004, ISBN 973-621-091-X.

[45] Mihai Iordache, Bazele Electrotehnicii, București, MATRIX ROM, 2008, ISBN 978-973-755-296-9.

[46] Damian Imbrea, Circuite Logice Secvențiale Sincrone, Iași, POLITEHNIUM, 2013, ISBN 978-973-621-415-8.

[47] IMO, Second Class Radio Electronic Certificate for Global Maritime Distress and Safety Personnel (Model Course 1.31, London, IMO, 2002, ISBN 978-92-801-51183.

[48] Tatiana Rădulescu, Rețele de telecomunicații, București, THALIA,2002, ISBN973-85926-0-7.

[49] IMO, Performance Standards for Shipborne Radio-Communication and Navigational Equipments, London, IMO, 2011, ISBN 978-92-801-15239.

[50] Tatiana Rădulescu, Telecomunicații, București, TEORA, 1997, ISBN973-601-410-X.

[51] Sorin Sintea, Vasile Pipirigeanu et.a., Optimizing Industrial Process Data Transfer over TCP/IP Satellite Networks, Australia, Proceedings of ICTTA 2011, ISBN 978-1-84626-xxx-x.

[52] Sorin Sintea, Contribution to the Realization of the Ship Long Range Identification and Tracking Equipments, Doctorat Thesis, Brașov, Transilvania University, 2007.

[53] OSI, http://ro.wikipedia.org/wiki/Modelul_OSI. s.l. : Accesat 28-09-2014.

[54] James Chellis, Charles Perkins and Matthew Strebe, MCSE: Elemente Fundamentale ale Rețelelor de Calculatoare Ghid de Studiu, București, ALL EDUCATIONAL, 2000, ISBN 973-684-215-0.

[55] Vasile Baltac, Tehnologia Informației Noțiuni de bază, București, EUROAPTITUDINI, 2011, ISBN 978-973-1719-15-3.

[56] Ioan Cerghit, Metode de Învățământ, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 2001, ISBN 973-30-5393.

[57] Howard Gardner, http://howardgardner.com/multiple-intelligences/. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[58] PH6, http://www.phase-6.com/. s.l. : Accesat 27-09-2014, 2014.

[59] Sheila Ostrander, Lynn Schroeder, Tehnica Învățării Rapide, București, AMALTEA, 2002, ISBN 973-9397-50-6.

[60] IMO, Training Course for Instructors (6.09 Model Course), London, IMO, 2001, ISBN 978-92-801-51152.

[61] MASLOW, http://ro.wikipedia.org/wiki/Abraham_Maslow. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[62] IMO, Train the Simulator Trainer and Assessor (6.10 Model Course), London, IMO, 2012, ISBN 978-92-801-15826.

[63] Ioan Cerghit, Sisteme de Instruire Alternative și Complementare, Iași, POLIROM, 2008, ISBN 978-973-46-1016-7.

[64] IMO, http://www.imo.org/Pages/home.aspx. s.l. : Accesat 26-09-2014.

[65] IMO, General Operators's Certificate for GMDSS Model Course 1.25, London, IMO, 2004, ISBN 978-92-801-41818.

[66] IMO, Restricted Operators's Certificate for GMDSS Model Course 1.26, London, IMO, 2004, ISBN 978-92-801-41825.

[67]IMO, International Convention on Standards of Training, Certification and Watchkeeping for Seafarers 1978, STCW 1978, London, IMO, 2011, ISBN 978-92-801-15284.

[68] IMO, Assessment, Examination and Certification of Seafarers (3.12 Model Course,. London, IMO, 2000, ISBN 978-92-801-50889.

[69] ITU, http://www.itu.int/en/Pages/default.aspx. s.l. : Accesat 26-09-2014.

[70] ERC/DEC, http://www.erodocdb.dk/Docs/doc98/official/pdf/DEC9901E.PDF. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[71] CEPT, http://www.cept.org/cept. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[72] ANCOM, http://www.ancom.org.ro/. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[73] ANR, http://www.rna.ro/. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[74] TELENOR, http://www.maritimradio.no/sertifikat/endorsment/. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[75] EMSA, http://www.emsa.europa.eu/. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[76] Andrei Ciontu s.a., Pagini din istoria electronicii și radiocomunicațiilor, București, NAȚIONAL, 1998, ISBN 973-9308-89-9.

[77] IALA, Aids to Navigation Guide (Navguide), Saint Germain en Laye, IALA AISM, 2001.

[78] *** IALA Vessel Traffic Services MANUAL, Saint Germain en Laye, IALA AISM, 2002.

[79] MCA, GMDSS Radio Log Book, Norwich, CROWN, MCA, 1999, ISBN 0-11-551634-4.

[80] BLOOM, http://en.wikipedia.org/wiki/Bloom's_taxonomy. s.l. : Accesat 28-09-2014.

[81] Vasile Pipirigeanu, An Analyzing Attempt of Software Applications for Maritime Radio-communication, KIEV, 6th GMDSS International Conference, 2005.

[82] IMO, IMO Standard Marine Communication Phrases (IMO SMCP), London, IMO, 2005, ISBN 978-92-801-42112.

[83] PGS, http://www.poseidon.no/index.php/simulation/gmdss-simulators/goc. s.l. : Accesat 28-09-2014.

[84] TGS, http://www.transas.com/Simulation/Marine. s.l. : Accesat 28-09-2014.

[85] Adăscăliței Adrian, Instruire Asistată de Calculator, Iași, POLIROM, 2007, ISBN 978-973-46-0687-0.

[86] Mihaela Brut, Instrumente pentru E-Learning,. București, POLIROM, 2006, ISBN(10) 973-46-0251-9; ISBN (13) 978–973-46-0251-3.

[87] Vasile Pipirigeanu, Use of Computer Technologies in Maritime English, ST. PETERSBURG, 1st International Conference for Maritime English, 2000.

[88] Vasile Pipirigeanu, Use of Computer Technologies in Maritime Training, Dalian-China, WOME 2 A Conference, 2000.

[89] Simona Sava, Teorie și Practică în Educația la Distanță, București, EDITURA DIDACTICĂ și PEDAGOGICĂ, 2003, ISBN 973-30-2897.

[90] Vasile Pipirigeanu, AMI LEARNING – An Interactive Multimedia Application For Learning In Maritime And Inland Waterway Radiocommunication Training Programmes, Drobeta Turnu Severin, 3rd International Conference, ADEM 2014, ISBN 978-606-8232-49-2.

[91] NELI, http://www.neliproject.eu/neli/. s.l. : Accesat 26-09-2014.

[92] HINT, http://www.hintproject.net/. s.l. : Accesat 26-09-2014.

[93] Michael Hyman, Borland C++ pentru Toți. București, TEORA, 1996, ISBN 973-601-288-3.

[94] Valentin Cristea, Cristian Giumale ș.a., Limbajul C Standard, București, TEORA, 1992, ISBN 973-601-027.

[95] Dan Gookin, C pentru Toți, București, TEORA, 1996, ISBN 973-601-401-0.

[96] CERONAV, Manual CBAV4, Constanța, s.n., 2005.

[97] Vasile Pipirigeanu, Training Activities at Romanian Maritime Training Centre, București, Romanian ITS Conference, 2006.

[98] IneS, http://www.ines-danube.info/. s.l. : Accesat 26-09-2014.

[99] INeS, http://www.ines.info/. s.l. : Accesat 26-09-2014.

[100] ILIAS, http://www.ilias.de/docu/ilias.php?baseClass=ilrepositorygui&reloadpublic. s.l. : Accesat 29-09-2014.

[101] ISTE, http://www.iste.org/. s.l. : Accesat 27-09-2014.

[102] Ilie Rad, Cum se scrie un text științific, Iași, POLIROM, 2008, ISBN 978-973-46-1071.

LISTA DE LUCRĂRI PUBLICATE

Cărți în domeniul radiocomunicațiilor maritime

1. Vasile Pipirigeanu și Mircea Udrea, Introducere în GMDSS – Sistemul Mondial de Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța, EUROPOLIS, 2002, ISBN973-8283-54-X.

2. Vasile Pipirigeanu, GMDSS-Global Maritime Distress and Safety System= Sistemul Mondial pntru Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța, CERONAV, 2013, ISBN 978-606-93369-4-6.

3. Vasile Pipirigeanu, GMDSS (Global Maritime Distress and Safety System)=(Sistemul Mondial de Primejdie și Siguranță Maritimă): suport, Târgu-Jiu, MĂIASTRA, 2012, ISBN 978-606-516-467-3

4. Vasile Pipirigeanu, GMDSS- Sistemul Mondial pntru Primejdie și Siguranță Maritimă. Buzău, TEOCORA, 2010, ISBN 978-606-8223-18-6.

5. Vasile Pipirigeanu, GMDSS-Global Maritime Distress and Safety System, Sistemul Mondial pntru Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța, DOBROGEA, 2009, ISBN 978-973-1839-73-8.

6. Vasile Pipirigeanu, GMDSS Global Maritime Distress and Safety System – Sistemul Mondial pentru Primejdie și Siguranță Maritimă, Constanța, DOBROGEA, 2007, ISBN 978-973-1839-16-5.

Articole

1. Vasile Pipirigeanu, AMI LEARNING – An Interactive Multimedia Application For Learning In Maritime And Inland Waterway Radiocommunication Training Programmes, Drobeta Turnu Severin, 3rd International Conference, ADEM 2014, ISBN 978-606-8232-49-2.

2. Sorin Sintea, Vasile Pipirigeanu et.a., Optimizing Industrial Process Data Transfer over TCP/IP Satellite Networks, Australia, Proceedings of ICTTA 2011, ISBN 978-1-84626-xxx-x.

3. Vasile Pipirigeanu, Training Activities at Romanian Maritime Training Centre, București, Romanian ITS Conference, 2006.

4. Vasile Pipirigeanu, An Analyzing Attempt of Software Applications for Maritime Radio-communication, KIEV, 6th GMDSS International Conference, 2005.

5. Vasile Pipirigeanu, Use of Computer Technologies in Maritime English, ST. PETERSBURG, 1st International Conference for Maritime English, 2000.

6. Vasile Pipirigeanu, Use of Computer Technologies in Maritime Training, Dalian-China, WOME 2 A Conference, 2000.

Unele din aceste publicări sunt prezentate în Anexa 3 (ADEM 2014), Anexa 4 (KIEV-Ucraina) și Anexa 5 (DALIAN-China).

În pregătire

1. Vasile Pipirigeanu, AMI LEARNING – An Interactive Multimedia Application For Learning In Maritime And Inland Waterway Radiocommunication Training Programmes, Drobeta Turnu Severin, 3rd International Conference, ADEM 2014, ISBN 978-606-8232-49-2.

(the ADEM 2014 Conference Proceedings will be published in a special volume of Advanced Engineering Forum (Scientific.net-Anexa 3) Trans Tech Publications, indexed by Elsevier SCOPUS, Ei Compendex (CPX), Cambridge Scientific Abstracts (CSA), Chemical Abstracts (CA), Google and Google Scholar, Thomson (Web of Science, CPCI/ISTP), Institution of Electrical Engineers (IEE).)(102)

Vasile Pipirigeanu, EPIRB Radiobaliza pentru Indicarea Poziției unei Nave în Primejdie (Dec 2014)

Referate susținute

GMDSS-Sistemul Mondial pentru Primejdie și Siguranță Maritimă –Nov 2006

Tehnici de Instruire Asistată de Calculator cu Aplicație în Radiocomunicații Maritime –Nov 2007

Tehnici de Evaluare Asistată de Calculator cu Aplicație în Radiocomunicații Maritime-Oct 2008