Efectele Financiare ale Migratiei Externe a Fortei de Munca din Republica Moldova

EFECTELE FINANCIARE ALE MIGRAȚIEI EXTERNE A FORȚEI DE MUNCĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA

Cuprins

ADNOTARE

LISTA ABREVIERILOR

INTRODUCERE

1. ASPECTE TEORETICO-ECONOMICE ALE FENOMENULUI MIGRAȚIEI EXTERNE A FORȚEI DE MUNCĂ

1.1. Elemente definitorii ale fenomenului migrației externe

1.2. Tratarea migrației în literatura economică contemporană

1.3. Specificarea relației cauzale migrație-dezvoltare

1.4. Precizări metodologice privind remitențele

1.5. Concluzii la capitolul 1

2. CONTRIBUȚIA MIGRAȚIEI EXTERNE A FORȚEI DE MUNCĂ

ASUPRA ECONOMIILOR NAȚIONALE

2.1. Climatul migrațional în țările de origine și destinație

2.2. Influența migrației asupra economiilor țărilor de origine ale migranților

2.3. Influența migrației asupra economiilor țărilor de destinație ale migranților

2.4. Impactul crizelor financiare asupra migrației internaționale

2.5. Concluzii la capitolul 2

3. INCIDENȚE FINANCIARE ALE REMITENȚELOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

3.1. Fundamentarea conceptuală a efectelor financiare ale remitențelor

3.2. Analiza remitențelor în Republica Moldova

3.3. Efectele financiare ale remitențelor în Republica Moldova

3.3.1. Analiza impactului influxurilor de remitențe asupra echilibrului Balanței de Plăți

Externe a Republicii Moldova și a cursului de schimb al leului moldovenesc

3.3.2. Corelarea fluxurilor de remitențe cu operațiunile piețelor valutare și monetare

din Republica Moldova

3.3.3. Efectele remitențelor asupra finanțelor publice

3.4. Concluzii la capitolul 3

4. STRATEGII DE GESTIUNE A PROCESULUI MIGRAȚIEI EXTERNE A

FORȚEI DE MUNCĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA

4.1. Elaborarea metodologiei de evaluare a efectelor financiare ale migrației externe

a forței de muncă prin aplicarea Analizei Cost-Beneficiu

4.2. Evaluarea efectelor financiare ale migrației economice externe cu aplicarea

Analizei Cost-Beneficiu

4.3. Raționalizarea implicării statului în gestiunea fenomenului migrației externe

a forței de muncă din Republica Moldova

4.4. Concluzii la capitolul 4

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Anexa 1. Dinamica și trendul migranților internaționali

Anexa 2. Factorii determinanți ai migrației externe a forței de muncă

Anexa 3. Modelul de estimare a remitențelor aplicat de Banca Națională a Moldovei

Anexa 4. Chestionar pentru evaluarea climatului migrațional

Anexa 5. Sistemul de indicatori de măsurare a rezilienței sistemului financiar

Anexa 6. Încadrarea remitențelor în circuitul financiar al economiei naționale

Anexa 7. Încadrarea remitențelor în formarea fondurilor financiare și rolul lor în susținerea

evoluției economiei naționale

Anexa 8. Topul țărilor recipiente de remitențe

Anexa 9. Repartizarea geografică a fluxurilor de remitențe

Anexa 10. Topul țărilor-sursă a remitențelor

Anexa 11. Estimări ale numărului de emigranți cu scop de muncă din Republica Moldova

Anexa 12. Dinamica transferurilor brute, remitențelor, transferurilor prin bănci și prin STIB

în Republica Moldova

Anexa 13. Rezultatele aplicării modelului de măsurare a impactului remitențelor asupra

cursului valutar al leului moldovenesc în perioada 2000-2009

Anexa 14. Rulajul de casă în instituțiile financiare

Anexa 15. Structura rulajului operațiunilor pe piața valutară după participanții la operațiuni

Anexa 16. Activitatea Băncii Naționale a Moldovei pe piața valutară interbancară

Anexa 17. Evoluția operațiunilor de sterilizare ale BNM în anii 2004-2009

Anexa 18. Sursele principale de cumpărare și vânzare a valutei străine de către băncile

licențiate ale Republicii Moldova pe piața valutară internă

Anexa 19. Dinamica indicelui lichidității internaționale, corelația evoluției activelor oficiale

de rezervă, remitențelor și masei monetare în R. Moldova

Anexa 20. Riscuri și costuri potențiale ale procesului de acumulare a rezervelor valutare oficiale

Anexa 21. Dinamica remitențelor, a depunerilor bancare ale persoanelor fizice și a soldului

creditelor în economia Republicii Moldova

Anexa 22. Analiza comparativă a remitențelor și salariilor în Republica Moldova și

cheltuielile lunare a gospodăriilor din Republica Moldova

Anexa 23. Mecanismul aplicării Analizei Cost-Beneficiu pentru procesul migrației externe

cu scop de muncă

Anexa 24. Cadrul stilizat al Analizei Cost-Beneficiu a migrației externe cu scop de muncă

din perspectiva participanților și neparticipanților la procesul migraționist (țara de

origine a migranților)

Anexa 25. Cadrul stilizat al analizei cost-beneficiu a migrației externe a forței de muncă

din perspectiva țării de destinație

Anexa 26. Cadrul stilizat al analizei cost-beneficiu a migrației externe a forței de muncă

din perspectivă globală

Anexa 27. Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă – cheltuieli

economisite aferente asigurărilor sociale și cu ajutoarele de șomaj aferente

cetățenilor plecați la muncă peste hotare în anii 2001-2009

Anexa 28. Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă: venituri

fiscale ratate din impozite directe aferente cetățenilor plecați la muncă peste hotare și

venituri fiscale realizate din impozite indirecte aferente consumului finanțat din

remitențe în anii 2001-2009

Anexa 29. Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă: venituri

(pierderi) ale exportatorilor și importatorilor rezultate din aprecierea cursului

valutar și costurile aferente sterilizării excesului de lichiditate suportate de BNM

în anii 2001-2009

Anexa 30. Aspecte de corelație pozitivă în relația migrație– dezvoltare durabilă

Anexa 31. Factorii determinanți ai volumului remitențelor

Anexa 32. Actul de implementare a rezultatelor cercetării

ADNOTARE

la teza pentru obținerea gradului științific de doctor în științe economice cu tema

„Efectele financiare ale migrației forței de muncă din Republica Moldova”.

Belobrov Angela, Chișinău, 2011.

Specialitatea 08.00.10 – Finanțe; monedă; credit.

Teza cuprinde introducerea, patru capitole, concluzii și recomandări, bibliografia din 225 de titluri, 31 de anexe, 170 de pagini text de bază, inclusiv 44 de figuri, 30 de tabele și 22 de formule.

Rezultatele obținute sunt publicate în peste 20 de lucrări științifice, inclusiv o monografie (coautor).

Cuvintele-cheie: migrația forței de muncă, remitențe, climat migrațional, evaluarea climatului migrațional, efecte financiare, măsurarea efectelor financiare, efectele migrației, reziliență financiară, analiza cost-beneficiu, gestiunea migrației economice.

Domeniul de studiu: finanțe, monedă și credit, relații valutar-financiare internaționale.

Scopul și obiectivele lucrării: identificarea și evaluarea efectelor financiare ale migrației externe a forței de muncă asupra economiilor naționale și formularea recomandărilor privind raționalizarea gestiunii procesului migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova.

Noutatea și originalitatea științifică a rezultatelor obținute: elaborarea conceptului și metodologiei de evaluare a climatului migrațional; identificarea ansamblului efectelor fenomenului migrației economice internaționale la nivel micro-, mezo- și macroeconomic în țările de origine și de destinație a migranților; elaborarea categoriei economice efect financiar, precizarea efectelor financiare și funcțiilor remitențelor; construirea unui set de indicatori de analiză a fluxurilor de remitențe; identificarea corelațiilor dintre remitențe și indicatorii macroeconomici în Republica Moldova; elaborarea unui model de măsurare a impactului remitențelor asupra aprecierii cursului valutar al leului moldovenesc; elaborarea modelului de determinare a rezultatului net al migrației economice externe din diverse perspective macroeconomice prin aplicarea analizei cost-beneficiu; estimarea rezultatului net al migrației forței de muncă din Republica Moldova din perspectiva efectelor financiare.

Semnificația teoretică constă în conceptele propuse, metodologiile noi elaborate, constatările realizate, care vor servi drept suport pentru cercetările științifice viitoare. Totodată, teza poate fi propusă ca sursă bibliografică în procesul didactic din instituțiile de învățământ economic superior.

Valoarea aplicativă a lucrării rezidă în: dezvoltarea abordărilor teoretice și metodologice de analiză și evaluare a cauzelor și efectelor migrației forței de muncă, iar, prin operaționalizarea indicatorilor de analiză a remitențelor, cercetarea dă viață unui instrument bogat în cuantificare, analiză, percepție și decizie la îndemâna tuturor celor interesați de cunoașterea și gestionarea fenomenului migrației economice externe.

Implementarea rezultatelor științifice: unele recomandări, elaborate în teză, au fost acceptate spre implementare în activitatea Ministerului Economiei al Republicii Moldova.

ANNOTATION

To the Doctoral Thesis in Economics with the theme: „The financial effects of labor migration in the Republic of Moldova”. Belobrov Angela, Chisinau, 2011.

Speciality 08. 00. 10 – Finance; money; credit.

The thesis consists of introduction, four chapters, conclusions and recommendations, bibliography of 225 titles, 31 annexes, 170 pages, including 44 charts, 30 tables and 22 formulas.

The results are published in 20 scientific works, including a monograph (co-author).

Key words: labor migration, remittances, migration climate, migration climate assessment, financial effects, measuring the financial effects, the effects of migration, financial resilience, Cost-Benefit Analysis, management of economic migration.

Domain of study: finance, money and credit, international financial relations.

Objectives of thesis: determination and evaluation of financial effects of foreign labor migration on national economies and making recommendations on streamlining the management policies of foreign labor migration from the Republic of Moldova.

Scientifical novation and originality of the results consists of: development of the concepts and the evaluation methodology for migration climate; identification of economic effects of international migration phenomenon at micro, meso and macro economic level in countries of origin and destination countries of migrants, elaboration the concepts of financial effect, specification of financial effects and remittances functions; developing and testing a set of indicators for the analysis of remittance flows; identification of correlations between remittances and macroeconomic indicators in the Republic of Moldova; elaboration of a model for measuring the impact of remittances on the exchange rate of MDL assessment; development of the model for determining the net result of external economic migration from various macroeconomic outlook by applying cost-benefit analysis, estimated net income of labor migration in the Republic of Moldova.

Theoretical significance consists of proposed concepts, new developed methodologies, realized findings, which will serve to support further scientific research. However, the sentence may be proposed as reference work in the teaching of economic higher education institutions.

Applicative value of the thesis can be found in: development of theoretical and methodological approaches for analysis and assessment of causes and effects of labor migration, and through operationalization of indicators for remittances analysis, research brings to life a rich tool in quantifying analysis, perception and decision to reach all those interested in knowledge and managing international economic migration external process.

Implementation of scientifical results: Some recommendations developed in thesis were accepted to be used in the activity of The Ministry of Economy of the Republic of Moldova.

АННОТАЦИЯ

к докторской диссертации «Финансовые эффекты трудовой миграции в Республике Молдова».

Белобров Анжела, Кишинев, 2011.

Специальность 08. 00. 10 – Финансы, денежное обращение и кредит.

Данная диссертация состоит из ввintele-cheie: migrația forței de muncă, remitențe, climat migrațional, evaluarea climatului migrațional, efecte financiare, măsurarea efectelor financiare, efectele migrației, reziliență financiară, analiza cost-beneficiu, gestiunea migrației economice.

Domeniul de studiu: finanțe, monedă și credit, relații valutar-financiare internaționale.

Scopul și obiectivele lucrării: identificarea și evaluarea efectelor financiare ale migrației externe a forței de muncă asupra economiilor naționale și formularea recomandărilor privind raționalizarea gestiunii procesului migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova.

Noutatea și originalitatea științifică a rezultatelor obținute: elaborarea conceptului și metodologiei de evaluare a climatului migrațional; identificarea ansamblului efectelor fenomenului migrației economice internaționale la nivel micro-, mezo- și macroeconomic în țările de origine și de destinație a migranților; elaborarea categoriei economice efect financiar, precizarea efectelor financiare și funcțiilor remitențelor; construirea unui set de indicatori de analiză a fluxurilor de remitențe; identificarea corelațiilor dintre remitențe și indicatorii macroeconomici în Republica Moldova; elaborarea unui model de măsurare a impactului remitențelor asupra aprecierii cursului valutar al leului moldovenesc; elaborarea modelului de determinare a rezultatului net al migrației economice externe din diverse perspective macroeconomice prin aplicarea analizei cost-beneficiu; estimarea rezultatului net al migrației forței de muncă din Republica Moldova din perspectiva efectelor financiare.

Semnificația teoretică constă în conceptele propuse, metodologiile noi elaborate, constatările realizate, care vor servi drept suport pentru cercetările științifice viitoare. Totodată, teza poate fi propusă ca sursă bibliografică în procesul didactic din instituțiile de învățământ economic superior.

Valoarea aplicativă a lucrării rezidă în: dezvoltarea abordărilor teoretice și metodologice de analiză și evaluare a cauzelor și efectelor migrației forței de muncă, iar, prin operaționalizarea indicatorilor de analiză a remitențelor, cercetarea dă viață unui instrument bogat în cuantificare, analiză, percepție și decizie la îndemâna tuturor celor interesați de cunoașterea și gestionarea fenomenului migrației economice externe.

Implementarea rezultatelor științifice: unele recomandări, elaborate în teză, au fost acceptate spre implementare în activitatea Ministerului Economiei al Republicii Moldova.

ANNOTATION

To the Doctoral Thesis in Economics with the theme: „The financial effects of labor migration in the Republic of Moldova”. Belobrov Angela, Chisinau, 2011.

Speciality 08. 00. 10 – Finance; money; credit.

The thesis consists of introduction, four chapters, conclusions and recommendations, bibliography of 225 titles, 31 annexes, 170 pages, including 44 charts, 30 tables and 22 formulas.

The results are published in 20 scientific works, including a monograph (co-author).

Key words: labor migration, remittances, migration climate, migration climate assessment, financial effects, measuring the financial effects, the effects of migration, financial resilience, Cost-Benefit Analysis, management of economic migration.

Domain of study: finance, money and credit, international financial relations.

Objectives of thesis: determination and evaluation of financial effects of foreign labor migration on national economies and making recommendations on streamlining the management policies of foreign labor migration from the Republic of Moldova.

Scientifical novation and originality of the results consists of: development of the concepts and the evaluation methodology for migration climate; identification of economic effects of international migration phenomenon at micro, meso and macro economic level in countries of origin and destination countries of migrants, elaboration the concepts of financial effect, specification of financial effects and remittances functions; developing and testing a set of indicators for the analysis of remittance flows; identification of correlations between remittances and macroeconomic indicators in the Republic of Moldova; elaboration of a model for measuring the impact of remittances on the exchange rate of MDL assessment; development of the model for determining the net result of external economic migration from various macroeconomic outlook by applying cost-benefit analysis, estimated net income of labor migration in the Republic of Moldova.

Theoretical significance consists of proposed concepts, new developed methodologies, realized findings, which will serve to support further scientific research. However, the sentence may be proposed as reference work in the teaching of economic higher education institutions.

Applicative value of the thesis can be found in: development of theoretical and methodological approaches for analysis and assessment of causes and effects of labor migration, and through operationalization of indicators for remittances analysis, research brings to life a rich tool in quantifying analysis, perception and decision to reach all those interested in knowledge and managing international economic migration external process.

Implementation of scientifical results: Some recommendations developed in thesis were accepted to be used in the activity of The Ministry of Economy of the Republic of Moldova.

АННОТАЦИЯ

к докторской диссертации «Финансовые эффекты трудовой миграции в Республике Молдова».

Белобров Анжела, Кишинев, 2011.

Специальность 08. 00. 10 – Финансы, денежное обращение и кредит.

Данная диссертация состоит из введения, четырех глав, заключения и рекомендаций, библиографии из 225 наименований, 31 приложений, 170 страниц, включая 44 диаграмм, 30 таблиц и 22 формул. Полученные результаты опубликованы в 20 научных работах, в том числе в одну монографию (соавтор).

Ключевые слова: трудовая миграция, денежные переводы, миграционный климат, эффекты миграции, финансовые эффекты, оценка финансовых эффектов, финансовая отказоустойчивость, Анализ Затрат и Выгод, управление внешней трудовой миграции.

Область исследования: денежное обращение и кредит, финансы, международные валютно-финансовые отношения.

Цели исследования: Выявление и оценка финансовых эффектов внешней трудовой миграции на национальную экономику и выработка рекомендаций по совершенствованию процесса управления внешней трудовой миграции в Республике Молдова.

Научная новизна и оригинальность результатов: Разработка концепции и методологии оценки миграционного климата, выявление экономических эффектов международной трудовой миграции на микро-, мезо-и макро-экономическом уровне в странах происхождения и назначения мигрантов, разработка теоретико-методологических основ и концепции финансового эффекта как экономической категории, спецификация финансовых эффектов и финансовых функций денежных переводов, построение системы финансовых показателей для анализа потоков денежных переводов, выявление корреляций между денежными переводами и макроэкономическими показателями в Республике Молдова; разработка модели для измерения воздействия денежных переводов на повышение обменного курса молдавского лея; разработка модели для определения чистого результата внешней трудовой миграции из различных макроэкономических перспектив применяя Анализ Затрат и Выгод, оценка чистого результата миграции рабочей силы из Республики Молдова.

Теоретическая значимость состоит из предлагаемых концепций, разработаных новых методик, сделаных выводов, которые будут служить для проведения дальнейших научных исследований. Работа также может быть применена в учебном процессе в высших экономических заведениях.

Прикладная значимость работы следует из развитии теоретических и методических подходов анализа и оценки причин и эффектов внешней трудовой миграции, а предложенные оперативные показатели для анализа денежных переводов, являются важними инструментами для количественного и качественного анализа, восприятия и управления процессом внешней трудовой миграции.

Внедрение научных результатов. Некоторые рекомендации диссертации были использованы в деятельности Министерства экономики Республики Молдова.

Lista abrevierilor

ACB – Analiza cost-beneficiu

ACE – Analiza cost-eficacitate

AMC – Analiza multicriterială

BIS – Bank for International Settlements (Banca Reglementărilor Internaționale)

BM – Banca Mondială

BNM – Banca Națională a Moldovei

BNS – Biroul Național de Statistică

BPE – Balanța de Plăți Externe

CNAM – Casa Națională de Asigurări în Medicină

CNAS – Casa Națională de Asigurări Sociale

CF – Codul Fiscal al Republicii Moldova

CSI – Comunitatea Statelor Independente

EUR – euro (moneda Uniunii Europene)

FMI – Fondul Monetar Internațional

ILO – International Labour Organization (Organizația Internațională a Muncii)

ISD – Investiții Străine Directe

IMM – Întreprinderile Mici și Mijlocii

mil. – milioane

mlrd. – miliarde

OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

OIM – Organizația Internațională pentru Migrație

p.p. – puncte procentuale

PIB – Produsul Intern Brut

PNB – Produsul Național Brut

PNUD – Programul Națiunilor Unite de Dezvoltare

RM – Republica Moldova

RMO – Rezerve minime obligatorii

RO –Rata de ocupare

SIDA – Agenția Suedeză pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională

UE – Uniunea Europeană

USAID – Agenția pentru Dezvoltare Internațională a SUA

USD – dolarul american

VMS – Valori Mobiliare de Stat

Introducere

Actualitatea și importanța temei abordate. Migrația externă a forței de muncă din Republica Moldova și fluxurile impunătoare de remitențe de la cetățenii care muncesc peste hotare constituie cei mai importanți factori care modelează economia țării noastre la începutul secolului XXI. Veniturile remise de emigranți au impulsionat creșterea economică înregistrată în anii 2003-2008, în Republica Moldova, prin susținerea cererii interne și suplinirea veniturilor bugetului public și, probabil, vor sprijini relansarea economică după criza financiară internațională recentă, care a afectat și economia Republicii Moldova.

În prezent, practic, toate țările lumii sunt implicate în procesul complex al migrației externe pentru muncă, integrându-se în tabloul general fie ca țări de destinație, fie ca țări de origine, fie de tranzit, însă, în toate cazurile, fiind influențate de acest fenomen sub aspect economic, social și politic. Aceste influențe prezintă deopotrivă avantaje și dezavantaje pentru toți cei implicați în acest fenomen: începând de la înșiși migranții și membrii familiilor lor, localitățile de baștină și de destinație al migranților, ramurile economiei în care au activat și activează în timpul migrației, populația rămasă în țara de origine și populația din țara de destinație, economiile țărilor de origine și economiile țărilor de destinație, propagându-se asupra întregii economii mondiale. În prezentul studiu, aspectele economice și, în special, ipostazele financiare primează.

Globalizarea a indus și impus noi mișcări în spațiul internațional, iar printre cele mai importante se numără deplasarea relativ liberă a persoanelor, bunurilor și capitalului. Efectele financiare ale comerțului internațional și ale fluxurilor de capital au fost măsurate, analizate și pot fi bine precizate, în timp ce efectul net al migrației a fost mult mai puțin studiat și înțeles, chiar dacă fluxurile migraționiste au apărut cu mult înaintea fluxurilor de bunuri și capital. Analiza lucrărilor consacrate acestui domeniu sugerează că, de regulă, țările importatoare de forță de muncă câștigă mai mult de pe urma fenomenului migrației externe a forței de muncă decât țările exportatoare. Cu cât mai intense sunt fluxurile migratorii ce afectează un stat, cu atât mai semnificative sunt schimbările realizate în relațiile financiare și economice, ale economiei și evoluției țării implicate în aceste procese.

Deși impactul economic și financiar al procesului migrației externe a forței de muncă este enorm, până în prezent, fenomenul nu se bucură de o abordare științifică consacrată, care să permită cunoașterea complexității fenomenului și elucidarea posibilităților de maximizare a valorificării potențialului fluxurilor de remitențe prin implicarea statului în gestiunea eficientă a acestora, fapt ce subliniază actualitatea cercetării științifice.

Suportul metodologic și teoretic al tezei. fenomenului migraționist au fost cercetate în baza lucrărilor renumiților savanți: E. Raveinstein, P.Halpern, W. Lewis, M. Piore, M. Todaro, D. Ratha, D. Massey, G. Borjas ș.a.

Diverse aspecte ale acestei teme sunt prezentate și în lucrările cercetătorilor autohtoni, printre care: A. Cojuhari, A. Caraganciu, V. Moșneaga, A. Secrieru, V. Lopotenco, A. Moraru. De asemenea, au fost utilizate și lucrările cercetătorilor din România și Rusia: P.Bran, M.Stoica, С. Basno, V. Dedu (România); Gh. Glușenco, V. Sevruk, O. Lavrușin, G. Vitcovskoi (Rusia).

Suportul informațional al lucrării îl constituie actele legislative și normative ale Republicii Moldova emise în perioada 1991-2010; datele furnizate de Ministerul Finanțelor și Banca Națională a Moldovei, Biroul Național de Statistică, bazele de date și studii ale unor organisme de mare prestigiu, precum: Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional, Banca Europeană de Reconstrucții și Dezvoltare, materialele TACIS și PNUD; cercetările efectuate de proiectul „BIZPRO-Moldova”, finanțat de USAID, compania de consultanță Expert-Grup, CBS AXA ș.a.

Cu toate acestea, este important să menționăm că, în literatura autohtonă și universală, nu sunt cercetate efectele migrației din perspectivă financiară. Prin urmare, concentrarea studiilor asupra consecințelor financiare ale fenomenului migraționist cu scop de muncă reprezintă o contribuție originală în sfera științelor.

Scopul lucrării constă în identificarea și evaluarea efectelor financiare ale migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova asupra economiei naționale, elucidarea cauzelor fluxurilor migratorii, a utilizării iraționale și neefective a potențialului migrației externe pentru muncă în Republica Moldova și formularea recomandărilor privind raționalizarea politicilor de gestiune a migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova.

Având în vedere scopul enunțat, obiectivele cercetării sunt:

concretizarea elementelor definitorii ale fenomenului migrației economice internaționale;

analiza lucrărilor științifice și a publicațiilor consacrate migrației economice;

analiza mixului de factori determinanți ai fenomenului migrației economice externe;

concretizarea conceptului de remitențe;

fundamentarea categoriei economice „efect financiar”;

concretizarea funcțiilor economice ale remitențelor;

identificarea efectelor financiare generate de migrația economică externă la nivel micro- și macroeconomic;

construirea unui set de indicatori de analiză a remitențelor;

identificarea contribuției migrației economice externe la creșterea și dezvoltarea economică a economiilor implicate în procesul migrației economice externe;

evaluarea impactului migrației economice externe asupra echilibrului economic general, prin aprecierea implicațiilor asupra echilibrului monetar-valutar și echilibrului financiar public;

selectarea și aplicarea celei mai potrivite metode de analiză a incidențelor financiare ale fenomenului migrației externe a forței de muncă în scopul dimensionării beneficiilor sau pierderilor actorilor implicați în procesul migraționist;

recunoașterea impactului migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova asupra creșterii și dezvoltării economiei naționale;

generalizarea experienței utilizării productive a remitențelor în practica internațională;

elaborarea recomandărilor privind raționalizarea utilizării remitențelor în Republica Moldova.

Metodologia cercetării. Bazându-ne pe faptul că cercetarea comportă un caracter interdisciplinar (aspectele cercetate aparțin domeniului teoriei economice, ținând cont de aspectele științelor sociale, ale geografiei economice și demografiei, însă, neglijându-le din punct de vedere al metodologiei cercetării acestor științe), iar fenomenul cercetat are impact asupra sistemelor economice, considerăm necesar ca metodologia cercetării aplicate să se bazeze pe principiile generale ale analizei complexe a sistemelor: metoda analizei sistemice, metoda analizei diagnostic, metoda modelării, metode de prognoză (extrapolării și intrapolării), metode de eșantionare informațională: interviuri, chestionare, metode de analiză a datelor folosind tehnici statistice: grafice și tabelare, metoda scenariilor și comparațiilor internaționale. Aceste metode, mai mult sau mai puțin specifice cercetării sistemelor macroeconomice, urmează metodele consacrate: abstracția științifică, analiza și sinteza, inducția și deducția, observația, raționamentul, comparația și gruparea. Metodologia utilizată în teză relevă despre caracterul interdisciplinar al cercetării, ce corespunde tendințelor moderne de dezvoltare a științei economice.

Direcțiile de soluționare a problemei de cercetare. Pentru atingerea obiectivelor enunțate, se va analiza profund fenomenul migrației economice internaționale și vor fi întreprinse acțiuni privind elaborarea modelelor de măsurare a efectelor migrației economice, pe parcursul întregului proces, urmărindu-se identificarea soluțiilor și oportunităților fenomenului cu referință la situația din Republica Moldova.

Noutatea științifică a rezultatelor obținute. Noutatea științifică a cercetării reprezintă tratamentul integrat al naturii și factorilor determinanți, al efectelor financiare cauzate de fenomenul migrației economice internaționale și identificarea căilor de maximizare a beneficiilor fenomenului migrației economice. Elementele de noutate ale cercetării se concretizează în:

identificarea mixului de factori determinanți ai procesului migraționist, elaborarea și fundamentarea conceptului și metodologiei de evaluare a climatului migrațional;

identificarea ansamblului efectelor directe și externalităților fenomenului migrației economice internaționale la nivel micro-, mezo- și macroeconomic în țările de origine și de destinație a migranților;

elaborarea categoriei economice „ efect financiar”;

precizarea efectelor financiare ale remitențelor și funcțiilor economice ale remitențelor;

construirea unui set de indicatori de analiză a fluxurilor de remitențe;

identificarea corelațiilor dintre remitențe și indicatorii macroeconomici în Republica Moldova;

elaborarea unui model de măsurare a efectelor remitențelor asupra aprecierii cursului valutar al leului moldovenesc;

dezvoltarea conceptului de reziliență financiară în contextul studiului efectelor crizelor economice asupra migrației externe a forței de muncă la nivel internațional și înaintarea unui set de indicatori de măsurare a rezilienței financiare;

aprofundarea bazei teoretice privind metodologia aplicării analizei cost-beneficiu pentru estimarea impactului diverselor fenomene și procese asupra sistemelor economico-financiare, elaborarea modelului de determinare a rezultatului net al migrației economice externe, din diverse perspective macroeconomice, prin aplicarea Analizei Cost-Beneficiu și estimarea rezultatului financiar net al migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova.

Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării. Importanța teoretică a tezei rezidă în multiplele concepte propuse, concretizate și dezvoltate, originalitatea prezentării cercetării, sistematizarea teoriilor economice privind migrația, elaborarea metodologiei aplicării analizei cost-beneficiu la evaluarea fenomenelor cu consecințe de ordin economic și financiar, precum și testarea metodologiei în cazul evaluării procesului migrației economice, argumentarea necesității intervenției statului în gestionarea procesului migrației economice externe și înaintarea unor repere pentru implementarea politicii ocupării externe a forței de muncă, precum și de reproiectare a altor politici macroeconomice.

Din punct de vedere metodologic, elaborarea conceptelor de efect financiar și climat migrațional, dezvoltarea conceptului de reziliență financiară și dezvoltarea metodologiei de măsurare a efectelor financiare ale migrației economice și rezilienței pot servi drept bază pentru continuarea și aprofundarea cercetărilor de profil financiar.

Prin operaționalizarea indicatorilor de analiză a remitențelor, cercetarea dă viață unui instrument bogat în cuantificare, analiză, percepție și decizie la îndemâna tuturor celor interesați de fenomenul migrației economice externe, din cele mai variate motive:

analize și decizii macroeconomice;

prognozarea și planificarea dezvoltării țării,

comparații internaționale,

fundamentarea politicilor macroeconomice și a actelor normative care le pun în aplicare;

continuarea și aprofundarea cercetărilor de profil;

cursuri universitare etc.

Cercetarea dată poate fi consultată la studierea diverselor cursuri universitare și postuniversitare pentru specialitățile: “Finanțe”, “Relații economice internaționale”, “Economie mondială” etc.

Valoarea practică a lucrării derivă din dezvoltarea abordărilor teoretice și metodologice de analiză și evaluare a cauzelor și efectelor migrației forței de muncă, precum și abilitatea de a utiliza principalele teze și concluzii ale lucrării în analize științifice suplimentare și dezvoltarea teoriei migrației economice. Concluziile teoretice și generalizările vor contribui la o mai bună înțelegere a naturii economice a migrației externe a forței de muncă pentru economia modernă a Republicii Moldova. Considerăm important să enumerăm elementele aplicabilității practice a rezultatelor cercetării:

elaborarea metodologiei evaluării climatului migrațional,

elaborarea setului de indicatori de analiză a fluxurilor de remitențe,

elaborarea reperelor de bază ale sistemului de indicatori de măsurare a rezilienței sistemului financiar,

elaborarea tabloului integrării fluxurilor de remitențe în circuitul financiar al unei economii,

aplicarea analizei cost-beneficiu la evaluarea efectelor financiare ale migrației economice externe a forței de muncă din perspectiva țării de origine a migranților și a țării de destinație.

elaborarea propunerilor de reproiectare a politicilor macroeconomice în Republica Moldova, în vederea corecției impactului negativ al emigrării în masă a populației active din țară.

Problema științifică importantă soluționată în domeniul cercetat cuprinde evaluarea efectelor financiare ale migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova. Cercetarea a demonstrat că, din perspectiva țării de origine a migranților, migrația economică externă cauzează efecte financiare directe și indirecte pozitive asupra bugetului public, asupra echilibrării balanței de plăți externe, efecte negative asupra cursului valutar și inflației, iar efectul economic net este negativ, costurile depășind de 1,25 ori beneficiile.

Aprobarea rezultatelor. Rezultatele obținute în cadrul studiului de doctorat au fost prezentate și discutate în cadrul Seminarului Științifico-metodic al Catedrei „Bănci și activitate bancară” a Academiei de Studii Economice din Moldova, 7 articole științifice publicate în reviste și culegeri științifice recenzate din Republica Moldova, peste 12 conferințe internaționale cu tematică aferentă domeniului economico-financiar, organizate în cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova, Universității din București – Facultatea de Administrație și Afaceri, Institutului de Economie, Finanțe și Statistică, Institutului Internațional de Management „IMI Nova” și publicate în perioada 2004-2010.

De asemenea, concluziile tezei au fost incluse în cadrul proiectului de cercetare din sfera științei, finanțate din cadrul Programului de Stat „Elaborarea mecanismelor și metodelor de stimulare a creșterii economice, de reducere a sărăciei și de îmbunătățire a calității vieții în contextul SCERS, al Programului Național ”Satul Moldovenesc” și al Planului de Acțiuni „Republica Moldova – Uniunea Europeană”. În baza cercetărilor efectuate în cadrul proiectului, a fost editată monografia „Remitenți și remitențe în contextul creșterii economice” (coautor al compartimentului „Politici intervenționiste întru sporirea eficienței utilizării remitențelor”), publicație comună a Institutului de Economie, Finanțe și Statistică al Academiei de Științe a Moldovei, Academiei de Studii Economice din Moldova și Ministerului Economiei.

Tezele principale ale lucrării și-au găsit reflectare în publicațiile științifice, fiind expuse în peste 20 de lucrări cu un volum total de 11,91 coli de autor, cele mai recente fiind:

Comunicarea „Quantification of economic and social impact of external labor migration by application of Cost-Benefit Analysis”, prezentată la “The International Conference on Administration and Business ICEA – FAA 2010”, 4 – 5 iunie 2010, organizată de Facultatea de Administrație și Afaceri a Universității din București. http://www.itchannel.ro/faa-sesiune/sites/default/files/ICEA_FAA_2010_final.pdf (vizitat 01.10.2010).

Articolul „Atribuirea conceptului de efect financiar la sistemul categoriilor cunoașterii realității economice”, prezentat în cadrul Conferinței Internaționale Științifico-practice a Tinerilor Cercetători „Dezvoltarea economiei bazată pe cunoaștere”, organizată de Institutul Internațional de Management, 12 iunie 2010.

Articolul „Evaluarea impactului remitențelor asupra cursului valutar – Cazul Republica Moldova”, prezentat la cadrul Simpozionului Internațional al Tinerilor Cercetători (Ediția a VIII-a) din 28-29 aprilie 2010, organizat de Academia de Studii Economice din Moldova.

Articolul „Impactul migrației externe a forței de muncă asupra rezilienței financiare a gospodăriilor casnice în timpul crizei”, expus în contextul desfășurării Conferinței Științifice Internaționale „Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii”, organizată de Academia de Studii Economice din Moldova la 25 – 26 septembrie 2009.

Comunicarea „Studiu privind funcțiile remitențelor și încadrarea lor în circuitul financiar al economiei naționale”, prezentată în cadrul Conferinței Științifice Internaționale „Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii: probleme și soluții pentru România și Republica Moldova”, organizată de Academia de Studii Economice din Moldova la 18-19 aprilie 2009 și publicate în culegerile de lucrări ale conferințelor ș.a.

Sumarul compartimentelor tezei. Scopul și sarcinile investigate au condiționat structura tezei, după cum urmează: introducerea, patru capitole, concluzii și recomandări generale, bibliografia și anexele.

În Introducere, se justifică tema aleasă pentru cercetare: se descrie actualitatea și importanța problemei abordate, sunt determinate scopul și obiectivele tezei, este relevată noutatea științifică a rezultatelor obținute și valoarea aplicativă a lucrării, aprobarea rezultatelor și sumarul compartimentelor tezei.

În capitolul 1 – „Aspecte teoretico-economice ale fenomenului migrației externe a forței de muncă” – sunt concretizate elementele definitorii ale fenomenului migrației la nivel internațional și analizate materialele științifice la tema tezei: lucrările consacrate cercetării cauzelor și consecințelor fenomenului migrației externe pentru muncă. Sunt analizate și prezentate o serie de lucrări științifice și publicații atât în reviste de specialitate naționale, internaționale, cât și on-line. Am considerat binevenită prezentarea lucrărilor prin prisma încadrării în teoriile economice privind migrația. Primul capitol include, de asemenea, specificarea relației cauzale migrație-dezvoltare, analiza încadrării migrației în rândul factorilor creșterii economice, descrierea componenței fluxurilor de remitențe și sunt făcute precizări metodologice privind problematica estimării fluxurilor de remitente și a distorsiunilor existente în statistica internațională a remitențelor. În urma studierii aspectelor enumerate, au fost formulate problema de cercetare și direcțiile de soluționare a ei și descrise metodele de cercetare selectate, pornind de la specificul fenomenului analizat.

Capitolul 2 – „Contribuția migrației externe a forței de muncă asupra economiilor naționale” – cuprinde analiza particularităților încadrării tuturor statelor lumii în procesul migrațional, se prezintă mixul de determinante ale procesului migrației economice. Din perspectiva factorilor determinați, se propune implementarea unui concept nou – climatul migrațional, sunt concretizați parametrii acestui concept, este propus un model de evaluare a climatului migrațional. Sunt identificate toate consecințele (efectele directe și externalitățile sau ale reziduurilor) procesului migrației economice externe și prezentate din perspectiva contribuției pozitive sau negative la dezvoltarea țărilor de origine și de destinație a migranților și a familiei migrantului. În contextul descrierii impactului crizei actuale asupra fenomenului migraționist, se dezvoltă conceptul de reziliență financiară și se analizează contribuția migrației la sporirea rezilienței sistemului financiar.

În capitolul 3 – „Incidențe financiare ale remitențelor în Republica Moldova” – este prezentat un concept nou – efectul financiar, se abordează problematica măsurării efectului financiar. Sunt descrise funcțiile remitențelor și este elaborat tabloul încadrării remitențelor în circuitul financiar al economiei beneficiare de remitențe și contribuția acestora la dezvoltarea durabilă.

Deoarece s-a constat faptul că consecințele pozitive ale migrației economice asupra economiilor țărilor de origine ale migranților se materializează, în mare parte, în remitențe, se efectuează analiza fluxurilor de remitențe, în baza aplicării unui set de indicatori, elaborați de autor. Analiza fluxurilor de remitențe intrate în Republica Moldova continuă sub aspectul identificării efectelor asupra balanței de plăți, cursului valutar, pieței valutare, pieței monetare, echilibrului financiar public și activității băncilor comerciale. Întru elucidarea situațiilor paradoxale, depistate în analiza impactului remitențelor asupra balanței de plăți și cursului valutar, a fost elaborat și aplicat de autor un model de determinare a contribuției remitențelor la aprecierea cursului valutar.

În capitolul 4 – „Strategii de gestiune a procesului migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova” – este prezentată metodologia aplicării analizei cost-beneficiu pentru calcularea rezultatului procesului migraționist, adaptată de autor la cercetarea domeniului respectiv. Metodologia este aplicată la evaluarea efectelor financiare ale migrației din Republica Moldova în ultimul deceniu. În baza estimării rezultatului net al migrației economice asupra societăților economiilor exportatoare și importatoare de migranți, precum și a societății globale, se argumentează necesitatea elaborării și implementării politicii ocupării externe. În cadrul capitolului, Sunt înaintate recomandări privind maximizarea influxurilor de remitențe. Se argumentează necesitatea extinderii băncilor în localitățile rurale și implementarea produselor bancare noi destinate migranților. Sunt formulate unele principii de bază ale restructurării politicilor macroeconomice, cu accente pe perfecționarea politicii fiscale, se sugerează necesitatea prelevării unei cote din veniturile bugetare la capitolul taxa pe valoare adăugată la import în fondul de susținere a populației și necesitatea formării și suplinirii unui fond de stabilizare, destinat echilibrării bugetului de stat în perioadele viitoare.

Compartimentul „Concluzii generale și recomandări” cuprinde concluziile tematice, efectuate pe parcursul cercetării, precum și formularea concluziei generale, sunt descrise rezultatele de bază ale cercetărilor efectuate și sunt înaintate recomandările referitoare la măsurile raționale de gestiune a procesului migrației forței de muncă.

1. ASPECTE TEORETICO-ECONOMICE ALE FENOMENULUI

MIGRAȚIEI EXTERNE A FORȚEI DE MUNCĂ

1.1. Elementele definitorii ale fenomenului migrației economice

O privire în dinamică asupra piețelor mondiale remarcă modificări majore pe piața internațională a forței de muncă. Una dintre importantele modificări se referă la creșterea ponderii ocupării lucrătorilor migranți pe piețele naționale. Spre exemplu, în țările Orientului Mijlociu, unde, în anii 1950, numărul imigranților nu depășea 5% din populația economic activă, în prezent, numărul lucrătorilor imigranți îl depășește pe cel al nativilor: în Emiratele Arabe Unite, imigranții constituie 90% din populația ocupată, în Kuweit și Qatar – 85%, în Arabia Saudită – 40%.

La începutul secolului XXI, la scară mondială, fiecare a 35-a persoană este migrant, iar numărul total al migranților depășește 200 milioane sau 3 la sută din populația lumii.

În anul 2010, se așteapta ca numărul total de migranți internaționali să ajungă la 214 milioane. Din 2005 până în 2010, numărul global de migranți internaționali, se estimează că va crește cu 10 la sută, ceea ce depășește puțin creșterea înregistrată în cinci ani precedenți (9 la sută), dar se situează sub nivelul creșterii înregistrate în perioada 1975-1980 (13 de sută), 1980-1985 (11 la sută) și 1985-1990 (37 la sută) (figura A1.1).

Repartizarea geografică a migranților internaționali nu este uniformă. Nici ritmul de creștere a stocului de migranți internaționali nu este același (figura A1.2). Creșterea continuă a numărului migranților face ca migrația să reprezinte o componentă tot mai importantă a societății contemporane. Iar creșterea proporției persoanelor ce traversează frontierele naționale, asemenea fluxurilor financiare, comerciale sau de informații, se numără printre cei mai semnificativi indicatori de măsurare a intensității procesului de globalizare.

Termenul de „fenomen de migrație” se utilizează, în lucrare, cu sensul de „mulțime de evenimente de migrație”, unde „evenimentul de migrație” “se referă la deplasarea unei persoane – individual sau în grup – în afara comunității sale de rezidență, în decursul unei perioade de referință date, pentru a schimba domiciliul stabil și/sau locul de muncă obișnuit”[162, p.20]. În situația în care deplasarea persoanei depășește hotarele unui sau mai multor state, ea se definește ca migrație internațională. Menționăm aici că termenul de migrant se utilizează în toate cazurile când decizia de migrare se adoptă de către individ, fără influența decisivă a unor factori exteriori[96]. Cazul în care factorul determinativ al scopului deplasării persoanei reprezintă schimbarea sau obținerea unui loc de muncă, iar schimbarea domiciliului constituie o condiție de care poate face abstracție, migrația se definește ca migrație cu scop de muncă sau migrație pentru muncă. Plasarea fenomenului migrației cu scop de muncă pe coordonate economico-financiare califică acest fenomen ca migrație a forței de muncă, pornind de la faptul că are loc transportarea în spațiu a factorului de producție – munca.

Migrația forței de muncă sub aspect de categorie teoretică, alături de migrația internațională politică, familială, recreativă, turistică ș. a., are un conținut mai îngust decât fenomenul migrației populației, la general.

În literatura de specialitate, consacrată cercetării acestui domeniu, noțiunea de migrație a forței de muncă a fost și este interpretată diferit, atribuindu-i-se semnificații destul de ample.

Astfel, Organizația Internațională pentru Migrație definește migrația internațională a forței de muncă drept un proces de „emigrare temporară în altă țară, motivată de generarea unor venituri alternative și speranța de reîntoarcere în țara de origine și care nu prevede o nouă reședință”[124].

În sens restrâns, migrația externă pentru muncă este definită ca „procesul permutării resurselor de muncă, dintr-o țară în alta, în scopul angajării în câmpul muncii în condiții mai avantajoase decât în țara de proveniență”.

În legislația Republicii Moldova, „migrația de muncă” este definită ca plecarea benevolă a cetățenilor Republicii Moldova peste hotare, precum și intrarea benevolă a cetățenilor străini sau a apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova, cu scopul de a desfășura activitate de muncă [111].

Sensul amplu, întâlnit în monografiile cercetătorilor romani fenomenului migraționist, afirmă că migrația externă pentru muncă, este determinată, în principal, de motivații de ordin economic și spre deosebire de emigrare sau imigrare, comportă caracter temporar, durata acesteia variind în limite largi (de la câteva săptămâni /luni până la câțiva ani), și nu presupune schimbarea definitivă a reședinței [51].

Cercetarea fenomenului migrației externe pentru muncă, în știința economică, este dictată de dependența acestui fenomen de forța factorilor specifici de împingere/atracție (push-pull), care sunt predominant economici (figura A.2.1.) și de efectele economice cauzate.

Migrația internațională a forței de muncă sub aspectul mișcărilor circulatorii poate îmbrăca mai multe forme, de ex. emigrarea, imigrarea, migrația de revenire, re-emigrarea, migrația tranzitorie, migrația de rangul doi, migrația circulatorie ș. a. Acestea sunt doar câteva forme, pe care le-am considerat adaptate pentru studiul nostru și, totodată, relevante. Deoarece, ca ex. procesul întoarcerii în țară, numit migrație de revenire sau repatriere, necesită o cercetare separată datorită efectelor specifice cauzate de „importul”:

sumelor de valută special economisite pentru momentul întoarcerii;

cunoștințelor și aptitudinilor noi de viață etc.

Organizația Internațională pentru Muncă definește mai multe subcategorii de migranți pentru muncă [27]:

a) lucrători migranți sezonieri,

b) lucrători migranți în baza contractelor de muncă, obligați să părăsească țara la expirarea contractului, chiar și în cazul în care contractul de muncă i se schimbă,

c) migranții temporari, primiți în țara de destinație pentru îndeplinirea anumitor activități, pe o perioadă anumită de timp, cărora li se permite schimbarea patronilor și prelungirea contractelor de muncă fără părăsirea țării respective,

d) migranții pendulari, în cea mai mare parte, sunt comercianți, a căror activitate economică include plecări și întoarceri repetate în țara de reședință,

e) lucrătorii migranți rezidenți care dispun de permis permanent de ședere și muncă în țara- gazdă pe parcursul mai multor ani. Acești lucrători nu sunt obligați să părăsească țara-gazdă în caz de șomaj și, de obicei, au dreptul la reîntregirea familiilor, în cazul în care dispun de reședință și loc de muncă asigurat.

Migranții recenți sunt definiți ca „transmigranți”[166], deoarece ei dezvoltă și mențin legăturile de familie, sociale, economice, politice, instituționale și atitudinile religioase, care se extind dincolo de frontiere. Centrul de interes economic al migranților se află și în țara lor de reședință actuală și în țara de plecare. Abordarea transnațională oferă o înțelegere a fenomenului migrației ca un proces social, creând legături între țările de origine și de destinație.

În funcție de nivelul de calificare deținut, persoanele implicate în mișcarea migratorie legală și/sau contigentată ar putea fi grupate în trei mari categorii de forță de muncă:

a) forță de muncă de înaltă calificare, cu pregătire înaltă în domeniile de vârf ale științei și tehnologiei, ca și în unele servicii, precum cele de învățământ, sănătate. Această categorie poate fi recrutată direct, adesea, chiar din ultimii ani de studii sau prin organisme specializate ale țărilor de proveniență sau străine și are cele mai multe șanse de a obține contracte pe termen lung, și, în final, de a obține dreptul de stabilire în țara-gazdă. În plus, se încadrează în categoria de vârstă 25 – 40 de ani, considerată cea mai creativă și productivă;

b) forța de muncă cu un nivel mediu de calificare, de specializare, care cuprinde o gamă largă de activități și profesii, cum sunt:

– constructorii – categorie de forță de muncă bine cotată pe piețele occidentale (Portugalia, Germania, Spania, Israel) și Rusia;

– personalul para medical (asistente medicale), pentru care cererea angajatorilor din diferite țări este în creștere (Italia, SUA, Canada, Elveția ș. a.);

– personal hotelier și de alimentație publică, de asemenea, solicitat pe anumite piețe occidentale;

c) forță de muncă necalificată sau semicalificată solicitată în activități din agricultură (în perioada de recoltare), în salubritate, construcții (Spania, Portugalia, Grecia) etc..

În dependență de statutul legal de intrare, ședere și dreptul la muncă în țara de destinație, legislația internațională deosebește lucrători migranți (labour migrants) legali și ilegali. Lucrătorul migrant legal este definit ca un străin, care are permis de intrare legală în țară, reședință și muncă pentru o perioadă determinată de timp în țara-gazdă. Dacă una dintre aceste condiții nu este satisfăcută, migrantul se califică ca migrant ilegal.

Un caz aparte îl reprezintă migrația din Republica Moldova în Rusia și Ucraina, în care, datorită relațiilor specifice ale Republicii Moldova cu aceste state, cetățenii Republicii Moldova se bucură de regim liber de vize. Însă și în aceste state există un număr mare de lucrători-migranți ilegali, din motivul încălcării regulilor de înregistrare a reședinței sau neperfectării contractelor de muncă cu patronii lor. În același timp, o caracteristică specifică a fenomenului migrației forței de muncă, o reprezintă agrearea angajării migranților de către firmele din străinătate fără perfectarea contractelor de muncă, deoarece costurile salariale sunt mai reduse și aportul muncii acestor lucrători la sporirea competitivității firmei respective ajunge să fie mai însemnat.

În lipsa datelor statistice referitore la numărul exact al migranților pentru muncă cu statut legal și ilegal, în cercetare, noțiunea de migrant va cuprinde atât migranții legali, cât și cei cu statut nedeterminat, atribuită celor care nu îndeplinesc câteva din condițiile enumerate.

În funcție de sensul mișcărilor migratorii ale forței de muncă pe plan internațional, ar putea fi prezentate cinci direcții ale fluxurilor migratorii cu scop de muncă (figura 1.1.1).

Figura 1.1. Direcțiile migrației internaționale cu scop de muncă

Sursa: elaborat de autor

Aceste fluxuri, sub aspect generalizat, prezintă:

Migrația din țările în dezvoltare spre țările dezvoltate. Țările dezvoltate au nevoie de forța de muncă din țările în dezvoltare, deoarece aceasta le asigură necesarul de muncitori, într-un spectru larg de sectoare și servicii de infrastructură, în cea mai mare parte, pentru munci ce nu sunt bine plătite, nu cer nivel înalt de calificare și nu sunt agreate de către localnici. De ex., în Franța, mai mult de 25 la sută dintre muncitorii din construcții și 33 la sută din industria constructoare de mașini sunt lucrători migranți; în Belgia, cea mai mare parte dintre mineri sunt migranți.

Migrația în cadrul țărilor dezvoltate. Migrația internațională a forței de muncă între țările dezvoltate este determinată de factori non-economici, cu toate că fenomenul „exodul creierelor” este observabil.

III. IV. Migrația în cadrul țărilor în dezvoltare. Migrația între țările în dezvoltare a căpătat amploare în ultimele decenii. Ca ex., anii ’80 au fost caracterizați de migrație din China și Vietnam spre Hong-Kong și Singapore; în anii ’90, după destrămarea Uniunii Sovietice a apărut un flux puternic de migranți spre Ungaria, Slovacia, Polonia ș. a.

Migrația din țările dezvoltate spre țările în dezvoltare are proporții comparativ mici și este reprezentată de migrația cadrelor calificate (experți, consultanți ș. a.) îndreptate de către organismele internaționale în țările în dezvoltare. Există asemenea specialiști și în Republica Moldova. Ei activează, în special, în sectoarele: public, financiar și bancar, educațional, agro-industrial și altele. De regulă, ei sunt invitați de organizații non-guvernamentale pentru asistarea executării proiectelor finanțate de țările dezvoltate.

În cadrul direcțiilor III, IV și V, o pondere în creștere rapidă o dețin tehnologiile de outstaffing, piața cărora, în perioada crizei actuale, înregistrează o creștere de 35 la sută [191].

Un caz specific al migrației internaționale a forței de muncă îl reprezintă circulația capitalului în cadrul corporațiilor transnaționale. Corporațiile transnaționale favorizează combinarea forței de muncă cu capitalul, realizând fie transportarea forței de muncă spre capital, fie capitalul spre țările cu exces de forță de muncă, astfel generând fluxuri migratorii de forță de muncă.

La nivel internațional, nu există o definiție acceptată a migrației economice. În aceste condiții, considerăm că, sub aspect economic, fenomenul de migrație externă a forței de muncă poate fi definit drept permutarea forței de muncă dintr-o țară în alta, adică permutarea unui capital – a capitalului uman, creat în țara de origine cu investiții publice semnificative într-o altă țară (țara de destinație) cu scop de utilizare a lui în scopuri economice, adică de producere a bunurilor și/sau prestare a serviciilor.

Ca urmare, țările de destinație „capitalizează” aceste resurse ieftine, create cu investițiile țărilor de origine ale migranților. În acest context, forța de muncă poate fi privit ca un bun economic cu caracteristici specifice, care circulă peste hotare în căutarea consumatorului său. Diferența conceptuală dintre forța de muncă și orice alte bunuri constă în faptul că reprezintă un factor de producție a altor bunuri. Țara care exportă asemenea „capitaluri” sau „bunuri economice”, de obicei, încasează venituri sub forma remitențelor. Când o țară se confruntă cu excesul de forță de muncă, exportul ei contribuie la reducerea șomajului, asigurând, în același timp, un influx important de valută. Însă, din alt punct de vedere, exodul forței de muncă înalt calificate conduce la micșorarea potențialului tehnologic al acestei țări și, în general, a nivelului dezvoltării.

1.2. Tratarea migrației în literatura economică contemporană

Fenomenul migrației internaționale a început să fie cercetat mai intens, începând cu anii ’60, în cadrul modelelor de creștere economică. Necesitatea cercetării fenomenului de bază pe considerația că circulația internațională a forței de muncă, ca factor de producție, influențează ritmul creșterii economice. Studiile erau de tip explorator, cu tentative de formulare a unor serii de ipoteze și opțiuni teoretice asociate fie cu caracterul sistemic al migrației, fie cu dezvoltarea unei „culturi a migrației” la nivel comunitar, cu plasarea deciziei de migrație la nivelul familiei/gospodăriei, cu ideea migrației externe ca reacție de răspuns la riscul perceput asupra gospodăriei, de ideea extinderii și dezvoltării migrației clandestine pe baza rețelelor sociale și ideea apariției proceselor de instituționalizare a migrației pe măsura dezvoltării fenomenului. În marea majoritate a cazurilor, motivația principală a migrației forței de muncă o constituia existența diferențelor dintre nivelul plăților salariale în diverse țări.

În valoroasa lucrare „The laws of migration” (1885), Ernest George Ravenstein, în baza unor cercetări efectuate în Marea Britanie, a scos în evidență factorii care atrag sau resping persoanele în fluxul migrator. Această lucrare l-a consacrat pe E. Ravenstein drept „părinte” al economiei migrației, pentru că se consideră că el a delimitat acest domeniu de cercetare. Rezultatele cercetărilor au fost prezentate sub forma câtorva „legi” ale migrației, care au constituit baza tuturor cercetărilor ulterioare.

„Legile” migrației au fost formulate de Ravenstein în modul următor [151]:

Cel mai important determinant al migrației pentru muncă este distanța scurtă.

Aceasta îndreaptă fluxurile de migranți spre centrele comerciale mari.

Fiecare flux are un reflux compensatoriu în direcție opusă.

Ambele fluxuri comportă caracteristici similare.

Mișcările la distanțe lungi sunt direcționate spre centrele comerciale mari.

Oamenii din localitățile urbane migrează mai puțin decât cei din localitățile rurale.

Bărbații migrează la distanțe mai mari, iar femeile migrează la distanțe mai mici.

Mai târziu, el a completat aceste legi cu încă două:

De regulă, migrația se produce în prima parte a vieții active, între vârstele de 20-34 de ani.

„Dezvoltarea” locuințelor urbane este inadecvată pentru fluxul de migranți, ca urmare se formează ghetourile.

Fenomenul migrației forței de muncă este abordat și în lucrarea „Principiile economiei politice și ale impunerii”, scrisă de marele economist David Ricardo, reprezentant al liberalismului economic. D. Ricardo analizează migrația forței de muncă ca reacție de răspuns la echilibrarea capitalului foarte productiv din țara de destinație. Acest fenomen apare ca un rezultat al salariilor mai mari din aceste țări, comparativ cu cele din țările de origine ale muncitorilor [158]. Aceasta servește drept stimulent al deplasării migranților.

Unii autori argumentează faptul că mobilitatea internațională a forței de muncă trebuie să fie deplină, încât să poată fi obținute avantaje asemănătoare celor din comerțul internațional. Astfel, Pritchett evidențiază faptul că mobilitatea internațională a forței de muncă poate conduce la bunăstare mondială [141]. Kahanec și Zimmermann arată că soluționarea problemelor demografice și economice la nivelul UE ține de fenomenul liberei circulații, de fenomenul brain-drain (circulația „creierelor”); migrația liberă nu trebuie să mai fie considerată în contradicție cu deschiderea pieței muncii și cu sistemele de securitate socială din UE [101].

Complexitatea proceselor (factorii push-pull, inflexiuni și întoarceri) induse de migrație și efectele acestora au atras specialiștii în cercetări în acest domeniu, ceea ce a condus la apariția unui număr mare de cercetări și studii.

În scopul prezentării, în ansamblu, a analizei materialelor științifice asupra migrației economice, considerăm elocventă prezentarea acestora structurate după două principii, dialogul rămânând deschis:

principiul esenței apariției migrației sau cauzei declanșatoare a fenomenului și

principiul permanenței fenomenului migrației forței de muncă (figura 1.2.).

Figura 1.2. Teorii economice privind migrația

Sursa: elaborat de autor

I. În lucrările științifice, axate pe cercetarea naturii fenomenului , migrația se analizează ca un fenomen benefic, în principal, pentru indivizii-migranți și familiile/gospodăriile lor, iar obiectul cercetărilor îl constituie determinarea factorilor ce determină apariția migrației.

În lucrările lui William Arthur Lewis, „Economic Development with Unlimited Supplies of Labour” (1954); Michael P. Todaro, „International Migration in Developing Countries: A Review of Theory, Evidence, Methodology and Research Priorities.” (1976) și Joaquin Arango, Professor of Sociology, Complutense University of Madrid "Explaining migration: a critical view” (2000), sunt conturate mai multe principii, care corespund celor ale teoriei economice neoclasice.

Viziunea lui William Arthur Lewis, economist influențat puternic de teoria laissez-faire, referitoare la geneza migrației, se bazează pe un model de analiză bisectorială. Se plasează într-un cadru dualist, în antiteză, sectorul „tradițional” (agricol), în care productivitatea marginală a muncii se află în procimitatea lui zero, și sectorul „modern” (industrial), în care productivitatea marginală a muncii este strict pozitivă. Aceste idei au pornit de la faptul că el a constatat existența unui surplus de forță de muncă în zona rurală. Surplusul menționat este absorbit continuu de orașe prin intermediul migrației, care furnizează mâini de lucru sectorului industrial în plină expansiune. Acest mecanism contribuie la alocarea optimă a factorului muncă. Fenomenul migrației, în paralel, prezintă și urmări sociale benefice.

În același domeniu, Michael P. Todaro a elaborat un model ce prefigurează procesul migrației din sate spre orașe, chiar în condițiile unui nivel simțitor al șomajului în orașe. În concluzie, putem remarca că, în lucrările atribuite de noi la această teorie, analiza se axează doar pe factori macroeconomici ca: deosebirile geografice ale regiunilor de origine și destinație ale migranților, structura vârstnică a populației, nivelul ocupării forței de muncă și posibilitățile de ocupare a forței de muncă.

Adepții teoriei economice neoclasice privelegiază rolul factorilor economici în explicarea apariției fluxurilor de migrație (la nivel macro) și a deciziei de migrație (la nivel micro).

Conform lucrării „Explaining migration: a critical view” (2000), decizia de migrație reprezintă rezultatul unui proces prin care individul evaluează rațional beneficiile migrației internaționale.

Inconvenientul acestor cercetări constă în neglijarea faptului că creșterea în sectorul industrial era susținută de acumularea rapidă a capitalului și progresul tehnic, și nu doar de factorul muncă.

Lucrarea lui Oded Stark și D. Bloom, „The new economics of labor migration” (1985), a prezentat viziuni revoluționare asupra migrației la acea vreme. În lucrare, au fost puse bazele unei noi teorii asupra migrației: Noua Teorie Economică a Migrației Forței de Muncă, cunoscută sub abrevierea NELM (New Economics of Labor Migration), dezvoltată și în alte lucrări, precum și de alți cercetători în decursul timpului.

Oded Stark și D. Bloom consideră că motivația migrației pentru muncă este de natură economică și se datorează, în cea mai mare parte, unor factori macroeconomici, ca instabilitatea și eșecurile piețelor locale (agricole), lipsa posibilităților de asigurare a riscurilor culturilor și altor mijloace de viață, protecția prețurilor și lipsa accesibilității creditului, dar și de factorii socio-culturali.

În lucrarea lui Michael J. Piore, „Birds of Passage: Migrant Labor and Industrial Societies” (1979), pentru prima dată, se întâlnește teoria pieței duble a muncii, care neglijează motivele și deciziile luate la nivel „ne-individual”.

Michael J. Piore consideră că motivul principal al migrației îl constituie factorii de nivel macroeconomic – cererea structurală a economiilor moderne din regiunile de destinație (orașe mari, țări străine). În centrul cercetării, se află factorii atractivi ai regiunilor de destinație, inclusiv reducerea structurală a ocupării la nivelul de jos al ierarhiei profesionale, la lucrări prost plătite și neprestigioase. Diferențele dintre nivelurile de salarii reflectă stratificarea socială, scopul oamenilor fiind accederea la locuri de muncă de alt nivel decât locurile de muncă aflate la nivelul inferior, care, ulterior, trebuie ocupate de migranți. Printre factorii atractivi fundamentali ai societăților regiunilor de destinație, M. Piore enumeră: (1)inflația structurală: așteptările sociale formale și neformale și mecanismele instituționale care asigură că salariile corespund ierarhiei de prestigiu și că scăderea salariilor pentru muncile calificate este improbabilă, deoarece cauzele inflației rezidă în salarii; (2) problemele motivaționale: puțini nativi doresc locuri de muncă cu salarii mici, deoarece ei dispun de recompense financiare, generate de statutul lor de băștinași; (3) dualismul economic: o bifurcație a forței de munca are loc din cauza dorinței capitaliștilor de a folosi muncă permanentă și muncă de rezervă, pe măsură ce economia fluctuează (fie și pe sezoane); lucrătorii capital intensive (eng.) sunt mai costisitori și pierd pe o piață a muncii primară sau câștigă în altele grație avantajelor și caracteristicilor specifice; (4) problemele demografice de furnizare a forței de muncă: factorii de mai sus creează (și, totodată, furnizează) o cerere permanentă a lucrătorilor necalificați.

Pilonul teoriei constă în existența unei piețe a forței de muncă duale, incluzând un sector primar, caracterizat, în principal, de un serviciu stabil, condiții bune de muncă, beneficii secundare și posibilitatea mobilității ascendente și un sector secundar, cu serviciu necalificat și instabil, condiții grele sau periculoase de muncă și slabe posibilități de mobilitate ascendentă pe scara ierarhică. Această teorie prezintă o serie de avantaje indiscutabile în explicații, unul dintre cele mai importante fiind conjugat cu justificarea aparentei contradicții dintre migrația forței de muncă și șomajul ridicat în cazul unor țări de destinație, însă prezintă o serie de limite: (i) Teoria pieței duble a muncii explică doar ce se întâmplă în țara de destinație, furnizând o motivație convingătoare pentru apariția programelor de tip guest worker și răspunzând oarecum anticipat dezbaterii publice despre imigrație și temerilor fundamentale, potrivit cărora imigranții ajung să concureze cu nativii în ocuparea locurilor de muncă. (ii) Teoria înaintată prezintă o viziune exclusivă din perspectiva societății, al cărei mesaj general poate fi tradus în termenii: avem nevoie de imigranți pentru lucrurile pe care nu le putem/nu dorim să le facem, ei nu sunt o amenințare pentru noi, deoarece n-au acces la segmentul primar. Problemele sociale al imigranților rămân în umbra ideii primare. (iii) Teoria pieței duble a muncii denotă, că migrația internațională este dirijată de cererea de forță de muncă și, sub acest aspect, nu poate să explice decât o parte a realității. Ea explică doar cazul migrației bazate pe recrutarea forței de muncă, fără a mai fi, în aceeași măsură, adecvată fluxurilor “spontane”, ce caracterizează perioada care a urmat după anii ‘70 ai secolului trecut.

În lucrările lui Immanuel Wallerstein, „The Modern World System I: Capitalist Agriculture and the Origins of the European World Economy in the Sixteenth Century”(1974) și Douglas S. Massey “Social Structure, Household Strategies, and the Cumulative Causation of Migration” (1989), expunerea problematicii corespunde principiilor teoriei sistemelor mondiale.

În aceste lucrări, principala cauză a migrației o constituie globalizarea economică și politică. Globalizarea provoacă transformări sociale și influențează raporturile tradiționale dintre patron și angajat. Și, anume globalizarea contribuie în cea mai mare măsură la introducerea mijloacelor de producere moderne, ce se soldează cu concedierea lucrătorilor necalificați.

Exponentul cel mai cunoscut al curentului, Immanuel Wallerstein, formulează existența a trei zone concentrice: centrul (puterile dominante), semi-periferie, perifeie, cu referire la roluri distincte în diviziunea internațională a muncii.

În acest context, migrația internațională asigură fluxurile forței de muncă de la periferii spre centrele economice, fiind facilitate de legăturile materiale (dezvoltarea transportului și a telecomunicațiilor), pe care țările de origine ale fluxului de capital (centrul) sunt interesate/forțate să le dezvolte pentru a-și derula investițiile. Factorii, ce declanșează migrația, sunt de natură structurală, în afara celor economici, răspândirea, prin diverse mijloace (mass-media având un rol major), a valorilor și informației despre stilul de viață occidental, creează aspirații greu de împlinit în spațiul țărilor periferice.

Cercetările lui I. Wallerstein și D. Massey nu acordă atenție deciziilor adoptate la nivel micro – de individ, familii/ gospodării.

II. Conturul generalizat al unui șir de lucrări științifice, ale căror teze principale argumentează faptul că factorii care provoacă migrația se deosebesc de cei care fac migrația permanentă, sugerează că aceste lucrări ar putea fi încadrate în șirul teoriilor migrației permanente.

Teoria rețelei sociale atribuie rolul de actor al procesului migraționist rețelelor sociale. Această idee se întâlnește în lucrările lui G.J. Hugo „Population Movement in Indonesia during the Colonial Period” (1981) și Douglas, S. Massey „The Social and Economic Origins of Immigration”(1990a) și „Social Structure, Household Strategies, and the Cumulative Causation of Migration” (1990b) și este susținută, în prezent, de mai mulți cercetători, precum Ivan Light și Stavros Karageorgis, Universitatea din California; Parminder Bhachu, Clark University.

Lucrările se axează pe analiza factorilor de nivel micro. Autorii consideră că legăturile dintre migranți și cei rămași acasă, familiile și prietenii, inițiază noi mișcări migraționiste. Rețeaua de migranți este „un set de legături interpersonale care leagă migranți, foști migranți și non-migranți din țara/regiunea de destinație și cea de origine prin intermediul legăturilor de rudenie, prietenie și origine comună („shared community origin” în original)”[70]. Astfel, rețele sociale minimizează riscurile și cheltuielile noilor sosiți. Răspândirea acestor rețele atât în regiunile/țările de origine, cât și în regiunile /țările de destinație ale migranților contribuie la majorarea potențialelor fluxuri de migranți. Limitele migratorii sunt dictate doar de timp, așa cum regiunea de destinație a migratului pentru care se adoptă decizia, suferă schimbări în timp, devenind mai puțin atractivă pentru următorii migranți.

În lucrarea lui Bernard Poirine, „A Theory of Remittances as an Implicit Family Loan Arrangement” (1997), remitențele se analizează din punct de vedere al teoriei financiare și se cercetează sub aspectul plasării unui împrumut în familie, care se realizează în trei trepte. Din punct de vedere al teoriei economice, lucrarea se atribuie la teoria neformală a creditului.

Conform interpretării prin prisma teoriei neformale a creditului, remitențele sunt niște împrumuturi neformale pentru dezvoltarea capitalului uman, în condiții de rambursabilitate implicită. Familiile investesc inițial în educația/pregătirea viitorului migrant, așteptând ca rata de rentabilitate a investiției în capitalul uman să fie mai mare decât la alte investiții (ca în agricultură).

În lucrările: S. Massey, R. Alarcon, H. Gonzalez, J. Durand „ Return to Atzlan: The Social Process of International Migration from Western Mexico” (1987); Thomas Faist „The Volume and Dynamics of International Migration and Transnational Social Spacesse” (2000) ș.a., se remarcă conturul teoriei instituționale a migrației.

Aceste studii se delimitează de altele, prin faptul că se consideră că nu individul sau familiile generează procesele migratorii, cauza acestora constituind-o procesele de macro-nivel.

Teoria instituțională consideră că permanența migrației se datorează existenței unor instituții/infrastructuri obștești, prin aceasta recunoscându-se existența și importanța rețelelor sociale, care sunt organizații implicate în dirijarea fluxurilor de migranți clandestini (fără documente) și pentru care această activitate (traficul de ființe umane) apare ca un business. Scopul acestor întreprinzători este satisfacerea cererii create de decalajul dintre numărul mare de persoane care încearcă să intre într-o țară bogată („capital-rich country”, în original) și numărul limitat de vize de imigrare, pe care aceste țări, în mod obișnuit, le acordă.” Ei speculează și, implicit, încurajează indirect tendințele internaționale de migrație ilegală în scopul obținerii profitului.

Pentru prima dată, Gunnar Myrdal, în lucrarea „Economic Theory and Under-Developed Regions” (1957), a prezentat o altă teorie – teoria dependenței (determinării) cumulative.

Cercetarea acordă atenție majoră proceselor social-economice la nivel macro. Fiecare eveniment de migrație provoacă modificări ale contextului social, în care se adoptă decizii despre migrațiile viitoare, făcând migrațiile noi mai posibile. Există șase factori social-economici în regiunile de origine care se supun influenței, generând noi fluxuri migratorii: (1) distribuirea veniturilor, (2) distribuirea terenurilor, (3) distribuirea regională a capitalului uman, (4) organizarea agriculturii, (5) cultura migrației, (6) importanța socială a muncii pe diferite genuri de activități în parte.

Cercetarea fenomenului migraționist a constituit obiectul lucrării autorilor Mary M. Kritz, Lin Lean Lim și Hania Zlotnik, „International migration systems: a global approach” (1992), în care a fost elaborată teoria sistemului migrațional.

Problema-cheie a economiei migrației o reprezintă determinarea și cercetarea fluxurilor migratorii stabile între regiunile de origine (ieșire) și instalare (gazdă) în scopul explicării apariției și prezenței permanente a migrației. „Sistemul migrațional internațional” se compune din totalitatea principalelor regiuni primitoare de migranți din țările de destinație și totalitatea principalelor regiuni donatoare de migranți din țările de origine. Problema constă în aprecierea, studierea corelației și raporturilor dintre procesele migratorii în regiunile de origine și cele de destinație. Procesul de luare a deciziilor la nivel micro (de individ sau gospodărie) se consideră de o importanță majoră în permanența migrației.

Dacă, în a doua jumătate a secolului XX, cercetările privind tematica migrației economice se axau pe cercetarea cauzelor migrației, atunci, la începutul secolului XXI, cercetătorii din întreaga lume s-au axat pe efectele procesului migraționist. În acest context, gestionarea eficientă migrației a devenit o prioritate politică atât pentru țările dezvoltate, cât și pentru țările în curs de dezvoltare.

În lucrarea „Economic and Social Effects of Migration on Sending Countries” (2006), eloaborată de Louka T. Katseli, Robert E.B. Lucas și Theodora Xenogiani, se menționează că este unanim recunoscut faptul că migrația, în cazul unei gestionări adecvate, poate genera câștiguri importante nu numai pentru migranți, dar și pentru țara-gazdă și țările de origine. Țările în curs de dezvoltare, în special, pot beneficia de o mulțime de câștiguri în termeni de creștere, de investiții, acumulare de capital uman și reducerea sărăciei, dacă reușesc să restructureze eficient economiile lor și să difuzeze aceste beneficii în întreaga economie. Însă, pentru a fi posibil acest fapt, migrația și politicile de dezvoltare trebuie să devină mai coerente.

Datele privind remitențele au servit drept obiect al diferitelor studii încrucișate dintre diverse țări. Astfel, în literatura economică, se constată o creștere relativă a cercetărilor empirice ale impactului remitențelor asupra creșterii economice.

Primul dintre aceste studii a fost „Are Immigrant Remittance Flows a Source of Capital for Development?”(2003) [45]. Studiul elaborat în baza unui eșantion de 83 de țări, în perioada 1970-1998 și a unui model de regresie în funcție de creșterea PIB-ului real pe cap de locuitor, remitențelor la PIB, precum și modificarea acestui raport condiționat de rata de investiții, rata inflației, specificul regional, precum și raportul dintre fluxurile nete de capital privat la PIB.

FMI a efectuat studiul „Two Current Issues Facing Developing Countries” (2005) [97], utilizând un model de regresie, similar cu precedentul, pe un set de 101 țări, în baza datelor statistice din perioada 1970-2003. Spre deosebire de studiul anterior, aici s-a folosit variabila remitențe agregate. Studiul FMI a utilizat încă două variabile: distanța dintre țara de origine și țara de destinație principală a migranților și raportul în care țara de origine și țara de destinație principală vorbesc aceeași limbă. Studiul nu a constatat niciun efect statistic semnificativ al remitențelor asupra creșterii economice.

În 2006, pe baza unui set de 68 țări a fost elaborat studiul „Migration and Remittances: The Impact on the Countries of Origin”, cu utilizarea unui model de regresie, în care variabila dependentă este rata medie anuală de creștere a PIB-ului pe cap de locuitor în perioada 1980 – 2004. Modelul include analiza unui set de 68 de țări. Regresiile nu includ ca variabile investițiile. Motivul este că investițiile ar putea fi provocate, într-o anumită măsură, de remitențe și, prin urmare, mărimea acestora ar putea capta unele efecte ale remitențelor. Coeficientul estimat în baza remitențelor totale la PIB a fost pozitiv și semnificativ atât în cazul când au fost utilizate mărimile medii ale remitențelor, cât și în cazul când remitențele inițiale au fost utilizate în funcție de aportul lor la PIB.

În ultimii ani, cercetările din domeniul migrației, dintre care menționăm „The impact of remittances of international migrants on the standard of living of the left-behind families in Turkey” și "Remittances And Development: Challenges For Africa”, și-au deplasat accentul de la cercetarea migrației ca fenomen negativ, legat de exodul creierelor, la recunoașterea efectelor pozitive ale ei asupra dezvoltării, în special a țărilor de origine [157].

Banca Mondială a elaborat mai multe studii, în decursul timpului, însă, complementar celor descrise până acum, în „World Development Indicators” (2006), a inclus variabile dependente (remitențele și educația, remitențele și gradul de intermediere financiară, remitențelor și calitatea indicatorilor instituțional) în trei modele de creștere separate, care au avut aceleași specificații ca modelele de creștere examinate anterior, și au argumentat că remitențele influențează pozitiv creșterea economică în prezența unor politici complementare, care să sporească investițiile în educație, profunzimea intermedierii financiare sau calitatea instituțională [179].

Lucrarea „Macroeconomic consequences of remittances” (2008) a apărut ca răspuns la creșterea fluxurilor de remitențe din lume și la cererea Consiliul Executiv al FMI pentru o investigație aprofundată a remitențelor, a sistemelor de transfer al remitențelor, inclusiv efectul lor asupra sărăciei și performanțelor macroeconomice [144].

Concluziile, ce reies din lucrare, relevă că este dificilă obținerea unui efect pozitiv robust al remitențelor migranților asupra creșterii economice. În multe cazuri, remitențele/PIB nu prezintă o corelație semnificativă cu creșterea economică. Un coeficient pozitiv și semnificativ privind investițiile apare numai când se exclud din estimare alte efecte. Pe de altă parte, efectele rezultate pentru anumite țări pot indica faptul că aportul remitențelor la creșterea economică este foarte dependentă de circumstanțele individuale de țară. În plus, rezultatele sugerează că remitențele ar putea reduce creșterea economică în multe țări. Rezultatele empirice susțin ideea că remitențele diminuează volatilitatea macroeconomică pe termen lung, însă lucrarea nu developează mecanismul exact prin care remitențele reduc volatilitatea. Deși, pentru nicio țară, nu există dovezi clare, cercetarea înaintează prezumția convențională, potrivit căreia încasările mari de remitențe au tendința de a aprecia cursului de schimb real.

Studiile lui George Borjas, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători ai migrației, desfășurate în decurs de zeci de ani, indică faptul că, în general, imigrația economică prezintă efecte economice marginale pozitive nete. Problematica cercetărilor nu se rezumă la determinarea efectului rezultativ net, ci, mai degrabă, la modul în care avantajele și dezavantajele imigrării sunt distribuite în întreaga economie. În lucrarea „Cross-country variation in the impact of international migration: Canada, Mexico, and the United States”(2007) [203], citându-l pe Borjas [204], constatăm că: „… punctul crucial al ipotezei cercetate nu este dacă întreaga țară se face mai bine în urma imigrației pentru muncă, ci despre modul în care plăcinta economică este feliată și împărțită între participanții și neparticipanții la acest proces (nota autorului: procesul migraționist)”.

Recent, au fost publicate două studii consacrate aspectului financiar al fenomenului migraționist: „Remittances and Banking Sector Breadth and Depth: Evidence from Mexico” (2010), care arată că remitențele exercită un impact pozitiv și semnificativ asupra dezvoltării financiare. Estimarea cea mai conservatoare sugerează că creșterea cu un procent a gospodăriilor care primesc remitențe conduce la creșterea cu o sucursală bancară la 100.000 de locuitori, cu 31 conturi la mia de locuitori și creșterea cu 3,4 p.p. a raportului depozite/PIB [219].

O altă lucrare, „Do Workers’ Remittances Promote Financial Development?” (2006), utilizează date privind fluxurile de remitențe ale lucrătorilor-migranților din 99 de țări în curs de dezvoltare în perioada 1975-2003 pentru a studia impactul remitențelor asupra dezvoltării sectorului financiar [66]. Lucrarea oferă dovezi clare ale unei legături pozitive semnificative și robuste între remitențe și dezvoltarea financiară, materializată la prima etapă prin contribuția remitențelor la creșterea nivelului agregat al depozitelor și creditelor intermediate de sectorul bancar local.

Printre lucrările științifice consacrate cercetării impactului remitențelor, un studiu asupra fluxurilor de remitențe, intrate în 74 de țări în curs de dezvoltare, în perioada 1983-2004, sprijină argumentul că remitențele diminuează costurile autorităților monetare de susținere a cursului de schimb și sporește probabilitatea alegerii, de către acestea, a regimului cursului de schimb [57]. Studiul a introdus fluxul de remitențe în studiul economiei politice a regimurilor cursului de schimb și a contestat noțiunea de deschidere a pieței financiare, a demonstrat influența nediferențiată asupra politicilor economice. Studiul susține că efectele financiare internaționale ale migrației economice exercită o influență puternică asupra alegerii regimurilor ratei de schimb în curs de dezvoltare. Ideea evidentă a acestor argumente denotă că sumele repatriate cresc probabilitatea ca politicienii să adopte regimuri de rate de schimb fixe. Analiza datelor privind regimurile ratelor de schimb de facto și datele disponibile privind transferurile de fonduri de către aceste țări, în perioada 1983-2004, sprijină acest argument.

Un model teoretic produs de cercetările actuale prezumă că remitențele, în cadrul unui regim fix, au caracter inflaționist, deoarece generează creșterea ofertei de bani pe piața internă. În contextul adoptării unui regim flexibil al cursului valutar, remitențele au impact deflaționist, deoarece nu generează modificări ale ofertei de bani [154].

După David Andrew Singer, creșterea fluxurilor de remitențe are implicații profunde asupra studiul relațiilor financiare: fluxurile de remitențe, rezultate din fenomenul migrației economice internaționale, schimbă caracterul influenței piețelor financiare asupra politicilor guvernelor [57].

Cercetarea migrației și remitențelor în Republica Moldova

Printre primele lucrări consacrate cercetării fenomenului migraționist din Republica Moldova, se înscrie raportul elaborat în cadrul FMI de către Milan Cuc, Erik Lundbäck și Edgardo Ruggiero „Migration and remittances in Moldova” (2005), în care se analizează caracteristicile microeconomice, consecințele macroeconomice și provocările politice ale emigrării forței de muncă și remitențelor în R. Moldova. Bazându-se pe datele sondajelor gospodăriilor casnice, autorii încearcă să explice de ce muncitorii moldoveni pleacă peste hotare și modul în care sunt folosite remitențele lor. În acest context, lucrarea oferă repere pentru a face față provocărilor politice și pentru maximizarea beneficiilor de la mobilitatea internațională a forței de muncă și fluxurilor mari de remitențe.

La puținele lucrări moldovenești dedicate cercetării fenomenului migrației, se atribuie și monografia „Populația Republicii Moldova în contextul migrațiilor”(2006) [206], [207]. Monografia reprezintă, în sine, o culegere de articole. Autorii acestei culegeri menționează că datorită migrațiilor oamenii își asigură securitatea personală; cu ajutorul migrațiilor statele lumii, deseori își soluționează problemele social-economice, tehnico-științifice, demografice; se atrage atenția asupra faptului că, adesea, migrațiile sunt folosite de mass-media și politicieni pentru promovrea unor scopuri politice, crearea unei atmosfere xenofobe față de reprezentanții altor popoare și etnii.

Monografia „Remitenți și remitențe în contextul creșterii economice” (2006) reflectă generalizarea experienței internaționale în gestiunea migrației. Lucrarea cuprinde cinci capitole, în care se descriu trăsăturile specifice ale migrației forței de muncă în condițiile actuale, teoriile internaționale asupra migrației, efectele micro- și macroeconomice ale remitențelor în Republica Moldova; este prezentată sinteza practicilor internaționale de gestiune a fluxurilor de remiteri și a politicilor intervenționiste întru sporirea eficienței utilizării remitențelor; fenomenul migraționist nu este cercetat din punct de vedere financiar [42].

Lucrarea „Migrația la propriu. O retrospectivă a migrației în Republica Moldova” (2007) reprezintă o primă lucrare care oferă o ilustrație comprehensivă a fenomenului migrației și remitențelor din Republica Moldova, a țărilor de destinație și angajării peste hotare. Lucrarea constituie un studiu amănunțit asupra gospodăriilor din RM, cu accent asupra cauzelor pentru care oamenii migrează și cum fenomenul acesta le afectează viața, efectuat de CBS AXA pe întreg teritoriul Republicii Moldova, în iulie-august 2006, contractat de OIM cu sprijinul SIDA [208].

În 2006, ETF a lansat un studiu-pilot privind legăturile dintre migrație, sistemul de instruire și educație și piața muncii. Cercetarea inițiată de ETF a inclus o revizuire a literaturii existente, misiuni de constatare a faptelor și studii cantitative în cinci țări partenere ale UE, și anume, Albania, Egipt, R. Moldova, Tunisia și Ucraina. Pentru studiul întreprins în R. Moldova a fost contractată o companie locală, Centrul de Analiză și Investigații Sociologice, Politologice și Psihologice CIVIS, pentru realizarea cercetării cantitative și a primului nivel de analiză a datelor. Misiunea de constatare a faptelor în R. Moldova a avut loc în perioada 8-13 octombrie 2006, la care au participat o echipă de experți din partea ETF și un expert internațional, Richard Black, de la Universitatea Sussex (Marea Britanie). Rezultatele studiului au fost publicate în raportul „Modelele migrației și problemele dezvoltării resurselor umane în Moldova” (decembrie 2007), care include o descriere amănunțită a fluxurilor migraționiste și caracteristicilor lor; structura educațională și de gen a fluxurilor migraționiste; studiile și insuficiența/suprasaturația nivelelor de calificare; cadrul legislativ și politicile pentru migrație; descrierea succintă a emigranților potențiali; evaluarea intențiilor de emigrare peste hotare; caracteristicile socio-demografice și educaționale ale emigranților potențiali; așteptările emigranților potențiali; caracteristicile socio-demografice și educaționale ale emigranților întorși; istoria emigraționistă; experiența de întoarcere.

Lucrarea „Evoluții, tendințe și pronosticuri referitoare la piața muncii din Republica Moldova în apropierea acesteia de standardele UE” (2007), scrisă de Iurie Gotișan, înglobează mai multe concluzii referitoare la impactul pe care emigrația l-a avut asupra resurselor umane ale Republicii Moldova și asupra potențialului economic al acesteia:

Într-o perioadă de 10 ani (1995-2005), cumulat, produsul intern brut real realizat de emigranții moldoveni oficiali, în ipoteza că nici unul dintre aceștia nu ar fi părăsit țara, ar fi fost a 6-a parte din PIB-ul Republicii Moldova din anul 2005.

Prin fenomenul emigrării, în perioada 1995-2005, R. Moldova a devenit mai săracă în copii cu aproximativ 10.000 născuți potențial în acest interval. Se poate afirma că R. Moldova a pierdut, în această perioadă, prin emigrare, aproximativ un sfert din numărul de născuți-vii înregistrat în anul 2005 (peste 10.000 potențial născuți-vii, față de 37,7 mii născuți-vii în anul 2005).

Emigrarea are o influență favorabilă asupra țării de origine, legată de:

– utilizarea remitențelor cu efect pozitiv asupra nivelului de trai al celor rămași în țară;

– revenirea în țară a unei forțe de muncă mai bine calificată și cu spirit antreprenorial;

– scăderea presiunii șomajului asupra pieței forței de muncă;

posibilitatea mijlocirii unor contacte de afaceri între țara de origine și țara de destinație prin intermediul emigranților.

Cercetarea „Migrația Forței de Muncă” (2008) a fost realizată de BNS în cadrul proiectului „Eliminarea traficului de ființe umane din Republica Moldova și Ucraina prin măsuri ale pieței muncii”, implementat de către Organizația Internațională a Muncii (OIM) împreună cu Centrul Internațional pentru Dezvoltarea Politicilor Migraționale și în parteneriat cu Ministerul Economiei și Comerțului. Scopul cercetării a fost obținerea unor caracteristici adiționale privind persoanele plecate peste hotare la lucru sau în căutare de lucru, cum ar fi: motivul plecării, modalitățile de emigrare la muncă, costurile emigrării, modalitățile de căutare a unui loc de muncă și condițiile de muncă, statutul de ședere în țara de destinație, ocupația și activitatea economică a migranților, relațiile de muncă, problemele cu care s-au confruntat, unde s-au adresat pentru soluționarea problemelor etc. [194].

Lucrarea „Tendințe și Politici Migraționiste în Regiunea Mării Negre: cazurile Republicii Moldova, României și Ucrainei” (2008), este o consecință a Proiectului Trilateral „Gestionarea Problemei Migrației în Regiunea Mării Negre: Îmbunătățirea Implementării Politicilor Naționale ale Ucrainei, Moldovei și României prin Cooperarea Regională între ONG-uri”. Proiectul a fost implementat de către trei centre intelectuale din Kiev, Chișinău și București: Institutul pentru Politici Publice (București), Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul” (Chișinău) și Centrul Internațional pentru Studii de Politici (Kiev), cu sprijinul Fundației Soros-Moldova, în cadrul programului „Est-Est: parteneriat fără frontiere”[210].

Pentru Republica Moldova, au fost trase câteva concluzii. Țara noastră furnizează forță de muncă atât spre țările CSI, cât și spre cele ale UE. Îmbunătățirea nivelului de trai este motivul esențial care i-a determinat pe marea majoritate a cetățenilor să plece la muncă peste hotare. Republica Moldova, fiind o țară mică, resimte orice fluctuație de persoane; aproximativ o treime din populația activă din punct de vedere economic este implicată în procesul de emigrare și aceasta are un impact negativ asupra proceselor demografice, socio-economice de lungă durată, deși cota migranților moldoveni nu este una semnificativă pentru țările-gazde. Remitențele reprezintă un element foarte important în susținerea familiilor din Republica Moldova, circa 1,5 mil. de cetățeni trăiesc în gospodării care primesc bani de peste hotare, beneficiari indirecți fiind și ceilalți cetățeni. R. Moldova ocupă primul loc în lume în privința ponderii remitențelor raportate la PIB. Remitențele sunt orientate preponderent spre consum.

În prima parte a lucrării „Efectele migrației și remitențelor în zonele rurale ale Moldovei și Studiul de caz privind gestionarea migrației în Polonia” (2008), se descriu rezultatele sondajului efectuat în cadrul proiectului CASE de către CBS-AXA în unele comunități rurale din Republica Moldova în luna octombrie 2008. În cercetare, sunt analizate impactul migrației și al remitențelor asupra comportamentului gospodăriilor și localităților rurale în condițiile tendințelor generale ale migrației din țară și particularităților sectorului rural din Republica Moldova. Sectorul rural din Republica Moldova este caracterizat de un nivel sporit al sărăciei, dat fiind agricultura subdezvoltată și insuficiența altor surse de venituri interne. Incidența emigrației în localitățile rurale este, la fel, mai mare decât în localitățile urbane.

Raportul elaborat de Matthias Luecke, Toman Omar și Andreas Steinmayr Mahmoud „Migrația forței de muncă și remitențele în Moldova: boomul este depășit?”(2009) include estimarea tendințelor și aprecieri preliminare ale OIM-CBS AXA, comparativ cu sondajele gospodăriilor casnice din 2006-2008 [211]. În opinia autorilor, situația complexă creată necesită o strategie politică din partea guvernului moldovenesc bazată cel puțin pe doi piloni:

I. Crearea și menținerea condițiilor de creștere a venitului și producției în R. Moldova, de îmbunătățire a nivelului de trai, care va depinde, tot mai mult, de creșterea producției interne;

II. maximizarea beneficiilor de pe urma migrației forței de muncă prin reducerea costurilor sociale ale migrației și stabilizarea câștigurilor și remitențelor migranților, care vor rămâne un sprijin al economiei moldovenești, chiar dacă acestea nu vor crește în continuare.

Teza de doctorat „Remiterile și impactul lor economic” (2009) reprezintă o lucrare științifică complexă axată pe fundamentarea teoretică a remiterilor, volumului acestora și încadrării temei în cadrul principalelor modele macroeconomice. Lucrarea relevă concretizarea conceptului de remiteri și remitențe; determinarea căilor de încadrare a remiterilor în principalele modele macroeconomice și a impactului acestora asupra economiei; identificarea locului remiterilor în cadrul fluxurilor valutare externe; evidențierea factorilor care determină dinamica remiterilor în Republica Moldova; determinarea specificului migrației economice din R. Moldova; identificarea instrumentelor de reorientare a remiterilor din consum spre investiții în scopul stimulării creșterii economice. În lucrare, sunt selectați și sistematizați un șir de indicatori pentru analiza impactului remiterilor asupra economiei receptoare; este elaborată schema de formare a fluxurilor de remiteri; sunt formulate propuneri privind eficientizarea măsurilor și deciziilor autorităților statale referitor la remiteri și migrația economică; sunt identificate câteva modalități de intervenție a statului în stimularea consumului productiv din contul remiterilor monetare [131].

Abordarea fenomenului migrației externe pentru muncă și a remitențelor este prezentată tangențial în teza de doctorat „Factorii determinanți ai atragerii investițiilor în economia națională” (2007). Fluxurile de remitențe sunt analizate sub aspectul unei surse investiționale potențiale, este elaborată schema circuitului economic de utilizare a veniturilor provenite din transferurile remitențelor [49].

De asemenea, tangențial sunt cercetate remitențele și în teza de doctorat „Integrarea Republicii Moldova în fluxurile financiare internaționale” (2010), în care sunt elaborate recomandări privind gestiunea fluxurilor de remiteri și orientarea acestora în sectorul real al economiei, prin argumentarea necesității implicării active a statului în realizarea proiectelor investiționale comune cu migranții; metode de administrare a fluxurilor de remitențe și încurajarea activității investiționale a migranților și propuneri privind dezvoltarea conceptului de parteneriat dintre Guvern și sectorul privat în domeniul administrării remiterilor [171].

Teza de doctorat „Fenomenul migrației și statutul juridic al străinului în dreptul internațional public” (2010) elucidează aspectul juridic al migrației internaționale a forței de muncă și argumentează necesitatea delimitării politicilor internaționale în domeniul migrației și propusă caracteristica lor politico-juridică; analizează politica actuală a Republicii Moldova în domeniul migrației [39].

Făcând o analiză a lucrărilor publicate la tema migrației forței de muncă și aspectelor asociate acestui proces, constatăm că, în Republica Moldova, publicațiile respective sunt axate pe:

(i) evaluarea proporțiilor migrației externe a forței de muncă, a cauzelor migrației, căilor de emigrare, volumului remitențelor, direcțiilor de utilizare a lor, problemelor întâlnite de emigranți și familiile rămase acasă etc. Aceste publicații se bazează, în marea lor majoritate, pe sondaje, sunt finanțate de Banca Mondială, FMI, USAID și UE și sunt elaborate de către diverse instituții de cercetări și organizații autohtone în colaborare cu experți internaționali.

(ii) identificarea cauzelor și impactului procesului migraționist asupra evoluțiilor economice și sociale din Republica Moldova, încercarea de elucidare a unor direcții de valorificare a oportunităților acestui fenomen.

1.3. Specificarea relației cauzale migrație-dezvoltare

Procesele de dezvoltare afectează și sunt afectate de fluxurile migratorii. S-a observat că, atunci când o țară săracă începe să se dezvolte economic, emigrarea are tendință de creștere. Parțial, aceasta se datorează contactelor mai intense cu lumea exterioară, competenței crescânde și, parțial, oportunităților, în creștere, de realizare a aspirațiilor migratorii. Când țările ating un nivel de dezvoltare, emigrarea are tendințe de declin, fapt întâmplat, între anii 1970 și 1990, în Portugalia, Spania și Italia.

În cercetările timpurii legăturile dintre fenomenele de migrație și dezvoltare sunt descrise ca „nerezolvate” și “subminate” [139]. Majoritatea studiilor consacrate migrației externe cu scop de muncă abordează problematica sub aspectul impactului asupra creșterii economice.

Specificarea unei relații cauzale presupune identificarea cauzei, a asimetriei dintre cauză și efect și a factorilor contingent sau a condițiilor în care relația se constituie. Constanța relației cauzale se asociază, uneori, cu varietatea condițiilor în care se constituie [212]. Varietatea acestor condiții poate impieta asupra universalizării relațiilor de cauzare, dar nu asupra existenței ca atare a cauzalității.

De regulă, se distinge între cauzalitate lineară și cauzalitate circulară, fiecare dintre ele putând fi simplă (implică numai două fenomene) sau în lanț (cauza generează efecte care devin cauze etc.). În cauzalitatea lineară, un eveniment nu poate fi propria sa cauză. În cauzalitatea circulară apar cicluri sau bucle de determinare: cauza generează un efect, iar vectorul schimbărilor concretizate în efect ajunge să acționeze drept cauză a propriei cauze.

Sintetizând reperele referitoare la determinism, concretizate prin relațiile cauzale descrise, putem afirma că migrația și dezvoltarea economică sunt fenomene determinate de o relație cauzală. Existența relației cauzale este demonstrată de multitudinea cercetărilor axate pe acest aspect, iar importanța tematicii este subliniată și de implicarea și volumul finanțărilor pentru cercetarea acestei cauzalități acordate de Banca Mondială, Fondul Monetar și Uniunea Europeană, de numărul conferințelor internaționale organizate cu această tematică și de crearea de site-uri co-organizate cu sprijinul Comisiei Europene, Băncii Mondiale, al Guvernului Regatului Belgiei și Organizației Internaționale pentru Migrație[213], ș.a.

Plasând relația migrație-dezvoltare pe coordonatele teoriilor economice privind migrația, putem afirma, cu certitudine, că relația migrație-dezvoltare prezintă o relație circulară în lanț.

Fiind tratate, în mod tradițional, prin politici separate și diferite – migrația și dezvoltarea – astăzi, sunt analizate, tot mai des, prin prisma relațiilor comune, existente între cele două domenii.

Literatura economică scoate în evidență două aspecte contradictorii ale relației cauzale remitențe-dezvoltare: pozitiv și negativ, ambele argumentate din punct de vedere științific.

În timp ce acțiunile orientate spre dezvoltare cuprind abordarea cauzelor fluxurilor migratoare, migrația poate contribui pozitiv la dezvoltare, prin contribuția la creșterea economică, la responsabilitatea socială și la progresul tehnic. În același timp, în cazul gestionării ineficiente, migrația poate prezenta provocări pentru eforturile de dezvoltare ale țărilor, prin fenomenul exodului de forță de muncă și exodului de inteligență. Parteneriatul sporit între țările de origine, țările de tranzit și țările de destinație, precum și integrarea deplină a dimensiunilor migrației în politicile de dezvoltare și dialogul între guverne și actorii de toate nivelurile sunt extrem de importante în sporirea potențialului de dezvoltare a migrației.

Migrația este analizată sub aspect pozitiv din punct de vedere al dezvoltării, evidențiind influența remitențelor, la nivel microeconomic, asupra îmbunătățirii nivelului de trai al beneficiarilor de remitențe (remitențele), acoperind financiar necesitățile lor primare: pentru hrană, mărfuri de larg consum, îmbunătățirea condițiilor de trai, studii etc.

La nivel macroeconomic, remitențele reprezintă o posibilă sursă a dezvoltării economice atunci, când ating un nivel înalt și ajung să îndeplinească rolul de multiplicator (multiplicator al investițiilor, al ocupării forței de muncă ș.a.), constituie o sursă importantă de valută străină, contribuie la creșterea venitului național, importului financiar și la îmbunătățirea situației balanței de plăți.

Avertizările economistului Philip Martin, referitoare la faptul că „..[remitențele] rar constituie o scânteie, care ar crea activitatea economică și care ar face ca migrația să nu fie dependentă de necesitate”, în opinia noastră, rămân valabile pentru țările în dezvoltare, care continuă să exporte forță de muncă. De asemenea, Martin consideră că remitențele nu numai că nu ajută economia, ci chiar pot favoriza reducerea posibilităților de dezvoltare a economiei. Fluxul de fonduri poate crea decepții printre beneficiari, încurajând migrația populației apte de muncă, și, prin urmare, descurajând posibilitățile de investiții de stat și străine din motivul insuficienței forței de muncă calificate sau care obișnuiește să nu lucreze [164].

În afară de aceasta, realitatea economică demonstrează că volumul și dinamica fluxurilor de remitențe sunt imprevizibile și favorizează creșterea inegalității veniturilor. În țările în dezvoltare, remitențele, în cele mai dese cazuri, sunt utilizate pentru procurarea mărfurilor de larg consum preponderent importate, fapt ce contribuie la reducerea potențialului multiplicatorului financiar, la sporirea importurilor și a inflației [121].

Un moment important este faptul că, în ultimii ani, cercetările în domeniul migrației, și-au schimbat accentul de la cercetarea migrației ca fenomen negativ, asociat cu exodul creierelor, la recunoașterea efectelor pozitive ale ei asupra dezvoltării, în special a țărilor de origine [156]. Migrația, de asemenea, contribuie la transnaționalizarea sferelor economice, sociale și politice, precum și la dezvoltarea rețelelor de transferuri de bani, companiilor de curieri și schimburi valutare [119].

Etapa care succede specificării este dimensionarea corelației. Dimensionarea corelației migrație-dezvoltare reprezintă o temă de cercetare a viitorului, dat fiind caracterul foarte vulnerabil al ambelor elemente ale relației cauzale.

Relația migrație-dezvoltare constituie o relație cauzală pozitivă [14]. Analiza șirului de beneficii și costuri ale fenomenului migrației economice, descrise în lucrările contemporane, atestă că impactul migrației asupra dezvoltării se materializează în proporții sporite prin remitențe. Relația de corelație pozitivă presupune că maximizarea volumului remitențelor va fi însoțită de (va avea ca urmare) dezvoltare economică.

În același timp, experiența unor state cu niveluri înalte de fluxuri de remitențe de la emigranții externi pentru muncă (Mexic, Turcia, Filipine) demonstrează că creșterea veniturilor nu este urmată întotdeauna de dezvoltare, unul din motive fiind cheltuirea remitențelor în scopuri sterile (cheltuieli de consum al produselor ne-locale).

Analizând lucrările de specialitate aferente fenomenului migrației economice externe elaborate în centrele de cercetări din țările dezvoltate, și cele în dezvoltare, constatăm existența unor decalaje în ceea ce privește modul de abordare a problematicii și scopul urmărit.

Cercetările efectuate în centrele de cercetări din statele caracterizate de influxuri enorme de imigranți, interpretează migrația cu scop de muncă ca un fenomen nedorit și se axează pe evidențierea efectelor negative ale fenomenului.

1.4. Precizări metodologice privind remitențele

Concretizarea conceptului de remitențe. Rațiunea migrării pentru muncă în străinătate este argumentată de urmărirea obținerii de venituri din muncă, iar în condițiile în care membrii familiei și rudele sau prietenii rămân în țara de origine, o mare parte din veniturile din muncă sunt trimise (prin diverse metode) către aceștia. În literatura economică, aceste transferuri sunt numite remitențe, remiteri sau remisii.

Remitențele, în sens generalizat, pot fi definite ca transferuri de fonduri bănești spre țara de origine a migraților.

Cercetătorul rus, G. Glușenco, concretizează că, în urma expedierii acestor fonduri bănești, nu apar niciun fel de cerințe din partea migranților, prin urmare, remitențele sunt transferuri private fără recompensă („private unrequited transfers”).

Dicționarul Explicativ al Limbii Române atribuie cuvântului remiteri sensul de renunțare totală sau parțială a unui creditor la dreptul său împotriva debitorului; iertare de datorie [64, p.914].

Remitențele asociate forței de muncă migratorii reprezintă doar o parte din totalul remitențelor, în sensul amplu al noțiunii și cuprind fluxurile transmise de migranți (se includ migrații cu statut legal, cât și cu statut ilegal) spre familii, prieteni, analizate ca o compensație pentru fenomenul de „brain-drain” și, în general, pentru ieșirile de capital uman. Remitențele migranților, conform interpretării întâlnite în majoritatea lucrărilor descrise în subcapitolul anterior, includ, în cea mai mare parte, doar fluxurile financiare apărute în urma migrării.

Migrarea (nota autorului: legală) apare în momentul în care individul își schimbă rezidența dintr-o economie în alta și transferă patrimoniul, creanțele și angajamentele financiare în noua țară de rezidență .

Din perspectiva fenomenului migrației cu statut nedeterminat, recunoscut de toate organismele internaționale ca fenomen caracteristic perioadei istorice actuale, pentru integritatea cercetărilor, în categoria de remitențe aferente migrației externe a forței de muncă, trebuie incluse și fluxurile generate de migranții cu statut nedeterminat.

Remitențele, după natura lor, reprezintă fluxuri financiare internaționale. Evidența fluxurilor monetare și financiare internaționale se realizează conform principiilor statistico-contabile în BPE, în strictă corespundere cu cerințele metodologice adoptate la nivel mondial.

În Anuarul Statistic al BPE, publicat anual de către FMI, în categoria remitențe, sunt incluse trei tipuri de fluxuri de transferuri monetare internaționale [8]:

– Transferurile efectuate de muncitori cuprind transferurile curente ale migranților angajați în alte economii, care sunt considerați rezidenți ai acestora sau se află peste hotarele țării de origine mai mult de un an (Migrantul este persoana care vine într-o economie și stă acolo sau se așteaptă să stea acolo mai mult de un an. Persoanele care muncesc sau stau în altă economie mai puțin de un an sunt considerate nerezidenți, tranzacțiile lor fiind, în majoritate, alocate componentei „Compensarea pentru muncă”);

– Compensarea pentru muncă cuprinde recompensele, salariile și alte beneficii (în bani sau în natură) câștigate de indivizi în economii, altele decât cele ale căror rezidenți sunt și se află acolo mai puțin decât un an;

– Transferurile migranților sunt înscrieri compensatorii ale fluxurilor financiare și materiale, care apar în urma migrării (schimbarea rezidenței pentru cel puțin un an) indivizilor dintr-o economie în alta.

În viziunea unui număr de state, instituții și experți, conceptul „remitențe” include mai mult decât cele trei componente enumerate.

Astfel, conform principiilor elaborării Balanței de Plăți Externe, depozitele în valută străină reprezintă obligații ale economiei naționale față de restul lumii. Prin urmare, în multe țări, depozitele în valută străină sunt clasificate drept „transferuri legate de migrație”, înregistrate în Contul de Capital și Financiar, reflectând parțial transferurile migranților. Ca exemplu, în India, depozitele nerezidenților în rupii, în mod evident, sunt transferuri deghizate în depozite. La scadență aceste depozite nu se rambursează investitorilor nerezidenți, așa cum rupia este o monedă neconvertibilă.

După OIM, în sens larg, remitențele migranților sunt definite ca transferuri monetare efectuate de migrant spre țara de origine. Cu alte cuvinte, remitențele sunt fluxurile financiare asociate migrației. În publicațiile OIM, se menționează că remitențele sunt fluxuri personale, ce includ transferuri de numerar de la un lucrător migrant la o rudă în țara de origine. Aceste fonduri financiare pot fi investite, economisite sau donate de către beneficiari.

Remitențele internaționale sunt definite ca partea de câștiguri ale lucrătorilor migranți trimisă din țara de destinație înapoi în țara de origine [159]. Definiția ar putea fi, eventual, extinsă, pentru a include și transferurile cu caracter personal în natură și donații [99]. Considerăm că sensul uzual al noțiunii de remitențe caracterizează financiar fenomenul migrației internaționale, reflectând transferurile valutare, provenite din activitatea migrantului de peste hotare, către membrii gospodăriei rezidente a țării de origine.

Motivațiile pentru transferul câștigurilor personale, provenite din muncă, ale migranților către alte persoane rămase în țara de origine pot fi: endogene – cele care țin de migrant însuși, și aici motivele se rezumă la patru abordări: (1) motive de altruism (atitudinea altruistă față de familie și de cei apropiați rămași acasă), (2) motive de egoism (averea finanțată din remitențe aparține sau va fi moștenită de migrant), (3) motive contractuale, implicit familiale I: rambursarea împrumuturilor și (4) motive contractuale implicit familiale II: co-asigurare, și exogene – cele care țin de mediul extern, precum securitatea în transmiterea fondurilor, reducerea sau anularea taxării sumelor transmise, distribuția geografică a migranților și diferențele de PIB între țara de origine și cea de destinație.

Remitențele pot fi individuale și colective. Remitențele individuale includ fluxurile trimise de indivizi familiilor, rudelor sau cunoștințelor. Atunci când un grup de migranți – diaspora, asociațiile sau organismele profesionale mobilizează resurse împreună și le trimit pentru finanțarea programelor comunitare sau colective, aceste fluxuri reprezintă remitențe colective. Remitențele individuale sunt, în cea mai mare parte, orientate spre familii, iar transferurile colective de bani sunt direcționate, în general, pentru dezvoltarea comunității.

Distorsiuni în statistica oficială a remitențelor. În multe studii, se enunță că transferurile oficiale constituie doar vârful icebergului, atunci când estimarea acestora include doar transferurile efectuate prin sistemele de transfer formale. O parte de remitențe, posibil chiar mai importantă ca dimensiune, intră în țară pe alte canale, direct cu migrantul sau membrii familiei, care l-au vizitat, prieteni, însoțitori de trenuri și șoferi de rute internaționale de transport de pasageri etc. Și aceasta este probabil calea de transfer cea mai frecvent utilizată de migranții ilegali [13].

De obicei, remitențele migranților, neînregistrate oficial, sunt tratate de către țările de destinație ale migranților drept „scurgeri” de valută străină către țările exportatoare de forță de muncă. Există două tipuri de „scurgeri” ce creează distorsiuni în datele oficiale privind remitențele: primul tip se datorează contabilizării inexacte a remitențelor la posturile și capitolele BPE menționate, iar al doilea tip se datorează existenței sistemelor neoficiale, respectiv necontrolate, de transfer.

La nivel internațional, se observă și unele particularități regionale ale utilizării căilor de transfer al remitențelor, și anume, se atestă că o parte din remitențe sunt trimise în țările de origine prin sistemul bancar subteran – și anume: prin rețelele Hawala sau Hundi. De ex., Siddiqui și Abrar’s au constatat că aproximativ 40 la sută din remitențele recepționate de Bangladesh au intrat prin intermediul sistemului hundi [168].

În multe țări, conform reglementărilor valutare, introducerea în țară a sumelor de până la 10 de mii de dolari nu se declară. Acesta este un factor ce denaturează mult datele oficiale, în special, în cazul migrației temporare și sezoniere.

„Importurile individuale”, de regulă, se înregistrează în debitul BPE în contul importurilor de bunuri. Cu toate acestea, înregistrarea corespunzătoare de credit este probabil să fie atribuită la poziția „erori și omisiuni”, ceea ce, evident, va reduce statistica cantitativă a remitențelor migranților. Monedele străine convertite în monedă locală, de regulă, se contabilizează în BPE ca cheltuieli turistice, ceea ce, de asemenea, denaturează (scade) datele statistice ale volumului de remitențe. Există dovezi că aceste două forme de transferuri este posibil să reprezinte o magnitudine importantă, în special, pentru migranții cu venituri mici, care, în multe regiuni ale lumii, constituie majoritatea migranților cu scop de muncă [142].

De facto, există trei căi de „scurgeri reale” de remitențe:

În primul rând, unii muncitori migranți păstrează o parte din economiile lor în conturi personale deschise în bănci străine, în scopul achitării taxelor de școlarizare în străinătate sau pentru cazul recurgerii la migrația cu caracter permanent. Această formă de „scurgere” reprezintă cu siguranță o pierdere de valoare pentru țara de origine. Cu toate acestea, cota acestor pierderi nu este mare în totalul mondial al remitențelor migranților. Studiile locale atestă că astfel de metode sunt folosite doar de migranții din țările cu venituri ridicate;

În al doilea rând, o parte din remitențele aduse de migranți (în buzunare), se „ivesc” pe piața neagră. Estimările acestora diferă în majoritatea țărilor. Cu toate acestea, din cauza acestor „scurgeri”, s-au înregistrat dezvoltări grandioase ale piețelor valutare paralele, ca ex., în Filipine, în anii 80, sau în Pakistan în anii 90. În măsura în care aceste remitențe sunt utilizate pentru finanțarea importurilor, acestea, la fel ca transferurile oficiale, stimulează activitatea economică în țară;

În al treilea rând – transferurile efectuate prin intermediul sistemelor financiare informale, cum ar fi hawala, hundi etc.

Există diferite estimări cu privire la sumele de remitențe trimise în țările de origine prin intermediul sistemelor informale și ponderea acestora în suma totală a remitențelor internaționale.

Conform unor estimări, transferurile neoficiale, în 2001, au constituit 16 miliarde USD, ceea ce reprezintă a cincea parte din remitențele înregistrate oficial [214].

Potrivit ONU, mai mult de 40% din totalul sumelor repatriate în lume de migranți au fost efectuate prin canale neoficiale. Conform estimărilor grupului de cercetare Celent, cota sistemelor neformale de transfer, în 2002, a fost de 45% din piața remitențelor, estimate la 143 miliarde dolari SUA [86]. Există estimări care demonstrează că 46% din remitențele mexicane sunt „transportate” în mâinile beneficiarilor în mod ilegal [117], în multe țări africane, doar 50% din remitențe ajung prin intermediul canalelor oficiale [127]. Un raport realizat în Japonia a constatat că 70% dintre thailandezi și lucrătorii filipinezi trimit bani acasă prin intermediul sistemelor ilegale. În 1998, poliția japoneză a descoperit o rețea de „bănci subterane” de expediere, ce au intermediat transferuri de peste 176 miliarde yeni (1,48 miliarde dolari SUA) în China, Thailanda, Coreea de Sud, Iran, Taiwan și Nepal [162]. În Nepal, fluxurile non-oficiale de remitențe și transferurile în natură depășesc de 10 ori fluxurile oficiale [155].

Metodologia Băncii Naționale a Moldovei de măsurare a remitențelor. Banca Națională a Moldovei, care are atribuția de compilare a statisticii sectorului extern, efectuează înregistrări de date la fiecare dintre posturile BPE în strictă corespundere cu prevederile legislației, care ține cont de recomandările de Manualul V al BPE al FMI.

BNM documentează fluxurile de remitențe intrate în Moldova de la restul lumii și fluxurile de remitențe îndreptate către exterior. În statistica BPE, elaborată de BNM, fluxurile monetare sunt evidențiate fie în grupa veniturilor din muncă, dacă la inițierea transferului expeditorul specifică explicit proveniența sumelor transferate, respectiv din prestarea unei activități bazate pe un contract de muncă, fie la categoria transferurilor private ale persoanelor, dacă nu se menționează munca remunerată ca sursă de constituire, fie la categoria compensarea pentru munca ce reprezintă remunerările (sub orice formă) plătite de angajatori angajaților (în special celor de frontieră și sezonieri), atunci când atribuția rezidențială a părților este diferită. Aceste remunerări includ și taxele plătite sub forma de impozite în țara-gazdă, a căror înscriere compensatorie este reflectată la articolul transferuri curente. Fluxurile nemonetare incluse în categoria remitențe se evidențiază la categoria transferurile migranților.

Pentru delimitarea strictă a părții fiecărei posturi a BPE, ce se atribuie la remitențe, se recurge la divizarea acestor transferuri în funcție de plătitori, destinația plății și proveniența sumelor, ceea ce nu întotdeauna este posibil. De aici, apare riscul ca aceste sume să reflecte doar o parte din remitențele totale.

Totodată, deoarece remitențele ajung în țara de origine și prin sisteme informale de transfer, există riscul ca suma reală a remitențelor să fie mai mare decât suma înregistrată în BPE.

În majoritatea statelor și în Republica Moldova, se recurge și la estimarea indirectă a remitențelor migranților. În prezent, BNM utilizează un model complex de calculare a remitențelor totale, ținând cont atât de transferurile prin intermediul sistemului bancar, cât și de alte fluxuri de valută ce au intrat în țară prin căi neformale, aplicând modele de calcul care iau în considerație volumul tranzacțiilor pe anumite piețe specifice, unde se utilizează ca mijloc de plată valuta străină (piața imobilului, piața automobilelor) (Anexa 3).

Considerăm că modelul BNM de calculare a remitențelor totale, trebuie completat astfel încât estimarea să țină cont și de:

(1) rulajul operațiunilor de conversie a valutei străine pe piața valutară în numerar a Republicii Moldova și sporul depozitelor în monedă străină a persoanelor fizice,

(2) abaterile dintre ritmul de creștere a salariului în economie și ritmul de creștere a consumului gospodăriilor casnice.

Urmărind obiectivele expuse în cercetare, facem precizarea că mărimea remitențelor migranților care lucrează în străinătate, luate în calcul în cercetările actuale, naționale și internaționale, comportă caracter parțial și reprezintă doar o parte a veniturilor obținute, respectiv transferurile realizate prin fluxuri bancare plus estimările și ajustările menționate.

Pe de altă parte, în fluxurile de remitențe cu care se operează în statisticile oficiale, atât la nivel internațional, cât și în R. Moldova, există riscul includerii unor părți din transferurile oficiale ale persoanelor fizice care se referă la alte genuri de transferuri decât cele ce țin de migrația economică, dintre care: achitările pentru exportul de bunuri și prestări de servicii, achitări pentru activități și mărfuri ilicite ș.a., motiv care sprijină ipoteza că fluxurile de remitențe incluse în statistica oficială sunt supraestimate.

1.5. Concluzii la capitolul 1

Cercetarea fenomenului migrației economice externe a luat amploare în a doua jumătate a secolului XX, în consecință, lucrările consacrate cercetării acestui fenomen nu sunt multiple.

Cercetările realizate la tematica abordată în primul capitol al tezei orientează spre formularea următoarelor concluzii:

– Cercetarea fenomenului migrației externe pentru muncă, în știința economică, este dictată de dependența acestui fenomen de forța factorilor specifici de împingere/atracție (push-pull), care sunt predominant economici și de efectele economice cauzate.

– În lipsa datelor statistice referitore la numărul exact al migranților pentru muncă cu statut legal și ilegal, în cercetare, noțiunea de migrant va cuprinde atât migranții legali, cât și pe cei cu statut nedeterminat.

– La nivel internațional, nu există o definiție acceptată a migrației economice. În aceste condiții, considerăm că, sub aspect economic am putea defini fenomenul de migrație externă a forței de muncă drept permutarea forței de muncă dintr-o țară în alta, adică permutarea unui capital – capitalul uman, creat în țara de origine cu investiții publice semnificative, într-o altă țară (țara de destinație), cu intenția de utilizare a lui în scopuri economice, adică de producere a bunurilor și/sau prestare a serviciilor. Astfel, țările de destinație „capitalizează” aceste resurse ieftine, create cu investițiile țărilor de origine ale migranților. În acest context, forța de muncă poate fi privit ca un produs cu caracteristici specifice, care circulă peste hotare în căutarea consumatorului său. Diferența conceptuală dintre forța de muncă și orice alte produse constă în faptul că reprezintă un factor de producție a altor produse. Țara care exportă asemenea „produse”, de obicei, încasează venituri sub forma remitențelor. Când o țară se confruntă cu un exces de forță de muncă, exportul ei contribuie la reducerea șomajului, asigurând, în același timp, un flux important de valută. Însă, din alt punct de vedere, exodul forței de muncă înalt calificate conduce la micșorarea potențialului tehnologic al acestei țări și, în general, a nivelului dezvoltării.

Migrația externă pentru muncă reprezintă o reacție de răspuns la existența unor decalaje mari între condițiile de viață ale indivizilor din diferite țări ale lumii și va continua să existe atâta timp cât vor exista aceste decalaje.

Relația migrație-dezvoltare reprezintă o relație cauzală pozitivă. Plasând relația migrație-dezvoltare pe coordonatele teoriilor economice privind migrația, putem afirma, cu certitudine, că relația migrație-dezvoltare reprezintă o relație circulară în lanț.

În prezent, există distorsiuni în statistica oficială a remitențelor. Acestea se datorează, în mare măsură, faptului că o parte din remitențe se transferă prin intermediul sistemelor informale.

– Studiile apărute sub coordonarea organismelor financiare internaționale abordează procesul migrației cu scop de muncă sub aspect pozitiv, analizând impactul migrației asupra economiilor și domeniilor activității și existenței umane și, în mare măsură, urmăresc identificarea și promovarea măsurilor de atenuare a efectelor nedorite și maximizare a beneficiilor.

Studiul lucrărilor consacrate efectelor migrației externe a forței de muncă a demonstrat că efectele financiare ale fenomenului nu sunt abordate în întreaga complexitate nici într-o lucrare, cu atât mai mult nu sunt cercetate efectele acestui fenomen asupra economiei Republicii Moldova.

Luând în considerație contribuțiile majore ale migrației externe a forței de muncă la economiile naționale ale țărilor de origine și destinație ale migranților și bazându-ne pe problemele identificate în lucrările științifice analizate și cele expuse în cadrul capitolului, problema de cercetare poate fi formulată în modul următor: precizarea cauzelor fluxurilor migratorii, identificarea efectelor economice ale migrației externe a forței de muncă exercitate asupra economiilor naționale implicate în procesul migraționist și evaluarea efectelor financiare ale migrației, ceea ce reprezintă o problemă actuală și esențială în contextul dezideratelor orientării spre dezvoltarea durabilă, declarate și urmărite de toți actorii economici.

Obiectul cercetării îl constituie migrația cu scop de muncă și remitențele, abordate din perspectivă financiară.

Direcțiile de soluționare a problemei de cercetare. Pentru atingerea obiectivelor enunțate, se va analiza profund fenomenul migrației economice internaționale în vederea cuantificării consecințelor și vor fi întreprinse acțiuni privind elaborarea modelelor de măsurare a efectelor migrației economice și identificarea soluțiilor și oportunităților fenomenului pentru R. Moldova.

2. CONTRIBUȚIA MIGRAȚIEI EXTERNE A FORȚEI DE MUNCĂ

ASUPRA ECONOMIILOR NAȚIONALE

În prezent, practic, toate țările lumii sunt implicate în procesul complex al migrației internaționale a forței de muncă, încadrându-se în proces fie ca țări de destinație, fie ca țări de origine, fie – de tranzit, dar, în toate cazurile, sunt influențate de acest fenomen sub aspect social, economic și politic.

Fenomenul migrației forței de muncă generează o multitudine de efecte de ordin economic, demografic, social și politic. Acest fenomen prezintă, deopotrivă, avantaje și dezavantaje pentru toți cei implicați în acest fenomen: începând de la înșiși migranții și membrii familiilor lor, localitățile de baștină și de destinație ale migranților, ramurile economiei în care au activat și activează în timpul migrației, populația rămasă în țara de origine și populația din țara de destinație, economiile țărilor de origine și economiile țărilor de destinație, propagându-se asupra întregii economii mondiale.

2.1. Climatul migrațional în țările de origine și destinație

Cauzele migrației. Analiza particularităților fenomenului migrației externe pentru muncă, la nivel internațional, a lucrărilor teoretice consacrate acestui domeniu și analiza empirică a fenomenului migrației cetățenilor din Republica Moldova la muncă peste hotare atestă că motivația principală a migrației forței de muncă este de ordin economic [151]: așteptările obținerii unor venituri net-superioare peste hotare, comparativ cu cele ce pot fi obținute în țările de origine pentru o muncă de valoare egală. În afară de aceasta, mai sunt și alți factori economici care exercită o influență importantă asupra deciziei de migrare, precum și factori sociali și politici, precum discriminarea etnică, persecuția politică ș. a.

Cercetarea proporțiilor și direcțiilor fluxurilor internaționale ale forței de muncă evidențiază următoarele determinante ale procesului migrator [20]:

Existența unor diferențe între venitul mediu pe cap de locuitor, PIB pe locuitor sau veniturile reale obținute între țările lumii și capacitatea acestora de a asigura un trai decent.

PNB mondial, în anul 2000, a constituit 30 trilioane dolari, ceea ce prezumă că venitul mediu pe cap de locuitor a fost 5000 dolari anual. Însă, datele prezentate de statisticile naționale reflectă discrepanțe mari între veniturile pe cap de locuitor în diferite țări: de la 100 dolari anual, în Etiopia, până la 38000 dolari în Elveția. La gruparea țărilor după PNB pe locuitor, intervalul dintre țările cu venituri înalte (9300$ și mai mult pe cap de locuitor) și țările cu nivel jos al veniturilor (mai puțin de 750$ pe cap de locuitor), se constată existența unor mari decalaje între venituri. Aceste decalaje și reprezintă una dintre cauzele principale ce dau naștere unor fluxuri migratorii. În funcție de acești factori, țările lumii se dispersează în țări de origine și țări de destinație a migranților, iar fluxurile migratorii nete corelează pozitiv cu rata venitului mediu pe cap de locuitor din fiecare țară în parte. Aici, menționăm și existența diferențelor dintre remunerarea pentru fiecare calificare profesională în parte.

În plus, cel puțin în primă fază, migranții nu se raportează la standardele societății în care trăiesc. Veniturile obținute în străinătate nu sunt comparate cu cele din țara de destinație, ci cu cele care ar fi fost obținute în condițiile rămânerii în țara de origine. Diferența dintre standardul de viață între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare face ca chiar și salariile scăzute din străinătate să pară generoase după standardele comunității de plecare. Motivația migrației este de a „realiza ceva” aici – în țara de origine. De aceea, în dese cazuri, nu contează care este prestigiul social asociat meseriei practicate în străinătate și nici dacă aceasta are vreo legătură cu pregătirea profesională a migrantului. Muncii îi este asociată numai valoarea pecuniară.

Diferențele dintre prestațiile sociale dintre țări, de asemenea, pot servi drept motivații pentru migrație.

Situația pe piața muncii în țara de origine și de destinație. Un potențial sporit de migrație, în rândul forței de muncă, denotă lipsa locurilor de muncă cu remunerare acceptabilă, a posibilităților de afirmare profesională a celor cu potențial ridicat, de specializare, de continuare a studiilor în țara de origine și perspectiva obținerii unui loc de muncă mai bine remunerat în țara de destinație, într-un timp cât mai scurt și cu cheltuieli minime.

Existența unor deosebiri însemnate între climatele de afaceri din diferite țări și fazele ciclului economic din diferite țări, ceea ce influențează nivelul și direcția migrației internaționale pentru muncă: în faza de boom, caracterizată de creștere economică, însoțită, inevitabil, de creșterea simultană a cererii de forță de muncă, țările de destinație tind să favorizeze migrația, contrar tendințelor din fazele de declin. În literatura de specialitate, se menționează că, în viitor, migrația va deveni o sursă tot mai apreciată de completare a deficitului de forță de muncă din țările dezvoltate [51].

Depărtarea geografică sau apropierea. În linii generale, migrația în țările amplasate geografic mai aproape tinde și, de fapt, este mai înaltă decât în țările situate la o depărtare mai mare.

Costurile migrației. Migrația atrage după sine unele costuri economice și emoționale. Costurile economice includ cheltuieli de transport, precum bilete de autobuz, tren, avion sau maritime, cheltuieli de trai în țara de destinație, cu excepția cheltuielilor de căutare a locului de lucru. Migranții necalificați și săraci sunt mai afectați economic de cheltuielile de migrație decât migranții cu calificare înaltă. În timp, criteriul distanței devine minor, fapt pentru care fluxurile spre continentele mai îndepărtate câștigă teren. Sunt preferate zonele cu perspective mai mari de realizare profesională și condiții relativ facile de integrare în noile comunități (menționăm politicile promovate în ultimii ani de Canada și SUA pentru atragerea tinerilor familiști).

Efectul de rețea. Analiza empirică a migranților demonstrează că decizia de migrație depinde, în mare măsură, de existența rudelor și prietenilor în străinătate, în special, în alegerea țărilor de destinație. De fapt, familia, prietenii și rețelele naționale/etnice/religioase constituie un factor important de susținere a migranților, de primire a informației despre locurile de muncă și alte caracteristici relevante ale țărilor de destinație, astfel ajutând indivizii și familiile în stabilirea după migrație.

Politicile de imigrare a țărilor de destinație – dacă politicile de imigrare în țările de destinație sunt nefavorabile, migrația în aceste țări este descurajată (însă, întotdeauna, există un nivel al migrației ilegale). Politicile active de imigrare a unor state atrag fluxurile migratorii. Promovarea politicilor active pentru importul de capital uman, de forță de muncă se bazează pe efectele net-favorabile pentru țările-gazdă, care se manifestă prin: contribuția la reducerea deficitului de forță de muncă de diversă calificare, dar, în toate situațiile, cu costuri comparabile mai reduse; atenuarea procesului de îmbătrânire demografică; contribuții la creșterea producției, inclusiv a exportului, deseori, chiar în țările de origine ale migranților. Experiența Italiei, Portugaliei și Spaniei, în ceea ce privește legalizarea imigranților ilegali, după părerea noastră, poate provoca alte fluxuri masive de imigrare, care vor fi limitate doar de situația de pe piața muncii.

Diferențele culturale dintre țări. Caracteristicile, de ex., limba, tradițiile și legăturile familiale, influențează felul migrației. Aceste particularități culturale, în cele mai dese cazuri, diferite de cele din țara de origine, au tendință de influență de dumping asupra migrației internaționale.

Relațiile politice dintre statul de origine și de destinație al migranților.

Cercetările asupra fenomenului migrației se bazează pe analiza condițiilor complexe din cadrul țărilor de plecare și de destinație.

Printre factorii considerați relevanți pentru migrație se mai enumeră:

a) sexul migrantului. În migrația internațională, predomină bărbații, în timp ce femeile cunosc migrații pe distanțe scurte. Referitor la emigranții pe sexe, în perioada 1980-2005, la nivel mondial, ponderea cea mai mare a fost a contigentului feminin.

b) vârsta. Această caracteristică este foarte importantă în analiza migrației. În migrația internațională, predomină persoanele tinere.

c) starea civilă. În ceea ce privește această caracteristică, se poate spune că, într-o perioadă mai îndepărtată, predominau persoanele necăsătorite; în ultimele decenii, au început să predomine persoanele căsătorite.

d) nivelul de instruire sau ocupație la momentul migrației.

Cea mai mare importanță o are motivația economică în migrația internațională. Un studiu al S.U.A. arată că distanța medie de migrație a unei persoane cu studii superioare este de aproape de 400 mile, în timp ce a unui muncitor este de 80 mile.

e) Un alt aspect, care trebuie luat în considerare la analizele comparative internaționale, în ceea ce privește migrația, este distanța (d) dintre țările “i” și “j” (d). Cu un secol în urmă, s-a formulat prima lege a migrației de către E. G. Ravenstein, potrivit căreia intensitatea migrației este invers proporțională cu distanța, aceasta acționează ca un obstacol.

În funcție de factorii enumerați, situația economică a țării de destinație, precum și procesele de integrare economică, în care este și a fost antrenată țara noastră, s-a format următorul tablou al proporțiilor și direcțiilor fluxurilor emigranților cu scop de muncă din Republica Moldova:

Figura 2.1. Direcțiile prioritare ale migranților cu scop de muncă din Republica Moldova sau geografia emigrării externe la muncă a cetățenilor Republicii Moldova, %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din CBS AXA, Studiu: Transferuri de bani de la cetățenii Republicii Moldova, aflați peste hotare la muncă, decembrie 2004, p. 63

Generalizarea cauzelor migrației pentru muncă, prezentate mai sus, denotă existența, în realitate, a unui mix de determinante ale migrației. Aceste cauze sunt elucidate în diverse lucrări din domeniu și au fost cercetate de teoriile migrației. Mixul respectiv de determinante ale migrației forței de muncă este alimentat de existența unor diferențe caracteristice ale mediului economic și social al țărilor de origine și țărilor de destinație ale migranților.

Migrarea forței de muncă trebuie analizată din perspectiva celor două componente de bază ale pieței muncii: cererea și oferta, dar nu doar la nivel local, dar și regional [120].

Din punct de vedere al cererii, enumerăm factorii următori:

– șomajul și retribuția joasă a muncii;

– sistemul de protecție socială inadecvat noilor realități sociale;

– lipsa unor politici locative eficiente pentru tinerele familii;

– frica de sărăcie, care este una din cele mai mari îngrijorări ale multor familii, în special, legate de accesul copiilor la sistemul de educație superior;

– ineficiența sau lipsa căilor legale de migrare, precum și lipsa de informație cu privire la mijloacele existente pentru a obține o slujbă peste hotare.

Din punct de vedere al ofertei:

– sporirea cererii pentru forța de muncă ieftină și exploatarea muncii;

– sporirea nivelului de educație și extinderea programelor sociale (asigurare pentru șomeri, alocații pentru familii, salariu minim).

Climatul migrațional. Ansamblul diferențelor caracteristice mediului economic și social al țărilor lumii determină factori de impuls al migrației economice. Într-o măsură mai redusă, procesul migrațional este influențat și de particularitățile politice și geografice ale țărilor.

În context de teoretizare a caracteristicilor fenomenului migrației externe a forței de muncă, propunem implementarea unui nou indicator caracteristic imaginii integrale a unei țări – climatul migrațional.

Conceptul de climat migrațional pentru muncă interpretează totalitatea factorilor economici, financiari, politici, socio-culturali, juridico-organizatori și geografici, caracteristici, într-un anumit moment, unui stat/regiuni, care fie atrag (pull factor), fie generează/resping (push factor) potențialii imigranți economici.

Climatul migrațional pentru muncă al unei țări ar fi determinat de valorile unui șir de parametri care reflectă [12]:

Imaginea economică de ansamblu a țării:

nivelul de dezvoltare,

stabilitatea macroeconomică, reprezentată, în general, de: situația bugetară, starea balanței de plăți externe, datoria publică, inclusiv cea externă;

potențialul țării și modul de utilizare al acestuia:

existența resurselor umane, în special, a forței de muncă și calitatea ei (nivelul de pregătire și educație, componența vârstnică), situația pieței muncii (nivelul ocupării forței de muncă) în corelație cu specificul mecanismului de funcționare a pieței muncii, deficitul sau excedentul de forță de muncă pe sectoare de ocupare, structura pieței muncii pe domenii de ocupare (munci sezoniere, munci grele, munci periculoase, servicii), participarea feminină la piața muncii, ponderea înaltă a activităților informale într-o serie de sectoare și ramuri de producție; capacitatea țării de a „importa” și „exporta” migranți ș. a.;

resursele naturale (pământ, resurse ale subsolului, condiții climaterice etc.);

stocul de capital tehnic (mașini, echipamente, construcții, căi de transport etc.);

tehnologia (știință, inginerie, organizare, management, antreprenoriat, inovare).

nivelul și calitatea creșterii economice și măsura influențării acesteia de către factorii cu acțiune mediată:

nivelul de salarizare sau retribuții, mecanismele de stabilire a salariilor corespunzătoare productivității muncii și nivelului de calificare al angajaților,

reformele structurale din anumite sectoare ale economiei, de ex., reorganizarea și lichidarea întreprinderilor agricole, ce poate conduce la reducerea bruscă a locurilor de muncă în sector și, ca urmare, creșterea nivelului șomajului,

rata de impozitare a veniturilor și povara fiscală, în ansamblu,

dimensiunea cererii agregate, respectiv capacitatea de absorbție a pieței interne;

eficiența sistemului financiar-bancar și a altor instituții financiare, privită prin prisma modului de orientare a activității economice prin intermediul creditului: – accesul la surse interne de finanțare, – promovarea politicilor locative și de creditare eficiente pentru populație, – existența și promovarea politicilor de creditare a studiilor etc.;

rata de intermediere financiară (M2/PIB) și ratele economiilor și investițiilor;

nivelul dezvoltării pieței asigurărilor;

nivelul dezvoltării pieței de capital;

liberalizarea comerțului extern;

mediul internațional și competitivitatea produselor;

înclinația marginală spre export, în comparație cu cea spre import;

modul și nivelul implicației în migrația internațională a forței de muncă și a capitalului;

politica bugetară și fiscală a statului etc.

factorii de evaluare redați prin prețuri:

inflația, implicit rata dobânzii reale,

dobânda, implicit austeritatea politicii monetare,

cursul valutar, implicit austeritatea politicilor și strategiilor de menținere a cursului valutar.

climatul investițional;

nivelul și modul de implicare a statului în economie,

cota economiei tenebre.

Caracteristica politică și socială a țării:

factorii situației politice interne a țării:

cadrul instituțional;

mecanismele de control;

corupția,

stabilitatea politică.

factorii situației politice externe a țării:

importanța geopolitică;

stabilitatea politicii regionale;

stabilitatea economică regională.

factorii situației sociale și structurii sociale interne a țării:

nivelul șomajului, nivelul șomajului de lungă durată, șomajul în rândul tinerilor;

nivelul costului vieții, inclusiv accesul la locuințe, mărfuri de lux (automobile, mobilă, tehnică ș.a.)

nivelul calității vieții,

calitatea sistemului de protecție socială, inclusiv a sistemului de asigurare cu pensii,

calitatea sistemului de protecție medicală,

calitatea programelor sociale: asigurări pentru șomeri, alocații pentru familii cu copii, nivelul salariului minim reglementat ,

calitatea sistemului de monitorizare și prognozare a pieței forței de muncă etc.

Particularitățile cadrului legislativ:

calitatea cadrului legislativ;

consolidarea supremației legii, inclusiv în domeniul muncii;

stabilitatea legislației;

nivelul de previziune a modificărilor cadrului legislativ;

dreptul constituțional al cetățenilor (rezidenți și nerezidenți) la libera deplasare;

implicarea legislativă a statului în procesul migrațional.

Însușirile geografice ale țării: amplasarea în regiuni geografice bogate în resurse naturale (populație, zăcăminte, soluri etc.); caracteristicile resurselor (gradul de îmbătrânire a populației, necesitatea extragerii sau prelucrării resurselor cu utilizarea intensivă a forței de muncă ); amplasarea în puncte de tranzit ș. a.

Însușirile culturale ale populației țării: relațiile etnice, religia, caracteristicile naționale etc.

Factorii distinctivi ai riscurilor aferente procesului migrațional: economici; sociali; politici; criminogeni; ecologici; legislativi etc.

În ansamblul factorilor obiectivi și subiectivi, care determină climatul migrațional pentru muncă, cel mai puternic este nivelul și dinamica salariului și a veniturilor.

Ca „Barometru” caracteristic direcțiilor migratorii servește alinierea țărilor lumii într-un rating după un scor al climatului migrațional, care, fiind favorabil recrutării forței de muncă din exterior, definește un climat imigrațional, sau nefavorabil calificat în climat emigrațional.

Scorul poate fi măsurat în baza unui sistem expert fuzzy și utilizarea unui set fuzzy, care va capta, din punct de vedere cantitativ, interpretarea calitativă a termenilor (factorilor) determinanți ai climatului migrațional în intervalul [-1; 1], conform șirului de parametri elaborați de autor indicați în anexa 4.

Climatul imigrațional, în viziunea noastră, indică nivelul de atractivitate al unei țări (ramuri, zone, regiuni) pentru activitatea migranților cu scop de muncă. Atractivitatea este determinată, în primul rând, de condițiile obiective generate de viața economică și se identifică prin următoarele determinante:

nivelul și dinamica salariului și a veniturilor în general. Interesant este faptul că, cel puțin în primă fază, migranții nu se raportează la standardele societății în care trăiesc. Veniturile obținute în țara-gazdă nu sunt comparate cu cele din țara respectivă, ci cu cele care ar fi fost obținute în condițiile rămânerii în țara de origine.

Diferența dintre standardul de viață, între țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare, face ca inclusiv salariile scăzute din străinătate să pară generoase după standardele comunității de plecare. Motivația migrației este de a „realiza ceva” în localitatea de origine (patrie). De aceea, nu contează care este prestigiul social asociat meseriei practicate în străinătate și nici dacă aceasta are vreo legătură cu pregătirea profesională a migrantului – muncii îi este asociată numai valoarea pecuniară.

anticipările populației autohtone și migranților cu privire la evoluția raporturilor dintre veniturile prezente și cele viitoare,

cheltuielile de consum (de procurare a bunurilor de consum – hrană, îmbrăcăminte, – cheltuielile de trai, servicii personale etc.);

modificarea politicilor de imigrare,

modificarea politicilor fiscale,

anticipările cu privire la evoluția raporturilor dintre prețurile prezente și cele viitoare ș. a.

Respectiv, climatul emigrațional ar fi caracterizat de un șir de factori declanșatori (push factor) ai migrației externe pentru muncă, printre care putem desemna:

creșterea tensiunii sociale, provocată de înrăutățirea stării materiale a majorității populației, existența unei rate înalte de sărăcie a populației;

declinul economic și creșterea nivelului sărăciei;

lipsa unei baze economico-juridice de susținere a populației, corespunzătoare practicii internaționale;

existența forței de muncă relativ calificată și relativ ieftină, forță de muncă excedentară în regiunile rurale;

promovarea politicilor propice emigrării sau carența oricăror politici în domeniu,

instinctul de ridicare a standardului de viață al oamenilor;

senzația de independență și de libertate în mișcare (inclusiv în afara hotarelor țării de origine);

și ca factori „favorabili” climatului emigrațional denumim:

condiții favorabile legalizării și utilizării cu eficiență maximă a veniturilor provenite din munca cetățenilor în afara hotarelor statului,

existența unui număr mare de migranți pentru muncă în străinătate, care contribuie la continuitatea procesului (teoria rețelei sociale);

programe active de reintegrare în societate a foștilor migranți ș. a.

În timp, unii dintre indicatorii caracteristici țărilor se pot modifica sau pot apărea caracteristici noi. Astfel, o țară, caracterizată, pe parcursul unei perioade, de un climat emigrațional, se poate transforma într-o țară cu climat imigrațional. Ca exemplu, servește experiența Italiei și Portugaliei, al căror climat migrațional pentru muncă, în anii 1960, ar fi putut fi estimat drept climat emigrațional, iar în prezent țările respective se califică drept țări cu climat imigrațional favorabil.

Alt exemplu ar fi România, care, în trecut, în tabloul migrației internaționale, se distingea ca țară de emigrație. Din perspectiva integrării în Uniunea Europeană, situația mediului economic și social al țării are tendința de îmbunătățire și, în timp, datorită caracteristicilor noi, se observă transformarea României într-o țară de imigrație.

Fundamentat pe coordonatele expuse, climatul migrațional al Republicii Moldova se poate specifica drept climat emigrațional. Pe termen scurt și mediu, nu am putea vorbi despre posibilitatea modificărilor esențiale ale factorilor obiectivi și subiectivi ai climatului migrațional al Republicii Moldova.

2.2. Influența migrației asupra economiilor țărilor de origine ale migranților

În ceea ce privește țările de origine ale migranților, calificate din punct de vedere al teoriei economice ca țări exportatoare de forță de muncă, putem enumera următoarele efecte pozitive ale procesului migrației externe cu scop de muncă[19]:

scăderea presiunii șomajului asupra pieței forței de muncă, căci exportul forței de muncă prezintă și export de șomaj în momentul în care persoanele care pleacă la muncă în străinătate nu aveau un loc de muncă convenabil și remunerat în țară, sau, în cazul în care erau angajate în muncă, locurile de muncă eliberate pot fi suplinite de șomerii rămași în țară;

sporirea ocupării populației, care are ca urmare scăderea raportului real de dependență economică;

reducerea sărăciei, din moment ce migrația permite migranților și familiilor lor obținerea de venituri pentru finanțarea necesarului minim de consum;

cea mai mare parte a efectelor pozitive ale migrației se referă la efectele ce se materializează în remitențe, care au incidențe și pot fi precizate prin impactul pozitiv asupra: – consumului, – economiilor, – investițiilor, – creșterii economice și – altor fenomene prin intermediul consumului [169];

familiarizarea migranților cu noi tehnologii și proceduri tehnice aplicate în țara de destinație,

dezvoltarea la migranți a abilităților de spirit antreprenorial;

investițiile migranților în țara de origine, finanțate din veniturile din munca de peste hotare, efectuate de către migranți la întoarcere sau în perioada în care aceștia se află peste hotare, efectuate de către membrii familiilor migranților;

investițiile străine directe ale investitorilor din țările de destinație ale migranților, în al căror mecanism de atragere sunt implicați migranții etc.

În șirul efectelor pozitive ale remitențelor, se aliniază:

sporirea veniturilor populației țării de origine, dat fiind faptul că o parte din veniturile private ale migrantului, încasate din munca desfășurată peste hotare – remitențele, se transferă pe adresa membrilor familiei acestuia – cetățeni ai statului de origine al migranților,

reducerea proporției persoanelor care trăiesc în sărăcie și chiar sărăcie extremă, prin acoperirea cererii de consum a familiilor recipiente. Este important să remarcăm faptul că fluxurile de remitențe sunt responsabile și pentru reducerea sărăciei rurale. De asemenea, considerăm important să menționăm că migrația economică externă, cu caracteristicile complexe ale ei, contribuie, în sens larg, la eradicarea sărăciei conform conceptului de sărăcie umană promovat de Națiunile Unite, care analizează sărăcia ca o componentă a sărăciei veniturilor, accentuând că echitatea, incluziunea socială, abilitarea femeilor și respectul pentru drepturile omului sunt importante pentru reducerea sărăciei [217].

acoperind cererea de consum a familiilor recipiente, remitențele ajung să fie economisite, astfel conduc la creșterea economiilor populației. Însă, din motive de diversă natură, preponderent din motive psihologice, doar o parte din economii ajung să fie economisite în sectorul bancar.

exercită influență pozitivă asupra contului curent al balanței de plăți externe. Influxurile importante de remitențe compensează deficitul contului curent al balanței de plăți externe, reducând astfel probabilitatea crizei balanței de plăți.

de asemenea, contracarează urmările negative ale globalizării economiilor și anume a deschiderii piețelor și liberalizării economiilor. Compensând cererea suplimentară de valută, urmare a activizării comerțului extern, remitențele susțin menținerea stabilității ratei de schimb a monedei naționale și poate conduce chiar la aprecierea monedei naționale.

prezentându-se ca o sursă stabilă de valută străină pentru țările în dezvoltare, remitențele contracarează (parțial) efectul prociclic al economiei, deoarece se mențin și chiar cresc și în perioadele de declin economic al țărilor. În timp ce investițiile străine directe, investițiile de portofoliu și alte fluxuri de capital către țările în curs de dezvoltare cresc și scad ciclic, remitențele au demonstrat stabilitate remarcabilă pe o lungă perioadă de timp și chiar au crescut ca răspuns la crizele economice. Ca exemplu, remitențele către țările în curs de dezvoltare au continuat să crească, în mod constant, între anii 1998-2001, atunci când fluxurile de capital privat au scăzut sub impactul crizei financiare asiatice. Chiar și componentele cele mai stabile ale fluxurilor monetare – investițiile străine directe și fluxurile de asistență oficială au scăzut între anii 2000-2001, iar remitențele au continuat să crească [150]. Diferența în stabilitatea fluxurilor este și mai izbitoare. Atunci când s-au analizat țările beneficiare de remitențe, s-a observat că, în 107 din 135 de țări, stabilitatea remitențelor a fost mai mare decât cea a fluxurilor de capital privat; în 70 de țări – în comparație cu fluxurile de asistență oficială, în timp ce în 62 de țări – stabilitatea remitențelor a fost mai mare, comparativ cu toate fluxurile de capital.

înlocuiesc fluxurile de asistență financiară externă, inclusiv împrumuturile externe, și conform datelor statisticii mondiale, remitențele nu numai că sunt mai mari decât fluxurile de asistență financiară externă și, concomitent, mai „efective” decât acestea, deoarece sunt distribuite direct către beneficiarii nevoiași. Iar aceștia – cetățenii/menajele, de sine stător, decid să le utilizeze pentru satisfacerea nevoilor cu adevărat stridente. În același timp, remitențele nu pot înlocui asistența financiară externă.

contribuie la sporirea încasărilor fiscale aferente operațiunilor și profiturilor firmelor autohtone și intermediare, care oferă mărfuri și servicii migranților și beneficiarilor de remitențe din țară.

contribuie la activizarea dezvoltării economice. Acest efect este cauzat de impulsul dat de sporirea economiilor populației, dar, pentru atingerea cu adevărat a acestei afirmări, este necesară corelarea politicii monetare a statului în vederea creditării eficiente a economiei.

exercită influențe pozitive asupra investițiilor. Și aceasta nu numai din motivul că remitențele oferă posibilități de investire și celor mai mici actori ai businessului, cum ar fi întreprinzătorii individuali, întreprinderile cu doi-trei fondatori, cărora le este limitat accesul la credite (în cele mai dese cazuri, din lipsa posibilităților de asigurare a creditului),dar și pornind din faptul că remitențele influențează nu numai cantitatea absolută a investițiilor, ci și calitatea lor. Aceasta se datorează experienței acumulate în străinătate de către migranții-investitori sau instruirii de către migranți a membrilor familiilor din țară care urmează să facă investiții, sau din motivul că migranții cunosc mai bine condițiile și posibilitățile de investire din țară decât investitorii străini.

Analiza impactului constrângerilor financiare de investiții la nivelul microîntreprinderilor, în Mexic, a constatat că, din remitențele migranților, s-a constituit aproape 20% din capitalul investit în microîntreprinderi, ceea ce a reprezentat aproximativ 2 miliarde dolari SUA. În 10 state cu un nivel ridicat de migrare, aproape 1/3 din capitalul investit în microîntreprinderi a fost asociat cu remitențele migranților [178].

întotdeauna generează efecte pozitive de multiplicare. Utilizarea remitențelor generează efecte suplimentare de multiplicare în economie, și în cazul cheltuirii, și în cazul economisirii acestora. În cazul economisirii, contează forma economisirii: „păstrarea banilor la ciorap”, plasarea lor în sistemul bancar sau alte forme echivalente de economisire și investire. Se ține cont de faptul că, într-o economie deschisă, efectul de multiplicator este mai scăzut [11]. În cazul cheltuirii remitențelor, o importanță majoră o are structura ofertei ce acoperă cererea solvabilă a beneficiarilor de remitențe: dacă oferta se compune din produse autohtone, efectul de multiplicator al remitențelor este mai mare decât în cazul în care se consumă bunuri și servicii importate.

Creșterea producției în țară se poate atinge, în condițiile unei politici active de stat, prin investirea remitențelor în economia națională. Însă, chiar și în situația în care cererea solvabilă suplimentară alimentată din remitențe este acoperită din importuri, efectul de multiplicare există, însă se propagă într-un mod mai specific și anume: consumul suplimentar al populației, alimentat din importuri, conduce la sporirea încasărilor din impozitele indirecte în bugetul de stat – taxe de import, taxa pe valoarea adăugată ș.a.

Evaluările efectuate pe baza experienței din Bangladesh, indică faptul că remitențele în sumă de 610 milioane USD au creat o cerere suplimentară de 351 milioane de dolari în bunuri și servicii locale și au contribuit, cel puțin, la crearea a 577 000 de locuri de muncă [6].

– creșterea cererii la un șir de servicii specifice și drept urmare – dezvoltarea sectoarelor: de comunicații, de transport (aerian, feroviar și auto), turism, servicii educaționale (învățământ superior), servicii medicale ș.a. Totodată, creșterea cererii la serviciile educaționale stimulează îmbunătățirea calității acestora, ceea ce susține promovarea dezvoltării economice și sociale și dezvoltarea sistemului educațional în țările în curs de dezvoltare.

– dezvoltarea comerțului între țările de destinație și de origine a migranților, atât sub forma operațiunilor de export, cât și de import,

chiar fiind fonduri private ale populației, înlocuiesc ajutoarele străine, ajutând guvernele la rezolvarea mai multor probleme macroeconomice, ca ajustarea balanței de plăți, radicarea sărăciei ș.a.

În același timp, șirul efectelor economice negative ale migrației externe pentru muncă asupra țărilor exportatoare de forță de muncă este cu mult mai lung. Efectele negative ale migrației economice externe la nivel macroeconomic sunt determinate de:

pierderea de P.I.B. cauzată de reducerea cantitativă a forței de muncă disponibile din țară. Exercițiile de descompunere a creșterii economice pe contribuțiile factorilor de producție, întâlnite în majoritatea modelelor de creștere economică, arată că reducerea ofertei de forță de muncă compromite potențialul de creștere economică;

pierderea de P.I.B. cauzată de reducerea potențialului de muncă și, implicit, a resurselor intelectuale ale națiunii. Acestea reprezintă o componentă a avuției naționale, care are o mare influență asupra nivelului și ritmului dezvoltării unei economii, deoarece se exprimă, în particular, prin gradul de instruire, capacitatea de cercetare științifică, prin valorile științifice, cultural-artistice etc. În toate statele exportatoare de forță de muncă, se atestă, implicit, diminuarea ratei populației active ocupate în economia locală în totalul populației, pornind de la motivul că datele statistice atestă că peste 60% dintre emigranți au vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani. Aici înscriem și pierderea de P.I.B. cauzată de pierderea creativității și neutralizării capacității de muncă a celor ce pleacă la lucru în străinătate sau chiar – scăderea competitivității economiei naționale, ca urmare a scăderii caracteristicilor calitative ale resurselor de muncă;

sporirea costului forței de muncă pe piața internă din motivul reducerii ofertei forței de muncă autohtone;

pierderea de capital uman și intelectual, care a emigrat, și scăderea activismului inovator și raționalizator, precum și nerecuperarea de către stat a investițiilor în capitalul uman și intelectual (care a emigrat) realizată prin sistemul educației, finanțat din surse bugetare (ne referim la investițiile de stat în capitalul uman) ș. a.;

fenomenul de „exod al inteligenței”;

cel mai frecvent, pierderea calificării forței de muncă, care a emigrat sau erodarea calitativă a capitalului uman, așa cum, în țările de destinație, migranții nu sunt angajați în câmpul muncii conform calificării deținute, deoarece: a)ocuparea unui loc de muncă în străinătate se face, de regulă, la un post mai slab calificat decât pregătirea profesională obținută de lucrătorul migrant în țara de origine; b) se menține tendința de polarizare a locurilor de muncă ocupate de lucrătorii migranți – pe de o parte, super-calificații – „exodul creierelor” (fiind un fenomen deja recunoscut), pe de altă parte (proporția covârșitoare), cei care ocupă locuri de muncă slab calificate, slab remunerate, atipice, refuzate de forța de muncă autohtonă, la care se asociază o asistență socială precară sau chiar lipsa acesteia;

pierderea netă de venituri rezultată din subevaluarea muncii emigranților în țara de destinație;

creșterea poverii fiscale ca urmare a scăderii ponderii populației active în totalul populației, deoarece emigrează populația activă și, respectiv, emigrează contribuabilii, deci, în acest context, am putea vorbi despre un „export de contribuabili”;

creșterea dezastruoasă a importurilor. Înclinația înaltă spre consum a populației, care a trăit o perioadă de sărăcie, trebuie să încurajeze extinderea puternică a sectorului productiv, însă companiile locale, deseori, sunt prea lente pentru a răspunde la semnalele cererii. Drept urmare, cererea se acoperă cu bunuri și servicii importate. Importurile cresc cu ritmuri galopante, depășind semnificativ exporturile, ajungându-se la deficite comerciale grave;

aprecierea cursului de schimb al monedei naționale, ce conduce la diverse dezechilibre în economie, în primul rând, la frânarea exporturilor. În mod normal, aprecierea monedei trebuie să se bazeze pe creșterea de productivitate în economie, în caz contrar, aprecierile nefondate ale monedei naționale pot provoca dezechilibre periculoase, ca dezindustrializarea sau apariția de diverse explozii corective în economie sau de instabilitate, din alte motive, a monedei naționale;

existența unei cantități sporite de monedă națională în economie, injectată în circulație în urma intervențiilor băncii centrale pe piața valutară, precum și cererea excesivă pentru anumite bunuri, de ex., terenuri și case, conduce la creșterea artificială a prețurilor acestora și, în ansamblu, alimentează presiunile inflaționiste;

înrăutățirea situației pieței naționale a muncii, cauzată de reducerea semnificativă a ofertei naționale de forță de muncă, cantitativ și calitativ. Piețele naționale ale muncii, prin atributele lor, nu pot reține forța de muncă necesară, aflându-se în dezavantaj, comparativ cu piețele din țările dezvoltate, precum UE și chiar (!) CSI, care oferă (cel puțin) venituri din muncă mult mai ridicate; apariția unei situații ridicole caracterizată de existența paralelă a unei rate înalte a șomajului și unei cereri de muncă neacoperită la majoritatea categoriilor ocupaționale, și încetinirea formării unei culturi a muncii adecvată noului context – al globalizării: la populația rămasă, preponderent de vârstă mai înaintată, deprinderile de muncă se autoconservează, în loc să se adapteze la modelul occidental mai performant. În cazul migrației externe, comportamentul lucrătorului se modelează în raport cu mediul în care lucrează, este adaptabil în cazul muncii în străinătate și, mult prea conservator în cazul activității desfășurate pe piața națională a muncii. Eficientizarea activităților pe plan național vine mai mult din comportamente impuse (de regulă, de firmele străine sau mixte). Excepții naționale există, dar nu sunt suficiente pentru schimbarea stilului de muncă. Pentru încă câteva decenii se vor menține decalaje importante de performanță: productivitate mai scăzută, nivel tehnic mai redus;

Situația pieței naționale a muncii descurajează migrația de întoarcere, care reprezintă un important factor negativ, deoarece pierderea statului în urma migrării definitive este net superioară migrării temporare și beneficiile aduse de migranți la revenire sunt net-superioare celor care pot fi transmise în cazul stabilirii în statul-gazdă;

Emigrarea populației tinere și instruite, în timp, generează fenomenul îmbătrânirii demografice, care comportă urmări nefaste pentru stat, generate de gradul de dependență economică a celor bătrâni și va necesita creșterea considerabilă a cheltuielilor pentru serviciile medicale, asigurarea socială sau de alt gen al pensionarilor și presiunea sporită asupra sistemelor actuale de asigurare cu pensii, finanțate doar din venituri curente, fiind dependente de cotizațiile plătite de generația curentă a angajaților. În prezent, sistemele de pensii suportă presiuni sporite, deoarece exodul forței de muncă reduce baza perceperii cotizațiilor. În același timp, statele exportatoare de forță de muncă au fost scutite de cheltuielile sociale legate de susținerea migranților plecați la muncă peste hotare (care, teoretic, ar trebui să fie mai mici decât cotizațiile plătite în cazul în care aceste persoane ar fi încadrate în câmpul muncii). Generalizat, declarăm că migrația economică produce efecte distructive asupra sistemului de asistență socială;

pe termen scurt, creșterea inegalității veniturilor și favorizarea creșterii inegalității veniturilor – accentuează nivelul scăzut al salariilor din economia țării de origine a migranților și conduce la neimplicarea forței de muncă în câmpul muncii, ceea ce are efecte distructive asupra echilibrului economic general, iar, în paralel, accentuarea nivelului scăzut al veniturilor din patrie încurajează noi valuri de migrație externă pentru muncă;

efecte distructive asupra politicilor promovate de stat din motivul caracterului imprevizibil al remitențelor ce nu pot fi luate în calcul la elaborarea politicilor macroeconomice,

pierderea la export rezultată din diferența de productivitate potențială a celor plecați la muncă în străinătate (în urma migrației forței de muncă, țara primitoare de migranți deține avantaj comparativ pe piața cu produse mai eficiente și/sau mai bune din punct de vedere calitativ);

apariția decalajului dintre nivelul de dezvoltare al diferitelor regiuni ale țării, în funcție de numărul migranților plecați și care trimit remitențe în regiune;

fenomenul migrației externe pentru muncă peste hotare comportă caracteristici ale „bolii olandeze” („Dutch disease”), care are urmări dezastruoase pentru o economie: este vorba de teama de dezindustrializare, resimțită acum câteva decenii, în țările din regiunea de jos a Mării Nordului, ca urmare a descoperirii de zăcăminte petroliere în mare. Logica acestei temeri este că și în economiile exportatoare de forță de muncă, ca urmare a migrării cetățenilor peste hotare, intră sume masive de bani, care, conduc la creșterea cererii agregate solvabile, acoperită prin importuri, ramurile productive ale economiei nu se dezvoltă și economia devine extrem de vulnerabilă la șocurile externe, în cazul dat, determinate de volatilitatea cererii și prețurilor la „forța de muncă” pe piețele internaționale;

emigrarea generează o problemă serioasă de hazard moral, care se manifestă la nivelul guvernului etc.

La nivel microeconomic (individ, familii, gospodării/menaje) – pentru lucrătorul-emigrant și familia lui, de asemenea, efectele sunt diverse, dar apreciem că soldul este pozitiv.

Cele mai semnificative câștiguri la nivel microeconomic constau în:

obținerea unui venit, care asigură reproducția forței de muncă a lucrătorului și a familiei sale, venit pe care migrantul, în țară, nu l-ar fi obținut, datorită nivelului comparativ mult mai redus al salariilor pentru același gen de activitate sau chiar a lipsei locului de muncă;

partea de venituri transferată către familia rămasă în țară – remitențele, permite ridicarea substanțială a nivelului de viață al beneficiarilor de remitențe, acoperind financiar necesitățile lor primare (pentru hrană, mărfuri de larg consum, îmbunătățirea condițiilor de trai, studii ș. a.), ceea ce contribuie la reducerea sărăciei;

sporește capacitatea de economisire și investiții a populației, fie în bunuri de folosință îndelungată (locuință, electrocasnice, mașini agricole etc.), fie pentru lansarea de afaceri. În orice situație, prin investiții se contribuie la sporirea avuției naționale și/sau la crearea unor noi locuri de muncă;

sporesc investițiile în educarea copiilor emigranților, cu veniturile de peste hotare, multe familii obțin posibilitatea să-și înscrie copiii la universități și să plătească taxele de studii. Copiii, pe viitor, probabil, vor fi angajați în diferite sectoare ale economiei și vor contribui mai mult la prosperitatea economiei naționale.

câștiguri în plan profesional și al culturii muncii – de cunoștințe, deprinderi, comportament, disciplină a muncii, securitate a muncii. La acestea, se adaugă un spor calitativ în planul relațiilor inter-umane, spirit civic, implicare în viața comunității etc.

Pierderile la nivel microeconomic sunt atât de natură economică, cât mai ales socială, dar care oricum afectează rezultatele economice ale procesului migrator:

tratament discriminator, comparativ cu forța de muncă autohtonă sau chiar cu alți lucrători-migranți;

riscul de nerespectare, din partea angajatorului, a contractului de muncă încheiat. Cazurile de acest gen au determinat reacții, inclusiv din partea țărilor de destinație: de ex., sindicatele italiene și cele spaniole;

tensiuni în relațiile cu forța de muncă autohtonă, putând ajunge, uneori, până la conflict;

dificultăți de acomodare și, ca atare, eficiență redusă în muncă;

o protecție socială redusă sau necorespunzătoare, concretizată în securitatea redusă a locurilor de muncă și condiții de muncă nu totdeauna satisfăcătoare.

Pierderile la nivel microeconomic sunt îngrijorătoare, cu atât mai mult că au repercursiuni asupra dezvoltării economico-sociale.

Dificultățile, cu care se confruntă cei care stau în spatele emigranților pentru muncă, ne referim la membrii familiei rămași în țara de origine, sunt subcercetate în studiile de migrațiune [61]. În cercetările tematice, se abordează modul în care migrația temporară pentru muncă a unui membru al familiei, de obicei – tatăl, duce la creșterea nesiguranței femeilor și copiilor care trăiesc în gospodării sărace, trec prin lipsă acută de hrană, presiuni financiare și suportă probleme de sănătate. În ciuda riscurilor crescute, absența temporară a bărbaților emigranți, uneori, poate facilita o mai mare autonomie pentru femei, care să le permită să gestioneze munca lor proprie și să adopte decizii cu privire gestiunea problemelor casnice.

Emigrația economică a unui membru al familiei are consecințe negative asupra celorlalți membri ia familiei:

faptul că emigrația asigură fluxuri constante de venituri face ca membrii familiilor dependente de emigranți să devină mult mai inerți în căutarea unor locuri de muncă sau în deschiderea unor afaceri individuale, deci, generează probleme serioase de hazard moral, care se manifestă la nivelul gospodăriilor casnice;

asumându-ne riscul unor abstractizări teoretice, am putea vorbi despre apariția simptomelor „bolii olandeze” la nivel de gospodării. Situația din familiile, care au cel puțin un membru al familiei plecat peste hotare, arată că membrii familiei rămași în țară nu se încadrează în câmpul muncii, motivele invocate fiind diverse, de ex., nivelul scăzut al salariilor din economie ș.a.;

în același timp, dacă persoanele respective nu practică activități conform specialităților deținute, calificarea lor scade. În terminologie economică, vorbim despre erodarea calitativă a capitalului uman ș.a.

În concluzie, am putea spune că forța de muncă ieftină compune exportul principal pentru statele în dezvoltare, deoarece exportul produselor cu prelucrare avansată necesită eforturi consistente pentru crearea instituțiilor și infrastructurii necesare.

În Republica Moldova, s-a format chiar o cultură a dependenței de emigranți. Totodată, efectele microeconomice ale emigrației sunt ambivalente. Bunăstarea materială pentru fiecare a treia familie din R. Moldova depinde cvasi-integral de banii câștigați prin munca peste hotare. Gospodăriile ce au venituri de peste hotare ating rapid niveluri de viață mai înalte decât cele care nu au astfel de venituri. Deși impactul imediat al veniturilor remise de muncitorii emigranți asupra sărăciei de tranziție este unul considerabil, nu trebuie subestimate nici efectele de lungă durată, precum sărăcia tranzițională este un obstacol serios pentru dezvoltarea capitalului uman.

2.3. Influența migrației asupra economiilor țărilor de destinație ale migranților

Impactul migrației pentru muncă asupra țărilor-gazdă reprezintă unul dintre cele mai actuale subiecte de dezbateri ale populației, guvernelor și cercetătorilor din țările dezvoltate din Vest. Se analizează și se evaluează, în special, efectele economice, dar și efectele socio-culturale cauzate de migrația legală și ilegală în țările care primesc imigranți economici.

Beneficiari ai procesului imigrației pentru muncă sunt:

1. Proprietarii de afaceri, care beneficiază de forță de muncă flexibilă. Imigranții pledează, în special, pentru ocuparea locurilor de muncă necalificate, sezoniere și/sau sensibile la fluctuațiile ciclurilor de afaceri. Astfel, întreprinderile pot, cu lejeritate, angaja sau elibera forța de muncă după necesitate și fără obligații sociale. Acest fapt conduce la o mai mare eficiență și profitabilitate pentru proprietarii de afaceri și la o productivitate mai mare – benefică pentru întreaga economie.

2. Potențialul sporit de forță de muncă în țările de destinație, suplinit de oferta de muncă a imigranților, oferă companiilor autohtone stimulente pentru a reduce atractivitatea ofertelor de muncă. Proprietarii de afaceri, în general, economisesc enorm la capitolele: costurile muncii și beneficiile angajaților: imigranții vor lucra mai multe ore, pentru mai puțini bani, vor accepta un salariu mai mic, comparativ cu salariile muncitorilor nativi, vor avea pretenții mai mici referitoare la condițiile de muncă și vor solicita mai puține/sau deloc beneficii sociale.

3. Consumatorii din țara de destinație se bucură de beneficii majore rezultate din imigrarea forței de muncă: costurile de muncă mai mici permit proprietarilor de afaceri să scadă prețurile mărfurilor produse. Nivelul redus al prețurilor la bunurile de consum prezintă avantajul consumatorilor atât imigranți, cât și nativi, căci le permit tuturor procurarea de bunuri și servicii la prețuri accesibile.

4. Economia, în ansamblu, obține beneficii din calificarea imigranților. Imigranții calificați și chiar mulți imigranți necalificați posedă capacități antreprenoriale. Cercetările comportamentului migranților economici demonstrează că există un proces de autoselecție a persoanelor implicate în actul de migrare: mai frecvent, migrează persoanele mai curajoase, care pot să-și asume riscuri și sunt auto-motivatori [130]. Imigranții, deseori, se dovedesc a fi primii în implementarea inovațiilor tehnologice și creează locuri de muncă. În perioada 1995-1998, 30% din întreprinderile din Silicon Valley, inclusiv Google, au fost inițiate de către imigranți chinezi și indieni. Chiar și imigranții necalificați, adeseori, inițiază afaceri de familie și în asociații.

5. Alt avantaj pentru țările importatoare de forță de muncă ar fi capacitatea de consum adițională a imigranților, care stimulează creșterea economică.

6. Toată populația din statul de destinație beneficiază atunci când imigranții ocupă locurile de muncă, cunoscute sub numele de 3Ds (dirty, dangerous and difficult) – murdare, periculoase și dificile, care nu îi atrag pe lucrătorii nativi. În același timp, economiile țărilor dezvoltate sunt foarte dependente de muncile manuale și locurile de muncă din sectorul de servicii, de construcții, tutori, lucrători casnici, servicii de îngrijire etc. Odată ce imigranții îndeplinesc aceste munci, lucrătorii nativi se eliberează și pot obține locuri de muncă la un nivel superior (după condiții de muncă, remunerare și prestigiu) și astfel contribuie mai mult la prosperitatea țării.

7. Beneficiile pentru societate cresc și pe baza generațiilor următoare ale imigranților. Copiii și nepoții imigranților, în medie, învață mai bine la școală și sunt mai productivi decât colegii lor autohtoni. În rândul imigranților de generația a doua și a treia, ocuparea forței de muncă este mare și respectiv bunăstarea societății este în creștere. Comunitățile de imigranți, ca grup, au tendința sporită de a plăti impozite și de a crea locuri de muncă, ca apoi (posibil, abia la bătrânețe) să se întoarcă în comunitățile lor.

8. Statele țărilor-gazdă, preponderent țări dezvoltate, în prezent, se confruntă cu probleme demografice: de menținere a nivelul populației, structurii pe vârste a populației, fertilitatea scăzută și speranța mare de viață. În aceste țări, există pericolul de creștere și denaturare a ratelor de dependență economică pe viitor. Imigranții reprezintă un „panaceu” la această dilemă, deoarece, în marea lor parte, se află în vârsta activă de muncă și sunt de vârstă fertilă. Ei contribuie la creșterea populației și stimulează raportul de dependență economică în direcție favorabilă.

9. Statul-gazdă economisește resurse financiare publice, deoarece importul forței de muncă calificate permite economisirea cheltuielilor aferente procesului de educație și pregătire profesională finanțat din surse bugetare.

10. Statul-gazdă suportă cheltuieli reduse de susținere a forței de muncă, deoarece în majoritatea statelor de destinație, imigranții nu sunt eligibili la programe sociale de susținere a populației, cum ar fi: accesul la servicii medicale, accesul la educație gratiută, asigurarea cu locuințe etc.

11. Statul-gazdă suportă cheltuieli reduse de asistență socială, deoarece mulți imigranți (în funcție de legalitatea și durata încadrării în muncă în țara-gazdă) nu beneficiază de pensii sau beneficiază de pensii reduse.

12. Proprietarii de afaceri, deoarece costul forței de muncă importate este scăzut (deseori diferența de cost al muncii este considerabilă) și, ca urmare, bunurile și serviciile produse de ei devin mai competitive după preț pe piața internațională, urmare a sinecostului scăzut.

13. În continuare, produsele, relativ, mai ieftine se exportă fie la prețuri internaționale și se încasează supraprofituri, fie la prețuri mai reduse, iar economia, în ansamblu, câștigă din creșterea volumului exporturilor.

14. Prețurile reduse la bunuri și servicii moderează nivelul inflației și deci – imigranții „ajută” organele abilitate în gestionarea inflației și implicit întreaga societate și economie a țării-gazdă.

15. Economia țării-gazdă beneficiază, în urma efectului de multiplicare a cheltuielilor imigranților efectuate pe teritoriul economic al țării-gazdă.

16. Proprietarii de afaceri și statul beneficiază, în urma creșterii calității ofertei de muncă – rezultată din recalificarea localnicilor și chiar a imigranților, cauzată de concurența care se creează pe piața muncii, rezultată din suplinirea ofertei de muncă din partea imigranților și astfel, toți lucrătorii sunt stimulați să-și îmbunătățească performanțele (de exemplu, în sectorul tehnologiilor de vârf).

Pierdanți ai procesului imigraționist cu scop de muncă se consideră:

1. Proprietarii de afaceri, beneficiarii forței de muncă ieftine și flexibile a imigranților, dar care, deseori, nu realizează că câștigurile pe termen scurt din rentabilitatea muncii, de fapt, conduc la pierderi pe termen lung. Aceste companii, temporar, nu simt nevoia să facă reforme, să modernizeze sau să investească în productivitatea lucrătorilor lor și, astfel, compromit competitivitatea lor pe termen lung pe piața aflată în proces de globalizare, care cere o competitivitate sporită.

2. Lucrătorii nativi, care încasează un preț mai mic pentru munca lor sau chiar intră în șomaj. Majoritatea experților cred că aceste pierderi, în general, nu sunt semnificative. În ceea ce privește ratele șomajului – rar se întâmplă ca imigranții să „fure” locuri de muncă de la lucrătorii nativi. Este mult mai probabil ca unii imigranți nou-sosiți să fure locuri de muncă de la imigranții cu ședere mai lungă. Cu toate acestea, se atestă un mic efect negativ asupra nivelului salariilor nativilor, mai ales în rândul muncitorilor necalificați. Aici este important să menționăm că această scădere de salarii este compensată de câștigul nativilor din prețuri mai mici la bunurile de consum și din creșterea economică generată de contribuția cu muncă a imigranților.

3. Muncitorii nativi și chiar muncitorii imigranți, care suferă când există puține stimulente pentru angajatori de a îmbunătăți condițiile de muncă, căci atunci când companiile nu au nevoie să concureze pentru forța de muncă, nu este necesară sporirea atractivității locurilor de muncă.

4. Statul de imigrație, căci imigranții beneficiază de servicii publice de ordin general și/sau avantaje sociale, nu în conformitate cu contribuțiile lor fiscale. Este greu de efectuat estimări precise, deoarece statele lumii au diferite prevederi în legile naționale și locale privind eligibilitatea imigranților la educație, sănătate și servicii de asistență socială, precum și diverse instrumente utilizate pentru a colecta impozite și taxe de la imigranții ilegali. Unii cercetători cred că, în timp, imigranții ajung să plătească pentru utilizarea serviciilor publice prin contribuții fiscale și contribuția la dezvoltarea economică generală a societății, dar „recuperarea totală a cheltuielilor” poate dura mai mult de o generație.

5. Statul și localnicii, care au pierdut locurile de muncă în favoarea imigranților. Statul suportă cheltuieli cu indemnizațiile de șomaj plătite nativilor, în loc să utilizeze aceste fonduri în alte scopuri de dezvoltare.

6. Statul și localnicii, în situațiile în care legislația autohtonă oferă condiții de acces imigranților la programele de susținere socială a forței de muncă.

În concluzie, menționăm că veniturile obținute de către imigranți sunt inferioare sumei valorii adăugate create de ei în țara în care emigrează și această diferență reprezintă „pierderea” sau reziduul procesului migraționist pentru muncă.

2.4. Impactul crizelor financiare asupra migrației economice internaționale

Cum sunt afectați migranții de crizele financiare și cum se modifică comportamentul lor și, în special, remitențele expediate către țările de origine – sunt primele întrebări care suscită cele mai mari discuții atât în rândurile cercetătorilor consacrați domeniului, cât și în rîndurile guvernanților țărilor afectate și încadrate în fluxurile migrației forței de muncă.

Ca ex., se așteaptă că recenta criză financiară mondială va duce la o recesiune în economia mondială. Profunzimea și amploarea crizei este dificil de prevăzut, iar impactul crizei poate varia în funcție de țară, regiune geografică, nivelul ocupării forței de muncă, structura pe ramuri a economiei naționale și mulți alți factori.

În timpul scăderii activităților economice, lucrătorii migranți sunt, adesea, primii care riscă să-și piardă locurile de muncă și, în timp, unii pot alege să se întoarcă acasă.

În același timp, politicile de expulzare și extrădare a muncitorilor migranți nu reprezintă, nici pe departe, soluții perfecte și ar putea avea consecințe dezastruoase asupra potențialului de dezvoltare al țărilor (atât de origine, cât și de destinație), având în vedere amploarea remitențelor și nivelul, deja, ridicat al șomajului în țările în curs de dezvoltare.

În contextul crizelor financiare mondiale, fenomenul migraționist poate suferi diverse modificări, iar scenariul viitor, probabil, va fi caracterizat, printre altele, de următoarele evenimente:

reducerea posibilităților de muncă și chiar pierderea locurilor de muncă, în special în construcții, industria prelucrătoare, finanțe, servicii, retail și turism, afectând astfel migranții angajați în aceste sectoare;

impactul diferit asupra lucrătorilor-migranți de sex masculin și feminin. Se observă că criza a afectat, în proporții mai mari, sectoarele economiei în care, cu preponderență, muncesc lucrători migranți de sex masculin (ex., în construcții);

reducerea salariilor și înrăutățirea condițiilor de muncă ale migranților, ca urmare a deciziei angajatorilor de a face economii;

reducerea asistenței sociale primite de către migranți, ca rezultat al reducerii cheltuielilor publice, ceea ce determină impactul negativ asupra calității vieții și sănătății migranților;

declinul remiterilor va conduce la creșterea ratei sărăciei și la accentuarea decalajelor de dezvoltare a țărilor de origine;

opoziția publicului (a populației din țările de destinație) față de imigranți, percepuți ca ocupanți ai locurilor de muncă destinate lucrătorilor locali, în special, în sectoarele cu calificare scăzută a pieței muncii;

reducerea fluxurilor migrației forței de muncă datorită faptului că o mare parte dintre potențialii migranți vor decide să rămână acasă în timpul crizei;

presiuni în creștere asupra revenirii din străinătate;

selectivitate sporită a migranților;

creșterea ponderii migrației circulare;

creșterea migrației ilegale și consolidarea pieței muncii neformale, care este încurajată într-o oarecare măsură și de faptul că, în străinătate, migranții-șomeri vor accepta să activeze nelegal din diverse motive: fie la munci ocazionale, fie deoarece vor putea încasa salarii brute și nu vor trebui să plătească taxe care să le diminueze veniturile, fie întrucât angajatorii vor plăti remunerări scăzute;

creșterea riscurilor de discriminare și a xenofobiei față de imigranți;

creșterea (posibilă) traficului de ființe umane și nu în ultimul rând;

izbucnirea unor noi fluxuri migratorii din țările afectate de criză într-o măsură mai profundă.

Apelurile țărilor de destinație privind reducerea imigrației economice au tendința de a se baza pe percepția falsă că „imigranții ocupă locuri de muncă”, sau că „imigranții sunt în competiție pentru prestațiile de bunăstare”, când, de fapt, majoritatea migranților creează activitate economică și locuri de muncă.

Unele țări de destinație ale migranților au adoptat măsuri de răspuns la turbulențele provocate de criză, care, însă, nu totdeauna se soldează pozitiv. Printre acestea menționăm:

– promovarea unor politici de reîntoarcere a migranților fără loc de muncă în țările de origine. În acest caz, migranții ar putea să se confrunte cu condiții economice inferioare (ex., rata ridicată a șomajului și a sărăciei), iar migrația de revenire pe termen scurt ar putea afecta și mai mult stabilitatea economică și socială a statului de origine a migranților. Astfel de returnări sunt mai puțin probabile în unele țări (de ex., unele țări europene), în cazul în care migranții (și familiile acestora) beneficiază de drepturi de ședere legală și sunt benefeciari ai sistemelor de asistență socială.

– adoptarea unor politici mai restrictive de imigrare, pentru a proteja piața locală a muncii ca răspuns la cererea în creștere pentru locuri de muncă din partea muncitorilor străini. De exemplu, o reducere a numărului de migranți admiși pentru ocuparea locurilor de muncă a fost, deja, anunțată în unele țări (Italia, U. K.) sau este în discuție în altele (de ex., Australia). În Spania, guvernul a introdus stimulente financiare pentru a încuraja imigranții șomeri să se întoarcă acasă.

Dimpotrivă, putem identifica și anumite efecte favorabile ale crizei financiare asupra migrației economice:

Cererea de muncitori imigranți, în unele țări de destinație, rămâne stabilă în anumite sectoare ale ocupării forței de muncă, în special, în cazul în care există o cerere structurală pentru migranți, cum ar fi asistența medicală sau agricultura.

Volumul remitențelor îndreptate către țările de origine, profund afectate de criză, poate crește, de fapt, paralel cu investițiile și comerțul exterior, așa cum migranții și diaspora vor încerca să reducă impactul dăunător al crizei asupra țării de origine.

Cererea de lucrători imigranți are cauze, în principal, demografice asociate cu scăderea și îmbătrânirea populației în țările industrializate, în comparație cu populația în creștere în țările în curs de dezvoltare, precum și de faptul că, în multe țări, lucrătorii locali ezită să ocupe anumite locuri de muncă, fie din lipsa competențelor necesare, fie din lipsă de interes față de cererea de muncă semicalificată sau pentru anumite calificări.

Analiza unor crize anterioare, atât globale, cât și regionale (ex., criza petrolului de la începutul anilor 1970 și criza financiară din Asia din anii 1998) denotă faptul că migrația va continua (iar migrația nelegală chiar ar putea crește) din cauza creșterii cererii structurale continue pentru forță de muncă în anumite sectoare ale economiei, paralel cu creșterea șomajului.

Criza financiară din Asia a demonstrat, de asemenea, că menținerea piețelor deschise pentru accesul migranților prezintă importanță în stimularea accelerării redresării economice.

Datele istorice demonstrează că fluxurile migrației de returnare corespund mai mult cu dezvolarea economică din țara de origine și condițiile de liberă circulație, decât cu condițiile economice din țările de destinație ale imigranților [218]. De ex., în Grecia, Irlanda, Portugalia și Spania, migrația de retur corespundea mai mult cu evoluțiile economice, sociale și politice din aceste țări, decât cu situația de pe piața muncii din țările de destinație. În aceste țări, migrația de retur reprezenta fluxul dominant (comparativ cu migrația de ieșire), în perioada în care statul se afla în perioada de tranziție de la economia emergentă spre economia dezvoltată [72].

Migranții economici se adaptează mai rapid la „frământările” de pe piața muncii prin schimbarea locului de muncă și chiar a funcției, comparativ cu nativii [134]. Un studiu recent efectuat în SUA [173] relevă că 28 la sută dintre nerezidenți și-au schimbat reședința din motive legate de muncă , față de 19 la sută dintre nativi și 20 la sută dintre cetățenii naturalizați.

Fluxurile de capital tind să crească pe parcursul fazei de relansare a ciclurilor economice și să înregistreze declin în vremuri grele, în timp ce remitențele au tendința de a fi contra-ciclice în raport cu ciclurile economice din țările beneficiare.

Mai multe studii au demonstrat că fluxurile de remitențe sunt, relativ, rezistente la crizele financiare, comparativ cu alte categorii de fluxuri financiare. Aceste afirmații par să fie valabile și în cazul crizei financiare actuale. Astfel, se așteapta ca, în 2009, fluxurile de remitențe la nivel global să scadă cu 0,9 la sută sau, în cel mai rău caz, cu nu mai mult de șase la sută [149]. Creșterea economiei globale se va diminua cu mult mai mult.

În timp ce investițiile străine directe, investițiile de portofoliu și alte fluxuri de capital către țările în curs de dezvoltare cresc și scad ciclic, remitențele au demonstrat stabilitate remarcabilă pe o lungă perioadă de timp și chiar au crescut ca răspuns la crizele economice. De exemplu, transferurile către țările în curs de dezvoltare au continuat să crească, în mod constant, între anii 1998-2001, atunci când fluxurile de capital privat au scăzut sub impactul crizei financiare asiatice. Chiar și componenta cea mai stabilă a fluxurilor monetare – ISD și fluxurile de asistență oficială au scăzut între anii 2000-2001, iar remitențele au continuat să crească [148].

Diferența în stabilitatea fluxurilor de remitențe este izbitoare. Atunci când se analizează principalele țări-beneficiare de remitențe, în 107 din 135 de țări stabilitatea remitențelor a fost mai mare decât cea a fluxurilor de capital privat; în 70 de țări – în comparație cu fluxurile de asistență oficială, în timp ce în 62 de țări – stabilitatea remitențelor a fost mai mare, comparativ cu toate fluxurile de capital [38].

Fluxurile de remitențe, din punct de vedere istoric, au fost rezistente și la dezechilibrele economice din țările de destinație ale migranților [160].

Migranții pot fi, de asemenea, mai reticenți în a trimite bani prin canale oficiale din cauza lipsei de încredere în sistemele neformale. Totodată, remitențele reprezintă una dintre sursele de venituri ale țărilor în curs de dezvoltare mai puțin volatile față de cursul valutar.

Există mai multe motive, care explică capacitatea de recuperare a fluxurilor de remitențe în timpul scăderii activităților economice în țările de destinație ale migranților, respectiv în țările-sursă a remitențelor:

Fluxurile de remitențe trimise de migranți sunt acumulate de-a lungul anilor și nu doar în perioadele curente. Acest fapt face ca remitențele să fie persistente în timp. În acest caz, sunt afectați, într-o măsură sporită, migranții noi. În cazul în care vor fi stopate fluxurile de migranți noi, trendul de creștere a remitențelor va înceta abia după un deceniu.

Atât timp cât fluxurile de migrație persistă, fluxurile de remitențe vor continua să crească.

Transferurile de bani către țara de origine constituie o mică parte din veniturile migranților, astfel migranții vor continua să trimită remitențe și atunci când veniturile familiei lor din țara de origine vor fi afectate de unele șocuri.

Din cauza creșterii sentimentelor anti-imigrație și controalelor mai riguroase la frontieră, în special în S.U.A. și Europa, perioada de migrație este în creștere. Aceste motive, de asemenea, susțin continuitatea fluxurilor de remitențe.

În cazul în care migranții se întorc definitiv este probabil ca aceștia să aducă înapoi economiile acumulate pe parcursul întregii perioade aflate în străinătate, respectiv fluxurile de remitențe vor crește. Acest fapt a fost înregistrat în India, în timpul războiului din Golf, din 1990-91, care a forțat un număr mare de lucrători indieni din Golf să se întoarcă acasă [147]. De asemenea, refugiul migranților spre condiții de siguranță, sau migrația temporară, pot declanșa utilizarea remitențelor în scopuri de investiții.

sau întoarcerea acasă în timpul recesiunii economice.

Țările dezvoltate, respectiv țările-sursă de remitențe, ca răspuns la criza financiară, pot adopta măsuri sporite de stimulare fiscală, care pot avea efect pozitiv asupra imigranților economici. Creșterea cheltuielilor publice direcționate către proiectele de infrastructură publică, va conduce la creșterea cererii pentru lucrători, atât indigeni și de migranți. Și, în acest caz, migranții vor avea posibilitate să trimită remitențe mai multe pentru familiile lor.

viii) Remitențele contribuie la acumularea de capital uman, investiții, dezvoltarea întreprinderilor, reducerea muncii copiilor, și sporirea capacității gospodăriilor de a înfrunta șocuri naturale, cum ar fi seceta, cicloanele [219].

Reziliența în contextul cercetării impactului crizei financiare. Cercetarea consacrată impactului recentei crize financiare asupra fenomenului migraționist evidențiază o caracteristică particulară a remitențelor: stabilitate sporită, rezistență la impactul crizelor și capacitate sporită de recuperare. În acest context, ne referim și la remarca guvernatorului Băncii Centrale din Liban, care face referință la o nouă caracteristică a piețelor în timpul crizelor, numită reziliență, precizând că remitențele contribuie direct și pozitiv la reziliența unei economii . Aceste constatări au servit drept motivații pentru precizarea conceptului și analiza contribuției migrației economice internaționale la sporirea capacității de reziliență financiară a economiei.

Conceptul de reziliență a prefigurat o atenție considerabilă în modelarea sistemelor economico-ecologice în ultimul deceniu, deși conceptul nu a fost aplicat, în mare măsură, la studiile piețelor financiare [3].

Reziliența se bazează pe ipoteza că diverse stări ale unui sistem implică echilibre diferite. Se consideră că, dacă un sistem economic este rezilient, atunci ar trebui să fie capabil de a răspunde noilor provocări prin schimbări calitative bruște. Cu alte cuvinte, în cazul în care o economie este rezilientă, atunci șansa de a se schimba de la starea sa actuală către alte stări este mai mare. În contextul sistemelor economice și financiare, capacitatea de adaptare poate fi interpretată ca o măsură a capacității unui sistem de a rămâne stabil.

Conceptul de reziliență nu poate fi analizat în afara relației sale cauzale cu stabilitatea financiară, ceea ce necesită precizări în acest sens.

Stabilitatea financiară reprezintă o noțiune largă ce are în vedere diferite aspecte ale sistemului financiar – infrastructura, instituțiile și piețele. Conceptul de stabilitate financiară nu beneficiază de încă o definiție consacrată și nici de un model sau cadru analitic de evaluare.

Sub aspect generalizat, stabilitatea financiară descrie, în linii mari, starea de echilibru în care sistemul financiar își îndeplinește eficient funcțiile sale economice-cheie, cum ar fi capacitatea de alocare eficientă a resurselor economice (atât spațial, cât mai ales intertemporal), să evalueze, să măsoare, să aloce și să administreze riscurile financiare [125].

În multe cazuri, stabilitatea financiară se definește ca o absență de instabilitate [56], adică o situație în care performanța economică este potențial afectată de fluctuațiile prețului la activele financiare sau de incapacitatea instituțiilor financiare de a-și îndeplini obligațiile contractuale. Stabilitatea financiară este observabilă în situațiile în care nu se manifestă nicio criză sistemică [53].

Economistul A. Crockett menționează că, pentru a asigura stabilitatea financiară, este necesar ca: (i) instituțiile de bază ale unui sistem financiar să fie stabile, să se bucure de credibilitate, să-și poată onora obligațiunile contractuale fără asistența altor organisme, (ii) piețele de bază să fie stabile și participanții acestora să-și poată desfășura tranzacțiile în condiții de confidențialitate, la prețuri stabile, ce nu variază substanțial pe termen scurt [53].

Pentru atingerea stabilității sectorului financiar, savantul C. Meyer propune estimarea a trei „C”: Cauze (Causes), Consecințe (Consequences), Cure (Cure) ale instabilității financiare [123]. Totodată, C. Mayer este de părere că este cu mult mai ușoară profilaxia instabilității decât tratarea consecințelor și, astfel, guvernele și băncile centrale urmează să acționeze în mod corespunzător, în primul rând, pentru prevenirea apariției crizelor financiare.

În contrast cu stabilitatea prețurilor, ca exemplu, nu există încă nicio unitate de măsură pentru stabilitatea financiară. Acest fapt reflectă caracterul complex al stabilității financiare, care se referă atât la stabilitatea, cât și la reziliența instituțiilor financiare și, totodată, la buna funcționare a piețelor financiare și a sistemelor de decontare.

Măsurile de sporire a stabilității financiare implică adesea raționalizarea alocării eficiente a resurselor financiare, în raport cu capacitatea de a exclude sau absorbi șocurile sistemului financiar. Acest lucru implică un risc, care este dificil să se facă într-un mod pe deplin obiectiv.

Ca exemplu, în sfera politicilor prudențiale, cerințele de solvabilitate mai ridicată vor reduce riscul unei bănci de a nu fi capabilă să absoarbă un șoc advers, dar vor implica, de asemenea, costuri de capital și oportunități de investiții nerealizate. În mod analog, restricțiile de schimb valutar pot reduce sau exclude anumite riscuri conexate cu fluxurile internaționale de capital, dar pot limita, de asemenea, eficiența pieței financiare interne.

Continuitatea logicii prezentate mai sus denotă că politicile care vizează stabilitatea financiară se referă, adesea, la un compromis între reziliența și eficiența sistemului financiar (figura 2.2.).

Figura 2.2. Interdependența dintre reziliența și eficiența sistemului financiar

Sursa: elaborat de autor

În sens larg, reziliența reprezintă capacitatea de recuperare rapidă dintr-un incident sau dezastru. Într-un sens mai îngust, reziliența presupune adaptarea prin schimbări, fie fundamentale, fie treptate, ale modului de existență.

Plasată pe coordonatele științelor reale, reziliența reprezintă capacitatea de a rezista la șoc, fără defecțiuni catastrofale.

Necesitatea evaluării rezilienței este recunoscută implicit în studiile referitoare la stabilitatea sistemelor financiare (chiar dacă nu se operează nemijlocit cu termenul respectiv): un sistem financiar, indiferent de mărimea sau complexitatea sa, este stabil atunci când este capabil să faciliteze performanțele unei economii și să corecteze dezechilibrele ce apar ca urmare a unor șocuri semnificative, atât endogene, cât și ca urmare a oricăror evenimente adverse și neanticipate [77].

Reziliența este mai importantă ca niciodată în lumea de astăzi, declară prof., dr. Al Siebert, în cartea Avantajul rezilienței [220]. Perioada volatilă și haotică, prin care trecem, nu se va sfârși curând. Al Siebert susține că reziliența și rezilient se referă la:

capacitatea de a face față cu brio unor schimbări continue și majore;

capacitatea de a păstra viabilitatea și energia sub presiune constantă;

capacitatea de a depăși adversitățile;

capacitatea de a găsi un nou mod de a activa și de a exista, când cu cel vechi nu este posibil;

capacitatea de a face toate acestea, fără a acționa într-o manieră distructivă sau disfuncțională.

În contextul evoluțiilor actuale, conceptul de reziliență reprezintă un deziderat mai pertinent decât chiar „sustenabilitatea”. Prin urmare, reziliența reprezintă un factor de mediu (variabilă-condiție) a sustenabilității.

Într-un context privitor la dezvoltare, capacitatea de adaptare se referă la capacitatea persoanelor, comunităților sau sistemelor (socio-economice, instituționale și/sau culturale) de a se adapta la perturbările externe, precum schimbările climatice sau dezastrele naturale, dar și altor forme de perturbări, precum fluctuațiile economice și politice.

Pentru evidențierea laturii profunde a rezilienței, vom aplica o viziune din perspectiva gestiunii riscurilor. În contextul dat, „reziliența” ar putea fi considerată drept capacitatea de a „absorbi” perturbările, de a se schimba, iar apoi de a se reorganiza, menținând, totodată, aceeași identitate sau utilizare, având în vedere, de asemenea, capacitatea de a învăța din perturbare.

Sensul mai profund al conceptului de reziliență îl distingem, dacă problemele sunt abordate din viziunea teoriei sistemelor. Conform teoriei sistemelor, este necesară abordarea, în ansamblu, a mai multor noțiuni asociative, precum senzivitatea, reziliența, fragilitatea și vulnerabilitatea sistemului [133].

Figura 2.3. Integrarea rezilienței în sistemul noțiunilor asociative stabilității

Sursa: elaborat de autor după Nelson, W. R., Perli, R. (2005)

În acest sens:

senzivitatea exprimă măsura modificării unui sistem sau a unui component al acestuia în urma acțiunii unui factor de stres,

reziliența reprezintă capacitatea sistemului de a-și menține integritatea în condiții de perturbații și de a-și reveni prin asimilarea schimbărilor induse de perturbațiile respective,

fragilitatea este rezultatul corelării senzivității cu reziliența,

iar vulnerabilitatea reprezintă răspunsul global al sistemului la perturbațiile induse de fenomenele extreme, răspuns care depinde de senzivitatea, reziliența și fragilitatea sistemului respectiv. Vulnerabilitatea se poate exprima sub formă cantitativă, făcând apel la gradele de vulnerabilitate. Vulnerabilitatea este condiționată atât de factori naturali (caracteristicile mediului natural, intensitatea, durata și frecvența fenomenelor extreme), cât și de factori antropici (gestiunea riscurilor, nivelul de dezvoltare tehnologică, relațiile economice, sociale și politice etc.).

După Fondul Monetar Internațional [198], reziliența este viteza cu care fluctuațiile de preț, care decurg din tranzacții, sunt disipate sau viteza cu care dezechilibrele pe o piață – în cerere sau ofertă – sunt inversate cu noi comenzi. Reziliența este capacitatea sistemelor complexe de a supraviețui, a se adapta, a evolua și a se dezvolta în condițiile schimbărilor turbulente [60].

În contextul sistemelor financiare, considerăm că reziliența ar putea fi interpretată drept capacitatea unui sistem financiar de a rămâne integru, funcționabil și durabil, în urma unui sau mai multe șocuri, cu condiția asimilării perturbărilor și adaptării la noile condiții.

Sistemele reziliente se adaptează și se dezvoltă mai bine decât altele în condiții de schimbări permanente. Ele se adaptează rapid la noile realități, funcționează bine sub presiuni constante, fac față cu brio la situațiile de criză.

Se disting două tipuri de reziliență: – reziliență inerentă, care reprezintă capacitatea de a rămâne sustenabil în condiții normale, în urma unor perturbări mici, ca ex., de a substitui alte resurse pentru cele reduse de un șoc extern, sau capacitatea piețelor de a realoca resursele ca răspuns la semnalele privind prețul etc.; – reziliență adaptivă – capacitatea de a rămâne sustenabil în situații de criză, datorită ingeniozității sau efortului suplimentar, de ex., posibilitățile de substituție și chiar creștere a afacerii prin implementarea de operațiuni noi, sau consolidarea pieței prin furnizarea de informații pentru a intermedia relațiile dintre furnizorii fără clienți și consumatorii fără furnizori.

Reziliența este o însușire critică pentru un sistem în condițiile de perturbări. Un sistem rezilient generează opțiuni strategice, precum și reconstruiește potențialul său mai repede decât rivalii. Prin urmare, sistemele reziliente dețin avantaj competitiv.

Tehnici de măsurare a rezilienței financiare. Deși conceptul de reziliență este plauzibil, problema măsurării rezilienței rămâne deschisă în cercetările actuale. O dificultate majoră rezidă în faptul că nu există un set de variabile adecvate de măsurare a rezilienței.

Având în vedere dificultatea de a prezice o criză, dezvoltarea unui model care să poată evalua nivelul de reziliență al unei economii este și mai dificilă. Cadrul general de analiză se bazează pe premisa că economiile și piețele financiare se vor comporta diferit în fața unei iminențe de criză financiare (monetare, bancare ș.a.), și că un astfel de comportament anormal trebuie să fie cuprins într-un model sistemic care să perceapă recurența (revenirea).

Este posibil să se anticipeze o criză financiară (utilizând sisteme de alertă timpurie – EWS) sau să se simuleze o asemenea situație și să se folosească o variabilă de răspuns în contextul modelului unui sistem supravegheat de învățare. Însă, pentru măsurarea rezistenței, este nevoie de un model într-o situație de învățare nesupravegheată [89].

Măsurarea rezilienței financiare nu include anticiparea crizelor financiare, ci, mai degrabă, evaluează starea actuală de sănătate a unei economii și capacitatea acesteia de a rezista la șocurile financiare.

Gary Hamel și Liisa Valikangas au argumentat câteva ipoteze absolut noi în domeniul cercetării rezilienței la nivelul unei instituții, dintre care: – într-o epocă turbulentă, singurul avantaj competitiv al unei instituții rămâne capacitatea superioară de reinventare a modelului de afaceri, înainte ca circumstanțele în vigoare să-l ofere; – siguranța instituțiilor se clătină atunci când investesc prea mult în “ceea ce este” și prea puțin în “ceea ce ar putea fi”; – nivelul rezilienței scade odată cu creșterea dimensiunii instituției; – reziliența “ideală” ar însemna capacitatea unei instituții de a se reînnoi înaintea declanșării perturbațiilor [88].

Considerăm că ipotezele prezentate se extind și asupra sistemelor financiare.

După John Wreathall, managementul rezilienței a fost descris ca „gestionarea riscurilor, dincolo de evaluarea lor” [181].

Dacă reziliența se află în corelare puternică cu stabilitatea financiară, este logic să fie utilizați indicatorii de măsurare a stabilității, neglijând criteriile eficienței economice.

Măsurarea rezilienței se poate efectua sprijinindu-ne pe setul de indicatori de bază ai Stabilității Financiare adoptați de Fondul Monetar Internațional [180].

Cadrul conceptual de bază pentru măsurarea rezilienței sistemului financiar va implica evaluarea rezilienței în șase sectoare (comparativ cu cinci sectoare în cazul stabilității financiare):

sectorul real;

sectorul public;

sectorul corporativ;

sectorul gospodăriilor casnice;

sectorul financiar (bancar și nebancar);

sectorul extern.

Estimarea rezilienței, în fiecare din aceste sectoare, se efectuează pe baza unui set de indicatori, selectați și adaptați după Indicatorii de Bază ai Stabilității Financiare adoptați de Fondul Monetar Internațional, la care se adăugă alți indicatori specifici sectoarelor. Pentru anticiparea capacității de reziliență în viitor, precizăm un prag critic pentru fiecare indicator, după cum se prezintă în anexa 5 [21].

Menționăm că, până la etapa actuală, literatura economică se concentrează mai mult asupra premiselor macroeconomice ale stabilității financiare și, într-o măsură mai mică, asupra premiselor financiare.

Dacă este să ne referim la analiza comparativă a fluxurilor financiare din perspectiva gradului de reziliență, considerăm potrivită determinarea vitezei de reluare a creșterii sau timpul de revenire sau atingere a unui anumit nivel al unui indicator după scăderea acestuia în urma unui șoc. Aplicarea acestor enunțuri la analiza fluxurilor financiare demonstrează o capacitate de reziliență sporită a fluxurilor financiare și sectoarelor influențate de fenomenul migrației externe a forței de muncă din R. Moldova (anexa 6).

Migrația economică contribuie la sporirea rezilienței sistemului financiar, prin impactul nemijlocit asupra sporirii rezilienței gospodăriilor casnice, a rezilienței sistemului bugetar, a rezilienței balanței de plăți și, într-o anumită măsură, asupra cursului valutar și pieței valutare.

După cum sistemul financiar include drept componente interdependente toate cele cinci sectoare enumerate, procesul de existență în sine a sistemului financiar și fluxurilor intersistemice, determină capacitatea de reziliență a unei componente să se difuzeze asupra întregului sistem financiar.

2.5. Concluzii la capitolul 2

Concluziile ce rezultă din parcurgerea capitolului al doilea al lucrării se referă la evidențierea momentelor importante, ce țin de cauzele, esența și consecințele fenomenului complex al migrației economice. În baza studiului efectuat, putem conchide că:

Identificarea și generalizarea cauzelor migrației pentru muncă denotă existența, în realitate, a unui mix de determinante ale migrației. Mixul respectiv de determinante ale migrației forței de muncă este alimentat de existența unor diferențe caracteristice ale mediului economic și social al țărilor de origine și țărilor de destinație a migranților. Ansamblul acestor diferențe caracteristice mediului economic și social al țărilor determină factori de impuls al migrației economice. În acest context, am considerat necesară implementarea unui nou indicator, caracteristic imaginii integrale a unei țări – climatul migrațional. Conceptul de climat migrațional pentru muncă interpretează totalitatea factorilor economici, financiari, politici, socio-culturali, juridico-organizatori și geografici, caracteristici, într-un anumit moment, unui stat/regiuni, care fie atrag (pull factor), fie generează/resping (push factor) potențiali migranți. Ca „barometru” caracteristic direcțiilor migratorii servește alinierea țărilor lumii într-un rating după un index al climatului migrațional, care, fiind favorabil recrutării forței de muncă din exterior, definește un climat imigrațional sau nefavorabil calificat în climat emigrațional.

Fenomenul migrației forței de muncă generează o multitudine de efecte de ordin economic, demografic, social și politic, care, pe de o parte, contribuie pozitiv la creșterea și dezvoltarea economică, iar, pe de altă parte, frânează acest proces.

Fenomenul prezintă, deopotrivă, avantaje și dezavantaje pentru toți cei implicați în acest fenomen: începând de la înșiși migranții și membrii familiilor lor, localitățile de baștină și de destinație a migranților, ramurile economiei în care au activat și activează în timpul migrației, populația rămasă în țara de origine și populația din țara de destinație, economiile țărilor de origine și economiile țărilor de destinație, propagându-se în economia mondială.

Analiza lucrărilor consacrate acestui domeniu sugerează că, de regulă, țările importatoare de forță de muncă câștigă mai mult de pe urma fenomenului migrației externe a forței de muncă decât țările exportatoare.

Fluxurile de migranți economici și volumul remitențelor manifestă tendință permanentă de creștere, iar recenta criză financiară a afectat fluxurile de remitențe, într-o măsură mai mică, comparativ cu alte fluxuri economice și financiare. Capacitatea de menținere și dezvoltare, în condiții perturbatoare, se analizează în literatura de specialitate, în contextul noțiunii de reziliență. Dezvoltarea conceptului de reziliență financiară a evidențiat faptul că migrația economică contribuie la sporirea rezilienței sistemului financiar, prin impactul nemijlocit asupra sporirii rezilienței gospodăriilor casnice, a rezilienței sistemului bugetar, a rezilienței balanței de plăți și, într-o anumită măsură, asupra cursului valutar și pieței valutare.

Reziliența fluxurilor de remitențe se explică prin două motive: (1) migranții economici se adaptează mai rapid la fluctuațiile de pe piața muncii prin schimbarea locului de muncă și chiar a funcției, comparativ cu nativii, și (2) emigranții economici activează în țări dezvoltate cu sisteme economice caracterizate de un grad de reziliență sporit, comparativ cu economiile țărilor de origine ale migranților, respectiv sursele de venituri din muncă prezintă stabilitate sporită.

Bazându-ne pe raționamentul economic, afirmăm că migrația și remitențele se vor număra printre principalii factori care vor susține relansarea creșterii economice în țara noastră, după recenta criză financiară.

3. INCIDENȚE FINANCIARE ALE REMITENȚELOR

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

3.1. Fundamentarea conceptuală a efectelor financiare ale remitențelor

Cercetarea fenomenului migrației externe a forței de muncă, prin prisma contribuției asupra dezvoltării economiilor țărilor implicate în procesul migrator, expusă în capitolul anterior, scoate în evidență generarea, de către acesta, de diverse efecte economico-sociale. O mare parte dintre efectele economice se cuantifică în efecte financiare.

Literatura de specialitate, din domeniul financiar, nu invocă semnificație terminologică clară pentru termenul de efect financiar, respectiv efecte financiare, ci denotă utilizarea acestora, până în prezent, doar în calitate de sintagme sau expresii de context.

Periodicitatea utilizării acestor sintagme în diverse lucrări, atât din domeniul științific, cât și presă, și cu atât mai mult tema anunțată a cercetării actuale, a servit drept imbold pentru elucidarea însușirilor esențiale și generale, precum și conținutul și sfera sintagmei „efect financiar”.

Scopul acestor acțiuni îl reprezintă atribuirea efectului financiar la unul dintre elementele sistemului categorial al cunoașterii economice, așa cum temeiurile cunoașterii economice își găsesc expresia în legile și sistemul categorial, pe care le susțin și cu care operează, și au stat sau stau la baza diferitelor orientări metodologice, ce s-au confruntat și se confruntă în cunoașterea adevărului.

Menționăm că obiectul prezentei cercetări nu se referă la noțiunile de efecte financiare ca denumire generică dată unor titluri de credit (cambii, bilete la ordin, cecuri) sau efecte publice (titluri de creanță emise de stat sau de către alte instituții publice), ci urmărește cercetarea celui mai amplu conținut al termenului de efect financiar din punct de vedere lingvistic și al relațiilor financiare.

Sistemul categorial cuprinde mai multe elemente, precum: categoria, noțiunea, conceptul.

La o primă etapă a procesului de conceptualizate, este necesară concretizarea semanticii termenilor sintagmei cercetate.

Conform Dicționarul Explicativ al Limbii Române, efectul reprezintă un fenomen, un rezultat, o urmare, o consecință, care rezultă, neapărat, dintr-o anumită cauză, fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta (cauza) [64]. Dicționarul de sinonime atribuie cuvântului efect mai multe sensuri, ca: rezultat, rod, urmare, concluzie, consecință, impresie, influență [63].

Evident, efectul nu poate exista în afara unei relații de cauzalitate, din moment ce efectul reprezintă finalitatea unei cauzalități, originea cauzalității fiind cauza fenomenului.

După dicționarul de termeni financiari-bancari, termenul financiar [64, p.380] este o însușire ce semnifică ceva ce ține de organizarea finanțelor, privitor la finanțe, la circulația banilor, a creditului etc., iar finanțele [64, 381] reprezintă totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat și care sunt necesare pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale, precum și totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi, precum și averea în bani a unei persoane particulare.

Prin prisma conținutului de relații (în context economic, vorbim despre relațiile economice) sistemul financiar se definește ca un ansamblu al relațiilor în formă bănească ce se manifestă între participanții la procesele de constituire, distribuire și utilizare a fondurilor bănești (financiare), în întreaga activitate economică și socială.

În cadrul sistemului de relații financiare, se disting mai multe grupuri de relații ce se derulează între subsistemele financiare, caracterizate prin anumite particularități și cuprinzând categorii financiare specifice (figura 3.1).

Figura 3.1. Relații inter-sistemice în cadrul sistemului financiar

Sursa: elaborat de autor

Pe o primă treaptă a delimitărilor, se diferențiază două mari subsisteme financiare:

– Subsistemul financiar public, considerat ca ansamblul relațiilor financiare prin care se constituie, distribuie și utilizează fondurile financiare publice, având în prim-plan, ca participanți cu rol determinant, autoritățile sau entitățile publice, care administrează în interes colectiv (public) fondurile respective;

– Subsistemul financiar privat, reprezentând ansamblul relațiilor financiare, prin care se constituie, distribuie și utilizează capitalurile și fondurile bănești private, având ca participanți entitățile și persoanele private ce administrează fondurile respective în interesul persoanelor fizice sau juridice private.

Independent de accepțiunile posibile ale conceptului de sistem financiar, acesta reprezintă un ansamblu de elemente sau categorii financiare, caracterizat prin legături organice între componentele sale, care îi imprimă un caracter unitar, de sistem.

Finanțele publice sunt asociate întotdeauna cu statul și unitățile administrativ-teritoriale ale statului și cuprind veniturile, cheltuielile, împrumuturile și datoriile acestora.

Finanțele private sunt asociate întotdeauna cu activitățile financiare ale întreprinderilor economice, ale băncilor și societăților de asigurări private și ale populației, în legătură cu resursele și necesitățile acestora, veniturile, împrumuturile primite sau acordate, creanțele de încasat și obligațiile de plată, asigurările și reasigurările ș.a.

Totodată, noțiunea de finanțe sau relații financiare nu poate fi confundată cu cea de bani sau relații bănești. Banii reprezintă o marfă, iar finanțele sunt relații de constituire, repartizare și utilizare a mijloacelor bănești.

Finanțele publice se aseamănă cu cele private cel puțin sub două aspecte: și unele și altele operează cu categorii financiare de bază: monedă, credit, bani; și unele și altele se confruntă cu probleme de echilibru financiar, de resurse financiare în ultimă instanță.

În contextul logic descris, „efectul financiar” înglobează, în mod cert, totalitatea finalităților diverselor relații de cauzalitate (cauzele atribuindu-se la diverse domenii, nu neapărat financiare), care produc influențe asupra proceselor de constituire, distribuire și utilizare a fondurilor bănești/financiare publice și private la diverse niveluri (micro, mezo, macro, mondo).

Conform teoriei sistemelor, constituirea, distribuirea și utilizarea fondurilor financiare se realizează în diferite stări dinamice ale sistemului financiar, iar efectele financiare reprezentând fenomene, îmbracă diverse forme în funcție de starea dinamică a sistemului în timpul căreia se manifestă.

Bazându-ne pe ipoteza dată, considerăm că efectele financiare ar putea fi grupate în cel puțin două grupe:

efecte financiare cu impact asupra relațiilor de constituire a fondurilor și/sau nemijlocit asupra veniturilor,

efecte financiare cu impact asupra relațiilor de distribuire și utilizare a fondurilor și/sau nemijlocit asupra cheltuielilor.

Din punct de vedere metodologic, această clasificare prezintă și accepțiune științifică, din moment ce veniturile și cheltuielile reprezintă grupe de categorii financiare consacrate.

Veniturile ca grupă de categorie economică reprezintă partea de relații financiare, apărute între subiecții acestor relații în vederea formării fondurilor de mijloace bănești (centralizate și descentralizate) ale acestor subiecți.

Cheltuielile sub aspect de categorie financiară cuprind acea parte a relațiilor financiare ce apar între diverși subiecți ai acestor relații în privința distribuirii și utilizării fondurilor acestora conform destinației.

După părerea unor cercetători ruși [188], o a treia grupă de categorii financiare include fondurile bănești cu destinație specială. Fondurile bănești cu destinație specială reprezintă, în sine, o categorie financiară autonomă, din cauză că au drept caracteristică de bază separarea unei părți de mijloace bănești în cadrul produsului social brut, apar relații financiare aferente destinației speciale și se bucură de autonomie relativă în funcționare. La asemenea fonduri se atribuie fondul statutar, fondurile de asigurări, fondurile de rezervă, bugetul de stat și fondurile extrabugetare (de pensii, de asigurări sociale, de asigurări medicale ș.a.), fondul de uzură, fondul reparațiilor capitale, fondurile de binefacere, fondurile organizațiilor obștești ș.a.

Considerăm că există o mare varietate de efecte financiare, care pot fi diferențiate după diverse criterii, dintre care [15]:

tipul relației financiare afectate,

subiecții relației de cauzalitate,

obiectul relației de cauzalitate,

starea dinamică a sistemului în momentul manifestării efectului financiar,

factorii de cauzalitate,

durata manifestării efectului,

durata acțiunii efectului financiar, ceea ce ar reprezenta perioada de viață a efectului financiar,

impactul asupra obiectului relației de cauzalitate, ce ar reprezenta mărimea absolută a efectului financiar ș.a.

În scopul enumerării tipurilor și formelor de efecte financiare, pornim de la o simplă trecere în revistă a tipologiei categoriilor și conceptelor financiare în funcție de relațiile financiare în cadrul cărora apar, cu care se operează în teoria și practica economică și care au argumentare științifică până în prezent.

Se cunoaște că, în procesul realizării relațiilor financiare derulate între stat și subiecți economici, se operează cu categorii și concepte financiare consacrate, ca: – venituri și cheltuieli, impozite și contribuții, dobânzi, active circulante și active pe termen lung ș.a.

Esența relațiilor financiare derulate între diferiți subiecți economici se redă cu ajutorul mai multor concepte financiare, dintre care: venituri din vânzări, profituri, sancțiuni financiare, stimulente financiare, amortizarea și uzura, fondurile de rezervă ș.a.

Relațiile financiare desfășurate între agenți economici și persoane fizice se exprimă prin conceptele financiare – plăți salariale și dividende, cote de participare, cotizații.

Exprimarea relațiilor financiare din cadrul agentului economic se efectuează utilizând conceptele financiare: încasări din vânzări, profit, rentabilitate, venituri și cheltuieli, sancțiuni financiare, stimulente materiale, amortizarea și uzura, diverse fonduri de mijloace bănești.

Într-o formă generalizată, putem spune că efectele financiare cuprind rezultatele tuturor relațiilor de cauzalitate ale căror finalități au impact sau provoacă orice gen de modificări asupra:

veniturilor și cheltuielilor bugetelor de toate nivelurile,

veniturilor și cheltuielilor subiecților economici,

veniturilor și cheltuielilor societății, respectiv veniturile și cheltuielile cetățenilor,

stării financiare a subiecților economici,

structurii fondurilor bănești,

eficienței bugetare ș.a.

Prin esența sa, efectele financiare se pot materializa în:

efecte fiscale (rate de impozite și taxe, venituri și cheltuieli bugetare, deficit bugetar etc.),

efecte monetare (prețuri, rate de dobândă, curs valutar etc.),

efecte investiționale (volumul investițiilor, rata investițiilor, rentabilitatea investițiilor etc.) ș.a.

Totodată, în raporturile dintre cele două mari componente ale sistemului financiar – fiscal și monetar, se constată și existența unor interrelații și zone de interferență între acestea, urmare a cărora rezultă alte tipuri de efecte financiare.

Concluzionând toate cele expuse mai sus, considerăm că efectul financiar poate fi definit ca finalitatea unei relații de cauzalitate generată de factori de orice natură (naturală, socială, politică, economică, financiară, managerială etc.), care influențează procesele de constituire, distribuire și utilizare a fondurilor bănești (financiare), publice și private la diverse niveluri (micro, mezo, macro, mondo).

Pentru orice știință, una din problemele sale fundamentale este aceea de a stabili modalitățile prin care se realizează legătura dintre universul teoretic-conceptual și realitatea empirică.

În cadrul acestei chestiuni generale, un loc aparte îl ocupă problema operaționalizării conceptelor, înțelegând prin aceasta ansamblul operațiilor prin care însușirile definitorii ale noțiunii pot fi identificate, evaluate sau chiar măsurate.

„Conceptele operaționale” reprezintă acea specie de concepte, care servesc direct în investigația empirică a realității – se construiesc în câmpul operaționalizării conceptelor generale și sunt redate prin dimensiuni, variabile, indicatori și indici.

Prin urmare, întregirea unei conceptualizări presupune descoperirea nu numai a laturilor și legăturilor fenomenului sau procesului analizat cu alte entități și procese, ci neapărat și dimensionarea acestui fenomen sau proces.

Din ipoteza formulată, rezultă că mărimea convențională a efectului financiar ar putea fi determinată ca diferența dintre mărimea absolută a veniturilor/cheltuielilor/fondurilor financiare în condițiile în care nu ar fi acționat cauza efectului financiar analizat și mărimea absolută a veniturilor/cheltuielilor/fondurilor financiare după acțiunea cauzei efectului, deci apariția efectului financiar analizat [15].

Ca ex., măsurarea efectului financiar al unui contract de leasing (obiectul contractului de leasing fiind procurarea, de către un agent economic, a unui activ pe termen lung) se determină ca diferența dintre cheltuielile potențiale necesare pentru procurarea acestui activ prin leasing financiar și cheltuielile necesare pentru procurarea acestui activ prin metode alternative, la care se mai adaugă mărimea fluxurilor generate de acțiunea contractului de leasing.

În procesul de formulare a acestor idei și ipoteze, am considerat logic să ne convingem că, în teoria și practica economică, există puncte de reper pentru acestea și să verificăm dacă ipotezele înaintate nu s-au delimitat total de realitatea economică.

O investigație de ultimă oră dovedește că, în ultimii ani, se pune problema dimensionării efectelor financiare, iar puținele lucrări tematice publicate demonstrează că, în procesul de evaluare a efectelor, se urmărește măsurarea fie a economiilor (de cheltuieli), fie sporirea veniturilor în urma impulsului generat de cauza declanșatoare a efectului financiar analizat. Ca ex., efectul financiar de la fuziunea a două companii din Rusia a fost estimat la 200 mil. dolari [221]. Suma dată include economiile la cheltuieli pentru utilizarea infrastructurii de rețea, economiile la cheltuieli administrative și prognozarea creșterii veniturilor din vânzări.

Alt exemplu servește evaluarea impactului economic al competițiilor sportive EURO 2008 în Austria, care a fost estimat la 641 milioane €. Efectele monetare cuantificabile, asociate cu găzduirea EURO 2008, se bazează pe trei piloni: investiții în infrastructura de facilități sportive (care implică efecte predominant în sectorul de construcții al economiei), cheltuielile generate de vizitatorii acestor evenimente (efectele sunt acumulate predominant în sectorul turistic) și absorbția bugetelor alocate acestor evenimente ce generează efecte în întreaga economie [222].

Pentru evidențierea efectelor financiare ale remitențelor, vom aborda o viziune a impactului acestora asupra contribuției la venitul național.

Efectele directe ale remitențelor, ce reprezintă venituri ale populației, se materializează ca urmare a utilizării acestora de beneficiarii de remitențe pentru cheltuieli diverse (de consum și chiar investiții) în venituri ale diferiților actori economici, ce activează în diverse sectoare ale economiei: industria alimentară, industria textilă, construcții etc. Ne referim aici la veniturile din vânzări, salarii, profituri ale firmelor etc.

În al doilea rând, avem în vedere efecte indirecte, care vizează impactul creșterii cheltuielilor de consum asupra ramurilor producătoare de materii prime, la care firmele producătoare de bunuri și servicii de consum (acordate beneficiarilor de remitențe) apelează, în mod inevitabil, pentru a-și susține oferta la parametri competitivi.

În al treilea rând, pot fi urmărite și efecte induse asupra întregii economii naționale, deoarece atât veniturile celor ce lucrează nemijlocit în ramurile producătoare de bunuri de larg consum, cât și cele ce revin sectorului producător de materii prime, pentru acestea sunt reinvestite în vederea procurării altor mărfuri și servicii de care au nevoie. Totalitatea acestor efecte se realizează în cadrul procesului de multiplicare a cererii agregate la scară macroeconomică.

Funcțiile remitențelor migranților. Schema încadrării remitențelor în circuitul financiar al unei economii arată că ele pătrund în circuitul financiar, pornind de la familiile migranților, care cheltuie aceste „fonduri” cu scop de consum sau de investiții (anexa 6).

Pornind de la premisa certă că remitențele constituie fluxuri/fonduri monetare private ale migrantului și, în baza relațiilor de proprietate civilă, concomitent a gospodăriei lui , considerăm că înțelegerea mai profundă, elucidarea rolului și modalității de încadrare a remitențelor în circuitul financiar este posibilă cu condiția concretizării locului și rolului remitențelor ca sursă financiară de venit a populației, respectiv a migrantului și familiei lui.

În teoria economică, cercetarea menajelor/gospodăriilor casnice este dictată de faptul că acestea sunt proprietarii unuia dintre cei mai importanți factori de producție – factorul muncă. Abordarea rolului gospodăriilor, expusă în manualele de finanțe ale autorilor ruși [184], [190], atestă că acestora le sunt atribuite următoarele roluri:

Apar pe piață ca principalii consumatori ai mărfurilor și serviciilor, produse de firme – iar cota lor în cererea globală în economie este mare;

Asigură aceste firme cu factori de producție,

Economisesc o parte din venitul total, procurând active reale și financiare și contribuind astfel la impulsionarea activității economice.

Aceste trăsături, după părerea noastră, caracterizează pe deplin rolul gospodăriilor în cadrul unei economii închise.

În condițiile actuale, când „economiile închise” cedează în fața proceselor de deschidere și globalizare, considerăm necesară concretizarea atribuțiilor menajelor ca subiect al activității economice. Astfel, eventuala schemă a funcțiilor gospodăriilor în economie o vom extinde și completa cu noi funcții, rezultate din „deschiderea” economiilor, prin prisma evoluției fenomenului migrației externe a forței de muncă (figura 3.2.).

Figura 3.2. Funcțiile gospodăriilor în economiile deschise prin prisma procesului migrației economice

Sursa: elaborat de autor

Furnizând muncă firmelor gospodăriile sunt remunerate cu salarii și prime. Remitențele apar ca formă de remunerare a „muncii exportate”. Deci, remitențele constituie parte a veniturilor familiilor migrantului, de același rang cu salariile, plățile sociale, veniturile antreprenoriale ș. a.

Ele se includ în finanțele interne ale gospodăriilor, în cazul în care servesc drept obiect al relațiilor din cadrul gospodăriei, în vederea formării fondurilor bănești cu destinație diversă:

fonduri pentru consumul curent;

fonduri pentru ridicarea nivelului cheltuielilor financiare;

fonduri destinate investirii ulterioare ș. a.

Pornind de la aceste caracteristici, putem argumenta că remitențele se integrează pe deplin în finanțele populației și corespund categoriei economice „finanțe”.

Remitențele presupun mișcare de resurse monetare/bănești și/sau de echivalent al lor. Plecând de la premisa că relațiile financiare comportă, ca regulă, caracter monetar, putem argumenta că remitențele reprezintă obiect de studiu al finanțelor.

Continuu gospodăriile, în procesul utilizării acestor fonduri, susțin relații financiare cu:

alte gospodării în vederea:

procurării de mărfuri și servicii pentru consumul curent,

formării și utilizării fondurilor financiare comune: investițiilor colective;

firmele, ce activează în diverse sfere a producției materiale și prestare a serviciilor în vederea:

procurării de mărfuri și servicii pentru consumul curent,

procurărilor de bunuri pentru ridicarea nivelului de trai,

procurărilor cu scop de investiții,

băncile comerciale în vederea:

– plasării economiilor în conturile bancare,

– tragerii de credite pentru nevoile de investiții sau de consum, utilizând remitențele ca formă de asigurare.

companiile de asigurări, în vederea formării și utilizării diferitelor fonduri de asigurare;

statul în privința formării și utilizării fondurilor bugetare și extrabugetare,

alți subiecți ai relațiilor financiare pentru diferite alte operațiuni economice, financiare etc.

Întreaga schemă a încadrării remitențelor în circuitul financiar al unei economii naționale cu menționarea rolului în susținerea evoluției economice (creșterii și dezvoltării economice) a unui stat este prezentată în anexa 6. Din figură, se observă că remitențele, reprezentând fluxuri financiare, pornesc din străinătate, pătrund în întreg circuitul resurselor financiare ale țării și „se scurg ” înapoi în străinătate.

„Scurgerea” este prezentată, în cea mai mare parte, sub forma plăților importurilor de către firme din țară, a arieratelor la datoria externă de către stat, iar gospodăriile susțin migranții următori cu o parte din remitențele primite. Impactul financiar pozitiv ar fi mai mare, dacă „scurgerile” din sistemul economiei naționale ar fi mai mici.

Impactul sporit al remitențelor se bazează pe efectul potențial de multiplicare a remitențelor asupra creșterii economice investițiilor, care este, de asemenea, semnificativ [223].

Bazându-ne pe caracteristica fenomenului migrației externe a forței de muncă și datele prezentate, afirmăm cu certitudine că remitențele îndeplinesc anumite funcții financiare (figura 3.3) [25].

Figura 3.3. Funcțiile remitențelor migranților în ipostaza de venituri a populației

Sursa: elaborat de autor

Principala și cea mai importantă funcție a remitențelor este funcția de asigurare a condițiilor minime de existență a gospodăriilor. Această funcție creează condițiile reale de existență a membrilor familiei migrantului.

Sondajele de opinie asupra gospodăriilor casnice din Republica Moldova, cu aplicarea chestionarului tip screening (eșantion 1000 de gospodării casnice), confirmă importanța acestei funcții [48]. Astfel, 44 la sută din persoanele, care au migrat la muncă peste hotare, menționează că factorul determinant al plecării la muncă peste hotare este insuficiența de resurse financiare pentru asigurarea minimumului de existență (alimentație, îmbrăcăminte, servicii comunale ș. a.); alți 21 la sută menționează necesitatea achitării datoriilor, inclusiv atrase pentru acoperirea necesităților de existență.

Altă funcție, nu mai puțin importantă, este funcția de repartiție. Ca și funcția de repartiție a finanțelor publice, funcția de repartiție a remitențelor cuprinde repartiția fondurilor financiare între membrii gospodăriei, asigurând cu resurse materiale continuitatea procesului de reproducere a forței de muncă, ca unul dintre factorii de producere. Funcția respectivă o putem compune din trei faze independente: constituirea fondurilor, distribuirea și utilizarea lor.

Pe seama veniturilor acumulate, gospodăria întreprinde activități de susținere, fie cu caracter general (plata studiilor de educare a copiilor, plata foilor de tratament a unor membri ai gospodăriei, întreținerea locuinței etc.), fie cu caracter punctual (încurajarea unui anumit gen de activitate/ocupație neremunerată sau slab remunerată, susținerea unor membri ai gospodăriei defavorizați etc.).

Și următoarea funcție a remitențelor derivă din funcția de control al gospodăriilor casnice. Așa cum gospodăriile casnice, în economia de piață, sunt subiecți de sine stătători, nivelul de venituri ale gospodăriei depinde direct de nivelul veniturilor membrilor acestei gospodării. Principiile raționalismului economic presupun că, la acumularea veniturilor gospodăriei, trebuie să participe toți membrii acestei gospodării, desigur ținându-se cont de capacitatea de muncă (vârsta aptă de muncă) sau antrenarea în activități neremunerate (îngrijirea copiilor, studii ș.a.)

Având tendința de a menține nivelul de consum atins, gospodăria casnică nu poate să existe fără controlul distribuirii remitențelor în fondurile cu destinație diversă și, de asemenea, asupra utilizării după destinație a acestor fonduri.

Totodată, trebuie să menționăm că sondajele efectuate asupra fenomenului migrației din Republica Moldova atestă că membrii familiilor care au un migrant în afara țării, deseori, nu se angajează la muncă în țară, motivul fiind nivelul comparativ scăzut al salariilor de pe piața locală.

Utilizarea veniturilor și, implicit, efectuarea cheltuielilor presupun: inventarierea nevoilor, cuantificarea lor, ierarhizarea, eșalonarea în timp. În aceste procese, se manifestă funcția de alocare. Eșalonarea în timp este o decizie rezultată din raportul resurse-nevoi, respectiv din faptul că dinamica nevoilor (dar și dimensiunea lor) o devansează întotdeauna pe cea a resurselor (implicit a dimensiunilor lor): practic, nevoile sunt nelimitate și în continuă creștere și diversificare, în timp ce resursele sunt limitate, iar dinamica lor, nu de puține ori, înregistrează stagnare sau scădere.

Funcția de reglementare menține dezvoltarea balansată a gospodăriei casnice ca un tot întreg. Aceasta devine posibilă prin redistribuirea finanțelor gospodăriei.

Funcția de stabilizare are ca obiect utilizarea resurselor financiare ale gospodăriei pentru favorizarea creșterii nivelului de trai al gospodăriei și atenuarea dezechilibrelor economice ce apar în gospodărie. Prin această funcție, se urmărește încasarea ritmică a veniturilor, cheltuirea lor potrivit nevoilor, constrângerea tuturor membrilor de a aduce venituri. În realizarea acestei funcții, sunt avute în vedere mijloace, operațiuni și procedee, precum disciplina financiară, oportunitatea și caracterul economicos al fluxurilor.

Toate aceste funcții sunt interdependente, acționează simultan și se completează reciproc.

Concretizarea acestor atribuții demonstrează că remitențele prezintă caracteristici certe ale resurselor financiare și se încadrează adânc în formarea tuturor fondurilor financiare din economie – a fondurilor publice (bugetul consolidat de stat) și fondurilor private – a firmelor și a menajelor, nemijlocit a gospodăriilor recipiente de remitențe, cât și a altor gospodării, în urma relațiilor de schimb cu gospodăriile receptoare de remitențe (anexa 7).

Specificul remitențelor ca resurse financiare ale gospodăriei migrantului se rezumă la faptul că acest domeniu al relațiilor financiare este, în foarte mică măsură, reglementat de stat. Ca ex., procesul de formare și utilizare a fondurilor centralizate (ca ex., bugetul de stat) se află sub controlul strict al statului; procesul de formare a fondurilor financiare ale întreprinderii, de asemenea, într-o mare măsură, este determinat de stat (de ex., cerințele privind minimumul de capital statutar, sistemul de impozitare, direcții de cheltuieli deductibile ș. a.). În cazul migrantului și gospodăriei lui, deciziile referitoare la necesitatea și modalitatea de formare a fondurilor bănești, mărimea și direcțiile de utilizare a lor, precum și momentul utilizării acestora se adoptă de sine stătător.

Din cele analizate, rezultă că, în condițiile economiei de piață, statul nu dispune de instrumente directe de influență asupra procesului de formare, distribuire, redistribuire și utilizare a fondurilor de remitențe.

3.2. Analiza remitențelor în Republica Moldova

Construirea de indicatori ai analizei remitențelor în ipostaza de flux financiar. Cunoașterea mecanismului de formare și manifestare a fenomenelor și proceselor economico-financiare, precum și a legăturilor cauzale dintre acestea, constituie, în contextul economico-social dat, o necesitate de prim-rang. Realizarea practică a acestor deziderate reclamă analiza, care constituie o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfacerea unui întreg (fenomen sau proces) în părțile sale componente, în elementele sale simple. Cercetarea unui fenomen sau proces, din punct de vedere economic, implică corelativ evidențierea eforturilor dimensionate prin consumul de resurse materiale, umane și financiare, cât și a efectelor circumscrise rezultatelor ca valori sociale utile. Cunoașterea deplină a proceselor sau fenomenelor economico-financiare necesită îmbinarea, într-o unitate, a analizei și sintezei, ca mijloace ale cunoașterii [161].

Analiza fenomenului migraționist trebuie abordată prin metoda abordării sistemice, din cauză că datele statistice, cercetătorii și factorii decizionali recunosc că fenomenul conduce la apariția de disfuncționalități în cadrul sistemelor economice și, totodată, se constată existența unor sisteme economice similare, dar cu performanțe mai bune, ceea ce fundamentează ideea existenței posibilității de perfecționare și ameliorare continuă a performanțelor sistemului printr-o activitate de analiză și proiectare științifică a acestora.

În scopul identificării cauzelor, efectelor, amenințărilor și oportunităților fenomenului migrației economice și implicit a remitențelor, considerăm necesară efectuarea analizei după o serie de indicatori și indici grupați în următoarele grupe [26]:

(i) Indicatorii primari, se obțin în procesul prelucrării primare prin operații de centralizare/agregare etc. a datelor și exprimă. valoarea absolută a remitențelor, ce arată mărimea remitențelor, exprimate în unități monetare într-o anumită perioadă (de obicei, un an):

(3.1.)

unde: R exprimă valoarea remitențelor, exprimate în unități monetare, r – suma rulajelor creditare sau debitoare ale posturilor corespunzătoare din BPE atribuite la categoria de remitențe.

(ii) indicatorii derivați se obțin prin comparări, abstractizări, generalizări și sintetizări, operații aplicate mărimilor absolute sau relative ale indicatorilor primari. Indicatorii derivați au rolul de a pune în evidență aspecte calitative ale migrației și remitențelor.

În funcție de scopul analizei, al direcției în care se efectuează compararea, indicatorii relativi ai remitențelor pot fi de structură; de intensitate; de dinamică; de coordonare și de perspectivă/program.

Indicatorii relativi de structură a remitențelor, numiți ponderi sau greutăți, exprimă raportul părților față de întreg, oferă informații despre structurile cantitativ-calitativ distincte ale remitențelor.

(3.2.)

Indicatorii relativi de coordonare se calculează, comparând prin raportare, valori ale aceleiași variabile înregistrate în două state sau regiuni.

(3.3.)

Relația de calcul al acestei mărimi relative (3.2) arată, de exemplu, de câte ori nivelul remitențelor este mai mare sau mai mic la țara A față de țara B.

Considerăm necesar să includem în această grupă și raportarea dintre valoarea remitențelor și alte variabile macroeconomice, dintre care:

ponderea remiterilor în PIB, exporturi, importuri, deficitul BPE, datoria externă, rezervele internaționale etc.:

(3.4.)

remitențe per capita (volumul remitențelor ce revin unui locuitor):

(3.5.)

remitențe per emigrant (volumul remitențelor ce revin unui migrant):

(3.6.)

ponderea remitențelor în venitul agregat al populației:

(3.7.)

ponderea remitențelor în rulajul total al BPE:

(3.8.)

ponderea remitențelor în rulajul contului curent al BPE:

(3.9.)

Indicatorii dinamicii remitențelor reflectă evoluția remiterilor, într-o perioadă de timp, de ex., de la anul de bază (0) la anul 1 etc. Comparațiile dintre date pot fi efectuate prin diferență sau prin raportare. Indicatorii statistici derivați, care se obțin în urma comparării prin raportare, sunt indicatori relativi.

Indicatorii relativi de dinamică se calculează pentru a caracteriza variația de timp a unui fenomen. Aceștia se mai numesc și indici de dinamică și exprimă, în cazul analizat, de câte ori (sau procentul) se modifică valoarea remitențelor dintr-o perioadă (moment) de timp t față de cea dintr-o perioadă (moment) de referință (de raportare). Prin definiție, mărimile relative de dinamică se calculează luând baza de raportare fixă sau mobilă (înlănțuită sau tranzitivă).

Relațiile de calcul al acestor indici sunt:

cu bază fixă:

(3.10.)

cu bază mobilă sau de lanț:

(3.11.)

unde: Rt indică valoarea remitențelor înregistrată în momentul sau intervalul de timp t din orizontul seriei cronologice 1,T ; T – ultimul termen al seriei cronologice, exprimând în același timp și lungimea seriei analizate; R0 – valoarea remitențelor înregistrată în momentul sau intervalul de timp ales bază de comparație fixă.

indicele corespondenței dintre variația remitențelor și variația P.I.B.:

(3.12.)

indicele corespondenței dintre variația remitențelor și variația masei monetare în circulație (M3):

(3.13.)

indicele corespondenței dintre variația remitențelor și variația depozitelor în sistemul bancar (D):

(3.14.)

indicele corespondenței dintre variația remitențelor și variația impozitelor indirecte încasate în bugetul de stat (imp. indir.):

(3.15.)

elasticitatea remitențelor față de P.I.B.:

(3.16.)

Indicatorii relativi de intensitate, spre deosebire de ceilalți, se exprimă în unități concrete de măsură. De obicei, ei se calculează, comparând prin raportare, valorile unei caracteristici x cu valorile altei caracteristici yi, cele două variabile aflându-se într-o legătură logică de intercondiționare sau dependență. Exemple de astfel de mărimi relative de intensitate pentru analiza remitențelor pot fi: productivitatea muncii migranților (producția în unitatea de timp); rentabilitatea economică a proiectelor finanțate de diasporă ș.a.

Șirul indicatorilor de coordonare și de corespondență poate fi continuat în vederea cuantificării corelării și impactului remitențelor asupra factorilor cu influență asupra evoluției economice, analizei acestora întru găsirea soluțiilor practice în vederea prevenirii și înlăturării factorilor cu acțiune distructivă, și crearea, pe această bază, a condițiilor manifestării neîngrădite a factorilor cu influență pozitivă.

În funcție de scopul cercetării, procesul de rafinare (transformare) a datelor primare se continuă cu operații (adecvate) de determinare a diferitelor sinteze numerice.

Efectul multiplicator al remitențelor se definește ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli din remitențe, care vor fi utilizate în economie.

Pornind de la modelul keynesian al multiplicatorului investițiilor, se indică o formulă de calcul al multiplicatorului remitențelor astfel:

(3.17.)

Unde: m remiteri exprimă multiplicatorul remitențelor, care arată de câte ori se multiplică în economia națională fiecare unitate monetară cheltuită de beneficiarul de remitente; cr – înclinația marginală spre consum a remitențelor, care arată cu cât crește cheltuiala pentru consumul beneficiarilor de remitențe la creșterea cu o unitate monetară a veniturilor din remitențe.

Evidențieri de amploare ale remitențelor internaționale. Cu toate că migranții economici reprezintă un procent nu prea mare al forței de muncă la nivel mondial (cca 3%), fluxurile de remitențe, pe care le generează migranții, au ajuns să se plaseze pe al doilea loc, în ce privește volumul lor după fluxurile financiare de investiții străine directe și au atins nivel dublu, comparativ cu fluxurile de asistență financiară externă (fig. 3.2.1) [4, p. 2]. Din 1980 până în 2003, remitențele oficial înregistrate au crescut de 5 ori [197] și au tendință de creștere de aproximativ 7,7 la sută anual [169].

Figura 3.4. Fluxurile financiare îndreptate spre economiile în dezvoltare, bil. dolari

Sursa: IMF, Balance of Payments Yearbook, various years, and World Bank staff estimates

Datele statistice disponibile [197] arată că fluxurile de remitențe către țările în curs de dezvoltare au atins 328 miliarde dolari în 2008, în creștere cu 15 la sută de la 285 miliarde dolari în 2007 și depășesc, în continuare, fluxurile de investiții și de asistență oficială pentru dezvoltare către țările în curs de dezvoltare [219]. În anul 2009, fluxurile internaționale totale ale remitențelor au constituit 307 miliarde dolari.

Se cere menționat faptul că remitențele reprezintă fluxuri financiare valutare care ajung direct la milioane de gospodării: la aproximativ 10 la sută din populația lumii [223].

Este remarcabil faptul că, contrar impresiei generale privind îndreptarea fluxurilor de remitențe prioritar spre țările în curs de dezvoltare, printre cele mai mari țări recipiente de remitențe din lume, conform situației din 2007, se numără Franța (figurile A.8.1, A.8.2), iar conform indicatorilor medii anuali, pentru perioada 1992-2001, două dintre cinci cele mai mari țări recipiente de remitențe reprezentau țări din „grupul celor cinci” (Franța și Germania).

Trei pătrimi din volumul global al remitențelor se îndreaptă spre țările în dezvoltare. Fluxurile de remitențe sunt mai puțin concentrate decât fluxurile de capitaluri private. În timp ce cota parte a 10 țări din topul primitorilor de investiții străine directe au primit 70 la sută din volumul total al ISD îndreptate spre țările mai puțin dezvoltate în 2001, fracțiunea primilor zece mari destinatari de remitențe constituia 59 la sută din totalul lor [102, p.7].

Efectiv, de la migranții relativ săraci, care muncesc în țările bogate, curg mai mulți bani în țările în dezvoltare decât volumul sumar al ajutoarelor guvernamentale, împrumuturile bancare private, ajutoarele financiare și de consultanță a FMI și BM.

Structurarea geografică regională a destinatarilor remitențelor demonstrează că cele mai mari fluxuri de transferuri bănești de la migranții economici externi se îndreaptă spre America Latină (figura A.9.1.) O altă caracteristică ar fi faptul că una-două țări din regiune primesc mai mult de jumătate din remitențele regiunii (figura A.9.2). De ex., India primește 73% din transferurile îndreptate spre Asia de Sud, partea Mexului din remitețele regiunii Americii Latine constituie 34%, iar Filipinele primesc 43% din remitențele regiunii. În cea mai mare parte, cu excepția Americii Latine, remitențele provin din mai multe țări și regiuni.

Analiza volumului remitențelor la nivel mondial subliniază importanța pe care o pot avea aceste fluxuri financiare în dezvoltarea țărilor în curs de dezvoltare ale lumii. Țările dezvoltate constituie sursele principale ale remitențelor. Statele Unite ale Americii reprezintă cea mai importantă sursă, cu 42 miliarde dolari în fluxurile internaționale de remitențe în 2006. Ele sunt urmate de Arabia Saudită, Elveția și Germania (figurile A.10.1., A.10.2). Este de remarcat faptul că mai multe țări în curs de dezvoltare (India, Malaiezia, Rusia) sunt și țări primitoare de remitențe și, în același timp, și țări-sursă de remitențe.

Factorii volumului și structurii migranților și remitențelor în Republica Moldova Volumul impunător al emigranților cu scop de muncă este factorul determinant al volumului remitențelor și distorsiunilor din economia națională a Republicii Moldova în ultimele două decenii. Migrația externă a forței de muncă este un fenomen care a înregistrat o creștere intensă, în Republica Moldova, după anul 1991, după destrămarea vechiului regim politic sovietic, care ținea sub control strict emigrarea populației. Astfel, la 5 octombrie 2004 (data ultimului recensământ al populației), în Republica Moldova, în totalul populației de 3 383 332 de persoane, au fost incluse 273 mii de persoane, care, la momentul recensământului, lipseau din țară, deci reprezentau emigranți, ceea ce constituie 8,1 % din totalul populației. Din totalul emigranților, 88,7% au plecat peste hotare la muncă sau în căutarea unui loc de muncă. Aceasta înseamnă că emigranții cu scop de muncă constituie 11,2 la sută din totalul populației active a Republicii Moldova. 130 000 de emigranți sau 47,7 la sută lipseau din țară o perioadă mai mare decât un an.

Cota cea mai mare a migranților revine celor mai active categorii de vârstă ale populației. 75,3% de migranți sunt în vârsta între 21 – 40 de ani. Vârsta minimă a migrantului este de 16 ani, vârsta maximă – 63 de ani. Vârsta medie a migranților – 34,5 ani. Bărbații constituie 65,9 la sută din totalul migranților, iar 76% dintre migranți au studii medii sau medii generale. Din totalul emigranților cca 63,7 % intenționează să se reîntoarcă în R. Moldova după ce vor acumula bani.

În 2004, contigentul migrant al Republicii Moldova, format din emigranții la moment peste hotarele țării și migranții aflați la momentul cercetării în țară, dar cu intenții de a pleca din nou, constituiau cca 571 mii de persoane. Iar potențialul de migrare este și mai mare și ar constitui cca 690 mii de persoane, deoarece mai multe familii, care, la momentul cercetării și în ultimii doi ani, nu au avut pe nimeni plecați și-au exprimat intenția de a pleca [48].

Marea majoritate dintre cetățenii moldoveni au migrat ilegal peste hotare folosind vize turistice și doar în jur de 80 000 de cetățeni au plecat într-o țară străină legalizat [99].

În afară de Biroul Național de Statistică, există și alte instituții care prezintă diverse estimări ale numărului de muncitori moldoveni emigrați la muncă peste hotare (anexa 11).

Analizând evoluția numărului de migranți putem face o periodizare convențională a fluxurilor de migranți pentru muncă peste hotare:

I. Până în anul 1989 – rata migrației s-a menținut la nivel scăzut. Acest fapt se datora, în special, regimului politic sovietic, când se permitea migrația cu scop de muncă doar a persoanelor de anumite specializări sub controlul strict al statului.

II. Anii 1989-1994 – destrămarea regimului comunist, însoțit de înrăutățirea situației economice, a determinat o creștere modestă a numărului celor ce au plecat legal din țară. Paralel, a crescut numărul cererilor de emigrare, respinse în marea lor majoritate, și încercările de emigrări, parțial, legale și ilegale, încheiate, în mare parte, cu succes.

III. Începând cu anul 1994 și căpătând amploare după criza din 1998, fluxurile de emigrare au tendință de creștere, acestea fiind determinate de legitățile ce vor fi enunțate în continuare în cadrul teoriilor privind migrația: factorii specifici de împingere/atracție, rețelele sociale, instituțiile formale și neformale ș. a.

Până la declanșarea crizei globale și a impactului acesteia asupra fluxurilor forței de muncă, Rusia și UE dețineau primele poziții în calitate de destinații preferate ale emigranților moldoveni, cu 62 la sută și respectiv 28 la sută din totalul emigranților economici (tabelul 3.1).

Tabelul 3.1

Migranți după țara de destinație, mii persoane

Sursa: Studiul Forței de Muncă, BNS

Aplicarea indicatorilor de analiză a remitențelor pentru cazul Republicii Moldova. În Republica Moldova, volumul remitențelor a înregistrat o creștere continuă începând cu anii 1999, fiind afectate profund de criza financiară mondială actuală. Determinarea fluxurilor nete de remitențe intrate în Republica Moldova include sumarea rulajelor creditare și debitoare a trei posturi din BPE ce sunt atribuite la categoria de remitențe (tabelul 3.2).

În contextul prezentei cercetări, considerăm elocventă măsurarea remitențelor, intrate în Republica Moldova, drept sumă a înregistrărilor creditoare la două articole ale BPE: compensarea pentru muncă și transferurile muncitorilor. Transferurile migranților reprezentând modificări la contul de capital ocazionate de transferul de avere al migrantului, în legătură cu schimbarea locului de domiciliu permanent, considerăm că, în mare măsură, nu comportă caracter financiar și, ca urmare, nu sunt relevante pentru identificarea impactului fluxurilor de remiteri din punct de vedere al prezentei cercetări.

Tabelul 3.2

Fluxurile de remitențe în Republica Moldova(milioane USD)

Sursa: elaborat de autor conform BNM: http://www.bnm.md/md/balance_of_payments.

Notă: * datele pentru 2010 au fost estimate de autor prin metoda extrapolării datelor din 2000- 2009. Indicatorii dinamicii relative a remitențelor, în perioada 1996-2009, demonstrează variația în timp a acestora. Față de perioada de bază (anul 1996), remitențele înregistrează un trend pozitiv, excepție făcând anul 2009, în contextul recentei crize financiare internaționale. Analiza ritmului de creștere cu bază mobilă a remitențelor nu reliefează o tendință continuă de creștere a fluxurilor de remitențe încasate de rezidenții Republicii Moldova (figura 3.5.).

Figura 3.5. Indicatorii relativi de dinamică a remitențelor intrate în Republica Moldova

Sursa: elaborat de autor în baza datelor din tabelul 3.2.2

Analiza grafică a dinamicii remitențelor denotă un trend crescător, tendința de creștere suferind abateri înregistrate în anul 2009 și cauzate de consecințele crizei financiare și economice mondiale actuale (figura 3.6).

Figura 3.6.Trendul influxului de remitențe în Republica Moldova, mil. USD, 1996-2009

Sursa: elaborat de autor în baza datelor: www.bnm.org

Analiza grafică a fluxului de remitențe, în Republica Moldova, în intervalul de timp 1996-2008, demonstrează o tendință mai puternică de creștere, comparativ cu includerea în interval și a perioadei 2008-2009, R2 constituind 1 față de 0,834 în perioada 1996-2009.

Trendul remitențelor încasate de rezidenții Republicii Moldova corelează pozitiv cu trendul fluxurilor de remitențe îndreptate către țările în dezvoltare și cu trendul mondial (tabelul 3.3).

Tabelul 3.3

Trendul fluxurilor de remitențe (%)

Sursa: calculele autorului conform datelor publicate de BNM și BM (date actualizate la 10.04.2010)

Analiza fluxurilor de remitențe din Republica Moldova, din perioada 1995-2009, denotă structura diferită după componente ale fluxurilor de remitențe intrate și ieșite din Republica Moldova (tabelul 3.4).

Tabelul 3.4

Structura pe componente a remitențelor în Republica Moldova,

perioada 1995-2009 (cumulat), %

Sursa: calculat de autor în baza datelor din tabelul 3.2.

Analiza dinamică demonstrează modificarea, în timp, a ponderii anumitor componente, de ex., în creditul posturii „Compensarea pentru muncă”, în anul 2000, au fost înregistrate 69,99% din totalul remitențelor intrate în țară, în anul 2005 – 56,50%, iar în anul 2009 – 46,53%; în timp ce debitul acestei posturi își menține poziția în totalul remitențelor ieșite, de ex., în anul 2000, „Compensarea pentru muncă” a constituit 63,09%, în 2005 – 63,14% și în 2009 – 63,53% din totalul remitențelor încasate.

Situația analizată ar putea fi explicată de modificarea statutului legal al emigranților din R. Moldova în străinătate, așa cum la postura „Compensarea pentru muncă” sunt înregistrate recompensele, salariile și alte beneficii (în bani sau în natură) câștigate de indivizi în economii, altele decât cele ai căror rezidenți sunt și se află acolo mai puțin decât un an, în timp ce „Transferurile efectuate de muncitori” cuprind transferurile curente ale migranților, care sunt angajați în alte economii și care sunt considerați rezidenți a acestora sau se află peste hotarele țării de origine mai mult de un an, iar „Transferurile migranților” sunt înscrieri compensatorii ale fluxurilor nemonetare care apar în urma migrării (schimbarea rezidenței pentru cel puțin un an) indivizilor dintr-o economie în alta. Cadrul legislativ explică, în mare măsură, ponderea sporită a „Transferurilor migranților” în totalul remitențelor ieșite din Republica Moldova și, respectiv, ponderea mică a acestei componente în cadrul remitențelor intrate în țară.

Valoarea indicatorilor de tipul (3.4) și (3.5) este relevant să fie prezentată sub forma unui top al țărilor după volumul remitențelor primite într-o anumită perioadă (tabelul 3.5).

Tabelul 3.5

Topul țărilor după volumul remitențelor primite în 2008

Sursa: calculat de autor în baza datelor de pe www.databank.worldbanc.org

Contribuția enormă a remitențelor migranților la economia Republicii Moldova este evidențiată și de faptul că țara noastră se înscrie în topul internațional, la cel puțin doi indicatori – raportul remitențelor la PIB și la exporturile totale anuale.

Fluxurile de remitențe intrate în Republica Moldova au atins volume comparabile cu indicatori macroeconomici, ca P.I.B., volumul exporturilor, investițiile străine directe și asistența financiară externă (figura 3.7).

Figura 3.7. Dinamica PIB, asistenței financiare externe, remitențelor și ISD în R. Moldova

Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe www.bnm.org

Figura 3.7 evidențiază cert corelația pozitivă puternică dintre PIB și remitențe în perioada 1999-2009 și o corelație pozitivă mai slabă între fluxurile de remitențe și cele de asistență financiară externă și investiții directe.

Analiza statisticii BIS ne permite să concluzionăm că în Republica Moldova s-a înregistrat o corelare mai slabă între remitențe și ISD, și după părerea noastră factorul politic ar fi printre principalii care au frînat atragerea de investiții străine, alături de scăderea ofertei de forță de muncă pe piața locală.

Fluxurile de remitențe încasate de rezidenții Republicii Moldova ating volume comparabile cu fluxurile înregistrate în posturile Contului Curent al BPE (tabelul 3.6.).

În prezent, remitențele de peste hotare reprezintă o cotă-parte importantă în veniturile gospodăriilor din R. Moldova, fiind, de asemenea, sursa principală de active ce urmează a fi acumulate. Abordate din perspectiva fluxurilor de venituri din exterior, remitențele reprezintă o parte considerabilă a veniturilor țării.

Analiza cifrică a evoluției fluxurilor valutare intrate în Republica Moldova pe parcursul 199-2010 denotă prevalarea acestora asupra fluxurilor de transferuri curente și venituri (alte decît cele ce se includ în componența remitențelor) și însumează mărimi comparative cu exporturile, importurile, depășind dublu volumul exporturilor de servicii.

Tabelul 3.6

Dinamica indicatorilor de comparare a influxurilor de remitențe cu alte posturi ale Contului Curent al BPE a Republicii Moldova

Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe http://www.bnm.md/md/balance_of_payments

Notă: * Sumele transferurilor curente și veniturilor nu includ posturile atribuite la remitențe

Menționăm că, în mare măsură, calitatea analizei efectuate depinde de respectarea mai multor principii ale analizei, precum reprezentativitatea rezultatelor determinării indicilor de dinamică cu bază fixă, care este dependentă de măsura multicriterială de asigurare a comparabilității datelor luate în considerare ș.a.

3.3. Efectele financiare ale remitențelor în Republica Moldova

Indiferent prin ce căi migranții trimit bani acasă – formale sau informale, aceste fonduri, afectează dezvoltarea economiile țărilor implicate în procesul migraționist, în special a țărilor de origine ale migranților, în mod direct sau indirect, într-o măsură mai mare sau mai mică, funcție de structura funcțională a economiei.

Scopul cercetării prezente fiind identificarea și evaluarea efectelor financiare ale migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova, considerăm necesară precizarea principiilor abordate în efectuarea analizei.

Impactul economic și financiar al migrației externe a forței de muncă poate fi precizat din două perspective:

a fluxului de migranți cu scop de muncă,

a fluxului de remitențe generat de migranții care muncesc în străinătate.

Fluxurile de remitențe, de asemenea, necesită abordarea din două perspective (figura 3.8).

Figura 3.8. Perspectivele abordate în identificarea și evaluarea efectelor financiare ale migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova

Sursa: elaborat de autor

Impactul migrației asupra performanțelor economiilor donatoare și receptoare de migranți economici expuse în capitolul al doilea al lucrării trebuie să fie precizat și din punct de vedere al perioadei temporale pe parcursul cărora acționează și al calității acestora din punct de vedere al contribuției la atingerea dezideratelor de dezvoltare durabilă.

Figura 3.9. Manifestarea temporală a impactului migrației economice externe asupra sistemul economic al țărilor de origine a migranților economici

Sursa: elaborat de autor

Din perspectivă temporală, impactul remitențelor se manifestă contradictoriu. Ca ex., pe termen scurt, emigrația economică are impact pozitiv asupra pieței muncii – contribuie la reducerea șomajului și populației neocupate, în timp ce, pe termen lung, se manifestă impactul negativ – reducerea cantitativă și calitativă a forței de muncă și a potențialului de muncă.

3.3.1. Analiza impactului influxurilor de remitențe asupra echilibrului Balanței de Plăți Externe a Republicii Moldova și a cursului de schimb al leului moldovenesc

În contextul analizei impactului influxului de remitențe asupra echilibrului BPE, considerăm necesară precizarea câtorva particularități ale acesteia:

BPE reprezintă cel mai important instrument de înregistrare a fluxurilor, care apar în relațiile dintre țări, exigibile într-o anumită perioadă (de obicei, un an). Fiind un tabel de sinteză detaliat pe conturi și subconturi analitice elaborate pe o anumită perioadă, balanța de plăți permite compararea, sub raport cantitativ și calitativ, a schimburilor reale și financiare ale unei țări cu străinătatea. Simpla înregistrare în balanța de plăți a tuturor operațiunilor cu străinătatea furnizează elementele de diagnostic, care permit evaluarea avantajelor și dezavantajelor pe care fiecare națiune le are în schimburile comerciale cu țările terțe, cu creditorii/debitorii sau cu organismele financiare internaționale. În același timp, BPE admite evaluarea gradului de atractivitate a mediului de afaceri intern pentru investitorii rezidenți și nerezidenți (atunci când mediul de afaceri se deteriorează, investitorii își orientează capitalurile către alte piețe mai atractive), precum și evaluarea situației economiei naționale. Momentul în care se manifestă deteriorarea atractivității mediului de afaceri sau lipsa de competitivitate pe plan extern reprezintă apariția unui dezechilibru cronic la nivelul balanței comerciale (exporturi mai mici decât importuri).

Teoretic, dezechilibrele BPE pot fi reduse printr-un pachet de măsuri de natură fiscală sau comercială sau pot fi ajustate prin tehnici specifice ale Băncii Centrale.

În ipostaza internațională relatată, remitențele migranților se înscriu în șirul de măsuri ale politicilor macroeconomice ale statului, practic, „ajutând” statele în dezvoltare afectate grav de refluxurile migrației economice, la echilibrarea BPE. Atât în practică, cât și în teorie, se pune accent pe deficitele BPE, și nu pe excedentele acesteia, deoarece procesul de ajustare determină reducerea rezervelor internaționale ale țării și adoptarea de măsuri corective.

Evoluția deficitului de cont curent al BPE, în Republica Moldova, reflectă o combinație a factorilor structurali și de creștere pe termen lung, a șocurilor externe și a politicilor interne. Concret, deficitul extern al țării noastre a fost determinat de două cauze majore: dezvoltarea insuficientă a capacității de producție a economiei naționale, comparativ cu creșterea cererii interne; majorarea accentuată a cererii determinată de mărirea veniturilor interne cu mult peste creșterea productivității muncii și veniturilor externe – remitențelor. Pentru a înțelege și mai bine locul și rolul migrației în cadrul BPE a unei țări, analizele economice trebuie completate și cu alte elemente care țin de obiectivele majore ale politicii comerciale și chiar cu cele ale politicii externe, în general.

Cel mai important dintre factorii generatori ai dezechilibrului extern îl constituie tipul de creștere economică bazată pe absorbția internă, și nu pe exportul net (figura 3.10).

În Republica Moldova, importurile depășesc 80% din PIB, o mare parte dintre acestea fiind bunuri intermediare (energie electrică, combustibil, gaze, echipament industrial) sau bunuri pentru consum final de importanță vitală (produse alimentare). R. Moldova exportă bunuri prea puține și prea ieftine pentru a-și putea asigura necesarul de valută pentru achitarea importurilor. Nu este, deci, surprinzător faptul că balanța contului curent s-a aflat sub o presiune constantă, evoluând de la -7,6% din PIB în 2005 până la -16,7% în 2008. Recesiunea economică din 2009 a atenuat această presiune (-8,1% din PIB), care, probabil, se va menține pe termen mediu.

Figura 3.10. Ponderea în PIB-ul Republicii Moldova a indicatorilor macroeconomici: remitențe, import, export, ISD, %

Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe http://www.bnm.md/md/balance_of_payments

În Republica Moldova, importurile depășesc 80% din PIB, o mare parte dintre acestea fiind bunuri intermediare (energie electrică, combustibil, gaze, echipament industrial) sau bunuri pentru consum final de importanță vitală (produse alimentare). R. Moldova exportă bunuri prea puține și prea ieftine pentru a-și putea asigura necesarul de valută pentru achitarea importurilor. Nu este, deci, surprinzător faptul că balanța contului curent s-a aflat sub o presiune constantă, evoluând de la -7,6% din PIB în 2005 până la -16,7% în 2008. Recesiunea economică din 2009 a atenuat această presiune (-8,1% din PIB), care, probabil, se va menține pe termen mediu.

Urmărind măsurarea efectului financiar al remitențelor asupra echilibrării balanței de plăți, considerăm relevantă determinarea aportului remitențelor (în valoare absolută) la echilibrarea contului curent și anume la acoperirea decalajului dintre exporturi și importuri de bunuri și servicii, adică a dezechilibrului balanței comerciale.

Interpretarea structurală a situației BPE a Republicii Moldova, în perioada 1999-2009, demonstrează contribuția majoră a remitențelor la acoperirea deficitului balanței comerciale a Balanței de Plăți Externe, de la min. 54% în anul 2000 la 91% în anul 2004 (figura 3.11).

Revenind la problema existenței distorsiunilor în evidența fluxurilor de remitențe, ridicată în cadrul mai multor de cercetări efectuate de către organizațiile financiare internaționale, cu care suntem de acord, se dovedește că există distorsiuni și în statistica BPE a Republicii Moldova.

Fluxurile de remitențe incluse în statistica oficială a BNM, după toate probabili-tățile, sunt subestimate la nivel național, din cauza neincluderii unei părți semnificative de fluxuri intrate prin intermediul canalelor neoficiale sau a operațiunilor care nu sunt raportate adecvat la inițierea operațiunilor de transfer al sumelor și a dificultăților întâlnite în măsurarea acestor fluxuri. În aceste situații, tabloul rezultativ al modelul de estimare a remitențelor, aplicat de BNM, este redat în figura 3.12, care reflectă cota transferurilor prin sistemul bancar în suma remitențelor, determinată conform statisticii BPE, demonstrează includerea în evidența oficială a BNM și a unor sume estimate prin metode indirecte.

Analiza structurală a fluxurilor de remitențe demonstrează că transferurile prin intermediul STIB dețin pondere majoritară în totalul transferurilor prin bănci, care variază între 75-85 la sută în intervalul de timp cercetat (anexa 12).

Datele prezentate în figura 3.3.1.3 demonstrează că fluxurile de remitențe înregistrate în statistica Băncii Naționale a Moldovei sunt subestimate. În realitate, volumul fluxurilor valutare încasate de beneficiarii de remitențe din Republica Moldova depășind cu peste 50 la sută (posibil) remitențele trimise prin canale oficiale. Enunțul dat se bazează pe datele sondajelor tematice, care demonstrează că migranții, mult mai des, recurg la transmiterea remitențelor prin intermediul canalelor informale.

În baza analizei efectuate, menționăm că remitențele „ajută”, într-o măsură considerabilă, statul la ajustarea deficitelor din balanța de plăți externe, plasându-se în schema de finanțare a deficitelor BPE alături de creditele externe și investițiile străine (care prezintă avantaje pe termen scurt, deoarece, pe termen lung, acestea vor cauza plăți (ieșiri) de valută) și, în același rând, cu numeroasele pârghii și mecanisme ale politicilor macroeconomice, ca: politicile monetare, politicile bugetare, devalorizarea cursului de schimb, instituirea de bariere tarifare și netarifare în calea importului, stimularea și promovarea exporturilor etc. [18].

Luând în considerație angajarea, și respectiv costurile autorităților de stat legate de echilibrarea balanței de plăți externe, considerăm că remitențele reprezintă o sursă eficientă de finanțare a deficitului extern. Remitențele reprezintă măsuri de echilibrare a BPE, chiar mai eficiente decât ISD. Bază a enunțului dat servesc următoarele argumente:

comparativ cu ISD, care, pe termen lung, comportă ieșiri de valută din țară, remitențele nu presupun ieșiri de valută (inclusiv pe termen lung);

comparativ cu ISD, atragerea cărora trebuie stimulată prin diverse politici de stat, care implică și cheltuieli publice, atragerea remitențelor este mult mai simplă și necostisitoare. Atractivitatea remitențelor este dictată, în principal, de reducerea costurilor de transfer al mijloacelor bănești și extinderea rețelelor de transfer în teritoriu. Statul, în acest caz, nu trebuie să suporte cheltuieli directe, ci să contribuie la crearea conjuncturii necesare, precum și să protejeze concurența;

expunerea investitorilor străini la Republica Moldova, trebuie stimulată de percepția pozitivă despre țară – îmbunătățirea climatului investițional. Drept urmare, în perioadele de criză se atestă scăderea ISD. În același timp, datele statistice internaționale atestă că, în timpul crizelor, fluxurile de remitențe cresc;

comparativ cu finanțarea deficitului BPE din rezervele valutare internaționale, remitențele nu presupun pierderea de către stat a oportunităților oferite de rezervele valutare, precum și a veniturilor din valorificarea rezervelor;

comparativ cu finanțarea deficitului BPE din împrumuturi externe, remitențele nu presupun plăți de dobânzi și, în general, arierate în viitor.

În același timp, pornind de la caracteristica remitențelor ca flux financiar, putem evidenția următoarele trăsături ale lor:

remitențele reprezintă transferuri specifice de fonduri private și nu creează oarecare obligații ale părților. Sintagma „specific”, utilizată în acest context, se referă la natura remiterilor, care presupune renunțarea totală sau parțială a creditorului la dreptul său împotriva debitorului;

remitențele contribuie la echilibrarea contului curent și, în special, la compensarea cererii suplimentare de valută pentru plata importurilor, și drept urmare, contribuie la stabilitatea cursului de schimb al monedei naționale;

remitențele contracarează (parțial) efectul prociclic al economiei, deoarece se mențin și chiar cresc și în perioadele de declin economic al țărilor;

dar, în același timp, fiind fluxuri private, se folosesc de către gospodăriile casnice, în special, pentru finanțarea necesităților gospodăriilor și, deci, nu pot înlocui ajutoarele străine care sunt îndreptate spre anumite scopuri generale ale întregii societăți – comunitare sau ale statului.

Concluzia este, totuși, evidentă: alături de unica soluție la criza balanțelor de plăți, cu care se confruntă majoritatea țărilor în dezvoltare, acoperirea deficitelor BPE prin atragerea resurselor de pe piețele financiare internaționale (preferabil pe termene cât mai lungi), deplasarea finanțării (din punct de vedere al creditorului) dinspre sectorul public către sectorul privat, precum și corelarea atentă a scadențelor la aceste finanțări, remitențele constituie o sursă neestimată pentru guvernarea noastră, cu atât mai mult că ele asigură sustenabilitatea contului curent pe termen mediu și lung.

Contribuind la ajustarea deficitului BPE, remitențele implicit contribuie la contracararea urmărilor negative ale globalizării și anume ale deschiderii piețelor și liberalizării economiilor naționale.

În urma efectuării analizei relațiilor de cauzalitate dintre remitențe și echilibrarea BPE, este important să specificăm relația de cauzalitate: migrație versus BPE. Din această perspectivă, relația se specifică în modul următor: migrația generează efectul financiar direct – remitențele, care, servește cauză pentru alt efect – generează efectul financiar „ajustarea BPE”.

Figura 3.13. Efectele financiare ale remitențelor asupra echilibrului BPE și încadrarea migrației într-o relație cauzală în lanț (circulară)

Sursa: elaborat de autor

În continuarea efectului expus, specificarea continuă – înseși remitențele contribuie enorm la creșterea cererii agregate din economie, care generează creșterea importurilor, din motivul stagnării producției în țară și, deci, remitențele reprezintă factorul ce conduce indirect la deteriorarea situației balanței de plăți externe.

Efectul financiar al remitențelor asupra echilibrării BPE poate fi dimensionat. Efectul direct se evaluează pornind de la contribuția remitențelor la reducerea dezechilibrului/inegalității dintre plăți și încasări la exterior. Valoarea efectului financiar al remitențelor se va estima cu suma economiilor de resurse, destinate acoperirii costurilor de finanțare a deficitelor BPE.

Situația paradoxală întâlnită la această etapă a cercetării, rezultată din analiza contribuției remitențelor la echilibrarea BPE, pe de o parte, și necesitatea operațiunilor de intervenție a băncii centrale pe piața valutară, în scopul neadmiterii consolidării cursului valutar al leului moldovenesc, pe de altă parte, servește cauză pentru efectuarea unui studiu intertematic, mai profund, referitor la influența remitențelor asupra cursului valutar și situației BPE.

Influențarea remitențelor asupra cursului de schimb al leului moldovenesc. În lucrările științifice consacrate echilibrului extern și nemijlocit problematicii echilibrării BPE, se acordă o mai mare importanță aspectelor teoretice, iar practicile băncilor centrale în gestiunea cursului valutar sunt, deseori, analizate, într-un mod superficial sau chiar neglijate. În cele mai dese cazuri, aceste probleme se cercetează separat și nu se redau în cadrul aceleiași tematici, cu toate că, de fapt, problema echilibrării balanței de plăți externe și gestiunea cursului de schimb reprezintă două fațete ale aceluiași fenomen.

Abordarea intertematică a problemelor echilibrării balanței de plăți externe și gestiunii cursului de schimb se bazează pe paradoxul manifestat în cadrul efectuării analizei BPE. Analiza grafică a aportului remitențelor la acoperirea deficitului BPE nu confirmă ipoteza exercitării unor presiuni asupra aprecierii cursului de schimb al leului moldovenesc de către fluxurile de remitențe intrate în Republica Moldova, deoarece nu acoperă în întregime deficitul și cu atât mai mult nu-l depășește (figura 3.14.).

Luând în considerație conjunctura descrisă, constatăm necesitatea precizării unor aspecte metodologice ale BPE:

La baza elaborării BPE stă conceptul de tranzacție internațională, prin aceasta înțelegându-se crearea, transformarea, comercializarea, transferul sau stingerea unei valori economice în relațiile unei economii cu restul lumii. Urmare a înregistrării tranzacțiilor economice cu restul lumii, în partidă dublă, balanța de plăți externe a unei țări este, în mod necesar, echilibrată, în sensul că activul este egal cu pasivul (creditul este egal cu debitul). În literatura de specialitate, se enunță că conceptele de dezechilibru pot caracteriza anumite posturi sau conturi (părți) ale balanței de plăți externe. Iar conceptul de echilibru extern depinde de distincția care se face între tranzacțiile autonome și tranzacțiile de compensare (finanțare), precum și de poziționarea liniei imaginare care le desparte.

În situația ideală, o balanță de plăți echilibrată presupune existența echilibrului rezultat din tranzacțiile autonome în cadrul tuturor tipurilor de activități și, în ansamblu, pe activitățile unui stat cu exteriorul, ceea ce ar avea drept urmare un curs de schimb stabil în orice moment de timp.

În cazul existenței dezechilibrelor și în lipsa intervențiilor (atât a băncii centrale, cât și a statului prin politici macroeconomice), pe termen scurt, mecanismul unic pentru realizarea echilibrului extern este ajustarea cursului de schimb. Astfel, soldul negativ al balanței de plăți va reduce rata de schimb a monedei naționale, în timp ce excedentele balanței de plăți vor contribui la aprecierea monedei naționale.

În cazul țărilor cu economii mici și deschise, cu piețe financiare puțin dezvoltate, flotarea liberă a cursului de schimb poate să inducă o volatilitate extremă. Aceasta poate avea efecte negative asupra importurilor și exporturilor, determinînd, în același timp, creșterea presiunilor inflaționiste. Așteptările privind fluxurile de lichidități, profitabilitatea și competitivitatea, sunt, de asemenea, afectate semnificativ de evoluția cursului valutar, principalii „câștigători” sau „pierzători” fiind nu doar companiile implicate în activități de comerț exterior, ci și statele, companiile ce activează pe piața internă și chiar populația.

Recurgerea băncii centrale la practicarea operațiunilor de intervenție pe piața valutară este motivată de existența, în timp, a presiunilor pe piața valutară. În această lucrare, urmând definiția dată de Weymark [176], vom defini presiunea pe piața valutară, ca acea modificare a cursului de schimb, care ar fi apărut în cazul în care banca centrală s-ar fi abținut să intervină pe piața valutară și, luând în considerare anticipările pe care agenții și le formează, având în vedere politica valutară implementată în realitate de banca centrală.

Presiunea pe piața valutară ca variabilă nu poate fi observată direct. Din perspectiva măsurării efectului financiar cauzat, presiunea pe piața valutară se poate defini ca fiind mărimea dezechilibrului existent la un moment dat între cererea și oferta pentru o anumită monedă.

Banca centrală poate răspunde, în mod pasiv, la presiunea de pe piața valutară, lăsând cursul să se modifice sau poate să răspundă în mod activ, vânzând sau cumpărând valută pe piața valutară.

Logica mecanismului intervențiilor pe piața valutară este simplă: intervențiile pe piața valutară reprezintă tranzacțiile active de cumpărare sau vânzare de monedă străină de către Banca Centrală cu scopul de a influența rata de schimb a monedei naționale. Dacă banca centrală cumpără valută străină, va crește cantitatea de monedă națională pe piața internă și se va reduce cantitatea de monedă străină aflată la agenții economici și populație, ceea ce ar trebui să ducă la deprecierea monedei naționale. Și invers, dacă banca centrală vinde valută străină, cantitatea valutei străine pe piața valutară internă crește, iar cantitatea de monedă națională se reduce, ceea ce cauzează consolidarea poziției monedei naționale împotriva monedei străine.

Intervențiile valutare pot fi nu numai directe, ci și indirecte. În cazul intervențiilor directe, Banca Centrală practică operațiuni pe piața valutară în nume propriu, serviciul de presă urmând să informeze publicul despre volumul și data intervențiilor, în perioada imediat următoare după efectuarea intervențiilor. În cazul intervențiilor indirecte, operațiuni de vânzare/cumpărare de valute desfășoară mai multe bănci comerciale, la indicația băncii centrale. Aceste operațiuni, în cele mai dese cazuri, practicate pe piața Forex, exercită efecte mai mari, comparativ cu intervențiile directe, pornind de la impreviziunea lor.

Fluxurile de remitențe intrate în Republica Moldova, înregistrând trend de creștere, duc la creșterea ofertei de valută pe piața valutară internă de la persoanele fizice (tabelul A.13.1.), ceea ce poate conduce la o consolidare semnificativă a ratei de schimb reale pe termen mediu. Analiza operțiunilor de intervenție a BNM pe piața valutară se prezintă în subcapitolul următor.

Abordate din perspectiva prevederilor Legii privind reglementarea valutară, plățile efectuate între rezidenții Republicii Moldova pot fi efectuate doar în monedă națională (cu mici excepții). Urmare a acestei reglementări, beneficiarii de remitențe (materializate în valută străină) se adresează la piața valutară internă în scopul convertirii în monedă națională.

Posesorii de remitențe nu recurg la convertirea tuturor sumelor deținute în monedă națională. Cota-parte de remitențe, care se convertesc în lei moldovenești, este influențată direct de prevederile reglementărilor valutare naționale și segmentele piețelor interne în aria cărora aceste reglementări nu acționează, drept urmare plățile se efectuează în valută.

Factorii care determină convertirea remitențelor în monedă națională sunt:

mărimea cheltuielilor curente (alimentație, sănătate, îmbrăcăminte, cheltuieli de trai, plata studiilor etc.),

mărimea cheltuielilor de investiții (reparații curente, procurarea de electrocasnice, calculatoare ș.a.),

mărimea economiilor păstrate în lei moldovenești, determinată de tendința de apreciere a monedei naționale și nivelul sporit al dobânzii la depunerile în lei ș.a.

Există și factori care determină posesorii de remitențe să nu recurgă la convertirea acestora în monedă națională:

mărimea cheltuielilor de investiții (procurarea de apartamente, autovehicule ș.a.),

tendința de depreciere a monedei naționale,

nivelul dobânzii la depunerile în monedă străină.

Analiza rezultatelor sondajului efectuat de către CBS-AXA, într-un eșantion de localități rurale din Republica Moldova, în luna octombrie 2008, în cadrul proiectului CASE, estimează că cota de remitențe ce se convertește în lei moldovenești ar constitui aproximativ 60 la sută din totalul lor.

Logica prezentată denotă că remitențele se înscriu în lista factorilor determinanți ai cursului valutar, din două motive:

(1) remitențele influențează cursul valutar prin influența asupra ofertei de monedă străină în momentul în care deținătorii de remitențe se adresează pieței valutare pentru a preschimba sumele de monedă străină în monedă națională,

(2) remitențele influențează cursul valutar prin influența asupra cererii de monedă străină în momentul în care țara receptoare de remitențe primește aceste fluxuri monetare (le înscrie în BPE), astfel contribuind asupra echilibrului extern.

Înțelegerea factorilor determinanți ai cursului valutar este importantă în aplicarea instrumentelor politicii monetare, evaluarea impactului macroeconomic al evoluției cursului valutar depinzând de sursa șocului ce a generat-o.

Abordarea echilibrului extern, din perspectiva mecanismului cursului valutar, presupune cel puțin o interpretare duală: financiară și contabilă.

Abordând tranzacțiile cu străinătatea din perspectivă financiară, implicit a fluxurilor de monedă națională și străină, observăm că dintre toate tipurile de înregistrări (echivalate în context cu tranzacțiile) reflectate în BPE, doar o parte se presupun existența și circulația de semne monetare efective și, prin urmare, exercită influențe reale asupra formării cursului de schimb.

Dintre cinci tipuri de tranzacții reflectate în BPE a Republicii Moldova, conform normelor metodologice referitoare la Balanța de Plăți a Republicii Moldova, trei grupe presupun implicarea monedei doar în ipostaza de etalon al valorii și nu de mijloc de circulație sau de plată:

tranzacțiile convențional calculate,

reclasificarea și reevaluarea creanțelor și angajamentelor și

migrația (ce presupune transferul patrimoniului, creanțelor și angajamentelor financiare în noua țară de rezidență), și doar două presupun circulația de fluxuri monetare efective.

Cursul valutar se formează pe piața valutară (numită și piață monetară externă) și, prin urmare, este determinat doar de partea din tranzacțiile înregistrate în BPE, care implică circulația de monedă efectivă (în numerar sau în conturi) și anume:

(1) schimburile, care reprezintă tranzacții în care un rezident și un nerezident fac schimb de drepturi de proprietate asupra unor valori economice echivalente, fie reale (bunuri, servicii, venituri), fie financiare, și

(2) transferurile, care reprezintă tranzacțiile în care un partener furnizează o valoare economică altui partener, fără să primească în schimb o altă valoare.

Anume, abordarea interdisciplinară – sub aspect financiar și contabil, explică paradoxul BPE al RM – balanță deficitară și presiuni permanente de apreciere a cursului valutar.

Operațiunile de schimb valutar al valutelor provenite din remitențe, influențează cererea și oferta de valută pe piața valutară, și implicit cursul valutar.

În perioada 1999-2009, în Republica Moldova, remitențele au exercitat presiuni asupra cursului valutar și au contribuit la menținerea ratei de schimb a monedei naționale sau chiar au cauzat aprecierea monedei naționale (figura 3.15).

Influențarea raportului cerere/ofertă de valută are în vedere reacția imediată a pieței monetare la schimbarea raportului cantitativ dintre masele de semne monetare ce se negociază în context internațional:

(3.18.)

Pentru stabilirea cursului valutar al leului moldovenesc, Banca Națională a Moldovei a adoptat modelul cursului valutar determinat prin metoda calculului mediei aritmetice a mediilor cursurilor preponderente de cumpărare și vânzare ponderate la volumul tranzacțiilor de cumpărare /vânzare efectuate pe piața valutară interbancară și cea intrabancară ale Republicii Moldova [152]. Piața interbancară cuprinde tranzacțiile de schimb valutar efectuate între băncile comerciale autorizate) și piața intrabancară cuprinde tranzacțiile de schimb valutar efectuate între bănci și clienții acestora.

În acest mod, tranzacțiile de vânzare a valutelor, provenite din remitențe, se iau în calcul la determinarea cursului valutar oficial al leului moldovenesc.

Determinarea influenței remitențelor asupra cursului valutar al leului moldovenesc către monedele străine se poate efectua luând în calcul efectul convertirii în monedă națională a fondului de valută provenită din remitențele încasate de rezidenții RM asupra formării cursului valutar.

Mecanismul determinării cursului valutar al leului moldovenesc către dolarul american adoptat de BNM [152] are la bază următoarele etape:

Etapa I. Determinarea cursului valutar mediu al leului moldovenesc către dolarul american în perioada de raportare:

(3.19.)

Sursa: elaborat de autor

unde, C MDL/USD este cursul valutar oficial al leului moldovenesc către dolarul american,

Qc – cantitatea de valută străină cumpărată de intermediarul i în perioada de calcul,

Qv – cantitatea de valută străină vândută de intermediarul i în perioada de calcul,

Cc – cursul de cumpărare a valutei, la care s-a efectuat tranzacția,

Cv – cursul de vânzare a valutei, la care s-a efectuat tranzacția.

Etapa II. Cursul valutar al leului moldovenesc către valutele străine, altele decât dolarul SUA, față de care Banca Națională a Moldovei cotează leul moldovenesc se calculează în baza cursului oficial al leului moldovenesc față de dolarul SUA multiplicat la cross-cursul valutei străine respective față de dolarul SUA stabilit pe piața internațională la ora 14:00 ora Chișinăului.

Sursa de baza utilizată pentru preluarea informației privind cross-cursurile valutelor străine față de dolarul SUA în vederea stabilirii cursului oficial al leului moldovenesc față de valutele străine respective este sistemul informațional Reuters, alternativ – sistemul informațional Bloomberg. În cazul în care cursurile valutare pe piața internațională nu sunt accesibile, la calcularea cursului oficial al leului moldovenesc, se utilizează cursurile valutare disponibile din alte surse sigure (de exemplu, cursurile valutare stabilite de către băncile centrale ale statelor respective, cursurile de fixing stabilite la bursele valutare ale statelor respective etc.).

Mecanismul determinării cursului valutar al leului moldovenesc către dolarul american are la bază raportul stabilit liber între cererea și oferta de dolari pe piața valutară moldovenească. Principiul teoretic de lucru prevede urmărirea cererii de dolari, în special, pentru plata importurilor și oferta de dolari adusă în economie de către exportul de bunuri și servicii [35, p. 136]. Volumul enorm al remitențelor intrate în Republica Moldova în ultimul deceniu reclamă necesitatea includerii acestora la nivelul importurilor și exporturilor în ceea ce privește impactul asupra cursului valutar.

Pentru determinarea influenței unui factor asupra indicatorului rezultativ, se aplică metoda descompunerii factorilor. Descompunerea factorilor din egalitatea 3.19 se poate efectua în modul următor:

(3.20.)

Sursa: elaborat de autor

unde, C MDL/USD este cursul valutar oficial al leului moldovenesc către dolarul american,

QE – cantitatea de valută străină cumpărată de intermediarul i în perioada de calcul,

Qv – cantitatea de valută străină vândută de intermediarul i în perioada de calcul,

Cc – cursul de cumpărare a valutei, la care s-a efectuat tranzacția,

Cv – cursul de vânzare a valutei, la care s-a efectuat tranzacția,

E – fluxurile de valută încasate din export, I – plata importurilor, R – remitențele.

Egalitatea 3.20 prezintă modelul ipotetic generalizat simplificat pentru determinarea influenței convertirii în monedă națională a fluxurilor valutare provenite din remitențele încasate de rezidenții RM într-o anumită perioadă [22].

Aplicarea identității deduse pentru perioada 2000-2009 a permis dimensionarea efectelor financiare ale remitențelor asupra aprecierii cursului valutar al leului moldovenesc (anexa 13):

Sursa: calculat de autor cu aplicarea identității 3.20.

Modelul generalizat propus poate fi continuat prin descompunerea factorului importuri și excluderea din calcul a creșterii importurilor determinate de sporul veniturilor populației din remitențe. Factorul importuri are influență directă asupra cursului valutar, ceea ce înseamnă că sporirea importurilor conduce la creșterea presiunii asupra cursului valutar. Rezultă că, la dimensionarea efectul remitențelor asupra cursului valutar determinat în baza egalității 3.20, se face abstracție de contribuția factorului sporirea importurilor pe baza remitențelor. Măsurarea acestui efect indus este posibilă prin continuarea descompunerii factorilor.

De asemenea, se înregistrează efecte financiare induse ale remitențelor asupra BNM și a statului prin impactul produs asupra costurilor resurselor externe de finanțare a deficitelor BPE și a deficitelor bugetului consolidat de stat

3.3.2. Corelarea fluxurilor de remitențe cu operațiunile piețelor valutare și monetare din Republica Moldova

Analiza operațiunilor desfășurate pe piața valutară a Republicii Moldova denotă trendul ascendent al tranzacțiilor efectuate pe piața valutară contra MDL. Faptul că remitențele exercită influențe asupra pieței valutare se atestă, în primul rând, prin cota mare a operațiunilor pieței valutare interne în numerar, iar, în al doilea rând, prin ponderea majoră (între 60 și 90 la sută) a rulajului pieței intrabancare în totalul rulajului pieței valutare interne în Republica Moldova (anexa 15). Faptul că tranzacțiile intrabancare cuprind tranzacțiile de schimb valutar efectuate între bănci și clienții acestora subliniază rolul determinant al remitențelor asupra structurii pieței valutare interne.

Analiza tranzacțiilor valutare intrabancare denotă rulajul în creștere al cumpărărilor și vânzărilor de valută pe piața internă, cu tendința clară de majorare a cotei persoanelor fizice în totalul tranzacțiilor până la 50% din totalul cumpărărilor efectuate de bănci.

Pentru a preveni supra-consolidarea leului moldovenesc și a proteja întreprinderile autohtone de riscul valutar, BNM are obligația să intervină pe piața valutară. Necesitatea intervențiilor este cauzată de presiunile rezultate din decalajele înregistrate între cererea și oferta de valută și în funcție de lichiditate și termene de scadență a operațiunilor.

Analiza situației pieței valutare și a BPE denotă că BNM practică în permanență operațiuni de intervenție pe piața valutară internă, intensitatea acestora sporind din anul 2005. Banca Națională utilizează în calitate de instrumente ale intervențiilor valutare atât operațiunile directe – cumpărări sau vânzări de valută contra lei moldovenești la vedere, care influențează masa monetară, cât și operațiunile de ajustare (swapuri valutare), care sunt instrumente reversibile și nu influențează masa monetară pe termen lung. În ambele cazuri manifestarea efectului are loc într-o perioadă scurtă, însă, în cazul operațiunilor de ajustare pe termen lung, masa monetară se ajustează (influența negativă se compensează cu influența pozitivă).

Dinamica operațiunilor de intervenție demonstrează permanența practicării operațiunilor de cumpărare a valutei străine de pe piața valutară internă a Republicii Moldova utilizate în scopul prevenirii supraconsolidării cursului de schimb al leului moldovenesc și practicarea operațiunilor de vânzare periodic, de ex., în perioadele septembrie 2008-aprilie 2009 și episodic la începutul anului 2010 (anexa 16). Analiza volumului intervențiilor BNM pe piața valutară, în perioada 2006-2010, ne permite să enunțăm că BNM dirijează cursul de schimb al leului moldovenesc, așa cum ponderea operațiunilor practicate atinge până la 48 la sută din rulajul pieței interbancare sau până la 32 la sută din rulajul total al pieței valutare interne. BNM recurge mai rar la operațiunile de ajustare (prin operațiunile de swap valutar), iar în ultimul an au fost înregistrate intervenții de acest tip doar pe parcursul a două luni.

Intensitatea operațiunilor BNM pe piața valutară interbancară demonstrează empiric justețea ipotezei referitoare la faptul că remitențele generează presiuni asupra aprecierii cursului valutar al leului moldovenesc, care, parțial, sunt ajustate de către BNM.

Analiza de corelație a dinamicii remitențelor și intervenția BNM prin cumpărări de valută pe piața valutară internă demonstrează existența unei corelații puternice între aceste variabile în perioada 2005-2009, coeficientul de corelație constituind 0,74249.

În lucrările științifice privind intervenția băncii centrale pe piața valutară, se face distincție între intervențiile care modifică baza monetară și cele care nu modifică baza monetară [103]. Primul tip de intervenție este numit intervenție nesterilizată, iar cel de al doilea tip de intervenție este numit intervenție sterilizată. În cazul intervențiilor sterilizate, Banca Centrală, concomitent cu operațiunile de vânzare/cumpărare a monedei străine, mai efectuează operațiuni în monedă națională, care compensează impactul intervențiilor pe piața valutară asupra bazei monetare. Acestea sunt numite operațiuni de sterilizare a intervențiilor.

Confuz este faptul că intervențiile, exact ca și politica monetară, au un impact direct asupra inflației. Expansiunea monetară și intervențiile nesterilizate ale autorităților monetare diferă numai prin faptul că, în primul caz, agenților le se confiscă bunuri nominalizate în monedă internă, iar în al doilea caz – în monedă străină. Creșterea bazei monetare, cauzată de intervențiile valutare ale băncii centrale, are ca efect creșterea masei monetare în monedă națională, drept urmare a acțiunii multiplicatorului monetar. Creșterea ofertei de bani într-o țară, în comparație cu alte țări, de obicei, duce la creșterea inflației și deprecierea cursului de schimb. Dacă expansiunea monetară nu duce la o creșterea așteptată a inflației, acționează efectul de lichiditate, ce cauzează scăderea ratelor dobânzii reale, care are același efect asupra cursului de schimb.

BNM practică în permanență operațiuni de sterilizare a masei monetare. În scopul atingerii scopurilor de politică monetară, Banca Națională dispune de un set larg de instrumente:

(1) vânzări de Certificate ale BNM (CBN), care constituie instrumente negociabile de datorie ale BNM, tranzacționate în scopul absorbției lichidității din piața monetară. În condițiile supralichidității sistemului bancar din ultimul timp, Certificatele BNM constituie principalul instrument aplicat de către BNM în această perioadă;

(2) Repo de vânzare și Repo de cumpărare a valorilor mobiliare de stat, care reprezintă operațiuni de vânzare a valorilor mobiliare de stat cu răscumpărarea ulterioară a acelorași valori mobiliare la o dată anumită sau la vedere și la un preț anumit, stabilit la data vânzării. BNM poate fi atât vânzătorul (repo de vânzare), cât și cumpărătorul (Repo de cumpărare) VMS, în funcție de situația impusă de piața monetară;

(3) Depozitele acceptate de BNM de la bănci prin licitații sau negocieri directe se utilizează pentru absorbția excesului structural de lichiditate.

(4)Vânzările și cumpărările de valori mobiliare de stat – instrumente care se aplică rar în ultimii ani.

Dinamica și volumul operațiunilor de sterilizare a excedentului de lichidități în monedă națională aflată în circulație se prezintă în anexa 17. Volumul operațiunilor BNM pe piața valutară, în mare parte, denotă efortul BNM în vederea compensării efectelor remitențelor asupra stabilității monetare. Analiza datelor prezentate demonstrează modificarea instrumentelor utilizate, în ultima perioadă, BNM practicând preponderent vânzări de CBN, în timp, termenul mediu la operațiunilor fiind în scădere. Conform datelor statistice prezentate, BNM nu a practicat operațiuni de sterilizare a masei monetare doar în perioada aprilie-noiembrie 2009, când s-a înregistrat și scăderea fluxului de remitențe intrate în RM.

Pe parcursul anilor 2006-2009, se înregistrează în permanență sold net pozitiv al operațiunilor de vânzare/cumpărare de valută străină contra MDL de către persoanele fizice și sold net negativ la operațiunile de vânzare/cumpărare de valută străină contra MDL de către persoanele juridice și BNM, exceptând trimestrul I/2009, când operațiunile BNM au înregistrat sold pozitiv (anexa 15).

Spre deosebire de analiza BPE, redată prin determinarea contribuției remitențelor la acoperirea deficitului balanței comerciale, analiza pieței valutare, și anume, a soldului net detaliat al operațiunilor de vânzare/cumpărare de valută străină contra MDL demonstrează cert că soldul net pozitiv al operațiunilor efectuate de persoanele fizice a compensat pe deplin soldul net negativ al operațiunilor efectuate de persoanele juridice, cu excepția perioadei trim. 4/2008-trim. 2/2009, când s-a resimțit impactul crizei asupra remitențelor.

BNM suportă costuri în urma realizării operațiunilor de sterilizare a masei monetare (tabelul A.29.2). Costurile aferente sterilizării excesului de lichiditate suportate de BNM în anul 2008 – 210,8 mil. lei, iar pe parcursul anului 2009, urmare a reducerii influxurilor de remitențe în RM, a scăzut simțitor și costul suportat de BNM pentru sterilizarea excesului de lichiditate până la 32,8 mil. lei.

Menționăm că, în anul 2007, în urma situației create pe piața valutară internă BNM (înregistrarea permanentă de excedente în valută străină) a operat modificări în legislația valutară, prin care se permite persoanelor juridice menținerea valutei străine în băncile comerciale sub forma depozitelor la vedere și depozitelor la termen. Totodată, nu au fost operate modificări în privința scopurilor procurării valutelor de către persoanele juridice din RM.

Considerăm important ca BNM să demareze procesul de liberalizare a pieței valutare, inclusiv prin acordarea persoanelor juridice a dreptului de a procura valută străină și în scop de asigurare contra riscului valutar și în cadrul operațiunilor de hedging valutar.

În baza analizei efectuate constatăm corectitudinea ipotezei referitoare la presiunea exercitată de remitențe asupra aprecierii cursului valutar.

Mărimea absolută a efortul financiar al BNM, materializat în intervențiile pe piața valutară națională, cu scopul menținerii stabilității cursul valutar al monedei naționale, este redată de modificările activelor de rezervă, subcontul „Valută și depozite”(tabelul 3.8).

Tabelul 3.8

Modificarea activelor de rezervă a Republicii Moldova în perioada 1998-2009, mil. USD

Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe http://www.bnm.md/md/balance_of_payments

Fluxul mare de valută, intervențiile pe piața valutară națională, alături de alte operațiuni specifice, facilitează direct acumularea activelor oficiale de rezervă ale Republicii Moldova (figura 3.16).

Figura 3.16. Dinamica activelor oficiale de rezervă ale Republicii Moldova, la sfârșit de perioadă, mii USD

Sursa: elaborat de autor după datele BNM //http://www.bnm.md/md/statistics și rapoartele BNM pentru anii 1994 – 1997

Facilitând acumularea activelor valutare internaționale, impactul remitențelor se răsfrânge direct asupra îndeplinirii funcțiilor acestora și anume:

– mijloc de garantare a solvabilității economiei naționale pe piața financiar-valutară internațională prin contribuția la dinamica lichidității internaționale (figura A.19.1.);

– mijloc de finanțare a intervențiilor pe piața valutară pentru a sprijini cursul monedei naționale în raport cu celelalte monede pe termen lung ș.a.

Tabloul generalizat al impactului remitențelor asupra piețelor valutare și monetare este redat prin corelația existentă între dinamica remitențelor, dinamica masei monetare și a rezervelor valutare oficiale (figura A.19.2). Datele statistice din Republica Moldova demonstrează corelația pozitivă între acești indicatori în perioada 1999-2010.

Acest fapt se apreciază pozitiv, deoarece practica internațională atestă că creșterea rezervelor valutare influențează pozitiv asupra atractivității investiționale a unui stat. Ca ex., acumularea de rezerve valutare a servit o cauză principală a ridicării prognozei de către Moody’s a ratingului de credit al Rusiei [182, p. 24].

Pe de altă parte, procesul de acumulare a rezervelor valutare oficiale de către Republica Moldova, de rând cu alte sisteme financiare în dezvoltare, cauzat de sporirea fluxului de remitențe, comportă mai multe riscuri și costuri, dintre care cele mai semnificative includ presiunile inflaționiste, fenomenul „over-investment”, apariția bulelor în prețurile activelor, dificultăți în gestionarea politicii monetare, segmentarea datoriei publice pe piață ș.a. (tabelul A.20.1).

Abordarea duală a remitențelor, în ipostaza de flux valutar, care impune Banca Centrală să realizeze operațiuni de sterilizare și în ipostaza de formă a veniturilor populației, dovedește exercitarea de către acestea de influențe asupra pieței monetare. Pornind de la abordarea în aceste ipostaze, rezultă că remitențele provoacă presiuni proinflaționiste în țările receptoare în absența intervențiilor Băncilor Centrale. Ipoteza este justă, deoarece intrările semnificative de capital într-o țară sunt, întotdeauna, succedate de creșterea inflației.

Analiza ritmului de creștere a remitențelor și inflației, în Republica Moldova, sugerează existența corelației pozitive între aceste variabile (figura 3.17).

Figura 3.17. Ritmul anual al remitențelor și inflației în Republica Moldova

Sursa: elaborat de autor după http://www.bnm.org/md/annual_report si BNS, Anuare statistice 2000-2009

Analiza efectuată demonstrează corelația pozitivă puternică dintre dinamica remitențelor și a inflației k=0,722274 și impactul puternic exercitat de remitențe asupra evoluției și variabilelor piețelor valutare și monetare din Republica Moldova.

Efectul financiar al remitențelor asupra inflației cauzează, în continuare, efecte financiare induse asupra bugetului de stat, în condițiile în care, în sistemul fiscal, prevalează impozitele indirecte, baza cărora se calculează pornind de la prețurile de realizare, inflația este benefică pentru stat, deoarece comportă venituri suplimentare în buget. Impozitele, în special, cele indirecte intensifică procesele inflaționiste și devin factori inflaționiști.

Contribuția remitențelor asupra activității băncilor comerciale. Analiza datelor statistice din perioada analizată demonstrează existența unei corelații pozitive puternice între evoluția fluxurilor de remitențe și dinamica depunerilor bănești ale populației în băncile comerciale și a creditelor în sistemul bancar (figurile A.21.1, anexa 15).

Băncile comerciale, în calitatea lor de intermediari pe aceste piețe, încasează beneficii atât din operațiunile de creditare în baza fondurilor bănești acumulate de la beneficiarii de remitențe, cât și din comisioanele încasate de la transferurile bănești prin STB. Analiza depozitelor la termen din sistemul bancar al Republicii Moldova demostrează preferința populației pentru economiile nominalizate în valută străină. În condițiile în care eliberarea creditelor în valută străină este restricționată , băncile comerciale sunt obligate să-și asume riscul valutar, valorificînd resursele acumulate în valută străină prin direcționarea acestora către operațiuni active nominalizate în monedă națională.

În condițiile descrise, liberalizarea creditelor în valută străină reprezintă o necesitate actuală care ar avea efecte benefice pentru: (i) băncile comerciale, care în condițiile actuale sunt obligate să suporte cheltuieli suplimentare legate de gestiunea pozițiilor valutare deschise (uramre a derulării operațiunilor descrise mai sus); (ii) firmele și populația, care ar putea beneficia de credite în valută străină, care comportă dobanzi scazute comparativ cu cele la creditele in moneda natională. Desigur, firmele și populația vor beneficia de dobanzi scăzute in condițiile asumării riscului valutar, care însă pe parcursul ultimului deceniu este relativ redus, și analiza faptică a situației demonstrează că rezultatul net pentru debitorii creditelor în valută străină este pozitiv [17].

Cu toate că legislația în vigoare a Republicii Moldova acordă avantaj competitiv băncilor pe piața transferurilor de fonduri pe adresa persoanelor, ele nu au reușit să ocupe cota majoră de piață. Sondajele recente efectuate în Republica Moldova demonstrează că migranții nu utilizează, preponderent, transferurile bancare, iar beneficiarii de remitențe nu au deplină încredere și nu încredințează economiile lor băncilor. Accesul financiar limitat reprezintă, de asemenea, un factor negativ în acest sens.

3.3.3. Efectele remitențelor asupra finanțelor publice

Măsurarea efectelor remitențelor asupra finanțelor publice este posibilă prin analiza acestora în ipostaza de venituri ale populației.

Încasarea de remitențe de către gospodării le permite acestora să dispună de mai multe bunuri și servicii pentru existență și activități zilnice. Datele statistice atestă corelația pozitivă puternică dintre remitențe și consumul final al gospodăriilor casnice – 0,990019 (figura 3.18).

În unele surse, se menționează că cifrele oficiale ar include doar mai puțin de jumătate din remitențele transferate în realitate.

Pe de altă parte, remitențele reprezintă doar o parte din veniturile emigranților economici, de vreme ce o parte este cheltuită de migrant în țara de destinație:

R=Vm-CHlocuință-CHcurente-ECONstr-COSTtranf. (3.21)

unde: Vm indică veniturile din munca în străinătate, CHlocuință– cheltuielile de procurare sau închiriere a locuinței migrantului; CHcurente – cheltuielile curente ale migrantului; ECONstr– economiile păstrate în țara-gazdă a migrantului (sub diverse forme, inclusiv în bănci); COSTtr – costul de transfer al remitențelor către beneficiarii din țara de origine.

Figura 3.18. Dinamica remitențelor, consumului final al gospodăriilor casnice și gradul de acoperire a consumului final al gospodăriilor casnice cu remitențe

Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe www.bnm.md și www.statistica.md

Analiza comparativă a remitențelor și salariilor medii din Republica Moldova în perioada 2000-2009 demonstrează că remitențele trimise de fiecare migrant depășesc salariul mediu din economia Republicii Moldova cu valori cuprinse între minimum 138% în condițiile crizei financiare din 2009, sau până la apariția crizei minimum 185% în anul 2005 și maximum 327% în anul 2000 (tabelul A.22.1).

Pe parcursul anilor 2006-2008, raportul analizat a înregistrat un trend descrescător, ceea ce se poate aprecia pozitiv și demonstrează că condițiile de muncă în Republica Moldova se îmbunătățesc. Într-o anumită măsură, acest efect este rezultatul relației cauzale în lanț impulsionată de procesul migrației forței de muncă și nemijlocit a remitențelor.

Trebuie accentuat faptul că sumele remitențelor încasate reprezintă transferurile nete determinate, conform formulei 3.3.3.1, fapt ce confirmă că veniturile obținute de migranții moldoveni în străinătate sunt net-superioare celor ce se obțin, în medie, în Republica Moldova, chiar și în condițiile realității în care munca migranților este subapreciată și din veniturile încasate migranții cheltuie o bună cotă pentru acoperirea cheltuielilor de trai și existență în străinătate, păstrează economii în străinătate ș.a.

Remitențele, în ipostaza de venituri ale populației, pot fi analizate și sub aspect negativ din moment ce favorizează creșterea inegalității veniturilor. Potrivit studiului OIM gospodăriile beneficiare de remitențe cheltuiesc cu 18,3% mai mult decât cele non-beneficiare de remitențe (tabelul A.22.2). Datele prezentate sugerează impactul sporit al remitențelor asupra efectelor financiare ale consumului gospodăriilor casnice în economia națională, comparativ cu consumul populației non-beneficiare de remitențe.

Impactul pozitiv al utilizării remitențelor pe piața internă din perspectivă financiară este pozitiv sută la sută. Remitențele se utilizează în două direcții: se consumă pentru diverse scopuri (cheltuieli de consum sau cheltuieli de investiții) și/sau se economisesc (cu/fără plasarea în sistemul bancar).

În ambele situații: toate activitățile economice efectuate de beneficiarii de remitențe se propagă asupra întregului sistem economic și financiar prin intermediul efectelor de multiplicator și accelerator, iar intensificarea sau frânarea efectelor acestora este posibilă prin utilizarea instrumentelor politicilor macroeconomice.

Impactul remitențelor asupra economiei naționale va fi cercetat în funcție de utilizarea acestora (tabelul A.22.2). Pe termen scurt, remitențele contribuie la ridicarea venitului disponibil al populației și implicit la creșterea cererii agregate, iar aceasta prezumă venituri fiscale mai mari. Prin intermediul mecanismelor financiare, efectele remitențelor se propagă asupra întregii societăți: de ex., redistribuirea veniturilor are ca efect sporirea nivelului de trai și pentru non-beneficiarii de remitențe.

În Republica Moldova, veniturile publice depind, în mare măsură, de activitatea economică și de consumul final al gospodăriilor casnice. În decursul ultimilor ani, dependența bugetului de stat de consumul gospodăriilor casnice a continuat să crească din cauza majorării ponderii taxelor indirecte în totalul veniturilor publice, iar micșorarea importurilor, în anii 2009-Q1/2010, a condus la diminuarea acumulărilor mijloacelor financiare în bugetul public național, provenite din achitarea drepturilor de import.

Remitențele, fiind utilizate preponderent pentru consum, contribuie la creșterea veniturilor fiscale, îndeosebi prin perceperea ratei înalte a T.V.A. aferentă volumului crescând al importurilor și vânzărilor interne. Datele prezentate în figura 3.19 prezintă o corelație pozitivă puternică între dinamica remitențelor și TVA încasată la import în perioada 2000-2009.

Figura 3.19. Dinamica remitențelor, impozitelor indirecte (TVA încasată la import și pe teritoriul Republicii) și PIB în Republica Moldova

Sursa: elaborat în baza datelor de pe www.bnm.org, www.minfin.md

În decursul ultimilor ani, dependența bugetului de stat de consumul gospodăriilor casnice a continuat să crească din cauza majorării ponderii taxelor indirecte în totalul veniturilor publice, iar micșorarea importurilor, în anii 2009-Q1/2010, a condus la diminuarea acumulărilor mijloacelor financiare în bugetul public național, provenite din achitarea drepturilor de import.

Un alt aspect important îl reprezintă faptul că criza financiară internațională a provocat abateri similare asupra trendurilor variabilelor PIB, fluxurilor de remitențe și TVA încasată la import, TVA încasată din tranzacțiile desfășurate pe teritoriul Republicii nu a fost afectată de criză în aceeași măsură.

În scopul testării rezilienței sistemului financiar public, vom efectua analiza structurală a bugetului public național din perspectiva efectelor politicii fiscale asupra creșterii economice. Analiza se va efectua în funcție de impactul teoretic al impozitelor asupra creșterii economice, care este determinat după efectele acestora asupra deciziilor agenților privați, în modul sugerat de Robert J. Barro și Xavier Sala-i-Martin, după care veniturile bugetare se clasifică în venituri fiscale distorsionare, nondistorsionare, venituri nefiscale și altele (figura 3.20). În context, menționăm că literatura de specialitate oferă modele care implică efecte negative ale impozitelor distorsionare asupra creșterii economice, în timp ce veniturile nondistorsionare și alte venituri nu afectează creșterea economică [10].

Figura 3.20. Dinamica contribuției veniturilor distorsionare și nondistorsionare la formarea veniturilor bugetului public național al Republicii Moldova, %

Sursa: elaborat în baza datelor www.minfin.md

Rolul pozitiv al sistemului de impunere fiscală constă nu numai în completarea veniturilor bugetare, ci și-n stimularea creșterii economice a economiei naționale. Aceasta atestă manifestarea funcționării sistemice a sistemului fiscal, nepermițând predominarea unor funcții (fiscale), asupra altora (de reglementare, stimulativă, redistribuire, socială ș. a.)

Pentru stimularea nemijlocită și directă a creșterii economice prin intermediul politicii fiscale, statul dispune de mai multe instrumente:

finanțarea investițiilor directe, pe care sectorul privat nu le-ar putea furniza în cantități adecvate;

oferirea eficientă de anumite servicii publice de bază care sunt necesare pentru asigurarea condițiilor de bază pentru desfășurarea condițiilor economice și a investițiilor pe termen lung;

finanțarea propriilor activități astfel încât să fie minimalizate distorsiunile aferente deciziilor de economisire-investiții aferente sectorului privat.

În Republica Moldova, veniturile suplimentare rezultate din majorarea încasărilor fiscale au fost utilizate preponderent pentru a finanța creșterea cheltuielilor publice neproductive (figura 3.21), ceea ce se apreciază negativ, deoarece pentru a sprijini procesul de creștere economică trebuie majorate cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare, infrastructură și educație.

Analiza grafică a evoluției ponderii cheltuielilor de ordin social în totalul cheltuielilor bugetului public național, afirmă ipoteza exercitării, de către acestea, de presiuni asupra bugetului de stat, deoarece înregistrează trend crescător.

Sistemul actual de asigurare cu pensii, pentru acordarea prestațiilor pensionarilor, fiind finanțat doar din venituri curente, este dependent de cotizațiile plătite de generația curentă a angajaților. Astfel, a ajuns să suporte o presiune sporită, întrucât exodul forței de muncă reduce baza perceperii cotizațiilor. În anul 2009, populația ocupată a constituit 1184,3 mii de persoane, iar numărul persoanelor care primesc pensii constituiau 636,7 mii. În această situație, la mai puțin de două persoane ocupate le revine obligația de a întreține 1 pensionar (mărimea coeficientului – 1,86).

În Republica Moldova, în cadrul Legii Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat, începând cu anul 2007, este prevăzută posibilitatea achitării benevole a cotei anuale de asigurări sociale în vederea beneficierii de asigurări sociale cu pensii de stat. Produsul este destinat atât emigranților cât și persoanelor din țară, care nu sunt angajate și nu plătesc contribuții de asigurări sociale de stat. Între anii 2006-2010, cota anuală de asigurări sociale personale a constituit respectiv: 2013 lei, 2618 lei, 2920 lei, 3708 lei și 4044 lei. În urma intervievării angajaților CNAS din sectoarele Râșcani și Botanica ale mun. Chișinău, am aflat că, pe parcursul anului 2009, doar o singură persoană a procurat acest produs de asigurare, dar, și în acest caz, persoana, care a declarat că muncește în străinătate, a procurat doar cota de asigurare echivalentă pentru 3 luni, ca să-și atingă perioada de cotizare de 15 ani și să beneficieze de pensia de vârstă. Angajații CNAS afirmă că există persoane care se informează despre posibilitatea achitării contribuțiilor pentru anii precedenți, însă se efectuează doar calcule și se determină suma necesară de achitat. Ca ex., dacă, în anul 2010, se solicită achitarea contribuțiilor aferente pentru 5 ani, este necesar să se achite 20220 lei=4044 lei x 5 ani. În momentul în care sunt anunțate sumele concrete, persoanele respective nu se decid în privința efectuării plăților.

Este important să menționăm că, în același timp, statul a fost absolvit de cheltuielile sociale legate de susținerea migranților plecați la muncă peste hotare (care, teoretic, ar trebui să fie mai mici decât cotizațiile plătite în cazul în care aceste persoane ar fi încadrate în câmpul muncii).

Analiza compartimentului de cheltuieli al fondului bugetului asigurărilor sociale de stat atestă:

o creștere liniară a cotei-părți a cheltuielilor pentru pensii de la 67,33% în anul 2000 la 78,36% în anul 2008, și

o descreștere liniară a cheltuielilor pentru ajutoare de șomaj, de la 1,46% în anul 2000 la 0,35% în anul 2008.

40% dintre cetățenii Republicii Moldova locuiesc în gospodării ce primesc remitențe [209]. Fluxul de remitențe s-a redus, în anul 2009, față de anul 2008, cu 9,84 la sută, în timp ce încasările de TVA, încasate la vamă, s-au redus cu 24,1 la sută. Explicația s-ar rezuma la factorul psihologic al populației, care in contextul crizei financiare, a redus drastic consumul într-o măsură mult mai mare decât reducerea veniturilor. Ca urmare, reducerea cererii interne a avut consecințe negative asupra bugetului. Datele statistice recente denotă că diminuarea volumului de transferuri de peste hotare ale moldovenilor cu 22,3 la sută în 2009 a contribuit la diminuarea consumului final al populației cu 8,8 puncte procentuale.

Analiza structurală și în dinamică a situației sectorului financiar public demonstrează vulnerabilitatea sporită a acestuia, cu tendință de creștere pe viitor.

3.4. Concluzii la capitolul 3

Concluziile ce rezultă din parcurgerea capitolului al treilea al lucrării se referă la evidențierea consecințelor financiare ale fenomenului complex al migrației economice, dintre care ținem să evidențiem următoarele:

Deoarece literatura de specialitate din domeniul financiar nu incumbă semnificație terminologică clară pentru termenul de efect financiar, respectiv efecte financiare, în urma studiului efectuat, în cadrul lucrării, s-a conturat definirea efectul financiar drept finalitate a unei relații de cauzalitate generată de factori de orice natură (naturală, socială, politică, economică, financiară, managerială etc.), care influențează asupra proceselor de constituire, distribuire și utilizare a fondurilor bănești (financiare).

După cum întregirea unei conceptualizări presupune descoperirea nu numai a laturilor și legăturilor fenomenului sau procesului analizat cu alte entități și procese, ci neapărat și dimensionarea acestui fenomen sau proces, considerăm că mărimea convențională a efectului financiar ar putea fi determinată ca diferența dintre mărimea absolută a veniturilor/cheltuielilor/fondurilor financiare în condițiile în care nu ar fi acționat cauza efectului financiar analizat și mărimea absolută a veniturilor/cheltuielilor/fondurilor financiare după acțiunea cauzei efectului, deci, apariția efectului financiar analizat.

Prin esența sa, efectele financiare se pot materializa în: efecte fiscale (rate de impozite și taxe, venituri și cheltuieli bugetare, deficit bugetar etc.), efecte monetare (prețuri, rate de dobândă, curs valutar etc.), efecte investiționale (volumul investițiilor, rata investițiilor, rentabilitatea investițiilor etc.) ș.a.

În centrul cercetărilor expuse în al treilea capitol s-a plasat identificarea incidențelor financiare ale remitențelor asupra economiei Republicii Moldova, și la general asupra economiilor statelor de origine a migranților. Cercetările tematice au demonstrat generarea de către remitențe a unui spectru larg de efecte financiare. Aplicarea indicatorilor de analiză a fluxurilor de migranți și remitențe, constituiți în scopul identificării cauzelor, efectelor, amenințărilor și oportunităților fenomenului migrației economice, evidențiază impactul major al fenomenului asupra variabilelor financiare și evoluției economiei Republicii Moldova, în general. Printre cele mai importante se enumără:

Remitențele manifestă efect dual asupra situației Balanței de Plăți Externe a Republicii Moldova: contribuind direct la echilibrarea contului curent, iar indirect la dezechilibrarea acestuia prin impulsul asupra creșterii importurilor. În același timp, remitențele reprezintă o sursă de finanțare a deficitului BPE mai eficientă ca orice alt flux financiar internațional.

Piața valutară se află în permanență sub presiuni valutare, care comportă un caracter variabil și corelează pozitiv cu dinamica remitențelor. Ponderea mare a operațiunilor în numerar pe piața valutară demonstrează aportul direct al remitențelor la segmentarea pieței valutare interne.

Fluxurile de remitențe corelează pozitiv cu structura și dinamica operațiunilor de pe piața valutară, cu stocul de active de rezervă ale BNM, cu evoluțiile pieței monetare, veniturile bugetare, în special, din impozite indirecte, importuri și cu evoluția PIB-ului.

Analiza dinamicii modificărilor activelor de rezervă demonstrează mărimea și frecvența intervențiilor BNM. În paralel, sterilizarea ridicată a lichidității de pe piața monetară generează pierderi operaționale ale BNM, al căror volum este considerabil. Totodată, acumularea rezervelor valutare oficiale, comportă riscuri și costuri suplimentare.

Analiza grafică a aportului remitențelor la acoperirea deficitului BPE nu a confirmat ipoteza exercitării de presiuni asupra aprecierii cursului de schimb al leului moldovenesc de către influxurile de remitențe intrate în Republica Moldova, deoarece nu acoperă în întregime deficitul și cu atât mai mult nu-l depășește. Acest fapt a constituit cauza unui studiu inter-tematic: al problemelor echilibrării balanței de plăți externe și gestiunii cursului de schimb. A fost construit un model de analiză, aplicarea căruia a demonstrat, la nivelul respectiv de abstractizare, că fluxurile de remitențe cauzează aprecierea cursului valutar al monedei naționale.

Corelația pozitivă a fost identificată între influxurile de remitențe și cheltuielile bugetare de ordin social, inclusiv de asistență socială.

În ultimul deceniu, veniturile bugetului de stat depind, preponderent, de consumul gospodăriilor casnice și veniturile persoanelor fizice, inclusiv a veniturilor din muncă obținute peste hotare. Se constată, însă, că efectele financiare pozitive ale remitențelor – sporirea veniturilor fiscale (care nu sunt valorificate rațional) și sporul de resurse financiare publice – sunt direcționate prioritar spre cheltuieli de ordin social (55-72 la sută) și într-un volum extrem de redus spre finanțarea investițiilor directe, care ar avea contribuții favorabile asupra creșterii economice.

Cercetate din perspectiva veniturilor, remitențele pătrund în circuitul financiar pornind de la familiile migranților, care cheltuie aceste „fonduri” cu scop de consum sau de investiții și, ca urmare, efectele acestora se propagă asupra întregii economii naționale. Premisa certă că remitențele constituie fonduri monetare private ale migrantului sugerează că, în condițiile economiei de piață, statul nu dispune de instrumente directe de influență asupra procesului de formare, distribuire, redistribuire și utilizare a fondurilor de remitențe.

Concluzia generală se rezumă la faptul că migrația și remitențele manifestă incidențe majore asupra întregului sistemul financiar al Republicii Moldova și cauzează un șir larg de efecte financiare directe, indirecte și induse, favorabile și nefavorabile dezvoltării economice.

4. STRATEGII DE GESTIUNE A PROCESULUI MIGRAȚIEI

EXTERNE A FORȚEI DE MUNCĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA

4.1. Elaborarea metodologiei de evaluare a efectelor financiare ale migrației externe a forței de muncă prin aplicarea Analizei Cost-Beneficiu

Centrele internaționale de cercetare recunosc că migrația are o gamă largă de consecințe asupra celor mai diverse domenii ale activității și existenței societății umane. Majoritatea cercetătorilor recunosc relația de cauzalitate migrație-dezvoltare și se axează pe identificarea efectelor pozitive și negative asupra „obiectivului general” al societății umane – dezvoltarea durabilă.

În scopul elucidării și concretizării cauzalităților și efector, a impactului generalizat al procesului migrației cu scop de muncă, am decis să analizăm relația dintre rezultatele obținute și resursele consumate în cadrul acestui proces.

Metode de analiză economico-financiară. Printre metodele de analiză economico-financiară aplicabile în analiza proiectelor/politicilor/acțiunilor, generalizat spunând, a proceselor caracterizate printr-o multitudine de costuri și beneficii, se enumeră: analiza cost – beneficiu, analiza cost-eficacitate și analiza multicriterială.

ACB (eng. Cost Benefit Analysis) reprezintă un cadru conceptual aplicat oricărei evaluări cantitative, sistematice, a unui proiect public sau privat pentru a stabili dacă, sau în ce măsură este valoros dintr-o perspectivă socială. Analiza Cost-beneficiu diferă de o simplă evaluare financiară, unde sunt luate în considerare toate câștigurile (beneficii) și pierderile (costuri), cuantificabile direct.

Analiza cost-eficacitate este o tehnică de evaluare și monitorizare utilizată atunci când beneficiile nu pot fi măsurate, în mod rezonabil, în termeni financiari, iar costurile pot fi estimate cu exactitate. Aceasta este, de obicei, realizată prin calcularea costului pe unitatea de produs a beneficiilor „fără echivalent monetar” și necesită existența unor mijloace pentru cuantificarea beneficiilor, dar nu prin atașarea, la aceste beneficii, a unei valori monetare sau economice.

Analiza multicriterială este o metodologie de evaluare care ia în considerare mai multe obiective prin atribuirea unei ponderi pentru fiecare obiectiv măsurabil. În contract cu ACB, care se concentrează pe un singur criteriu (maximizarea bunăstării sociale), AMC este un instrument care acoperă un set de obiective diferite care nu pot fi agregate prin utilizarea prețurilor-umbră și ponderea bunăstării, așa cum se întâmplă în ACB standard.

Pornind de la caracteristicile de fond ale acestor tipuri de analiză, considerăm că ACB este cea mai adecvată pentru aplicarea la analiza fenomenului migrației externe pentru muncă.

Esența și utilizarea ACB. Tradițional, ACB reprezintă o metodă practică, sau un instrument analitic, utilizată în:

alegerea implementării unui anumit proiect, care necesită o evaluare a efectelor implementării proiectului pe termen mediu și lung și o comparație între costurile ocazionate și beneficiile scontate;

evaluarea unei politici, care cuantifică, în termeni monetari, valoarea tuturor consecințelor acestei politici asupra tuturor membrilor societății [224]. Analiza cost-beneficiu este o metodă de a pune în balanță și de a evalua diferite opțiuni de politici în funcție de costurile și de beneficiile lor;

determinarea beneficiului net al unui program de măsuri aplicabil la o anumită scară (nivel de element, nivel de subsistem, nivel de sistem);

estimarea (din punct de vedere al beneficiilor și costurilor) impactului socio-economic datorat implementării anumitor acțiuni. Impactul trebuie să fie evaluat, în comparație cu obiective predeterminate, analiza realizându-se, în mod uzual, prin luarea în considerare a tuturor indivizilor afectați de acțiune, în mod direct sau indirect [80].

Noi considerăm că ACB poate fi utilizată și pentru evaluarea impactul socio-economic datorat declanșării anumitor procese, ca ex., procesele migraționiste.

ACB a fost preluată din mediul privat, iar aplicarea ei pentru evaluarea diferitelor proiecte din sectorul public este foarte mult îngreunată de existența unor costuri și a unor beneficii viitoare care nu pot fi ușor cuantificate.

Problematica și obiectivul ACB. În literatura de specialitate, este dezbătută problema „ale cui beneficii și costuri se iau în considerare?”, sau „bunăstarea cui se include în agregarea beneficiilor?”. În unele cazuri, pentru a identifica persoanele afectate, este nevoie să fim conștienți de existența unui număr de actori (stakeholderi) sociali, întrucât costurile și beneficiile pot afecta grupuri mai mari sau mai mici de actori economici/sociali în funcție de nivelul geografic adoptat de analiză.

Ghidul pentru Analiza Cost-beneficiu a proiectelor finanțate din instrumentele structurale ale UE prevede că ACB trebuie să stabilească dacă analiza se realizează adoptând o perspectivă locală, regională, națională, la nivelul UE sau globală [85]. Nivelul de analiză potrivit trebuie determinat în relație cu mărimea și scopul proiectului, adică în relație cu grupul/zona în care proiectul are un impact relevant.

În anii 70, s-a produs o anumită descreștere a interesului în ACB, ca urmare a rezervelor, tot mai frecvent formulate, cu privire la posibilitatea utilizării banilor ca măsură a unor lucruri, precum liniștea sufletească, securitatea, viața, pacea, aerul curat. Ca reacție la aceste dificultăți s-au dezvoltat o serie de tehnici alternative de analiză, mai moderate ca ambiții: studiile de impact pentru analiza efectelor complexe ale tehnologiilor sau ACE în care doar costurile sunt calculate în bani, iar beneficiile rămân în unități non-monetare.

Obiectivul ACB este de a identifica și cuantifica toate impacturile posibile ale acțiunii analizate, în vederea determinării costurilor și beneficiilor corespunzătoare (în valori monetare).

ACB nu trebuie confundată cu Analiza Venit-Cost care permite alegerea variantei optime de proiect din considerente pur economice.

Obiectivele luate în considerare la ACB trebuie, obligatoriu, să includă componente sociale și economice.

Analiza se va efectua prin considerarea sistematică a raportului dintre beneficiile aduse (ansamblul consecințelor pozitive) și costurile lor (cheltuielile de resurse), la care se adaugă efectele negative(!). În principiu, ar trebui evaluate toate impacturile: financiare, economice, sociale, de mediu etc.

În mod tradițional, costurile și beneficiile sunt evaluate prin analizarea diferenței dintre scenariul „cu proiect” și alternativa acestui scenariu: scenariul „fără proiect” (așa-numita “abordare incrementală”).

În continuare, rezultatele sunt cumulate pentru a identifica beneficiile nete și a stabili dacă acțiunea este oportună și merită să fie implementată. Astfel, ACB poate fi utilizată ca instrument de decizie pentru evaluarea utilității investițiilor/politicilor ce urmează a fi finanțate din resurse publice. Regula este simplă: dacă beneficiile nete, pentru societate, ale proiectului (beneficii minus costuri) sunt pozitive, atunci societatea este avantajată de proiect, deoarece beneficiile sale depășesc costurile.

Încercarea de aplicare a ACB, chiar dacă nu duce încă la rezultate necontroversabile, reprezintă un exercițiu util, pentru că sensibilizează la analiza sistematică a eficienței. Ca exemplu: criza actuală a reglementărilor sociale. Colectivitățile tind să adopte variate reglementări (norme, legi, măsuri, programe) în vederea soluționării problemelor cu care se confruntă. Însă, acumularea unor asemenea reglementări are, adesea, numeroase consecințe negative indirecte neintenționate (costuri), fapt care le face, uneori, chiar contraproductive. Aceste situații impun o nouă exigență: reglementările să nu mai fie luate pe baza unor „impresii” vagi, pe credința bunului simț că ele ar putea lucra, ci ca urmare a unei temeinice ACB prin considerarea diferitelor consecințe pe termen scurt și lung, directe și indirecte, și a costurilor implicate.

Momentul efectuării ACB. În funcție de relația temporală și perioada de derulare a proiectului Analiza Cost-beneficiu poate fi ACB ex ante și ACB ex post.

ACB ex ante se efectuează în perioada în care un proiect se afla încă în studiu, înainte de implementarea sau derularea lui; contribuția sa la luarea deciziilor este directă, imediată și specifică, deoarece ACB ex ante se efectuează înaintea momentului când trebuie să se decidă dacă resursele limitate ar trebui alocate de guvern pentru un anumit proiect.

Analiza ex post este efectuată la finalul proiectului, iar valoarea analizelor este mai cuprinzătoare, dar mai puțin directă, întrucât contribuie la „învățarea”, de către decidenți, dacă anumite categorii de proiecte sunt oportune sau nu.

Alte analize se desfășoară pe durata de viață a unui proiect, adică – in medias res. Anumite elemente ale unor astfel de studii sunt asemănătoare cu cele ale analizei ex ante, în timp ce altele sunt similare unei analize ex post.

Există și al patrulea tip de ACB, care compară o analiză ACB ex ante cu una ex post pentru același proiect. Acest tip comparativ de ACB este cel mai util pentru factorii de decizie în materie de politici pentru a descoperi eficacitatea ACB ca instrument de evaluare și luare a deciziilor.

Etapele ACB aplicabile pentru migrația externă pentru muncă. Conform Ghidului pentru Analiza Cost-beneficiu a proiectelor finanțate din instrumentele structurale ale UE, etapele propuse pentru realizarea ACB, în contextul pregătirii proiectelor de investiții, sunt următoarele: 1) identificarea fenomenului și definirea obiectivelor; 2) analiza opțiunilor; 3) analiza financiară; 4) analiza economică; 5) analiza senzitivității; 6) analiza riscului; 7) prezentarea rezultatelor.

Analiza procesului migraționist diferă esențial de analiza unui proiect de investiții sau a unei politici guvernamentale.

Pentru argumentarea selectării ACB, la evaluarea consecințelor migrației externe cu scop de muncă, menționăm suplimentar că, la etapa actuală, abordarea economică de măsurare a vulnerabilității se bazează pe ACB [122]. Iar cercetările consacrate fenomenului migrației externe a forței de muncă demonstrează că sistemele economico-financiare sunt vulnerabile la procesele migraționiste.

De la etapa inițială, enunțăm că, pornind de la specificul procesului cercetat, vor fi evitate anumite probleme de ordin metodologic în procesul de elaborare și aplicare a ACB, iar întreaga analiză presupune un anumit grad de abstractizare.

Scopul cercetării actuale fiind cuantificarea impactului migrației externe a forței de muncă, implicit considerăm identificat fenomenul analizat.

Ținând cont de particularitățile specifice ale fenomenului migrației forței de muncă, considerăm că modul de realizare sau mecanismul ACB aplicabile pentru acest caz, poate fi segmentat în cel puțin șase etape (anexa 23) [40].

Obiectivele urmărite ale ACB pentru fenomenul migraționist trebuie să identifice cauzalitățile socio-economice ale fenomenului, să deslușească beneficiul net al acestuia, precum și să găsească repere pentru elaborarea și reproiectarea politicilor de gestiune a fenomenului, având în vedere criteriul de performanță.

În condițiile actuale, pentru cazul Republicii Moldova, vom desfășura o analiza ACB in medias res a fenomenului migraționist, adică pe perioada de viață a fenomenului. Respectiv, vom utiliza și elemente ale analizei ex ante și similare cu ale analizei ex post.

Etapa I. Stabilirea obiectivelor, specificarea perioadei de referință, perspectiva geografică și alternativele

În ceea ce privește analiza alternativelor, Ghidul pentru Analiza Cost-beneficiu a proiectelor finanțate din instrumentele structurale ale UE prevede ca cel puțin trei opțiuni să fie luate în considerare: – varianta zero, reprezintă alternativa de continuare a activității fără nicio intervenție; – varianta medie, care include costurile realiste necesare pentru mentenanță plus o valoare minimă a costurilor de intervenție sau de îmbunătățiri necesare evitării sau întârzierii deteriorării situației; – varianta maximă, implică intervenții maxime propuse în vederea atingerii obiectivelor așteptate.

Etapa II. Identificarea participanților și neparticipanților la proces, a subiecților care plătesc și celor care beneficiază

În virtutea caracteristicilor fenomenului analizat, în postura de participanți la proces, se încadrează persoanele implicate direct în procesul migrației. Considerăm oportună separarea acestora în următoarele subgrupe:

I. nemijlocit persoanele încadrate în circuitul migrator – migranții sau remitenții și

II. persoanele rămase în țară – familiile, menajele, rudele, prietenii care încasează remitențe.

Statul joacă un rol distinct, care-i revine din atribuțiile fundamentale: pe de o parte, statul investește în formarea capitalului uman (educație, învățământ, susținere socială și medicală etc.), iar, pe de altă parte, el nu poate pretinde la valorificarea directă a acestui capital.

Grupul neparticipanților cuprinde persoanele care nu migrează și familiile care nu au nici un membru care să muncească în străinătate și să transmită remitențe.

Este posibilă și evaluarea procesul migrator sub aspectul „export-import de forță de muncă”. În acest caz, în posturile analizate se încadrează:

participanții – țara de origine și țara de destinație a migranților, și indirect și țările de tranzit,

neparticipanții – țările neîncadrate în procesul migrator cu scop de muncă.

La această etapă, se urmărește și identificarea celor care plătesc și a celor care beneficiază de desfășurarea procesului migraționist cu scop de muncă. De obicei, este vorba de grupuri sociale (familii, menaje), zone sau de întreaga societate. În cazul cercetat, considerăm logic să utilizăm următoarea metodă: în loc să examinăm beneficiile sau costurile în relație cu un segment specific de indivizi sau grupuri, vom analiza costurile și beneficiile la nivelul ansamblului societății unei țări sau guvernului, pentru un întreg set de criterii.

Etapa III. Catalogarea impacturilor, selectarea indicatorilor de măsură și estimarea cantitativă a impacturilor reprezintă o etapă fundamentală pentru realizarea cu succes a ACB pentru orice tip de acțiuni și, cu atât mai mult, a migrației. Se urmărește descoperirea tuturor impacturilor directe ale procesului, precum și ale externalităților.

Etapa IV. După identificarea grupurilor-țintă, a catalogării impacturilor și selectării indicatorilor de măsură, trebuie atribuită valoare monetară pentru resursele (cheltuielile sau costurile) și rezultatele procesului.

În majoritatea studiilor aplicate politicilor de stat, costurile se definesc în termeni bugetari. Cele două categorii majore de cheltuieli sunt reflectate în costuri materiale (echipament, clădiri etc.) și administrative (salarii etc.). Și beneficiile sunt măsurate în termeni monetari. O serie de beneficii tipice includ creșterea veniturilor bugetare din încasările fiscale, reducerea cheltuielilor bugetare legate de ajutoarele sociale ș.a. Dincolo de aceste beneficii directe, apar și beneficii care nu pot fi măsurate direct. Exemplele cele mai clasice constă în sporirea calității vieții și chiar în viața omenească.

Pentru costuri sau beneficii, a căror valoare nu poate fi măsurată direct, trebuie determinat un preț-umbră, care este o procedură de a face judecăți subiective asupra valorii monetare a beneficiilor și costurilor, când prețul de piață nu este de încredere sau nu este disponibil.

În cazul analizei procesului migraționist, determinarea costurilor și beneficiilor necesită a abordare specială. Vom estima totalitatea de consecințe, bazându-ne structura costurilor și veniturilor pe punctul de vedere al teoriei economice. Costul este un indicator economic care cuprinde ansamblul consumurilor de muncă și consumurilor materializate exprimate în formă bănească efectuate sau care urmează a fi efectuate pentru executarea unei lucrări, prestarea de servicii etc.

În cazul migrației, costurile cuprind ansamblul consumurilor de muncă, consumurilor materializate, psihologico-emoționale ș.a., exprimate în formă bănească, efectuate sau care urmează a fi efectuate pentru deplasarea, încadrarea în muncă și desfășurarea muncii de către emigranți în străinătate.

Din perspectiva analizei de tip ACB, vom lua în calcul următoarele categorii de costuri:

– Costuri directe, care delimitează cheltuielile care pot fi individualizate și atribuite fără ambiguități activităților întreprinse pentru deplasarea și încadrarea în muncă peste hotare, dintre care enumerăm: cheltuielile de perfectare a actelor, cheltuielile aferente obținerii vizei, cheltuieli de transport, cheltuieli de finanțare (costul împrumuturilor), costul serviciilor de consultanță, plăți către intermediarii schemelor de migrare (rețelelor sociale ale migrației), cheltuieli pentru studierea limbii străine, plăți pentru găsirea unui loc de muncă ș.a.

– Costuri indirecte din externalități. Pentru a demonstra necesitatea includerii acestor costuri în analiza noastră, considerăm necesar să precizăm că externalitățile sunt cunoscute ca fiind efecte externe. Apariția externalităților este o consecință a interdependențelor care se manifestă între funcția utilității și funcția de producție sau consum, respectiv între consumatori și producători. Cu alte cuvinte, acțiunile unui actor au efecte care se pot răsfrânge asupra altui actor, influențându-le activitatea sau bunăstarea pozitiv sau negativ, fără ca ultimii să efectueze vreo plată sau compensație. Externalitățile pot fi pozitive sau negative. Teoria economicã identifică externalitățile pozitive și negative ca fiind marginale sau inframarginale. Externalitățile marginale se manifestă atunci când o schimbare a activității generatoare de externalitate influențează producția sau utilitatea resimțită de agenții afectați. În schimb, externalitățile inframarginale sunt cele la care o modificare în activitatea generatoare de externalitate nu influențează în niciun fel producția sau utilitatea resimțită de agenții afectați.

În situația în care activitatea generatoare de externalitate se modifică în așa fel încât activitatea afectată de externalitate se îmbunătățește, fără ca cea generatoare de efect să se înrăutățească, se spune că este o externalitate tip Pareto. Externalitățile apar datorită insucceselor pieței. Acestea, la rândul lor, se explică prin incapacitatea pieței de a respecta drepturile de proprietate. În analiza proiectelor, externalitățile reprezintă efecte ale proiectului care nu se regăsesc în înregistrările financiare și, în consecință, nu sunt incluse în evaluare.

Costurile, și directe, și indirecte, trebuie să fie exprimate în valoare monetară, adică în prețuri. Prețurile pot fi abordate din punctul de vedere al: prețului de piață, ca ex. costuri de înlocuire a pierderilor de productivitate din învățământ, medicină, industrie, agricultură; descreșterea valorii proprietății etc.; și prețului-umbră, de ex., îmbunătățirea sau deteriorarea climatului investițional, modificarea ratingului de țară etc.

La aplicarea ACB, în dese cazuri, se recurge la utilizarea costului de oportunitate, care reprezintă valoarea celei mai bune dintre șansele sacrificate, la care se renunță atunci când se face o alegere oarecare. Cu alte cuvinte, el măsoară cea mai mare pierdere dintre variantele sacrificate, considerându-se că alegerea făcută constituie „câștigul”. Este valoarea sacrificiilor alegerilor efective, în condițiile resurselor date. Prețul de oportunitate exprimă evaluarea cantității de bunuri care nu vor putea fi produse, deoarece s-a luat decizia de a produce un alt bun. Orice activitate are un cost de oportunitate. Acest concept are un conținut mai cuprinzător decât cel de cost din exprimarea curentă, obișnuită. El nu se limitează la simpla cheltuială bănească, ci desemnează o estimare subiectivă a oportunităților sacrificate, care pot însemna mai mult decât banii cheltuiți.

În ACB a procesului migraționist cu scop de muncă vom lua în calcul următoarele beneficii:

– Beneficii directe grupate în:

a) Beneficii financiare – venituri sub forma fluxurilor și fondurilor financiare, taxelor și impozitelor pe outputurile procesului etc.;

b) Beneficii economice – dezvoltarea economică, locală, regională, națională – în special proiectele de dezvoltare a infrastructurii, economii de resurse utilizate, consolidarea poziției pe piața internă și externă;

c) Beneficii sociale – sporirea calității vieții, stabilitatea socială cu efecte în stabilitatea economică și politică.

– Beneficii indirecte din externalități exprimate în: prețuri de piață – creșterea valorii proprietății, scăderea cheltuielilor cu indemnizațiile de șomaj, beneficii de sănătate: scăderea cheltuielilor cu sănătatea populației, beneficii din educație și calificare, economia din costuri realizată de micșorarea poverii fiscale asupra antreprenorilor etc.; prețuri-umbră – creșterea calității serviciilor publice și private etc.

În analiza procesului migrației externe cu scop de muncă, abordată din perspectiva societății, costurile indirecte ca și beneficiile indirecte din externalități dețin o pondere majoră în totalul costurilor și beneficiilor, iar evaluarea și includerea acestora în ACB au importanță decisivă în succesul aplicării analizei și calității rezultatelor acesteia.

Etapa V. Estimarea și analiza beneficiilor și costurilor procesului migrator peste timp reprezintă cea mai complexă și costisitoare etapă. În cadrul acestei etape, se vor aplica tehnicile de analiză economică și financiară, tehnicile de actualizare, tehnicile analizei de sensibilitate și a riscului. Necesitatea actualizării se bazează pe faptul că unele active în timp își pot pierde din valoare, se pot uza, în timp ce alți itemi pot deveni mai valoroși.

Etapa VI. Ultima etapă constă în calcularea raportului dintre costuri și beneficii și formularea de concluzii și recomandări în baza analizelor efectuate. Raportul dintre costuri și beneficii este o singură valoare numerică ce reflectă relația dintre costuri și beneficii. Dacă raportul este mai mic decât 1,00 înseamnă că beneficiile sunt depășite de costuri, și invers pentru o valoare mai mare de 1,00.

În raportul final, raporturile dintre costuri și beneficii pentru diferiți itemi trebuie prezentate într-un tabel și detaliate descriptiv-narativ.

4.2. Evaluarea efectelor financiare ale migrației economice externe cu aplicarea Analizei Cost-beneficiu

În funcție de perspectiva adoptată de aplicare a ACB, tablourile generale de prezentare a costurilor și beneficiilor pot fi prezentate în diverse moduri, de ex., tabelele A.24, A.25 și A.26.

Important este să enunțăm că, în practică, există dezacorduri ale criticilor sociali cu privire la premisele fundamentale privind utilitatea ACB, și anume, că este posibilă compensarea câștigurilor de utilitate ale unora cu pierderile de utilitate ale altora[37].

Evaluarea rezultatului net al migrației externe a forței de muncă din perspectiva țărilor de origine ale migranților. Concluziile care se desprind din tabelul A.24 (elaborat la acest nivel de abstractizare a cercetării) se axează pe faptul că procesul migrației externe cu scop de muncă, analizat din perspectiva societății țării de origine a migranților, comportă costuri mai mari decât beneficiile. Mai exact, raportul între costuri și beneficii este: 20 itemi de costuri la 16 itemi de beneficii, deci beneficiile sunt depășite de costuri de 1,25 ori.

Aplicarea etapelor IV și V ale ACB în forma complexă descrisă: pentru fiecare dintre itemii de cost sau beneficiu enumerați în tabelele A.24, A.25 și A.26 presupune o procedură complexă de determinare a costurilor și beneficiilor în unități monetare în prețuri de piață, prețuri-umbră și costuri de oportunitate, prin metodologii specifice pentru fiecare item. Aceste proceduri vor servi obiect de studiu al cercetărilor de perspectivă.

În cadrul prezentului studiu, vom aplica aceste etape prin luarea în calcul a costurilor și beneficiilor posibile de estimat prin proceduri ale utilizării analizei comparative pentru determinarea veniturilor realizate și ratate sau a economiilor de cheltuieli cu referință la structura veniturilor și cheltuielilor bugetare în Republica Moldova. Procedurile se efectuează în corespundere cu principiile determinării costului de oportunitate. În tabelele A.27.1, A.27.2, A.28.1 și A.28.2 sunt prezentate modalitățile de calcul al efectelor financiare ale migrației externe a forței de muncă asupra veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat în perioada 2000-2009.

Prin cumularea efectelor financiare analizate obținem efectul financiar net al migrației externe a forței de muncă asupra veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat (tabelul 4.1).

Analiza efectelor financiare nete ale migrației economice externe asupra venitului global al bugetului public național al Republicii Moldova demonstrează că, în perioada analizată, migrația externă a forței de muncă a influențat pozitiv asupra sporirii veniturilor și reducerii cheltuielilor bugetului de stat în proporții de la minimum 6,03% în anul 2000 până la maximum 20,72 % în anul 2008, în anul 2009, impactul reducându-se până la 9,97%, în contextul crizei financiare actuale. Tabelul 4.1

Determinarea efectelor financiare nete ale migrației externe a forței de muncă asupra veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat al Republicii Moldova

Sursa: calculat de autor

Rezultatele analizate sunt parțiale, iar evaluarea efectelor financiare poate continua prin cuantificarea altor efecte induse de impactul acestor efecte asupra deficitului bugetar și economiilor de cheltuieli la costul resurselor de finanțare a deficitelor (a surselor interne, a surselor externe și a mijloacelor din vânzarea și privatizarea bunurilor domeniului public).

Este important să accentuăm că efectele descrise reprezintă doar o parte a tuturor efectelor financiare ale fenomenului, care a fost posibil să fie evaluate în conformitate cu metodologia descrisă. Remitențele, prin efectul direct asupra aprecierii cursului valutar, cauzează efecte asupra veniturilor agenților economici și populației antrenați în operațiuni externe (tabelul 4.2).

Tabelul 4.2

Estimarea efectelor financiare indirecte ale migrației externe a forței de muncă asupra veniturilor exportatorilor și importatorilor din Republicii Moldova, mil. USD

Sursa: calculat de autor în baza rezultatelor din anexa 13.

Analiza datelor din tabelul 4.2 demonstrează cert că efectul direct al remitențelor asupra aprecierii cursului valutar al leului moldovenesc cauzează efecte indirecte asupra veniturilor/ pierderilor importatorilor și exportatorilor. O estimare mai completă a efectelor descrise trebuie să includă și veniturile (pierderile) rezultate și din impactul asupra competitivității după preț a bunurilor și servicii, rezultate din distorsiunile produse de aprecierea cursului valutar, de asemenea, și a veniturilor fiscale realizate/ratate din impozitarea veniturilor importatorilor și exportatorilor. Șirul efectelor induse de aprecierea cursului valutar poate continua.

Deasemenea, se înregistrează efecte financiare induse ale remitențelor asupra BNM și a statului prin impactul produs asupra costurilor resurselor externe de finanțare a deficitelor BPE și a deficitelor bugetului consolidat de stat (tabelul A.29.2).

Evaluarea integrată a efectelor financiare ale fenomenului analizat cuprinde și atribuirea de valori monetare și efectelor directe, indirecte și induse de natură socială, economică, politică etc.

Precizarea respectivă vine să sprijine, la prima etapă a analizei efectuate, din care rezultă că efectul net al migrației forței de muncă din RM, în perspectiva societății țării de origine a migranților, este negativ. Rezultă, deci, că migrația forței de muncă din Republica Moldova aduce prejudicii economiei în mărime care depășește de 1,25 ori suma beneficiilor bugetare estimate pentru perioadele analizate.

Evaluarea rezultatului net al migrației externe a forței de muncă din perspectiva țărilor de destinație a migranților. Concluziile care se desprind din anexa 25 (elaborat la acest nivel de abstractizare a cercetării) se axează pe faptul că procesul migrației externe cu scop de muncă, analizat din perspectiva societății țării de destinație a migranților, comportă costuri mai mici decât beneficiile. Mai exact, raportul dintre costuri și beneficii este: 1 item de costuri la 2 itemi de beneficii, deci beneficiile depășesc costurile de 2 ori.

Sinteza analizelor economice prezentate de unele centre de cercetări economice din lume, denotă că unele țări-destinație ale migranților desfășoară cercetări asupra evaluării efectelor nete ale migrației economice. Ca ex., potrivit Băncii Centrale a Rusiei, în perioada 2000-2009, plățile totale ale Rusiei, în cadrul migrației forței de muncă în beneficiul statelor Comunității Statelor Independente, au depășit 68 mlrd. USD. Estimările Institutului pentru Dezvoltare Contemporană din Federația Rusă (INSOR) arată că imigranții la muncă contribuie cu 3-5% la PIB-ul Rusiei. Dacă ținem cont că PIB-ul Rusiei este de circa un trilion de USD, rezultă că contribuția imigranților este de 30-50 mlrd. USD pe an, ceea ce este incomparabil mai mult decât valoarea remitențelor din Federația Rusă [225].

Evaluarea rezultatului net al migrației externe a forței de muncă din perspectivă globală. Concluziile care se desprind din anexa 26 (elaborat la acest nivel de abstractizare a cercetării) se axează pe faptul că procesul migrației externe cu scop de muncă, analizat din perspectiva societății globale, comportă costuri mai mici decât beneficiile. Analiza ne permite să afirmăm că migrația externă a forței de muncă reprezintă un fenomen cu impact favorabil asupra prosperității economice la nivel mondial.

Considerăm că rezultatele obținute din aplicarea ACB, până la acest moment, furnizează un set destul de complex de elemente de diagnostic ale impactului integral al migrației externe a forței de muncă asupra economiilor implicate în procesul migrației economice externe. Iar raportarea logică a acestora la cazul Republicii Moldova permite fundamentarea direcțiilor de reproiectare a politicilor macroeconomice în scopul maximizării beneficiilor procesului migrației externe a forței de muncă privind implicarea rațională a statului în gestiunea acestui proces.

Concluziile care se desprind din ACB a procesului migrației externe a forței de muncă (la acest nivel de abstractizare a cercetării) se rezumă la faptul că, din perspectiva societății globale, procesul migrației externe a forței de muncă comportă beneficii nete, materializate în special în creșterea bunăstării, în același timp, migrația externă a forței de muncă comportă beneficii nete pentru țările de destinație și pierderi nete pentru țările de origine ale migranților.

Scopul ACB, rezumat, în linii mari, la determinarea rezultatului net al migrației forței de muncă, este de a sensibiliza factorii de decizie din Republica Moldova, alte state furnizoare și receptoare de forță de muncă, factorii de decizie de nivel regional și internațional și opinia publică referitoare la impactul fenomenului migrației externe a forței de muncă asupra economiilor exportatoare de forță de muncă și economiilor importatoare de forță de muncă, referitor la costurile și beneficiile în sistemul social, economic și politic, în direcția implementării proceselor democratice, care să servească pentru adoptarea de decizii raționale, pentru implementarea și reproiectarea politicilor de gestionare a proceselor migratorii cu scop de muncă, reproiectarea politicilor macroeconomice și aplicarea celor mai eficiente instrumente și pârghii în toate sectoarele ce reglementează itemii analizați.

4.3. Raționalizarea implicării statului în gestiunea fenomenului migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova

Emigrarea forței de muncă aduce un aport important pentru economiile naționale ale țărilor de origine, în special când nivelul emigrației este foarte înalt. Efectele remitențelor asupra dezvoltării unei țări sunt complexe și contradictorii, însă, sunt analizate pozitiv de majoritatea cercetătorilor. Sinteza cercetărilor actuale sugerează că astăzi remitențele pot fi definite numai în raport cu conceptele de creștere economică și dezvoltare.

Paralel cu impactul pozitiv al remitențelor migranților asupra dezvoltării economiilor, apare și o sarcină a decidenților din aceste țări de a avea grijă de respectarea și protecția drepturilor și intereselor cetățenilor lor, în perioada de muncă peste hotare.

Manolo Abella, șeful Programului pentru Migrație al Organizației Internaționale a Muncii la o conferință recentă a Băncii Mondiale a declarat, cu o notă de scepticism, că mai mulți cercetători au ajuns la concluzia că migrația pentru muncă de la sine, puțin probabil că poate îmbunătăți simțitor potențialul de dezvoltare al țării de origine.

Literatura consacrată migrației sugerează că inițiativele politice în domeniul remitențelor trebuie să pornească de la autoritățile țărilor beneficiare de remitențe. Însă, există și alți subiecți cointeresați să influențeze fluxurile de remitențe, utilizarea lor, precum și valorificarea impactului de creștere. La ei se referă asociațiile de migranți, ONG-urile, atât cele din țările-gazdă, cât și cele din țările de origine, agențiile multilaterale, deținătorii de afaceri private în diverse domenii implicate în proces.

Modalitatea de implicare a statului în gestionarea procesului migrației externe a forței de muncă este posibilă prin elaborarea de politici în domeniul respectiv. Conform teoriei economice, politicile pot fi grupate în: politici generale[135], prin care se urmărește atingerea dezideratelor de creștere economică și anume: – reducerea sărăciei, pornind de la îmbunătățirea condițiilor de trai ale populației, care ar stopa refluxurile de emigranți; – ameliorarea climatului investițional al țării, care ar favoriza creșterea volumului investițiilor, atât din remitențe, cât și din alte surse de stat, private și străine – contribuind astfel la dezvoltarea țării, implicit al creării locurilor de muncă etc.; politici cu destinații concrete (speciale).

În funcție de sfera de cuprindere a politicilor, deosebim: politici cu spectru larg, spre exemplu, măsurile de influență asupra fluxurilor de migranți (contractele de muncă bilaterale) sau stimularea concurenței pe piața agențiilor de transfer al remitențelor; politici cu spectru îngust, spre exemplu, care ar stimula loialitatea (legalizarea cetățeniei duble).

Unele țări au elaborat „politici emigraționale” sau politici ale ocupării externe a forței de muncă [119]. Al doilea termen accentuează mai adânc rolul statului în dirijarea forței de muncă și îi atribuie acest rol în politicile adoptate. Paralel, se evidențiază și alte aspecte combinate ale politicii de stat ca sporirea investițiilor publice în domeniul învățământului, utilizarea deplină a factorului uman, sporirea aportului pozitiv al migrației și remitențelor la creșterea economică și dezvoltare. Termenul de politică de emigrare conține în sine mai puține semnificații și se referă doar la controlul și influența statului asupra emigrării cetățenilor săi.

Până în prezent, autoritățile autohtone nu au demonstrat o abordare complexă în domeniul politicii migraționale. Am asistat la o serie de programe de cercetare a proporțiilor migrației și remitențelor, având la bază sondaje tematice, programe de cercetare științifică a impactului migrației economice externe și, se pare, un program de conștientizare a impactului social al migrației externe pentru muncă, majoritatea finanțate din bugetul public și din partea donatorilor externi.

În contextul în care fluxurile de remitențe au demonstrat un grad mai înalt de reziliență, comparativ cu alte fluxuri financiare, elaborarea politicii de gestiune a migrației reprezintă o problemă de mare actualitate.

După cum s-a demonstrat pe parcursul primelor capitole ale lucrării, relația migrație-dezvoltare prezintă, în sine, o relație cauzală pozitivă. Aspectele economice pozitive generalizate ale relației migrație-dezvoltare sunt redate prin mai multe cauzalități (anexa 30). Șirul de beneficii și costuri ale fenomenului migrației economice, descrise în lucrările contemporane și generalizate în anexele 25-26, atestă că impactul migrației asupra dezvoltării se materializează, în proporții sporite prin remitențe. Corelația pozitivă dintre aceste variabile presupune că maximizarea volumului remitențelor va contribui la dezvoltarea economică. Ca și în orice alte situații similare, dacă se urmărește maximizarea valorii variabilei – dezvoltarea, trebuie influențată maximizarea valorii variabilei – remitențe, prin intermediul acționării, în limitele posibile, asupra factorilor determinați ai acesteia.

Volumul remitențelor este determinat de o multitudine de factori (anexa 31). Nu toți factorii determinanți ai volumului remitențelor intră în jurisdicția statului de origine al migranților economici, fapt ce limitează a priori posibilitățile de implicare a acestuia în maximizarea influxurilor de remitențe. În același timp, s-a observat că politica macroeconomică din țările beneficiare de remitențe, precum și riscurile politice și economice asociate, comportă un impact puternic asupra volumului remitențelor.

Inițiative, precum: reducerea costurilor de transfer (taxe mai mici de transfer și rate de schimb mai favorabile), reducerea riscurilor implicate în aceste transferuri și oferirea mai multor alternative atractive de investiții – sunt direcții sigure și posibile de influențat de stat prin politicile sale. În același timp, experiența unor state cu nivel înalt de recepționare a remitențelor de la emigranții economici externi (Mexic, Turcia, Filipine), demonstrează că creșterea veniturilor nu întotdeauna este urmată de dezvoltare, unul din motive fiind cheltuirea remitențelor în scopuri sterile (de ex., cheltuieli de consum al produselor nelocale).

Elaborarea politicii ocupării externe a forței de muncă pentru Republica Moldova, pentru care emigrarea forței de muncă reprezintă, în linii generale, pierderea unicului său avantaj competitiv, reprezintă un obiectiv de necesitate primordială, și, în viitor, procesul de emigrare a forței de muncă trebuie examinat ca parte a strategiei de dezvoltare a țării.

În funcție de dezideratele de intervenție a statului în procesul migrator, se pot evidenția scopuri economice, sociale și strategice [23]:

Figura 4.2. Scopurile politicii ocupării externe a forței de muncă

Sursa: elaborat și dezvoltat de autor în baza: Manolo I. Abella, Sending Workers Abroad. A manual for low- and midlle-income countries, IOM, Geneva, 1997, p. 21

Dintre strategiile cu caracter financiar, enumerăm următoarele deziderate:

– încurajarea utilizării canalelor de transfer oficiale și sporirea încrederii în instituțiile bancare. Dezideratul se poate atinge prin îmbunătățirea cunoștințelor în domeniul financiar. Prin parteneriate public-private, consumatorii trebuie să fie educați în privința serviciilor existente.

– reducerea cotei remitențelor neformale se poate atinge prin îmbunătățirea concurenței și reducerea costurilor tranzacțiilor. Aici putem utiliza două căi: i) extinderea și dezvoltarea intermediarilor în domeniul remitențelor: băncilor, agențiilor de microfinanțare, agențiilor de credit și asociațiilor de economii, oficiilor poștale, și ii) implementarea de tehnologii noi de transfer al remitențelor.

– implicarea diasporei în dezvoltarea patriei prin sprijinirea investițiilor, afacerilor și parteneriatelor cu diaspora.

– facilitarea legăturilor între remitențe și servicii financiare (elaborarea și implementarea de produse de creditare asociate cu aceste transferuri, ipoteci, produse de economisire cu dobânzi atractive, relaxarea politicilor de credit).

– punerea în aplicare a politicii de informare a migranților stimulând încrederea în patrie și construirea de parteneriate cu migranții;

– alinierea remitențelor la alte surse de finanțare și orientarea acestora spre dezvoltarea comunitară;

– crearea unui climat investițional favorabil și facilitarea creșterii investiților din remitențe în IMM-uri prin îmbunătățirea cadrului de reglementare și instituțional pentru IMM-uri, oferind stimulente fiscale, ghișee unice, cursuri de formare antreprenorială;

– îmbunătățirea colectării datelor privind remitențele,

– cercetarea bunelor practici în domeniu și implementarea acestora în țara noastră.

Inițial, statul trebuie să decidă caracterul politicii, căci promovarea unei politici active/agresive în acest domeniu poate favoriza apariția unui spectru larg de alte probleme sociale și economice. Dintre acestea, putem enumera protecția siguranței sociale, pregătirea și instruirea populației, precum și aspecte legate de economisiri și investiții [169]. Este foarte complicat de integrat toate aceste deziderate, în ansamblu, în cadrul unei politici.

Analiza practicii internaționale [169] în vederea aprecierii eficienței rezultatelor politicii ocupării externe ne permite să afirmăm că, în prezent, pentru Republica Moldova, elaborarea acestei politici reprezintă o chestiune de prim-ordin.

Este de apreciat faptul că, în Republica Moldova, se întreprind măsuri de atragere a remitențelor în investiții. Menționăm aici Programul Pare 1+1 pus în aplicare de Guvern în trim.IV al anului 2010. Pînă în prezent nu au publicate date referitoare la derularea programului.

Recenta criză economică globală reprezintă o provocare pentru modul în care guvernele vor fi capabile să gestioneze situația migrațională. Dificultățile provin din faptul că nu există o situație identică pentru analiza datelor istorice.

Prin urmare, condițiile actuale sporesc necesitatea promovării unor politici de gestionare a migrației flexibile, coerente și cuprinzătoare și cu scop principal de a spori beneficiile procesului, de a proteja migranții și nevoile lor, dar care să conțină și măsuri de adaptare la situațiile de criză.

În contextul recentei crize, în cadrul politicilor de gestionare a migrației, trebuie să se pună accentul pe următoarele aspecte:

– să se asigure că drepturile imigranților sunt protejate, în mod eficient, de exemplu, în perioadele de lucru ale acestora, condițiile de viață, cazurile de pierdere a locurilor de muncă,

– să se includă măsuri, care să faciliteze sporirea fluxurilor de remitențe prin reducerea costurilor de transfer/tranzacție în cadrul unităților publice și private și reținerea fluxurilor de remitențe în sistemul bancar pe perioade cât mai lungi,

– să se includă măsuri de încurajare a utilizării productive a remitențelor, care trebuie promovate în ambele țări (de destinație și de origine), pentru a contracara scăderea potențialului ultimelor, de asemenea, și pentru protejarea familiilor migranților,

– să se asigure protejarea împotriva pierderii locurilor de muncă ale migranților, inclusiv prin informarea populației din țările de destinație despre valoroasele contribuții economice și sociale efectuate de migranți,

– să se asigure deschiderea și menținerea canalelor oficiale de migrație a forței de muncă cu scopul de a satisface cererea continuă de lucrători migranți, contribuind astfel la prevenirea migrației nelegale și a traficului de ființe umane.

– să se includă măsuri de asistare a reîntoarcerii migranților, repatrierii proprietății lor și reintegrării lor în societate.

În condițiile evoluțiilor recente ale economiei naționale din Republica Moldova, considerăm că politicile macroeconomice trebuie să se orienteze la strategiile politicilor orientate către ofertă, care au drept obiectiv: creșterea permanentă a outputului potențial. Scopul acestor politici constă în mobilizarea resurselor productive ale economiei în vederea creșterii venitului potențial, deci a venitului, care se poate obține în condiții normale de utilizare a resurselor.

În condițiile descrise, considerăm rațională utilizarea următoarelor instrumente:

– Instrumente destinate să crească venitul curent prin care se îmbunătățește eficiența alocării și utilizării principalelor resurse de către utilizatorii competitivi. Se includ în această categorie instrumentele politice care reduc distorsiunile ce conduc la diferențe între prețuri unitare și costurile marginale ale produselor. Astfel de distorsiuni pot apărea, de exemplu, datorită competiției imperfecte, controlului prețului, restricțiilor comerciale sau sistemelor de taxe și subsidii.

– Instrumente destinate să mărească rata de creștere, pe termen lung, a venitului potențial. Se includ aici măsuri de stimulare a economiilor și investițiilor interne, precum și a inovațiilor tehnologice și manageriale.

– O frână în calea utilizării normale a resurselor prezintă erorile și distorsiunile pieței, care, la rândul lor, pot fi minimizate prin politici care determină, în special, creșterea concurenței pe piață.

Dacă este să ne referim la erorile și distorsiunile pieței financiare, ce trebuie reduse sau eliminate, strategiile urmărite, în acest sens, includ: (1) menținerea unor rate ale dobânzii real pozitive și utilizarea unor politici de îmbunătățire a structurii acestor rate și (2) reducerea controlului asupra orientării creditelor.

În Republica Moldova, cele mai mari distorsiuni ale piețelor sunt produse de efectele politicii fiscale. Conform principiilor economiei politice, din aplicarea sistemului de taxe și impozite suferă pierderi de venit atât consumatorii, cât și producătorii. Din această cauză sistemul de impozite și taxe trebuie astfel proiectat, încât să reducă pierderile și ale unora și ale celorlalți.

Analiza formării și distribuirii fondului bugetului de stat al RM demonstrează distorsiuni în acest sens: veniturile bugetului consolidat de stat sunt formate majoritar din contribuțiile persoanelor fizice, care suportă atât impozite directe – ca ex. impozitul pe venit (7-18%), contribuțiile la asigurările sociale, cât și impozitele indirecte, în timp ce producătorii, și cu atât mai însemnat – comercianții sunt scutiți de impozitul pe venit.

În situația în care sporirea veniturilor bugetare, în perioada curentă, se datorează creșterii impozitelor indirecte, care, în mare măsură, prezintă efecte indirecte ale emigrării forței de muncă, considerăm irațională utilizarea acestui spor de venituri bugetare pentru finanțarea cheltuielilor sociale.

În scopul stabilizării și sporirii rezilienței sistemului financiar public, considerăm necesară instituirea unui Fond de Stabilizare. Pornind de la practica internațională, referitoare la această problematică, fondul trebuie să fie creat ca o instituție publică independentă, cu personalitate juridică, și care să prezinte un instrument de intervenții în situații perturbatoare sau să contribuie la stabilitatea sectorului financiar public în viitor. Se poate analiza și o contribuție de finanțare inițială din rezerva valutară a Băncii Naționale a Moldovei.

Companiile din sectoarele construcții și imobiliar au rol în creștere pentru economie și sectorul bancar și atragerea remitențelor migranților, astfel disfuncționalitățile pe piața activelor imobiliare pot impieta tot mai mult stabilitatea financiară și reduce intrarea de remitențe în țară. Promovarea concurenței în aceste sectoare reprezintă o condiție obligatorie în condițiile actuale.

Referitor la stimulentele pentru investiții și economisire, statul trebuie să acționeze, în primul rând, asupra profitului net adus de acestea, doar în așa mod se pot încuraja investițiile. Strategia de acoperire a importurilor este o soluție-deziderat, în acest sens, și poate contribui la rezolvarea mai multor probleme în paralel.

O necesitate chiar mai importantă decât toate cele enumerate ar fi impunerea disciplinei financiare în întreaga economie.

Este foarte importantă consistența politică – deci, menținerea, pentru un timp mai îndelungat, a măsurilor politice adoptate, astfel, încât acestea să-și poată exercita efectele și la nivel microeconomic.

Consensul realizat între țările de destinație și de origine, în ultimii ani, în cadrul forurilor internaționale, privind migrația și dezvoltarea, nu a slăbit ca urmare a crizei financiare. Ca ex-, țările dezvoltate ar putea crește asistența oficială pentru dezvoltare sau, cel puțin, a opta împotriva reducerii, dat fiind faptul că o parte din asistență contribuie la crearea unor condiții (ex., de reducere a sărăciei, creare de locuri de muncă), care limitează migrația ilegală și abuzurile conexe.

Prin evaluarea consecințelor mobilității forței de muncă, pot fi jalonate politicile în domeniul migrației. Existența restricțiilor pe imigrare pot fi justificate pe baza menținerii bunăstării, prosperității cetățenilor săi [73] sau pe temeiurile politicilor referitoare la impactul imigrației asupra votanților [59]. Nici relaxările politicilor pe domeniul migrației, despre care vorbește OMC, nu vor fi foarte repede puse în practică, nici țările din UE nu vor deschide total piețele proprii ale muncii pentru forța de muncă străină, astfel că factorii decizionali care au ca ghidaj evoluția migrației internaționale ar trebui să țină seama și de modul în care literatura de specialitate face referire la aceste aspecte.

4.4. Concluzii la capitolul 4

Al patrulea capitolul al lucrării se axează pe evaluarea efectelor procesului migrației externe a forței de muncă și elaborarea direcțiilor strategiilor de gestionare a migrației economice din Republica Moldova. Analiza efectuată se bazează pe principiile metodologiei Analizei Cost-beneficiu adaptată de autor pentru cercetarea impactului procesului migraționist.

Efectele financiare ale migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova, în perioada 2000-2009 (la nivelul de abstractizare descris) din perspectiva societății țării de origine a migranților, însumează efecte bugetar-fiscale – soldate pozitiv, efecte monetare și valutare – soldate negativ, precum și efecte investiționale, care însă nu sunt de proporții .

Analiza efectelor financiare nete ale migrației economice externe asupra venitului global al bugetului public național al Republicii Moldova demonstrează că, în perioada analizată, migrația externă a forței de muncă a influențat pozitiv asupra veniturilor și cheltuielilor bugetului de stat în proporții de la 6,03% în anul 2000 până la 20,72 % în anul 2008, în anul 2009, reducându-se până la 9,97% sub impactul recentei crize financiare.

Efectele remitențelor asupra cursului valutar cauzează distorsiuni la distribuirea veniturilor între participanții la operațiunilor economice internaționale. În perioada 2000-2009, impactul remitențelor asupra aprecierii cursului valutar s-a propagat asupra importatorilor, comportând surplusuri de venit și asupra exportatorilor cauzându-le pierderi estimate de până la 0,0218 p.p. pentru fiecare dolar încasat din exporturi.

Rezultatele analizate sunt parțiale, iar evaluarea efectelor financiare poate continua prin cuantificarea altor efecte induse de impactul acestor efecte, de ex., asupra deficitului bugetar și economiilor de cheltuieli la costul resurselor de finanțare a deficitelor (a surselor interne, a surselor externe și a mijloacelor din vânzarea și privatizarea bunurilor domeniului public).

Este important să accentuăm că efectele descrise reprezintă doar o parte a efectelor financiare ale fenomenului, care au fost posibil să fie evaluate în conformitate cu metodologia descrisă. Evaluarea integrată a efectelor financiare, economice și cu atât mai mult sociale ale fenomenului analizat cuprinde și atribuirea de valori monetare efectelor directe, indirecte și induse de acest gen, prin atribuirea prețurilor de piață și prețurilor umbră – procese care prezintă tehnici specifice nu neapărat de ordin financiar.

Migrația economică, analizată din perspectiva societății țării de destinație a migranților, comportă costuri mai mici decât beneficiile. Mai exact, raportul între costuri și beneficii este: 1 item de costuri la 3 itemi de beneficii, deci, beneficiile depășesc costurile de 3 ori.

Procesul migrației externe cu scop de muncă, analizat din perspectiva societății globale comportă costuri mai mici decât beneficiile. Analiza ne permite să afirmăm că migrația externă are impact favorabil asupra prosperității economice la nivel mondial.

Scopul Analizei Cost-beneficiu, rezumat la determinarea rezultatului net al migrației forței de muncă, este de a sensibiliza factorii de decizie din Republica Moldova și alte state furnizoare de forță de muncă, factorii de decizie de nivel regional și internațional și opinia publică referitoare la impactul fenomenului migrației externe a forței de muncă, care generează costuri imense în sistemul social, economic, politic, cultural și în direcția implementării proceselor democratice, care să servească pentru adoptarea de decizii raționale, pentru implementarea și reproiectarea politicilor de gestionare a proceselor migrației economice, aplicarea metodelor cele mai eficiente în toate sectoarele de aplicare a reglementărilor analizate.

Elaborarea politicii ocupării externe a forței de muncă pentru Republica Moldova, pentru care emigrarea forței de muncă reprezintă, în linii generale, pierderea unicului său avantaj competitiv, reprezintă un obiectiv de necesitate primordială, și, în viitor, procesul de emigrare a forței de muncă trebuie examinat ca parte a strategiei de dezvoltare a țării. În funcție de dezideratele de intervenție a statului în procesul migrator, se pot evidenția scopuri economice, sociale și strategice.

Rezultatele prezentei cercetări argumentează ferm că strategia prioritară pe termen lung a Republicii Moldova, în gestiunea fenomenului migrației externe a forței de muncă, trebuie să se orienteze spre încurajarea migrației de retur. Pe termen scurt, însă, ținta strategică prioritară a politicii trebuie să reprezinte legalizarea migrației temporare.

Concluziile de ordin economico-financiar cuprind următoarele orientări:

constatarea faptului că remitențele contribuie benefic la sporirea veniturilor bugetului de stat, sugerează ideea că statul trebuie să stimuleze majorării încasării de remitențe.

un prim stimulent pentru sporirea volumului remitențelor oficiale reprezintă reducerea costurilor de transfer a remitențelor, iar protecția concurenței este cel mai reușit instrument în acest domeniu.

institurea unui Fond de Stabilizare, constituit în scopul stabilizării și sporirii rezilienței sistemului financiar public, în contextul exodului forței de muncă din țară și a iminenței tendințelor de îmbătrînire demografică a populației;

reforma urgentă a sistemului actual de pensii. În condițiile în care sistemul public de pensii de stat, care funcționează în Republica Moldova (similar celor din marea majoritate a țărilor lumii), după principiul redistributiv (în engleză, PAYG = pay as you go), se bazează pe principiul – statul colectează contribuții sociale de pensii de la salariați și le plătește imediat, sub formă de pensii, către pensionarii actuali. Datele statistice arată, deja, că această logică redistributivă nu mai poate funcționa pe baze sustenabile prea mult timp, de acum încolo, în condițiile problemelor demografice. În această situație, implementarea sistemului multipilon, recomandat de Banca Mondială, reprezintă cea mai eficientă soluție în acest sens. Sistemul de pensii private multipilon este compus din pilonul II- obligatoriu și pilonul III – facultativ de pensii private. Pilonul II reprezintă pensii administrate privat și contribuțiile sunt obligatorii pentru participanții de până la 45 de ani, în timp ce pilonul III reprezintă fonduri de pensii facultative.

utilizarea metodelor directe și indirecte de impozitare a remitențelor și orientarea fondurilor acumulate în investițiile în sfera socială ar putea reprezenta o strategie de majorare a impactului benefic al migrației. Însă, politica utilizării impozitării directe a remitențelor în practica internațională a suportat eșec, una dintre cauze fiind răspândirea corupției în rândul organelor de stat. În contextul iminenței acelorași riscuri, nu sugerăm aplicarea metodelor fiscale.

referitor la stimulentele pentru investiții și economisire, statul trebuie să acționeze, în primul rând, asupra profitul net adus de acestea. O primă soluție ar fi atragerea remitențelor în sistemul financiar, și aici ținta o reprezintă rata reală a dobînzilor. Canalizarea remiterilor în investiții productive directe este prioritară în promovarea creșterii economice a țărilor exportatoare de muncă. Instrumentele de realizare pot include: (i) facilitarea importurilor de către emigranți a mașinilor și utilajelor în scopuri investiționale la taxe concesionale, (2) antrenamente și (3) consultări de business și programe de antreprenoriat.

După părerea noastră, dificultățile dezvoltării economice a țării noastre sunt în corelație puternică cu evoluția fenomenului migrației externe a forței de muncă din țară, iar reproiectarea politicilor de gestionare a proceselor migrației economice reprezintă o necesitate de mare actualitate.

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

În urma propriilor investigații efectuate la tema cercetării s-au conturat un șir de concluzii și recomandări asupra cauzelor și efectelor fenomenului migrației externe a forței de muncă:

Cercetarea fenomenului migrației externe pentru muncă, în știința economică, este dictată de dependența acestui fenomen de forța factorilor specifici de împingere/atracție (push-pull), care sunt predominant economici și de efectele economice cauzate. Fenomenul migrației internaționale a început să fie cercetat mai intens, începând cu anii ’60, în cadrul modelelor de creștere economică. Necesitatea cercetării fenomenului se bazează pe considerația că circulația internațională a forței de muncă, ca factor de producție, influențează ritmul creșterii economice.

Fenomenul migrației externe a forței de muncă reprezintă permutarea forței de muncă, dintr-o țară în alta, adică permutarea unui capital – capitalul uman, creat în țara de origine cu investiții publice semnificative într-o altă țară (țara de destinație), cu scop de utilizare a lui în scopuri economice, adică de producere a bunurilor și/sau prestare a serviciilor. În acest context cercetarea consecințelor economice ale acestui proces comportă un grad sporit de complexitate.

Migrația externă pentru muncă reprezintă o reacție de răspuns la existența unor decalaje mari între condițiile de viață ale indivizilor din diferite țări ale lumii și va continua să existe atâta timp cât vor exista aceste decalaje. Totalitatea factorilor economici, financiari, politici, socio-culturali, juridico-organizatori și geografici, caracteristici într-un anumit moment unui stat/regiuni, carue fie atrag (pull factor), fie generează/resping (push factor) potențiali migranți economici interpretează, în esență, conceptul de climat migrațional pentru muncă. În ansamblul factorilor obiectivi și subiectivi care determină climatul migrațional pentru muncă cel mai puternic este nivelul și dinamica salariului și a veniturilor. „Barometru” caracteristic direcțiilor migratorii servește alinierea țărilor lumii într-un rating după un scor al climatului migrațional, care fiind favorabil recrutării forței de muncă din exterior definește un climat imigrațional, sau nefavorabil calificat în climat emigrațional.

În prezent, există distorsiuni în statistica oficială a remitențelor. Acestea se datorează, în mare măsură, faptului că o parte din remitențe se transferă prin intermediul sistemelor informale. Pe lângă datele colectate prin rapoarte statistice, Băncile Centrale efectuează un șir de estimări și ajustări în scopul îmbunătățirii calității și plenitudinii datelor. Remitențele înregistrate pot avea caracter parțial sau pot fi supraestimate. BNM a elaborat și utilizează un model de calculare a remitențelor totale, care considerăm că necesită completat astfel încât estimarea să țină cont și de: (1) rulajul operațiunilor de conversie a valutei străine pe piața valutară în numerar a Republicii Moldova și sporul depozitelor în monedă străină a persoanelor fizice, (2) abaterile dintre ritmul de creștere a salariului în economie și ritmul de creștere a consumului gospodăriilor casnice.

Fenomenul migrației forței de muncă generează o multitudine de efecte de ordin economic, demografic, social și politic. Acest fenomen prezintă, deopotrivă, avantaje și dezavantaje pentru toți cei implicați în acest fenomen: începând de la înșiși migranții și membrii familiilor lor, localitățile de baștină și de destinație ale migranților, ramurile economiei în care au activat și activează în timpul migrației, populația rămasă în țara de origine și populația din țara de destinație, economiile țărilor de origine și economiile țărilor de destinație, propagându-se asupra întregii economii mondiale.

Practic, toate țările lumii sunt implicate, în prezent, în procesul complex al migrației internaționale a forței de muncă, încadrându-se în proces fie ca țări de destinație, fie ca țări de origine, fie – de tranzit, dar, în toate cazurile, influențate de acest fenomen sub aspect social, economic și politic. Beneficiile fenomenului nu sunt distribuite proporțional între toți cei implicați în procesul migrațional. Țările importatoare de forță de muncă câștigă mai mult de pe urma fenomenului migrației externe a forței de muncă decât țările exportatoare, ceea ce demonstrează necesitatea implicării statelor de origine a migranților în gestonarea procesului migrator.

Criza financiară recentă a influențat nefavorabil asupra migrației economice, însă se observă și anumite efecte favorabile. Cercetarea consacrată impactului recentei crize financiare asupra fenomenului migraționist evidențiază reziliența sporită a fluxurilor de remitențe, iar în contextul evoluțiilor actuale, conceptul de reziliență reprezintă un deziderat mai pertinent decât chiar sustenabilitatea. Precizăm, că în contextul sistemelor financiare, reziliența ar putea fi interpretată drept capacitatea unui sistem financiar de a rămâne integru, funcționabil și durabil, în urma unui sau mai multe șocuri, cu condiția asimilării perturbărilor și adaptării la noile condiții. Migrația economică contribuie la sporirea rezilienței sistemului financiar, prin impactul nemijlocit asupra sporirii rezilienței gospodăriilor casnice, a rezilienței sistemului bugetar, a rezilienței balanței de plăți și într-o anumită măsură asupra cursului valutar și pieței valutare.

Deoarece literatura de specialitate din domeniul financiar nu incubă semnificație terminologică clară pentru termenul de efect financiar, respectiv efecte financiare, în urma studiului efectuat, s-a conturat definirea efectul financiar drept finalitate a unei relații de cauzalitate generată de factori de orice natură (naturală, socială, politică, economică, financiară, managerială etc.) care influențează procesele de constituire, distribuire și utilizare a fondurilor bănești (financiare). Întregirea unei conceptualizări presupune descoperirea nu numai a laturilor și legăturilor fenomenului sau procesului analizat cu alte entități și procese, ci neapărat și dimensionarea acestui fenomen sau proces, ca urmare, mărimea convențională a efectului financiar ar putea fi determinată ca diferența dintre mărimea absolută a veniturilor/cheltuielilor/fondurilor financiare, în condițiile în care nu ar fi acționat cauza efectului financiar analizat și mărimea absolută a veniturilor/cheltuielilor/fondurilor financiare după acțiunea cauzei efectului, deci, apariția efectului financiar analizat.

Analiza procesul încadrării remitențelor în circuitul financiar al unei economii naționale, cu menționarea rolului în susținerea evoluției economice (creșterii și dezvoltării economice) a unui stat, arată că remitențele, reprezentând fluxuri financiare, pornesc din străinătate, pătrund în întreg circuitul resurselor financiare ale țării, iar o anumită parte din aceste fonduri „se scurg” înapoi în străinătate. În scopul maximizării beneficiilor remitențelor, politicile macroeconomice trebuie să se orienteze asupra minimizării „scurgerilor de remitențe” în străinătate, atât pe căi directe, cât și indirecte.

Cercetate din perspectiva veniturilor, remitențele pătrund în circuitul financiar pornind de la familiile migranților, care cheltuie aceste „fonduri” cu scop de consum sau de investiții și ca urmare efectele acestora se propagă asupra întregii economii naționale. Premisa certă că remitențele constituie fonduri monetare private ale migrantului sugerează că, în condițiile economiei de piață, statul nu dispune de instrumente directe de influență asupra procesului de formare, distribuire, redistribuire și utilizare a fondurilor de remitențe.

Remitențele manifestă efect dual asupra situației Balanței de Plăți Externe: direct contribuind la echilibrarea contului curent, iar indirect la dezechilibrarea acestuia, prin impulsul asupra creșterii importurilor. Remitențele reprezintă o sursă de finanțare a deficitului BPE mai eficientă ca orice alt flux financiar internațional.

Piața valutară din Republica Moldova se află, în permanență, sub presiuni valutare, care au caracter variabil și corelează pozitiv cu dinamica remitențelor. Fluxurile de remitențe corelează pozitiv cu structura și dinamica operațiunilor de pe piața valutară, cu stocul de active de rezervă ale BNM, cu evoluțiile pieței monetare, veniturile bugetare, în special, din impozite indirecte, importuri și cu evoluția PIB-ului. Analiza dinamicii modificărilor activelor de rezervă demonstrează mărimea și frecvența intervențiilor BNM. În paralel, sterilizarea ridicată a lichidității de pe piața monetară generează pierderi operaționale BNM, al căror volum este considerabil. Totodată, acumularea rezervelor valutare oficiale comportă riscuri și costuri suplimentare.

Studiul inter-tematic al problemelor echilibrării balanței de plăți externe și gestiunii cursului de schimb a condus la construirea un model de analiză, aplicarea căruia a demonstrat, că fluxurile de remitențe cauzează aprecierea cursului valutar al monedei naționale.

A fost identificată corelație pozitivă între influxurile de remitențe și cheltuielile bugetare de ordin social, inclusiv de asistența socială. Impactul generalizator în acest domeniu este negativ. Acest fapt evidențiază stridența restructurării politicii de asistență socială a statului.

În ultimul deceniu, veniturile bugetului de stat depind, preponderent, de consumul gospodăriilor casnice și veniturile persoanelor fizice. În situația în care impozitele distorsionare contribuie major la formarea bugetului de stat, autoritățile din Republica Moldova trebuie să manifeste precauție vis-à-vis de efectele negative ale acestor tipuri de impozite asupra creșterii economice. Aspecte negative se înregistrează și la distribuirea resurselor financiare publice, care sunt direcționate, prioritar, spre cheltuieli de ordin social și într-un volum extrem de redus spre finanțarea investițiilor directe, cu contribuții asupra creșterii economice.

Deși legislația în vigoare a Republicii Moldova acordă avantaj competitiv băncilor pe piața transferurilor de fonduri pe adresa persoanelor, ele nu au reușit să ocupe o cotă majoră de piață. Sondajele efectuate în Republica Moldova demonstrează că migranții nu utilizează, preponderent, transferurile bancare, iar beneficiarii de remitențe nu au deplină încredere și nu încredințează economiile lor băncilor. Accesul financiar limitat reprezintă, de asemenea, un factor negativ în acest sens.

În efectele financiare ale migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova, în perioada 2000-2009, cuprind efecte bugetar-fiscale care, conform estimărilor, s-au soldat pozitiv, efecte monetare, soldul cărora este negativ și efecte investiționale, care, însă, nu sunt de proporții, iar estimarea prezintă dificultăți.

Având în vedere avantajele și distorsiunile cauzate de fluxurile majore de remitențe, precum și faptul că chiar dacă efectele și beneficiile induse de fluxurile de remitențe pe termen scurt sunt majore, acestea sunt net inferioare consecințelor pe termen lung, sugerăm următoarele recomandări privind raționalizarea implicării statului în gestiunea migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova:

Implementarea unei politici de gestionare a proceselor migrației economice – politica ocupării externe, care să includă în sine scopuri economice, sociale și strategice.

Scopul strategic prioritar al politicii ocupării externe pe termen lung se va referi la încurajarea migrației de return și construirea legăturilor de parteneriat cu diaspora. Soluția recomandată în primul caz se referă la îmbunătățirea climatului migrațional și investițional.

Chiar și în condițiile în care rezultatul net al migrației externe a forței de muncă este negativ, din perspectivă financiară, se atestă un impact pozitiv al remitențelor prin mecanismul de multiplicator și accelerator, impulsionate de cererea solvabilă finanțată din remitențe și, deci, efectele bugetar-fiscale nu pot fi neglijate, ci este necesară reorientarea direcțiilor de cheltuieli bugetare spre investiții.

Restructurarea urgentă a sistemului de pensii. În condițiile în care, la mai puțin de două persoane ocupate le revine susținerea unui pensionar, în condițiile păstrării trendului înregistrat, spre sfârșitul următorului deceniu, se va ajunge la cifre subunitare, implementarea sistemului multipilon, recomandat de Banca Mondială, reprezintă cea mai eficientă soluție în acest sens.

În condițiile în care, pentru populația care deține economii și este dispusă să încredințeze economiile băncilor comerciale, un moment decisiv îl reprezintă extinderea băncilor în teritoriu și implementarea produselor bancare noi destinate beneficiarilor de remitențe și emigranților externi cu scop de muncă. Dezvoltarea instituțiilor financiare nebancare reprezintă o strategie rezonabilă de atragere în circuitul financiar al economiilor populației, în special din sectorul rural.

Reproiectarea politicii fiscale, cu accentul repartizării mai echitabile a sarcinii fiscale între populație și antreprenori. Scăderea ratelor la impozite va spori veniturile reale ale populației și, prin urmare, va crește venitul disponibil, care se va îndrepta spre consum și investiții. Problema suplinirii veniturilor de stat trebuie soluționată doar prin impunerea disciplinei financiare în întreaga economie.

În cadrul politicii fiscale, trebuie urmărite, de asemenea, obiectivele strategiei de substituire a importurilor.

În cadrul politicii monetare, strategiile trebuie să se orienteze spre menținerea unor rate reale ale dobânzii, căci stimulentele principale pentru investiții și economisire sunt reprezentate de profitul net adus de acestea.

În scopul sporirii stabilității și rezilienței sistemului financiar public, considerăm necesară instituirea unui Fond de Stabilizare, contextul exodului forței de muncă din țară și a iminenței tendințelor de îmbătrînire demografică a populației. Se poate precăuta posibilitatea unei prelevări inițiale din contul rezervelor internaționale a Republicii Moldova.

În condițiile asumării riscului de a fi clasificată ca politică anti-socială, însă cunoscînd rezultatul financiar net negativ al fenomenului migraționist din perspectiva statului nostru, sugerăm adoptarea de către stat a strategiei de recuperare a investițiilor (proprie oricărui investitor) și, ca urmare, recomandăm implementarea unui program de urmărire a recuperării investițiilor de stat în capitalul uman. La prima etapă sugerăm luarea la evidență, în fișele personale a cetățenilor din baza de date a Inspectoratului Fiscal, a finanțărilor studiilor în instituțiile de învățămînt superior drept obligații a acestora față de stat, și stingerea treptată a obligațiilor acestor cetățeni odată cu primirea declarațiilor pe venit pe parcursul primilor cinci ani de muncă după finisarea studiilor.

Este foarte importantă consistența politică – deci, menținerea, pentru un timp mai îndelungat, a măsurilor politice adoptate, astfel, încât acestea să-și poată exercita efectele și la nivel microeconomic.

Concluzia generalizată se rezumă la faptul că, din punct de vedere al durabilității fondurilor de finanțare a creșterii economice, fondurile de remitențe reprezintă o sursă de finanțare eficientă a creșterii economice pe termen scurt. Valorificarea potențialului acestor fonduri depinde, în mare măsură, de calitatea conjugării factorilor de creștere economică, dintre care, în Republica Moldova, menționăm mari rezerve, în special, aferente nivelului și calității intermedierii financiare și a factorului instituțional. Lipsa sau întîrzierea intervențiilor statului în gestionarea procesului migrației externe a forței de muncă ar putea fi interpretată din perspectiva faptului că guvernarea noastră a acceptat migrația externă a forței de muncă drept o „supapă” de scăpare de problemele sociale.

Problema științifică importantă soluționată în domeniul cercetat cuprinde evaluarea efectelor financiare ale migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova. Cercetarea a demonstrat că migrația economică externă cauzează efecte financiare directe și indirecte pozitive asupra bugetului public, asupra echilibrării balanței de plăți externe, efecte negative asupra cursului valutar și inflației, iar efectul economic net este negativ, costurile totale depășind de 1,25 ori beneficiile.

Planul cercetărilor de perspectivă

În vederea aprofundării domeniului de cercetare, considerăm oportună continuarea cercetărilor cu următoarele orientări:

argumentarea studierii finanțelor populației ca domeniu aparte al finanțelor, pornind de la caracteristicile specifice formării și gestiunii fondurilor financiare ale populației;

estimarea presiunii valutare și presiunii inflaționiste, exercitate de remitențe pe piața valutară națională;

mecanismul transformării economiilor populației în investiții;

mecanismul de implicare a diasporei în finanțarea proiectelor comunitare;

dezvoltarea produselor bancare noi pentru atragerea remitențelor în sistemul bancar;

restructurarea sistemului de pensii din Republica Moldova în contextul tendințelor migratorii actuale;

economica regimului ratei de schimb;

reproiectarea politicii fiscale în vedere susținerii creșterii economice;

determinarea impactului migrației economice externe asupra stabilității sistemului de asigurări sociale, medicale, asupra sectorului ocrotirii sănătății (emigrarea medicilor și personalului medical), de învățământ (emigrarea învățătorilor și creșterea cererii pentru studii superioare) ș.a.;

măsurarea contribuției migrației economice la reziliența economiei naționale,

precizarea metodologiei de măsurare a efectelor financiare cu aplicarea costului de oportunitate;

măsurarea impulsurilor fiscale ale remitențelor ș.a.

Bibliografie

Abraham-Frois G. Economie politică. București: Humanitas, 1994. 525 p.

Acosta Pablo (2008). The Impact of Remittances on Poverty and Human Capital. Evidence from Latin American Household Surveys”, in Caglar Ozden and Maurice W. Schiff, International Migration, Economic Development and Policy, World Bank.

Amitrajeet A. Batabyal. The Concept of Resilience: Retrospect and Prospect. http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=119048 (vizitat 15.09.2009)

Appendix A. Enhancing the Developmental Effect of Workers’ Remittances to Developing Countries. În: Global Development Finance, 2004, p. 2.

Appendix A: Enhancing the Developmental Effect of Workers’ Remittances to Developing Countries, Global Development Finance, 2004.

Arnold, F. The contribution of remittances to economic and social development. În: International Migration Systems. Kritz, M.M., L.L. Lim and H. Zlotnik (eds). Oxford: Clarendon, 1992, p. 205.

Ashenfelter and David Card, eds., Handbook of Labor Economics, Amsterdam: North-Holland, pp. 1697-1760.

Balance of payments Manual the 5th edition. // IMF, Washington, 1993. 188 p.

Balance of Payments Statistics. Yearbook 2007. Part I: Country tables. IMF. Washington, 2007. 1088 p.

Barro Robert J., Xavier Sala-i-Martin. Economic Growth. Taiwan: McGraw-Hill, 1995. 539 p.

Băcescu, M., Băcescu-Cărbunaru A. Macroeconomie intermediară. București: Editura Universitară, 2004. 540p.

Belobrov A. Aspecte conceptuale ale migrației economice. În: Economica. Chișinău, 2007, nr. 1 , p. 100-102.

Belobrov A. Aspecte financiare ale migrației forței de muncă. În: Simpozionul Internațional al Tinerilor Cercetători din 14-15 aprilie 2006. Chișinău: ASEM, 2006, ed. IV, vol. I, p. 237-239.

Belobrov A. Aspecte financiare ale relației migrație-dezvoltare. În: Dezvoltarea durabilă a României și Republicii Moldova în context european și mondial: Conferința Științifică Internațională din 22-23 septembrie 2006. Chișinău: ASEM, 2007, Vol. II, p.116-120.

Belobrov A. Atribuirea conceptului de efect financiar la sistemul categoriilor cunoașterii realității economice. În: Dezvoltarea economiei bazată pe cunoaștere: Conferința Științifico-practică Internațională a Tinerilor Cercetători din 12 iunie 2010 organizată de Institutul Internațional de Management. Chișinău: Impresium SRL, 2010, p. 73-79.

Belobrov A. Corelația dintre politica fiscală și creșterea economică. În: Simpozionul Internațional al Tinerilor Cercetători din 10-11 aprilie 2009. Chișinău: ASEM, ed. VII, vol. 1, 2009, p. 235-239.

Belobrov A. Creditarea în valută străină – o posibilă modalitate de injectare în circuitele economiei a investițiilor de capital autohton. În: Revista Economică. Chișinău – Sibiu, 2004, nr. 6 , p. 85-89.

Belobrov A. Efectele remitențelor asupra echilibrării balantei de plăți externe. În: Simpozionul Internațional al Tinerilor Cercetători din 19-20 aprilie 2007. Chișinău:ASEM, 2007, ed. V, vol. I, p. 191-194.

Belobrov A. Evaluarea succintă a impactului financiar al migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova. În: Creșterea competitivității și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere: Conferința Științifică Internațională din 28-29 septembrie 2007. Chișinău: ASEM, 2008, vol. II, p. 157-162.

Belobrov A. Factorii determinanți ai migrației externe a forței de muncă. În: Revista Economică. Chișinău – Sibiu, 2006, nr. 4 , p. 107-111.

Belobrov A. Impactul migrației externe a forței de muncă asupra rezilienței financiare a gospodăriilor casnice în timpul crizei. În: Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii: Conferința Științifică Internațională din 25 – 26 septembrie 2009. Chișinău: ASEM, 2009, vol. II, p. 228-233.

Belobrov A. Evaluarea impactului remitențelor asupra cursului valutar – cazul Republicii Moldova. In: Simpozionul Internațional al Tinerilor Cercetători din 28-29 aprilie 2010. Chișinău: ASEM, ed. VIII, vol. 1, 2010, p. 264-273.

Belobrov A. Necesitatea introducerii politicii ocupării externe a forței de muncă în Republica Moldova. În: Revista Economică. Chișinău – Sibiu, 2006, nr. 3 , p. 114-118.

Belobrov A. Remitențele ca sursă financiară de susținere a creșterii economice. În: Creșterea economică în condițiile internaționalizării: Conferința Științifică Internațională din 6-7 septembrie 2007. Chișinău: IEFS, 2007, ed. II, p. 164-167.

Belobrov A. Studiu privind funcțiile remitențelor și încadrarea lor în circuitul financiar al economiei naționale. În: Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii: probleme și soluții pentru România și Republica Moldova: Conferința Științifică Internațională din 26-27 septembrie 2008. Chișinău: ASEM, 2008, vol. II, p. 154-157.

Belobrov A. Construirea de indicatori ai analizei remitențelor în ipostaza de flux financiar. In: „Economic growth in conditions of internationalisation”: International Scientific and Practical Conference, octomber 21-22, 2010. Chișinău: IEFS, vol. I, 2010, p. 426-432.

Billsborrow et al. Statistics on International Migration. ILO, 1999. www.sourceoecd.org/database/16081269/intmigration

BNS. Migrația Forței de Muncă. Chișinău, 2009. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/migratia/Migratia_FM.pdf (vizitat la 10.12.2009).

Borjas G. The Analytics of the Wage Effect of Immigration. http://www.borjas.com/

Borjas, George J. 1999. The Economic Analysis of Immigration. In: Orley C.

Borjas, George J., Jeffrey Grogger, and Gordon H. Hanson. 2008. Imperfect Substitution  between Immigrants and Natives: A Reappraisal. NBER Working Paper No.13887. 

Borjas-Grogger-Hanson. Imperfect Substitution between Immigrants and Natives: A Reappraisal. // http://www.borjas.com/

Borș, I. Relații valutar-financiare internaționale ale Republicii Moldova. Chișinău: ARC, 1999. 198 p.

Bran, P. Relațiile financiare și monetare internaționale. București: Editura Economică, 1995. 528 p.

Bran, P., Costică, I. Economica activității financiare și monetare internaționale. București: Editura Economică, 2003. 567 p.

Brezeanu, P. Relații valutare și tehnici financiare internaționale. București: Editura Fundației România de mâine, 1998. 175 p.

Broadman, A. , Greenberg, D., Vining, A., Weimer, D. Analiza Cost-Beneficiu. Concepte și practică (traducere: Ustiriu, D. ș.a.). Chișinău: Arc, 2004.

Buch, СМ., A. Kuckulenz, M.-H. Le Manchec. Worker Remittances and Capital Flows. Kiel Institute for World Economics. Kiel Working Paper No. 1130. June 2002, p. 13.

Buruian C. Fenomenul migrației și statutul juridic al străinului în dreptul internațional public. Teză de dr. în drept. Chișinău, 2010. 217 p.

Caraganciu A., Belobrov A. Quantification of economic and social impact of external labor migration by application of Cost-Benefit Analysis. În: The International Conference on Administration and Business on 4 – 5 June 2010, organized by The Faculty of Business and Administration, University of Bucharest. Bucharest: ASEM, 2010, p. 146-155, 0,90 c.a. http://www.itchannel.ro/faa-sesiune/sites/default/files/ICEA_FAA_2010_final.pdf (vizitat 15.09.2010).

Caraganciu A., Iliadi Gh., Luchian I. Cugetări asupra fenomenului de introducere masivă a valutei străine în RM. În: Revista Economică. Chișinău-Sibiu, 2004. Nr. 3(16). p. 95-101.

Caraganciu A., ș.a. Remitenți și remitențe în contextul creșterii economice. Chișinău, 2006. 70p.

Caraganciu, A. Economia în schimbare: cercetări și opinii // Fetiniuc V., Cărare V. et. al. Chișinău: AȘM, 2006. 288 p.

Carling J. Migrant remittances and development cooperation. Report 1/2005. International Peace Research Institute, Oslo: PRIO, 2005.

Chami, Ralph, Connel Fullenkamp, and Samir Jahjah. Are Immigrant Remittance Flows a Source of Capital for Development? IMF Working Paper 03/189. Washington: International Monetary Fund, 2003.

Chircă S. Mecanisme de funcționare a economiei, Volumul I. Chișinău: Editura ASEM, 1997. 239 p.

Chircă S. Mecanisme de funcționare a economiei. Volumul II. Chișinău: Editura ASEM, 1997. 307 p.

CBS AXA. Studiu: Transferuri de bani de la cetățenii noștri aflați peste hotare la muncă. Chișinău, 2004. (valabil on-line, vizitat 20.12.2007).

Cinic L. Factorii determinanți ai atragerii investițiilor în economia națională. Teză de dr. în științe economice. Chișinău, 2007. 170 p.

Cojuhari A., Manole T., Grunzu T. Teorie economică. Chișinău: UTM, 2004. 232 p.

Constantin D., Preda D., Vasile V., Nicolescu L. Fenomenul migraționist din perspectiva aderării României la U.E. București: Ed. Bilingvă, Institutul European din România, 2004. 324 p.

Crockett A. Bank for International Settlements and Financial Stability Forum. Citat de pe //http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2004/wp04187.pdf (vizitat 22.09.2009).

Crockett A. Why is the Financial Stability a Goal of Public Policy? Federal Reserve Bank of Kansas City Journal „Economic Review” Q IV, 1997, p.5-22.

Cucu M. Aspectul stabilizării și sporirii siguranței funcționării sistemului bancar al Republicii Moldova în contextul integrării în Uniunea Europeană. Autoref. tezei de dr. șt. ec. Chișinău, 2007. 24 p.

Dardac, N., Barbu, T. Monedă, bănci și politici monetare. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2005. 440 p.

Das U., Quintyn M., Chenard K Does Regulatory Governance Matter for Financial System Stability? An Empirical Analyses. IMF Working Paper, WP/04/89, May 2004, 44p.

David Andrew Singer. Migrant Remittances and Exchange Rate Regimes in the Developing World. 2008. http://web.mit.edu/polisci/research/singer/Remittances_July08.pdf (vizitat 25.03.2010).

Dăianu, D. Funcționarea economiei și echilibrul extern. București: Editura Academiei Române, 1992. 162 p.

De Melo Jaime, Grether Jean-Marie, Müller Tobias (2001). The Political Economy of International Migration in a Ricardo-Viner Model. În: CEPR Discussion Paper No. 2714. 42.

Debra van Opstal. Council on Competitiveness. Transform.The Resilient Economy: Integrating Competitiveness and Security. www.tisp.org/index.cfm?pk=download&id=11018&pid=10261 (vizitat 26.03.2010).

Development Research Centre on Migration, Globalisation and Poverty, University of Sussex, 2009. http://www.migrationdrc.org/publications/briefing_papers/BP18.pdf. (vizitat 12.03.2010).

Diasporas, Émigrés and Development. A Special Study of the U.S. Agency for International Development (USAID) Trade Enhancement for the Services Sector (TESS) Project. 2004. Johnson, B., Sedaca, S. http://www.tessproject.org/products/special_studies/diasporas_emigres_&_development.pdf (vizitat 16.03.2010).

Dicționar de sinonime al limbii române. Kiev: Editura Kalita, 2005, 335 p.

Dicționarul Explicativ al limbii române. București: Editura Univers enciclopedic, 1998. 1192 p.

Dinner G., Beirut, Liban. 12 septembrie 2008. http://larpmission.org/larpii/remarks-salameh.html (vizitat 15.09.2009).

Do Workers Remittances_Promote Financial development. http://siteresources.worldbank.org/INTTOPCONF3/Resources/Do_Workers_Remittances_Promote_Financial_Development.pdf (vizitat 02.09.2010)

Dobrotă, N. Dicționar de Economie. București: Editura Economică, 1999. 312 p.

Docquier, Frederic, Rapoport Hillel (2009). Skilled Migration: The Perspective of Developing Countries.

Dominguez, K. Central bank intervention and exchange rate Volatility. 1998. http://www-personal.umich.edu/~kathrynd/JIMF.CBIVolatility.Feb98.pdf (vizitat 19.04.2010).

Douglas, S. Massey. The Social and Economic Origins of Immigration. 1990. Citat după http://www.jstor.org/pss/1046794 (vizitat 01.12.2009).

Dumitrescu S., Bal, A. Economie mondială. București: Editura Economică, 2002. 448 p.

Dumont, Jean-Cristophe and Spielvogel Gilles. Return Migration: A New Perspective. În Organization for Economic Cooperation and Development (OECD), International Migration Outlook, Annual Report 2008. Paris, OCED, 2008.

Fachini Giovani, Nielmann Gerald (2007). The Political Economy of International Factor Mobility. În: Journal of International Economics, No. 2.

Fetiniuc V., Belobrov A. Cerințele integraționiste privind elaborarea balanței de plăți. În: Știința, Businessul, Societatea: Evoluții și intercorelări în condițiile integrării în spațiul economic european: Conferința Științifică Internațională din 12-14 februarie 2004. Chișinău: ASEM, 2004, p. 113-115.

Finance for all? Policies and pitfalls in expanding access. A World Bank Policy Research Report. 2008 // http://siteresources.worldbank.org/INTFINFORALL/Resources/4099583-1194373512632/FFA_book.pdf (vizitat 01.05.2010).

Forța de muncă în Republica Moldova = Labour force in the Republic of Moldova: Ocupare și șomaj: / Biroul Naț. de Statistică al Rep. Moldova; Elena Basarab [et al.]. Chișinău: Statistica. 2009. 368 p.

Garry J. Schinasi, “Defining Financial Stability”, IMF, WP/04/187, p. 8 //http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2004/wp04187.pdf

Gestionarea finanțelor de către gospodăriile casnice din Moldova, Cunoștințe și practici, Raport de studiu 2008. // Centrul de Investigații Sociologice și Marketing CBS-AXA, OIM. Chișinău, 2008. 51 p.

Ghencea B., Gudumac I. Migrația de muncă și remitențele în Republica Moldova. Alianța Microfinanțare Moldova, Fundația SOROS. Chișinău, martie 2004. 79 p.

Ghid național pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor finanțate din instrumentele structurale (proiect) // http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/evaluare/GhidACB_RO.pdf (vizitat 01.02.2010).

Ghidul practic: Ce înseamnă să fii migrant? – Chișinău, 2007. http://www.migratie.md/cgi/jump.cgi?DB=Document&view=Doc_File_ro&ID=1039 (vizitat la 10.12.2009).

Glodeanu I., Hoffman O. Paradoxul instituțional. IMM și dezvoltarea durabilă. București: S.C. Lumina Tipo, 2006.428 p.

Gogoneață B. Economia riscului și incertitudinii. București: Editura Economică, 2004. 303 p.

Grassberger, P., and I. Procaccia (1983). Measuring the strangeness of strange attractors, Physica, 9D, 189-208. citat după http://www.reviews.com / reviewer/quickreview/frameset_toplevel.cfm?bib_id=766894 (vizitat 20.09.2006).

Guide to Cost-Benefit Analysis of investment projects. Structural Funds, Cohesion Fund and Instrument for Pre-Accession, 2008 // http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/guides/cost/guide2008_en.pdf (vizitat 01.02.2010).

Gwenn Bezard. Global Money Transfers: Exploring the Remittance Gold Mine. Celent Communications, August 2002. http://www.celent.com/ /default.htm (vizitat 02.09.2009).

Halpern P. Finanțe manageriale. București: Editura Economică, 1998. 800 p.

Hamel G. and Valikangas L. The Quest for Resilience. În: Harvard Business Revue. http://www.gilbertacton.com/PDF/Other/The%20Quest%20for%20Resilience.pdf (vizitat 26.03.2010).

Hastie, T., Tibshirani, R. and Friedman, J. (2001) The Elements of Statistical Learning, Springer-Verlag, New York, NY.; Breiman, L. (2001) Statistical modeling: the two cultures. Statistical Science, 16, 199-231. // http://www.dleex.com/read/9194 (vizitat 27.03.2010).

Heldane A., Hoggarth G., Saporta V. Assessing financial system stability, efficiency and structure at the Bank of England. BIS Papers No.1, 2001, p.138-159.

Hotărâre privind aprobarea Concepției politicii migraționale a Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial, Nr. 146-148/1140, 31.10.2002.

Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.11 din 22.01.2009 cu privire la aprobarea Instrucțiunii cu privire la raportarea unor operațiuni valutare de către băncile licențiate. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.47-48/178 din 03.03.2009.

Instrucțiunea cu privire la procedura de formare, distribuire și arhivare a cursului oficial al leului moldovenesc, aprobată prin hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 399 din 23 decembrie 1999 (cu modificările și completările ulterioare).

Instrucțiunea privind angajamentele externe, aprobată prin hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.185 din 13.07.2006 (cu modificările și completările ulterioare). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.116-119, art. 427.

Instrucțiuneа cu privire la introducerea /scoaterea numerarului în /din Republica Moldova de către bănci, aprobată prin hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.340 din 18.11.1998 (cu modificările și completările ulterioare). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.109-110, art.219.

International Migration Law, Glossary on Migration. International Organization for Migration. http://www.iom.int/jahia/webdav/site/myjahiasite/shared/shared/mainsite/published_docs/serial_publications/Glossary_eng.pdf (vizitat 15.03.2005).

International Monetary Fund, 2005. Two Current Issues Facing Developing Countries. În: World Economic Outlook, April 2005: Globalization and External Imbalances, World Economic and Financial Surveys (Washington).

INTPROSPECTS/Resources/334934-1110315015165/MD_Brief8.pdf. (vizitat 15.09.2009).

IOM and Remittances 2007. http://www.iom.int/unitedstates/Fact%20Sheets/PDFs/IOM%20and%20Remittances.pdf (vizitat 09.10.2009).

Jaba E. Statistica. Ediția a doua, rev. București: Editura Economică, 2000. 448 p.

Kahanec, M., Zimmermann, K.F., eds. (2009), EU Labor Markets after Post-Enlargement Migration, Springer, Berlin et al. /http://www.iza.org/en/webcontent/publications/books/flyerEUbook.pdf (vizitat 01.12.2009).

Kapur, D. Remittances: the New Development Mantra? Conference on Migrant Remittances, London, October 9-10, 2003.

Klaassen F., Jager H. Model-free Measurement of Exchange Market Pressure. Tinbergen Institute Amsterdam. 2006. // http://www.tinbergen.nl/discussionpapers/06112.pdf (vizitat 15.04.2010).

Klei, Lawrence R., Welfe A, Welfe W. Principiile modelării macroeconomice. București: Editura Economică, 2003. 408 p.

Krueger Anne O. Determinarea cursului valutar. Timișoara: Editura Sedona, 1996. 222 p.

Lach, Saul. 2007. Immigration and Prices. Journal of Political Economy 115(4): 548-587. 

Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995 (cu modificările și completările ulterioare). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.1/2 din 01.01.96.

Legea nr.62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară, în vigoare din 18.01.2009 (cu modificările și completările ulterioare). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.127-130/496 din 18.07.2008.

Legea privind ocuparea forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă Nr. 102-XV din 13.03.2003.

Legea Republicii Moldova cu privire la migrația de muncă nr. 180-XVI din 10.07.2008 În: Monitorul Oficial, Nr. 162-164/598 din 29.08.2008.

Legea Republicii Moldova cu privire la migrație nr. 1518-XV din 6.12.2002. În: Monitorul Oficial, Nr. 1-2 din 15.01.2003.

Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor, Nr. 633-XV din 15 noiembrie 2001(cu modificările și completările ulterioare). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.48-49/496 din 01.10.01.

Legea Republicii Moldova nr.548 – XII din 21.07.1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei (cu modificările și completările ulterioare). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.54-57/624 din 12.10.95.

Leon-Ledesma Miguel, Piracha Matloob (2001). International Migration and the Role of Remittances in Eastern Europe. ftp://ftp.ukc.ac.uk/pub/ejr/RePEc/ukc/ukcedp/0113.pdf

Levin et al. Resilience in natural and socioeconomic systems. http://ideas.repec.org/a/cup/endeec/v3y1998i02p221-262_24.html(vizitat 15.09.2009).

Lopotenco V., Belobrov A. Aprecierea efectelor exportului de forță de muncă asupra economiei Republicii Moldova. În: Revista Economică. Chișinău – Sibiu, 2004, nr. 2 , p. 10 – 17, 0,52 c. a.

Lowell, B.L. and R.O. De La Garza. The Developmental Role of Remittances in U.S. Latino Communities and in Latin American Countries. Washington D.C.: Inter-American Dialogue, Final Project Report. 2000.

Manolescu G. Moneda și ipostazele ei. București: Editura Economică, 1997. 511 p.

Manolo I. Abella. Sending Workers Abroad. A manual for low- and midlle-income countries. IOM, Jeneva, 1997. 124 p.

Manolo, A. Cum să gestionăm migrația forței de muncă. Chișinău: Organizația Internațională a Muncii, 2005. 152 p.

Martin Ph. Labor Relations in California Agriculture: 1975-2000. October 4, 2000. http://migration.ucdavis.edu/cf/more.php?id=44_0_2_0 (vizitat 20.04.2009).

Measuring the Un-Measurable. The Challenge of Vulnerability. United Nations University. 2006. http://www.ehs.unu.edu/file.php?id=212 (vizitat 06.02.2010).

Meyer C. The Assessment: Financial Instability. Oxford Review of Economic Policy Vol.15 no.3, p.1-8.

Migration in CIS Countries 1997-1998. IOM, Vienna, 2001; Migration in CIS Countries in 2000. IOM, Vienna, 2002. http://www.migrationinformation.org/feature/display.cfm?ID=62 (vizitat 10.04.2004).

Mishkin F. Anatomy of a Financial Crisis. Cambridge National Bureau of Economic Research, Working Paper No. 3934, 1991, Journal of Evolutionary Economics, August 1992, p.115-130

Mishkin F. The Causes and Propagation of Financial Instability: Lessons for Policymakers. Symposium at Federal Reserve Bank of Kansas City, Jackson Hole, Wyoming, 1997, p.55-96.

Mohan, G. Diaspora and development in Development and Displacement, J. Robinson (Ed.), Milton Keynes: Open University Press, 2002, pp. 77-139.

Moisiuc, C. Relații valutar-financiare internaționale. București: România de Mâine, 2000. 338 p.

Moldovanu D. Curs de teorie economică. Chișinău: ARC, 2007. 428 p.

Moore Stephen: Why Immigrants Are Good for America. http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId =3141022 (vizitat 15.06.2009).

Moraru A. Remiterile și impactul lor economic în Republica Moldova. Teză de dr. în științe economice. Chișinău, 2009. 161 p.

Mundell, R. A. 1957. International Trade and Factor Mobility, American Economic Review 47(3): 321-335. 

Nelson, W R, Perli, R (2005). Selected indicators of financial stability. 4th Joint Central Bank Research Conference on Risk Measurement and Systemic Risk. ECB Frankfurt am Main, November. // http://www.ecb.int/events/pdf/conferences/jcbrconf4/Perli.pdf (vizitat 19.09.2009).

Olivier, Jean Blanchard and Lawrence, F. Katz. Regional Evolutions. În: Brooking Papers on Economic Activity 1:1992.

Orozco, M. (2003a). Changes in the Atmosphere? Increase of remittances, price decline and new challenges. Inter-American Dialogue Research Series, Washington, D.C.

Padoa–Schioppa T. Central Banks and Financial Stability. Central Banking Conference, Frankfurt am Mein, 24-25 October 2002.

Pârțachi I., Caraivanova S. Statistica social-economică. Chișinău: ASEM, 2007. 220 p.

Paxino Dan Octav. Politica valutară și managementul riscurilor în tranzacțiile internaționale. București: Editura Economică, 2003. 255 p.

Petit,Veronique. Migration internationales et development. Dans: Le monde en développement. Paris: La Documentation Française, 2002, Chapitre 8. http://www.cicred.org/rdr/rdr_f/revues/revue83-84/30-83-84_f.html (vizitat 04.04.2006).

Polterovich, V. Popov. Accumulation of Foreign Exchange Reserves and Long Term Economic Growth – http://www.nes.ru/english/about/10th-Anniversary/papers-pdf/Popov-Polterovich.pdf

Pritchett, L. (2006), Let Their People Come: Breaking the Gridlock on Global Labor Mobility, Washington, DC: Center for Global Development. Citat după http://ipsnews.net/news.asp?idnews=34730 (vizitat 01.12.2009).

Puri S., Ritzema Т. Migrant worker remittances, micro finance and informal economy: prospects and issues, WP No. 21. Geneva: ILO, 1999.

Rafique, A, Massey, D. and Rogaly, B. (2006) Migration for hard work: a reluctant livelihood strategy for poor households in West Bengal, India. Migration DRC Working Paper T-17. Brighton: Migration DRC, University of Sussex. www.migrationdrc.org/publications/ working_papers/WP-T17.pdf.

Ralph Chami et al. Macroeconomic consequences of remittances. Washington, DC: International Monetary Fund, 2008. 94 p.

Raport în cadrul companiei de informare: Legătura cu baștina. // Centrul de Investigații Sociologice și Marketing „CBS-AXA” SRL, organizat de Organizația Internațională pentru Migrație, interviuri realizate în perioada de culegere a datelor 22 iulie-12 august 2008. Chișinău, 2008. 50 p.

Raportul Migrația forței de muncă și remitențele în Moldova în perioada 2006-2008: Tendințe și constatări preliminare ale Sondajului panel OIM – CBS-AXA al gospodăriilor casnice, prezentat la 18 decembrie 2008. Chișinău, 2008. 8 p.

Ratha (2003). Leveraging Remittances for Development. http://www.dallasfed.com/research/pubs/migration/ratha.pdf (vizitat 23.09.2010).

Ratha D. (2003).Worker Remittances: An Important and Stable Source of External Development Finance, in Global Development Finance 2003: Striving for Stability in Development Finance, Washington, DC: International Monetary Fund.

Ratha D., Mohapatra S. and Xu Z. Outlook for Remittance Flows 2008-2010: Growth expected to moderate significantly, but flows to remain resilient. 11 November 2008, Migration and Development Brief No. 8, Migrant and Remittances Team, Development Prospects Group, The World Bank, http://siteresources.worldbank.org/

Ratha, D. Workers Remittances: An Important and Stable Source of External Development Finance. În: Global Development Finance 2003. WB. p. 171.

Ravenstein, E. (1885). The laws of migration. În: Journal of the Statistical Society of London, 48, 167–235. Citat după http://www.seiselt.com/smutheory/David%20Willers/Ravenstein.html (vizitat 20.01.2006).

Regulamentul privind stabilirea cursului oficial al leului moldovenesc față de valutele străine publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.27-29.

Remittances Statistics: First Meeting of the Luxembourg Group. June 2006. // http://www.imf.org/external/np/sta/bop/2006/luxgrp/pdf/moldova.pdf

Remittances, Inflation and Exchange Rate Regimes in Small Open Economies. Christopher P. Ball (Quinnipiac University), Martha Cruz-Zuniga (Catholic University of America), Claude Lopez (University of Cincinnati), Javier Reyes (University of Arkansas), March 2009. http://web.mit.edu/polisci/research/facultyresearch/Remittances_ER_Paper_2009.pdf (vizitat 25.03.2010).

Report and Conclusions. International Conference on Migrant Remittances: Development Impact, Opportunities for the Financial Sector and Future Prospects. London, October 2003.

Report On A Joint Commonwealth Secretariat/World Bank Workshop On Migration, Remittances And Development: Challenges For Africa. 2004.

Report on Remittances And Development: Challenges For Africa , Accra, Ghana, 18-19 July 2005.

Ricardo D. Opere alese, vol. I. Chișinău, 1993. 336 p.

Rmmru T. Efficiency of Migrant Workers’ Remittance:The Bangladesh Case. University of Dhaka. 2004. 47 p.

Roache and Gradzka 2007. Do Remittances to Latin America Depend on the U.S. Business Cycle? IMF, 2007. http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2007/wp07273.pdf (vizitat 23.09.2010)

Robu V., Georgescu N. Analiza economico-financiară. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=113&idb=6 (vizitat 05.04.2010).

Rogers G. Remittances and underground banking in Asian economies, Traces 6. 1999 www.transcomm.ox.ac.uk/traces/issue6.htm (vizitat 02.09.2009).

Rojco, A. Instrumentele de măsurare a sărăciei și particularitățile de utilizare a lor in programele asistenței sociale. În: Economie și Sociologie, nr. 1. Chișinău, 2004. p. 33-42.

Sana M., Massey D. Household Composition, Family Migration, and Community Context: Migrant Remittances in Four Countries. http://www.scribd.com/doc/20270354/Massey-and-Sana-Household-Composition-Family-Migration-And-Community-Context-Migrant-R (vizitat 20.04.2009).

Sandu, D. Fluxurile de migrație în România. București, 1984, 168 p.

Schiller G. N., L. Basch and С Scanton Blanc (Eds). Toward a Transnational perspective on Migration: Race, Class, Ethnicity and Nationalism Reconsidered. New York Academy of Sciences. New York. 1992, pp. 1-2.

Secrieru A. Influențe ale reformelor economice asupra finanțelor unităților economice. Teză de dr. hab. în științe economice. Chișinău, 2005. 359 p.

Siddiqui, T., Abrar, C R, 2003. Migrant Worker Remittances and Microfinance in Bangladesh. Working Paper No. 38. ILO Geneva. http://www.ilo.org/employment/Whatwedo/Publications/lang–en/docName–WCMS_117970/index.htm (vizitat 09.10.2009)

Solimano Andrés. Remittances by Emigrants, Issues and Evidence, UNU-WIDER, 2003. http://www.andressolimano.com /articles/migration/Remittances%20WIDER,%20manuscript.pdf (vizitat 10.11.2006).

Strategia națională privind politicile de ocupare a forței de muncă pe anii 2007-2015 aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.605 din 31.05. 2007.

Timuș V. Integrarea Republicii Moldova în fluxurile financiare internaționale. Teză de dr. în științe economice. Chișinău, 2010. 207 p.

Țarcă M. Demografie, București: Editura Economică, 1997. 352 p.

US Census Bureau. Curent Population Survez, Social and Economic Supplement, March, 2008.

Văcărel I. Finanțe publice. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1992. 416 p.

Voinea Gh. Mecanisme financiar-monetare în proces de tranziție la economia de piață. Iași: Editura Sedcom Libris, 1999. 258 p.

Weymark Diana N. A General Approach to Measuring Exchange Market Pressure. În: Oxford Economic Papers. Vol. 50 (January 1998), pp. 106–121.

Whitehead Geoffrey. Economia. Timișoara: Editura Sedona, 1997.

Woodruff, C, R. Zenteno. Remittances and Microenterprises in Mexico. University of California, San Diego, 2001. Citat dupa Ellerman, D. Policy Research on Migration and Development. World Bank Policy Research Working Paper 3117, August 2003, p. 18.

World Bank. World Development Indicators. Washington. – 2006. http://devdata.worldbank.org/data-query (vizitat 26.08.2010)

Worldbank, IMF. Financial Sector Assessment: A Handbook. http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/WBI/WBIPROGRAMS/FSLP/0,,contentMDK:20656885~pagePK:64156158~piPK:64152884~theSitePK:461005,00.html (vizitat 20.09.2009).

Wreathall, J. Developing Models for Measuring Resilience. // http://www.resilience-engineering.org/RE3/papers/Wreathall_text.pdf (vizitat 26.03.2010).

Аксёнов Д. Опыт управления золотовалютными резервами в ведущих cтранах мира. B: Развитие рынка нр. 5(75) 2009; с. 24-25.

Бункина М. Основы валютных отношении. Москва: Юнити, 1998. 462 c.

Вахрин П.И., Нешитой А.С. Финансы и кредит. Москва, Изд-во Дашков и К, 2004. 586 с.

Витковская Г. Вынужденная миграция и мигрангофобия в России. B: Нетерпимость в России: старые и новые фобии. Под ред. Витковской Г. и Малашенко А. Москва: Московский Центр Карнеги, 1999. c. 151-190.

Глущенко Г. Транснационализм мигрантов и перспективы глобального развития. B: Мировая экономика и международные отношения. Москва, 2005. № 12 с. 50-57.

Мовсеян А., Огнивцев, С.Б. Международные валютно-кредитные отношения: Учебник. Москва: Инфра-М, 2003. 312 c.

Финансы: учеб./ под ред. В.В. Ковалева Москва: ТК Велби, Изд-во Проспект, 2005. 512 с.

Фишер С., Дорнбуш Р., Шмалензи Р. Экономика. Москва, 1999. 830 с.

Некоторые вопросы анализа сущности финансовых категорий. http://www.jourclub.ru/3/425 (vizitat 24.10.2009).

Самуелсон П., Нордхаус В. Экономика. Москва, 1999. 800 с.

Щегорцов М. Снижение расходов без сокращения персонала. http://www.otiss.ru/txts/09_02/SK09_02_58.htm (vizitat 10.04.2010).

Surse internet

Biroul de migrațiune și azil. Cercetari și statistică. http://www.migratie.md/antitraffic/statistics/ (vizitat în 2009, 2010, 2011).

Borjas, George J.; Aydemir, Abdurrahman. Cross-country variation in the impact of international migration: Canada, Mexico, and the United States. http://www.hks.harvard.edu/fs/gborjas/Papers/JEEA2008.pdf (vizitat 12.05.2010).

Cost-benefit analysis. http://www.search.com/reference/Cost-benefit_analysis (vizitat la 03.02.2010).

Date și statistici ale Fondului Monetar Internațional. http://www.imf.org/external/data.htm (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Dicționar on-line de termeni sociologici. http://www.dictsociologie.netfirms.com/C/CTermeni.htm (vizitat 20.10.2009).

Efectele economice ale UEFA EURO 2008 în Austria. http://www.esce.at/speafile/080603%20UEFA%20EURO%202008%20BKA%20WKO%20ExecSumm%20SpEA%20RO.pdf (vizitat 25.03.2010).

Enciclopedia Wikipedia. http://ro.wikipedia.org/wiki/Logica_fuzzy(vizitat 20.03.2008).

Labour Migration and Remittances in Moldova: Is the Boom Over?http://www.iom.md/materials/studies_reports/2009_05_05_remmit_boom_over_eng.pdf (vizitat 15.12.2009).

Migrația forței de muncă din Republica Moldova. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/migratia/Migratia_FM.pdf (vizitat 12.12.2009).

Migrația la propriu –IOM Moldova. http://www.iom.md/materials/brochures/10_migration_as_it_is_rom.pdf (vizitat 12.12.2009).

Mission of International Organization for Migration to Moldova. Studies & Reports. www.iom.md/ (vizitat în 2009, 2010, 2011).

Politica Kremlinului, contestata de mediile academice ruse. http://karadeniz-press.ro/kara/politica-kremlinului-contestata-de-mediile-academice-ruse/ (vizitat 10.04.2010).

Populația Republicii Moldova în contextul migrațiilor internaționale. // V.Moșneaga, Mohammadifard Gh., L.Corbu-Drumea. http://www.unesco.org/fileadmin/MULTIMEDIA/FIELD/Moscow/pdf/migration_conference_proceedings_volume1.pdf (vizitat 05.12.2009).

Poverty Reduction. http://www.undp.org/poverty/ (vizitat 19.11.2007).

Project database in the field of Migration and Development. www.migration4development.org/ (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Publicațiile și documentele Băncii Mondiale. http://www.worldbank.org/ (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Rapoarte anuale privind executarea bugetului asigurărilor sociale în Republica Moldova. http://www.cnas.md (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Rapoarte și informații ale Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova. http://www.mf.gov.md/ro/raportinfo/ (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Rapoartele Biroului Național de Statistică. http://www.statistica.md. (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Rapoartele lunare și anuale ale Băncii Naționale a Moldovei. http://www.bnm.md (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Sending money home: Worldwide remittance flows to developing countries.http://www.ifad.org/remittances/maps/index.htm (vizitat 20.03.2010).

Site-ul oficial al profesului George Borjas. http://www.borjas.com/ (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Tendințe și Politici Migraționiste în Regiunea Mării Negre: cazurile R. Moldova, României și Ucrainei. http://www.viitorul.org/public/1675/ro/Migratia_rom_final.pdf (vizitat 14.12.2009).

The accumulation of foreign reserves. http://www.ecb.int/pub/pdf/scpops/ecbocp43.pdf . (vizitat 24.15.2010).

The Impact of Financial Crisis on Labour Migration and HIV: the 9th International Congress on AIDS in Asia and the Pacific (ICAAP). http://www.ilo.org/asia/info/public/features/lang–en/WCMS_112572/index.htm (vizitat 23.09.2009).

The Resiliency Center Article Index. http://www.resiliencycenter.com/topics/bookquotes.shtml (vizitat 25.09.2009).

Triennial Central Bank Survey of Foreign Exchange and Derivatives Market Activity in 2007 – Final results. http://www.bis.org/publ/rpfxf07t.htm (vizitat 24.03.2010).

www.worldbank.org/wbi/qualityofgrowth/ (vizitat 20.03.2008).

Бизнес, Информатизация, Телекоммуникации. http://www.bit.prime-tass.ru/news/show.asp?topicid=1&id=69445 (vizitat 10.11.2009).

Газета «Экономическое обозрение». http://www.logos.press.md (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Международная миграция и денежные переводы. http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/EXTRUSSIANHOME/NEWSRUSSIAN/0,,contentMDK:20653433~pagePK:64257043~piPK:437376~theSitePK:1081472,00.html

Механизмы финансирования школьного образования в Российской Федерации: опыт и проблемы. http://www-wds.worldbank.org/external/default/WDSContentServer/IW3P/IB/2009/06/30/000158349_20090630105142/Rendered/INDEX/WPS4983.txt (vizitat 05.12.2009).

Общие принципы работы на валютном рынке. http://edu.nstu.ru/education/educourses/course_24/glava1.html. (vizitat 15.07.2006).

ANEXE

Anexa 1.

Dinamica și trendul migranților internaționali

Figura A.1.1. Trendul migranților internaționali (total în lume), 1965-2010, mil. persoane

Sursa: elaborat după www.worldbank.org

Figura A1.2. Dinamica numărului migranților internaționali pe regiuni geografice (1990-2010), milioane persoane

Sursa: http://www.un.org/esa/population/migration/UN_MigStock_2008.pdf

Anexa 2.

Factorii determinanți ai migrației externe a forței de muncă

Sursa: elaborat de autor

Anexa 3.

Modelul de estimare a remitențelor aplicat de Banca Națională a Moldovei

Sub aspect generalizat, modelul de estimare a remitențelor aplicat de BNM include următoarele etape:

A. Măsurarea fluxurilor de valută transferată prin sistemul bancar (inclusiv prin STIB – sistemele de transfer internațional de bani) de către persoane fizice de peste hotare;

B. Măsurarea remiterilor ce urmează să fie ridicate în numerar (cash), retrase de pe depozite din bănci de beneficiarii acestora;

C. Măsurarea volumului net al valutei străine în numerar eliberate de băncile comerciale rezidenților;

D. Măsurarea cheltuielilor pe piețele unde tranzacțiile se efectuează, preponderent, în valută;

E. Ajustarea remiterilor efectuate prin canale oficiale cu remiterile în numerar efectuate prin canale neoficiale.

Pe lângă datele colectate prin rapoarte statistice, BNM efectuează un șir de estimări și ajustări în scopul îmbunătățirii calității și plenitudinii datelor. În ceea ce privește datele referitoare la remitențe, estimările și ajustările includ:

1. Compensarea pentru munca rezidenților în favoarea angajatorilor nerezidenți se estimează în baza datelor statistice din Sistemul de Raportare a Tranzacțiilor Internaționale privind transferurile bănești de peste hotare efectuate de către persoanele fizice. O parte din aceste date sunt ajustate luând în considerație evoluția piețelor interne de imobil și autoturisme, precum și a consumului final al gospodăriilor, ceea ce permite aprecierea valutei în numerar introduse în țară pe căi neformale de către persoanele fizice.

2. Transferurile curente ce țin de impozitele și taxele achitate de rezidenți în țările în care se află la muncă sunt calculate utilizând un coeficient la valoarea compensării pentru muncă.

3. Estimarea veniturilor din munca nerezidenților în R. Moldova se efectuează în baza datelor din anchetarea reprezentanțelor instituțiilor internaționale plasate în R. Moldova, precum și a datelor Biroului Migrație și Azil despre numărul străinilor ce lucrează în R. Moldova în baza contractelor de muncă pe termen scurt.

4. Transferurile migranților ce pleacă / sosesc la loc permanent de trai sunt calculate în baza numărului de emigranți / imigranți și a valorii medii a averii acestora (casa, mașina etc.).

Modelul de estimare a remitențelor, aplicat de BNM, se bazează pe principiile înregistrărilor stipulate de Sistemul de Raportare a Tranzacțiilor Internaționale și sistemele expert.

Sursa: Isacov L. (șef al Direcției Balanța de plăți, BNM). Moldova. Compilarea datelor despre remiteri, în cadrul Programului Aeneas – Dincolo de reducerea sărăciei, grupul de lucru pentru Moldova. – Chișinău, 2007. p. 7. Citat după: Moraru A. Remiterile și impactul lor economic. Teză de doctorat. – Chișinău. 2009. -161p.; P. 65.

Anexa 4.

CHESTIONAR PENTRU EVALUAREA CLIMATULUI MIGRAȚIONAL

Anexa 4- continuare.

Sursa: elaborat de autor.

Note: 1. Evaluarea se va efectua cu folosirea seturilor fuzzy, care captează din punct de vedere cantitativ interpretarea calitativă a termenilor și presupune atribuirea de valori logice cuprinse în intervalul [-1; 1], unde -1 indică falsitatea completă, 1 indică adevărul complet, iar 0 neutralitatea sau absența legăturilor cu fenomenul analizat.

2. În forma prezentată, fișa a fost testată pentru evaluarea comparativă a climatului migrațional din Moldova și principalele țări-destinație ale emigranților moldoveni – Rusia și UE.

Anexa 5.

Sistemul de indicatori de măsurare a rezilienței sistemului financiar

Anexa 5- continuare.

Sursa: elaborat de autor în baza unui număr impunător de surse bibliografice consultate în perioada de elaborare a cercetării.

Notă: Multe corelații sunt redate conform principiului Pareto (ca ex. 80:20 etc.).

Încadrarea remitențelor în circuitul financiar al economiei naționale Anexa 6.

Din figura de mai sus se observă că remitențele, reprezentînd fluxuri financiare, pornesc din străinătate, pătrund în întreg circuitul resurselor

Sursa: elaborat.

Figura 2.3.5. Încadrarea remitențelor în formarea fondurilor financiare și rolul lor în susținerea evoluției economiei naționale.

Sursa: elaborat de autor

Încadrarea remitențelor în formarea fondurilor financiare și rolul lor în susținerea evoluției economiei naționale Anexa 7.

Sursa: elaborat de autor

Anexa 8.

Topul țărilor recipiente de remitențe

Figura A.8.1. Topul țărilor recipiente de remitențe (bil. USD), 2007

Sursa: elaborat după Migration and Remittances Factbook 2008. // http://econ.worldbank.org/

Figura A.8.2. Topul țărilor recipiente de remitențe (% din P.I.B.), 2008

Sursa: Remitance flows to developing countries are estimated to exceed $300 billion in 2008 (People Move, 2/8/09)

Anexa 9.

Repartizarea geografică a fluxurilor de remitențe

Figura A.9.1. Repartizarea fluxurilor de transferuri bănești a migranților pe regiuni de destinație, 2007, %

Sursa: elaborat în baza datelor statistice publicate pe http://databank.worldbank.org

Figura A.9.2. Repartizarea geografică a fluxurilor de remitențe după regiunile de destinație, 2006, mil. USD

Sursa: http://www.ifad.org/remittances/maps/index.htm

Anexa 10.

Topul țărilor-sursă a remitențelor

Figura A.10.1. Topul țărilor-sursă a remitențelor (bil. USD), 2006

Sursa: elaborat după Migration and Remittances Factbook 2008. // http://econ.worldbank.org/

Figura A.10.2. Topul țărilor-sursă a remitențelor (% P.I.B.), 2006.

Sursa: elaborat după Migration and Remittances Factbook 2008. // http://econ.worldbank.org/

Anexa 11.

Estimări ale numărului de emigranți cu scop de muncă din Republica Moldova

Sursa: elaborat de autor în baza surselor menționate în coloana 3.

Notă: În anul 2006, definiția „Ocupării” a fost modificată, de aceea, pentru unii indicatori, pot apărea diferențe mai mari, în comparație cu perioada 2000-2005

Anexa 12.

Dinamica transferurilor brute, remitențelor, transferurilor prin bănci și

prin STIB în Republica Moldova, mil. USD

Sursa: elaborat în baza datelor de pe http://www.bnm.md/md/balance_of_payments,

http://www.bnm.md/md/external _operations_via_banc_system

Anexa 13.

Aplicarea modelului de măsurare a impactului remitențelor asupra cursului valutar al leului moldovenesc

Calculele includ aplicarea identităților 3.19 și 3.20 pentru perioadele de raportare.

Ca ex., pentru anul 2005 cursul valutar determinat în baza principalelor operațiuni valutare se calculează:

Mărimea efectului remitențelor asupra cursului valutar se determină prin excluderea din calcul a factorului „remitențe”. În acest caz, cursul valutar s-ar fi stabilit la nivelul:

La nivelul dat de abstractizare, efectul remitențelor asupra cursului valutar, în anul 2005, se estimează cu valoarea aprecierii cursului de schimb al leului moldovenesc în mărime absolută de (-) 0,0173 puncte (12,6165 MDL/USD – 12,5992 MDL/USD).

Notă: Cursurile de cumpărare și vânzare a dolarului american incluse în calcul sunt estimate în baza cursurilor de schimb medii anuale, ținând cont de spreadul la operațiunile cu USD pe piața valutară la vedere la 1 iulie a anului (în scopul evitării impactului sezonier asupra mărimii spreadului).

Anexa 13-continuare.

Rezultatele aplicării modelului de măsurare a impactului remitențelor asupra cursului valutar al leului moldovenesc

în perioada 2000-2009

Sursa: calculele autorului prin aplicarea formulelor 3.19.și 3.20.

Notă: În scopul evitării distorsiunilor cauzate de factorul sezonier, cursurile medii de cumpărare și vânzare luate în calcul pornesc de la cursurile medii anuale, ținând cont de spreadul la operațiunile de vânzare-cumpărare a dolarului american pe piața valutară internă la 01 iulie a fiecărui an.

Anexa 14.

Rulajul de casă în instituțiile financiare, mil. lei

Sursa: Serii de timp anuale/rulajul de casă în instituțiile financiare. www.statistica.md

Anexa 15.

Soldul net al operațiunilor de vânzare/cumpărare de valută străină contra MDL

(mil. USD)

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor anuale a BNM pe anii 2006-2009.

Anexa 15-continuare.

Structura rulajului operațiunilor pe piața valutară după participanții la operațiuni

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor lunare a BNM pe anii 2007-2010

Anexa 16.

Activitatea Băncii Naționale a Moldovei pe piața valutară interbancară

(echivalentul în mii dolari SUA)

Anexa 16- continuare.

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor lunare a BNM plasate pe http://www.bnm.md/md/fm_bnm_activity

Anexa 17.

Evoluția operațiunilor de sterilizare ale BNM în anii 2004-2009

Anexa 17- continuare.

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor lunare a BNM

Anexa 18.

Sursele principale de cumpărare și vânzare a valutei străine de către băncile

licențiate ale Republicii Moldova pe piața valutară internă

Tabelul A.18.1

Sursele principale de cumpărare a valutei străine de către băncile licențiate ale

Republicii Moldova pe piața valutară internă (echivalentul în milioane USD)

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor anuale ale BNM pe anii 2006-2009

Tabelul A.18.2

Direcțiile principale de vânzare a valutei străine de către băncile licențiate ale

Republicii Moldova pe piața valutară internă (echivalentul în milioane USD)

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor anuale a BNM pe anii 2006-2009

Anexa 19.

Dinamica indicelui lichidității internaționale, corelația evoluției activelor oficiale

de rezervă, remitențelor și masei monetare în R. Moldova

Figura A.19.1. Dinamica indicelui lichidității internaționale, coeficient

Sursa: elaborat de autor după datele BNM // http://www.bnm.md/md/statistics

Figura A.19.2. Corelația evoluției activelor oficiale de rezervă, remitențelor și masei monetare în R. Moldova

Sursa: elaborat de autor după www.bnm.md/md/medium_exchange_rates, www.bnm.md/md/balance_of_payments

Anexa 20.

Riscuri și costuri potențiale ale procesului de acumulare a rezervelor valutare oficiale

Sursa: elaborat de autor după European Central Bank. The accumulation of foreign reserves. No. 43/ february 2006. // http://www.ecb.int.

Anexa 21.

Dinamica remitențelor, a depunerilor bancare ale persoanelor fizice și a soldului

creditelor în economia Republicii Moldova

Figura A.21.1. Dinamica remitențelor și a depunerilor bancare ale persoanelor fizice în Republica Moldova, milioane USD

Sursa: elaborat în baza datelor de pe http://www.bnm.md

Figura A.21.2. Dinamica remitențelor și a soldului creditelor în economia Republicii Moldova, milioane USD

Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe http://www.bnm.md

Anexa 22.

Analiza comparativă a remitențelor și salariilor în Republica Moldova și cheltuielile lunare a gospodăriilor din Republica Moldova

Tabelul A.22.1

Analiza comparativă a remitențelor și salariilor în Republica Moldova

Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe http://www.bnm.md și www.statistica.md

Tabelul A.22.2

Suma cheltuită lunar de gospodăriile din Republica Moldova în 2007, USD

Sursa: dezvoltat de autor în baza datelor studiului OIM privind migrația și remitențele. Chișinău, 2006

Anexa 23.

Mecanismul aplicării Analizei Cost-Beneficiu pentru evaluarea procesul migrației externe cu scop de muncă

Sursa: elaborat de autor.

Anexa 24.

Cadrul stilizat al Analizei Cost-Beneficiu a migrației externe cu scop de muncă

din perspectiva participanților și neparticipanților la procesul migraționist

(țara de origine a migranților)

Anexa 24 – continuare.

Sursa: elaborat de autor

Note: * Pentru participanții la procesul migrator este mai convenabil ca moneda națională să se deprecieze, căci, în acest caz, vor trebui să transfere mai puțină valută în țară pentru acoperirea cheltuielilor de consum ale familiilor/menajelor. ** Investițiile în capitalul uman au fost efectuate din resurse de stat și private, deci participanții suportă pierderea de investiții în educației finanțate pe cont propriu. *** Non-participanții suportă pierderi în mod indirect din externalități, ca ex. diminuarea impozitelor indirecte achitate de participanți ș.a.

Anexa 25.

Cadrul stilizat al analizei cost-beneficiu a migrației externe

a forței de muncă din perspectiva țării de destinație

Sursa: elaborat de autor

Anexa 26.

Cadrul stilizat al analizei cost-beneficiu a migrației externe

a forței de muncă din perspectivă globală

Sursa: elaborat de autor

Anexa 27.

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă – cheltuieli

economisite aferente asigurărilor sociale și cu ajutoarele de șomaj aferente

cetățenilor plecați la muncă peste hotare în anii 2001-2009

Tabelul A.27.1

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă – cheltuieli economisite aferente asigurărilor sociale ale migranților economici

Sursa: calculat de autor în baza datelor din Anuarul statistic pentru anii 2001-2009

Tabelul A.27.2

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă – cheltuieli economisite cu ajutoarele de șomaj aferente cetățenilor plecați la muncă peste hotare

Sursa: calculat de autor în baza datelor din Anuarul statistic pentru anii 2001-2009

Anexa 28.

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă: venituri

fiscale ratate din impozite directe aferente cetățenilor plecați la muncă peste hotare și venituri fiscale realizate din impozite indirecte aferente consumului finanțat din

remitențe în anii 2001-2009

Tabelul A.28.1

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă – Venituri fiscale ratate din impozite directe aferente cetățenilor plecați la muncă peste hotare

Sursa: calculat de autor în baza datelor din Anuarul statistic pentru anii 2001-2009

Tabelul A.28.2

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă – Venituri fiscale realizate din impozite indirecte aferente consumului finanțat din remitențe

Sursa: calculat de autor în baza datelor din Anuarul statistic pentru anii 2001-2009

Anexa 29.

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă: venituri

(pierderi) ale exportatorilor și importatorilor rezultate din aprecierea cursului

valutar și costurile aferente sterilizării excesului de lichiditate suportate de BNM

în anii 2001-2009

Tabelul A.29.1

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă –

Venituri (pierderi) ale exportatorilor și importatorilor rezultate din aprecierea cursului valutar

Sursa: calculate de autor în baza datelor estimate și a BPE a Republicii Moldova în 2000-2009

Tabelul A.29.2

Efectul financiar al migrației externe a forței de muncă –

Costurile aferente sterilizării excesului de lichiditate suportate de BNM

Sursa: elaborat de autor în baza datelor prezentate în Rapoartele anuale ale BNM pentru 2007-2009

Notă: * – datele nu se conțin în Rapoartele anuale ale BNM

Anexa 30.

Aspecte de corelație pozitivă în relația migrație-dezvoltare durabilă

Legenda: – generează; – contribuie;

(1) și (2) reprezintă deziderate ale dezvoltării economice durabile;

(a), (b), (c) – condiții ale creșterii economice.

Sursa: elaborat de autor

Anexa 31.

Factorii determinanți ai volumului remitențelor

Sursa: elaborat de autor

Anexa 32.

Bibliografie

Abraham-Frois G. Economie politică. București: Humanitas, 1994. 525 p.

Acosta Pablo (2008). The Impact of Remittances on Poverty and Human Capital. Evidence from Latin American Household Surveys”, in Caglar Ozden and Maurice W. Schiff, International Migration, Economic Development and Policy, World Bank.

Amitrajeet A. Batabyal. The Concept of Resilience: Retrospect and Prospect. http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=119048 (vizitat 15.09.2009)

Appendix A. Enhancing the Developmental Effect of Workers’ Remittances to Developing Countries. În: Global Development Finance, 2004, p. 2.

Appendix A: Enhancing the Developmental Effect of Workers’ Remittances to Developing Countries, Global Development Finance, 2004.

Arnold, F. The contribution of remittances to economic and social development. În: International Migration Systems. Kritz, M.M., L.L. Lim and H. Zlotnik (eds). Oxford: Clarendon, 1992, p. 205.

Ashenfelter and David Card, eds., Handbook of Labor Economics, Amsterdam: North-Holland, pp. 1697-1760.

Balance of payments Manual the 5th edition. // IMF, Washington, 1993. 188 p.

Balance of Payments Statistics. Yearbook 2007. Part I: Country tables. IMF. Washington, 2007. 1088 p.

Barro Robert J., Xavier Sala-i-Martin. Economic Growth. Taiwan: McGraw-Hill, 1995. 539 p.

Băcescu, M., Băcescu-Cărbunaru A. Macroeconomie intermediară. București: Editura Universitară, 2004. 540p.

Belobrov A. Aspecte conceptuale ale migrației economice. În: Economica. Chișinău, 2007, nr. 1 , p. 100-102.

Belobrov A. Aspecte financiare ale migrației forței de muncă. În: Simpozionul Internațional al Tinerilor Cercetători din 14-15 aprilie 2006. Chișinău: ASEM, 2006, ed. IV, vol. I, p. 237-239.

Belobrov A. Aspecte financiare ale relației migrație-dezvoltare. În: Dezvoltarea durabilă a României și Republicii Moldova în context european și mondial: Conferința Științifică Internațională din 22-23 septembrie 2006. Chișinău: ASEM, 2007, Vol. II, p.116-120.

Belobrov A. Atribuirea conceptului de efect financiar la sistemul categoriilor cunoașterii realității economice. În: Dezvoltarea economiei bazată pe cunoaștere: Conferința Științifico-practică Internațională a Tinerilor Cercetători din 12 iunie 2010 organizată de Institutul Internațional de Management. Chișinău: Impresium SRL, 2010, p. 73-79.

Belobrov A. Corelația dintre politica fiscală și creșterea economică. În: Simpozionul Internațional al Tinerilor Cercetători din 10-11 aprilie 2009. Chișinău: ASEM, ed. VII, vol. 1, 2009, p. 235-239.

Belobrov A. Creditarea în valută străină – o posibilă modalitate de injectare în circuitele economiei a investițiilor de capital autohton. În: Revista Economică. Chișinău – Sibiu, 2004, nr. 6 , p. 85-89.

Belobrov A. Efectele remitențelor asupra echilibrării balantei de plăți externe. În: Simpozionul Internațional al Tinerilor Cercetători din 19-20 aprilie 2007. Chișinău:ASEM, 2007, ed. V, vol. I, p. 191-194.

Belobrov A. Evaluarea succintă a impactului financiar al migrației externe a forței de muncă din Republica Moldova. În: Creșterea competitivității și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere: Conferința Științifică Internațională din 28-29 septembrie 2007. Chișinău: ASEM, 2008, vol. II, p. 157-162.

Belobrov A. Factorii determinanți ai migrației externe a forței de muncă. În: Revista Economică. Chișinău – Sibiu, 2006, nr. 4 , p. 107-111.

Belobrov A. Impactul migrației externe a forței de muncă asupra rezilienței financiare a gospodăriilor casnice în timpul crizei. În: Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii: Conferința Științifică Internațională din 25 – 26 septembrie 2009. Chișinău: ASEM, 2009, vol. II, p. 228-233.

Belobrov A. Evaluarea impactului remitențelor asupra cursului valutar – cazul Republicii Moldova. In: Simpozionul Internațional al Tinerilor Cercetători din 28-29 aprilie 2010. Chișinău: ASEM, ed. VIII, vol. 1, 2010, p. 264-273.

Belobrov A. Necesitatea introducerii politicii ocupării externe a forței de muncă în Republica Moldova. În: Revista Economică. Chișinău – Sibiu, 2006, nr. 3 , p. 114-118.

Belobrov A. Remitențele ca sursă financiară de susținere a creșterii economice. În: Creșterea economică în condițiile internaționalizării: Conferința Științifică Internațională din 6-7 septembrie 2007. Chișinău: IEFS, 2007, ed. II, p. 164-167.

Belobrov A. Studiu privind funcțiile remitențelor și încadrarea lor în circuitul financiar al economiei naționale. În: Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii: probleme și soluții pentru România și Republica Moldova: Conferința Științifică Internațională din 26-27 septembrie 2008. Chișinău: ASEM, 2008, vol. II, p. 154-157.

Belobrov A. Construirea de indicatori ai analizei remitențelor în ipostaza de flux financiar. In: „Economic growth in conditions of internationalisation”: International Scientific and Practical Conference, octomber 21-22, 2010. Chișinău: IEFS, vol. I, 2010, p. 426-432.

Billsborrow et al. Statistics on International Migration. ILO, 1999. www.sourceoecd.org/database/16081269/intmigration

BNS. Migrația Forței de Muncă. Chișinău, 2009. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/migratia/Migratia_FM.pdf (vizitat la 10.12.2009).

Borjas G. The Analytics of the Wage Effect of Immigration. http://www.borjas.com/

Borjas, George J. 1999. The Economic Analysis of Immigration. In: Orley C.

Borjas, George J., Jeffrey Grogger, and Gordon H. Hanson. 2008. Imperfect Substitution  between Immigrants and Natives: A Reappraisal. NBER Working Paper No.13887. 

Borjas-Grogger-Hanson. Imperfect Substitution between Immigrants and Natives: A Reappraisal. // http://www.borjas.com/

Borș, I. Relații valutar-financiare internaționale ale Republicii Moldova. Chișinău: ARC, 1999. 198 p.

Bran, P. Relațiile financiare și monetare internaționale. București: Editura Economică, 1995. 528 p.

Bran, P., Costică, I. Economica activității financiare și monetare internaționale. București: Editura Economică, 2003. 567 p.

Brezeanu, P. Relații valutare și tehnici financiare internaționale. București: Editura Fundației România de mâine, 1998. 175 p.

Broadman, A. , Greenberg, D., Vining, A., Weimer, D. Analiza Cost-Beneficiu. Concepte și practică (traducere: Ustiriu, D. ș.a.). Chișinău: Arc, 2004.

Buch, СМ., A. Kuckulenz, M.-H. Le Manchec. Worker Remittances and Capital Flows. Kiel Institute for World Economics. Kiel Working Paper No. 1130. June 2002, p. 13.

Buruian C. Fenomenul migrației și statutul juridic al străinului în dreptul internațional public. Teză de dr. în drept. Chișinău, 2010. 217 p.

Caraganciu A., Belobrov A. Quantification of economic and social impact of external labor migration by application of Cost-Benefit Analysis. În: The International Conference on Administration and Business on 4 – 5 June 2010, organized by The Faculty of Business and Administration, University of Bucharest. Bucharest: ASEM, 2010, p. 146-155, 0,90 c.a. http://www.itchannel.ro/faa-sesiune/sites/default/files/ICEA_FAA_2010_final.pdf (vizitat 15.09.2010).

Caraganciu A., Iliadi Gh., Luchian I. Cugetări asupra fenomenului de introducere masivă a valutei străine în RM. În: Revista Economică. Chișinău-Sibiu, 2004. Nr. 3(16). p. 95-101.

Caraganciu A., ș.a. Remitenți și remitențe în contextul creșterii economice. Chișinău, 2006. 70p.

Caraganciu, A. Economia în schimbare: cercetări și opinii // Fetiniuc V., Cărare V. et. al. Chișinău: AȘM, 2006. 288 p.

Carling J. Migrant remittances and development cooperation. Report 1/2005. International Peace Research Institute, Oslo: PRIO, 2005.

Chami, Ralph, Connel Fullenkamp, and Samir Jahjah. Are Immigrant Remittance Flows a Source of Capital for Development? IMF Working Paper 03/189. Washington: International Monetary Fund, 2003.

Chircă S. Mecanisme de funcționare a economiei, Volumul I. Chișinău: Editura ASEM, 1997. 239 p.

Chircă S. Mecanisme de funcționare a economiei. Volumul II. Chișinău: Editura ASEM, 1997. 307 p.

CBS AXA. Studiu: Transferuri de bani de la cetățenii noștri aflați peste hotare la muncă. Chișinău, 2004. (valabil on-line, vizitat 20.12.2007).

Cinic L. Factorii determinanți ai atragerii investițiilor în economia națională. Teză de dr. în științe economice. Chișinău, 2007. 170 p.

Cojuhari A., Manole T., Grunzu T. Teorie economică. Chișinău: UTM, 2004. 232 p.

Constantin D., Preda D., Vasile V., Nicolescu L. Fenomenul migraționist din perspectiva aderării României la U.E. București: Ed. Bilingvă, Institutul European din România, 2004. 324 p.

Crockett A. Bank for International Settlements and Financial Stability Forum. Citat de pe //http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2004/wp04187.pdf (vizitat 22.09.2009).

Crockett A. Why is the Financial Stability a Goal of Public Policy? Federal Reserve Bank of Kansas City Journal „Economic Review” Q IV, 1997, p.5-22.

Cucu M. Aspectul stabilizării și sporirii siguranței funcționării sistemului bancar al Republicii Moldova în contextul integrării în Uniunea Europeană. Autoref. tezei de dr. șt. ec. Chișinău, 2007. 24 p.

Dardac, N., Barbu, T. Monedă, bănci și politici monetare. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2005. 440 p.

Das U., Quintyn M., Chenard K Does Regulatory Governance Matter for Financial System Stability? An Empirical Analyses. IMF Working Paper, WP/04/89, May 2004, 44p.

David Andrew Singer. Migrant Remittances and Exchange Rate Regimes in the Developing World. 2008. http://web.mit.edu/polisci/research/singer/Remittances_July08.pdf (vizitat 25.03.2010).

Dăianu, D. Funcționarea economiei și echilibrul extern. București: Editura Academiei Române, 1992. 162 p.

De Melo Jaime, Grether Jean-Marie, Müller Tobias (2001). The Political Economy of International Migration in a Ricardo-Viner Model. În: CEPR Discussion Paper No. 2714. 42.

Debra van Opstal. Council on Competitiveness. Transform.The Resilient Economy: Integrating Competitiveness and Security. www.tisp.org/index.cfm?pk=download&id=11018&pid=10261 (vizitat 26.03.2010).

Development Research Centre on Migration, Globalisation and Poverty, University of Sussex, 2009. http://www.migrationdrc.org/publications/briefing_papers/BP18.pdf. (vizitat 12.03.2010).

Diasporas, Émigrés and Development. A Special Study of the U.S. Agency for International Development (USAID) Trade Enhancement for the Services Sector (TESS) Project. 2004. Johnson, B., Sedaca, S. http://www.tessproject.org/products/special_studies/diasporas_emigres_&_development.pdf (vizitat 16.03.2010).

Dicționar de sinonime al limbii române. Kiev: Editura Kalita, 2005, 335 p.

Dicționarul Explicativ al limbii române. București: Editura Univers enciclopedic, 1998. 1192 p.

Dinner G., Beirut, Liban. 12 septembrie 2008. http://larpmission.org/larpii/remarks-salameh.html (vizitat 15.09.2009).

Do Workers Remittances_Promote Financial development. http://siteresources.worldbank.org/INTTOPCONF3/Resources/Do_Workers_Remittances_Promote_Financial_Development.pdf (vizitat 02.09.2010)

Dobrotă, N. Dicționar de Economie. București: Editura Economică, 1999. 312 p.

Docquier, Frederic, Rapoport Hillel (2009). Skilled Migration: The Perspective of Developing Countries.

Dominguez, K. Central bank intervention and exchange rate Volatility. 1998. http://www-personal.umich.edu/~kathrynd/JIMF.CBIVolatility.Feb98.pdf (vizitat 19.04.2010).

Douglas, S. Massey. The Social and Economic Origins of Immigration. 1990. Citat după http://www.jstor.org/pss/1046794 (vizitat 01.12.2009).

Dumitrescu S., Bal, A. Economie mondială. București: Editura Economică, 2002. 448 p.

Dumont, Jean-Cristophe and Spielvogel Gilles. Return Migration: A New Perspective. În Organization for Economic Cooperation and Development (OECD), International Migration Outlook, Annual Report 2008. Paris, OCED, 2008.

Fachini Giovani, Nielmann Gerald (2007). The Political Economy of International Factor Mobility. În: Journal of International Economics, No. 2.

Fetiniuc V., Belobrov A. Cerințele integraționiste privind elaborarea balanței de plăți. În: Știința, Businessul, Societatea: Evoluții și intercorelări în condițiile integrării în spațiul economic european: Conferința Științifică Internațională din 12-14 februarie 2004. Chișinău: ASEM, 2004, p. 113-115.

Finance for all? Policies and pitfalls in expanding access. A World Bank Policy Research Report. 2008 // http://siteresources.worldbank.org/INTFINFORALL/Resources/4099583-1194373512632/FFA_book.pdf (vizitat 01.05.2010).

Forța de muncă în Republica Moldova = Labour force in the Republic of Moldova: Ocupare și șomaj: / Biroul Naț. de Statistică al Rep. Moldova; Elena Basarab [et al.]. Chișinău: Statistica. 2009. 368 p.

Garry J. Schinasi, “Defining Financial Stability”, IMF, WP/04/187, p. 8 //http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2004/wp04187.pdf

Gestionarea finanțelor de către gospodăriile casnice din Moldova, Cunoștințe și practici, Raport de studiu 2008. // Centrul de Investigații Sociologice și Marketing CBS-AXA, OIM. Chișinău, 2008. 51 p.

Ghencea B., Gudumac I. Migrația de muncă și remitențele în Republica Moldova. Alianța Microfinanțare Moldova, Fundația SOROS. Chișinău, martie 2004. 79 p.

Ghid național pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor finanțate din instrumentele structurale (proiect) // http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/evaluare/GhidACB_RO.pdf (vizitat 01.02.2010).

Ghidul practic: Ce înseamnă să fii migrant? – Chișinău, 2007. http://www.migratie.md/cgi/jump.cgi?DB=Document&view=Doc_File_ro&ID=1039 (vizitat la 10.12.2009).

Glodeanu I., Hoffman O. Paradoxul instituțional. IMM și dezvoltarea durabilă. București: S.C. Lumina Tipo, 2006.428 p.

Gogoneață B. Economia riscului și incertitudinii. București: Editura Economică, 2004. 303 p.

Grassberger, P., and I. Procaccia (1983). Measuring the strangeness of strange attractors, Physica, 9D, 189-208. citat după http://www.reviews.com / reviewer/quickreview/frameset_toplevel.cfm?bib_id=766894 (vizitat 20.09.2006).

Guide to Cost-Benefit Analysis of investment projects. Structural Funds, Cohesion Fund and Instrument for Pre-Accession, 2008 // http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/guides/cost/guide2008_en.pdf (vizitat 01.02.2010).

Gwenn Bezard. Global Money Transfers: Exploring the Remittance Gold Mine. Celent Communications, August 2002. http://www.celent.com/ /default.htm (vizitat 02.09.2009).

Halpern P. Finanțe manageriale. București: Editura Economică, 1998. 800 p.

Hamel G. and Valikangas L. The Quest for Resilience. În: Harvard Business Revue. http://www.gilbertacton.com/PDF/Other/The%20Quest%20for%20Resilience.pdf (vizitat 26.03.2010).

Hastie, T., Tibshirani, R. and Friedman, J. (2001) The Elements of Statistical Learning, Springer-Verlag, New York, NY.; Breiman, L. (2001) Statistical modeling: the two cultures. Statistical Science, 16, 199-231. // http://www.dleex.com/read/9194 (vizitat 27.03.2010).

Heldane A., Hoggarth G., Saporta V. Assessing financial system stability, efficiency and structure at the Bank of England. BIS Papers No.1, 2001, p.138-159.

Hotărâre privind aprobarea Concepției politicii migraționale a Republicii Moldova. În: Monitorul Oficial, Nr. 146-148/1140, 31.10.2002.

Hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.11 din 22.01.2009 cu privire la aprobarea Instrucțiunii cu privire la raportarea unor operațiuni valutare de către băncile licențiate. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.47-48/178 din 03.03.2009.

Instrucțiunea cu privire la procedura de formare, distribuire și arhivare a cursului oficial al leului moldovenesc, aprobată prin hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr. 399 din 23 decembrie 1999 (cu modificările și completările ulterioare).

Instrucțiunea privind angajamentele externe, aprobată prin hotărârea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.185 din 13.07.2006 (cu modificările și completările ulterioare). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.116-119, art. 427.

Instrucțiuneа cu privire la introducerea /scoaterea numerarului în /din Republica Moldova de către bănci, aprobată prin hotărîrea Consiliului de administrație al Băncii Naționale a Moldovei nr.340 din 18.11.1998 (cu modificările și completările ulterioare). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.109-110, art.219.

International Migration Law, Glossary on Migration. International Organization for Migration. http://www.iom.int/jahia/webdav/site/myjahiasite/shared/shared/mainsite/published_docs/serial_publications/Glossary_eng.pdf (vizitat 15.03.2005).

International Monetary Fund, 2005. Two Current Issues Facing Developing Countries. În: World Economic Outlook, April 2005: Globalization and External Imbalances, World Economic and Financial Surveys (Washington).

INTPROSPECTS/Resources/334934-1110315015165/MD_Brief8.pdf. (vizitat 15.09.2009).

IOM and Remittances 2007. http://www.iom.int/unitedstates/Fact%20Sheets/PDFs/IOM%20and%20Remittances.pdf (vizitat 09.10.2009).

Jaba E. Statistica. Ediția a doua, rev. București: Editura Economică, 2000. 448 p.

Kahanec, M., Zimmermann, K.F., eds. (2009), EU Labor Markets after Post-Enlargement Migration, Springer, Berlin et al. /http://www.iza.org/en/webcontent/publications/books/flyerEUbook.pdf (vizitat 01.12.2009).

Kapur, D. Remittances: the New Development Mantra? Conference on Migrant Remittances, London, October 9-10, 2003.

Klaassen F., Jager H. Model-free Measurement of Exchange Market Pressure. Tinbergen Institute Amsterdam. 2006. // http://www.tinbergen.nl/discussionpapers/06112.pdf (vizitat 15.04.2010).

Klei, Lawrence R., Welfe A, Welfe W. Principiile modelării macroeconomice. București: Editura Economică, 2003. 408 p.

Krueger Anne O. Determinarea cursului valutar. Timișoara: Editura Sedona, 1996. 222 p.

Lach, Saul. 2007. Immigration and Prices. Journal of Political Economy 115(4): 548-587. 

Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.1995 (cu modificările și completările ulterioare). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.1/2 din 01.01.96.

Legea nr.62-XVI din 21.03.2008 privind reglementarea valutară, în vigoare din 18.01.2009 (cu modificările și completările ulterioare). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.127-130/496 din 18.07.2008.

Legea privind ocuparea forței de muncă și protecția socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă Nr. 102-XV din 13.03.2003.

Legea Republicii Moldova cu privire la migrația de muncă nr. 180-XVI din 10.07.2008 În: Monitorul Oficial, Nr. 162-164/598 din 29.08.2008.

Legea Republicii Moldova cu privire la migrație nr. 1518-XV din 6.12.2002. În: Monitorul Oficial, Nr. 1-2 din 15.01.2003.

Legea Republicii Moldova cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor, Nr. 633-XV din 15 noiembrie 2001(cu modificările și completările ulterioare). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.48-49/496 din 01.10.01.

Legea Republicii Moldova nr.548 – XII din 21.07.1995 cu privire a Moldovei (cu modificările și completările ulterioare). În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.54-57/624 din 12.10.95.

Leon-Ledesma Miguel, Piracha Matloob (2001). International Migration and the Role of Remittances in Eastern Europe. ftp://ftp.ukc.ac.uk/pub/ejr/RePEc/ukc/ukcedp/0113.pdf

Levin et al. Resilience in natural and socioeconomic systems. http://ideas.repec.org/a/cup/endeec/v3y1998i02p221-262_24.html(vizitat 15.09.2009).

Lopotenco V., Belobrov A. Aprecierea efectelor exportului de forță de muncă asupra economiei Republicii Moldova. În: Revista Economică. Chișinău – Sibiu, 2004, nr. 2 , p. 10 – 17, 0,52 c. a.

Lowell, B.L. and R.O. De La Garza. The Developmental Role of Remittances in U.S. Latino Communities and in Latin American Countries. Washington D.C.: Inter-American Dialogue, Final Project Report. 2000.

Manolescu G. Moneda și ipostazele ei. București: Editura Economică, 1997. 511 p.

Manolo I. Abella. Sending Workers Abroad. A manual for low- and midlle-income countries. IOM, Jeneva, 1997. 124 p.

Manolo, A. Cum să gestionăm migrația forței de muncă. Chișinău: Organizația Internațională a Muncii, 2005. 152 p.

Martin Ph. Labor Relations in California Agriculture: 1975-2000. October 4, 2000. http://migration.ucdavis.edu/cf/more.php?id=44_0_2_0 (vizitat 20.04.2009).

Measuring the Un-Measurable. The Challenge of Vulnerability. United Nations University. 2006. http://www.ehs.unu.edu/file.php?id=212 (vizitat 06.02.2010).

Meyer C. The Assessment: Financial Instability. Oxford Review of Economic Policy Vol.15 no.3, p.1-8.

Migration in CIS Countries 1997-1998. IOM, Vienna, 2001; Migration in CIS Countries in 2000. IOM, Vienna, 2002. http://www.migrationinformation.org/feature/display.cfm?ID=62 (vizitat 10.04.2004).

Mishkin F. Anatomy of a Financial Crisis. Cambridge National Bureau of Economic Research, Working Paper No. 3934, 1991, Journal of Evolutionary Economics, August 1992, p.115-130

Mishkin F. The Causes and Propagation of Financial Instability: Lessons for Policymakers. Symposium at Federal Reserve Bank of Kansas City, Jackson Hole, Wyoming, 1997, p.55-96.

Mohan, G. Diaspora and development in Development and Displacement, J. Robinson (Ed.), Milton Keynes: Open University Press, 2002, pp. 77-139.

Moisiuc, C. Relații valutar-financiare internaționale. București: România de Mâine, 2000. 338 p.

Moldovanu D. Curs de teorie economică. Chișinău: ARC, 2007. 428 p.

Moore Stephen: Why Immigrants Are Good for America. http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId =3141022 (vizitat 15.06.2009).

Moraru A. Remiterile și impactul lor economic în Republica Moldova. Teză de dr. în științe economice. Chișinău, 2009. 161 p.

Mundell, R. A. 1957. International Trade and Factor Mobility, American Economic Review 47(3): 321-335. 

Nelson, W R, Perli, R (2005). Selected indicators of financial stability. 4th Joint Central Bank Research Conference on Risk Measurement and Systemic Risk. ECB Frankfurt am Main, November. // http://www.ecb.int/events/pdf/conferences/jcbrconf4/Perli.pdf (vizitat 19.09.2009).

Olivier, Jean Blanchard and Lawrence, F. Katz. Regional Evolutions. În: Brooking Papers on Economic Activity 1:1992.

Orozco, M. (2003a). Changes in the Atmosphere? Increase of remittances, price decline and new challenges. Inter-American Dialogue Research Series, Washington, D.C.

Padoa–Schioppa T. Central Banks and Financial Stability. Central Banking Conference, Frankfurt am Mein, 24-25 October 2002.

Pârțachi I., Caraivanova S. Statistica social-economică. Chișinău: ASEM, 2007. 220 p.

Paxino Dan Octav. Politica valutară și managementul riscurilor în tranzacțiile internaționale. București: Editura Economică, 2003. 255 p.

Petit,Veronique. Migration internationales et development. Dans: Le monde en développement. Paris: , 2002, Chapitre 8. http://www.cicred.org/rdr/rdr_f/revues/revue83-84/30-83-84_f.html (vizitat 04.04.2006).

Polterovich, V. Popov. Accumulation of Foreign Exchange Reserves and Long Term Economic Growth – http://www.nes.ru/english/about/10th-Anniversary/papers-pdf/Popov-Polterovich.pdf

Pritchett, L. (2006), Let Their People Come: Breaking the Gridlock on Global Labor Mobility, Washington, DC: Center for Global Development. Citat după http://ipsnews.net/news.asp?idnews=34730 (vizitat 01.12.2009).

Puri S., Ritzema Т. Migrant worker remittances, micro finance and informal economy: prospects and issues, WP No. 21. Geneva: ILO, 1999.

Rafique, A, Massey, D. and Rogaly, B. (2006) Migration for hard work: a reluctant livelihood strategy for poor households in West Bengal, India. Migration DRC Working Paper T-17. Brighton: Migration DRC, University of Sussex. www.migrationdrc.org/publications/ working_papers/WP-T17.pdf.

Ralph Chami et al. Macroeconomic consequences of remittances. Washington, DC: International Monetary Fund, 2008. 94 p.

Raport în cadrul companiei de informare: Legătura cu baștina. // Centrul de Investigații Sociologice și Marketing „CBS-AXA” SRL, organizat de Organizația Internațională pentru Migrație, interviuri realizate în perioada de culegere a datelor 22 iulie-12 august 2008. Chișinău, 2008. 50 p.

Raportul Migrația forței de muncă și remitențele în Moldova în perioada 2006-2008: Tendințe și constatări preliminare ale Sondajului panel OIM – CBS-AXA al gospodăriilor casnice, prezentat la 18 decembrie 2008. Chișinău, 2008. 8 p.

Ratha (2003). Leveraging Remittances for Development. http://www.dallasfed.com/research/pubs/migration/ratha.pdf (vizitat 23.09.2010).

Ratha D. (2003).Worker Remittances: An Important and Stable Source of External Development Finance, in Global Development Finance 2003: Striving for Stability in Development Finance, Washington, DC: International Monetary Fund.

Ratha D., Mohapatra S. and Xu Z. Outlook for Remittance Flows 2008-2010: Growth expected to moderate significantly, but flows to remain resilient. 11 November 2008, Migration and Development Brief No. 8, Migrant and Remittances Team, Development Prospects Group, The World Bank, http://siteresources.worldbank.org/

Ratha, D. Workers Remittances: An Important and Stable Source of External Development Finance. În: Global Development Finance 2003. WB. p. 171.

Ravenstein, E. (1885). The laws of migration. În: Journal of the Statistical Society of London, 48, 167–235. Citat după http://www.seiselt.com/smutheory/David%20Willers/Ravenstein.html (vizitat 20.01.2006).

Regulamentul privind stabilirea cursului oficial al leului moldovenesc față de valutele străine publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.27-29.

Remittances Statistics: First Meeting of the Luxembourg Group. June 2006. // http://www.imf.org/external/np/sta/bop/2006/luxgrp/pdf/moldova.pdf

Remittances, Inflation and Exchange Rate Regimes in Small Open Economies. Christopher P. Ball (Quinnipiac University), Martha Cruz-Zuniga (Catholic University of America), Claude Lopez (University of Cincinnati), Javier Reyes (University of Arkansas), March 2009. http://web.mit.edu/polisci/research/facultyresearch/Remittances_ER_Paper_2009.pdf (vizitat 25.03.2010).

Report and Conclusions. International Conference on Migrant Remittances: Development Impact, Opportunities for the Financial Sector and Future Prospects. London, October 2003.

Report On A Joint Commonwealth Secretariat/World Bank Workshop On Migration, Remittances And Development: Challenges For Africa. 2004.

Report on Remittances And Development: Challenges For Africa , Accra, Ghana, 18-19 July 2005.

Ricardo D. Opere alese, vol. I. Chișinău, 1993. 336 p.

Rmmru T. Efficiency of Migrant Workers’ Remittance:The Bangladesh Case. University of Dhaka. 2004. 47 p.

Roache and Gradzka 2007. Do Remittances to Latin America Depend on the U.S. Business Cycle? IMF, 2007. http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2007/wp07273.pdf (vizitat 23.09.2010)

Robu V., Georgescu N. Analiza economico-financiară. http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=113&idb=6 (vizitat 05.04.2010).

Rogers G. Remittances and underground banking in Asian economies, Traces 6. 1999 www.transcomm.ox.ac.uk/traces/issue6.htm (vizitat 02.09.2009).

Rojco, A. Instrumentele de măsurare a sărăciei și particularitățile de utilizare a lor in programele asistenței sociale. În: Economie și Sociologie, nr. 1. Chișinău, 2004. p. 33-42.

Sana M., Massey D. Household Composition, Family Migration, and Community Context: Migrant Remittances in Four Countries. http://www.scribd.com/doc/20270354/Massey-and-Sana-Household-Composition-Family-Migration-And-Community-Context-Migrant-R (vizitat 20.04.2009).

Sandu, D. Fluxurile de migrație în România. București, 1984, 168 p.

Schiller G. N., L. Basch and С Scanton Blanc (Eds). Toward a Transnational perspective on Migration: Race, Class, Ethnicity and Nationalism Reconsidered. New York Academy of Sciences. New York. 1992, pp. 1-2.

Secrieru A. Influențe ale reformelor economice asupra finanțelor unităților economice. Teză de dr. hab. în științe economice. Chișinău, 2005. 359 p.

Siddiqui, T., Abrar, C R, 2003. Migrant Worker Remittances and Microfinance in Bangladesh. Working Paper No. 38. ILO Geneva. http://www.ilo.org/employment/Whatwedo/Publications/lang–en/docName–WCMS_117970/index.htm (vizitat 09.10.2009)

Solimano Andrés. Remittances by Emigrants, Issues and Evidence, UNU-WIDER, 2003. http://www.andressolimano.com /articles/migration/Remittances%20WIDER,%20manuscript.pdf (vizitat 10.11.2006).

Strategia națională privind politicile de ocupare a forței de muncă pe anii 2007-2015 aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.605 din 31.05. 2007.

Timuș V. Integrarea Republicii Moldova în fluxurile financiare internaționale. Teză de dr. în științe economice. Chișinău, 2010. 207 p.

Țarcă M. Demografie, București: Editura Economică, 1997. 352 p.

US Census Bureau. Curent Population Survez, Social and Economic Supplement, March, 2008.

Văcărel I. Finanțe publice. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1992. 416 p.

Voinea Gh. Mecanisme financiar-monetare în proces de tranziție la economia de piață. Iași: Editura Sedcom Libris, 1999. 258 p.

Weymark Diana N. A General Approach to Measuring Exchange Market Pressure. În: Oxford Economic Papers. Vol. 50 (January 1998), pp. 106–121.

Whitehead Geoffrey. Economia. Timișoara: Editura Sedona, 1997.

Woodruff, C, R. Zenteno. Remittances and Microenterprises in Mexico. University of California, San Diego, 2001. Citat dupa Ellerman, D. Policy Research on Migration and Development. World Bank Policy Research Working Paper 3117, August 2003, p. 18.

World Bank. World Development Indicators. Washington. – 2006. http://devdata.worldbank.org/data-query (vizitat 26.08.2010)

Worldbank, IMF. Financial Sector Assessment: A Handbook. http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/WBI/WBIPROGRAMS/FSLP/0,,contentMDK:20656885~pagePK:64156158~piPK:64152884~theSitePK:461005,00.html (vizitat 20.09.2009).

Wreathall, J. Developing Models for Measuring Resilience. // http://www.resilience-engineering.org/RE3/papers/Wreathall_text.pdf (vizitat 26.03.2010).

Аксёнов Д. Опыт управления золотовалютными резервами в ведущих cтранах мира. B: Развитие рынка нр. 5(75) 2009; с. 24-25.

Бункина М. Основы валютных отношении. Москва: Юнити, 1998. 462 c.

Вахрин П.И., Нешитой А.С. Финансы и кредит. Москва, Изд-во Дашков и К, 2004. 586 с.

Витковская Г. Вынужденная миграция и мигрангофобия в России. B: Нетерпимость в России: старые и новые фобии. Под ред. Витковской Г. и Малашенко А. Москва: Московский Центр Карнеги, 1999. c. 151-190.

Глущенко Г. Транснационализм мигрантов и перспективы глобального развития. B: Мировая экономика и международные отношения. Москва, 2005. № 12 с. 50-57.

Мовсеян А., Огнивцев, С.Б. Международные валютно-кредитные отношения: Учебник. Москва: Инфра-М, 2003. 312 c.

Финансы: учеб./ под ред. В.В. Ковалева Москва: ТК Велби, Изд-во Проспект, 2005. 512 с.

Фишер С., Дорнбуш Р., Шмалензи Р. Экономика. Москва, 1999. 830 с.

Некоторые вопросы анализа сущности финансовых категорий. http://www.jourclub.ru/3/425 (vizitat 24.10.2009).

Самуелсон П., Нордхаус В. Экономика. Москва, 1999. 800 с.

Щегорцов М. Снижение расходов без сокращения персонала. http://www.otiss.ru/txts/09_02/SK09_02_58.htm (vizitat 10.04.2010).

Surse internet

Biroul de migrațiune și azil. Cercetari și statistică. http://www.migratie.md/antitraffic/statistics/ (vizitat în 2009, 2010, 2011).

Borjas, George J.; Aydemir, Abdurrahman. Cross-country variation in the impact of international migration: Canada, Mexico, and the United States. http://www.hks.harvard.edu/fs/gborjas/Papers/JEEA2008.pdf (vizitat 12.05.2010).

Cost-benefit analysis. http://www.search.com/reference/Cost-benefit_analysis (vizitat la 03.02.2010).

Date și statistici ale Fondului Monetar Internațional. http://www.imf.org/external/data.htm (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Dicționar on-line de termeni sociologici. http://www.dictsociologie.netfirms.com/C/CTermeni.htm (vizitat 20.10.2009).

Efectele economice ale UEFA EURO 2008 în Austria. http://www.esce.at/speafile/080603%20UEFA%20EURO%202008%20BKA%20WKO%20ExecSumm%20SpEA%20RO.pdf (vizitat 25.03.2010).

Enciclopedia Wikipedia. http://ro.wikipedia.org/wiki/Logica_fuzzy(vizitat 20.03.2008).

Labour Migration and Remittances in Moldova: Is the Boom Over?http://www.iom.md/materials/studies_reports/2009_05_05_remmit_boom_over_eng.pdf (vizitat 15.12.2009).

Migrația forței de muncă din Republica Moldova. http://www.statistica.md/public/files/publicatii_electronice/migratia/Migratia_FM.pdf (vizitat 12.12.2009).

Migrația la propriu –IOM Moldova. http://www.iom.md/materials/brochures/10_migration_as_it_is_rom.pdf (vizitat 12.12.2009).

Mission of International Organization for Migration to Moldova. Studies & Reports. www.iom.md/ (vizitat în 2009, 2010, 2011).

Politica Kremlinului, contestata de mediile academice ruse. http://karadeniz-press.ro/kara/politica-kremlinului-contestata-de-mediile-academice-ruse/ (vizitat 10.04.2010).

Populația Republicii Moldova în contextul migrațiilor internaționale. // V.Moșneaga, Mohammadifard Gh., L.Corbu-Drumea. http://www.unesco.org/fileadmin/MULTIMEDIA/FIELD/Moscow/pdf/migration_conference_proceedings_volume1.pdf (vizitat 05.12.2009).

Poverty Reduction. http://www.undp.org/poverty/ (vizitat 19.11.2007).

Project database in the field of Migration and Development. www.migration4development.org/ (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Publicațiile și documentele Băncii Mondiale. http://www.worldbank.org/ (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Rapoarte anuale privind executarea bugetului asigurărilor sociale în Republica Moldova. http://www.cnas.md (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Rapoarte și informații ale Ministerului Finanțelor a Republicii Moldova. http://www.mf.gov.md/ro/raportinfo/ (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Rapoartele Biroului Național de Statistică. http://www.statistica.md. (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Rapoartele lunare și anuale ale Băncii Naționale a Moldovei. http://www.bnm.md (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Sending money home: Worldwide remittance flows to developing countries.http://www.ifad.org/remittances/maps/index.htm (vizitat 20.03.2010).

Site-ul oficial al profesului George Borjas. http://www.borjas.com/ (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Tendințe și Politici Migraționiste în Regiunea Mării Negre: cazurile R. Moldova, României și Ucrainei. http://www.viitorul.org/public/1675/ro/Migratia_rom_final.pdf (vizitat 14.12.2009).

The accumulation of foreign reserves. http://www.ecb.int/pub/pdf/scpops/ecbocp43.pdf . (vizitat 24.15.2010).

The Impact of Financial Crisis on Labour Migration and HIV: the 9th International Congress on AIDS in Asia and the Pacific (ICAAP). http://www.ilo.org/asia/info/public/features/lang–en/WCMS_112572/index.htm (vizitat 23.09.2009).

The Resiliency Center Article Index. http://www.resiliencycenter.com/topics/bookquotes.shtml (vizitat 25.09.2009).

Triennial Central Bank Survey of Foreign Exchange and Derivatives Market Activity in 2007 – Final results. http://www.bis.org/publ/rpfxf07t.htm (vizitat 24.03.2010).

www.worldbank.org/wbi/qualityofgrowth/ (vizitat 20.03.2008).

Бизнес, Информатизация, Телекоммуникации. http://www.bit.prime-tass.ru/news/show.asp?topicid=1&id=69445 (vizitat 10.11.2009).

Газета «Экономическое обозрение». http://www.logos.press.md (vizitat în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011).

Международная миграция и денежные переводы. http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/EXTRUSSIANHOME/NEWSRUSSIAN/0,,contentMDK:20653433~pagePK:64257043~piPK:437376~theSitePK:1081472,00.html

Механизмы финансирования школьного образования в Российской Федерации: опыт и проблемы. http://www-wds.worldbank.org/external/default/WDSContentServer/IW3P/IB/2009/06/30/000158349_20090630105142/Rendered/INDEX/WPS4983.txt (vizitat 05.12.2009).

Общие принципы работы на валютном рынке. http://edu.nstu.ru/education/educourses/course_24/glava1.html. (vizitat 15.07.2006).

ANEXE

Anexa 1.

Dinamica și trendul migranților internaționali

Figura A.1.1. Trendul migranților internaționali (total în lume), 1965-2010, mil. persoane

Sursa: elaborat după www.worldbank.org

Figura A1.2. Dinamica numărului migranților internaționali pe regiuni geografice (1990-2010), milioane persoane

Sursa: http://www.un.org/esa/population/migration/UN_MigStock_2008.pdf

Anexa 2.

Factorii determinanți ai migrației externe a forței de muncă

Sursa: elaborat de autor

Anexa 3.

Modelul de estimare a remitențelor aplicat de Banca Națională a Moldovei

Sub aspect generalizat, modelul de estimare a remitențelor aplicat de BNM include următoarele etape:

A. Măsurarea fluxurilor de valută transferată prin sistemul bancar (inclusiv prin STIB – sistemele de transfer internațional de bani) de către persoane fizice de peste hotare;

B. Măsurarea remiterilor ce urmează să fie ridicate în numerar (cash), retrase de pe depozite din bănci de beneficiarii acestora;

C. Măsurarea volumului net al valutei străine în numerar eliberate de băncile comerciale rezidenților;

D. Măsurarea cheltuielilor pe piețele unde tranzacțiile se efectuează, preponderent, în valută;

E. Ajustarea remiterilor efectuate prin canale oficiale cu remiterile în numerar efectuate prin canale neoficiale.

Pe lângă datele colectate prin rapoarte statistice, BNM efectuează un șir de estimări și ajustări în scopul îmbunătățirii calității și plenitudinii datelor. În ceea ce privește datele referitoare la remitențe, estimările și ajustările includ:

1. Compensarea pentru munca rezidenților în favoarea angajatorilor nerezidenți se estimează în baza datelor statistice din Sistemul de Raportare a Tranzacțiilor Internaționale privind transferurile bănești de peste hotare efectuate de către persoanele fizice. O parte din aceste date sunt ajustate luând în considerație evoluția piețelor interne de imobil și autoturisme, precum și a consumului final al gospodăriilor, ceea ce permite aprecierea valutei în numerar introduse în țară pe căi neformale de către persoanele fizice.

2. Transferurile curente ce țin de impozitele și taxele achitate de rezidenți în țările în care se află la muncă sunt calculate utilizând un coeficient la valoarea compensării pentru muncă.

3. Estimarea veniturilor din munca nerezidenților în R. Moldova se efectuează în baza datelor din anchetarea reprezentanțelor instituțiilor internaționale plasate în R. Moldova, precum și a datelor Biroului Migrație și Azil despre numărul străinilor ce lucrează în R. Moldova în baza contractelor de muncă pe termen scurt.

4. Transferurile migranților ce pleacă / sosesc la loc permanent de trai sunt calculate în baza numărului de emigranți / imigranți și a valorii medii a averii acestora (casa, mașina etc.).

Modelul de estimare a remitențelor, aplicat de BNM, se bazează pe principiile înregistrărilor stipulate de Sistemul de Raportare a Tranzacțiilor Internaționale și sistemele expert.

Sursa: Isacov L. (șef al Direcției Balanța de plăți, BNM). Moldova. Compilarea datelor despre remiteri, în cadrul Programului Aeneas – Dincolo de reducerea sărăciei, grupul de lucru pentru Moldova. – Chișinău, 2007. p. 7. Citat după: Moraru A. Remiterile și impactul lor economic. Teză de doctorat. – Chișinău. 2009. -161p.; P. 65.

Anexa 4.

CHESTIONAR PENTRU EVALUAREA CLIMATULUI MIGRAȚIONAL

Anexa 4- continuare.

Sursa: elaborat de autor.

Note: 1. Evaluarea se va efectua cu folosirea seturilor fuzzy, care captează din punct de vedere cantitativ interpretarea calitativă a termenilor și presupune atribuirea de valori logice cuprinse în intervalul [-1; 1], unde -1 indică falsitatea completă, 1 indică adevărul complet, iar 0 neutralitatea sau absența legăturilor cu fenomenul analizat.

2. În forma prezentată, fișa a fost testată pentru evaluarea comparativă a climatului migrațional din Moldova și principalele țări-destinație ale emigranților moldoveni – Rusia și UE.

Anexa 5.

Sistemul de indicatori de măsurare a rezilienței sistemului financiar

Anexa 5- continuare.

Sursa: elaborat de autor în baza unui număr impunător de surse bibliografice consultate în perioada de elaborare a cercetării.

Notă: Multe corelații sunt redate conform principiului Pareto (ca ex. 80:20 etc.).

Încadrarea remitențelor în circuitul financiar al economiei naționale Anexa 6.

Din figura de mai sus se observă că remitențele, reprezentînd fluxuri financiare, pornesc din străinătate, pătrund în întreg circuitul resurselor

Sursa: elaborat.

Figura 2.3.5. Încadrarea remitențelor în formarea fondurilor financiare și rolul lor în susținerea evoluției economiei naționale.

Sursa: elaborat de autor

Încadrarea remitențelor în formarea fondurilor financiare și rolul lor în susținerea evoluției economiei naționale Anexa 7.

Sursa: elaborat de autor

Anexa 8.

Topul țărilor recipiente de remitențe

Figura A.8.1. Topul țărilor recipiente de remitențe (bil. USD), 2007

Sursa: elaborat după Migration and Remittances Factbook 2008. // http://econ.worldbank.org/

Figura A.8.2. Topul țărilor recipiente de remitențe (% din P.I.B.), 2008

Sursa: Remitance flows to developing countries are estimated to exceed $300 billion in 2008 (People Move, 2/8/09)

Anexa 9.

Repartizarea geografică a fluxurilor de remitențe

Figura A.9.1. Repartizarea fluxurilor de transferuri bănești a migranților pe regiuni de destinație, 2007, %

Sursa: elaborat în baza datelor statistice publicate pe http://databank.worldbank.org

Figura A.9.2. Repartizarea geografică a fluxurilor de remitențe după regiunile de destinație, 2006, mil. USD

Sursa: http://www.ifad.org/remittances/maps/index.htm

Anexa 10.

Topul țărilor-sursă a remitențelor

Figura A.10.1. Topul țărilor-sursă a remitențelor (bil. USD), 2006

Sursa: elaborat după Migration and Remittances Factbook 2008. // http://econ.worldbank.org/

Figura A.10.2. Topul țărilor-sursă a remitențelor (% P.I.B.), 2006.

Sursa: elaborat după Migration and Remittances Factbook 2008. // http://econ.worldbank.org/

Anexa 11.

Estimări ale numărului de emigranți cu scop de muncă din Republica Moldova

Sursa: elaborat de autor în baza surselor menționate în coloana 3.

Notă: În anul 2006, definiția „Ocupării” a fost modificată, de aceea, pentru unii indicatori, pot apărea diferențe mai mari, în comparație cu perioada 2000-2005

Anexa 12.

Dinamica transferurilor brute, remitențelor, transferurilor prin bănci și

prin STIB în Republica Moldova, mil. USD

Sursa: elaborat în baza datelor de pe http://www.bnm.md/md/balance_of_payments,

http://www.bnm.md/md/external _operations_via_banc_system

Anexa 13.

Aplicarea modelului de măsurare a impactului remitențelor asupra cursului valutar al leului moldovenesc

Calculele includ aplicarea identităților 3.19 și 3.20 pentru perioadele de raportare.

Ca ex., pentru anul 2005 cursul valutar determinat în baza principalelor operațiuni valutare se calculează:

Mărimea efectului remitențelor asupra cursului valutar se determină prin excluderea din calcul a factorului „remitențe”. În acest caz, cursul valutar s-ar fi stabilit la nivelul:

La nivelul dat de abstractizare, efectul remitențelor asupra cursului valutar, în anul 2005, se estimează cu valoarea aprecierii cursului de schimb al leului moldovenesc în mărime absolută de (-) 0,0173 puncte (12,6165 MDL/USD – 12,5992 MDL/USD).

Notă: Cursurile de cumpărare și vânzare a dolarului american incluse în calcul sunt estimate în baza cursurilor de schimb medii anuale, ținând cont de spreadul la operațiunile cu USD pe piața valutară la vedere la 1 iulie a anului (în scopul evitării impactului sezonier asupra mărimii spreadului).

Anexa 13-continuare.

Rezultatele aplicării modelului de măsurare a impactului remitențelor asupra cursului valutar al leului moldovenesc

în perioada 2000-2009

Sursa: calculele autorului prin aplicarea formulelor 3.19.și 3.20.

Notă: În scopul evitării distorsiunilor cauzate de factorul sezonier, cursurile medii de cumpărare și vânzare luate în calcul pornesc de la cursurile medii anuale, ținând cont de spreadul la operațiunile de vânzare-cumpărare a dolarului american pe piața valutară internă la 01 iulie a fiecărui an.

Anexa 14.

Rulajul de casă în instituțiile financiare, mil. lei

Sursa: Serii de timp anuale/rulajul de casă în instituțiile financiare. www.statistica.md

Anexa 15.

Soldul net al operațiunilor de vânzare/cumpărare de valută străină contra MDL

(mil. USD)

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor anuale a BNM pe anii 2006-2009.

Anexa 15-continuare.

Structura rulajului operațiunilor pe piața valutară după participanții la operațiuni

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor lunare a BNM pe anii 2007-2010

Anexa 16.

Activitatea Băncii Naționale a Moldovei pe piața valutară interbancară

(echivalentul în mii dolari SUA)

Anexa 16- continuare.

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor lunare a BNM plasate pe http://www.bnm.md/md/fm_bnm_activity

Anexa 17.

Evoluția operațiunilor de sterilizare ale BNM în anii 2004-2009

Anexa 17- continuare.

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor lunare a BNM

Anexa 18.

Sursele principale de cumpărare și vânzare a valutei străine de către băncile

licențiate ale Republicii Moldova pe piața valutară internă

Tabelul A.18.1

Sursele principale de cumpărare a valutei străine de către băncile licențiate ale

Republicii Moldova pe piața valutară internă (echivalentul în milioane USD)

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor anuale ale BNM pe anii 2006-2009

Tabelul A.18.2

Direcțiile principale de vânzare a valutei străine de către băncile licențiate ale

Republicii Moldova pe piața valutară internă (echivalentul în milioane USD)

Sursa: elaborat de autor în baza rapoartelor anuale a BNM pe anii 2006-2009

Anexa 19.

Dinamica indicelui lichidității internaționale, corelația evoluției activelor oficiale

de rezervă, remitențelor și masei monetare în R. Moldova

Figura A.19.1. Dinamica indicelui lichidității internaționale, coeficient

Sursa: elaborat de autor după datele BNM // http://www.bnm.md/md/statistics

Figura A.19.2. Corelația evoluției activelor oficiale de rezervă, remitențelor și masei monetare în R. Moldova

Sursa: elaborat de autor după www.bnm.md/md/medium_exchange_rates, www.bnm.md/md/balance_of_payments

Anexa 20.

Riscuri și costuri potențiale ale procesului de acumulare a rezervelor valutare oficiale

Sursa: elaborat de autor după European Central Bank. The accumulation of foreign reserves. No. 43/ february 2006. // http://www.ecb.int.

Anexa 21.

Dinamica remitențelor, a depunerilor bancare ale persoanelor fizice și a soldului

creditelor în economia Republicii Moldova

Figura A.21.1. Dinamica remitențelor și a depunerilor bancare ale persoanelor fizice în Republica Moldova, milioane USD

Sursa: elaborat în baza datelor de pe http://www.bnm.md

Figura A.21.2. Dinamica remitențelor și a soldului creditelor în economia Republicii Moldova, milioane USD

Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe http://www.bnm.md

Anexa 22.

Analiza comparativă a remitențelor și salariilor în Republica Moldova și cheltuielile lunare a gospodăriilor din Republica Moldova

Tabelul A.22.1

Analiza comparativă a remitențelor și salariilor în Republica Moldova

Sursa: elaborat de autor în baza datelor de pe http://www.bnm.md și www.statistica.md

Tabelul A.22.2

Suma cheltuită lunar de gospodăriile din Republica Moldova în 2007, USD

Sursa: dezvoltat de autor în baza datelor studiului OIM privind migrația și remitențele. Chișinău, 2006

Anexa 23.

Mecanismul aplicării Analizei Cost-Beneficiu pentru evaluarea procesul migrației externe cu scop de muncă

Sursa: elaborat de autor.

Anexa 24.

Cadrul stilizat al Analizei Cost-Beneficiu a migrației externe cu scop de muncă

din perspectiva participanților și neparticipanților la procesul migraționist

(țara de origine a migranților)

Anexa 24 – continuare.

Sursa: elaborat de autor

Note: * Pentru participanții la procesul migrator este mai convenabil ca moneda națională să se deprecieze, căci, în acest caz, vor trebui să transfere mai puțină valută în țară pentru acoperirea cheltuielilor de consum ale familiilor/menajelor. ** Investițiile în capitalul uman au fost efectuate din resurse de stat și private, deci participanții suportă pierderea de investiții în educației finanțate pe cont propriu. *** Non-participanții suportă pierderi în mod indirect din externalități, ca ex. diminuarea impozitelor indirecte achitate de participanți ș.a.

Anexa 25.

Cadrul stilizat al analizei cost-beneficiu a migrației externe

a forței de muncă din perspectiva țării de destinație

Sursa: elaborat de autor

Anexa 26.

Cadrul stilizat al analizei cost-beneficiu a migrației externe

a forței de muncă din perspectivă globală

Sursa: elaborat de autor

Anexa 27.

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă – cheltuieli

economisite aferente asigurărilor sociale și cu ajutoarele de șomaj aferente

cetățenilor plecați la muncă peste hotare în anii 2001-2009

Tabelul A.27.1

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă – cheltuieli economisite aferente asigurărilor sociale ale migranților economici

Sursa: calculat de autor în baza datelor din Anuarul statistic pentru anii 2001-2009

Tabelul A.27.2

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă – cheltuieli economisite cu ajutoarele de șomaj aferente cetățenilor plecați la muncă peste hotare

Sursa: calculat de autor în baza datelor din Anuarul statistic pentru anii 2001-2009

Anexa 28.

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă: venituri

fiscale ratate din impozite directe aferente cetățenilor plecați la muncă peste hotare și venituri fiscale realizate din impozite indirecte aferente consumului finanțat din

remitențe în anii 2001-2009

Tabelul A.28.1

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă – Venituri fiscale ratate din impozite directe aferente cetățenilor plecați la muncă peste hotare

Sursa: calculat de autor în baza datelor din Anuarul statistic pentru anii 2001-2009

Tabelul A.28.2

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă – Venituri fiscale realizate din impozite indirecte aferente consumului finanțat din remitențe

Sursa: calculat de autor în baza datelor din Anuarul statistic pentru anii 2001-2009

Anexa 29.

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă: venituri

(pierderi) ale exportatorilor și importatorilor rezultate din aprecierea cursului

valutar și costurile aferente sterilizării excesului de lichiditate suportate de BNM

în anii 2001-2009

Tabelul A.29.1

Calculul efectului financiar al migrației externe a forței de muncă –

Venituri (pierderi) ale exportatorilor și importatorilor rezultate din aprecierea cursului valutar

Sursa: calculate de autor în baza datelor estimate și a BPE a Republicii Moldova în 2000-2009

Tabelul A.29.2

Efectul financiar al migrației externe a forței de muncă –

Costurile aferente sterilizării excesului de lichiditate suportate de BNM

Sursa: elaborat de autor în baza datelor prezentate în Rapoartele anuale ale BNM pentru 2007-2009

Notă: * – datele nu se conțin în Rapoartele anuale ale BNM

Anexa 30.

Aspecte de corelație pozitivă în relația migrație-dezvoltare durabilă

Legenda: – generează; – contribuie;

(1) și (2) reprezintă deziderate ale dezvoltării economice durabile;

(a), (b), (c) – condiții ale creșterii economice.

Sursa: elaborat de autor

Anexa 31.

Factorii determinanți ai volumului remitențelor

Sursa: elaborat de autor

Anexa 32.