Educatie Sexuala Si Contraceptianpentru Prevenire Avortului In Mediul Rural

Cuprins :

Partea I .Fundamentarea teoretica-metodologica si designul proiectului de cercetare si intervenție psihosociala

Cap 1 importanta , actualitatea si oportunitatea proiectului de cercetare si intervenție psihosociala.

1.1. Precizari introductive

1.2. Problematica abordata si scopul lucrării

1.3. Actualitatea , importanta si oportunitatea demersului de cercetare si intervenție psihosociala

1.4. Incadrari paradigmatice si teorii stiintifice

Cap2 fundamentarea teoretica a designului metodologic pentru cercetare si intervenție psihosociala.

2.1. Comportamentul sexual

2.2. Sexualitatea in adolescenta

2.3. Educatia sexuala

2.4. Contraceptia

Cap 3. Cap3 fundamentarea / abordarea la nivel metodologic al activitatii de cercetare si interventie psihosociala

3.1 metode instrumente si tehnici utilizate in cercetare si investigarea si evaluarea initiala

3.2 problematica abordata si scopul proiectului de cercetare si interventie psihosociala

3.3 Obiective si grupul tinta

3.3.1 problematica stiintifica abordata in cercetarea de investigare si evaluare initiala

3.4 etapa interventiei psihosociala

3.5. etapa cercetarii de evaluare finala

Concluzii si recomandari

Bibliografie

Anexe

Cap 1 importanta , actualitatea si oportunitatea proiectului de cercetare si intervenție psihosociala.

Introducere

Una dintre problemele acute ale adolescenților este educația sexuala, care de cele mai multe ori este neglijata in scoli si in familie. Deși suntem intr-o societate “ moderna” si surse de informare exista, mulți adolescenți nu știu efectiv sa se protejeze si de multe ori se ajunge la un fenomen care afectează mii de adolescente si anume la avort.

Numărul efectiv al adolescentelor care fac o întrerupere de sarcina este dat de OMS si UNICEF unde România a ocupat primul loc în Europa în ceea ce privește numărul de nașteri înregistrate în rândul minorelor, în medie la 8.500 pe an, potrivit studiilor UNICEF. Conform aceluiași studiu, doar 14% dintre femeile active sexual folosesc pilula contraceptivă, iar dintre acestea, 32% sunt din grupa de vârstă 15 – 19 ani. În 2010, peste 60% dintre adolescentele între 15 – 19 ani active sexual nu au folosit niciodată metode contraceptive, conform unui studiu la nivel mondial realizat pe un eșantion de 51056 tinere din România , 2/3 dintre tineri au utilizat contracepția naturală, 24% dintre femei au ales cel puțin o dată contracepția de urgență. 84,3% dintre femeile de vârstă fertilă au folosit cel puțin o metodă contraceptivă, 94,1% cunosc prezervativul și 87,8%, pilula contraceptivă (dar mai puțin 9% folosesc pilula), iar 20% dintre femei nu se protejează .

In patru ani de referință, 90.227 de tinere cu vârste de maxim 19 ani au devenit mame, potrivit unui document oficial ce i. Dintre acestea, 3.024 aveau mai puțin de 15 ani la data nașterii iar 87.203 aveau între 15 și 19 ani.

Astfel, în anul 2009 au născut 758 de minore de până în 15 ani și 25.456 de tinere care aveau între 15 și 19 ani. În același an, 11.982 de adolescente cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani au făcut avort.

În anul 2010, numărul fetelor care au devenit mame înainte să împlinească 15 ani a scăzut ușor, ajungând la 733, o scădere fiind înregistrată și în segmentul de vârstă 15 – 19 ani, unde s-au înregistrat 21.775 cazuri. În același an alte 9.731 de minore au rămas însărcinate, dar au ales să recurgă la întrerupere de sarcină.

Alte 748 de fete care aveau cel mult 14 ani au născut în anul 2011, când au mai devenit mame și alte 20.150 de adolescente cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani, iar alte 9.589 de tinere au făcut avorturi.

Cel mai mare număr de fete care nasc foarte devreme a fost înregistrat anul 2011, când au fost raportate 785 de astfel de cazuri. În 2012 au mai fost înregistrate 19.822 de nașteri în categoria de vârste 15 – 19 ani și 7.547 de avorturi.

In mediul rural situația adolescenților este si mai grava având in vedere faptul ca , media de vârsta a casatorilor este mult mai scăzuta ca in mediul urban si inca este un mare tabu educația sexuala. Cei mai mulți adolescenți nu au idee despre ce înseamnă contracepția si ce riscuri exista daca nu se protejează, ce boli cu transmitere sexuala pot contacta si ce înseamnă contactarea flagelului HIV.

La nivel național nu exista implementate programe de educație sexuala si prevenire a sarcinilor nedorite, Ministerul Sanatatii nu a investit in programe active care sa aibă un real impact in rândul adolescenților. In Romania, sunt câteva organizații non-guvernamentale care implementează de ani buni programe de prevenire a BTS –urilor si a HIV/SIDA prin educație sexuala. Printre aceste organizații se afla : Romanian Angel Appeal, SECS si Asociația Romana Anti SIDA. Aceste organizații , au realizat diverse programe, pliante si broșuri , dar niciodată nu au putut fi aplicate la nivel național. De asemenea, in școala româneasca a apărut o noua disciplina care este opționala si se numește educație sexuala. Așa ca in fiecare zi o adolescent se prezintă la ginecolog insotita sau nu. Deși este o problema delicata nici medicii nu abordează aceasta problema corect atât timp cat sunt recompensați financiar pentru un act medical.

Problematica abordata si scopul lucrării ;

O sarcină în adolescență este asociată, de cele mai multe ori, cu rușine, stigmat social și presiuni emoționale variate. Adolescenta este, de obicei, copleșită de problemă și de tensiunea care însoțește sarcina neplanificată. La aflarea veștii, adolescentele se izolează emoțional. De obicei, prietenul lor este și el tânăr și fuge speriat; adolescenta crede că a rămas singură, îi este teamă să le spună părinților și neagă existența sarcinii ignorând amenoreea sau alte simptome. Pur și simplu refuză să creadă că li se întâmplă cu adevărat lor și nu au curajul să caute ajutor – motiv care duce la avansarea sarcinii și implicit la efectuarea unui avort târziu, cu implicații medicale mai periculoase.

Cum se ajunge ca o adolescenta sa facă avort? Lipsa de informații adecvate asupra vieții si sanatatii sexuale, asupra metodelor de contracepție, lipsa informațiilor despre accesul la aceste metode de contracepție, presiunea de a întreține relații fora folosirea prezervativului (din păcate, exista ideea in rândul tinerilor ca prezervativul ar împiedica plăcerea), utilizarea unor metode contraceptive ce dau greș (fie deoarece nu sunt respectate recomandările, fie deoarece metodele in sine nu garantează protecție sigura – precum cea a calendarului), inconștienta, însa si lipsa educației sexuale (care trebuie începuta in primul rând in familie) – toate acestea fac adolescentele predispuse sarcinilor nedorite. Iar soluția – avortul, caci purtarea sarcinii si nașterea unui copil sunt aproape de neconceput la vârsta adolescentei pentru multe dintre aceste fete.

Problema științifica abordată în cadrul acestei lucrări este educația sexuala si avortului în rândul adolescenților. Pentru a înțelege în profunzime această problemă, este nevoie de o analiză amănunțită a întregii problematici legată de principalele metode de contracepție, avortul, impactul asupra personalității .

Scopul lucrării constă în examinarea cunoștințelor, atitudinilor și comportamentelor adolescenților în contextul problematicii legate avortul ca metoda principala de prevenție și derularea pe aceste baze a unei intervenții.

Actualitatea , importanta si oportunitatea demersului de cercetare si intervenție psihosociala

Adolescenții sunt expuși unor riscuri pe care nu au capacitatea de a le înțelege si nici surse de informare suficiente așa ca am ales sa fac o schimbare. Am văzut mulți adolescenți tratând cu superficialitate aceasta problema a educației. Adolescentele nu pot realiza riscurile la care se expun daca aleg sa facă o întrerupere de sarcina si ce implicații au loc la nivel psihic.

O adolescenta de 17 ani vorbind pe holul maternității spunea „ Sunt la al treilea avort. Prima data a fost greu, acum e ca si cum m-as duce sa îmi scot o măsea care mă doare , dar nu mă omoară „.

O alta adolescenta de 16 ani din mediul rural căsătorita afirma :” Sunt prea tanara ca sa fiu mama, barbatu’ meu nu are un salariu mare , nu îmi pot permite acum. Am timp o viața întreaga sa fiu mama”.

Nici una dintre tinere nu era insotita de un adult care sa le poată oferi sprijin si nici medicul care urma sa facă aceasta intervenție chirurgicala nu era deloc interesat daca sunt sau nu insotite aceste tinere. Faptul ca nu sunt informate despre drepturi, obligații, nu au o educație sexuala adecvata m-a făcut sa caut mult mai mult despre aceasta problema. Conform Organizația Mondiala a Sanatatii constata ca, deși metodele contraceptive sunt astăzi la indemana tuturor, din lipsa de informare se mai înregistrează inca un număr mare de nașteri nedorite si foarte multe avorturi.60% dintre adolescentele active sexual nu au folosit niciodată contraceptive.

Conform datelor UNICEF, 60% din adolescentele aflate la vârsta de 15-19 ani, active sexual, nu au folosit niciodată metode contraceptive, deși de cele mai multe ori nu sunt pregătite inca din nici un punct de vedere sa devina mame.

România a ocupat primul loc în Europa în ceea ce privește numărul de nașteri înregistrate în rândul minorelor, în medie la 8.500 pe an, potrivit studiilor UNICEF. Conform aceluiași studiu, doar 14% dintre femeile active sexual folosesc pilula contraceptivă, iar dintre acestea, 32% sunt din grupa de vârstă 15 – 19 ani. În 2010, peste 60% dintre adolescentele între 15 – 19 ani active sexual nu au folosit niciodată metode contraceptive, conform unui studiu la nivel mondial realizat pe un eșantion de 51056 tinere din România (11). 2/3 dintre tineri au utilizat contracepția naturală, 24% dintre femei au ales cel puțin o dată contracepția de urgență. 84,3% dintre femeile de vârstă fertilă au folosit cel puțin o metodă contraceptivă, 94,1% cunosc prezervativul și 87,8%, pilula contraceptivă (dar mai puțin 9% folosesc pilula), iar 20% dintre femei nu se protejează .

Pentru aceasta lucrare am considerat ca in faza inițiala a demersului de cercetare si intervenție psihosociala este necesar sa îmi stabilesc dimensiunile cercetării si sa aleg metodologia cercetării

Încadrări paradigmatice si teorii stiintifice ale adolescentei

Definiții ale adolescenței

Despre adolescență s-a scris foarte mult, fără a se găsi însă explicații satisfăcătoare pentru toate întrebările și problemele caracteristice acestei vârste.

Adolescența este cu siguranță o etapă a schimbărilor, iar parcurgerea multitudinii de lucrări care abordează această problematică ne arată că nici o altă vârstă nu a fost caracterizată prin atâtea atribute, epitete și metafore.

Cuvântul adolescență este de origine latină și vine de la adolesco – ere care înseamnă a crește, a căpăta putere, a se maturiza. La ora actuală există numeroase definiții care vor să caracterizeze această perioadă distinctă în viața omului.

Zamfir Cătălin și Vlăsceanu Lazăr definește adolescența ca fiind: “Etapă distinctă în evoluția individului care se situează între copilărie și tinerețe, prezentând aspecte caracteristice în plan biologic și psihosocial” .

Nicolae Mitrofan și Iolanda Mitrofan definesc: “Etapa vieții de tranziție între vârsta copilăriei și cea adultă, ce corespunde școlarității mari și care înseamnă, la rândul ei mai multe subetape:

preadolescența de la 14 la 16/18 ani

adolescența propriu-zisă de la 16/18 ani la 20 de ani

adolescența prelungită de la 18/20 ani la 25 de ani “ 4.

În DEX. Se definește: ”Perioadă în dezvoltarea organismului uman, care urmează pubertății și precede starea de adult. Este cuprinsă, în general, între 14-18 ani, având multiple aspecte particulare de la individ la individ. Se caracterizează prin dezvoltare fizică neuropsihică pronunțată, explicabilă prin faptul că sistemul neurovegetativ și cel endocrin ajung în faza lor finală de dezvoltare.”

J.J.Rousseau numește această etapă „vârsta rațiunii” dar și „revoluție furtunoană și vine de la adolesco – ere care înseamnă a crește, a căpăta putere, a se maturiza. La ora actuală există numeroase definiții care vor să caracterizeze această perioadă distinctă în viața omului.

Zamfir Cătălin și Vlăsceanu Lazăr definește adolescența ca fiind: “Etapă distinctă în evoluția individului care se situează între copilărie și tinerețe, prezentând aspecte caracteristice în plan biologic și psihosocial” .

Nicolae Mitrofan și Iolanda Mitrofan definesc: “Etapa vieții de tranziție între vârsta copilăriei și cea adultă, ce corespunde școlarității mari și care înseamnă, la rândul ei mai multe subetape:

preadolescența de la 14 la 16/18 ani

adolescența propriu-zisă de la 16/18 ani la 20 de ani

adolescența prelungită de la 18/20 ani la 25 de ani “ 4.

În DEX. Se definește: ”Perioadă în dezvoltarea organismului uman, care urmează pubertății și precede starea de adult. Este cuprinsă, în general, între 14-18 ani, având multiple aspecte particulare de la individ la individ. Se caracterizează prin dezvoltare fizică neuropsihică pronunțată, explicabilă prin faptul că sistemul neurovegetativ și cel endocrin ajung în faza lor finală de dezvoltare.”

J.J.Rousseau numește această etapă „vârsta rațiunii” dar și „revoluție furtunoasă”, „a doua naștere” (1973, p.194); pentru Stanley Hall este „furtună și stres”, pentru Schopenhauer este „vremea neliniștii” iar pentru Mihai Ralea este „timpul în care luăm Universul prea în serios”. În alte texte vom găsi metafore precum: „vârsta de aur”, „vârsta ingrată”, „vârsta marilor elanuri”, „vârsta dramei”, „vârsta crizelor”, „a anxietății”, „a nesiguranței”, „a insatisfacției”, „vârsta integrării sociale”, „vârsta contestației”, „vârsta marginalității”, „a subculturii” etc.

Aceste caracterizări plastice dovedesc că adolescența poate fi privită din unghiuri extrem de diverse și, mai mult decât atât, ne oferă o interpretare a condiționărilor și transformărilor care intervin în această perioadă. Se afirmă adesea că adolescența este o perioadă a vieții foarte „dificilă”, în care adolescenții sunt puternic stresați și instabili afectiv, datorită faptului că trebuie să facă față unor schimbări enorme în viața lor, atât pe plan biologic, cât și pe plan psihologic și social. Unele dintre aceste schimbări se referă la schimbări fizice și fiziologice importante care au loc pubertate și modificările consecutive acesteia care apar la nivelul comportamentului sexual.
Odată cu acestea, pe plan subiectiv, psihologic are loc un proces de schimbare a imaginii de sine, care intră în conjuncție cu tendința adolescentului de a se autodefini. Această „creare” a unei noi identități are loc, adesea, prin opoziția față de imaginea adultului și adoptarea unor norme sociale și de grup prezente la ceilalți tineri din aceeași generație. Schimbări majore apar și în plan social: adolescenții petrec tot mai mult timp cu alte persoane de aceeași vârstă și petrec mult mai puțin timp cu părinții și familia decât atunci când erau copii.

Totodată, adolescență este perioada în care se iau decizii importante pentru dezvoltarea persoanei și se fac planuri cu privire la viitor. De exemplu, în perspectiva alegerii unui traiect profesional, adolescenții trebuie să decidă ce tip de liceu doresc să urmeze, ce examene să dea, dacă să urmeze sau nu studii universitare etc. Chiar dacă adolescența este vârsta unor importante schimbări în viața unei persoane, nu este obligatoriu să fie însoțită – așa cum s-a susținut adesea – de conflicte și crize adaptative dramatice. Cercetările realizate în ultimii ani asupra adolescenței au arătat cu claritate faptul că aceste caracteristici depind mai ales de aspectul și calitatea (autenticitatea) relațiilor cu familia, școala și grupul de prieteni, de contextul mai larg, cultural și social în care adolescentul se dezvoltă.

Teoria dezvoltării psihosociale a lui E. H. Erikson

Erik Erikson este unul dintre psihologii neofreudieni care a dezvoltat teoriile lui Freud. Erikson, analizând biografia a sutelor de pacienți tratați de el, a ajuns la concluzia că premisa dezvoltării unei personalități sănătoase este rezolvarea conflictelor dintre individ și societate. El a identificat 8 stadii ale dezvoltării psihosociale. În fiecare stadiu individul se confruntă cu un alt tip de conflict. De modul în care sunt rezolvate conflictele depinde progresul individului.

Stadiul al cincilea are loc între 12-18 ani. Caracteristica acestui stadiu este conflictul dintre conștientizarea identității eului – respectiv confuzia rolurilor. În această perioadă tânărul se integrează în diferite grupuri sociale care solicită interpretarea unei mari varietăți de roluri. În relațiile cu părinții și profesorii, el trebuie să accepte regulile impuse de aceștia. Trebuie să colaboreze sau să intre în competiție cu colegii de școală sau din cluburile, cercurile pe care le frecventează. Uneori el trebuie să organizeze activitatea sau să își impună punctul de vedere. Adolescentul trebuie să învețe să interpreteze numeroase roluri contradictorii. Construirea identității înseamnă că însușirile solicitate de aceste roluri contradictorii sunt integrate, sintetizate și se formează o imagine unitară a Eului („Eu sunt eu, și atunci când sunt singur, și când mă supun părinților, și când organizez activitatea colegilor”).

Paralel cu întărirea identității eului se intensifică încrederea în sine, inițiativa, autonomia, crește capacitatea de a lua decizii și scade frecvența comportamentelor opoziționiste, demonstrativ-nonconformiste. Eșecul formării identității duce la confuzia de roluri care este însoțită de nesiguranță, neîncredere în sine, sentimente de inferioritate, instabilitate în relații, tendința de a renunța ușor, după ce au fost fixate unele scopuri.

Etapele dezvoltării inteligenței după J. Piaget

Cea mai complexă și mai larg acceptată teorie a inteligenței este teoria elaborată de Jean Piaget. Bineînțeles și teoria sa, ca și celelalte teorii, a fost criticată, completată, dar nimeni nu a negat-o. Pentru Piaget inteligența este o formă a adaptării la mediu (alături de adaptarea biologică). Adaptarea presupune o relație între subiect și mediu și se caracterizează prin echilibrul între asimilare și acomodare.

Stadiile dezvoltării morale în teoria lui L. Kohlberg

Dezvoltarea morală este un aspect esențial al socializării. Fiecare societate are regulile sale morale care orientează comportamentul membrilor săi în diferite situații. Prin procesul de dezvoltare morală copilul interiorizează normele morale ale societății în care trăiește, învață ce este corect și ce este greșit.

Dezvoltarea morală a copilului a fost studiată de Piaget și de Kohlberg. Ei au ajuns la concluzia că dezvoltarea morală este strâns legată de dezvoltarea cognitivă a copilului (după Hayes, Orrell, 1997, p.367 – 369; Seamon, Kenrick, 1992, p. 426; Cole, 2006, p. 563, 657).

În stadiul moralității convenționale devine importantă respectarea regulilor sociale.

a) La începutul adolescenței un comportament este apreciat ca fiind moral dacă este în concordanță cu așteptările persoanelor semnificative pentru copil (părinți, frați, prieteni, profesori etc.). Devine importantă empatia, atitudinea prosocială, dorința de a-i ajuta pe cei din jur, chiar cu prețul unor sacrificii. Aprobarea sau dezaprobarea unui comportament se realizează în funcție de intențiile subiectului.

b) Spre sfârșitul adolescenței nu mai au o importanță așa de mare regulile acceptate de persoanele semnificative. Adolescentul înțelege că deasupra indivizilor se află societatea cu legile, tradițiile sale. Un comportament este considerat moral dacă prin el se respectă autoritatea, sunt îndeplinite datoriile față de familie, prieteni, țară, dacă permite menținerea ordinii sociale.

Adolescența – repere cronologice

Debutul adolescenței este marcat de modificările fizice importante ale pubertății. Sfârșitul etapei este mult mai greu de precizat, acesta depinzând în mare măsură de școlarizare și de mediul socio-cultural în care trăiește adolescentul. Unii adolescenți, după ce termină cele 8 clase obligatorii, nu mai continuă școala. Ei își caută un loc de muncă sau rămân acasă (mai ales fetele). Mulți dintre aceștia se căsătoresc mai repede decât cei care continuă școala. Pentru ei adolescența se termină cu 4 – 5 ani mai repede decât pentru cei care urmează o școală de arte și meserii sau liceul, și eventual facultatea. Cei care frecventează liceul și facultatea rămân mai mult timp dependenți economic față de familia de origine, ceea ce contribuie la prelungirea adolescenței, până în jurul vârstei de 25 ani. Durata adolescenței este influențată și de caracteristicile mediului socio-cultural. Cu cât mediul este mai complex și presiunile exercitate asupra adolescenților din partea societății sunt mai mari, cu atât adolescența are o durată mai lungă.

Unii psihologi vorbesc despre adolescență ca despre o perioadă de criză, cu numeroase probleme pe plan afectiv și comportamental, cu tensionarea relațiilor dintre adolescent și familie. Aceeași părere o au și mulți părinți, profesori, persoane mai în vârstă care condamnă „tineretul de azi” și consideră că tinerii sunt neserioși, incapabili de a-și asuma responsabilități. Acești adulți susțin că ei, în tinerețe, au fost altfel.

Psihologii care au studiat particularitățile adolescenței au opinii diferite privind „criza” din perioada adolescenței.

Primul psiholog care s-a ocupat de adolescență a fost G. Stanley Hall, la începutul secolului XX. Acest autor consideră că adolescența este o perioadă de „furtuni și stres” (Sturm und drang), o perioadă caracterizată prin instabilitate și tensiune (După Rathus, 2006, p. 134).

Pentru S. Freud pubertatea este începutul perioadei genitale, în care libidoul „se trezește” după perioada de latență și se orientează spre persoanele de sex opus din afara familiei (după Cole, 2006, p. 607).

Adolescența este o perioadă caracterizată de numeroase „furtuni emoționale” care se explică prin apariția unor dezechilibre între cele trei componente fundamentale ale personalității: id, ego și superego. Odată cu maturizarea sexuală instinctele primitive din id devin mult mai active decât în etapa anterioară și contribuie la instalarea unui comportament instabil, impulsiv, capricios. În anii adolescenței trebuie să se creeze un nou echilibru, care să permită satisfacerea socializată a trebuințelor sexuale.

În concordanță cu aceste opinii, unele cercetări au arătat că în adolescență tulburările de comportament și depresiile sunt mai frecvente decât în perioadele anterioare (Rutter, după Login, 2005, p. 13).

Psihologii care vorbesc despre adolescență ca despre o perioadă de criză au identificat mai multe explicații pentru problemele adolescenților. Ei arată că adolescentul trebuie să suporte atât presiuni interne (de natură fizică și emoțională), cât și presiuni externe, care vin din partea familiei profesorilor, prietenilor.

Adolescența este o perioadă în care se produc numeroase modificări hormonale și corporale. Adolescentul trebuie să se obișnuiască cu „noul” său corp. Schimbările fizice rapide determină neliniște, îngrijorare, sau chiar teamă.

Adolescentul nu mai este copil, dar încă nu este nici adult. La el coexistă trăsături infantile, cu trăsături care anticipează viitorul adult. Comportamentul său este oscilant: uneori copilăros, alteori sfidător, opoziționist, alteori matur. Aceste particularități sunt explicabile, în parte, prin atitudinea oscilantă a adulților față de adolescenți. Uneori adulții se comportă cu ei ca și cum ar fi persoane mature și le cer să acționeze independent și cu responsabilitate. În alte situații, poate chiar aceiași adulți, le pretind să se subordoneze ca și copiii. Astfel adolescentul este obligat să se întrebe: „Cine sunt de fapt, copil sau adult? Cum să demonstrez că sunt deja mare?”

Alte dificultăți specifice adolescenței rezultă din discordanța dintre aspirațiile, idealurile adolescenților, dorința lor de a fi o personalitate deosebită și posibilitățile destul de limitate de a realiza la această vârstă aceste aspirații. Aceste discordanțe creează sentimente de nemulțumire și frustrare.

Spre deosebire de secolele trecute, adolescenții din zilele noastre sunt obligați să ia multe decizii importante privind viitorul lor, atât din punct de vedere profesional, cât și familial. Ei vor să găsească cele mai bune soluții, dar căutarea acestora presupune asumarea unor responsabilități, nesiguranță și anxietate.

Numeroase cercetări realizate în ultimele decenii pe eșantioane mari au demonstrat că, deși o minoritate prezintă tulburări, majoritatea adolescenților se adaptează corespunzător și nu prezintă mai multe probleme emoționale și comportamentale decât indivizii din alte etape de viață.

Coleman (după Birch, 2000, p. 261) explică discordanța dintre aceste constatări și concepțiile care privesc adolescența ca pe o perioadă de criză prin faptul că aceste opinii au fost susținute mai ales de psihanaliști și medici psihiatri. Părerile lor au fost influențate de experiența lor cu persoanele pe care le-au întâlnit în activitatea lor profesională. O altă explicație este aceea că anumite comportamente întâlnite la unii adolescenți, cum ar fi vandalismul sau consumul de droguri, sunt percepute de societate ca fiind foarte amenințătoare. Acești adolescenți atrag atenția în mai mare măsură decât majoritatea care are un comportament corespunzător.

Pubertatea și dezvoltarea fizică

În perioada adolescenței au loc importante transformări fizice care implică o creștere rapidă a oaselor și mușchilor. În jurul vârstei de 9-12 ani pentru fete și 12-14 ani pentru băieți debutează maturizarea sexuală (pubertatea), punând adolescentul în situația de a se confrunta cu o serie de experiențe corporale noi: acneea și pielea uleioasă; transpirația care devine mai abundentă; intensificarea creșterii părului pubian, axilar și facial; schimbări ale proporțiilor corpului; autoerotismul și fantezii despre intimitatea sexuală; dezvoltarea organelor genitale și îngroșarea vocii la băieți; creșterea sânilor și începutul ciclului menstrual la fete; ș.a.m.d. La rândul său, acest cortegiu de transformări biologice complexe conduce la modificări importante atât la nivel personal, cât și relațional:

• Reacții și atitudini noi (diferite) din partea celorlalți. Ca răspuns la transformările biologice și fiziologice ale pubertății, adolescentul începe să fie tratat într-un mod diferit de către cei din jur. Fata sau băiatul nu mai este văzut doar din perspectiva copilului inocent, ci este abordat ca ființă sexuală care fie trebuie protejată, fie devine ținta (obiectul) interesului sexual. În plus, el sau ea trebuie să facă față așteptărilor societății legate de modul în care „ar trebui” să se comporte o femeie sau un bărbat tânăr.

• Intensificarea preocupărilor pentru înfățișarea fizică și imaginea corporală. Adolescenții, atât fetele cât și băieții, petrec ore întregi în baie, în fața oglinzii, analizându-și corpul (unde/ce/cât a mai crescut/sa modificat), probând diferite haine și accesorii, extrem de preocupați de înfățișarea lor. Mulți adolescenți sunt nemulțumiți de modul în care arată corpul lor aflat în schimbare și dezvoltă reacții de respingere, jenă exagerată, sau sentimente de inferioritate. Pe de o parte, ei doresc să se „încadreze” în norma impusă de generația lor, de grupul de prieteni și, în același timp, să își dezvolte un stil unic și personal. Ca urmare, aspecte normale în perioada pubertății, cum este creșterea în greutate, poate fi percepută în mod negativ mai ales într-o cultură care apreciază în mod excesiv un corp suplu sau atletic. Ca răspuns, multe adolescente recurg la dietă în mod obsesiv sau, în cazul băieților, la suplimente nutrive pentru dezvoltarea masei musculare.

• Reorganizarea reprezentării corporale. Din punct de vedere psihologic, adolescentul poate trăi schimbările rapide din corpul său într-un mod pasiv, rezonând astfel cu experiențe anterioare de umilire sau dependența și simte că el/ea este forțat(ă) sa „învețe să accepte” ceva ce iese de sub controlul lui/ei. Ca urmare, fie adolescentul încearcă să nege ceea ce se întâmpla cu corpul său, fie se poate simți confortabil, cu sentimentul că ceea ce i-a dat natura este în acord cu experiențe anterioare pozitive. Adolescentul vulnerabil trăiește cu angoasă schimbările care se produc în corpul său. Balanța între dragostea și ura adolescentului pentru corpul său, între autoîngrijire și autodistrugere se poate schimba rapid, în mod repetat și precipitat.

Experiența subiectivă și reprezentarea corporală

Preocuparea pentru corp este o caracteristică proeminentă a adolescenței. De multe ori, adolescentul își folosește corpul ca pe o scenă pentru a interpreta mândria sau rușinea, veselia sau disperarea, un mod de a fi frumos sau groaznic.

Corpul poate fi văzut ca fiind un străin, „corpul altuia”, ce poate fi tratat cu respect sau poate fi neglijat; poate fi tratat ca pe un persecutor, după cum poate fi ignorat sau atacat, pedepsit, mutilat; poate fi luat în grijă sau expus în mod narcisistic.

• Atractivitatea fizică. Adolescenții acordă o atenție considerabilă pentru a-și asigura atractivitatea în relație cu ceilalți. În încercarea de a exercita un control activ asupra transformărilor pubertății, el sau ea poate încerca sa „amelioreze” natura: de exemplu, își decorează corpul cu coafuri și haine speciale, cu machiaj și tatuaje; își ameliorează silueta urmând diferite diete pentru scăderea greutății sau programe fizice pentru mărirea masei musculare; își modifică aparența fizică prin îmbrăcăminte, coafura noncomformistă, cercei multipli, păr lung sau orice altceva se definește la un moment dat de către grupul de vârsta ca fiind „cool”/”arată bine”. Prin această „regie scenică”, adolescentul își reorganizează propria reprezentare asupra corpului și semnificațiile variatelor părți componente în relațiile cu ceilalți, inclusiv persoanele de același sex sau de sex opus, părinții sau educatorii. Când nu este dusă prea departe, această experimentare permite adolescentului sa preia controlul asupra corpului său (având în vedere noua sa formă, funcționare, mirosuri, mod de provocare etc.).

• Corpul ca obiect. Pentru adolescentul vulnerabil, manipularea corpului ca pe un obiect poate deveni o preocupare. Pentru el viața este de nesuportat atunci când crede că ea/el este prea mic(ă), nasul ei/lui este prea lung, sânii prea mari/nu suficient de mari etc. Reorganizarea reprezentării corporale este inevitabil intricată cu reorganizarea relațiilor familiale și cu alte schimbări ale imaginii de sine. Atunci când acestea sunt încărcate negativ și se conjugă cu alți factori determinanți, rezultatul este anorexie, bulimie, automutilare sau obezitate. În acest caz, corpul devine expresia conflictelor nevrotice și intrafamiliale, iar reorganizarea imaginii de sine se învârtește în jurul reprezentării corporale: cine deține corpul, cine este responsabil pentru el, cine se bucura de plăcere sau suportă diferite tipuri de agresiuni.

Familia ca factor în educația adolescentului

Există numeroase definiții care explică noțiunea de familie, acestea sunt privite din puncte de vedere diferite cum ar fi din punct de vedere psihologic, sociologic, pedagogic etc. Dar în concluzia tuturor definițiilor este aceea că reprezintă un grup social (celula cea mai mică), o instituție care este mai mult ca alte instituții implicate în socializarea copilului.

Conform definiției lui Adrian Neculau, familia este:

“Subsistemul unei anumite formațiuni social-istorice determinate, cu structură și funcționalitate proprie; celula de bază a societății care unește pe soți și descendenții acestora; microgrup social constituit prin căsătorie, cuprinzând persoane înrudite prin uniune, sânge sau adoptare, cu structură specifică, viață comună, gospodărie comună și relații interpersonale de ordin natural biologic, spiritual-psihologic, moral și juridic”.

După Bătrânu Emilia, familia reprezintă:

“Familia este o entitate socială de-sine-stătătoare, cu toate că se subordonează intereselor individuale și scopurilor sociale. Ea este universală și există pentru a permite omului să-și realizeze propria sa natură, pentru a permite umanității să se perfecteze”

Familia este micro-mediul social în care începe socializarea individului, este principala sursă care oferă omului cele mai generale modele de comportament social. Umanizarea noilor veniți este opera familiei, care le oferă cadrul celor mai variate relații interumane. Prin modelele pe care le pune la dispoziție, familia este o adevărată școală de formare a personalității.

Structura și relațiile familiale.

Structura familiei este dată de membrii și componenții ei.

După numărul generațiilor pe care le cuprind se disting:

Familia tradițională largă sau extinsă, de tip patriarhal, pe cale de dispariție

Familia simplă, conjugală sau nucleară care astăzi tinde spre generalizare rapidă

1.Familia tradițională cuprinde trei sau chiar patru generații (bunici, părinți-copii sau străbunici-bunici-părinți-copii), sub conducerea unui șef (bărbatul cel mai în vârstă din familie) sau al consiliului de familie.

2.Familia nucleară este structurată din două generații (părinți-copii). În cadrul ei conducerea revine soțului sau soției, de cele mai multe ori, în condițiile societății contemporane, amândurora.

În aceste structuri ale familiei legătura este biologică, specifică continuității dintre ascendenți (bunici-părinți) și descendenți (copii-nepoți).

Pe lângă aceste categorii de membrii ai familiei nucleare sau extinse poate trăi un grup de rude -persoane legate de membrii familiei- prin consangvinitate sau prin alianță –unchi, mătuși, veri, sau nepoți de diferite grade de înrudire-

Grupul familial reprezintă un cadru specific de “întâlnire” a generațiilor precum și de confruntare a lor.

“Existența a două (sau trei) generații în grupul familial este de natură să genereze ceea ce numim conflictul între generații, care este o stare de confruntare între conduitele și mentalitățile generațiilor de părinți și copii” .

O explicație sugestivă a substraturilor și a manifestării conflictelor dintre generații în grupul familial o dă pedagogul român Costin Ștefănescu, care interpretează generațiile de părinți și copii din grupul familial în două ipostaze:

foști copii- actuali copii

actuali părinți- viitori părinți

În ipostaza “foști copii- actuali copii” se confruntă etapa copilăriei părințiilor (de ieri) cu etapa copilăriei copiilor (de azi). Iar în ipostaza “actuali părinți- viitori părinți” se confruntă etapa de azi (de actuali părinți) cu etapa viitoare (de viitori părinți și a actualilor copii).

Confruntările se compensează în două categorii de replici- copii de azi reproșează părinților că au uitat că au fost copii (adolescenți), iar părinții de azi le reproșează copiilor că nu știu ce îi așteaptă când vor fi, la rândul lor părinți.

În realitate, confruntările dintre generațiile cuprinse în grupul familial, constituie elemente generatoare de dezvoltare a societății prin pregătirea noilor generații pentru viața socială, prin impunerea de către acestea a unor noi idealuri de viață și a unor noi norme de reglementare socială a vieții familiale.

Unitatea familiei este generată de relațiile familiale care îi leagă pe membrii grupului familial.

Relațiile familiale sunt natural-biologice, spiritual-psihologice morale și juridice.

Relațiile natural-biologice, sunt generate de atracția firească către sexul opus, de necesitățile biologice și de tendința naturală de menținere și de perpetuare a speciei umane. Alături de acele relații care îi unesc pe părinți, în această categorie se include și relațiile de consangvinitate, ce leagă strâns pe părinți și copii.

Relațiile spiritual-psihologice, se întemeiază pe componenta afectivă a vieții de familie. Ele sunt exprimate în dragostea conjugală (dintre părinți), dragostea maternă și paternă (a mamei și respectiv a tatălui pentru copii), dragostea filială (a copiilor față de părinți) și dragostea frățească (dintre frați și surorile proveniți din aceeași părinți).

Relații morale în cadrul familiei, se exprimă în atitudini și conduite cum sunt: respectul reciproc dintre părinți, părinți și copii, demnitatea, onoarea părintească și familială, datoria reciprocă dintre membrii familiei, solidaritatea lor, datoria comună a soțiilor față de societate etc.

Relațiile juridice, vizează în primul rând responsabilitatea părintească (datoria părinților față de societate, legate de răspunderile, calitățile și sarcinile ce le incubă calitatea de părinte) și obligativitatea ocrotirii părintești (datoria de a asigura condițiile materiale și psihosociale necesară creșterii și dezvoltării copiilor) lor adăugându-li-se implicațiile juridice determinate de comunitatea drepturilor membrilor familiei asupra bunurilor materiale ale familiei.

Există o serie de clasificări a funcțiilor familiei, dar în general acestea urmează următoarea clasificare:

1. funcția biologică

2. funcția economică

3. funcția educativă

1-Funcția biologică a familiei, are ca finalitate perpetuarea speciei umane , prin procrearea și creșterea copiilor. “Condiția sine qua non a existenței societății”16 Ea se bazează pe tendința naturală de conservare și reproducere a speciei, dar nu se reduce la instinctele biologice sexuale, ci este supusă rațiunii și existenței sociale ale omului de ființă superioară.

2-Funcția economică a familiei, ea își găsește expresia în comunitatea de bunuri a cuplului marital, bunuri rezultate din participarea, cu drepturi egale, a soților.

Funcția economică, are două componente sau variante:

a)Funcția economică de producție, specifică societăților preindustriale și familiilor agrare din mediul rural.

b)Funcția economică de consum specifică societăților industriale și post industriale.

Amplificarea funcției economice de consum este un fenomen specific societății moderne, atât în mediul urban dar deși nu în aceiași măsură și în cel rural.

4-Funcția educativă (socializare) Petru Iliuț spune referitor la această funcție următoarele:

“Socializarea este înțeleasă ca un proces prin care individul, în interacțiunea cu semenii săi, acumulează deprinderi, cunoștințe, valori, norme, atitudini și comportamente.” 17

Familia trebuie să ajute societatea să se reproducă nu numai biologic ci și social, adică viitorii membrii ai societății trebuie să-și însușească și în familie valorile pe care le promovează societatea.

Educația în familie “școala pe genunchii mamei”. 18, care începe în prima zi de viață a copilului, exercită asupra acestuia o influență atât de puternică, încât își pune amprenta pe întreaga lui existență (cei șapte ani de acasă).

Educația familiei, vizează toate laturile devenirii personalității- intelectuală, fizică, morală, estetică, practică – educația din cadrul familiei este continuată și completată în școală. Colaborarea familiei cu școala este un factor foarte important pentru dezvoltarea copilului și relațiile interpersonale care acesta le va avea cu celelalte persoane din societate (mai ales prieteni).

Realizarea funcției educative este în strânsă interdependență cu condiția culturală a familiei, exprimată în nivelul culturii generale și profesionale a părințiilor, gradul de existență a interesului acestora pentru fenomenul cultural, atitudinea față de școală, față de mijloacele de informare culturală, din familie (cărți, reviste, ziare, radio, TV) etc.

Bătrânu Emilia ne atrage atenția că familia poate fi o cauză care să genereze anumite stări conflictuale cu adolescentul, acestea sunt clasificate în:

1.cauze care țin de defectele caracteristice ale părinților lor și care împiedică comunicarea naturală a copilului cu propriul părinte:

a)lipsa de afecțiune pentru copil

b)nervozitate exagerată

c)agresivitate brutală

d)lipsa de echitate în relațiile cu copilul

e)nerespectarea opiniei copilului

f)lipsa totală de interes pentru educația copilului

 cauze care țin de relațiile proaste dintre membrii familiei.

 dintre cei doi soți

 dintre părinți și bunici

 dintre frați și surori

 cauze care țin de educație și gradul de cultură a părinților.

În ceea ce privește în mod special relația adolescent-familie putem spune că stările afective acționează mai acut, la o tensiune mai mare în pubertate apoi cu temperare treptată la adolescență, când are loc o redeschidere spre spațiul familial prin scăderea tensiunii de opoziție și culpabilitate.

Acum adolescentul dorește să existe o legătură mai mare cu familia din punct de vedere emoțional și a încrederii pe care vrea să i se acorde.

Familia însă nu reprezintă singurul factor al integrării sociale a adolescentului. Pentru adolescent este foarte important apartenența la un grup social cum ar fi școala și nu în ultimul rând integrarea din punct de vedere afectiv cu anumite microgrupuri sociale (strada, cartier, grup de prieteni), acestea exercită aceeași acțiune paralelă cu familia.

Bătrânu Emilia spune “Bazându-se însă pe atașamentul natural pe care copilul îl are față de părinți, familia reușește să aibă o mai mare pondere în aceste acțiuni. Ea este considerată agentul principal al integrării sociale deoarece are sarcina de a transmite acele norme și roluri sociale care formează individul pentru viață”.

Cap2 fundamentarea teoretica a designului metodologic pentru cercetare si intervenție psihosociala.

Comportamentul sexual în adolescență

Dezvoltarea în perioada adolescenței este puternic marcată de factorii biologici. Din acest punct de vedere, biologia oferă „mecanismul” fizic, iar factorul hormonal oferă predispoziția pentru a acționa sexual. Cu toate acestea, factorii sociali sunt cei care dau conturul comportamentului sexual. Există trei arii principale în care are loc socializarea comportamentului sexual al adolescentului: identitatea sexuală, influența parentală și influența celor de aceeași vârstă (H. Katchadourian & J. Martin, l979).

• Identitatea sexuală este unul dintre cei mai importanți factori în socializarea comportamentului sexual și dobândirea identității de gen. Acesta se referă la caracteristici precum masculinitate și femininitate; rădăcinile se găsesc în copilărie, dar manifestarea lor este plenară în adolescență (J. Money, & A.A. Erhardt, l972), când adolescenții învață despre identitatea de gen prin mass media,scoală și, cel mai important, părinții și familia din care fac parte.

• Influența parentală. Părinții exprimă propria atitudine sexuală în mod indirect, prin exemplul propriului comportament, sau în contextul unor aspecte mai largi. În familiile din clasele de mijloc, se observă că părinții cultivă principii precum autocontrolul, înfrânarea și amânarea gratificării în general. Pentru tinerii din familiile cu un nivel economic și de educație mai bun, probabilitatea de a se angaja în relații sexuale la o vârsta timpurie este mai mică (C. Chilman, l983).

• Influența grupului de convârstnici este una cele mai puternice forțe care stau în spatele socializării sexuale în adolescență; în grup se oferă informație și sunt transmise valori prin intermediul culturii de grup (P.Y.Miller & W. Simon, l974). Într-un sondaj realizat printre adolescenți, aceștia au fost întrebați de ce nu au așteptat până la majorat pentru a se angaja în relații sexuale. Răspunsurile lor indică mai multe motivații principale, cu referire directă la grup și cultura de grup.

În sinteză, socializarea comportamentului sexual al adolescentului este un proces de învățare în are intervin propria identitate sexuală, influența parentală și influența celor de aceeași vârstă. Fiecare dimensiune a socializării sexuale trece printr-un proces complex de formare în cadrul unui sistem complex de atitudini și comportamente, de standarde sociale și cerința de conformare la acestea.

Sexualitatea în adolescență

Relațiile sexuale dintre adolescenți au crescut astăzi în mod simțitor, comparativ cu anii '60, când 25% dintre băieți și 10% dintre fete aveau relații sexuale până la 17 ani. Aceste valori sunt astăzi de 55% și, respectiv, 40%. Teoretic vorbind, relația sexuală este pentru individ un factor de împlinire, ce reprezintă, în raport cu masturbarea, un indiscutabil progres, căci partenerului imaginar i se substituie un partener real.

Frica de celălalt sex dispare, împlinirea sexuală și eliberarea psihologică reduc violența adolescentului. Individul nu poate spera să ajungă la echilibrul maturității fără a fi explorat toate aspectele personalității sale. Sexualitatea, înainte de toate, este responsabilitatea de a te comporta astfel încât relația sexuală să nu rănească partenerul. Deci, adolescenții ar trebui să se simtă suficient de maturi pentru a preveni și a-și asuma consecințele relației lor: posibilitatea procreării, riscul bolilor transmisibile sexual, consecințele pe plan afectiv.

Este bine cunoscut faptul că fetele și băieții nu au aceleași rațiuni atunci când își doresc relații sexuale. Dorința care determină fetele și băieții să se îmbrățișeze și să se mângâie nu are aceeași semnificație pentru ei, de aceea trebuie să fie înțelese de sexul opus.

Astfel, la băieți, instinctul sexual cunoaște de la început o mare intensitate, atingând maximum între 15-20 ani. Cea mai mare parte a băieților au anumite dorințe sexuale, care-i obsedează atât timp cât ele nu au fost împlinite.

La fata de 14-16 ani, senzualitatea nu are nici aceleași exigențe, nici aceeași intensitate, înainte de toate, pentru ea contează dragostea, plăcerea fizică situându-se după exaltarea spirituală. De la primele întâlniri, ea așteaptă mai ales cuvinte tandre, atenții care să o asigure în ceea ce privește feminitatea și dorința ei de a place. Chiar dacă este libera să acționeze, ea nu dorește, în general, să aibă raporturi sexuale timp îndelungat. Multe fete acceptă relațiile sexuale pentru a fi la fel „cu toata lumea", pentru a nu fi ținta bătăii de joc a celorlalți, dar împlinirea relațiilor nu vine decât mai târziu. Posibila maturitate, cu toate responsabilitățile ei, va determina tânăra fata să fie conștientă de pasul pe care-l face și s-o protejeze de ea însăși, în timp ce la băieți nu reușește să trezească responsabilitatea. Este adevărat că astăzi toate metodele anticoncepționale modifică schema acțiunii și pentru fete, și pentru băieți. Printre adolescenții de astăzi se numără unii care au doar inițiativa unor relații sexuale, dar și alții care poartă partenerului o dragoste profundă și autentică. Nici părinții, nici educatorul, nici medicul nu pot interzice astăzi o relație sexuală unui adolescent. Aceștia pot doar sa conștientizeze în interlocutor alegerea, cu importanța și consecințele ei, pe de o parte fiind instinctul sexual, iar pe de altă parte legile familiei și ale societății. Astăzi, atitudinea societății în ceea ce privește relația sexuală este mai puțin rigidă decât în trecut, libertatea sexuală nemaifiind sancționată prin sentimente de vinovăție, frică, devalorizare personală, acționându-se în conformitate cu educația primita și cu regulile impuse de anturaj.

Adolescența este perioada de la care tendințele sexuale se orientează definitiv. La această vârstă este normală prietenia cu colegii de același sex. Adolescenții se ajută astfel unul pe altul pentru a-și cristaliza personalitatea. Această perioadă foarte importantă, necesară fiecărui adolescent, este apoi depășită, interesul îndreptându-se către sexul opus. Totuși, sunt adolescenți care, din diverse motive, nu depășesc această etapă de prietenie, fie le este frica de celălalt sex și preferă să nu-l abordeze, fie existența lor se desfășoară complet în afara sexului opus, fie nu au găsit în părinții lor modele cu care să se identifice. Este situația celor care manifestă interes sexual față de cei de același sex, homosexualii, față de care, în prezent, societatea dovedește mult mai multă toleranță decât în trecut. Adolescenții pot fi confruntați și cu probleme legate de abuzurile sexuale, despre care astăzi se vorbește mult mai deschis, încercându-se prevenirea acestora.

Pedofilii sunt persoanele care practică relații sexuale cu copii, în general, aceștia sunt bărbați, adulți sau adolescenți, membri mai apropiați sau mai îndepărtați ai familiei. Este, de exemplu, cazul incesturilor, al relațiilor sexuale dintre tați și fiicele lor sau al persoanelor pe care copiii le cunoșteau și în care aveau încredere. Pedofilii, aparent sub aspectul unor oameni plăcuți, amabili, blânzi, sunt, de fapt, adevărați tirani, care utilizează amenințarea, violența și agresiunea fizică pentru a-și atinge scopul. Agresiunea fizică este agresiunea cea mai traumatizantă pe care o poate suferi un copil sau un adolescent asupra corpului său, asupra organelor sale sexuale. Repercusiunile fizice și psihice sunt considerabile; de multe ori cei care au fost victime în copilăria lor vor deveni, peste ani, agresori, dacă nu sunt îngrijiți corespunzător în vederea atenuării traumatismului suferit.

Comportamentul sexual este o latura particulară a comportamentului global, care începe să se manifeste la un individ într-un anumit moment al vieții sale. La baza comportamentului sexual stă motivația sexuală, ceea ce mulți numesc instinct sau impuls sexual.

Comportamentul psiho-sexual al adolescentului se caracterizează prin mobilitate, trecere rapidă de la curaj la timiditate, de la starea de excitație la una de apatie, de la entuziasm la depresie.

Adolescentul este preocupat de transformările corporale, de aspectul și funcționarea organelor sale genitale, de modul de manifestare, a caracterelor sexuale secundare. Unii adolescenți caută perfecțiunea, fiind nemulțumiți de corpul lor, în timp ce alții au tendința de a se autoadmira, fiind tot timpul încântați de propria lor persoană. în adolescență trezirea impulsului sexual se confruntă cu mentalitatea adulților, care de multe ori refuza să recunoască și să accepte ceea ce au simțit și au trăit la vârsta adolescenței.

Toți tinerii trebuie să știe că în situația în care au raporturi sexuale și nu previn fecundația, aceasta va avea loc rapid. Chiar dacă femeia nu este fecundabilă decât o scurtă perioadă, determinarea cu exactitate a acestei perioade este dificilă, iar bărbatul eliberează la fiecare act sexual spermei în căile genitale feminine. De aceea, se impune utilizarea metodelor contraceptive; altfel, femeia are toate șansele să rămână gravidă. Se abordează totuși cu superficialitate o astfel de situație, știindu-se că și în acest caz mai este o soluție – avortul. Avortul este expulzarea embrionului, viu sau mort, în primele 6 luni de dezvoltare intrauterina. După circumstanțele în care se produce, avortul poate fi spontan sau provocat. Avortul spontan se produce neașteptat și este provocat de malformații diverse ale uterului, tumori genitale, diverse inflamații, boli infecțioase acute și cronice, insuficiențe hormonale etc. Avortul provocat poate fi recomandat de medic, terapeutic, sau solicitat de femeia gravidă. Avortul terapeutic se recomandă atunci când sarcina pune în pericol viața femeii, când unul din părinți suferă de o boală gravă care se transmite ereditar sau care determină malformații grave. Avortul solicitat de femeia gravida este așa-numitul avort criminal care trebuie sa dispară din obișnuințele unei societăți civilizate.

Tinerii trebuie să nu uite că avortul nu este o metodă de contracepție, ci este întreruperea brutala a unei vieți. El poate fi asociat cu infecții severe, ce pun în pericol sănătatea femeii, poate lăsa urmări pentru toată viața sau poate să fie cauza sterilității ulterioare a femeii. Din aceste motive, cuplurile trebuie să recurgă la contracepție înainte de perioada în care consideră că pot avea copii.

Educația sexuala

Educația sexuală este realizată de mai mulți factori: părinți, cadre medicale, profesori ce predau discipline biologice, profesori – diriginți și nu în ultimul rând consultanți. Uneori, chiar cei cărora le revin sarcini pe lini educației sexuale consideră problematica vieții sexuale fiind incomunicabilă și indescriptibilă.

Este cunoscut faptul că pe măsură ce cresc și se dezvoltă copii, luând cunoștință de diversele aspecte ale sexualității, manifestă, în mod firesc curiozitatea și nevoia intensă de cunoaștere în raport cu aceste cunoștințe. În condițiile în care cei din jur (în special părinții) interzic cu desăvârșire orice discuție sau comentariu pe marginea unor probleme sexuale, tinerii încearcă să se informeze pe alte căi, fie apelând la surse oficiale cum ar fi publicațiile, fie apelând la alte persoane care, deseori nefiind avizate pot să le furnizeze informații deformate în legătură cu viața și comportamentul sexual.

Desigur educația sexuală nu se rezumă în mod exclusiv la cunoașterea doar a aspectului biologic al sexualității, deoarece a trata problemele vieții sexuale izolat de problematica relaționării interpersonale, înseamnă a reduce excesiv umanul la biologic și instinctual.

Tinerii trebuie să învețe să iubească cu adevărat, sincer, deschis, deoarece prin iubire se cunosc mai bine și mai profund și, totodată devin mai deschiși spre uman și spre umanitate. Ei trebuie să fie convinși că raporturile sexuale întâmplătoare pot duce la o serie de consecințe practic irecuperabile.

Familiarizarea treptată, avizată, corectă cu realitățile domeniului, capcanele ignoranței misterioase, îl ajută să se dezvolte sigur pe sine și echilibrat.

Educația are sarcina primordială să modeleze activitatea vitală a copiilor, direcționând-o spre un anumit scop în mod planificat și conștient. Copilul se dezvoltă în confruntare activă cu mediul înconjurător ca urmare a acestei confruntări, sarcina educației constă tocmai în dirijarea acestei confruntări.

Kastyuk schițează aceste cerințe, arătând că rolul educației este să dirijeze relațiile personalității cu mediul înconjurător și să formeze convingeri adevărate, concepția despre lume, principii de comportare, deprinderi și trăsături de voință și de caracter.

În numeroase situații întâmplarea este aceea care continuă să determine evoluția dezvoltării sexuale.

Prin noțiunea de educație sexuală înțelegem procesul de “înrâurire” a generației adolescente pentru a o pregăti în vederea întâlnirii cu sexul opus în așa fel, încât această întâlnire să răspundă atât interesului individului, cât și societății.

În educația sexuală se pot deosebi două laturi distincte: instrucția, educația sexuală. Însă trebuie să facem distincție clară între instrucție și educație sexuală.

Instrucția sexuală – își propune să înzestreze generația adolescentă cu cunoștințele referitoare la particularitățile sexelor. Instrucția sexuală include însă și acele informații care privesc evoluția raporturilor dintre parteneri.

Educația sexuală – în sens mai restrâns înseamnă influențarea personalității în așa fel, încât punctele de vedere, motivele și trăsături de caracter individuale să concorde cu normele vieții sociale. Expresia informare este deficitară, deoarece pedagogia sexuală mai veche înțelegea prin ea numai mijlocirea cunoștințelor de anatomie și de igienă.

Deosebim în detaliu următoarele noțiuni:

Educația sexuală: (în sens larg): Procesul instruirii și educării generației adolescentine în vederea pregătirii contactului cu sexul opus, proces înțeles ca o mijlocire de cunoștințe, de însușire a modurilor de comportare și de transmitere de convingeri.

Educația sexuală: (în sens restrâns): influențarea personalității adolescentului în vederea formării atitudinilor și convingerilor privind comportarea față de sexul opus și față de propria sexualitate.

Instruirea sexuală: (în sens restrâns) transmiterea de informații, cunoașterea propriului corp și a funcțiilor sale genitale, precum și a raporturilor dintre sexe.

Disciplina care prelucrează în mod științific aceste probleme este pedagogia sexuală.

“Ea este acea ramură a științei pedagogice, care se ocupă cu obiectivele, metodele, mijloacele și

Caracteristicile educației sexuale

Mihai Stoian face referire la educația sexuală în modul următor:

“Pare uneori ciudat că această problemă, căreia oamenii tineri îi acordă o atenție deosebită, este practic discutată foarte puțin într-un cadru în care ar beneficia mai mult . Tinerii o discută între ei. Dar adulții nu le oferă condițiile pentru a putea primi astfel sugestii (în nici un caz “povețe”. Literatura pentru tineret nu se atinge de problemă, iar informația științifică este paralizată de tema unor referenți care dovedesc o mai mare pricepere critică decât forța constructivă” .

Deoarece are loc o intensificare a procesului maturizării sexuale, aceasta prezintă implicații profunde asupra modului de integrare a adolescentului, mai ales în relaționarea interpersonală intersexe, iar sentimentul de dragoste cunoaște deseori o deosebită manifestare.

Adolescentul simte mai mult o atracție (fizică și psihică) față de partenerul de sex opus și nu o dragoste matură care de obicei se instalează la adulți. Atracția (fizică și psihică) este resimțită sub forma unei tensiuni emoționale și de cunoaștere care generează conduite, atitudini și acțiuni posibile față de “subiectul atracției”.

Din cauza acestei atracție, adolescentul de multe ori nu conștientizează că în urma actului sexual care va urma în urma voinței sale, poate avea urmări care să-i afecteze viitorul ambilor parteneri implicați. Pentru a putea preîntâmpina aceste neajunsuri este suficient ca adolescenții să aibă posibilitatea să se informeze corect asupra implicațiilor ce rezultă în urma consumării actului sexual.

O informare corectă constă în a vorbi deschis în primul rând cu părinți, a putea avea acces la un consilier școlar care este specializat în tratarea acestor probleme, a fi informat prin intermediul mass-mediei corect și nu cu jumătate de măsură, a avea posibilitatea financiară de a achiziționa cărți care tratează această problemă.

Însă, nu trebuie să considerăm că masa mare de informații, și imagini despre sex pe care adolescentul le descoperă în fiecare zi sunt corecte. Multe din aceste informații nu sunt clare, iar unele sunt contradictorii.

Principala problemă în domeniul sexualității umane apar cel mai des din cauza ignoranței, atât a celor care nu știu cât și a celor cărora nu le pasă. Motivul este că adulții se simt adesea jenați să vorbească despre sex, mai ales dacă trebuie să vorbească cu proprii lor copii.

Ca părinții, mulți adulți evită subiectul în totalitate, adesea chiar dacă au curajul să existe o discuție de la egal la egal cu copii, nu se face nimic mai mult decât să le transmită câteva idei de bază și atât.

Adesea, copii sunt mai înclinați să acorde atenție la ceea ce aud pe stradă sau la colegii lor sau la vestiar. Oricine își poate imagina câte din informațiile pe care le capătă în acest mod sunt corecte, nu fac decât să adâncească o confuzie datorată miturilor sexuale care-și fac simțită prezența chiar mai timpuriu. Cel mai adesea se ajunge ca adolescenții să nu mai dea importanță nici unui amănunt pe care îl aude, preferând să se creadă în instinct.

Din păcate, în ceea ce privește sexul prea multă încredere acordată instinctelor conduce adesea la apariția unor probleme destul de grave. Când s-a ajuns în situația aceasta, se poate face de multe ori greșeli grave – de exemplu adolescenta rămâne gravidă fără să dorească, sau se îmbolnăvește de anumite boli cu transmitere sexuală, sau se resemnează cu o viață sexuală care nu-i oferă satisfacție așteptată, sau chiar să ajungă să nu găsească niciodată în viață nici o satisfacție sexuală.

“Din această cauză – milioane de sarcini nedorite, milioane de părinți celibatari sau divorțați, nenumărați oameni suferind de boli cu transmitere sexuală- erau previzibileformele educației sexuale a generației adolescente.”

Sursele informării privind educația sexuală

Printre acestea se numără familia, școala, medicul și mass-media.

Mama poartă sarcina principală a informației, dar unei mame îi vine mai ușor să dea lămurire fiicei sale decât fiului. De aceea băieții apelează la prieteni sau la cărți, căci toți sunt mai puțin dispuși să dea informații copiilor lor.

S-a făcut o constatare că informațiile sun furnizate totuși prea târziu copiilor, la vârsta de șase ani, vârsta întrebărilor abia 20% din copii sunt informați în legătură cu modul de concepere a lor, în timp ce numai 26% primesc informare referitor la igiena intimă. În cazul în care informarea nu s-a produs concomitent dezvoltarea, atunci trebuie să avem în vedere că această problemă îi vor preocupa pe adolescenți până când vor considera că sunt informați exact.

Pe lângă familie, școală un rol destul de mare în privința educației sexuale sunt grupul de prieteni, prieteni de cele mai diferite nuanțe, de la prietenul de pe stradă la cel de școală. În acest caz prietenul reprezintă “coeducatorul discret”.

Prin noțiunea de coeducator discret se înțelege toate acele influențe care acționează necontrolat asupra adolescentului și care de foarte multe ori vin în contradicție cu țelurile și intențiile educatorului oficial.

De multe ori se pune întrebarea cine trebuie să facă această educație. Mulți susțin că familia și școala ar trebui să se implice mai mult în această problemă. Fiecare dintre acestea își au sarcina și partea lor de contribuție la rezolvarea acestor probleme. Familia are mult de învățat de la școală întrucât aceasta are posibilități mai largi de informare, dar nici școala nu se poate dispensa de ajutorul familiei mai ales pe latura cunoașterii trăsăturilor de personalitate a adolescenților a modului de comportare acasă sau în relațiile din afara școlii, în cercurile pe care le frecventează, precum și în influențarea directă pe care le poate exercita.

Contracepția

Metodele contraceptive (contracepția) sunt acele metode care previn o sarcina. Acestea ii permit unei femei sa aleagă momentul potrivit pentru a face un copil.

Majoritatea femeilor pot ramane însărcinate începând cu vârsta primei menstruații si pana la sfârșitul decadei a patra si începutul decadei a cincea a vieții. Pe parcursul anilor fertili de dinainte de menopauza, cheia pentru evitarea unei sarcini nedorite este contracepția.

Exista mai multe tipuri de metode contraceptive, fiecare cu caracteristicile ei pro si contra. Analizarea corecta a tuturor opțiunilor contraceptive permite alegerea corecta a unei astfel de metode.

Contracepția la adolescenți si intimitatea

Legislația actuala protejează intimitatea fiecărei persoane in legătura cu sănătatea si metoda contraceptiva pe care aceasta o folosește. Rezultatele examenului ginecologic sunt strict confidențiale si ele nu vor fi impartasite nimănui de către medicul personal.

In cazul adolescenților, intimitatea depinde de legislația fiecărei tari in parte. Majoritatea statelor (inclusiv Romania) protejează intimitatea adolescenților, precum si libertatea acestora de a consulta un specialist in contracepție. Cu toate acestea, in unele tari este necesar acordul parintilor pentru prescrierea unei metode contraceptive.

Contracepția la adolescenți

Indiferent de sex, viața unui adolescent poate fi brusc schimbata de apariția unei sarcini nedorite sau contactării unei boli cu transmitere sexuala.

Cea mai sigura metoda de prevenire a unei sarcini nedorite sau a unei boli cu transmitere sexuala este abstinenta (lipsa contactului sexual).

In cazul adolescenților activi sexuali este importanta informarea, precum si conștientizarea riscurilor la care aceștia se expun in cazul unui contact sexual neprotejat. Utilizarea prezervativelor reduce semnificativ riscul contactării unei boli cu transmitere sexuala.

Chiar si un singur contact sexual neprotejat poate conduce la o sarcina nedorita sau la contactarea unei boli cu transmitere sexuala. O adolescenta activa sexual, care nu folosește nici o metoda contraceptiva are o șansa de peste 90% sa aibă o sarcina nedorita intr-o perioada de 1-5 ani. Chiar daca un adolescent nu plănuiește sa-si înceapă viața sexuala decât mai târziu, este bine ca acesta sa fie informat despre:

– metodele contraceptive disponibile

– metoda contraceptiva cea mai potrivita (ca si cost si utilitate)

– folosirea corecta a unui prezervativ in scopul evitării contactării unei boli cu transmitere sexuala precum infecția HIV. Unele boli cu transmitere sexuala pot fi contactate prin orice tip de contact sexual: oral, vaginal si anal. Este bine ca orice persoana activa sexual sa aibă mereu la indemana un prezervativ si sa nu depindă de partener sau de alta persoana in scopul procurării acestuia.

– felul in care se pot combina mai multe metode contraceptive in scopul creșterii eficacității contraceptive

Uneori este greu sa se vorbească despre activitatea sexuala sau despre contracepție, dar este important ca orice persoana sa fie informata despre beneficiile sexului protejat. Orice adolescent ar trebui sa afle aceste informații de la parinti, școala, preot sau de la un specialist in domeniul medical.

Cea mai buna metoda contraceptiva este aceea care se potrivește cel mai bine persoanei in cauza si care nu influențeze negativ sănătatea acesteia. De aceea, sunt foarte importante controalele medicale regulate pentru a evita reacțiile adverse ale contracepției (in special in cazul utilizării metodelor hormonale). In cazul persoanelor care suferă de o boala cronica sau alte dizabilitati, este indicat un consult medical înaintea alegerii unei metode contraceptive.

Educația contraceptiva la adolescenți

Este foarte importanta educația sexuala a adolescenților, mai ales ca vârsta medie de începere a vieții sexuale a scăzut in ultimii ani. Tocmai de aceea este importanta conștientizarea acestora fata de riscul contactării unei boli cu transmitere sexuala sau a unei sarcini nedorite. Este bine ca aceștia sa cunoască:

– beneficiile abstinentei

– utilitatea folosirii prezervativului in timpul oricărui contact sexual. Daca partenerul refuza folosirea acestuia, este bine ca actul sexual sa nu se mai consume

– riscul ruperii prezervativului in timpul contactului sexual, si astfel necesitatea folosirii unei metode contraceptive complementare, precum spermicidul. Folosirea spermicidului sau a altui contraceptiv, reduce semnificativ riscul unei sarcini nedorite.

Metode contraceptive pentru adolescente

Unele adolescente nu se simt confortabil in momentul in care trebuie sa consulte o persoana specializata in planning familial. De aceea, este important ca orice adolescenta sa știe ca:

– este bine sa fie precauta si sa nu se rușineze sa folosească o metoda contraceptiva. Ea trebuie sa fie pregătita si sa nu se bazeze pe partener pentru procurarea acesteia

– poate sa apeleze cu încredere la ajutorul unui specialist in planning familial in cazul in care dorește sa efectueze un control genital, fiind conștienta de confidențialitatea informațiilor care ii vor fi oferite

– daca nu si-a început viața sexuala si dorește sa o facă in curând, un examen ginecologic este opțional

– viața sexuala activa necesita monitorizarea anuala împotriva bolilor cu transmitere sexuala. O parte din acest grup de boli poate fi detectata printr-un singur examen de urina. Nu este nevoie de un examen citologic al cervixului (test Papanicolau) decât după 2- 3 ani de la începerea vieții sexuale. Un astfel de test poate detecta cu ușurința semnele precoce de cancer al colului uterin, un tip de cancer care este cel mai frecvent determinat de o infecție cu transmitere sexuala (Papiloma virusul uman)

– exista contracepția de urgenta in cazul ruperii prezervativului si este important ca aceasta sa știe cum sa-l folosească

– in momentul alegerii unei metode de contracepție, este bine ca orice adolescenta sa se întrebe ce va face in cazul in care aceasta metoda se adeverește a fi ineficienta si ramane astfel însărcinata. Trebuie ca ea sa se întrebe daca este pregătita sa crească un copil sau daca un avort prezintă o opțiune acceptabila in acest caz. In cazul tuturor adolescenților activi sexual, sunt recomandate metode de contracepție cat mai sigure posibil.

Metode contraceptive pentru adolescenți

Abstinenta – este cea mai eficienta metoda de contracepție si prevenție a bolilor cu transmitere sexuala este abstinenta.

Protecția împotriva bolilor cu transmitere sexuala (BTS):

– prezervativele pentru barbati constituie cea mai eficienta metoda de protecție in cazul BTS, indiferent daca se mai utilizează si o alta metoda contraceptiva.

– prezervativele pentru femei nu sunt la fel de eficiente in cazul BTS.

Prezervativul, ca metoda de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuala, nu este la fel de eficient ca metoda contraceptiva.

Metode contraceptive de bariera sunt:

– folosirea singulara a prezervativului ca metoda contraceptiva, nu este la fel de eficienta ca si atunci când este asociata cu un spermicid sau o alta metoda contraceptiva

– prezervativele pentru barbati sunt ieftine si ușor de procurat, fara a necesita o rețeta medicala

– prezervativele pentru barbati scad riscul de transmitere a bolilor sexuale la băieți adolescenți precum si riscul acestora de a deveni parinti

– prezervativele pentru femei sunt mai scumpe si mai greu de procurat

– diafragma, calota cervicala sau buretele, in asociere cu o crema spermicida, spuma sau gel sunt destul de greu de utilizat si deseori necesita sfatul unui medic.

Anticoncepționalele orale, plasturele hormonal si inelul vaginal:

– sunt metodele contraceptive folosite cel mai frecvent de adolescente

– este foarte important ca anticoncepționalele orale sa fie administrate corect (in fiecare zi, aproximativ la aceasi ora)

– in cazul apariției efectelor secundare, medicul poate schimba preparatul hormonal cu un altul mai potrivit

– la întreruperea administrării anticoncepționalelor orale (epuizarea unei cutii întregi) sarcina poate apărea după următoarea menstruație

– utilizarea plasturelui hormonal, cu schimbarea lui in fiecare saptamana, este mai ușor de utilizat decât administrarea zilnica a anticoncepționalelor orale

– inelul vaginal, este un dispozitiv flexibil, inelar, din plastic, care ramane in vagin pana la 3 saptamani.

Contracepția după "metoda calendarului":

-aceasta metoda nu este recomandata adolescenților, din următoarele motive:

– nu este o metoda contraceptiva sigura, chiar daca este plănuita cu atenție sau daca se evita contactul sexual in perioada fertila

– nu protejează împotriva bolilor cu transmitere sexuala.

Cum se previn bolile cu transmitere sexuala?

Posibilitatea de a contacta o boala cu transmitere sexuala este mica doar in cazul in care exista siguranța ca partenerul sexual nu este purtător al unei astfel de boli. In cazul unui risc oricât de mic este recomandata utilizarea prezervativului ca metoda adiționala de contracepție.

Prezervativul protejează împotriva unor infecții precum: HIV (virusul care cauzează SIDA), Gonoreea, Sifilis, Chlamidia, verucile si Herpesul genital, boala inflamatorie pelvina, etc.

Alegerea metodei contraceptiva

Factori care limitează alegerea metodei contraceptive

Unele metode contraceptive sunt contraindicate sau nerecomandate in cazul anumitor probleme de sănătate.

– fumatul. Orice persoana care fumează mai mult de 15 țigarete pe zi si are mai mult de 35 de ani sau are hipertensiune arteriala, istoric de accident cerebral vascular, afectare hepatica sau boala cardiaca, are contraindicație pentru folosirea metodelor contraceptive hormonale.

– migrenele. In cazul pacientelor care suferă de migrene este recomandat consultul de specialitate pentru a determina daca o metoda contraceptiva hormonala (de obicei combinata), poate fi considerata sigura.

– diabetul. Este recomandat, de asemenea, consultul de specialitate in cazul in care pacienta dorește sa folosească o metoda contraceptiva si are un diabet decompensat metabolic.

– alimentația naturala la sân. In cazul femeilor care alăptează, ACO combinate scad cantitatea de lapte in perioada lăuziei.

– Indiferent de existenta sau nu a unei patologii personale, este indicat un consult de specialitate înaintea utilizării oricărei metode contraceptive.

– Unele metode contraceptive pot creste riscul contactării unei boli cu transmitere sexuala.

Cap3 fundamentarea / abordarea la nivel metodologic al activității de cercetare si intervenție psihosociala

3.1. Metode si instrumente si tehnici utilizate in cercetare si investigarea si evaluarea initiala

Pentru cercetare in aceasta lucrare am folosit următoarele metode :

Metoda observației

Observația este o metodă fundamentală de culegere a datelor empirice, utilizată în științele socioumane și în practica asistențială. Spre deosebire de observația spontană, folosită în contextul vieții cotidiene, observația științifică este o acțiune planificată, ghidată de scopuri și ipoteze, desfășurată după reguli precise și îndelung verificate.

Observația științifică se remarcă prin următoarele caracteristici:

– este fundamentată teoretic: utilizează concepte, scheme de analiză, teorii și modele explicative cu privire la fenomenele investigate;

– este sistematică și organizată metodic;

– este integrală: "obiectul" observat este privit ca întreg situat într-un context determinat;

– este repetabilă și verificabilă: pentru obținerea unor date veridice, observația poate fi repetată, reconstituind pe cât posibil condițiile inițiale. Acest lucru nu este însă realizabil în cazul fenomenelor/evenimentelor unice;

– are o finalitate teoretică (testarea sau îmbogățirea teoriilor existente; construcții teoretice noi) sau o finalitate practică (vizând schimbarea socială) bine precizate.

Observația de diagnostic constă într-o analiză de profunzime a situației problematice cu care se confruntă clientul asistat, presupunând interpretarea și încadrarea cazului în tipologia consacrată a diagnozei psihosociale. Un diagnostic realizat pe baza unei investigații științifice cuprinde, în fapt, două componente: un diagnostic descriptiv (diferențial) și un diagnostic explicativ (cauzal, etiologic). Diagnoza psihosocială este un demers complex și de durată ce presupune utilizarea unor modalități de investigare combinate: observații și interviuri repetate, analiza documentelor. Precizarea diagnosticului diferențial constă în descrierea amănunțită a condițiilor obiective și subiective ce caracterizează problema de asistență și analiza sistematică a "simptomatologiei" cazului respectiv (Rășcanu, 1996). De exemplu, în categoria problematică a "minorilor cu tulburări de comportament", putem repera ca diagnostic diferențial cazurile de "abandon școlar", "delincvență", "vagabondaj", "toxicomanie" etc.

Chestionarul

Chestionarul este probabil cea mai folosită metodă în cercetările psihosociologice de nivel cantitativ și instrumentul preferat al sociologilor. Din acest motiv ar trebui să se facă deosebirea între inventar sau chestionar de personalitate, scale de măsurare a atitudinilor, teste etc. Vom aminti – cu titlu de exemplificare – câteva definiții ale chestionarului.

P. Pichot spune despre chestionare ca "sunt teste compuse dintr-un număr mai mare sau mai mic de întrebări prezentate în scris subiecților și se referă la opiniile, 12 preferințele, sentimentele, interesele și comportamentele lor în circumstanțe precise“

Roger Mucchielli, spunea despre chestionar că „nu poate fi considerat decât o listă de întrebări“. Earl Babbie, spune că prin chestionar se înțelege „o metodă de colectare a datelor prin (1) întrebările puse persoanelor sau (2) prin întrebarea acestora dacă sunt de acord sau în dezacord cu enunțurile care reprezintă diferite puncte de vedere“ Chelcea definește chestionarul ca fiind “o tehnică și, corespunzător, un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.”

Prin această definiție Chelcea relevă faptul că itemii din instrument sunt reprezentați atât de o succesiune de întrebări sau imagini (desene, fotografii) fixate în scris, grafic, dar și de imagini, fotografii sau desene. Chelcea susține că într-un chestionar “combinarea și succesiunea stimulilor trebuie să fie logică, dar și psihologică”.

Trebuie subliniat însă faptul că – spre deosebire de testele de personalitate – chestionarul vizează cu precădere nivelul conștiinței.

Focus-grupul

Se afla la intersecția interviului focalizat cu interviul de grup, fiind denumit si interviu de grup in profunzime. Morgan definește focus grupul ca o tehnica de colectare a datelor prin interacțiunea dintre membrii grupului, referitoare la o problema stabilita de către cercetător. 2

In America de No interviul de grup tipic durează doua si reunește 8-10 participanți, in Europa durează ceva mai mult – pana la trei ore – dar grupul este mai mic – 6-8 participanți.

Ca regula generala se considera ca un studiu bazat pe focus-grup trebuie sa contina 4-6 ședințe de interviu. Aceasta tehnica este utilizata in conexiune cu alte metode in special cu ancheta pe baza de chestionar si cu interviurile individuale. Din aceasta perspectiva, David Morgan (1993, apud Chelcea) a subliniat modalitățile de combinare a metodelor:

a. Se efectuează mai intai un focus grup pentru identificarea problemelor si a întrebărilor care vor fi apoi incluse intr-un chestionar;

b. Focus grupul este modalitatea principala de studiu, iar ancheta psihosociala vine sa stabilească procedeele de alcătuire a grupurilor si sa determine problemele de detaliu care trebuie analizate prin interviurile de grup in profunzime;

c. Ancheta reprezinta metoda principala, ea fiind asociata cu focus grupul care oferă sugestii pentru interpretarea datelor;

d. Focus grupul este utilizat ca metoda principala, iar ancheta devine metoda ajutătoare care verifica relevanta problemelor stabilite de cercetător pentru discuțiile de grup.

O problema destul de importanta legata de focus grup este cea a eșantionării. Astfel, frecvent se apelează la segmentarea populației de studiat după o serie de caracteristici in funcție de obiectivele si ipotezele cercetării. Spre exemplu, daca se studiază planificare familiala, atunci se vor lua in considerare ca si criterii următoarele variabile: sex, vârsta, status marital, folosirea mijloacelor contraceptive, nivel de venituri etc. In acest fel sunt constituite grupuri omogene pentru fiecare segment de populație. O astfel de segmentare are următoarele avantaje:

– asigura compararea răspunsurilor;

– creează un climat favorabil pentru discuție in condițiile in care membrii grupului sunt si se vad ca fiind similari din perspectiva criteriilor de segmentare.

Problema structurării in cazul focus grupului se refera la doua chestiuni: 30

– controlul moderatorului asupra respectării topicii cercetării (urmărirea

problemelor de discutat);

– controlul moderatorului asupra interacțiunilor dintre membrii grupului.

Factorul important, susține Septimiu Chelcea, al structurării focus grupului îl constituie numărul problemelor urmărite: cu cat numărul lor este mai mare cu atât gradul de structurare a focusului este mai ridicat. In medie, se considera ca un focus grup nu ar trebui sa cuprindă mai mult de cinci probleme.

Exista si discuții in ceea ce privește volumul unui focus grup: unii autori considera ca un grup cu mai mulți participanți are mai multe avantaje pentru ca isi manifesta opiniile si emoțiile mai liber, dezvoltându-se o dinamica mai rapida si mai intensa, iar alții considera ca intr-un grup cu mai putini participanți, moderatorul poate avea un control mai ridicat asupra stimulării interacțiunii dintre membrii, acesta fiind in viziunea lor un mare avantaj.

Krueger (1988, apud Chelcea) prezintă avantajele si dezavantajele utilizării focus grupului. Astfel, printre avantaje putem vorbi de:

– cuprinde date din viața reala in mediul concret

– este o tehnica flexibila

– are o înalta validitate

– produce rezultate destul de rapid

– prezintă costuri reduse

Dezavantajele ar putea fi:

– asigura cercetătorului un control mai redus (prin comparație cu interviul

individual, spre exemplu)

– uneori, datele sunt dificil de analizat

– solicita din partea cercetătorului abilitați si cunostinte speciale

– diferențele dintre grupuri pot fi distorsionate

– organizarea grupurilor poate fi destul de dificila

– discuțiile trebuie sa fie astfel conduse incat sa încurajeze interacțiunea dintre membrii grupului.

Pentru cercetare in aceasta lucrare am folosit următoarele metode :

Metoda observației

Observația este o metodă fundamentală de culegere a datelor empirice, utilizată în științele socioumane și în practica asistențială. Spre deosebire de observația spontană, folosită în contextul vieții cotidiene, observația științifică este o acțiune planificată, ghidată de scopuri și ipoteze, desfășurată după reguli precise și îndelung verificate.

Observația științifică se remarcă prin următoarele caracteristici:

– este fundamentată teoretic: utilizează concepte, scheme de analiză, teorii și modele explicative cu privire la fenomenele investigate;

– este sistematică și organizată metodic;

– este integrală: "obiectul" observat este privit ca întreg situat într-un context determinat;

– este repetabilă și verificabilă: pentru obținerea unor date veridice, observația poate fi repetată, reconstituind pe cât posibil condițiile inițiale. Acest lucru nu este însă realizabil în cazul fenomenelor/evenimentelor unice;

– are o finalitate teoretică (testarea sau îmbogățirea teoriilor existente; construcții teoretice noi) sau o finalitate practică (vizând schimbarea socială) bine precizate.

Observația de diagnostic constă într-o analiză de profunzime a situației problematice cu care se confruntă clientul asistat, presupunând interpretarea și încadrarea cazului în tipologia consacrată a diagnozei psihosociale. Un diagnostic realizat pe baza unei investigații științifice cuprinde, în fapt, două componente: un diagnostic descriptiv (diferențial) și un diagnostic explicativ (cauzal, etiologic). Diagnoza psihosocială este un demers complex și de durată ce presupune utilizarea unor modalități de investigare combinate: observații și interviuri repetate, analiza documentelor. Precizarea diagnosticului diferențial constă în descrierea amănunțită a condițiilor obiective și subiective ce caracterizează problema de asistență și analiza sistematică a "simptomatologiei" cazului respectiv (Rășcanu, 1996). De exemplu, în categoria problematică a "minorilor cu tulburări de comportament", putem repera ca diagnostic diferențial cazurile de "abandon școlar", "delincvență", "vagabondaj", "toxicomanie" etc.

Chestionarul

Chestionarul este probabil cea mai folosită metodă în cercetările psihosociologice de nivel cantitativ și instrumentul preferat al sociologilor. Din acest motiv ar trebui să se facă deosebirea între inventar sau chestionar de personalitate, scale de măsurare a atitudinilor, teste etc. Vom aminti – cu titlu de exemplificare – câteva definiții ale chestionarului.

P. Pichot spune despre chestionare ca "sunt teste compuse dintr-un număr mai mare sau mai mic de întrebări prezentate în scris subiecților și se referă la opiniile, 12 preferințele, sentimentele, interesele și comportamentele lor în circumstanțe precise“

Roger Mucchielli, spunea despre chestionar că „nu poate fi considerat decât o listă de întrebări“. Earl Babbie, spune că prin chestionar se înțelege „o metodă de colectare a datelor prin (1) întrebările puse persoanelor sau (2) prin întrebarea acestora dacă sunt de acord sau în dezacord cu enunțurile care reprezintă diferite puncte de vedere“ Chelcea definește chestionarul ca fiind “o tehnică și, corespunzător, un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.”

Prin această definiție Chelcea relevă faptul că itemii din instrument sunt reprezentați atât de o succesiune de întrebări sau imagini (desene, fotografii) fixate în scris, grafic, dar și de imagini, fotografii sau desene. Chelcea susține că într-un chestionar “combinarea și succesiunea stimulilor trebuie să fie logică, dar și psihologică”.

Trebuie subliniat însă faptul că – spre deosebire de testele de personalitate – chestionarul vizează cu precădere nivelul conștiinței.

Focus-grupul

Se afla la intersecția interviului focalizat cu interviul de grup, fiind denumit si interviu de grup in profunzime. Morgan definește focus grupul ca o tehnica de colectare a datelor prin interacțiunea dintre membrii grupului, referitoare la o problema stabilita de către cercetător.

In America de No interviul de grup tipic durează doua si reunește 8-10 participanți, in Europa durează ceva mai mult – pana la trei ore – dar grupul este mai mic – 6-8 participanți.

Ca regula generala se considera ca un studiu bazat pe focus-grup trebuie sa contina 4-6 ședințe de interviu. Aceasta tehnica este utilizata in conexiune cu alte metode in special cu ancheta pe baza de chestionar si cu interviurile individuale. Din aceasta perspectiva, David Morgan (1993, apud Chelcea) a subliniat modalitățile de combinare a metodelor:

a. Se efectuează mai intai un focus grup pentru identificarea problemelor si a întrebărilor care vor fi apoi incluse intr-un chestionar;

b. Focus grupul este modalitatea principala de studiu, iar ancheta psihosociala vine sa stabilească procedeele de alcătuire a grupurilor si sa determine problemele de detaliu care trebuie analizate prin interviurile d grup in profunzime;

c. Ancheta reprezintă metoda principala, ea fiind asociata cu focus grupul care oferă sugestii pentru interpretarea datelor;

d. Focus grupul este utilizat ca metoda principala, iar ancheta devine metoda ajutătoare care verifica relevanta problemelor stabilite de cercetător pentru discuțiile de grup.

O problema destul de importanta legata de focus grup este cea a eșantionării. Astfel, frecvent se apelează la segmentarea populației de studiat după o serie de caracteristici in funcție de obiectivele si ipotezele cercetării. Spre exemplu, daca se studiază planificare familiala, atunci se vor lua in considerare ca si criterii următoarele variabile: sex, vârsta, status marital, folosirea mijloacelor contraceptive, nivel de venituri etc. In acest fel sunt constituite grupuri omogene pentru fiecare segment de populație. O astfel de segmentare are următoarele avantaje:

– asigura compararea răspunsurilor;

– creează un climat favorabil pentru discuție in condițiile in care membrii grupului sunt si se vad ca fiind similari din perspectiva criteriilor de segmentare.

Problema structurării in cazul focus grupului se refera la doua chestiuni: 30

– controlul moderatorului asupra respectării topicii cercetării (urmărirea

problemelor de discutat);

– controlul moderatorului asupra interacțiunilor dintre membrii grupului.

Factorul important, susține Septimiu Chelcea, al structurării focus grupului îl constituie numărul problemelor urmărite: cu cat numărul lor este mai mare cu atât gradul de structurare a focusului este mai ridicat. In medie, se considera ca un focus grup nu ar trebui sa cuprindă mai mult de cinci probleme.

Exista si discuții in ceea ce privește volumul unui focus grup: unii autori considera ca un grup cu mai mulți participanți are mai multe avantaje pentru ca si manifesta opiniile si emoțiile mai liber, dezvoltându-se o dinamica mai rapida si mai intensa, iar alții considera ca intr-un grup cu mai putini participanți, moderatorul poate avea un control mai ridicat asupra stimulării interacțiunii dintre membrii, acesta fiind in viziunea lor un mare avantaj.

Krueger (1988, apud Chelcea) prezintă avantajele si dezavantajele utilizării focus grupului. Astfel, printre avantaje putem vorbi de:

– cuprinde date din viața reala in mediul concret

– este o tehnica flexibila

– are o înalta validitate

– produce rezultate destul de rapid

– prezintă costuri reduse

Dezavantajele ar putea fi:

– asigura cercetătorului un control mai redus (prin comparație cu interviul

individual, spre exemplu)

– uneori, datele sunt dificil de analizat

– solicita din partea cercetătorului abilitați si cunoștințe speciale

– diferențele dintre grupuri pot fi distorsionate

– organizarea grupurilor poate fi destul de dificila

– discuțiile trebuie sa fie astfel conduse incat sa încurajeze interacțiunea dintre membrii grupului.

Metode in asistarea adolescenților:

Consilierea copiilor si adolescenților

O prima etapa importanta a consilierii copiilor si adolescenților este adaptarea la cadrul procesului de consiliere. Copiii si adolescenții sunt ajutați sa realizeze activitățile propuse in funcție de caracteristicile personale; părinții sunt informați despre evoluția copilului de-a lungul întregului proces.

Copiii si adolescenții sunt sprijiniți de către consilier pentru:

a. Exersarea si perfecționarea capacitaților de exprimare verbala si nonverbala a sentimentelor, trăirilor, opiniilor lor, diversificarea si îmbunătățirea metodelor de comunicare cu alți copii si cu adulții.

In acest scop copilul este încurajat, prin crearea unui mediu sigur si suportiv, sa isi exprime trăirile prin cuvinte, acțiuni sau joc, in funcție de gradul sau de dezvoltare. Trebuie utilizate metode si activitati adaptate pentru a-l ajuta pe client sa isi conștientizeze, sa isi exprime trăirile afective și sentimentele si sa le facă fata. Experiențele copilului sunt utilizate pentru a-l ajuta sa isi inteleaga sentimentele si relațiile cu adulții si ceilalți copii si pentru a-si dezvolta vocabularul relativ la trăirile sale. Copilul si adolescentul este ajutat să-și depășească blocajele emoționale si să-și dezvolte strategii de rezolvare a conflictelor personale si interpersonale.

b. Creșterea încrederii in sine si acceptarea de sine.

Copiii și adolescenții sunt ascultați si încurajați sa isi exprime sentimentele si opiniile; pe baza acestora se stabilesc de comun acord obiectivele de îndeplinit și activitățile aferente acestora. Copiii sunt încurajați sa ia propriile decizii si sa-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor. Este încurajata dezvoltarea deprinderilor de autoajutorare in cadrul activităților zilnice. Copilul este valorizat și încurajat în ceea ce privește comportamentele pozitive și succesele înregistrate de acesta.

Când sunt implicați și părinții în îndeplinirea acestui obiectiv, aceștia sunt sprijiniți in explorarea diferențelor dintre comportamentele așteptate si cele pe care le manifestă copilul in prezent, acceptarea și înțelegerea copilului luând în considerare particularitățile și interesele lui. Rețeaua familiala si comunitara este utilizata pentru a introduce modele pozitive pentru copil, pentru a-si dezvolta o imagine de sine pozitiva.

c. Dezvoltarea capacitaților de integrare sociala, satisfacerea nevoilor de apartenența a copiilor si adolescenților la grup.

Asistentul social inițiază activitati si încurajează experiențe care duc la cooperarea cu alți copii si cu adulții; situațiile de conflict sunt discutate cu copilul si cu părinții; jocul si experiențele de invatare sunt utilizate pentru încurajarea interacțiunilor dintre copil si adult.

1. Motivația proiectului

În România avortul constituie o problemă foarte delicată, țara noastră confruntându-se cu o imagine dilematică asupra problemei, imagine creată de discrepanța între sondajele de opinie care ne arată că peste 85% din români nu sunt de acord cu această procedură și numărul mare de recurgeri la avort anual care ne plasează printre pozițiile fruntașe în lume. Numărul mare al întreruperilor de sarcină, se datorează, în principal, lipsei de informare a populației cu privire la metodele contraceptive – avantaje și riscuri. Prevenirea sarcinii la adolescenți și adulții tineri reprezintă un scop important urmărit încă din anii 70 când acest fapt a fost diagnosticat ca o însemnată problemă socială. S-a cercetat altfel ce tip de intervenții pot fi aplicate și care au randament sporit (Kirby, 1997; Moore et al., 1995; Frost and Forrest, 1995; Miller and Paikoff, 1992). O problemă evidentă este lipsa de informații sistematice despre cum bărbații pot și ar trebui să participe în programele de prevenire a sarcinilor.

Campanii de promovare a acestor metode de contracepție s-au realizat la nivel comunitar într-un număr moderat în țara noastră, însă prea puțin s-a abordat o strategie de schimbare a atitudinilor vizavi de protecție în vederea sarcinii nedorite și cu atât mai puțin în rândul adolescenților. Deoarece studiile arată că, deși ei sunt, de cele mai multe ori, inițiatorii actului sexual, adolescenții cunosc mult mai puține lucruri despre metodele contraceptive și prevenirea sarcinilor nedorite. Dincolo de dezavantajul în ceea ce privește informarea, aceștia au și o atitudine de pasivitate sau de delegare asupra partenerei a responsabilității luării unei măsuri de protecție împotriva unei posibile sarcini nedorite (Sonenstein, F.L., and Pleck, J.H., 1995).

Scopul acestei intervenții este imbunatatirea informațiilor despre educație sexuala in rândul adolescenților pentru prevenirea avortul in rândul acestora.

Obiective

Obiectivul general al acestui proiect este reducerea numărului de sarcini nedorite prin informarea și schimbarea de atitudine a adolescenților vizavi de importanța metodelor de contracepție.

Obiective specifice:

• Îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la metodele de contracepție

• Informarea cu privire la miturile vizavi de riscurile apariției unei sarcini

• Conștientizarea importanței protejării împotriva unei sarcini nedorite în timpul actului sexual

• Realizarea impactului social al sarcinii nedorite asupra vieții adolescenților.

• Încurajarea adolescenților spre a fi deschiși la discuții despre metode contraceptive și prevenirea sarcinilor.

Grupul țintă

Grupul țintă este populația adolescentă din mediul rural ,sex feminin si masculin mergându-se pe considerentul că adolescenții (activi sau inactivi din punct de vedere sexual) au nevoie de informații și atitudine corectă față de comportamentul sexual și riscurile referitoare la sarcina nedorită. Vârstă aproximativă: 15-18 de ani.

4. Evaluarea inițială

Datorită faptului că obiectivele noastre principale sunt: îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la metodele de contracepție și conștientizarea importanței protejării împotriva unei sarcini nedorite în timpul actului sexual, adică informarea grupului țintă și schimbarea atitudinii acestuia, ca evaluare inițială am construit două instrumente:

a) un chestionar de cunoștințe cu privire la sarcină și metodele de contracepție;

b) un chestionar de atitudini cu privire la modalitatea de folosire a metodelor de contracepție.

Prelucrarea si interpretarea datelor obținute prin intermediul observației

In ceea ce privește analiza datelor obținute prin metoda observației referitor la comportamentul sexual al adolescenților am putut observa o atitudine de detașare si neimplicare in rândul tinerilor. Adolescenții tratateaza superficial aspecte importante ale vieții si in urma discuțiilor libere cu adolescenții din comunitate am reținut faptul ca ei sunt mai interesați de modelul comunitar, respectiv la adolescenți – sa aibă „ cal si caruta”, „ sa plece afara sa facă bani „ ,

„ sa se distreze cat poate „ acestea fiind principalele direcții pe care adolescenții le vad ca si modele de urmat.

Pe cealaltă parte, adolescentele visează „ un băiat cu bani „ , care sa le ofere o viața mai buna ca a mamei, „ maritisul”, „ sa meargă mai departe la școala si mai vedem”, fetele au mai puține modele comportamentale.

Intr-o discuție libera intre adolescenți , fete si băieți am remarcat cum discutau cu dispreț cazul unei adolescente care a făcut o întrerupere de sarcina la vârsta de 14 ani si cum au pus-o la zid toți. Nici unul dintre adolescenți nu isi punea întrebări despre ce s-a întâmplat propriu-zis cu adolescenta respectiva. I-am intrebat daca știau cu cine a rămas însărcinata si am avut 12 răspunsuri diferite si povestea capata nuante hiperbolice si condimentata. Acei adolescenți păreau un grup omogen ca si gândire. Nu a existat decât un adolescent care sa încerce sa tempereze discuția , sa ii aducă pe adolescenți din nori . Părea oarecum rușinat de modul la care se discuta cazul adolescentei.

I-am întrebat pe adolescenți ce ar fi făcut ei daca ar fi fost in locul ei ? Iar răspunsurile au relevat imaginea si ideologia comunitarii :

adolescentele au afirmat ca : ” numai femeile de moravuri ușoare ajung sa facă așa”, „ e proasta ca mama ei „

adolescenții au mers mai departe : „ s-a culcat cu tot satul si de rușine a făcut un avort tanti „

Aceste afirmații reflecta faptul ca in viața familiei din mediul rural , educația sexuala este asociata cu un mare tabu, metoda contraceptiva cea mai cunoscuta (si cea mai greșita din punctul meu de vedere este avortul) si acceptata este întreruperea de sarcina.

I-am întrebat pe adolescenți daca știu cat costa in medie un avort si majoritatea au estimat bine, câteva adolescente au știu prețul exact de la maternitate si au afirmat ca acest lucru l-au auzit in discuțiile ” femeilor de la poarta”, adolescenții nu știau prețul si nu erau interesați sa știe costurile deoarece „ e treaba de fata, noi venim cu banu’, daca e nevoie”.

Emoțional , adolescenții nu păreau interesați de situația adolescentei despre care discutaseră. Erau veseli, galagiosi, puși pe șotii si fara griji- imaginea adolescentului tipic. Din acest tablou idilic lipsea educația .

Prelucrarea si interpretarea datelor obținute prin intermediul chestionarului

Precizez faptul ca au fost chestionati 100 de adolescenți, raportul fete băieți fiind : 52 de fete si 48 de băieți. Nivelul mediu de educație situându-se la nivelul clasei a VIII . Dintre cei 100 de tineri cărora li s-a aplicat chestionarul doar 7 adolescenți mergeau la liceu ( 5 fete si 2 băieți). Pentru a se putea aplica chestionarele adolescenții au fost invitați la școala din localitate , cu sprijinul d-nei director care ne-a precizat ca vârsta casatoriei in localitate este in jurul vârstei de 15 ani pentru fete si 17 ani pentru băieți , dar ca adolescenții isi încep viața sexuala in jurul vârstei de 12 ani. Adolescenții nu au beneficiat de ore de educație sexuala in școala, iar in familie parintii la rândul lor nu au discutat cu adolescenții despre viața sexuala, boli cu transmite sexuala deoarece considera ca aceste discuții „ nu sunt potrivite”. In comunitate, a scăzut rata nașterilor si foarte multe adolescente au folosit ca metoda de contraceptie- avortul. Chestionarele au fost realizate cu sprijinul consultanților ARAS , care au mai aplicat in diferite comunitati din tara, diverse tipuri de chestionare.

Adolescenții pe care i-am observat la începutul cercetării au dat dovada ca sunt slab informați si nu realizează problematica avortului ca si metoda de contracepție. Având in vedere faptul ca adolescenta este perioada marilor transformări este vizibil ca sunt preocupați de socializare , de a se integra in grupul de prieteni.

La primul chestionar pentru verificarea cunoștințelor răspunsurile au fost superficiale , adolescenții nu aveau informații reale , majoritatea au răspuns pe baza informațiilor eronate primite pe cale orala de la prieteni mai mari.

Răspunsuri adolescente: – au spus ca nu știu ce este contracepția de urgenta, acest concept fiindu-le complet străin. Nu au baze ale educației sexuale si au motivat răspunsurile greșite datorita faptului ca nu cunosc majoritatea termenilor. Cea mai buna metoda de contracepție este avortul, iar a doua metoda de contracepție este menționata prezervativul.

Răspunsuri adolescenți:- nu au știut ce este contracepția de urgenta , au motivat răspunsul spunând ca adolescentele trebuie sa cunoască aceasta metoda de contracepție si ca responsabilitatea in cazul sarcinii este clar responsabilitatea fetei. Ca si metoda de contracepție au considerat ca cea mai buna este avortul.

La al doilea chestionar , de atitudini s-a remarcat o delegare a responsabilităților din partea adolescenților către adolescente in ceea ce privește responsabilitatea contracepției. De asemenea adolescenții au motivat ca nu folosesc prezervativul pentru ca „ au auzit „ faptul ca este neplăcut, fara sa realizeze riscurile la care se expun.

Nu au vrut sa se gândească la ce riscuri exista daca nu au folosit metode de contracepție.

In urma aplicării chestionarelor pe un lot de 100 de adolescenți , cu vârste cuprinse intre 15 si 18 ani s-au desprins următoarele concluzii:

Adolescenții nu cunosc conceptul de educație sexuala

Adolescentele par un pic mai bine informate despre metodele de contracepție

Adolescenții cred in mituri despre contracepție si nu au verificat informațiile

Adolescenții (băieții) considera ca fetele sunt responsabile de sarcina- avort

Evaluarea etapei initiale

Adolescenții din comunitate care au participat la completarea chestionarelor cat si la sesiunile de informare , inițial au tratat acest subiect superficial datorita unei varietati de cauze: educația precara din familie, informații greșite de la prietenii mai mari .Prin metoda observației s-au realizat următoarele : interesul fata de modelele comportamentale din comunitate , adoptarea de atitudini greșite fata de cazul unei adolescente care suferise o întrerupere de sarcina. De asemenea in școala adolescenții nu au beneficiat de un program de educație sexuala, de asemeni nu se vede contribuția familiei in acest domeniu, in comunitate acest subiect este tabu, la fel ca si metodele de contracepție, adolescenții cunoscând aceasta metoda in principal, pe locul doi aflându-se prezervativul. De asemenea adolescenții (băieți) considera ca responsabilitatea unei sarcini este a fetei, ca si protejarea in cazul unei sarcini. Adolescenții refuza folosirea prezervativului bazându-se pe miturile pe care le-au auzit de la prietenii mai mari. Cat despre bolile cu transmitere sexuala aceștia nu cunosc foarte multe informații, au auzit cel mai mult de flagelul HIV/ SIDA.

Etapa interventiei psihosociala

După aplicarea chestionarelor si concluzionarea rezultatelor s-a hotărât faptul ca tinerii au nevoie de 5 sesiuni de informare , in care sa fie prezentate informații relevante pentru adolescenți cu privire la : educația sexuala, contracepție, avortul si implicațiile acestuia asupra vieții.

Materiale necesare pentru realizarea sesiunilor de informare: Flip chart , video proiector, laptop, materiale informative (broșuri, pliante ), prezervative

Durata sesiunilor : 2 ore/ zi

Locația : școala din localitate

Trainer : 2 traineri de educație sexuala si un medic ginecolog (voluntar )

Cu sprijinul doamnei director am organizat si implementat 5 sesiuni de informare . Pentru aceste sesiuni am considerat ca este mai important ca fiecare sesiune sa fie grupata pe gen si vârsta, datorita faptului ca adolescenții se pot rușina si nu vor întreba ceea ce doresc in prezenta sexului opus. Sesiunile au avut ca topica următoarele domenii : educația sexuala (30 de minute), metodele de contracepție ( 30 de minute ) si bolile cu transmitere sexuala ( 30 de minute) si 30 de minute pentru întrebări de clarificare pe care adolescenții le pot adresa celor 3 membri ai echipei de implementare a proiectului.

Am discutat cu traineri si cu doamna director care ne-a pus la dispoziție sălile de clasa din cadrul scolii pentru zilele de sâmbăta si duminica , unde am instalat echipamentul necesar si am planificat structura sesiunilor si am pregătit materialele.

După aceste sesiuni de informare am considerat ca este importanta realizarea de 5 focus group-uri bazându-ne pe întrebările pe care adolescenții le-au pus la sesiunile de informare, deoarece acele întrebări au relevanta pentru adolescenți. Rolul acestor focus group-urilor este de a afla nevoile adolescenților si de a vedea care sunt problemele efective cu care ei se confrunta in familie, in comunitate, la școala si cum pot ei imbunatati

După finalizarea focus group-urilor, s-au realizat sesiuni de informare in comunitate cu sprijinul adolescenților participanți având in vedere faptul ca acești adolescenți si-au stabilit prioritățile si sfera de interes in in ceea ce privește schimbarea in comunitate a mentalității adolescenților cat si a familiilor care privesc aceste probleme sensibile ca subiecte tabu.

Adolescenții s-au implicat in realizarea unei broșuri pe care sa o distribuie in comunitate, au considerat ca este important ca toți membrii comunitarii sa fie informați despre riscurile la care se expun având relații intamplatoare . Informațiile din broșura au următoarele direcții: metode de contracepție, boli cu transmitere sexuala si viața sexuala

Prezentarea rezultatelor obținute in urma proiectului de cercetare si intervenție psihosociala

In prima reprezentare grafica sunt prezentate procentele pe sex ale adolescenților implicați in chestionare

Ca si părere personala , cred ca s-au influientat reciproc in alegerea răspunsurilor deoarece nu cunoșteau subiectele aduse in discuție din cele doua chestionare.

CHESTIONARUL I

Răspunsuri la prima întrebare „Care sunt principalele metode de contracepție?”

procentul adolescenților care au considerat ca avortul este metoda de contracepție este de 80.3 la băieți si 76.3 la fete .

Si au motivat acest răspuns spunând ca este cea mai rapida si eficienta metoda deși exista o multitudine de alte metode contraceptive propriu zise. Aceste procente ridicate ne indica modul de informare greșit pe care adolescenții îl cunosc .

Inrebarea 2 „Dacă contactul sexual are loc în perioada de menstruație a partenerei aceasta poate să rămână însărcinată?”

Răspunsurile adolescenților la aceasta întrebare denota o slaba informare in ceea ce privește educația sexuala, deoarece 90 % dintre băieți au spus da , iar fetele in proporție de 82.4%. Foarte putini adolescenți au cunoscut răspunsul corect bazându-se pe alte surse de informare decât grupul de prieteni.

Răspunsurile de la întrebarea 3 „Dacă partenera este virgină și este primul contact sexual poate să rămână însărcinată?”

Un procent foarte mare de adolescenți ( fete si băieți ) au răspuns din nou greșit deoarece nu s-au informat corect si au presupus din miturile pe care si le-au însușit atât fetele cat si băieți din comunitate . Fetele intr-un procent de 9.5 % au fost reticente si au spus ca nu știu si au motivat ca este mai corect sa nu facă afirmații daca nu sunt sigure.

Răspunsuri întrebarea 4 „Enumerați principalele boli cu transmitere sexuala?”

La aceasta întrebare procentul adolescenților a fost destul de mare la principalele si cele mai grave boli cu transmitere sexuala respectiv HIV si sifilis. Am întrebat de unde au știut si majoritatea au menționat ca si sursa televizorul si a doua sursa prietenii care foloseau termenul de „ șancru „ pentru sifilis in general , nu pentru primul stadiu de dezvoltare al bolii.

Răspunsurile la întrebarea 5 „Dacă actul sexul are loc în apă există posibilitatea apariției unei sarcini nedorite?”

Procentul adolescenților care s-au simțit nesiguri si au adoptat tehnica răspunsului in grup au spus ca nu știu ( băieți 61%, fete 48 %) deși fetele au dat răspunsurile cele mai variate ca si frecventa au răspuns din ce mai nesigur. Ca si vârsta procentul cel mai mare de nesiguranța l-au avut adolescenții cu vârste cuprinse intre 15 si 15 ½.

Răspunsuri la întrebarea 6 „Ce faceți daca partenera este însărcinata ?”

Surprinzător, părerile adolescentelor vizavi de avort si naștere sunt impartite , deoarece 50% au fost de acord cu întreruperea de sarcina , iar 41% dintre adolescente au optat pentru naștere. In cazul adolescenților aceștia au fost mai fermi in ceea ce privește avortul cu un procent de 65% , doar 26% au fost de acord cu nașterea. Un procent relativ mic de adolescenți s-au văzut in încurcătura aproximativ 8.5 % din totalul respondenților adolescenți nu au știut deoarece au considerat ca nu știu inca ce poziție sa adopte si care problema este mai dificila

Răspunsurile la întrebarea 7 „Cum se folosește corect un prezervativ?”

Răspunsurile adolescenților au fost complet o surpriza deoarece pornisem de la premisa ca majoritatea adolescenților (băieți) cunosc modul in care se poate folosi un prezervativ corect. Ca si procentaje : 40 % dintre adolescenți cunosc , 33. 2 % au răspuns greșit , iar un procent de 36.8 % au spus ca nu știu. In cazul fetelor 70 % nu știu sa folosească un prezervativ corect.

Răspunsurile la întrebarea 8 „Ce este contracepția de urgență ?”

Adolescenții au răspuns in proporție de 68% si 56% dintre adolescentele ca nu știu ce este contracepția de urgenta, dar au fost mai bine informați decât fetele in ceea ce privește pilula cu aproape 8% , deși 29.3 % dintre adolescente au răspuns prezervativul.

Răspunsuri întrebarea 9 „Dacă ați zgâriat prezervativul cu unghiile dar nu s-a rupt este sigur să îl mai folosiți?”

La aceasta întrebare un procent foarte mare dintre adolescenți au răspuns corect si anume nu

( 87% băieți si 61% fete ), deși fetele au răspuns in procent de 27% ca nu știu, iar 12 % dintre fete au fost de părere ca se poate folosi prezervativul pe când băieții au avut un procent de 9%.

A fost una dintre surprizele de la chestionar fiind clar ca acest subiect a fost abordat cel mai frecvent. La aceasta întrebare adolescenții intr-un procent total de peste 70% au răspuns corect.

Răspunsuri la întrebarea 10 „Este posibil ca partenera să rămână însărcinată atunci când se folosește metoda retragerii?”

La aceasta întrebare cele mai multe răspunsuri greșite le-au avut fetele cu un procent de 54% , fata de băieți care in proporție de 43 % au dat răspunsul corect, iar nesiguranța cea mai mare a fost tot in cazul adolescentelor cu un procent de 25 % .

Răspunsurile la întrebarea 11 „ Dacă se face sex în picioare femeia poate să rămână însărcinată?”

O alta întrebare la care adolescenții au răspuns corect ( 86 % băieții si 79% fetele ) , deși gradul de nesiguranța exista la fete in proporție de 20%, pe când 10 % dintre băieți au afirmat ca nu știu. Am întrebat adolescenții de unde știu acest lucru si mi-au spus ca aceste informații le știu din grupul de prieteni care la rândul lor le-au auzit de la frați mai mari sau de la surori mai mari, fora o alta sursa autorizata. Aceasta întrebare o consider doar noroc pur. Nu consider ca aceasta întrebare a fost cunoscuta din surse autorizata dar in același timp nu pot contesta veridicitatea răspunsurilor date de către adolescenți

Răspunsuri la întrebarea 12 „Ce este metoda calendarului cât de eficientă este ea?”

La aceasta întrebare gradul de necunoastre la băieți este de 72% , pe când la fete este de 59%, cu o medie totala de 60.5%, fiind o metoda de panning familial aceasta întrebare ne releva faptul ca aceasta metoda de planning familial nu a fost niciodată pusa in discuție la școala deși exista posibilitatea de a fi informați chiar de profesorul diriginte in cadrul orelor de dirigenție. In general este una dintre cele mai cunoscute metode de contracepție din anii 70.

Răspunsuri la întrebarea 13 „Dacă sperma intră în contact cu aerul mai este activă?”

Din nou adolescenții au răspuns corect (fetele 89% , iar băieții 81%), dar surpriza a fost nesiguranța băieților care a fost aproape dubla 26% dintre băieți, pe când fetele au răspuns 10 % ca nu știu. Întrebându-i de unde sunt siguri ca acesta este răspunsul corect majoritatea au spus ca au auzit despre un caz al unui cuplu care a fost nevoit sa se căsătoreasca deși condițiile in care s-a petrecut propriu-zis actul sexual au fost neclare. Deci in cazul acestei întrebări adolescenții au răspuns bazându-se pe informațiile dintr-un caz neclar dar despre care au auzit, nicidecum datorita unor informații de natura medicala confirmate.

Răspunsuri la întrebarea 14 ” Ce metode contraceptive se pot folosi de fete/ băieți?”

La întrebarea 14 răspunsurile pot fi interpretate direct pe sexe deoarece băieții au avut un procent de 93% in ceea ce privește prezervativul ca si metoda de contracepție cunoscuta, pe când fetele 53% au pus ca prima metoda de contracepție avortul iar ca a doua opțiune pilulele contraceptive. Deși in evaluarea făcuta cu ajutorul observației adolescentele cu care am discutat nu erau in mare măsura de acord cu întreruperea de sarcina si aveau o viziune destul de negativista despre adolescentele care recurg la aceasta metoda. Acest lucru releva faptul ca sunt inca in perioada in care isi dezvolta principiile.

Răspunsuri la întrebarea 15 „În cazul unei penetrări care durează doar câteva secunde poate să rămână o femeie însărcinată?”

Acest răspuns a fost dat de către adolescenți bazându-se pe cazul prezentat la întrebarea 13 . Proporția de răspunsuri pozitive a fost de 91 % in cazul băieților si de 94% in cazul fetelor. Cei mai nesiguri si cei care au răspuns negativ se încadrează intr-o medie total de 3.5% din majoritatea respondenților acest lucru vizând mentalitatea de grup a tinerilor si a efectului „ you lead , we folow „ fara a-si pune prea multe întrebări.

La cel de-al doilea chestionar , care a fost considerat un chestionar de atitudini s-a dorit a se vedea modul in care comunitatea are impact asupra gândirii adolescenților

Răspunsuri la întrebarea 1 „Atunci când faci sex folosești vreo metodă de contracepție?”

Răspunsurile cele mai relevante ale adolescenților au fost negative in ceea ce privește protecția si atitudinea nepăsătoare datorata necunoașterii 84 % fete si 70 % băieți au spus nu , 18% dintre băieți si 6% dintre fete au spus da , iar un procent egal de 12 % (fete si băieți ) au spus nu știu. Am întrebat fetele de ce nu se protejează si ele au afirmat ca protecția ar trebui sa o facă băiatul, dovedind faptul ca nu sunt informate si ca imaginea bărbatului in comunitate este văzuta ca cea de protector.

Răspunsurile la întrebarea 2 „Ce metodă de contracepție preferi să folosești ?”

Procentul adolescentelor care isi doresc o metoda de contraceptie este mai mare decât al băieților , 21.6% fete . Adolescenții băieți in procent de 76% nu isi doresc nici o forma de protecție dând dovada ca subiectul nu este de actualitate, deși un procent aproape la fel de mare de fete nu dorește (63.4%), iar aproape 20% din adolescenți nu știu. Am întrebat de ce nu isi doresc sa se protejeze , iar majoritatea au menționat ca nu isi doresc relații multiple sau paralele si ca au încredere in partener.

Răspunsurile la întrebarea 3 „Utilizarea unei metode de contracepție atunci când nu se dorește conceperea unui copil este responsabilitatea cui ?”

Un procent foarte mare de adolescenți si adolescente au considerat ca responsabilitatea este mai mult a fetelor ( 71% băieții si 51% fetele), deși sunt si adolescenți care considera ca responsabilitatea ii revine băiatului ( 23% băieți si 32.4 % fete) si foarte putini adolescenți sunt conștienți ca rolurile sunt egale ( 6% băieți si 16.6% fete ). Tendința este de a pasa responsabilitățile unei sarcini numai adolescentelor deși când i-am întrebat de cate persoane este nevoie sa facem un bebeluș toți au răspuns doi, din nou se preia modelul comunitar unde responsabilitatea cade de cele mai multe ori la femeie.

Răspunsurile la întrebarea 4 „Cum vi se pare o persoana care are tot timpul un prezervativ în geantă?”

Foarte interesante au fost răspunsurile acestei întrebări care viza responsabilitate versus iresponsabilitate. Un procent foarte mare au considerat ca o persoana care are un prezervativ in geanta este o persoana iresponsabila ( 77% băieți si 62% fete).

Răspunsuri la întrebarea 5 „Ce părere ai despre băieții care nu folosesc niciodată prezervativul?”

Adolescenții au avut răspunsuri opuse la aceasta întrebare. Adolescenții au spus ca au o părere buna in proporție de 78% , pe când fetele doar 23% , o opinie proasta au fetele in proporție de 41% , iar 36% dintre fete nu știu ce atitudine trebuie sa aibă referitor la aceasta problema. Adolescenții au motivat răspunsul pozitiv spunând ca ei nu vad nici un risc, caci de fapt nimeni nu folosește prezervativul.

Răspunsuri la întrebarea 6 „Dacă ai o prieten/ă de mult timp și aceasta refuză să facă sex neprotejat, este acesta un semn al faptului că nu te iubește?”

Adolescenții considera un afront faptul ca partenerul ar dori sa se protejeze având in vedere faptul ca se cunosc de mult timp, 83% din băieți si 78 % dintre fete sunt de acord cu aceasta afirmație, in procente mult mai mici 23% dintre fete si 12% dintre băieți nu vad o problema in utilizarea prezervativului si doar in medie 8% dintre adolescenți nu știu.

Răspunsuri la întrebarea 7 „Fetele/băieții care cunosc foarte bine toate metodele de contracepție si cum trebuie ele utilizate au moravuri ușoare?”

La aceasta întrebare tinerii au demonstrat ca au foarte multe prejudecați si adopta mentalitatea grupului si cea a comunitarii rurale chiar daca aceasta este greșita. De aceea răspunsurile adolescenților sunt pozitive in proporție foarte mare 81% dintre băieți si 69% dintre fete , pe când doar o medie de 14.5% nu cred , iar o medie de 10% nu știu ce sa creadă.

Răspunsuri la întrebarea 8 „Ce faci atunci când ești cu iubita/iubitul și iți dai seama că nu ai la tine nici un mijloc contraceptiv și îți dorești foarte mult să mergi până la capăt?”

La fel ca la întrebarea precedenta adolescenții dau dovada de inconștienta specifica vârstei , neluând in calcul nici o forma de riscuri, deoarece 70% dintre băieți si 61% dintre fete considera ca este normal sa meargă pana la capăt , pe când in medie 13.5 % dintre adolescenți nu merg mai departe, iar 24% fete si 18% băieți nu știu cum sa acționeze intr-o astfel de situație.

Răspunsuri întrebarea 9 ” Ce părere ai de apariția pe piață a unor pilule contraceptive pentru bărbați? Ai folosi așa ceva?”

La aceasta întrebare doar 10% dintre adolescenți cred ca o pilula contraceptiva pentru barbati este buna, pe când 49% dintre adolescente considera ca este o idee buna, un procent de 83% din rândul adolescenților nu sunt de acord , pe când la fete situația este invers , doar 26% cred ca este o idee proasta, iar 35 % dintre fete nu știu ce sa creadă. Fetele si-au motivat răspunsurile spunând ca si băieții trebuie sa facă sacrificii.

Răspunsuri la întrebarea 10 ” Ce boli cu transmitere sexuala cunoști?”

Din punct de vedere al cunoașterii bolilor cu transmitere sexuala un procent egal 20% de adolescenți au recunoscut gonoreea, pe când sifilisul a fost cunoscut de 30% adolescenți si 13% adolescente, iar HIV-ul a fost mai bine cunoscut in rândul adolescentelor cu un procent de 57% , iar adolescenții in procent de 50%.

Concluzii parțiale :

Adolescenții care au răspuns la aceste chestionare au multe prejudecați , informațiile despre educație sexuala de care dispun sunt precare , jumătate din acestea se bazează pe cazuri pe care le-au auzit de la frații mai mari sau din grupul de prieteni.

Răspunsurile fetelor cat ale băieților sunt bazate pe un model societar rural. Familia nu este implicata in educația sexuala a adolescenților. Intr-o societate rurala exista multe tabuuri, prejudecați si stereotipuri pe care adolescenții le preiau din dorința de a fi parte a grupului. Cei mai mulți afirma ca si-au început viața sexuala in schimb nu cunosc informațiile necesare si sunt dispuși sa paseze responsabilitatea unei posibile sarcini partenerei, iar adolescentele se simt responsabile. In cazul întrebării „ Cine trebuie sa isi asume responsabilitatea adolescenții au demonstrat ca nu sunt pregătiți pentru viața de familie, ca nu gândesc decât prin prisma distracției si inca isi mai creează propriul sistem de valori. De aceea s-a hotărât ca tinerii sa participe la focus grupuri, pentru a dezvolta acele probleme pe care le-au tratat in cadrul chestionarelor si a afla cauza împreuna .

După aplicarea focus grupurilor, adolescenții care vor avea nevoie de consiliere vor beneficia de un psiholog care ii va îndruma.

Ideea principala este implicarea adolescenților in proiect si dezvoltarea direcțiilor necesare pentru comunitate .

Sesiunile de informare au ca si obiectiv imbunatatirea si completarea informaților pe domeniile menționate si diseminarea informațiilor in comunitate după participarea la focus grupuri.

DESFĂȘURAREA INTERVENȚIEI SOCIALE PROPRIU-ZISE

Pentru a putea interveni la nivelul comunitatii este necesara desfășurarea sesiunilor de informare, a focus grupurilor si a grupului de consiliere.

Sesiunile de informare

Rolurile pe care le-am avut în intervenție sunt următoarele:

• facilitator de posibilități – în sensul că i-am ajutat pe unii adolescenți să-și clarifice problemele, să-și dezvolte capacitățile, prin consilierea de grup, oferirea de încurajări, ascultare activă, empatie, răbdare;

• mediator – în sensul că am ajutat la rezolvarea unor neînțelegerilor care au survenit între diferiți participanți la activitatea de grup;

• educator – prin oferirea de modele de comportament de adaptare la schimbările care survin în viața adolescenților;

• facilitator de grup – prin grupul de consiliere pe care l-am condus.

Pentru aceste sesiuni am considerat ca este mai important ca fiecare sesiune sa fie grupata pe gen si vârsta, datorita faptului ca adolescenții se pot rușina si nu vor întreba ceea ce doresc in prezenta sexului opus.

Sesiunile au avut ca topica următoarele domenii : educația sexuala (30 de minute), metodele de contracepție ( 30 de minute ) si bolile cu transmitere sexuala ( 30 de minute) si 30 de minute pentru întrebări de clarificare pe care adolescenții le pot adresa celor 3 membri ai echipei de implementare a proiectului.

Adolescenții la început au fost reticenți si au făcut glume ca sa isi mascheze emoțiile, dar s-au arătat interesați de fiecare domeniu in parte. Cel mai delicat subiect pentru adolescenți a fost educația sexuala, deși au spus ca au participat la lecțiile de anatomie, era clar ca acest subiect este interesant . Adolescenți din toate grupurile au afirmat ca in familie nu au discutat niciodată cu parintii despre aceste subiecte din aceasta perspectiva , cativa adolescenți au afirmat ca discuțiile avute cu tatii lor sau cu mamele s-au limitat la expresii de genul: „ sa nu vii acasă cu burta la gura”, „ ai grija sa nu lași fata borțoasa „ sau „ vezi sa te imbolnavesti de cine știe ce „

Adolescenții au spus ca mai ales mamele au dat exemple fetelor , de adolescente care au acum copii mulți, o viața dificila. Adolescentele au afirmat ca mamele le dădeau exemple si isi doresc ca ele sa aibă o viața mai buna decât a lor si ca cea mai buna metoda contraceptiva este avortul,

„ decât o casa plina de copiii, mai bine 2-3 marinari „ sau „ lașa ca mai faci copii, cu tinerețea nu te mai intalnesti”, „ decât sa spui vai de noi mai bine spui vai de mine „.

După aceste sesiuni de informare adolescentele au vrut sa discute si mai mult despre aceste subiecte așa ca s-au realizat 5 focus grup-uri cu cate 6 adolescenți.

Adolescentele au dorit ca aceste subiecte sa fie abordate doar cu in prezenta altor fete cu care se pot simți libere sa discute probleme sexuale si au dorit sa discute in cadrul grupelor de consiliere si cu medicul ginecolog.

Întrebările de la focus-grop au fost sintetizate in funcție de răspunsurile adolescenților la întrebările de la chestionare. Temele abordate au fost realizate intr-un mediu mult mai relaxat pentru adolescenți deoarece grupurile au fost mai mici si adolescenții s-au simțit mai liberi sa-si prezinte opiniile proprii. Discuțiile au durat aproximativ doua ore pe sesiune si vom prezenta cele mai relevante opinii pentru lucrare. Adolescenții au considerat ca familia are in mare parte o influenta foarte mare si considera ca este important ca parintii sa se implice mai mult in viața de zi cu zi. O adolescenta afirma „ Eu am invatat de metode contraceptive de la prietena mea si acum pot spune ca imi dau seama ca nu erau toate informațiile complete, ba chiar unele erau greșite. Sunt sigura ca mama mi-ar fi putut explica daca eram mai apropiate si nu m-ar fi tratat cu indiferenta”.

O alta adolescenta spunea: „ Nici mama , nici la școala nu am discutat aceste subiecte, îmi dau seama cat de importante sunt si regret acum ca nu mai merg la școala, simt ca am pierdut o parte foarte importanta din viața mea. Am făcut un avort cu mama de mana, prima oara aveam 15 ani , acum la 18 ani știu ca am greșit si eu si mama ca nu am discutat. Si acum mă pune la zid si nu știu de ce „

Un alt adolescent spunea despre metodele contraceptive : „ Fetele trebuie sa știe , ca doar ele vor fi mame, ce știu eu ca băiat ? Am auzit de metoda retragerii de la fratele meu mai mare care după ce mi-a explicat, mi-a dat o palma peste cap ușor. Deși îmi dau seama acum ca si eu trebuie sa știu, nu vreau sa mă trezesc ca sunt părinte , ce as face eu cu un bebe mic ?”

Un alt adolescent de 17 ani care merge la liceu in oraș spunea „ Știam de la liceu așa…cum sa spun, nu foarte bine , dar acum sunt conștient ca bolile cu transmitere sexuala si metodele de contracepție sunt menite sa ne protejeze pe amândoi. Recunosc ca nu mă gândeam la riscuri, dar acum cred ca o sa mă schimb. Îmi doresc ca mulți adolescenți sa fie mai bine informați. Ce putem face noi ? Cum ii putem ajuta ?”

Adolescenții participanți la focus grupuri au fost de acord ca in familie si la școala informațiile sunt insuficiente. Majoritatea adolescenților isi doresc o relație deschisa cu parintii si recunosc ca se simt rușinați in prezenta parintilor de cele mai multe ori deoarece nu au discutat despre aceste subiecte cu parintii . Din toate grupurile de la focus group adolescenți au propus ca in comunitate sa fie făcute același tip de sesiuni informative pentru parinti. I-am întrebat daca le-ar place sa participe la realizarea acestor sesiuni si cum cred ei ca ar trebui sa arate designul informațiilor pentru parinti.

Le-am propus sa vina la următoarea întâlnire cu o propunere concreta si ca toata echipa ii va ajuta sa implementeze idea finala.

GRUPUL DE CONSILIERE

Abilitățile necesare unui lider de grup la care am apelat în contextul acestor activități sunt: încurajarea participării fiecăruia dintre membrii grupului, recunoscând fiecăruia contribuția personală; facilitarea comunicării; ascultarea activă; reflectarea sentimentelor; empatizarea; stabilirea de scopuri specifice pentru procesul de grup și sprijinirea participanților pentru a-și defini scopuri utile și concrete; oferirea de feed-back; evaluarea continuă a procesului individual și de grup și a dinamicii de grup.

Întâlnirea nr. 1

Scopul întâlnirii: construirea unui climat de încredere în cadrul grupului pentru facilitarea comunicării și creșterea gradului de atractivitate al acestei activități

Structura activității:

• 5 minute – am început desfășurarea acestei întâlniri cu un feedback emoțional inițial, prin care fiecare membru al grupului să aibă posibilitatea de a-și exprima starea sa afectiv-emoțională de moment;

Am considerat necesar acest exercițiu pentru a vedea în ce măsură membrii grupului își pot identifica și numi sentimentele de moment. De asemenea, un astfel de exercițiu are funcția de a contribui la „dezghețarea” atmosferei, prin încurajarea fiecăruia dintre participanții la grup de a comunica unul cu celălalt, de a-și asculta colegii de grup.

• 40 minute – fiecare dintre membrii grupului a povestit pe scurt care este motivul pentru care se află în această intalnire ;

Această sarcină are rolul de a crea un sentiment de încredere la nivelul grupului, fiecare dintre participanți ajungând astfel să cunoască detalii mai mult sau mai puțin personale din viața celorlalți colegi. De asemenea, prin acest exercițiu, am dorit exersarea abilității de comunicare, aspect necesar pentru îmbunătățirea atmosferei generale la nivel de grup și, prin extensie, la nivel de comunitate.

• 5 minute – sumarizarea, respectiv punctarea pe scurt a principalelor motive pentru care fiecare dintre membrii grupului a ajuns in acest grup;

• 5 minute – feedback emoțional de final, prin care fiecare dintre clienți își exprimă starea psihică de moment, printr-un singur cuvânt, ca și modalitate de a încheia activitatea de grup, încercând astfel să facem o comparație între momentul de început al activității și finalul acesteia.

Observații la final de întâlnire

• Fiind prima întâlnire cu acest grup, am considerat că este necesar să inventariez care au fost motivele pentru care adolescenții au avut nevoie de consiliere, considerând că acesta este un bun punct de plecare pentru atingerea scopului general de grup și, în același timp, un exercițiu de comunicare , de exprimare a unor stări emoționale sensibile, de clarificare superioară a situațiilor lor prezente.

• Referitor la motivele pentru care acești adolescenți au venit la consiliere, acestea sunt foarte variate reprezentând, în fapt, adevărate povești de viață. Principalele astfel de motive sunt:

dorința de a înțelege ce trebuie invatat, cum sa isi asculte partenerul si cum sa refuze o relatie care se bazează pe sex, cum sa evite mai bine relațiile toxice

• Sumarizarea de la finalul întâlnirii a avut rolul de a oferi persoanelor participante sentimentul de satisfacție că au fost ascultați și le-au fost înțelese sentimentele.

Întâlnirea 2

Scopul întâlnirii: clarificarea câtorva concepte referitoare la educație sexuala, familie si comunitate

Structura de activități:

• 5 minute – feedback emoțional inițial

• 5 minute – sumarizarea celor discutate în întâlnirea anterioară – pentru a verifica acuratețea informațiilor reținute

• 50 minute – în cadrul acestei întâlniri, am prezentat participanților câteva aspecte privind perspectiva pozitivă a educație, le-am prezentat câteva perspective pozitive ale unor adolescenți din alte țări, în ceea ce privește modul in care isi pot petrece timpul cu partenerul; am dat cât mai multe exemple și am stimulat participanții să pună întrebări și am încurajat dezbaterea unor aspecte care au născut controverse.

• 5 minute – feedback emoțional final

Observații la final de întâlnire

• Adolescenții au fost un pic reticenți la început in ceea ce privește poveștile de viața prezentate si am fost un pic surprinsa

• Mi-am dat seama de acest lucru după răspunsurile pe care le-am primit din partea lor, răspunsuri care nu prea erau tangente cu tema mea;

• Am fost, totuși, foarte surprinsă să primesc un feedback corespunzător din partea unei adolescente de 16 ani care mi-a spus cu drag :

“Cred ca sunt mica si mai am multe de invatat, dar exemplele pe care mi le-ați dat au darul de a-mi spori încrederea in mine, ca îmi pot controla viitorul , ca eu am puterea de a decide pentru mine. Nu trebuie sa spun mereu da, doar pentru a nu ii răni sentimentele partenerului meu. Iubirea trebuie sa fie ca un drum pe care mergem împreuna, ne sprijinim reciproc, ne acceptam cu bune si rele si invatam. Daca el nu e pregătit sa facă compromisuri înseamnă ca trebuie sa îmi revizui atitudinea fata de relația mea cu el”.

Întâlnirea nr. 3

Scopul grupului: transmiterea de informații către participanții la grup în legătură cu modalitățile prin care aceștia își pot depăși stările afectiv-emoționale negative care apar ocazional.

Structura activității:

• 5 minute – activitatea de feedback emoțional inițial;

• 50 minute – discuții referitoare la problemele fiecăruia dintre participanții la grup: probleme de sănătate, probleme relaționale, probleme emoționale, probleme familiale;

De asemenea, pentru fiecare dintre aceste categorii de probleme am încercat să generăm, la nivel de grup, soluții pentru a le depăși sau, cel puțin, pentru a putea trece peste acestea în cel mai benefic mod cu putință. Este vorba astfel despre încercarea de a identifica și întări, la adolescenți ,stima de sine , mecanismele de coping pentru a face față mai ușor unor situații problematice in ceea ce privește viața intima si de modul de reacție al familiei si al comunitatii, acestea putând conduce la creșterea respectului, crearea unui sistem de valori propriu pe care sa îl aplice in viața de zi cu zi

• Exprimarea, în câteva cuvinte, a principalelor impresii legate de ceea ce s-a întâmplat în cadrul grupului, de modul în care a decurs activitatea și de atmosfera generală creată.

• 5 minute – feedback emoțional de final.

Observații la final de întâlnire

• La finalul acestei întâlniri, am constatat că familia are un cuvânt foarte important in dezvoltarea adolescentului ca si imagine proprie, stima de sine si încredere in forțele proprii. Toți acești factori concură la apariția unor manifestări de neîncredere, uneori detașare , pesimism sau chiar depresie.

• Am constatat, din acestea discuții, că despre categoria problemelor de sănătate le este cel mai ușor să vorbească. Cu toate acestea, odată ce încep să intre în detalii, poate fi ușor observat faptul că sunt intr-o etapa importanta a dezvoltării si încep sa constientieze importanta acesteia in viața. Deși aceste probleme nu sunt cele mai importante ii ajuta sa acumuleze informații corecte

• De asemenea am identificat , legătura directă existentă între imaginea proprie care este propagata la nivelul comunitatii

• Am observat, de asemenea, că a le oferi contexte în care să se simtă bine și să vorbească despre problemele care îi preocupă cel mai tare reprezintă o adevărată formă de terapie, în sensul îmbunătățirii stării lor de spirit, având în vedere că, în câteva rânduri, de la probleme serioase s-au făcut și glume care au învigorat atmosfera.

• Participanții la grup au apreciat că, în general, le-a plăcut modul în care a decurs activitatea și mai ales faptul că au putut vorbi liber despre problemele lor. În același timp, mi-au spus faptul că singura problemă a fost faptul că a fost incomod să stea, timp de o oră, în scaun, le-ar fi plăcut ca activitatea sa fie mai antrenanta fizic.

• Feedback-ul emoțional final a avut, de asemenea, rolul de a marca finalul activității și de a face comparație cu starea inițială, constatându-se progrese în acest sens.

CONSILIEREA INDIVIDUALĂ

Activitatea de consiliere individuală aplicată în cazul adolescenților, beneficiari ai intervenției a fost organizată în colaborare cu un psiholog școlar cu experiența in educația sexuala .

Scopul consilierii individuale este de a clarifica, la adolescenți , modul propriu de percepere și raportare vizavi de imaginea care este propagata in comunitate

Obiective:

– Exprimarea gândurilor negative legate de propria persoanei;

– Exprimarea sentimentelor determinate de imagine, educație si percepția ;

– Verbalizarea temerilor față de viitor;

– Identificarea elementelor pozitive care pot fi considerate, în cazul fiecărei persoane în parte, resurse pentru îmbunătățirea stării de spirit;

Beneficiar a fost o singură adolescenta care a avut câteva avorturi pana la vârsta de 17 ani I.D. si care la nivelul comunitarii era blamata pentru ca a avut diverse relații cu adolescenți sau tineri.

Am realizat șase ședințe de consiliere individuală, eșalonate temporal în ritm de 1 întâlniri/săptămână.

Am optat pentru această formă de intervenție deoarece am observat, din faza de evaluare inițială, faptul că adolescenta are nevoie de discuta despre problemele prin care a trecut și despre sentimentele sale referitoare la acestea. Adolescenta a încercat de la primele întâlniri sa se apropie deși era clar o adolescenta intimidata de cei din jur care nu aveau cum sa inteleaga traumele afective prin care ea a trecut

Abilitățile necesare pe care le-am aplicat în procesul consilierii au fost: ascultarea activă; parafrazarea; clarificarea; sumarizarea; interpretarea; confruntarea; reflectarea sentimentelor; sprijinirea; facilitarea comunicării; oferirea de feed-back; evaluarea

Structura activității de consiliere:

a) faza inițială: focalizarea pe situația prezentă, concentrată pe „aici și acum”, respectiv pe starea emoțională a clientului, pusă în legătură cu evenimentele care au produs-o; stabilirea scopurilor, pentru client și asistent social;

b) faza de mijloc: realizarea clarificărilor la nivelul modificărilor determinate de atitudinile celor din jur si al familiei ; realizarea detensionării emoționale și ameliorarea stării sale generale; identificarea unor modalități adaptative de raportare la propria stare.

c) faza finală: sumarizarea progreselor făcute; discutarea altor probleme actuale ale clientului; întreruperea procesului de asistare.

La finalul ședințelor de consiliere, am constatat faptul că adolescenta a cunoscut o îmbunătățire a stării sale psihice generale. A invitat sa aibă încredere in forțele proprii si sa isi construiască un comportament asertiv, sa realizeze ca nu este o persoana rea, așa cum i se spunea mereu de cei din jur pentru ca aceasta adolescenta se simțea mereu vinovata si responsabila de faptul ca ramanea însărcinata. Cea mai mare bucurie pe care a putut sa mi-o facă personal aceasta adolescenta este faptul ca s-a înscris din nou la școala (abandonase școala in clasa a IXa ) si a afirmat ca aceste informații pe care le-a primit „ sunt un dar de la Dumnezeu” , a considerat ca acest proiect i-a schimbat viața, facond-o sa fie mai atenta la adolescenți, la comunicarea cu familia si s-a gândit pentru prima data in viața ca si-ar dori si ea sa poată schimba viețile unor persoane care ar avea nevoie.

Din punct de vedere personal consider ca acest proiect a făcut mai mult decât sa schimbe viața acestei tinere.

Concluzii parțiale :

Adolescenții au invatat cum sa se protejeze

De asemenea au invatat cum sa comunice eficient, fara sa jignească, au invatat sa asculte fara a interveni in discursul persoanei care isi exprima punctul de vedere

Adolescenții au invatat ca nu este corect sa judece o persoana fara sa cunoască aspecte importante din viața celuilalt,

Adolescenții au invatat cat de important este sa comunice cu familia, sa fie apropiați de membrii familiei dar sa isi si construiască propriul sistem de valori

Evaluarea rezultatelor obținute

Pentru identificarea progreselor înregistrate în urma implementării intervenției, respectiv realizarea evaluării finale, am folosit ca și metodă de cercetare un chestionar complex pentru verificarea cunoștințelor acumulate de adolescenți, schimbările in atitudine, care este conține întrebări din chestionarul din evaluarea inițială. Aceasta tocmai pentru a facilita compararea răspunsurilor obținute la început cu cele culese după încheierea intervenției.

Astfel, chestionarul aplicat ca și metodă de evaluare finală construit pe unitatea tematică a treia corespunzător evaluării inițiale – raportarea la informațiile pe care adolescenții le dețin in privința educației sexuale.

Din acest punct de vedere, adolescenții persoane cu care am lucrat au manifestat o deschidere spre nou, o noua perspectiva asupra vieții de familie in legătura cu educația sexuala . Am remarcat si schimbarea atitudinii vis-a-vis de adolescentele care au trecut prin trauma unui avort

De asemenea, am identificat o deschidere mai mare spre comunicare, spre exprimarea sentimentelor intr-un mod asertiv nu doar cu mine, ci și între ei, având în vedere faptul că, până în acel moment, aceste comportamente nu existau. Au început să vorbească mai mult între ei, să schimbe impresii, să aprofundeze ceea ce s-a povestit în contextul activității de grup.

De asemenea, am observat o atitudine de înțelegere, de permisivitate în legătură cu diferitele comportamente ale adolescenților, suprimând prejudecatile si stereotipurile cu care au crescut.

Din aceste motive, concluzionez că intervențiile desfășurate și-au atins scopul, în sensul informării corecte in ceea ce privește viața sexuala, metode de contraceptie si bolile cu transmitere sexuala .

Adolescenții au reușit sa găsească o atitudine pozitiva, sa valorifice informațiile primite, sa meargă in familie si sa ii invete pe membrii familiei despre igiena intima , ce înseamnă respectarea drepturilor adolescenților

Prin activitățile orientate spre comunicare, spre identificarea și exprimarea sentimentelor, spre crearea de contexte armonioase, confortabile care să le permită acestor adolescenți să discute liber, cu alți adolescenți dar și cu alte persoane.

CONCLUZII FINALE ALE LUCRĂRII

Având în vedere complexitatea problematicii educației sexuale , în general, și în special a celor din România, în prezenta lucrare am încercat să scot în evidență adolescenții din mediul rural pot fi ei cei care aduc schimbare in comportamentul sexual, invatand sa prevină o problema de mare actualitate in Romania, cea a avortului in rândul adolescentelor.

In adolescenta sunt cele mai mari schimbări pe toate palierele dezvoltării, este momentul in care se dezvolta conceptul stimei de sine si al imaginii proprii. In acest moment se creeaza sistemul de valori propriu. In comunitățile rurale datorita percepție greșite

În lucrarea de față, mi-am propus să ajut la schimbarea mentalității adolescenților in ceea ce privește educația sexuala, contracepția, bolile cu transmitere sexuala si de asemenea sa prevenim avortul in rândul adolescenților din mediul rural.

Cercetarea mea s-a axat pe subiectele sus menționate pentru a putea demonstra faptul ca se pot face schimbări in educația adolescenților, a modului de relaționare si percepere a problematicii abordate.

De asemenea, această cercetare dovedește că adolescenții in familie si in comunitate nu au avut foarte multe informații corecte , dar in același timp am găsit un sprijin real in organizații de profil si in cadrele didactice nu au arătat o rezista la schimbare

Informațiile obținute prin intermediul chestionarelor și a observației mi-au furnizat datele necesare pentru fundamentarea unei intervenții orientate spre informarea adolescenților pe domeniile menționate.

În urma implementării activităților de intervenție – consilierea de grup, consilierea individuală, am observat o îmbunătățire a modului de relaționare intre adolescenți pe componenta de sex si de asemenea ruperea unor percepții greșite, dărâmarea miturilor pe care aceștia le-au auzit si credeau in ele. Acceptarea altor adolescenți care au trecut prin trauma avortului fara prejudecați si creșterea stimei de sine a adolescenților.

De asemenea, am identificat o deschidere mai mare spre comunicare, spre exprimarea sentimentelor nu doar cu mine, ci și între ei, având în vedere faptul că, până în acel moment, aceste comportamente nu existau. Au început să vorbească mai mult între ei, să schimbe impresii, să aprofundeze ceea ce s-a povestit în contextul activității de grup. De asemenea, am observat o atitudine de înțelegere, de permisivitate în legătură cu ceilalți ca și față de adulți.

Din aceste motive, concluzionez că intervențiile desfășurate și-au atins scopul, în sensul formarii unei atitudini sănătoase de viața , toleranta , educație corecta.

Recomandări finale ale lucrării

Ca si recomandări as dori sa fiu cat se poate de eficienta :

Cea mai importanta recomandare a mea este implicarea tuturor (familie, școala , comunitate ) pentru a putea preveni avortul in rândul adolescentelor

In curricula școlara ar trebui ca educația sexuala sa nu fie un obiect opțional avand in vedere faptul ca in fiecare zi o adolescenta se prezintă la medic pentru a face o întrerupere de sarcina

La nivelul Ministerului Sanatatii ar trebui implementate programe reale , in care echipe mixte de specialiști sa ofere consultanta populației, mai ales in mediul rural

Bibliografie:

1. Stoian, Mihai – Adolescența o primejdie? – Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968, pag. 249.

2. Doran, Roland; Parot, Francaise – Dicționar de Psihologie – editura Humanitas, București, 1999, pag. 547.

3. Chelcea, Septimiu – Metoda observației – în Chelcea S., Mărgineanu I., Cauc I. – Cercetarea sociologică – editura Destin, Deva, 1998, pag. 409.

4. Neculau Adrian – Grupurile de adolescenți – editura Didactică și Pedagogică, București, 1977, pag. 33.

5. Neculau Adrian – Comportament și civilizație – editura Științifică și Enciclopedică, București 1987, pag. 244.

6. Cosmovici Andrei; Iacob Luminița-Psihologie Școlară- editura Polirom, Iași, 1999 pag. 116

7. Bătrânu Emilia- Educația în familie, editura Politică București, 1980, pag. 12

8. Grassel, Heinz Tineret, sexualitate, educație – editura Didactică și Pedagocică, București, 1971 pag. 127

9. Zamfir C Vlăsceanu L – Dicționar de scociologie, Editura Babel, București 1998,

10. Mitrofan I, Mintrofan N – Familia de la A la…Z, Editura Științifică, București 1991,

11. Zisulescu, Ștefan – Adolescența – Editura Didactică și Pedagocică, București, 1968,

12. Iluț, P., (1997), „Abordarea calitativă a scioumanului”, Ed. Polirom, Iași

13. Iluț, P., (2005), „Sociopsihologia și antropologia familiei”, Ed. Polirom, Iași

14. Băban, A., (2002), Metodologia cercetării calitative, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

15. Bocancea C., Neamțu G., 1999 – Elemente de asistență socială, Ed. Polirom, Iași

16. Schiopu, U., Verza, E., 1997 – Psihologia vârstelor, Editura Didactică și

Pedagogică, București

17. Logofatu L Luminița Logofătu- Ghid de educație sexuală pentru adolescenți Editura Corint, București 1999

Anexe

Chestionare :

A .Chestionar de cunoștințe

1. Care sunt principalele metode de contracepție?

2. Dacă contactul sexual are loc în perioada de menstruație a partenerei aceasta poate să rămână însărcinată?

3. Dacă partenera este virgină și este primul contact sexual poate să rămână însărcinată?

4. Enumerați principalele boli cu transmitere sexuala?

5. Dacă actul sexul are loc în apă există posibilitatea apariției unei sarcini nedorite?

6. Ce faceți daca partenera este însărcinata ?

7. Cum se folosește corect un prezervativ?

8. Ce este contracepția de urgență?

9. Dacă ați zgâriat prezervativul cu unghiile dar nu s-a rupt este sigur să îl mai folosiți?

10. Este posibil ca partenera să rămână însărcinată atunci când se folosește metoda retragerii?

11. Dacă se face sex în picioare femeia poate să rămână însărcinată?

12. Ce este metoda calendarului cât de eficientă este ea?

13. Dacă sperma intră în contact cu aerul mai este activă?

14. Ce metode contraceptive se pot folosi de fete/ băieți?

15. În cazul unei penetrări care durează doar câteva secunde poate să rămână o femeie însărcinată?

B. Chestionar de atitudini

1. Atunci când faci sex folosești vreo metodă de contracepție? Motivează răspunsul.

2. Ce metodă de contracepție preferi să folosești și de ce?

3. Utilizarea unei metode de contracepție atunci când nu se dorește conceperea unui copil este responsabilitatea cui ?

4. Cum vi se pare o persoana care are tot timpul un prezervativ în geantă?

5. Ce părere ai despre băieții care nu folosesc niciodată prezervativul?

6. Dacă ai o prieten/ă de mult timp și aceasta refuză să facă sex neprotejat, este acesta un semn al faptului că nu te iubește?

7. Fetele/băieții care cunosc foarte bine toate metodele de contracepție si cum trebuie ele utilizate au moravuri ușoare?

8. Ce faci atunci când ești cu iubita/iubitul și iți dai seama că nu ai la tine nici un mijloc contraceptiv și îți dorești foarte mult să mergi până la capăt?

9. Ce părere ai de apariția pe piață a unor pilule contraceptive pentru bărbați? Ai folosi așa ceva? Motivează răspunsul.

10. Ce boli cu transmitere sexuala cunoști?

Pentru realizarea acestor chestionare si focus group-urile din partea a doua a cercetării am discutat cu 2 formatori de la ARAS Romania.

Bibliografie:

1. Stoian, Mihai – Adolescența o primejdie? – Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968, pag. 249.

2. Doran, Roland; Parot, Francaise – Dicționar de Psihologie – editura Humanitas, București, 1999, pag. 547.

3. Chelcea, Septimiu – Metoda observației – în Chelcea S., Mărgineanu I., Cauc I. – Cercetarea sociologică – editura Destin, Deva, 1998, pag. 409.

4. Neculau Adrian – Grupurile de adolescenți – editura Didactică și Pedagogică, București, 1977, pag. 33.

5. Neculau Adrian – Comportament și civilizație – editura Științifică și Enciclopedică, București 1987, pag. 244.

6. Cosmovici Andrei; Iacob Luminița-Psihologie Școlară- editura Polirom, Iași, 1999 pag. 116

7. Bătrânu Emilia- Educația în familie, editura Politică București, 1980, pag. 12

8. Grassel, Heinz Tineret, sexualitate, educație – editura Didactică și Pedagocică, București, 1971 pag. 127

9. Zamfir C Vlăsceanu L – Dicționar de scociologie, Editura Babel, București 1998,

10. Mitrofan I, Mintrofan N – Familia de la A la…Z, Editura Științifică, București 1991,

11. Zisulescu, Ștefan – Adolescența – Editura Didactică și Pedagocică, București, 1968,

12. Iluț, P., (1997), „Abordarea calitativă a scioumanului”, Ed. Polirom, Iași

13. Iluț, P., (2005), „Sociopsihologia și antropologia familiei”, Ed. Polirom, Iași

14. Băban, A., (2002), Metodologia cercetării calitative, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

15. Bocancea C., Neamțu G., 1999 – Elemente de asistență socială, Ed. Polirom, Iași

16. Schiopu, U., Verza, E., 1997 – Psihologia vârstelor, Editura Didactică și

Pedagogică, București

17. Logofatu L Luminița Logofătu- Ghid de educație sexuală pentru adolescenți Editura Corint, București 1999