Educatia Prescolara Pentru Comunicare

Diverse2

Educatia Prescolara Pentru Comunicare

Byadmin ianuarie 1, 2024

EDUCAȚIA PREȘCOLARĂ PENTRU COMUNICARE

COOPERARE ȘI PARTICIPARE

CUPRINS

Introducerea…………………………………………………………………………………..5

CAPITOLUL I

EDUCAȚIA PREȘCOLARĂ ȘI PROVOCĂRILE SOCIETĂȚII CONTEMPORANE

I.1.1. Educația și cerințele societății contemporane …………………………………………..9

I.1.2. Educația și formele educației la vârsta preșcolară ……………………………………..11

I.1.3. Educabilitatea și interacțiunea factorilor dezvoltării personalității uman ………………14

I.1.4. Funcțiile educației la vârsta preșcolarității …………………………………………….16

I.1.5. Pedagogia preșcolară în contextul educației pentru toți ………………………………..19

I.1.6. Educația interculturală și importanța ei în dezvoltarea societății contemporane ………..24

I.1.7. Învățământul preșcolar românesc în perspectiva educației interculturale .……………. 30

I.2 DEZVOLTARE PSIHOFIZICĂ A COPILULUI PREȘCOLAR

I.2.1. Caracteristicile creșterii și dezvoltării copilului în perioada preșcolară………………..37

I.2.2. Caracteristici ale proceselor senzoriale la vârsta preșcolară ..………………………….39

I.2.3. Caracteristicile limbajul la vârsta preșcolară …………………………………..………40 I.3. MODALITĂȚI DE COMUNICARE, COOPERARE ȘI PARTICIPARE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

I.3.1. Aspecte generale ale comunicării și importanța ei în relațiile interumane ..……….….43

I.3.2. Relația dintre formele comunicării și procesul educațional…………………………..45 I.3.3. Comunicarea didactică în procesul instructiv-educativ …………………………………48

I.3.4. Educarea în spiritul comunicării, colaborării și cooperării prin intermediul metodelor didactice tradiționale ………………………………………………………………………….50

I.3.5. Educarea preșcolară în spiritul cooperării și participării reciproce …………..………..51

I.3.6. Modalități moderne de stimulare a comunicării, cooperării și participării la vârsta preșcolară ………………………………………………………………………………………55

CAPITOLUL II: CERCETAREA PEDAGOGICĂ

II.1.1. Cercetarea pedagogică. Concept ………………………………………………….…. 59

II.1.2. Prezentarea cercetării pedagogice ……………………………….……………………. 60

II.1.3. Metodele cercetării …………………………………………………………………… 61

II.1.4. Ipoteza și obiectivele cercetării ……………………………………………………… 63

II.1.5. Prezentarea eșantionului ……………………………………..……………………….. 64

II.1.6. Descrierea metodelor de investigație …………………………………………………. 67

CAPITOLUL III

METODE DE COMUNICARE, COOPERARE ȘI PARTICIPARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

III.1. METODE DIDACTICE TRADIȚIONALE

III.1.1. Conversația ……………………………………………………………………………76

III.1.2. Descrierea ……………………………………………………………………………78 III.1.3. Demonstrația …………………………………………………………………..……. 80

III.1.4. Explicația …………………………………………………………………………….. 81

III.1.5. Narațiunea sub formă de povestire ……………….…………………………………. 83

III.1.6. Lectura după imagine ………………………………………………………………… 88

III.1.7. Jocul didactic………………………………………………………………………….90

III.1.8. Jocul de rol …………………………………………………………………..………. 91

III.1.9. Activitatea cu cartea …………………………………………………………………. 93

III.2. METODE DE STIMULARE A ÎNVĂȚĂRII PRIN COOPERARE ȘI PARTICIPARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

III.2.1. Tehnici și metode didactice moderne în învățământul preșcolar …………………… 94

III.2.2. Metoda Brainstorming ……………………………………………………………… 94

III.2.3. Metoda Complimentelor ……………………………………………….…….……… 97

III.2.4. Metoda predării – învățării reciproce ………………………………………………. 98

III.2.5. Ciorchinele ………………………………………………………………………… 102

III.2.6. Metoda Răspunde-Aruncă-Interoghează (R.A.I.) …………………………………. 103

III.2.7. Metoda Piramidei și Metoda Diamantului ………………………………………… 105

III.2.8. Turul galeriei ………………………………………………………………………. 107

III.2.9. Explozia stelară …………………………………………………………………… 109

III.2.10.Bula dublă ………………………………………………………………………… 112

III.2.11. Metoda proiectelor tematice ……………………………………………………… 114

IV. CONCLUZII ȘI APRECIERI FINALE

IV.1.1. Concluzii și aprecieri privind demersul cercetării pedagogice ………….………… 120

IV.1.2. Argumentarea atingerii ipotezei și a obiectivelor cercetării ……………………… 123

V. ANEXE ………………………………………………………………………………….135

VI. BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………….……. 183

„Educația nu înseamnă pregătire

pentru viață, ci reprezintă viața însăși”.

John Dewey

Lucrarea de față „Educația preșcolară pentru comunicare, cooperare și participare”, este redactată în ideea cunoașterii unor aspecte legate de cerințele educației moderne și provocărilor lumii contemporane, dezvoltarea psihofizică a copilului preșcolar, cât și în ideea aplicării metodelor didactice tradiționale și moderne în cadrul activităților didactice. De asemenea, prin elaborarea acestei lucrări se va evidenția rolul și importanța educației în formarea personalității copilului, prin dezvoltarea capacităților de comunicare și cooperare în cadrul activităților în grup sau individual, punând accentul și pe participarea activă a preșcolarului în procesul de instruire.

Lucrarea este structurată pe două părți majore distincte, fiecare dintre ele cuprinzând un anumit număr de capitole și subcapitole.

Prima parte a lucrării conține partea teoretică fundamentată pe studiul lucrărilor de specialitate fiind axată, în principal, pe cerințele educației contemporane, evidențiindu-se importanța educație, privită ca o activitate psiho-socială de formare și autoformare, în vederea dezvoltării continue a personalității.

În acest sens, s-a dorit redarea unor aspecte și cerințe ale integrării formelor educaționale, subliniidu-se importanța fiecăruia în dezvoltarea personalității fiecărui copil, cât și caracteristicile și funcțiile educației formale prin intermediul câreia se selectează și se valorifică multitudinea de influiențe provenite din mediul educațional nonformal și informal.

O caracteristică importantă a personalității umane amintită în aceste pagini o constituie educabilitatea în raport cu ereditatea și cu mediul. În acest sens, se remarcă faptul că șansa unei persoane de a fi educată constă în posibilitatea acesteia de a fi disponibilă, de a participa la propria ei educație, prin completarea unor lipsuri ereditare și îmbunătățirea mediului fizic și social.

Pentru a veni în sprijinul persoanei de a fi capabilă de a se educa, s-a urmărit descrierea funcțiilor cognitive, economice și axiologice ale educației la vârsta preșcolară, funcții ce fac posibilă formarea și dezvoltarea fiecărui individ, în vederea integrării sale în viața socială la nivel politic sau civic, la nivel economic sau cultural, prin implicarea tuturor factorilor educaționali. Tot în acest sens s-a accentuat motivarea și responsabilizarea tuturor copiilor, în vederea participării conștiente și active la acțiunile ce favorizează dezvoltarea capacităților de relaționare, informare și autoformare. De asemenea, în noua programă școlară se regăsește acest concept, cunoscut sub numele de „Educație pentru toți”, prin care se urmărește ca programele educaționale să fie cât mai incluzive, acest lucru presupunând conceperea unor programe care să asigure accesul și participarea tuturor, valorizând diversitatea și acordând importanță fiecărui copil.

Un alt aspect privind cerințele educație contemporane este evidențierea educației interculturale, ce are ca obiectiv pregătirea persoanelor pentru a fi capabile să perceapă, să accepte, să respecte diversitatea de culturi, experimentând unitatea în diversitate. Realizarea acestui obiectiv se implementează prin favorizarea situațiilor reale de interacțiune și interrelaționare între diferite culturi, etnii și, de ce nu, concepții de bază.

În actualul plan de învățământ preșcolar, se pune foarte mult accentul pe proiectarea unor activități apropiate de stilurile și nevoile de învățare ale copiilor, urmărind totodată și dimensiunea educației interculturale. Se accentuează tot mai mult, în noul curriculum, respectarea particularităților celor mici, ținându-se cont de unicitatea fiecărui copil, cu trebuințele lui speciale și particulare. Realizarea sarcinilor educației interculturale pot fi realizate cu ușurință în cadrul activitățior instructive din grădiniță, curriculare și extracurriculare, prin planificarea temelor despre familie, meserii, obiceiuri, tradiții, prietenie, marcarea unor evenimente prin prezentarea de către copii a unor serbări, întâlniri commune. Sprijinul și colaborarea familiilor celor implicați în realizarea acestor activități vin în întâmpinarea eforturilor de aplicare a educației intercultutale, prin crearea unui mediu care să stimuleze comunicarea, cooperarea și participarea activă a preșcolarilor în procesul instructiv- educativ.

Rolul pe care îl ocupă educația în dezvoltarea fiecărui individ, dar și a unei comunități, prin implicarea familiei, a școlii și a comunității, subliniind respectarea identității, culturii, religiei și, nu în ultimul rând, a particularității persoanei, se datorează, în cea mai mare parte capacităților de comunicare ale fiecărei persoane, prin care se înlesnește cunoașterea și aproprierea dintre oameni sau comunități.

Rolul indispensabil în dezvoltarea proceselor psihice, somantice și relaționare a copilului preșcolar, accentuat în filele acestei lucrări, îl ocupă limbajul, deoarece copilul, la vârsta preșcolară apelează la realitate și limbajul îl ajută să se distanțeze de ea, percepțiile și reprezentările primind semnificații prin verbalizare. Deoarece, limbajul, așa cum este definit de Cosmovici Andrei, devine un instrument de comunicare interumană „o unealtă care i-a dat omului posibilitatea să acumuleze și să stocheze cunoștințe și experiențe ușor utilizabile în relațiile cu semenii săi”.

Procesul educațional este descris în aceste pagini ca un act de comunicare, de transmitere socială, ce pune accent pe participarea și colaborarea individuală și colectivă a preșcolarilor în însușirea unor informații, priceperi și deprinderi din lumea în care trăiesc.

Evidențierea cerinței de bază a învățământului contemporan de utilizare în cadrul activităților didactice a unei metodologii cât mai diversificate, făcând posibilă îmbinarea activităților de învățare și de muncă independentă cu activitățile de cooperare, de învățare în grup și motivarea copilului preșcolar de a deveni un participant activ la propria lui formare, oferă un aspect cu totul nou al procesului educațional, favorabil atât dezvoltării armonioase a fiecărui copil cât și îmbunătățirii modului de utilizare a metodelor didactice și a strategiilor de abordare a conținuturilor. În această schimbare, rolul cadrului didactic este de a proiecta, de a dirija și îndruma activitățile, folosind mijloace și materiale didactice corespunzătoare, prin care să încurajeze comunicarea, cooperarea și participarea dinamică a fiecărui preșcolar în cadrul unei activități de lucru în perechi și în grupe, convins fiind că fiecare copil constituie o adevărată sursă de învățare pentru ceilalți. Noul curriculum pentru învățământul preșcolar vine în sprijinul realizării acestor cerințe prin metoda proiectelor, pornind de la interesul manifestat de copii pentru o anumită temă, prin activitățile didactice integrate, care favorizează dezvoltarea capacităților copiilor de a lucra pe grupe. De asemenea, încurajează utilizarea metodelor învățării tradiționale și moderne prin comunicarea, cooperarea și participarea fiecărui preșcolar în cadrul procesului instructiv-educativ, acestea fiind privite ca un mod de interacțiune psihosocială, bazată pe sprijin reciproc, pe toleranță, pe efort susținut, din partea tuturor, ce presupune învățarea de la alții cu alții.

Astfel, prin multitudinea de metode de învățare utilizate în cadrul procesului instructiv educativ se urmărește dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare activă a copiilor în actul educațional cât și a unei bune pregătiri pentru integrarea cu ușurință și rapididate a preșcolarilor la școală.

Partea a doua a lucrării reflectă modul derulării cercetării pedagogice, precizând specificul cercetării sub aspectul tipurilor și al metodelor de cercetare, prezentarea ipotezei și a obiectivelor cercetării, eșantionul ilustrând realizarea cercetării, urmărindu-se aspectul socio-familial, al particularităților de vârstă a preșcolarilor cuprins în cercetarea pedagogică, al proceselor psihice, stilului de muncă și al trăsăturilor de personalitate și caracter al colectivului de copii.

De asemenea, vor fi descrise metodele didactice tradiționale și moderne, aplicarea lor în activitățile didactice, cât și contribuția lor în dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor într-un ritm rapid, favorizând îmbunătățirea intrrelaționării dintre educator-preșcolar, preșcolar-preșcolar, în vederea pregătirii acestora pentru școală și pentru viață. Totodată, prin redarea ipotezei și a obiectivelor cercetării se evidențiază abordarea fenomenelor teoretice și practice ale comunicării, cooperării și participării tuturor copiilor în procesul de instruire.

Modul de realizare a metodelor didactice sunt urmărite cu rigurozitate prin intermediul investigației propriu-zise, desfășurată asupra unor eșantioane reprezentative de subiecți, preșcolari 20 la număr cu vârste cuprinse între 5-6 ani, redând dezvoltarea psiho-fizică și socială a acestora, cât și progresul educațional, urmărind îndeosebi capacitatea copiilor de a comunica, coopera și participa la activități începând din etapa constatativă și finalizând în etapa finală a derulării cercetării pedagogice, desfășurată în timpul unui un an școar.

De asemenea, în vederea realizării ipotezei și a obiectivelor s-a subliniat, în paginile acestei lucrări, rolul important al utilizării metodelor didactice tradiționale și moderne, demonstrând valențele formative ale îmbinării armonioase a acestora în cadrul tuturor categoriilor de activitate educațională. Acest lucru favorizează creșterea interesului tuturor preșcolarilor pentru asimilarea a cât mai multe cunoștințe, priceperi și deprinderi, contribuind astfel la dezvoltarea armonioasă a fiecărui preșcolar implicat în actul educațional.

Lucrarea conține concluzii și aprecieri finale privind demersul cercetării, cu argumentarea verificării ipotezei și a modului de realizare a obiectivelor propuse.

Elaborarea acestei lucrări se dorește a fi o contribuție în înțelegerea noilor cerințe ale educației moderne, evidențiind importanței utilizării metodelor didactice tradiționale și moderne care, alături de alte aspecte ale procesului instructiv-educativ, vin în sprijinul fiecărui preșcolar de a se integra ușor într-un ambient educațional favorabil, relaționând cu cei din jur.

Desigur, această lucrare nu-și poate permite pretenția de a aborda în totalitate un subiect atât de vast, însă își propune să surprindă câteva aspecte prin care să se arate măcar o frântură din importanța interrelaționării dintre preșcolari și nu numai, contribuind din plin la îmbunătățirea calitatăți vieții, precum și la dezvoltarea unei societăți prin modelarea continuă a personalității umane, aspecte ce presupun autoeducația, autoinstruirea și autoformarea.

CAPITOLUL I

EDUCAȚIA PREȘCOLARĂ ȘI PROVOCĂRILE SOCIETĂȚII CONTEMPORANE

I.1.1. Educația și cerințele societății contemporane

Provocările lumii contemporane au implicații semnificative în domeniul educației datorat în mare parte fenomenului de descentralizare a exploziei demografice; a poluării mediului înconjurător; schimbărilor în economie; exploziei informatice; evoluția sistemului de valori; evidențierea discrepanței între țările bogate și țările sărace, etc. conducând la contradicți majore care pot fi rezolvate prin noi eforturi materiale și umane.

Prin structură, obiective și conținuturi, educația societății moderne are menirea principală de a răspunde nemijlocit exigențelor cerute de evoluția realității naționale și internaționale. Caracteristicile și eficiența actului educativ sunt determinate de disponibilitățile educației de adaptare și autoreglare față de provocările numeroase ale lumii sociale.

Condițiile sociale contemporane dau naștere la noi schimbări în toate sectoarele vieții, determinănd omul contemporan la o permanentă adaptare.

În condițiile prevederilor dezvoltării tot mai accelerate atât a științei și tehnicii, cât și a nenumăratelor schimbări, capacitatea de adaptare cât mai rapidă la noile situații devine una dintre calitățile principale ale omului modern.

Literatura de specialitate confirmă faptul că, începând încă din anul 2001, s-a urmărit crearea unui spațiu european în vederea învățării permanente, prin armonizarea politicilor, structurilor și instituțiilor de învățământ, având ca scop obiectivizarea europeană a educației prin „ formarea cetățenilor europeni înzestrați cu informații și competențe europene, educați în spiritul valorilor europene, care au cultură, cunoștință și identitate europeană” .

Educația permanentă devine o necesitate a societății contemporane, ce constituie un principiu teoretic și acțional care încearcă să ordoneze o realitate specifică secolului nostru. Totodată, ea este definită ca o însumare a tuturor activităților parcurse de-a lungul vieții, având ca obiectiv principal dezvoltarea și îmbunătățirea cunoștințelor, abilităților și competențelor pe plan personal, civic sau profesional.

Factorul social schițat de accelerarea schimbărilor, dinamismului, mobilitatea profesiilor, evoluția științelor, mărirea timpului liber, criza modelelor relaționale și de viață, precum și gradului de democratizare a vieții sociale, este cel mai important criteriu care impune și justifică educația permanentă. Necesitatea acestei educații este cerută și de alți factori individuali, cum ar fi: integrarea persoanei în societate, cultivarea și eficientizarea valorilor și aspirațiilor individuale, dezvoltarea respectului față de propria persoană, și nu numai, cât și a nevoii de încredere în viitor și în progres.

Scopul principal al educației permanente determinat de factorii individuali sau sociali este aceia de a menține și de a îmbunătăți calitatea vieții precum și dezvoltarea unei societăți prin dezvoltarea și modelarea continuă a personalității umane, aspecte ce presupun autoeducația, autoinstruirea și autoformarea.

În acest sens, pregătiea copiilor pentru educația permanentă trebuie să înceapă încă de la nivelul grădiniței. În cadrul jocurilor didactice și altor activități, copilul preșcolar descoperă lumea și se integrează cu mai multă ușurință în grupul de copii, fiind motivat și încurajat de către educator să comunice cu colegii și adulții, să coopereze și să participe cu interes la toate activitățile ce se derulează în grădiniță, formându-și astfel primele comportamente intelectuale, afective și volitive. Legătura dintre cerințele educației permanente și a procesului rapid în care au loc schimbările din societatea actuală impune o abordare a educației și autoeducației și din punct de vedere a exigențelor viitorului. În acest sens Elena Joița afirmă că „menirea instituțiilor preșcolare și școlare este aceia de a-l învăța pe copil și tânăr să-și decidă viitorul, contribuind în egală măsură la dezvoltarea celorlalți și la propria dezvoltare”

Urmărind tendințele și direcțiile contemporane, se evidențiază necesitatea reacordării politicii educaționale cu cerințele socio-economice actuale și viitoare, înnoindu-și în permanență obiectivele, conținuturile și metodologia prin:

abordare aholistă a dezvoltării copilului, cuprinzând dezvoltarea fizică și a sănătății, dezvoltarea cognitivă și dezvoltarea socio-emoțională;

educația centrată pe copil și pe dezvoltarea globală în contextul interacțiunii cu mediul;

respectarea particularităților de vârstă și nu numai, ale copiilor;

incluziunea socială;

participarea activă a părinților la organizarea și desfășurarea activităților prin creearea de parteneriate centrate pe nevoile familiilor;

valorificarea principiilor învățării autentice, semnificative;

lărgirea mobilității și flexibilității învățământului preșcolar prin adăugarea unor activități opționale, de tranziție și de rutină;

respectarea coerenței și continuității cu noile cerințe din curriculumul pentru învățământul primar;

respectarea standardelor europene și internaționale privind educația timpurie. Calitatea educației, după părerea profesorului George Văideanu, are o mare influență în dezvoltarea societății, „cu condiția de a fi adaptată trebuințelor națiunii respective și exigențelor viitorului, deci de a fi permanentă și modernă” .

La baza procesului instructiv-educativ există, în prezent, două principii fundamentale: principiul educației permanente și principiul orientării prospective a educației. Aceste două principii pot contribui la corelarea activităților didactice cu alte tipuri de activități, mărind eficiența celor dintâi, asigurând totodată unitatea acțiunilor și influețelor exercitate asupra copiilor.

I.1.2. Educația și formele educației la vârsta preșcolară

Elementul hotărâtor al formării și dezvoltării personalității unui individ s-a demonstrat a fi educația. Premizele dezvoltării personalității cu care copilul pășește pe drumul vieții este strâns legat de fondul ereditar și înnăscut al acestuia cât și de mediul fizic și social în care trăiește. Influențele cu caracter spontan sau intențional, ocazional sau permanent, au o importanță foarte mare în dezvoltarea devenirii umane. Educația, indiferent de acțiunile sale intenționate sau permanente, exercită o influență pozitivă în procesul educativ dar în unele cazuri, acțiunile spontane și neintenționate pot avea o influență dăunătoare. Implicarea formală sau non-formala a cadrului didactic este de o importanță foarte mare, deoarece acesta trebuie să găsească modalităti de filtrare a informațiilor venite din afara educației formale, să stimuleze pe cele cu efecte pozitive și să contracareze sau să diminueze pe cele cu efecte negative.

Prin varietatea situațiilor de învățare, a gradului diferit a modului de acțiune și a modalităților educaționale, în raport cu modul de organizare, educația se distinge în trei ipostaze: educația formală, educația nonformală și educația informală.

Educația formală se referă în ansamblu la toate instituțiile specializate (școală, universitate), în vederea formării personalității umane, pe baza unor planuri de învățământ, programe și manuale școlare în corelare cu formularea unor obiective clare prin caracteristica procesului de instruire și intensitate și prin acumularea informațiilor și continuitate. Educația formală are rolul de a asimila sistematic cunoștințele, să înlesnească dezvoltararea unor capacități, aptitudini și atitudini necesare fiecărui individ, în vederea includerii acestuia în societate. Ea este dimensionată și intens expusă de cerințele vieții sociale și, uneori ale vieții politice, dar și de pregătirea corespunzătoare ale cadrelor didactice.

Teodor Cozma constată că „o caracteristică nu mai puțin însemnată a educației formale o constituie acțiunea de evaluare, care este administrată în forme, moduri și etape anume stabilite, pentru a facilita reușita școlară, succesul formării elevilor. Trebuie să reținem și faptul că evaluarea în cadrul educației formale revine cu deosebire fiecărui cadru didactic și instituției în ansamblu” .

Evaluarea, fiind o parte importantă a procesului de învățământ, având funcția de constatare, clarificare, diagnoză și prognoză a procesului didactic, permite luarea în cunoștință de cauză a unor decizii de reglare, ameliorare, îmbunătățirea activității.

Caracteristicile principale ale educației formale sunt:

– organizarea procesului educațional în decursul a 15-20 ani;

– sistematizarea conținuturilor în vederea inițierii progresive a copiilor, în domeniul cunoașterii, de dobândire de noi deprinderi, formarea capacităților și aptituinilor care să faciliteze autonomia treptată a educației;

– orientarea procesului educațional de către specialiști foarte bine pregătiți în domeniu;

– evaluarea procesului educațional la cerințele societății contemporane, pentru a face accesibilă atât reușita elevilor cât și transparența didactică.

Este bine să menționăm că volumul cunoștințelor, deprinderilor și a priceperilor impuse de programa școlară nu trebuie să ducă la limitarea spațiului copilului pentru identificarea, analiza și interpreta informațiile acumulate de către acesta în afara instituției de învățământ, pentru a preveni ca educația formală să devină o educație de rutină și plicsitoare.

Educația nonformală înglobează totalitatea activităților educative ce au loc în afara programului instituționalizat, în cadrul activităților cu un caracter opțional sau la alegere, denumite educație extrașcolare (muzee, teatre, limbi moderne, etc.).

Caracteristicile principale ale educației nonformale:

diversitatea conținuturilor;

flexibilitatea în diferențierea conținuturilor și a tehnicilor de lucru;

poate fi opțional sau facultativ;

ajuta la o mai mare implicare a celui educat dar și a persoanei care educa, în vederea îmbunătățirii actului educațional.

Educația nonformală, în mare parte, vine în sprijinul trebuințelor educației ale unor categorii defavorizate: persoane cu nevoi speciale, săraci, șomeri, analfabeți, prin activități de alfabetizare, de perfecționare și inițiere într-o profesie, prin educație pentru sănătate, ecologie, timpul liber etc.

Educația informală cuprinde toate informațiile, priceperile și deprinderile pe care copiii le însușesc în mod spontan, în afara unei instituții educaționale: mass-media, biserica, instituțiile culturale, familia etc. care prin încercările și trăirile existențiale, adunate și selectate conduc la noi raporturi cu mediul înconjurător. Un aspect important al educației informale este aceea că dorința de cunoaștere și de asimilare a informațiilor revine în totalitate individului; criteriile de evaluare sunt diferite de cele ale educației formale, deprinderile și priceperea dobândite de către individ, într-un domeniu sau altul, se raportează la atingerea cu succes a scopului propus de către acesta.

Între cele trei forme ale educației prezentate mai sus exista numeroase interdependențe. Educația formală va avea foarte mult de câștigat dacă va îmbina influențele multiple; pe de alta parte, educația formală, prin tot ce implica ea, poate contribui fundamental la dezvoltarea și eficentizarea educației nonformale și informale.

Școala, valorificând atât cât îi este cu putință influențele provenite din cadrul educațiilor nonformale și informale, caută în permanență modalități prin care să ajute preșcolarii să fie capabili ca pe baza unor criterii, să selecteze și să interpreteze cât mai corect informațiile provenite din afara educației formale și să pună în aplicare conținuturile, deprinderile și priceperile acumulate de către preșcolari, în cadrul educației formale, îmbunătățind semnificativ procesul educațional.

Modalitățile de corelare a diferitelor tipuri de conținuturi, implică atât transferul sau utilizarea elementelor educaționale formale în planul educațional nonformal și informal, cât și introducerea în cadrul procesului de instruire școlară ale unor componente însușite în contexte educaționale nonformale și formale.

În vederea atingerii optime ale integrării, legate de cerințele lumii contemporane, pe lângă implicarea preșcolarului, bazat pe cunoaștere și educație, cât și apropierea între conținuturi, sunt necesare unele ajustări ale planurilor de învățământ și ale programelor școlare și includerea unor teme sau subteme noi în programele de perfecționare ale cadrelor didactice. Educația formală îndeplinește un rol foarte important în ceea ce privește pregătirea preșcolarilor pentru învățarea continuă prin selectarea, interpretarea și prelucrarea informațiilor acumulate în afara activităților didactice.

Astfel, educația formală, prin caracteristicile și funcțiile sale, are puterea de a valorifica multitudinea de influențe provenite din mediul educațional nonformal și informal, scoate în evidență aspectele pozitive ale acestora și estompează sau corectează pe cele care influențează negativ procesul de dezvoltare umană.

I.1.3. Educabilitatea și interacțiunea factorilor dezvoltării personalității umane

O caracteristică importantă a personalității umane o constituie educatibilitatea. Ea reprezintă încă o cale de dezvoltare a educației în calitate de factor determinant al dezvoltării personalității în raport cu ereditatea și cu mediul. Această calitate este posibil de realizat în contextul organizării educației, în contextul educației permanente, al autoeducației, al proiectării curriculare. În acest sens, Gabriela C. Cristea spune că educabilitatea constituie „o caracteristică fundamentală a personalității umane, care desemnează capacitatea de dezvoltare psihopedagogică și socială a acesteia în contextul valorificării optime a raporturilor cu ereditatea și mediul” .

Educația, privită ca o activitate psiho-socială de formare și autoformare în vederea dezvoltării continue a personalității, privită în plan curricular, pe tot ansamblul sistemului de educație, constitue raportul determinant pentru dezvoltarea personalității umane prin exploatarea și valorificarea totală a premiselor ereditare și a mediului.

Ereditatea, fiind o trăsătură biologică specifică organismului uman, acționează ca o premiză a dezvoltării personalității prin zestrea ereditară și efectele relaționării cu mediul. Aceste elemente dau o imagine optimistă a procesului educativ formal, reușind să facă trecerea de la nivelul raporturilor existente între creșterea fizică sau corporală, la aspectele fiziologice ale dezvoltării interne.

Mediul reflectă ansamblul factorilor naturali și sociali care condiționează într-un mod organizat și spontan dezvoltarea educativă a personalității. Îmbunătățirea dezvoltării educabilității angajează familia, școala, instituțiile sociale, mass-media etc. să contribuie la îmbunătățira mediului prin prelucrarea socioculturală a dispoziției firești, generale și speciale ale celui educat, dar și angajarea sa dinamică în raport cu educația.

Ca o cerință fundamentală a societății contemporane este educația permanentă, care trebuie să înceapă încă de la primele momente de viață ale unei persoane până la maturizarea acestuia. Această cerință este determinată de creșterea numărului tot mai mare al informațiilor, de mijloacele de captare ale acestora, de progresele mari ale științei, tehnicii, tehnologiei, de schimbările din mediul social, economic, politic și de democrtatizarea învățământului, de creșterea nivelului de aspirație spre cultură etc.

Marin Stoica analizând acest aspect subliniază faptul că: „A învăța să înveți și a dori să te perfecționezi continuu, sunt cerințele educației permanente, prin care omul contemporan învață să fie el însuși, receptiv la schimbări, capabil să le anticipeze și să se adapteze la ele, oferindu-se ca participant la progresul social, prin autonomia sa intelectuală și moral-civică” .

Educația are un rol decisiv în procesul de dezvoltare a personalității umane prin valorificarea deplină a raportului dintre ereditate și mediul educațional și prin îmbunătățirea mijloacelor de proiectare, realizare, dezvoltare curriculară, în scopul realizării educației permanente și al autoeducației.

Împlinirea educației la nivelul procesului de învățământ ca instruire presupune totodată și valorificarea totală a educabilității ca expresie a politicii școlare, respectând în totalitate cerințele educației permanente, ale autoeducației și ale proiectării curriculare.

Ființa umană are o mare disponibilitate de a fi receptivă la influențele educației formale, informale și nonformale, dar și capacitatea de a strânge cât mai multe informații și comportamente reflectate în dezvoltarea sa progresivă biosocială.

În încheierea acestui subcapitol putem sublinia ideea că cei trei factori ai dezvoltării personalității umane acționează flexibil, într-o intercorelare activă și complexă, fiecare având atribuții bine determinate. De remarcat este faptul că personalitatea umană, pentru a se naște și dezvolta, nu are nevoie de acțiunea specifică a celor trei factori, ci de acțiunea lor interdependentă.

Un alt aspect al educației, care acționează cu rol de conducător al acesteia este faptul că ea se susține și se clarifică prin raportare la cele două sensuri ale noțiunii de educabilitate:

a) posibilitatea ca fiecare individ să se formeze pe sine ca personalitate prin educație și capacitatea acestuia de a participa dinamic la procesul educativ ;

b) eficacitatea educației și importanța ei de necontestat în procesul dezvoltării armonioase a ființei umane.

Este bine de remarcat că, fără posibilitatea ca ființa umană să fie educabilă, în ceea ce privește primul sens, nu s-ar putea discuta despre educație, deoarece aceasta oferă șansa educației de a completa lipsurile ereditare, de a compensa și corecta mediul fizic și social ce acționează asupra dezvoltării personalității. În concluzie, se desprinde foarte clar ideea că eficacitatea educației este foarte mult susținută de educabilitatea ființei umane.

I.1.4. Funcțiile educației la vârsta preșcolarității

Funcțiile de bază ale educației sunt reprezentate de consecințele generale ale acestei activități psihosociale, specifică ființei umane, desfășurată într-un mediu social foarte complex și diversificat. Unii pedagogi scot în evidență funcțiile de triere și transmitere a valorilor de la comunitate la individ, de dezvoltare a nivelului biopsihică al individului și pentru pregătirea acestuia în vederea integrării sale în interiorul unei societăți.

În ultimele decenii, în literatura de specialitate sunt evidențiate o varietate de denumiri în legătură cu funcțiile educației cum ar fi:

Funcția cognitivă a educației care face posibilă formarea și dezvoltarea individului prin intermediul cunoașterii concentrat în acțiunile culturale și prin cunoașterea și valorificarea valorilor culturale. Această funcție leagă cele doua aspecte educaționale, informativ și formativ. În acest sens Dimitrie Todoran afirmă că ”nu există un aspect al procesului de formare a omului în care să nu se impună necesitatea luării în considerare a importantului rol pe care îl are factorul informativ” .

Funcția economică a educației care susține modul de pregătire formală a individului în vederea adaptării acestuia la mediu prin intermediul unei activități folositoare și productive în plan social. Această funcție vizează una din problemele actuale ale societății contemporane și anume, aceea de integrare socială a individului prin pregătirea acestuia cu cerințele și necesitățile ce se cer în toate domeniile vieții sociale, în strânsă legătură cu evoluția științei și a tehnicii.

Funcția axiologică a educației care asigură o bună dezvoltare a personalității cu ajutorul valorilor culturale.

Cea mai importantă funcție a educației după arfirmațiile lui Constantin Cucoș ”se decelează contextual, prin împletirea funcțiilor invocate mai sus sau prin supralicitarea uneia dintre ele, atunci când realitatea socioistorică o impune” .

Dacă prin procesul educațional se urmărește, pe de o parte, de a îmbogății cunoștințele generale necesare copilului în viitor prin instruire, pe de altă parte, prin educație se urmărește pregătirea copilului pentru a se dezvolta în așa fel încăt să devină pe viitor un adult cu o autonomie, stăpân pe propriile acțiuni și pe propria personalitate.

Ion Nicola prezintă sintetic trei funcții importante ale educației, foarte asemănătoare cu cele prezentate anterior, pe care le putem interpreta ca funcții generale ale educației:

„funcția de selectare și transmitere a valorilor de la societate la individ se realizează conform unor principii pedagogice, respectând cerințele psihologice ale fiecărei vârste, având însă un caracter permanent la scara societății și a fiecărei personalități umane aflat într-un proces de dezvoltare pe tot parcursul vieții;

funcția de dezvoltare conștientă a potențialului biopsihic al omului ce urmărește realizarea personalității ca un tot unitar, ca fiind biopsihosocială, ceea ce înseamnă valorificarea deplină a tuturor resurselor interne într-un cadru instituțional adecvat, dependent de perfecționarea sistemului educativ;

funcția de pregătire a omului pentru integrarea activă în viața socială, are în vedere realizarea personalității umane ca forță de muncă angajată în toate sectoarele de activitate, ținând seama de condițiile fiecărei epoci – în această perspectivă, în epoca științei și a tehnologiei de vârf educația trebuie să asigure reproducția lărgită a forței de muncă, fiind prin aceasta un factor al progresului social.”

Funcțiile educației în societatea contemporană, analizate de câtre George Văideanu, au în vedere rolul realizat de către educație la stadiile intelectuale, morale și civice în vederea construirii unei comunități democratice în condițiile în care democrația presupune participare și se bazează pe cultură și etică. De aici se desprinde ideea că funcția principală a educației este ”aceea a formării competențelor și calificărilor necesare societății sau statului respectiv”.

Această interpretare a funcției educaționale este corespunzătoare modelului cultural al societății postindustriale, informatizate care pe de o parte împinge corelarea sistemului de învățământ la situații noi datorită numărului continuu de multiplicare și de transformare a profesiilor și pe de altă parte, acest tip de interpretare cere o nouă structură instituțională de organizare a procesului educativ, care necesită o abordare integrală și continuă.

În contextul edificării unei societăți democratice și eficiente în plan economic și cultural, se desprind alte două funcții importante: funcția național-culturală a educației și funcția internațională a educației.

Funcția națională-culturală a educației pune mare accent pe valorile culturale naționale care ajută la formarea și dezvoltarea personalității fiecărui individ, a respectării tradiției naționale, dar urmărește și formarea unei societăți viitoare, într-un spațiu internațional mai deschis care să permită convețuirea în bune relații între oameni.

Funcția internațională a educației este de o mare importanță, deoarece contextul în care societatea de astăzi se confruntă cu noi provocări impune elaborarea de noi conținuturi ale educației integrate în curriculum școlar și universitar. Totodată, putem spune că este o educație modernă care solicită și responsabilizează copiii sau elevii în a participa conștient și activ la dezvoltarea întregii societăți.

Un alt model de analiză a funcțiilor educației ne este prezentat și de către Sorin Cristea care pleacă de la raportarea activității de formare-dezvoltare a personalității la principalele domenii ale vieții sociale, înțelese ca „subsisteme ale sistemului social global: subsistemul politic, subsistemul economic, subsistemul cultural”.

Aceste funcții corelate la scara largă a societății, scot în evidență importanța și contribuția educației formale și nonformale în dezvoltarea personalității copilului.

În cadrul procesului educativ din învățământul preșcolar, toate aceste funcții ale educației se întâlnesc la un nivel de acțiune corespunzătoare acestei perioade.

Se începe încă de la vărsta preșcolarității o selecție și transmitere de valori culturale, științifice, morale, estetice, religioase, adaptate vârstei copiilor, la un nivel de acțiune corespunzătoare acestei etape ontogenetice: formarea personalității copiilor luată ca o funcție generală a educației; se urmărește o dezvoltare fizică armonioasă, prin mijlocirea educației nonformale și informale corespunzătoare începând încă de la vârsta de 0 la 6/7 ani; dezvoltarea intelectuală este abordată implicit și cu aspecte explicite atât în cadrul familiei cât și în grădiniță, prin mijloace organizatorice specifice, cu moduri de comportamente pedagogice adecvate vârstelor respective; dezvoltarea dimensiunilor etice și estetice ale personalității copiilor aflați la începutul formării lor; dezvoltarea creativității în concordanță cu celelalte dimensiuni ale personalității; formarea capacităților de comunicare, cooperare, participare, într-un cuvânt, de socializare prin intermediul unor activități adecvate vârstei lor; familiarizarea copiilor cu unele aspecte din lumea profesiilor prin proiectarea unor teme corespunzătoare, acest lucru poate contribui la cunoașterea de sine care poate conduce la orientarea și formarea profesională proiectată spre viitor.

În cadrul activităților integrate propuse de noul Curriculum pentru învățămîntul preșcolar cât și în toate celelalte categoriile de activitate, se regăsesc aceste funcții ale educației, fiind îmbinate cu mijloacele educaționale formale și nonformale adecvate perioadei de vârstă a copiilor.

Putem concluziona că funcția centrală a educației are în vedere formarea și dezvoltarea personalității fiecărui individ, în vederea integrării sale în viața socială la nivel politic sau civic, la nivel economic, la nivel cultural prin implicarea tuturor factorilor educaționali.

Un alt aspect deloc de neglijat și care dorim să o abordăm în următorul subcapitol este, importanța corelării programei școlare urmărind respectarea dreptului la educație a tuturor copiilor.

I.1.5. Pedagogia preșcolară în contextul educației pentru toți

Pedagogia, în sens clasic, este știința educației, o știință care analizează critic și reconstitue fenomenul educațional și, încercând să-l înțeleagă, constată regularități, sensuri, noi relații între componentele situației educative și variabilele acțiuni educaționale. Este știința care construiește și verifică ipoteze, soluții, strategii de comunicare și de cunoaștere.

Pedagogia preșcolară este înțeleasă ca o parte importantă a științelor educației, cu un obiectiv propriu de studiu ce dispune de un mecanism teoretic metodologic ce se îmbogățește progresiv și care poate fi încadrată în categoria pedagogiei diferențiate: pedagogia vârstelor, pedagogia familiei, și pedagogia instituțională.

Țările europene au recunoscut educația preșcolară ca fiind un instrument important în procesul educațional al populației. Participarea, încă de la o vârstă fragedă a copiilor, la procesul de instruire în cadrul educației preșcolare, conduce la benificii durabile pe termen lung din punct de vedere al performanței individului în școală și ulterior în carieră. Această educație este esențială pentru dezvoltarea individului în ceea ce privește abilitățile de învățare: contribuția sa la prevenirea abandonului școlar, la creșterea nivelului școlar, înlesnind participarea ulterioară la educație. Astfel, educația preșcolară face parte din sistemul educațional ce urmărește socializarea și dezvoltarea emoțională, cognitivă și mentală a copiilor prin metode și activițăți specifice.

Pedagogia preșcolară tratează procesul educațional ca un sistem de acțiuni și influențe sociale exercitate asupra copilului pe baza explicării și înțelegerii fenomenelor educaționale timpurii de la 2/3 la 6/7 ani, având ca perspective aplicative și practice cu impact în învățământul preprimar. În zilele noastre se accentuează tot mai mult importanța relațională dintre pedagogia preșcolară și pedagogia educației în familie pentru perioada de vârstă între 0 și 3 ani, denumită educația timpurie.

Pedagogia preșcolară, indiferent de perspectiva de definire și de accepțiunile date, trebuie înțeleasă ca o ramură distinctă a științelor educației ce se deruleză la vârstele timpurii, analizând finalitățile educaționale, obiectivele și conținutul acestuia, precum și metodele, procedeele și mijloacele sale de realizare. Procesul instructiv-educativ în grădiniță este privită ca un sistem de acțiuni și influențe sociale exercitată asupra dezvoltării fiecărui copil, incluzând trei tipuri de componente importante:

componentele structurale cum ar fi: resursele umane, resursele materiale, financiare, pedagogice și contextuale;

componentele operaționale: conceperea strategiilor didactice, modul de aplicare și realizare a proiectării pedagogice, evaluarea actului educativ urmărind îndeosebi creșterea calității acestuia;

componentele funcționale reprezentând ieșirea din sistem într-un mod calitativ superior componentelor superioare.

Includerea copilului într-un sistem educațional în vederea sprijinirii și dezvoltării personalității sale, impune organizarea și dezvoltarea unui parteneriat viabil între grădiniță, familie și comunitate care să se implice în așa fel încât să favorizeze dreptul la educație a tuturor copiilor, ținându-se cont de necesitățile și particularitățile acestora.

În noua programă școlară se regăsește acest concept, cunoscut sub numele de „Educație pentru toți”, prin care se urmărește ca aceaste programe de educație să fie cât mai inclusive, acest lucru presupunând conceperea unor programe care să asigure accesul și participarea tuturor, valorizând diversitatea și acordând importanță fiecărui copil.

Acest concept educativ urmărește acceptarea și valorizarea asemănărilor și diferențelor dintre indivizi, încureajează afirmarea identității fiecăruia, fără descriminare și etichetare, surprinzând totodată legătura dintre general și particular, dintre universalitate și unicitate.

Educația pentru toți poate fi privită sub două dimensiuni: o dimensiune cantitativă și o dimensiune calitativă.

Dimensiunea cantitativă ce se referă la numărul copiilor și tinerilor care nu sunt incluși în procesul instructiv-educativ sau cei care nu sunt sprijiniți în efortul învățării din cauza unei educații neadecvate sau a situațiilor economice, politice și sociale care nu investesc suficient în educație, și astfel aceste persoane nu reușesc să se afirme și să se integreze favorabil într-o comunitate.

Dimensiunea calitativă se referă în special la copiii, tinerii și adulții ale căror necesități educaționale de bază nu sunt satisfăcute corespunzător în cadrul derulării educației formale. Este necesară o proiectare a strategiilor și a metodelor, în așa măsură încât să vizeze atât adaptarea individului la cerințele mediului școlar, cât și pe adaptarea cerințelor educative la cerințele individului.

Aceste două dimensiuni ale educației pentru toți se întrepătrund, în așa fel încât pentru a proiecta și realiza în mod corespunzător paradigma acestei educații trebuie urmărit încadrarea tuturor copiilor în instituțiile școlare inclusive.

„Educația pentru toți”, privită ca o nouă orientare în pedagogia contemporană, se sprijină pe următoarele principii:

viitorul unei societăți depinde de modul în care sunt crescuți și educați copiii;

în vederea unei bune dezvoltări a societății viitoare este importantă valorificare și sprijinirea fiecărui copil;

fiecare copil să fie privit ca fiind unic în felul său;

diversitatea copiilor, datorată particularităților de vârstă și apartenenței la mediu, să fie valorificată astfel încât să devină resurse educative și de dezvoltare pentru toți;

fiecare copil are o mare importanță atât pentru familia sa, dar și pentru întreaga comunitate;

orice copil este capabil să învețe;

fiecare copil are dreptul la educație și sprijinire corespunzătoare, în vederea participării lui la procesul didactic;

în procesul de educație să se folosească eficient și adecvat toate resursele (umane, spirituale, materiale și metodologice).

Perioada de vârstă în care trebuie să înceapă educația pentru toți, după unii cercetători, este considerată vârsta preșcolarității. În acest sens se pot enumera câteva argumente esențiale care vin în sprijinul acestei afirmații:

Unitățile preșcolare sunt spații în care se desfășoară în bune condiții educația copiilor începând de la vărste mici (3-6/7 ani), grădinița este un loc unde preșcolarul învață reguli sociale și în aceași măsură punct de pornire în desfășurarea programelor elaborate și planificate în vederea integrării educaționale și sociale ale fiecărui copil. În acest scop, implicarea familiei în creșterea, socializarea și educarea copiilor este foarte importantă.

Privind la nivelul învățământului preșcolar, discutăm de politicile educaționale, de grija pentru societatea întreagă și nu doar o parte din ei. Pentru o dezvoltare corespunzătoare a unei generații, comunitatea trebuie să aibă grijă ca niciun individ să nu rămână în afara acțiunii educaționale. În această perspectivă la nivelul instituțiilor sociale este necesară proiectarea programei școlare care să vină în sprijinul spațiului educațional prin dezvoltarea unor parteneriate eficiente dintre unitatea de învățământ – familie – comunitate.

Programul instructiv-educativ din grădiniță trebuie să fie flexibil și deschis spre răspunsuri individualizate și personalizate. Curriculumul învățământului preșcolar trebuie să satisfacă necesitățile educative și de formare și să fie suficient de flexibil încât să se adapteze la cerințele fiecărui copil în parte. Astfel, „Educația pentru toți” este susținută de un curriculum flexibil și deschis, care pleacă de la necesitățile educative ale copiilor, respectând întru totul particularitățile acestora. Prin urmare, proiectarea și planificarea activităților din grădiniță trebuie să urmărească mai întâi starea personalității copiilor și în al doilea rând conținuturile.

Atingerea tuturor obiectivelor propuse din învățământul preșcolar se poate realiza printr-un parteneriat activ și eficient cu familia și comunitatea. Acest lucru presupune respect reciproc, acceptare, toleranță, eliminarea judecăților de valoare și a prejudecăților, cu privire la situația socio-economică sau educațională a părinților. Realizarea în bune condiții a unor astfel de parteneriate, ajută la consolidarea relațiilor dintre educatori și părinți, a acumulării de informații în ceea ce privește nevoile și aspirațiile fiecărui copil, dar și de luare de decizii adecvate, în vederea proiectării activităților instructiv-educative care să conducă la dezvoltarea liberă și armonioasă a copiilor.

Educația pentru toți vizează schimbări în modul de aplicare a cerințelor educaționale, punându-se foarte mare accent pe atitudinea pozitivă, modul de comunicare și de abordare a metodelor, pe care trebuie să le aibă un cadru didactic cu fiecare copil în parte. Să nu uităm că fiecare gest, privire și cuvânt ce vine din partea adulților poate influența foarte mult imaginea de sine. Mediul de viață în care se află copilul are o importanță deosebită în dezvoltarea personalității acestuia.

Comunicarea verbală sau nonverbală dintre educator și copil prin aprecierile, încurajările, modalitățile în care este motivat în a se manifesta liber, modul pozitiv sau negativ în care reacționează la acțiunile celor mici, ajută copiii să se formeze și să se dezvolte într-o direcție pozitivă.

Participarea tuturor copiilor la procesul instructiv-educativ din unitatea de învățământ, respectând puterea și posibilitățile fiecăruia. Pornind de la ideea că fiecare copil este unic și că este normal că aptitudinile și posibilitățile de învățare și acțiune să difere de la un copil la altul, este necesar să se găsească metodele și mijloacele necesare care să ajute ca fiecare dintre ei să-și găsească locul, rolul și valoarea în activitățile din grădiniță și, de ce nu, în societate. În mod deosebit se pune accent pe copiii cu cerințe educative speciale (CES) care, într-un sens mai larg, ele pot însemna și probleme ce țin de anumite situații sau caracteristici personale ale copiilor cu care aceștia se confruntă. În realitate, fiecare copil poate să aibă nevoie la un moment dat de această cerință educațională specială.

Astfel, putem afirma că cerințele educației speciale reprezintă un concept care, privită sub prisma educației pornește întodeauna de la ceea ce poate face fiecare copil și nicidecum de la ceea ce el nu poate să realizeze. În acest sens, pentru cadrele didactice cerințele educației speciale sunt adevărate provocări care cer găsirea de noi soluții care să așeze pe fiecare copil la locul și rolul corăspunzător competențelor și capacităților lor, în așa fel încât aceștia să comunice și să participe activ și cu interes la procesul educativ din grădiniță. Acest lucru presupune mai întâi o serie de cerințe ce trebuiesc aplicate de către cadrul didactic: identificarea copiilor ce întâmpină probleme în realizarea unor cerințe educative; diagnosticarea copiilor cu dezabilități sau dificultăți de învățare, cauzele care au dus la acestea; elaborarea unui curriculum care să urmărească diferențele și individualitatea copiilor în funcție de situațiile și problemele acestora; proiectarea procesului didactic dinamic, care să motiveze copiii să se implice tot mai mult la propria educație; implicarea familiei, a comunității și, atunci când este necesar, și implicarea a specialiștilor din cadrul serviciilor de sprijin.

În concluzie, educația preșcolare prin programele sale și în colaborare cu familia și întreaga comunitate, trebuie să manifeste sensibilitate și preocupare deosebită pentru dezvoltarea personalității tuturor copiilor, sub toate aspectele sale.

I.1.6.Educația interculturală și importanța ei în dezvoltarea societății contemporane

Educația, privită ca un demers formativ deschisă către valori multiple ce vizează o bună inserare a individului într-o lume spirituală polimorfă și activă, vine în întâmpinarea cerințelor individualității și a societății, garantându-i un anumit nivel de coerență, solidaritate și funcționalitate. Prin modul în care se perpetuază marile simboluri în interiorul unui spațiu cultural cât și a felului în care se face deschiderea spre diferite fomațiuni culturale, se realizează unitatea prin diversitate a comunității. Instituțiile de învățământ au și această responsabilitate de a găsi strategii care să faciliteze învățarea atitudinii corecte, respectul și îmbogățirea reciprocă provenite din intrarea în contact a elevilor cu ceea ce este diferit.

Pregătirea persoanelor pentru a fi capabile să perceapă, să accepte, să respecte, experimentând alteritatea, este obiectivul principal al educație interculturale, iar scopul acestea îl constituie posibilitatea și modul prielnic al întâlnirii cu celălalt.

Prin educația interculturară, procesul educațional se poate realiza într-un ambient interacțional, datorită punerii alături sau față în față a posesorilor unor culturi diferite. Această întâlnire va conduce la scoaterea în evidență a ceea ce este frumos în celălalt, va trezi sentimente de bucurie, de convețuire prietenească și toleranță, de întrajutorare și îmbogățire reciprocă, facilitând solidaritatea unei comunități.

Aceste întâlniri dintre diferite identități și culturi dau adevărata valoare a unei persoane sau a unui colectiv, căci așa cum afirmă Constantin Cucoș „celălalt este un prilej de descoperire și conștientizare a identității reale. Căci, în căutarea celuilalt, ne descoperim pe noi înșine, ne dăm seama de ceea ce suntem, sperăm, merităm. Frumusețea existențială ne este dată de celălalt, de miracolul evadării din sine, de proiectarea în altul, de iubirea celui apropiat, ca și a celui îndepărtat”.

În mare parte, conținuturile și aplicațiile școlare prevăzute în programe conduc la o multitudine de strategii ce punctează identitățile culturale. Modul de selectare a conținuturilor, etno-centriste sau culturo-centriste, punerea în evidență a diferitelor evenimente, valori, dau școlii rolul de a forma copiii pentru a fi dinamici și exloratori a diferitelor culturi, devenind astfel promotori și valorificatori ai acestora. Instituțiile de învățământ trebuie să devină, în primul rând, culturale și mai apoi interculturale, parcurgând drumul spre interculturalitate prin cultural. Pentru aceasta este important ca o persoană să fie centrată cultural corespunzător cu mijloacele date, cu caracteristicile comunității din care face parte, de asemenea este necesar să fie de-centrată, prin stabilirea unor relații cu alte experiențe spirituale ale unor comunități sau ale unei persoane. Organizarea realizării corespondenței sub aspectul egalității și al diversității, exprimarea nestânjenită a diferențelor, cât și înlăturarea pericolelor ce pot îngreuna buna înțelegere, conduc la „cimentarea ” relațională ideală a comunității.

Prin natura sa, educația se ocupă în mod deosebit de acest proces de transmitere și propagare a culturii, contribuind nemijlocit la transmiterea acesteia de la o generație la alta, prin preocuparea permanentă a dezvoltarii și diversificării neîntrerupte. Într-o societate democratică, educația interculturală reprezintă o cerință ideologică ce urmărește pregătirea noilor generații în a găsi soluții care să-i ajute să aleagă corect valorile unei culturi, să se orienteze în diferite situații, astfel încât să ajute la îmbogățirea reciprocă datorată numeroaselor structuri de valori și, implicit, la unitatea unei societăți.

Este foarte important ca fiecare individ sau comunitate să privească la aspectele care unesc și nu la cele care separă. Paul Ferrini, în una din lucrările sale scria „nu există decât un adevăr, dar fiecare persoană, fiecare religie și fiecare cultură ajunge la el pe o cale unică. Diversitatea este darul nostru pentru Dumnezeu. Ea este divinitatea care se expimă în multe forme diferite. Atunci când nu ne vom mai teme de deosebirile dintre noi, ele vor înceta să ne separe” .

Proiectarea educației în perspectiva interculturală contribuie la diminuarea divergențelor și stomparea violenței în instituțiile de învățământ cu ajutorul unor metode și procedee care să faciliteze formarea următoarelor comportamente:

capacitate de comunicare atât ca auditor cât și de vorbitor;

cooperare și creștere a nivelului de încredere în interiorul unui grup;

stima de sine și a altora, toleranță și acceptare a unor păreri diferite;

capacitatea de a soluționa o problemă într-un mod maleabil și democratic;

recunoașterea și respectarea răspunderii proprii și a altora;

rezolvarea unor dificultăți interpersonale;

puterea de stăpânire a emoțiilor primare;

aptitudinea de a evita conflictele etc.

Educația interculturală este privită ca o nouă metodologie ce caută să cuprindă toate aspectele spațiului educațional, asimilând informații din viața socială, politică, culturală, istorică, psihologică și antropologică a societății. Ea urmărește dezvoltarea unei educații pentru toți prin recunoașterea și acceptarea diferențelor, indiferent de natura lor, contribuind de asemenea la o mai bună relaționare dintre instituțiile de învățământ și alte spații educative.

Prin această nouă metodologie, se înlesnește apariția unei sinteze de componente comune ca bază a comunicării și înțelegerii reciproce între diverse grupuri culturale. Acceptarea principiilor cum ar fi toleranța, respectul mutual, egalitatea sau complementaritatea valorilor, instituțiile de învățământ caută în permanență să cunoască și să exploreze diferențele spirituale și valorile locale, alăturându-le valorilor generale ale umanității. Valorile locale autentice sunt porți de intrare în spațiul valorilor generale ale culturii mondiale. Acest aspect dă un alt rol important al interculturalismului, devenind un mijloc pentru îmbunătățirea egalizării șanselor și a introducerii favorabile a populației în viața socială sau economică din interiorul sau din afara societății europene, favorizeazând totodată o dezvoltare democratică.

Educația interculturală răspunde la pluralismul cultural, evidențiind importanța bogăției multiculturalismului european în procesul de dezvoltare a societății, respectând totodată identitatea fiecărei culturi și având drept principiu de bază stabilirea modurilor de comunicare, de transfer, de relaționare între multiplele modele culturale în ciuda diferențelor de gândire, codurilor expresive și a aspirațiilor întâlnite în interiorul acestora. Emil Păun afirmă că „există o legătură firească între educația globală și educația interculturală, care privește modul în care interacționăm cu alte culturi, societăți sau grupuri sociale. Toate societățile actuale se caracterizează printr-un grad crescând de multiculturalism și de diversitate culturală, ceea ce face recunoașterea și respectarea drepturilor minorităților din ce în ce mai importantă.”

De o mare importanță este și faptul că politicile educative și culturale trebuie să vină în întâmpinarea atât a valorilor naționale cât și a valorilor internaționale, dovedind o deschidere în a coopera cu interes în domeniile culturale și educaționale. Prin valorizarea tuturor particularităților, a modelelor comportamentale ce caracterizează grupurile școlare sau persoanele din interiorul unui grup, privită prin prisma interculturalității, educația este capabilă să răspundă la nevoile și provocările societății contemporane.

Migrația, diversificarea contactelor, dizolvarea frontierelor clare, fac ca societatea actuală să devină din ce în ce mai complexă. Răspunsul la aceste aspecte reale se poate da, pentru unii, prin asimilaționalism, care cere includerea noii populații care sosește în cadrul de primire în contopirea până la dispariție în noua cultură, sau pentru alții, prin perspectiva multiculturalismului, care urmărește scoaterea în evidență specificitatea fiecărei culturi prin separare și izolare fără a se influența în niciun fel. Multiculturalismul european privit ca o bogăție de valori, poate deveni intercultural cu condiția să nu diminueze sau să anuleze identitatea fiecărei culturi. Politicile educative și culturale trebuie să urmărească atât deschiderea spre valorile naționale, cât și cele internaționale, deoarece o educație aptă să se fondeze pe diferență și să se deschidă în fața diverselor valori este singura capabilă să răspundă provocărilor și cerințelor societății de astăzi și de mâine.

Educația inter și multiculturală se constituie în noi dimensiuni ale educației, destinate formării unei conștiințe europene, cultivării respectului și solidarității față de cultura altor popoare, dezvoltarea unor comportamente și atitudini inter și multiculturale, implicând simultan afirmarea fiecărei culturi cu normele sale specifice, dar și deschiderea către alte culturi, în perspectiva constituirii unei noi civilizații unitare.

Alegerea cea mai accesibilă și favorabilă în oferirea răspunsului la problemele actuale ale societății rămâne, fără doar și poate, educația interculturală ce cuprinde concomitent, afirmarea fiecărei culturi cu regulile sale caracteristice, dar și capacitatea de deschidere spre alte culturi, ceea ce face posibilă construirea unei noi civilizații comune și unitare. Instituțiile de învățământ au obligația de a le forma copiilor, începând încă de la vârsta preșcolarițății, o conștiință europeană, prin conceperea programelor școlare sau a proceselor de învățământ care să abordeze cu seriozitate cultivarea respectului și solidarității față de cultura altor popoare prin proiectarea unor teme ca: năzuința spre democrație, considerație față de drepturile omului și implicit ale copiilor, justiția socială, stabilitatea ecologică, tradițiile culturale, toleranța și pace.

Educația interculturală este și un răspuns pedagogic la căutarea de soluții în ceea ce privește rezolvarea unor urmări socioculturale constrânse de amploarea evoluției migraționiste. În acest sens, instituțiile de învățământ, prin programele, metodele și procedeele lor trebuie să faciliteze educarea copiilor pentru a avea o atitudine corectă față de cultura și valorile proprii sau față de cele venite din afară. Acest lucru se poate realiza:

prin recunoașterea reciprocă a culturilor de origine și de primire, în cazul migrației, precum și multiplelor expresii culturale ale emigranților și autohtonilor;

recunoașterea egalităților culturale, în ciuda diferențelor sau chiar a divergențelor, prin găsirea de soluții pentru a integra persoanele sau grupurile de pesoane venite într-o nouă comunitate, revalorizând și cultivând expesiile culturale ale acestora în contexte mai largi;

reorganizarea criteriilor de evaluare școlară, ținându-se cont de particularitățile fiecărui copil și, implicit, a identității sale socio-culturale, stompând astfel eșecul și abandonul școlar mai ales a copiilor emigranți;

îmbunătățirea relațiilor dintre educați, a colaborării dintre cadrele didactice autohtone și cele străine, a relațiilor de înfrățire dintre instituțiile de învățământ din țări diferite;

adaptarea conținuturilor învățământului, ținându-se cont de coordonatele interculturalității prin reexaminarea numărului de infomații și cunoștințe cu caracter general – uman, cât și garantarea decongestionării conținuturilor de componentele valorice mărginite, fără însă a periclita ponderea elementelor individuale, deținătoare de valori importante și durabile;

o altă cale de aplicare a principiului interculturalității este și pregătirea inițială și continuă a cadrelor didactice, cât și prin ierarhizarea priorităților, strategiilor didactice, obectivelor și procedeelor pedagogice;

angrenarea tuturor factorilor din afara educației formale (familia, organizațiile de copii și tineret, organizațile etnice, religioase etc.) de a veni în sprijinul aplicării cu succes a educației interculturale, având drept rezultat integrarea cu ușurință a noilor veniți, dezvoltând sentimentul de solidaritate dintre două sau mai multe culturi diferite.

Un aspect deloc de neglijat reprezintă păstrarea identității culturale, a concepțiilor și a valorilor tradiționale ale unui individ sau ale unei comunități. Situațiile prezente, datorate multiplicității schimburilor, deschiderii frontierelor, creșterii într-un număr tot mai mare a circulației persoanelor și, implicit, ideilor, pot conduce la pierderea identității culturale. În această vastitate a culturilor sunt necesare găsirea de soluții care să ajute la păstrarea, creșterea, construirea și învățarea unor modalități de convețuire, fiind indispensabilă abordarea relației identitate– alteritate. Constantin Cucoș, în scrierile sale despre această idee, afirma că „ nu se poate vorbi de identitate de sine fără raportarea la celălalt sau la dinamica temporală. Suntem ceea ce suntem ca individualitate și prin lipsa pe care o căutăm sau o găsim în alteritate. În această proiecție înspre celălalt, putem să ne împlinim și să ne percepem plenitudinea sau limitele reale. După ipoteza situațională, identitatea este o unitate plurală, o structură dialectică prin care unitatea subiectivă este constant negociată prin seria de transformări induse de diversitea de situații proxime.”

Totodată, trebuie să fie valorizate atât capacitățile de deschidere spre alteritate a persoanelor, cât și a propriilor identități culturale. Centrarea și decentrarea idealurilor, includerea propriilor standarde valorice, ca și capacitatea de acomodare cu altele, sunt procese interdependente contradictorii care măresc spațiul cultural al persoanei. Este nevoie de punți care să faciliteze această concepție a demersului de deschidere și închidere culturală într-un mod dinamic, echilibrat, care să ajute la adoptarea acestor relații în împrejurări noi.

Implicarea educației în perspectiva deschiderii către multiplele valori reprezintă un demers total îndreptățit, deoarece urmărește o mai bună adaptare și stabilitate a individului într-o societate spirituală polimorfă și activă. De altfel, acestă intervenție instructiv-educativă vine în întâmpinarea aspirațiilor individualității, prin valorizarea unor trăsături particulare, unice, care merită a fi recunoscute sau amplificate, cât și în conturarea imaginii unei societății, asigurându-i un anumit nivel de coerență, solidaritate și funcționalitate. Solidaritatea comunitară este potențată prin modul de gestionare a perpetuării marilor simboluri în interiorul spațiului socio-cultural respectiv, dar și prin felul cum este dirijată deschiderea spre alte organizații socioculturale.

Programele educaționale sunt fundamentate pe principiul diversității culturale și al deschiderii societății contemporane; educația și predarea interculturală sunt menite să concentreze atenția copiilor spre propria identitate, cât și spre valorile umane universale, egalitatea oportunităților educaționale pentru toate grupurile din interiorul societății, acest lucru ducând la stabilitate democratică și diminuarea conflictualității în interiorul unei societăți.

Educația interculturală prevede o nouă abordare a dimensiunilor valorice. Prin recunoașterea egalității valorice a culturilor nu trebuie să se înțeleagă că toate sunt asemănătoare și că unele diferențe și divergențe dispar, din contra, ele rămân, dar instituțiile de învățământ trebuie să scoată în evidență și să cultive aceste diferențe, revalorizând noile expresii culturale în contextul mai larg al comunității, în care fiecare își află locul corespunzător. Educația interculturală are ca obiectiv principal pregătirea persoanelor pentru a înțelege, a accepta, a respecta și experimenta alteritatea. De asemenea, educația interculturală presupune ca însuși procesul educațional să se desfășoare într-un ambient interacțional, prin punerea alături sau față în față a purtătorilor unor expresii culturale diferite. Galeriu Constantin afirmă un lucru foarte importat legat de favorizarea relaționării persoanelor deoarece ”fiecare persoană este un mod unic de deschidere către universal.”

Scopul educației se orientează spre două aspecte: unul colectiv ce implică efortul de a păstra și spori valorile obiective și altul subiectiv, prin motivarea persoanelor să se preocupe și să vibreze pentru valorile subiective, în vederea păstrării și cultivării acestora.

Putem afirma că, atâta timp cât societatea actuală devine din ce în mai pluriculturală, educația inter și multiculturală are un rol bine stabilit în dezvoltarea personalității fiecărui individ în parte, dar și a întregii comunități.

I.1.7. Învățământul preșcolar romănesc în perspectiva educației interculturale

După schimbarea regimului comunist din 1989, învățământul românesc a fost în continuă schimbare și reînnoire, datorate în mare parte influențelor provenite din mediile socio-culturale, politice, economice și a liberii treceri a granițelor impuse de frontiere. Astfel, odată cu integrarea țării noastre în Uniunea Europeană, s-a urmărit implementarea unui program intercultural optim, începând chiar cu educația preșcolară, care să vină în sprijinul bunei convețuiri copiilor din diferite state (italieni, chinezi, moldoveni etc.), alături de copiii minorităților din România ( maghiari, lipoveni, rromi etc.), în vederea atenuării încă de la început a unor neînțelegeri socio-culturale.

După cum afirmă Constantin Cucoș, „…este mult mai ușor să inovezi și să introduci elemente noi încă de la începutul unui proces, decât după ce liniile de forță au fost deja trasate, iar restructurarea și statornicirea rețelei de norme cu privire la învățământ au fost realizate.”

În cadrul dezbaterilor Consiliului European la Lisabona, în martie 2000, s-a subliniat, pe lăngă altele, importanța promovării integrării sociale și diminuarea marginalizării sociale. În vederea soluționării acestei probleme, educația interculturală trebuie privită sub mai multe aspecte (etnică, religioasă, profesională, socială etc.). Între grupurile minoritare ce conviețuiesc pe același teritoriu, între români aparținând unor cofesiuni diferite etc., pot apărea tensiuni și conflicte dacă acestea nu sunt luate în serios și corect gestionate.

Din punct de vedere al învățământului românesc, abordarea interculturală ar trebui să genereze o serie de reflecții asupra unor chestiuni cum ar fi:

„necesitatea de a fundamenta un sistem și o structură instituțională pentru învățământ, care să fie mult mai flexibilă și mai permisivă în ceea ce privește autonomia unităților de bază;

capacitatea sistemului școlar de a preveni ”ghetoizarea” fenomenelor de segregație culturală, dar și posibilitatea de a se asigura un învățământ în limba maternă pentru comunitățile minoritare;

necesitatea de a se stabili o serie de obiective educaționale centrate pe autonomi spirituală, autoinstrucție și autoeducație. Trebuie să se cultive atitudinile și abilitățile de racordare pe cont propriu la fenomenele culturale în continuă multiplicitate și diversitate;

cerința de a se revizui conținuturile programelor de educație, prin imprimarea unor direcții interculturale asupra unor materii de învățământ, precum istoria, geografia, literatura, artele și chiar științele. Se cere a fi introduse în curriculumurile școlare noțiuni cu privire la diversitatea culturilor și unitatea umanității;

lărgirea gamei de strategii și metodologii didactice, prin evidențierea de metode și tehnici didactice mai suple și compatibile deschiderii interculturale. Aceste exigențe trebuie puse în practică de către învățătorii și profesorii care cunosc cel mai bine comunitatea școlară și particularitățile culturale ale elevilor.”

În curriculum-ul pentru învățământul preșcolar trebuie prevăzute activități didactice care favorizează învățarea timpurie a regulilor sociale. Proiectarea și planificarea programelor trebuie concepute în așa fel încât să facă posibilă integrarea educațională și socială a tuturor copiilor. În vederea realizării integrării educaționale, sunt necesare următoarele:

Toți copiii să aibă șanse egale de participare în programele dedicate sprijinirii și dezvoltării lor individuale;

Curriculumul preșcolar trebuie să răspundă cerințelor educaționale și de formare tuturor copiilor;

Motivarea și implicarea părinților la procesele educative, la proiectarea acțiunilor comune și luarea de decizii comune, la cunoașterea nevoilor și a aspirațiilor acestora în vederea educării corecte a copiilor până la vârsta școlarității, sub aspect cultural, moral și religios.

Pentru copiii care trec pragul grădiniței, acesta constituie prima experiență a vieții în societate. Ea le creează o gamă largă de relații noi cu copiii de aceeași vârstă și cu adulții, toți necunoscuți. Preșcolarul se descoperă pe sine cu adevărat atât în microuniversul familiei, în desfășurările sale individuale în lumea reală sau plină de imaginație a copilăriei, dar și în spațiul colectivității de copii. Dorința și entuziasmul lui real de a se afla în mijlocul grupurilor de copii, dovedesc faptul că unele din valorile de mare importanță în universul copilăriei reprezintă și comunicarea interumană, prietenia, cooperarea și participarea dinamică la acivitățile educaționale derulate în procesul de instruire.

Se cunoaște faptul că în interiorul unui grup de copii întâlnim atât asemănări cât și diferențe, cum ar fi: vârsta, statutul socio-economic, cultural, religia, etnia, câteodată o parte din acestea sau toate la un loc. Specificitatea acestor diferențe este dată de următoarele aspecte:

atitudinea copiilor proveniți din medii socio-economice diferite -copiii cu o situație socio- economică modestă prezintă tendința de a se subaprecia, iar cei din polul opusă se vor supraaprecia;

exigențele codurilor morale și religioase la anumite grupuri sunt mai mari, ritualurile și ceremoniile religioase pot influența mult comportamentul copiilor în școală, diferențele culturale pot conduce la divergențe, copiii proveniți din comunități etnice pot utiliza limba maternă.

În această situație este necesară cunoașterea familiilor preșcolarilor în ce privește alcătuirea acesteia, ierarhia autorității, drepturile, importanța și responsabolitățile fiecărui membru din familie, nivelul de solidaritate și coeziune al familiei. Despre acest aspect, Dorothi Law Nolte afirmă: „familia oferă copiilor primele experiențe de viață și muncă într-o comunitate. Până și în cadrul familiei există o mulțime de diferențe. Ce îi place unuia îl poate deranja pe altul. Este nevoie de timp și răbdare până ajungem să ne respectăm unul pe celălalt și învățăm să acceptăm, ba chiar să apreciem, diferențele dintre noi.”

Deoarece se știe că familia constituie cadrul inițial de socializare primară a individului, cunoașterea structurilor și valorilor acesteia dă posibilitatea cadrului didactic de a anticipa și interpreta în mod adecvat comportamentul și atitudinea preșcolarului. Necunoașterea și interpretarea greșită a acestor aspecte poate conduce la conflicte în grup și nereguli în integrarea educației formale. Pornind de la aceste aspecte amintite mai sus, se desprinde ideea că factorii implicați direct în realizarea educației interculturale sunt familia și unitatea de învățămănt. Exemple de relații interculturale pot fi: grădiniță – familie, educatoare – copii, educatoare – părinți, copii-copii, familie – comunitate.

Toleranța trebuie să caracterizeze atitudinea și calitatea esențială manifestată în toate relațiile umane. Modul de ieșire în întâmpinarea celuilalt, în a accepta pe cel care este diferit, necunoscut, dorința de a experimenta identități diferite, capacitatea de a respecta propriile repere etno și socio-centriste, aptitudinea de a discuta propriile norme, pot fi unele dintre obiectivele educației interculturale.

În realizarea acestor obiective în cadrul de instruire a învățământului preșcolar, se pot fixa câteva repere:

se face posibilă dezvoltarea capacități de comunicare;

se facilitează deschiderea spre acceptarea diferențelor etnice ( limbă, obiceiuri, tradiții);

se pot trezi și stimula curiozități pentru cunoașterea altor culturi;

se poate dezvolta capacitatea de a-i accepta pe ceilalți ca fiind altfel decât propria persoană;

se poate dezvolta atitudinea de a tolera comportamentele celorlalți;

se pot elimina reținerile provocate de unele izolări legate de obiceiurile strict familiale;

se poat înlesni o mai bună cunoaștere și înțelegere a apartenențelor la anumite etnii, dar și la propriul neam;

se pot însuși conduite morale, religioase, civice, ale propriei etnii și ale altor tipuri de etnii și culturi ori religii.

Aceste repere, privind educația interculturală, au fost recomandate de Consiliul Europei subliniind printre altele: transmiterea în toate statele a concepțiilor, procedeelor, cunoștințelor de difuziune culturală; stabilirea relațiilor de colaborare între educatorii europeni; sensibilizarea populațiilor europene asupra bogăției spirituale comune dar și asupra particularităților specifice și respectarea acestora în comun.

În cadrul activităților instructive din grădiniță, curriculare și extracurriculare, pot fi realizate sarcinile educației interculturale prin planificarea temelor despre familie, meserii, obiceiuri, tradiții, prietenie, marcarea evenimentelor. Sprijinul și colaborarea familiilor celor implicați în realizarea acestor activități vin în întâmpinarea eforturilor de aplicare a educației intercultutale prin crearea unui mediu care să stimuleze comunicarea, cooperarea și participarea activă a preșcolarilor în procesul instructiv- educativ.

Activitățile extracurriculare fac posibilă ca, într-o ambianță destinsă, chiar sărbătorească, fiecare copil să se manifeste liber, după cum simte el, și astfel să favorizeze îmbunătățirea relațiilor dintre copii, printr-o mai bună cunoaștere între ei.

Cel mai plăcut mod pentru copii de a arăta cine sunt și ce știu, rămân cu siguranță serbările. Prezentarea de către copii de diferite etnii a unor poezii, cântece, dansuri, jocuri, tradiții și obiceiuri, îndeletniciri specifice etniei lor, pe care le-au învățat în familie sau în comunitatea din care fac parte, crează o atmosferă mai plăcută și chiar deosebită a unei serbări. În felul acesta, atât copiii din grupă cât și părinții, vor fi mai deschiși în a accepta, într-un mod plăcut, ceea ce este diferit de cultura lor. În aceeași măsură, acțiunile de socializare interetnică ce includ întâlniri comune cum ar fi: plimbările, excursiile, mesele rotunde, picnicurile, dau prilej părinților să-și exprime și să-și împărtășească propriile obiceiuri și tradiții cultural/ religioase, să aducă modele de cântece, feluri de bucate pe care să le prezinte celorlalți, să învețe unii de la alții și să se cunoască mai bine. Prezentarea trecutului, a folclorului, normelor morale, din structura grupurilor diverse, conduce la aproprierea între oameni, recunoașterea și conștientizarea propriilor valori culturale și ale altora, înlătură barierele convenționale și cultivă buna înțelegere, toleranță, leagă prietenii, creând noi posibilități de comunicare, cooperare și participare între copii și părinți.

În actualul plan de învățământ preșcolar, se pune foarte mult accentul pe proiectarea unor activități apropiate de stilurile și nevoile de învățare ale copiilor, urmărind totodată și dimensiunea educației interculturale. Se accentuează tot mai mult, în noul curriculum, respectarea particularităților celor mici, ținându-se cont de unele aspecte distincte, după cum urmează : „Fiecare copil este unic, cu nevoile lui speciale și particulare. Nevoile sunt cerințe importante pentru educație, sunt diferite de la un copil la altul și de la o perioadă la alta, deci abordarea lui nu poate fi generală, ci specifică fiecăruia.”

Este necesară folosirea unor strategii în care actorul principal să fie copilul care învață după propriile puteri, respectând individualitatea acestuia, necesitatea și dorința lui de a se juca, favorizând astfel oportunitatea de a cunoaște, explora și de a investiga într-un mod plăcut și activ mediul înconjutător, cunoscând treptat oameni, evenimente etc. Prin acordarea unui spațiu cât mai mare timpului de joacă, îl ajutăm pe copil să devină o persoană încrezătoare, capabilă să-și clarifice concepte și să învețe independent. Totodată, se conturează tot mai mult conceptul de educație timpurie ce abordează, așa cum afirmă Eugen Vrășmaș, două dimensiuni esențiale: „ începerea preocupărilor educaționale de la vârstele mici și implicarea familiei și a comunității în educarea copilului mic și preșcolar. ”

În ansamblu, educația timpurie urmărește extinderea strategiilor de stimulare și dezvoltare a copilului prin antrenarea tuturor actorilor cu care acesta intră în contact, începâd cu membrii familiei, personalul din instituțiile de educație și, nu în ultimul rând, cu comunitatea. De aici se desprinde ideea că educația timpurie poate contribui la realizarea educației interculturale permanente prin implicarea cadrelor didactice, a părinților și a comunității în vederea formării și dezvoltării fiecărui individ și implicit a societății.

În cadrul desfășurării tuturor categoriilor de învățare prezente în noul Curriculum pentru învățământul preșcolar- activități pe domenii experiențiale (integrate sau pe discipline): Jocuri și activități alese (bibliotecă, colțul păpușii/joc de rol, construcții, știință, arte, nisip și apă etc.), Activități de dezvoltare personală ( rutinele, tranzițiile, activități opțonale)- sunt accentuate patru mari tendințe:

1. Diversificarea strategiilor de predare –învățare-evaluare, îndeosebi prin:

a) Metodele activ-participative, care încureajează implicarea copilul în situația de a explora și de a deveni independent, respectând totodată particularitățile fiecăruia.

b) Acordarea unui spațiu mai larg timpului și elementelor de joacă, atât ca formă de învățare dar și ca mod de înviorare a procesului instructiv-educativ.

c) Evaluarea care să urmărească progresul copilului în raport cu el însuși și mai puțin cu referințele de clasificare de grup.

2. Mediul educațional trebuie să fie în așa fel încât să permită dezvoltarea liberă a copilului și să pună în valoare dimensiunea interculturală și pe cea a incluziunii sociale. Ambientul educațional să permită copiilor o explorare dinamică și diverse interacțiuni cu materialele, cu ceilalți copii și cu adulții.

3. Rolul familiei prezentat în actualul curriculum este cel de parteneriat. Părinții sunt chemați să cunoască și să participe în mod activ, nu numai financiar ci și la luarea de decizii, la educația copiilor lor, care se desfășoară în grădiniță.

Deoarece finalitățile educației în perioada timpurie, de la primele stadii ale copilăriei (de la naștere la 6/7 ani) urmăresc dezvoltarea globală a copilului, obiectivele cadru și de referință al actualului curriculum sunt concepute pe domeniile experiențiale în strânsă legătură cu domeniile de dezvoltare. În acest fel, domeniile experiențiale devin instrumente ce fac posibilă atingerea obiectivelor propuse și, de asemenea, instrumente de măsurare a deprinderilor, capacităților, abilităților proiectate în instruirea educativă, în vederea urmăririi dezvoltării copilului.

În cadrul activităților de dezvoltare personală, ca element de noutate, Curriculum-ul ne recomandă o nouă activitate – Întâlnirea de dimineață. Este o activitate planificată, structurată, ce ocupă un loc foarte important în programul zilnic al grădiniței și se derulează în aproximativ 15-25 de minute, după sosirea tuturor preșcolarilor. În cadrul derulării, etapele unei astfel de activități (salutul, prezența, completarea calendarului naturii și stabilirea unor repere orare, noutăți/evenimente/știrea zilei, mesajul zilei ) pot participa și părinții, bunicii sau școlarii ce însoțesc copiii la grădiniță. Un rol important îi revine cadrului didactic care are menirea de a solicita intens copiii și adulții în acest joc cu reale valențe socio-comportamentale. Rolul întâlnirii de dimineață, subliniat în Curriculum pentru învățămîntul preșcolar este prezentat pe larg după cum urmează:

„asigurarea bunei cunoașteri a tuturor membrilor grupului;

realizarea conexiunii grupului;

promovarea respectului față de cei din jur;

crearea unui climat stimulativ și plăcut pentru copii;

stabilirea unor ritualuri și rutine;

participarea individuală și de grup;

recunoașterea contribuției importante a fiecăruia;

exersarea unor deprinderi sociale și a unor deprinderi importante pentru succesul școlar, precum ar fi cele de a asculta, a vorbi, a comunica a sintetiza informații, a rezolva probleme, a îndeplini sarcini, a lua decizii, a citi etc.”

Întâlnirea de dimineață este o ocazie deosebită ca preșcolarii să se revadă cu bucurie, să se accepte unii pe alții așa cum sunt, să se respecte, să fie toleranți cu cei care sunt altfel, și astfel să cunoască și să accepte alteritatea.

Curriculum-ul pentru învățământul preșcolar este unul flexibil și deschis care pune accent pe nevoile și cerințele educaționale ale copiilor reali, nu imaginari, de la particularitățile și caracteristicile personale ale acestora, în vederea unei bune dezvoltări a fiecărui copil în parte. Educația preșcolară își poate îndeplini sarcinile de lucru numai în parteneriat cu familia și comunitatea.

Diferitele modele de personalitate și cultură ale copiilor și familiei din care provin, solicită cadrele didactice să aloce timp și sprijin adecvat fiecărui copil, ajutând ca toți să aibă șanse egale în vederea dezvoltării viitoare. Putem afirma că formarea unei societăți democratice bazate pe valorile democrației, trebuie să aibă ca punct de plecare recunoașterea și punerea în valoare a acestor diferențe, ca sursă unică la supraviețuire și coexistență în pace.

Accentuarea interculturală a sistemului de învățământ constituie una din modalitățile optime pentru dezvoltarea unei societăți democratice, deschise și permisive, deasemenea pluralistă și solidară.

În următorul capitol, vom puncta unele aspecte legate de dezvoltarea copilului preșcolar în vederea cunoașterii particularităților de dezvoltare psihofizică la această vârstă.

I.2. DEZVOLTARE PSIHOFIZICĂ A COPILULUI PREȘCOLAR

I.2.1 Caracteristicile creșterii și dezvoltării copilului în perioada preșcolară

( a doua copilărie, 3-6/7ani)

Perioada preșcolară se caracterizează prin transformări importante în planul dezvoltării somatice, psihice și relaționale a copilului preșcolar. Este vârsta unor mari achiziții psiho-comportamantale fundamentale, a căror valoare va influența în cea mai mare parte capacitatea de adaptare și de integrare a copilului în perioadele următoare ale evoluției și dezvoltării acestuia. Copiii de vârstă preșcolară, încadrați într-un mediu de grădiniță, după afirmațiile lui Gheorghe Dumitru, „multiplică și diversifică relațiile cu cei din jur, lărgesc orizontul de cunoaștere al copilului, contribuie la adâncirea contradicțiilor dintre cerințele, solicitările externe și posibilitățile interne ale copilului, această contradicție constituind, de fapt, sursa dezvoltării psihice.”

Activitatea ce predomină în cea mai mare măsură în această perioadă este jocul, care îndeplinește nenumărate funcții, cum ar fi: funcția de cunoaștere; funcția de asimilare practică și mentală a caracteristicilor lumii și vieții; funcția de a contribui la creșterea și formarea pe toate planurile a copilului; funcția formativ-educativă; funcția de socializare; funcția de compensare/corijare; funcția de asigurare a echilibrului și a bunei dispoziții ; funcția terapeutică ce vine în sprijinul copiilor care au nevoie de sprijin în a asimila cunoștințe sau deprinderi respectând întru totul particularitățile și posibilitățile fiecăruia.

Perioada preșcolară poate fi împărțită în trei etape, urmărind stadiile de vârstă ale copiilor: nivelul I – în care se încadrează perioadele preșcolară mică (3-4 ani) și preșcolară mijlocie (4-5 ani); nivelul II- perioada preșcolară mare (5-6/7 ani).

Perioada preșcolară mică (3-4 ani) se caracterizează printr-o curiozitate crescândă a copilului, a dorinței sale de a explora mediul înconjurător prin intrarea în contact cu obiectele din jurul lui și prin manipularea acestora.

Perioada preșcolară mică este denumită și etapa integrării copilului în grădiniță, integrare care, la această vârstă se face cu pași mici datorită dependenței mari a copilului față de părinții lui și de mediul familial. Dificultățile copilului în grădiniță se datorează deasemenea și instabilității motorii a acestuia, a greutății în exprimare, capacitatea de înțelegere clară a comunicării dintre el și adulții cu care vine în contact. Alături de aceste aspecte intervine și egocentrismul copilului.

Spre vârsta de 4 ani copilul este ușor de impresionat, el trece foarte ușor de la o stare la alta, devine din ce în ce mai sensibil la însemnătatea evenimentelor din jurul lui, acesta ducând la adoptarea unui comportament corespunzător, la conveniențele din mediul social, în contextul unui mod de viață cu anumite restricții impuse atât de în mediul familial cât și în cadrul unei instituții de învățământ.

Perioada preșcolară mijlocie (4-5 ani), considerată de către unii psihologi, o vârstă în care copilul este mai fragil psihologic și foarte sensibil față de toate influențele exercitate asupra sa. Copilul este capabil să facă aprecieri destul de corecte față de comportamentul altora. Tot acum se conturează unele aspecte primare ale personalității copilului: se manifestă progrese importante pe linia dezvoltării motricității. Se observă progrese în ceea ce privește dezvoltarea funcțiilor cognitive, prin mișcarea și manipularea obiectelor, se dezvoltă gândirea intuitivă, copilul este capabil să aprecieze situații care nu sunt neapărat sub influența cunoașterii. Curiozitatea copilului de a cunoaște mediul înconjurător cât și extinderea limbajului (circa 50 de cuvinte noi pe lună), joacă un rol important în procesul întregii activități psihice. Tot în această perioadă se dezvoltă mai mult cunoașterea de sine, manifestată prin dorința copilului de a atrage atenția asupra sa, prin creșterea împotrivirilor, a bravadei, acestea toate ducând la conturarea trăsăturilor de personalitate a copilului.

Perioada preșcolară mare (5-6/7 ani). Datorită stadiului de dezvoltare biofizică și psihointelectuală a copilului, în această perioadă de vârstă se pot antrena în diverse activități de durată mai lungă și cu cerințe mai multe, asigurându-i o pregătire cât mai bună pentru integrarea relativ ușoară a acestuia în următoarea etapă, aceea de viitor școlar.

Preșcolarul mare se caracterizează prin: atenția crescândă față de tot ce se întâmplă în jurul lui; adoptă cu mai multă ușurință atitudini, raportându-se la pesoanele cu care intră în contact; devine mai respectuos; îi place să imite unele conduite ale celor adulți; arată mai mult interes în a participa la acivitățile din grădiniță cât și cele din afara ei; capacitatea de învățare este mai mare, ea fiind intensificată de setea de cunoaștere și de prezența numărului de aspecte simbolistice în care un rol important îl are comunicarea verbală.

Programul instructiv-educativ din grădiniță își are locul bine stabilit în ceea ce privește dezvoltarea armonioasă a personalității fiecărui copil. În cadrul grupului de copii, preșcolarul își verifică capacitatea și agilitatea motrică, redă prin imitație unele comportamente și modele ale adulților, favorizează accesul cu mai multă ușurință a copilului la noi informații despre fenomene din mediul înconjurător, stimulând astfel dezvoltarea activităților psihice.

I.2.2. Caracteristici ale proceselor senzoriale la vârsta preșcolară

În perioada preșcolară, procesele senzorial-perceptive se dezvoltă și se perfecționează într-un ritm spectaculos. Tactul se transformă într-un simț de control și susținere a văzului și auzului, făcând ca întregul plan perceptiv să fie condiționat acțiunilor de decodificare a semnificațiilor care se conștietizează tot mai mult. Percepția devine într-o mare măsură observație perceptivă care se regăsește în toate procesele instructiv-educative din grădiniță. Copilul la vârsta preșcolară, datorită exuberanței motrice și senzoriale și a curiozității de a expora lumea din jurul lui, se folosește foarte mult de simțul tactil. Gheorghe Dumitru evidențiază faptul că „trecerea de la percepția nediferențiată la percepția organizată și sistematică a mediului înconjurător nu se face spontan; ea presupune organizarea unor activități de instruire și educație în care copilul să acționeze direct cu obiectele și substitutele acestora”.

Cu alte cuvinte, pentru a percepe mai bine ceea ce îl înconjoară, copilul simte nevoia să intre în contact direct prin atingerea obiectelor pe care le vede.

Alături de simțul tactil, sensiblitatea și percepțiile vizuale participă în egală măsură la descoperirea lumii de către copil. Preșcolarul reușește să facă discriminări vizuale mai fine pe care le poate identifica și cu ajutorul cuvântului și să le memoreze. În perioada aceasta, formele geometrice principale sunt mult mai ușor denumite și însușite, se clădesc mecanismele constantei de adâncime, se dobândesc și se asimilează cuvinte care simbolizează raporturile spațiale: aproape, departe, aici, acolo, dreapta, stânga, etc. Până la vărsta de 5 ani, copiii cunosc deja culorile de bază: galben, roșu, verde, maro și albastru și, mai târziu și celelalte culori. Percepția vizuală contribuie la integrarea și structurarea unitară a informațiilor tactile asimilate de către copil dar, în ceea ce privește recunoașterea vizuală a celor percepute mai înainte pe plan tactil, întâmpină unele dificultăți.

Preșcolaritatea este etapa cea mai favorabilă pentru formarea auzului fonematic, chiar dacă copilul mai întâmpină greutăți în a distinge toate sunetele, în mare parte aude foarte clar cuvintele. În acestă perioadă învață mai ușor o limbă străină, deoarece încă nu sunt stabilite structurile perceptive ale limbii materne care poate delimita diferențierile caracteristice altor limbi. Tot în această etapă a copilăriei se dezvoltă foarte mult auzul muzical. Plăcerea de a cânta, de a interpreta diferite cântece prin folosirea unor instrumente muzicale sau prin mișcări ale corpului sau chiar a unor pași de dans, dovedesc capacitatea preșcolarului de a reproduce cu ușurință liniile melodice și ritmul cântecelor adaptate acestei vârste.

Percepția timpului la preșcolari se raportează la respectarea ritmicității programului zilnic de la grădiniță și comunicarea cu adulții. În mare parte preșcolarul reușește să se adapteze bine programului, dar întâmpină greutăți în verbalizarea corectă. Astfel, preșcolarul mic nu reușește întodeauna să folosească corect adverbele: ieri, azi, mâine, în schimb preșcolarul mare reușește să utilizeze chiar și adverbele: devreme, târziu, încet, repede etc., însă întămpină unele dificultăți în folosirea verbelor la timpul trecut sau viitor.

Reprezentările copilului preșcolar se desfășoară pe plan psihic, având un caracter intuitiv/situativ, devenind componente de bază ale structurilor interne și subiective. Ele contribuie la formarea semnificației cuvintelor și la desfășurarea gândirii intuitive și a imaginației. În formarea reprezentărilor, cuvântul are un rol reglator ce contribuie la distingerea unor aspecte mai importante ale obiectelor, la creșterea clarității și durabilității lor, la reactualizarea experienței din trecut și introducerea acestora în prezent sau proiectarea în viitor.

Observăm că, pe măsură ce copilul se aproprie de sfârșitul vârstei preșcolare, cu atât mai mult sensibilitatea acestuia capătă noi valențe, devine mai organizată și mai riguroasă, fapt ce favorizează pregătirea lui pentru școală, prin antrenarea copilului în activități ce solicită intens planul senzorial și perceptiv. Totodată, reprezentările devin mai clare și cu conținut mai cuprinzător, ajutând la dezvoltarea altor forme ale reprezentărilor, îndeosebi cele ale memoriei și imaginației.

I.2.3 Caracteristicile limbajul la vârsta preșcolară

În strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii, evoluează și limbajul. Progresele calitative înregistrate în evoluția proceselor cognitive se clarifică și prin dezvoltarea limbajului. Chiar dacă nu sunt manifestări asemănătoare, gândirea și limbajul se află în strânsă legătură și se intercondiționează. Copilul, la această vârstă apelează la realitate și limbajul îl ajută să se distanțeze de ea, percepțiile și reprezentările primind semnificații prin verbalizare.

Limbajul preșcolarului se dezvoltă pe toate planurile:genetic, lexical, semantic și ca formă gramaticală și expresivitate. În ceea ce privește organizarea funcționalității psihocomportamentale a copilului de vârstă preșcolară, limbajul reprezintă un element foarte important. Cu ajutorul limbajului, copilul intră în contat cu cei din aproprierea lui, acumulează noi experiențe și își dezvoltă capacitatea de exprimare a gândurilor și sentimentelor. Prin intermediul cuvântului, copilul de vârstă preșcolară își stimulează și ordonează întreaga activitate psihică.

În această perioadă asistăm la o îmbogățire continuă a limbajului copilului preșcolar, atât cantitativ prin creșterea volumului vocabularului, cât și calitativ datorită capacității de formulare logico-gramaticale, a frazării coerente și mai bine alcătuite. Se observă de asemenea că diferența dintre vocabularul activ și pasiv se diminuează din ce în ce mai mult. Astfel vocabularul pasiv al copilului preșcolar poate înregistra o creștere minimală, de la 400 la 1500 de cuvinte și o creștere maximală, între 1000 și chiar până la 3000 de cuvinte, în schimb vocabularul activ este mai redus.

Volumul vocabularului și nivelul vorbirii copilului depind în mare parte de dezvoltarea și funcționarea aparatului fonator, de interesul părinților pentru dezvoltarea copilului, de existența unor frați și surori mai mari și, nu în ultimul rând, de frecventarea grădiniței.

Dorința și plăcerea deosebită a copilului preșcolar de a-și însuși noi cuvinte și apoi de a le folosi dovedind că le cunoaște, sau preluarea de către acesta a unor modalități de exprimare ale adulților, arată dorința preșcolarului de a comunica verbal și de a relaționa cât mai mult, mai ales prin intermediul cuvintelor, cu cei de vârta lui dar și cu adulții.

Ca și structură, privit în ansamblu, la preșcolarul mic predomină în mare parte limbajul situativ, ca apoi în următoarea perioadă ( mijlocie/mare), să ocupe un spațiu mai mare limbajul contextual. Acest aspect scoate în evidență capacitatea copilului preșcolar ca prin intermediul comunicării să se poată referi la o gamă mai largă și complexă de evenimente trăite dinainte sau plănuite în viitor. Prin sporirea vitezei de comunicare a copilului, prin creșterea capacității de verbalizare a tot ceea ce vizualizează și face, se consolidează într-un fel sau altul o anumită flexibilitate verbală care conduce la dezvoltarea copilului de a folosi vorbirea alternativă atât în cadrul jocurilor cât și în redarea poveștilor și a basmelor.

Un alt aspect foarte important legat de activitatea psihică și psihocomportamentală a preșcolarului mic este, prezența limbajului interior. Așa cum bine se știe, pentru a putea cunoaște ceea ce se află în jurul lui, copilul preșcolar începe mai întâi de la acțiunea practică cu obiectele. Succesiv, acțiunile externe se schimbă în acțiuni verbale, urmând ca aceste operații să se interiorizeze derulându-se în limbaj interior, acestea toate devenind operații și acțiuni intelectuale. Gheorghe Dumitru surprinde un aspect urmărind comportamentul copilului: ”relația strânsă între cognitiv și comunicativ se manifestă clar la antepreșcolarul și preșcolarul mic prin gândirea cu voce tare.”

Comunicarea verbală evoluează intens, pornindu-se de la vorbirea situativă la cea contextuală. Copilul de grupa mijlocie și grupa mare folosește limbajul interior cu o mare implicare în dezvoltarea intelectuală, reprezentând totodată mecanismul principal al gândirii.

Expresivitatea limbajului este de asemenea bogată, manifestându-se atât în amplificarea aspectului explicit al vorbirii cât și în formularea de propozitii mai lungi.

Copilul preșcolar folosește din ce în ce mai mult substantive, verbe, adjective, formulează propoziții simple, dezvoltate, știe să comunice nonverbal, mai ales când dorește să imite un personaj dintr-o poveste.

Ținând cont că preșcolarul este pe drumul descoperirilor și pe drumul formării sale sub toate aspectele, este normal ca și în pronunțarea unor cuvinte sau formularea unor propoziții să apară unele greșeli, fiind posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete. În mare parte, aceste dificultăți dispar odată cu dezvoltarea generală a preșcolarului.

Pe fondul unei etiologii complexe și diversificate, pot apărea și tulburări de limbaj cum ar fii: dislalia, rinonalia, bâlbâiala etc. Acestea trebuie depistate la timp de către adulți și urmărită corectarea și diminuarea acestor defecte printr-o activitate logopedică de specialitate.

Chiar dacă prin programa preșcolară se pune foarte mult accentul pe dezvoltarea limbajului sub toate aspectele ei și atenuarea unor eventuale deficiențe, este de o importanță majoră mediul cultural din familie, regimul lingvistic, natura și periodicitatea comunicărilor interpersonale.

Putem afirma că limbajul este un instrument important în dezvoltatea proceselor psihice ale copilului preșcolar dar și una dintre metodele care îl ajută pe acesta să relaționeze cu mai multă ușurință cu cei din jur.

Drept urmare, preșcolarul găsește un mediu favorabil în grădiniță deoarece se urmărește, prin programele educative, dezvoltarea sociabilității, a comunicatibității, a spiritului de colaborare etc. a fiecărui copil în parte. Aceste aspecte vor fi dezbătute mai pe larg în următoarele capitole.

I.3. MODALITĂȚI DE COMUNICARE, COOPERARE ȘI

PARTICIPARE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ

I.3.1 Aspecte generale ale comunicării și importanța ei în relațiile interumane

În capitolele anterioare s-a accentuat rolul pe care îl ocupă educația în dezvoltarea fiecărui individ dar și a unei comunități, prin implicarea familiei, a școlii și a comunității, subliniind respectarea identității, culturii, religiei și nu în ultimul rând a particularității persoanei, în vederea formării unei societăți contemporane unite. În acest sens, comunicarea devine unul dintre pionii principali prin care se înlesnește cunoașterea și aproprierea dintre oameni sau comunități.

Comunicarea presupune procesul de tramsmitere a unui mesaj de către un emițător la un receptor, dar și schimbarea rolurilor celor doi subiecți care sunt în relație și care sunt dispuși să relaționeze unul în raport cu celălalt. Pentru a avea loc o comunicare interumană sunt necesare două condiții: a) existența unui mesaj și b) compatibilitatea codurilor sub aspectul limbajului natural, verbal, nonverbal sau al simbolurilor concrete sau abstracte. În desfășurarea comunicării umane, un spațiu mai mare îl ocupă codurile verbale (cuvinte, semne, simboluri etc.) și cele nonverbale (gesturi, mimică, intonații, expresii ale feței etc.).

Un alt aspect legat de conceptul de comunicare specific ființei umane este faptul că se evidențiază procesul de împărțire și împărtășire a semnificațiilor. Acest aspect este dat chiar de etimologia termenului, latinescul „comunis”, care tradus înseamnă a stăpâni în comun, a face ca un obiect sau lucru să fie în comun. În acest context se desprinde ideea că orice comunicarea umană are un caracter interpersonal ce pune în relație două subiectivități.

În procesul de comunicare interumană se regăsesc universul interior al fiecărui individ, modul în care el înțelege și percepe lumea înconjurătoare și evenimentele care au loc în viața fiecăruia. Un rol important îl are și contextul în care are loc comunicarea. Aceasta poate fi determinat de :

a) Contextul comunicării ce implică contextul fizic ce se referă la mediul concret în care are loc procesul educational ( în ceea ce privește comunicarea didactică face referință la amenajarea adecvată a sălii de grupă, ținându-se cont și de o bună luminozitate, încălzire, acustică etc.) ; context sociopsihologic, privind felul în care are loc pocesul comunicativ influențat de roluri, obiceiuri sociale, reguli; contextul temporal, ce se referă la perioada istorică, sau a săptămânii, precum și a zilei în care are loc procesul de comunicare.

b) Dubletul sursă/codare – receptor/decodare, ce se referă la faptul că fiecare dintre cei doi subiecți devine pe rând emițător (codor) și receptor (decodor), manifestându-se, în același moment, ca emițător și receptor al mesajului.

c) Mesajele comunicării pot fi : verbale, nonverbale, paraverbale și pot fi transmise cu ajutorul organelor senzoriale cât și prin combinația între acestea: gestual-vizual, vocal-auditiv, cutanat-tactil, sau chimic-olfactiv.

d) Feedbackul ce se referă la modul în care sunt retransmise mesajele către sursă, pentru a observa în ce fel au fost ele asimilate. În cadrul relațiilor interpersonale, feedbackul ajută la reglarea conduitei emițătorului în raport cu răspunsul verbal sau mimico-gesticular al interlocutorului, într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp, desemnând totodată informarea cauzei asupra efectului.

e) Zgomotul implică tot ceea ce distorsionează mesajele pe drumul de la emițător la receptor atât din mediul extern (bruiaje, slaba acustică a sălii de grupă, caracteristicile vocale ale celor care vorbesc etc.) cât și din mediul intern (stările interioare ale individului, de neliniște, de neatenție, de teamă etc.) ce reacționeză ca zgomote de ordin psihologic.

f) Câmpul de experiență se referă la modul în care istoria personală și ansamblul situațiilor de viață pe care l-au parcurs în mod diferit partenerii angajați într-o relație de comunicare, influențează, pe bună dreptate, atât conținutul cât și felul în care are loc procesul de comunicare. În cadrul comunicării didactice, cadrul didactic și elevul au sisteme de valori și percepții diferite asupra acelorași evenimente și situații, fiind doi parteneri absolut inegali.

g) Efectele comunicării în procesul comunicării interumane se manifestă atât prin efectele existente în plan personal, cât și în plan interpersonal. Ele pot fi de ordin cognitiv (intelectual sau cerebral), de ordin afectiv (emoțional sau atitudinal), și/sau de ordin psihomotor, având totodată un caracter explicit sau un caracter neexplicit.

Măreția și importanța efectelor comunicării interpersonale este datorată faptului că transferul informațional și interpersonal are loc nu între două surse materiale, ci între cel puțin doi subiecți cu experiențe de viață și istorii personale diferite. Și, pentru ca efectele comunicării să fie pozitive, este nevoie ca interlocutorii să știe să asculte, să fie receptivi față de cealaltă persoană, să învețe să respecte părerile celuilalt, chiar dacă uneori pot fi contrare părerilor proprii. În acest scop, Paul Ferrini, accentuând importanța ascultării, afrmă: „comunicarea nu se petrece de la sine. Ea necesită ca, atât cel care vorbește cât și cel care ascultă, să fie prezenți. Atunci când amândoi sunt prezenți, ea devine un act sacru.”

I.3.2 Relația dintre formele comunicării și procesul educațional

Comunicarea, privită ca un fenomen universal, natural și actual îi conferă acestuia un rol foarte important în dezvoltarea comunicării umane. În acest proces de comunicare sunt incluse atât complexitatea procesului, formele, conținuturile și etapele comunicării, cât și varietatea codurilor, situațiilor și modalităților în care ea se realizează.

În procesul comunicării interumane există în același timp relație, informație, acțiune, tranzacție etc. , dându-i acestui proces un aspect pluralist din care se desprind o diversitate de forme de comunicare cum ar fi : comunicare intrapersonală (monolog interior sau verbalizat), comunicare interpersonală (între două persoane), comunicare în grup ( toate persoanele au acces la toți), comunicare publică (conferințe, mitinguri), comunicare de masă (presă audiovizuală/scrisă, film, literatură etc.), comunicare verticală (elev-profesor, soldat-colonel etc.), comunicare orizontală (elev-elev, profesor-profesor etc.), comunicare verbală, comunicare paraverbală, comunicarea nonverbală, comunicare mixtă, comunicare accidentală, comunicare subiectivă, comunicare instrumentală, comunicare lateralizată, unidirecționată (fără feedback – comunicare prin film, radio, TV etc.), comunicare nelateralizată (cu feedback concomitent), comunicare referențială (ce are în vedere transmiterea unui mesaj cu un anumit adevăr științific sau de altă natură), comunicarea operațional – metodologică (redă modul în care trebuie operat, mental sau practic, în vederea decodificării adevărului transmis), comunicare atitudinală (vizează modul în care sunt valorizate cele transmise, situația comunicării și a partenerilor).

În scrierile sale, Constantin Cucoș subliniază faptul că: „cele mai frecvente diferențieri utilizate în analiza comunicării umane au la bază natura semnelor utilizate în codarea informației și canalul predilect de transmitere a mesajului astfel rezultat.” Plecând de la această idee, procesul de comunicare umană se poate analiza pe trei planuri: comunicarea verbală, comunicarea nonverbală, comunicarea paraverbală. În acest sens se pot urmării trei planuri ale comunicării: comunicarea verbală, comunicarea paraverbală și comunicarea nonverbală.

Comunicarea verbală este una dintre cele mai studiate forme ale comunicării umane și, din punct de vedere antropogenetic și ontogenetic, apare după comunicarea nonverbală. În cadrul acestei comunicări informația este codificată și transmisă prin intermediul cuvântului și prin tot ceea ce ține de acesta sub aspect fonetic, lexical, morfo – sintactic. Această formă de comunicare, specific umană, poate să se exprime sub formă orală și/sau scrisă, iar în raport cu acestea sunt utilizate canalul auditiv și/sau cel vizual. În lucrările de specialitate se accentuează tot mai mult unele cerințe ale vorbitorului care trebuie să conducă la o comunicare verbală eficientă, cum ar fi :

a) Claritatea – se referă la ordonarea conținutului transmis, folosirea unui vocabular adecvat temei și celui care ascultă, o pronunție corectă și completă a cuvintelor, o dicție îngrijită, toate acestea să ajute auditoriul să asimileze ușor mesajul transmis.

b) Empatia – vorbitorul să manifeste amabilitate și prietenie, încercând totodată să se pună în locul interlocutorului pentru a-l înțelege mai bine.

c) Sinceritatea – presupune menținerea stării naturale, firești, oneste a conținutului.

d) Atitudinea – evitarea mișcărilor bruște în timpul procesului de comunicare, a poziției corporale (încordate sau prea relaxate), a tonalității vocii.

e) Contactul vizual – în cazul comunicării orale este important ca toți participanții la dialog să se vadă și să se poată privi, aceasta conducând la credibilitate mai mare și ajută la creșterea dorinței de comunicare cu ceilalți într-un mod plăcut.

f) Înfățișarea scoate în evidență modul în care fiecare individ are o părere despre sine și despre persoanele cu care intră în dialog. Este foarte important să se țină cont atât de spațiul unde are loc conversația și felul discuției cât și de statutul social al interlocutorului.

g) Viteza de vorbire adaptată interlocutorului și a situației.

Comunicarea paraverbală; în cadrul acestei forme de comunicare, informația este codificată și transmisă prin intermediul elementelor prozodice și vocale ce însoțesc cuvântul, propozițiile, frazele și vorbirea în mare parte și care au însemnătate comunicativă specială. Din această categorie fac parte : a) caracteristicile vocii: ele comunică primele date referitoare la interlocutori (copil, tânăr, adult, bărbat-femeie, ezitant-hotărât, energic-epuizant etc.); b) particularitățile de pronunție: acestea prezintă date despre mediul de proveniență al locuitorilor (urban-rural, zona geografică, gradul de instrucție-educație etc.); c) intensitatea vorbirii, ritmul, intonația și debitul vorbirii.

În general, comunicarea paraverbală este în strânsă legătură cu exprimarea verbală dar, datorită conținutului, ele pot fi separate. În funcție de implicarea paraverbalului, un mesaj identic codificat verbal poate să-și modifice sensul și semnificația într-un mod radical. În cadrul comunicării paraverbale se accentuează, de către specialiști, valoarea tăcerii întâlnită în interacțiunea interpersonală sau publică.

Comunicarea nonverbală este acea formă prin care informația este codificată și transmisă prin intermediul multitudinilor de semne ce sunt în strânsă legătură cu postura, mișcarea, gesturile, mimica și înfățișarea interlocutorilor. Asemenea deprinderilor de comunicare verbală, deprinderile nonverbale apar încă la o vârstă timpurie și se dezvoltă la maturitate. Comunicarea nonverbală este impulsionată de factorii biologici, este continuă și are un impact emoțional foarte puternic îndeplinind următoarele funcții: a) de repetare (clarifică sau accentuează ceea ce se dorește a fi exprimat); b) de completare (prin adăugarea unor mișcări corporale care ajută la codificarea și importanța unui mesaj transmis verbal); c) de substituire (înlocuirea unui mesaj printr-un gest); d) de contradicție a mesajelor verbale (atitudinea interlocutorului vine în contradicție cu mesajul transmis verbal); e) de regularizare ( transmiterea unui mesaj prin comunicarea nonverbală, care care să ajute la clarificarea situației) .

Este cunoscut faptul că în cadrul comunicării interpersonale limbajul nonverbal poate să paraziteze mesajul, camuflând mesajul transmis verbal prin gesturi, mișcări și atitudini ale interlocutorilor, sau poate întrerupe comunicarea prin atitudini și gesturi negative ale unuia sau mai multor persoane angajate într-o conversație. Dacă în mare parte, comunicarea verbală are un rol important în procesul comunicativ, paraverbalul și nonverbalul contribuie îndeosebi în realizarea dimensiunulor operațional-metodologice și atitudinale în vederea bunei reușite a actului didactic.

În procesul de comunicare, conștientizată sau nu de către cei implicați, se desprind alte trei tipuri de comunicare: comunicarea accidentală ce se realizează prin transmiterea în mod întâmplător a informațiilor ce nu au fost gândite dinainte de către emițător și nefiind destinate nici procesului de învățare sistematică dezvoltată de receptor; comunicarea subiectivă realizat prin exprimare directă a stării afective a interlocutorului, din nevoia acestuia de a se descărca și de a se reechilibra, în urma acumulării unei tensiuni psihice pozitive sau negative. În cadrul educației formale, se încadrează atât exclamația de surpriză a cadrului didactic la un răspuns corect al copiilor (Felicitări, ai răspuns foarte bine!), tonul ridicat, dojenitor (”Sunt supărat că nu ați învățat!), și mișcările de descărcare (care par să ajute copiii să găsească răspunsul corect sau să îndeplinească o sarcină dată) ; comunicarea instrumentală ce apare în urma a trei caracteristici reunite : a focalizării intenționate și vădite pe un scop precis, urmărirea realizarea scopului prin declanșarea unui anumit efect în comportamentul receptorului și modului de realizare a obiectivului, prin capacitatea de a-și atinge obiectivul, modificându-se în funcție de atitudinea și comportamentul interlocutilor. Alături de celelalte două tipuri amintite mai sus, comunicarea instrumentală predomină în mare parte în actul didactic deoarece, prin esența ei, comunicarea didactică este instrumentală.

I.3.3 Comunicarea didactică în procesul instructiv-educativ

Comunicarea didactică este, așa cum s-a specificat mai sus, o comunicare instrumentală, direct implicată în a sprijini procesul instructiv-educativ. Comunicarea în cadrul educațional nu se deosebește în esență de comunicarea general-umană doar că este influențată sub înfățișarea formelor, mijloacelor și conținuturilor sale de obiectivele specifice acestui domeniu de activitate.

În ultimul deceniu se accentuează tot mai mult comunicarea educațională tocmai pentru a scoate în evidență rolul relației de schimb informațional și interpersonal ce are loc între actorii interacțiunii didactice. Dacă, până nu de mult, în stabilirea raporturilor între aceiași doi interlocutori generici ( cadrul didactic și elevii) se punea accentul pe statutul celor doi parteneri (unul în raport cu celălalt), în cadrul comunicării educaționale accentul cade pe împărtășirea înțelesurilor, pe nevoia stabilirii unui acord între interlocutorii implicați într-o relație de comunicare.

Literatura de specialitate confirmă că în cadrul comunicării didactice se regăsesc o multitudine de forme și mijloace de transmitere și receptare a mesajelor cu caracter formativ-atitudinal cu accent prioritar pe schimbul de informații. În acest sens întâlnim și alt aspect al comunicării didactice, și anume că ea „poate apărea între diferiți „actori” : elev-elev, manual-elev, carte-persoană care învață, părinte-copil, instructor-instruit, antrenor-antrenați, inițiat-ucenic etc. Condiția este ca personalul-resursă să depășească statutul de informator și să cunoască sau să intuiască legitățile formei de învățare implicată în situația dată.”

În general, comunicarea, fie ea numai de la emițător la receptor, este însoțită de feedback sau, altfel spus, de conexiune inversă, prin care se reflectă modul în care au fost primite semnalele de la receptor la emițător, în legătură cu mesajul transmis: dacă a fost receptat, precum și în ce fel a fost înțeles și apreciat. În raport cu aceste semnale sursa își va elabora strategii comunicaționale optime. Înformațiile necesare obținute prin: interogarea copiilor pentru a vedea dacă au înțeles sau nu mesajul transmis, observarea conduitei acestora expresiv-emoțional, a modului în care acționează pentru a-și îndeplini sarcinile date, răspunsurile și comentariile copiilor participanți la procesul educațional, contribuie în mare măsură la reglarea și optimizarea procesului de comunicare. În funcție de importanța informațiilor acumulate prin aceste mijloace, educatorul poate să evalueze diferențiat conduita copiilor, să aprobe sau să dezaprobe acțiunile acestora, să intervină corectând, subliniind și completând unele informații etc. La stadiul relațiilor interpersonale, un rol important este realizarea feedback-ului prin comunicarea verbală, gestuală sau comportamentală. Comunicarea față în față, interpersonală sau de grup presupune în mare parte schimburi de replici verbale, acest lucru contribuind la realizarea feedback-u-lui într-un mod direct și imediat.

Pentru desfășurarea în bune condiții a actului educațional, încă de la primele minute ale acestuia, educatorul trebuie să descopere și să urmărească răspunsurile și atitudinea copiilor sub toate aspectele comunicării: atenția copiilor, reacțiile acestora în timpul activităților didactice, interesul pentru asimilarea cât mai corectă a informațiilor, modul de participare și colaborare dintre cadrul didactic și copii și relaționarea acestora cu colegii din grupă, având, dacă se poate spune așa, un ochi care să capteze în permanență toate tipurile de feedback apărute pe parcursul procesului instructiv-educativ. În acest sens, conceptul de comunicare implică o anumită reciprocitate, ea fiind mai generală și completă decât informarea care este o latură a comunicării.

În cadrul comunicării didactice este prezentă și feed-forward-ul (reacțiunea anticipată) ce are loc când acțiunile de rezolvare a unor cerințe de învățare preced comunicarea de informații. În acest caz, copiii sunt solicitați și încurajați să descopere, prin mijloace corespunzătoare, dobândirea informațiilor trebuincioase.

Abordarea proceselor de comunicare se poate realiza în cadrul științelor comunicării prin lărgirea tot mai mare a unui plan care să favorizeze o diversitate de moduri de interacțiuni umane, fiind în strânsă legătură cu trebuințele practice ale oamenilor și ale modului în care aceștia comunică în diferite contexte. Pornind de la diversitatea definițiilor despre comunicare, Luminița Iacob subliniază unele aspecte ale acesteia cum ar fi:

a) „astăzi, actul comunicării este văzut ca o unitate a informației cu dimensiunea relațională, aceasta din urmă fiind purtătoare de semnificații, contextualizând informația; de pildă, o informație verbală imperativă (vino!, citește , spune! etc.), în funcție de situație și de relația dintre actorii comunicării, poate fi: poruncă, provocare, îndemn, sugestie, ordin, rugăminte, renunțare etc.

b) perspectiva telegrafică asupra comunicării este înlocuită de modelul interactiv, care analizează actul comunicativ ca o relație de schimb între parteneri care au fiecare, simultan, un statut dublu, emițător și receptor, ca urmare atribuirea mai veche a rolului de emițător profesorului și a celui de receptor elevilor devine discutabilă ;

c) analiza exclusivă a informațiilor codificate prin cuvânt și, implicit concentrarea pe mesajele verbale pierd tot mai mult teren în fața cercetării diversității codurilor utilizate (cuvânt, sunet, gest, imagine, cinetică, proximitate etc.) și a acceptării multicanalității comunicării (vizual, auditiv, tactil, olfactiv, etc.) în ansamblul său, comportamentul interlocutorului are valoare comunicativă;

d) comunicarea, ca formă de interacțiune, presupune câștigarea și activarea competenței comunicative, care este deopotrivă aptitudinală și dobândită ; absența acesteia sau prezența ei defectuoasă explică eșecul sau dificultățile pe care profesorii, unii dintre ei foarte bine pregătiți științific, le au în activitatea curentă; a fi profesor înseamnă nu numai a poseda cunoștințe de specialitate, dar și capacitatea de a le transpune și traduce didactic, adică posibilitatea de a ști ce, cât, cum, când, în ce fel, cu ce, cui, etc. oferi.”

Competența de comunicare a cadrului didactic redă abilitatea acestuia de a mări impactul pe care îl produce asupra copiilor și de a direcționa activitățile ce se desfășoară în spațiul educațional spre atingerea scopurilor instructiv-educative pe care le urmărește.

I.3.4 Educarea în spiritul comunicării, colaborării și cooperării prin intermediul metodelor didactice tradiționale

Metoda didactică este un drum, o modalitate concretă prin care se realizează procesul instructiv-educațional, ca ansamblu de reguli, norme, procedee și mijloace, menite să sporească eficiența cunoașterii, asigurând totodată legătura dintre predare-învățare (activitatea educatorului și a preșcolarului) în vederea atingerii unor obiective.

În lucrările sale de specialitate, Constantin Cucoș afirmă „ o metodă nu este bună sau rea în sine, ci prin raportarea ei la situația didactică respectivă, criteriul oportunității sau adecvării la o anumită realitate fiind cel care o poate face mai mult sau mai puțin eficientă. În același timp, nu numai adecvarea externă constituie un indicator al pertinenței meodei, ci și congruența secvențelor care o compun (respectiv a procedeelor didactice), precum și alternanța, succesivitatea artificiilor metodologice, calitatea coordonării și articulării între metode, între un procedeu și o metodă etc.”

Acest lucru accentuează ideea alegerii cu mare atenție de către cadrul didactic a unor strategii didactice, potrivit cu obiectivele urmărite, conținutul propus, și particularitățile de vârstă ale preșcolarilor, amenajând și îmbunătățind mediul educațional.

Clasificarea metodelor se realizează după anumite criterii:

scopul urmărit;

evoluția lor istorică (tradițională sau modernă);

sarcina didactică prioritară (de dobândire a noi cunoștințe, de formare a priceperilor și deprinderilor, de consolidare, de verificare și evaluare, de recapitulare și sistematizare);

după natura activității pe care o cere (metode verbale, intuitive, activ-practice…

Cunoașterea și aplicarea metodelor didactice în cadrul procesului instructiv-educativ nu cer o clasificare strictă, ci mai de grabă analiza modului lor de aplicare. Alături de metodele de explorare a realității folosite în învățământul preșcolar (observația, experiența dirijată, lucrările practice, exercițiul etc.), metodele de comunicare sunt porți deschise care invită preșcolarii să descopere mirajul și realitățile lumii prin intermediul cuvintelor.

Dintre metodele de comunicare orală utilizate în activitatea cu preșcolarii se află: narațiunea sub formă de povestire: expunerea, repovestirea, povestirea cu început dat; explicația, descrierea, demonstrația, activitatea cu cartea, memorizarea, jocul didactic, conversația, joc de rol etc. Printre aceste metode un rol important îl au cele activ-participative: activitatea cu cartea, conversația euristică, descrierea etc., prin care preșcolarul este solicitat ca, pe baza materialelor didactice și a întrebărilor bine elaborate, să comunice și să participe cu mai mult avânt la activitatea didactică.

I.3.5. Educarea preșcolarului în spiritul cooperării și participării reciproce

Educarea preșcolarilor în vederea formării spiritului de cooperare și participare reciprocă presupune formarea conștiinței și a conduitei cooperante și participative. Aceasta include cunoașterea și înțelegerea de către preșcolari a numeroaselor aspecte și cerințe pe care le solicită spiritul cooperant și participativ, paralel cu adeziunea față de aceste aspecte și manifestări concrete.

Cooperarea, munca alături de cineva, presupune colaborarea, adică participarea activă la realizarea unei acțiuni bazate pe schimbul de propuneri, de idei. Învățarea prin cooperare ajută preșcolarii să învețe mai profund, cultivând relațiile bazate pe respect reciproc și pe colaborare constructivă.

Metodele de învățare prin cooperare prezintă o serie de strategii, de atribuire a unor roluri active preșcolarilor pentru ca aceștia să se sprijine reciproc în învățare. Este nevoie de interacțiuni cognitive, sociale, prin care învățarea oferă celor mici posibilitatea de a cunoaște rezultatele procesului de învățare dar și ale proceselor mentale din cadrul procesului instructiv educativ.

Motivarea și încurajarea copiilor de vârstă preșcolară să lucreze în echipă, reprezintă o metodă binecunoscută pentru promovarea învățării active și a unei bune pregătiri pentru integrarea în grădiniță, știut fiind faptul că abilitatea de a lucra împreună a devenit una dintre prioritățile de bază ale reformei educaționale. Pentru ca activitățile educaționale să nu devină plicticoase, preșcolarul este antrenat să participe alături de colegii lui la rezolvarea unor sarcini, la câștigarea unor competiții, reușind astfel să comunice și să colaboreze cu cei din jur într-un mod activ.

La vârsta preșcolară, jocul sub toate formele sale reprezintă tipul de interacțiune foarte eficientă care-i dă copilului siguranță, confort, vioiciune și sentimentul de a fi util. Pentru analizarea aspectelor cooperării în interiorul grupului de copii, în timpul rezolvării unei probleme comune, se pot organiza jocuri nonverbale prin care se dezvoltă interdependența pozitivă. Aceste jocuri urmăresc respectarea inițiativei fiecărui participant, educarea stăpânirii de sine și aprecierea contribuției individuale la succesul colectiv. Prin diversitatea și natura activităților de comunicare nonverbal, învățământul preșcolar contribuie la procesul de cunoaștere, formare și educare prin interrelaționare, la adaptarea și socializarea preșcolarilor, la dezvoltarea relațiilor de cooperare și participare între aceștia.

Învățând prin cooperare, preșcolarii lucrează împreună la atingerea unor scopuri comune, sunt încurajați să caute răspunsuri care sunt benefice atât lor cât și celor din grupul cărora aparțin. Ei vor înțelege că performanțele unuia se răsfrâng atât asupra propriei persoane, cât și asupra grupului. Acționând în acest mod, preșcolarii sunt într-o interdependență pozitivă, își dezvoltă deprinderi, își consolidează cunoștințele într-o încredere deplină în forțele proprii.

O condiție importantă în activitatea didactică o reprezintă calitatea relației educator-educat și relația preșcolar-preșcolar. Comunicarea în cadrul echipei educator–educat are un rol activ în propulsarea preșcolarului pe calea schimbărilor pe care le dorim.

E important ca această relație să se transforme într-un dialog autentic, ce presupune cooperare prin schimbul de mesaje informaționale, prin convergența activității desfășurate de fiecare membru al relației, prin lărgirea sferelor atributelor pe care le impun față de statutul fiecărui membru al echipei educator-educat.

Educatorul, prin măiestria sa, trebuie să îmbine formele de activitate, metodele și mijloacele didactice asfel încât să construiască un climat educațional în care preșcolarul să se poată comporta cât mai firesc, să pună probleme și sarcini de cunoaștere, să stimuleze activismul investigator al preșcolarului. El trebuie să dea dovadă de multă flexibilitate în toată activitatea sa, dându-i preșcolarului posibilitatea de a gândi critic, de a deține controlul asupra informațiilor, munca devenind astfel o obișnuință pozitivă prin care preșcolarul își dezvoltă stima de sine.

Activitățile extrașcolare și extracurriculare oferă condiții favorabile pentru formarea conștiinței și a conduitei cooperante, deoarece aceste activități stimulează și dezvoltă relațiile de prietenie și întrajutorare, îi ajută pe preșcolari să se cunoască mai bine, întărește simțul responsabilității și atitudinea justă față de colectiv și față de scopurile urmărite. În general, educarea preșcolarilor în spiritul cooperării se întrepătrunde cu procesul pedagogiei de formare a colectivului de preșcolari. Benefeciile preșcolarilor care lucrează în cooperare cu colegii lor, se manifestă prin faptul că:

„interrelațiile dezvoltă capacitățile sociale de comunicare și de adaptare la regulile grupului;

succesele înregistrate în soluționarea colectivă a problemelor sunt mai mari;

sunt stimulate gândirea critică, creativă și laterală;

dezvoltă încrederea în propriile puteri;

promovează o atitudine pozitivă, respectul reciproc și toleranța;

motivează participarea activă și implicarea în sarcina colectivă.”

Atât învățarea prin cooperare cât și cea prin participare pun accentul pe importanța cooperării preșcolarului într-un mod activ și participativ la propriul proces de învățare.

Diferențele dintre cooperare și participare constau în faptul că participarea se bazează pe relațiile între preșcolari, cu scopul de a găsi soluții în rezolvarea unor probleme de interes comun, în care fiecare copil își aduce aportul într-un mod dinamic, iar cooperarea este o metodă de învățare care se bazează pe acțiuni reciproce, interpersonale și intergrupale, pe influențările reciproce ale preșcolarilor implicați în procesul de realizare a sarcinilor. Pentru ca preșcolarii să participe activ și efectiv în actul educațional, cadrul didactic trebuie să respecte următoarele condiții:

Structura grupului care se evidențiază prin: vârsta și nivelul de pregătire al preșcolarilor, numărul participanților într-un grup, deosebirile dintre membrii grupului. Pentru creșterea nivelului de participare a preșcolarilor la îndeplinirea unei sarcini date este necesar un anumit nivel de dezvoltare cognitivă și socio-afectivă a tuturor participanților. Totodată, numărul participanților dintr-un grup să fie direct proporțional cu complexitatea sarcinii.

Scopul și sarcina grupului: sarcinile trebuie să fie clare, scopurile urmărite și organizarea eficientă a timpului sunt elemente cheie pentru îndeplinirea sarcinilor și realizarea scopurilor în cadrul grupului.

Normele și regulile de grup : cadrul didactic trebuie să găsească modalități care să formeze o anumită cultură de grup în care sunt incluse anumite așteptări, menținerea unui nivel acceptabil de gălăgie, respectarea regulilor. Toate acestea să se realizeze pe fondul unei atmosfere de încredere și sprijin reciproc în care fiecare preșcolar să fie stimulat să participe în egală măsură.

Pentru asigurarea succesului interacțiunii în grup, educatorul trebuie să dezvolte preșcolarilor anumite abilități cum ar fi: aptitudinea de a comunica și de a reda informațiile asimilate anterior, urmărind modul în care ele au fost înțelese; capacitatea de a ajunge la o înțelegere comună în vederea acceptării unei idei colective; formarea deprinderii de a asculta, de a accepta și chiar de a susține părerile proprii și ale celorlalți colegi, de a fi îngăduitor unii față de alții, de a fi dornici în a îndeplini sarcinile didactice; capacitatea preșcolarilor de a oferi și a primi conexiuni inverse (feed-back-uri); formarea atitudinii de întrajutorare, de a veni în sprijinul colegilor și de a accepta ca și ei la rândul lor să fie ajutați, urmărindu-se astfel formarea unei bune relaționări dintre preșcolari.

Putem spune că însăși grupa de preșcolari, în ansamblul său, reprezintă o resursă didactică deoarece, prin autorefelecție, participanții intră în contact direct și practic cu problemele generale ale comunicării, înțelegerii și cooperării solicitându-se responsabilizarea și implicarea activă a fiecărui preșcolar în parte

În cărțile de specialitate învățarea prin cooperare este definită ca „o formă superioară de interacțiune psihosocială, bazată pe sprijinul reciproc, pe toleranță, efort susținut din partea tuturor către același scop.”

În cadrul acestei metode de învățare accentul cade pe acțiunile de întocmire a intervențiilor de către întregul grup, în vederea realizării unei sarcini. Pentru îndeplinirea într-un mod dinamic a sarcinilor în cadrul grupului, motivația îndeplinește un rol foarte important, deoarece trezește dorința de participare și cooperare a tuturor celor implicați într-o activitate comună. Totodată, pentu eficientizarea învățării prin cooperare trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:

a) interdependența pozitivă scoate în evidență faptul că reușita grupului depinde de modul de realizare a sarcinilor de către fiecare participant. Preșcolarii sunt conduși către un scop comun fiind încurajați și apreciați colectiv, pentru străduințele depuse de către toți;

b) responsabilizarea fiecărui membru al grupului în rezolvarea sarcinii;

c) formarea și dezvoltarea capacităților de interrelaționare prin comunicare, cooperare și participare într-un mod constructiv cu colegii din grupă;

d) amenajarea corespunzătoare a mobilierului și a materialelor didactice astfel încât să faciliteze cotactul direct cu partenerii de lucru;

e) repartizarea sarcinilor în cadrul grupului astfel încât să asigure gândirea asupra modului de rezolvare a sarcinilor de către fiecare participant și de întregul grup.

În desfășurarea acestei activități de învățare educatorul dirijează, încurajeză, sprijină, animează și stimulează preșcolarii și totodată poate să se implică mai mult în activitate, devenind chiar unul dintre membrii grupului, aceeasta devenind astfel o muncă în comun a cadrului didactic cu preșcolarii. Învățarea prin cooperare și participare contribuie în mare măsură la dezvoltarea personalității fiecărui preșcolar prin intermediul unor acțiuni de autoconștientizare în interiorul grupurilor mici. Solicitarea preșcolarilor de a fi toleranți față de alte moduri de gândire și simțăminte, crearea unor situații noi în care aceștia să lucreze împreună într-un climat de prietenie și colegialitate, conduce la o îmbunătățire considerabilă atât a procesului instructiv – educativ cât și a interrelaționării dintre preșcolari și educator.

I.3.6. Modalități moderne de stimulare a comunicării, cooperării și participării la vârsta preșcolară

Noul Curriculum pentru învățământul preșcolar pune accentul pe angrenarea fiecărui copil în experiențele de învățare din toate domeniile experiențiale prezente în programa școlară: domeniul estetic și creativ, domeniul om și societate, domeniul limbă și comunicare, domeniul științei, domeniul psiho-motric.

Ea ține cont atât de necesitățile actuale cât și cele de perspectivă ale preșcolarilor, contribuind la optimizarea capacităților de înțelegere de către aceștia a mediului înconjurător precum și a propriei persoane, în vedere pregătirii lor pentru viață.

Procesul educațional reprezintă un act de comunicare, de transmitere socială, ce pune accent pe participarea și colaborarea individuală și colectivă a preșcolarilor în însușirea unor informații, priceperi și deprinderi din lumea în care trăiesc.

Didactica modernă așează în centrul atenției copilul, făcându-l părtaș la propria sa formare, iar rolul cadrul didactic este de a proiecta, de a dirija și îndruma activitățile folosind mijloace și materiale didactice corespunzătoare. În acest sens, se pune tot mai mult accentul pe folosirea mijloacelor tehnice moderne ce contribuie la o îmbunătățirea procesului instructiv-educativ, realizarea unui învățământ formativ ce implică selectarea cu atenție a conținuturilor, dezvoltarea capacităților intelectuale și creative ale preșcolarilor, cultivarea interesului de cunoaștere și autocunoaștere, trezirea interesului preșcolarilor pentru activitățile din grădiniță, dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor prin folosirea metodelor interactive de grup.

În cadrul didacticii moderne se ține cont de nevoile și cerințele preșcolarilor care impun ca în cadrul procesului instructiv-educativ să se realizeze o schimbare radicală a modului de abordare a actului educațional de către educator. Se cere ca educatorul să colaboreze cu preșcolarii într-un mod democratic și să aibă curajul să îmbine mijloacele și metodele tradiționale cu cele moderne atât în cadrul educației formale cât și în ale celei nonformale. Este dovedit faptul că performanța preșcolarilor depinde în mare măsură de armonizarea demersurilor activităților educaționale din grădiniță cu cele ale familiei, dar și de buna colaborare dintre educatori și părinți în vederea stabilirii unei continuități educative.

Într-o unitate de învățământ modernă se derulează programe, tematici și activități ce au în vedere crearea de oportunități de petrecere a timpului liber, implementându-se educația pentru valori, programe de educație a părinților, ce contribuie la eliminarea metodelor culturale rigide și învechite. Astfel, preșcolarii și părinții acestora sunt încurajați să participe cu interes la alegerea unor teme și activități, la colectarea unor materiale adecvate temei propuse, la participarea tuturor în vederea amenajării și îmbunătățirii mediului și a procesului educațional. În acest sens, în didactica educației moderne, sunt incluse: metoda proiectelor tematice la vârste timpurii și metoda învățării prin colaborare.

Metoda proiectelor tematice este o metodă nouă care necesită pregătirea teoretică dar și practică a educatorului. Noutatea inspiră teamă în egală măsură cu sentimentul de curiozitate. Caracteristica proiectului constă în faptul că este un efort deliberat de cercetare, concentrat pe găsirea răspunsurilor la întrebările despre subiectul ales.

În noul curriculum pentru învățământul preșcolar sunt menționate două forme de proiectare tematică pe durata unui an școlar: proiectarea tematică pe bază de proiect și proiectarea pe teme săptămânale.

Proiectarea tematică pe bază de proiect „este un demers mult mai elaborat, care necesită o bună pregătire a cadrului didactic în ceea ce privește utilizarea conceptelor și conținuturilor științifice iar activitățile desfășurate în cadrul proiectului necesită antrenarea părinților, specialiștilor, membrilor comunității, elevilor și școlarilor sau a altor factori.”

În realizarea unui proiect tematic educatorul trebuie să monitorizeze și să evalueze în permanență modul în care se derulează proiectul și, nu în ultimul rând, finalizarea acestuia printr-o lucrare colectivă, o acțiune amplă în care sunt antrenați toți factorii implicați, o expoziție cu lucrările copiilor, un album de fotografi, un jurnal etc. Progresul și achizițiile înregistrate pe tot parcursul desfășurării proiectului tematic se reflectă atât în atitudinile, comportamentele și deprinderile pe care preșcolarii le-au dobăndit, sau în cunoștințele noi însușite cât și în portofoliul fiecărui proiect tematic ce conține materiale cu conținut informațional legat de temă cum ar fi: harta proiectului, proiectul tematic privit în ansamblu, lucrări realizate de preșcolari, imagini sugestive, albume etc.

Proiectarea pe teme săptămânale este o activitate la fel de importantă care se realizează pe baza unor obiective bine stabilite, a unor resurse și strategii didactice adecvate, cu deosebirea că priectele tematice nu sunt de o așa amploare ca în cadrul proiectelor tematice pe bază de proiect deoarece nu obligă la deschideri comparabile.

Metodele învățării prin cooperare acționează asupra modului de gândire și manifestare a copiilor, îi învață pe copii să rezolve problemele cu care se confruntă, să ia decizii în grup și să aplaneze conflictele. În cadrul acestor metode de cooperare se regăsesc în mare măsură și metodele interactive de grup care, atunci când sunt aplicate în rezolvarea situațiilor de învățare, au puterea de a forma o gândirie democratică a preșcolarilor prin exersarea gândirii critice. În situatia în care sunt puși să analizeze un personaj, modul de comportare a unui copil, a unei fapte, a unei întâmplări sau a unei idei, preșcolarul nu critică doar aspectele negative ale personajul din poveste, ale unui copil sau ale unui adult, mai mult de atât, el învață că aceste comportamente sau fapte pot fi criticate pentu a învăța să le evitate, căutând totodată soluții, sfaturi, argumente din care cu toții învață ce este bine și ce este rău.

Metodele interactive de grup (Predare reciprocă, Bula dublă, Răspunde-Aruncă-Interoghează, Diamantul, Piramida, Acvariul, Ciorchinele, Turul galeriei, Diagrama Venn, Brainstormingul, Tehnica complimentelor, Expozia stelară, Problematizarea etc.), utilizate în cadrul activităților didactice, contribuie la îmbunătățirea procesului educațional și la dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare a fiecărui preșcolar la activitățile de grup.

Metodele interactive de grup fiind predate ca un joc cu reguli, acționează în mare măsură asupra modului de gândire a preșcolarilor și asupra aspectelor comportamentale ale acestora. În cărțile de specialitate metodele interactive sunt „prezentate ca niște jocuri de învățare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, îi învață pe copii să rezolve probleme cu care se confruntă, să ia decizii în grup și să aplaneze conflictele.”

Putem afirma că metoda învățării prin cooperare presupune învățarea de la alții și cu alții. Metodele interactive de grup dau posibilitatea copiilor de a învăța împreună participând activ la proiectele comune, prin contribuția fiecărui membru al grupului, la creșterea performanțelor proprii și ale celorlalți. Aceste metode reprezintă un act de instruire prin intermediul căruia preșcolarul este angajat în mod activ în procesul de învățare, nemaifiind un receptor pasiv al predării și al lecturii materialelor expuse.

Învățarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată sistematic, în cadrul căreia copii organizați pe grupe sau echipe mici lucrează împreună pentru a atinge un țel comun.

În vederea formării și dezvoltării deprinderilor de comunicare, cooperare și participare tot mai dinamică a preșcolarilor în toate activitățile educaționale desfășurate în grădiniță, ne propunem ca în următorul capitol să prezentăm metodele de cercetare corespunzătoare ipotezei și a obiectivelor acestei lucrări științifice.

CAPITOLUL II CERCETAREA PEDAGOGICE

II. 1. Cercetare pedagogică. Concept

Cercetarea pedagogică reprezintă o sursă importantă de dezvoltare a gândirii și a practicii creatoare ce contribuie din plin la progresul realizat în cunoașterea și rezolvarea multitudinilor de probleme ale activităților sociale.

Progresul științei pedagogice, cu precădere a învățământului, se află în permanentă legătură cu cercetarea pedagogică. Cercetarea pedagogică din domeniul educației poate fi realizată atât de cercetători specialiști, cât și de cadrele didactice din toate treptele de învățământ ce au ca obiectiv principal îmbunătățirea procesului instructiv-educativ, prin asigurarea organizării și desfășurării eficiente a activităților educaționale și de investigare a fenomenelor pedagogice, urmărindu-se optimizarea acestora prin aplicarea unor metode și procedee noi.

În literatura de specialitate, cercetarea pedagogică este descrisă ca o „strategie desfășurată în vederea surprinderii unor relații noi între componentele acțiunii educaționale și ale elaborării pe această bază, a unor situații optime ale problemelor din procesul educațional, în conformitate cu exigențele sociale și cu logica internă a desfășurării lui.”

Cercetarea pedagogică este definită de alți specialiști ca o „investigație delimitată, precisă ca temă, la o întrebare restrânsă, ivită în procesul perfecționării muncii de învățare, de educație și care presupune să se afle un răspuns cert, temeinic, argumentat științific la întrebare.”

În vederea realizării în bune condiții a unei cercetări pedagogice, trebuie să se respecte următoarele cerințe:

„Cercetarea fenomenului educativ trebuie să aibă un caracter prospectiv, adică să vizeze dezvoltarea personalității elevului în perspectiva cerințelor dezvoltării sociale, să proiecteze tipul de personalitate necesar în viață;

Trebuie să fie continuu ameliorativă, adică ea trebuie să ducă, prin intervențiile sale modelatoare, la optimizarea activității de instruire și educare a elevilor, la sporirea eficienței actului pedagogic concret;

Trebuie să aibă un caracter interdisciplinar, dată fiind și complexitatea fenomenului investigat;

Prezintă aspecte specifice sub raportul etapelor de desfășurare a metodelor de cercetare.”

Cercetarea pedagogică poate fi de mai multe tipuri.

În funcție de scopul și complexitatea problematicii cercetarea poate fi:

Cercetare teoretico – fundamentală: acest tip de cercetare facilitează introducerea unor elemente noi în cadrul acțiunilor educaționale;

Cercetare practic-aplicativă care urmărește îmbunătățirea și îmbogățirea modalităților concrete de acțiune.

În funcție de metodologia adoptată:

Cercetare observațională (neexperientală);

Cercetare experimentală.

Cercetarea pedagogică urmărește atât explicarea științifică, proiectarea și înțelelegerea procesului instructiv-educativ cât și îmbunătățirea acestuia prin introducerea unor inovații în învățământ.

II.1.2. Prezentarea cercetării pedagogice

În vederea realizării cercetării pedagogice am optat pentru o cercetare de tip combinat, teoretico-fundamentală și practic aplicativă, plecând de la descrierea într-un spațiu teoretic a temei și continuând cu evidențierea implicațiilor practice care au ca scop îmbunătățirea și optimizarea procesului instructiv-educativ.

Modul de realizare al aceastei cercetări este de tip „cercetare-acțiune”, ce se realizează pas cu pas, pornind de la evaluarea inițială și încheindu-se cu evaluarea finală.

Pe parcursul derulării cercetării, vor fi redate diverse modalități de introducere în cadrul activităților de învățare a metodelor didactice moderne, împletite cu cele tradiționale. Aceste metode contribuie foarte mult la formarea și dezvoltarea comunicării, cooperării și participării preșcolarilor la activități.

Rezultatele obținute de către preșcolari în urma situațiilor noi de învățare, vor fi înregistrate și adaptate în așa fel încât să dovedească importanța lor în dezvoltarea psihofizică a copilului preșcolar.

Totodată prin cercetarea pedagogică se vor urmări, pe o perioadă de timp limitat, efectele introducerii unor modalități experimentale la aceeași grupă de preșcolari, fără a perturba vreun fel procesul didactic. În acest sens, cercetarea se poate planifica în paralel sau va fi inclusă în proiectarea obișnuită, desfășurându-se într-un ambient educațional concret, la care participă și alți factori ce pot influența buna desfășurare a procesului instructiv-educativ.

II.1.3. Metodele cercetării

Metodele de investigație folosite în derularea cercetării vor fi:

Metoda nonexperimentală de colectare a datelor:

metoda observării;

testele;

metoda analizelor produselor școlare;

chestionarele;

Metoda observării

Prin folosirea metodei de observare vom urmări sistematic și continuu, într-un cadru organizat, diferite ipostaze de manifestare a fenomenului pedagogic, aflate în condiții normale de desfășurare. De asemenea, vom aplica această metodă începând de la particular la general, în așa fel încât să strâng date cât mai exacte despre potențialul concret al preșcolarilor de a putea comunica și lucra independent, în perechi sau pe grupe, informații pe care le voi sintetiza utilizând ca instrument de lucru grila de observație.

Metoda testelor

Folosirea testelor corelate cu obiectivele propuse, vor scoate în evidență progresul și stadiul înregistrat de fiecare preșcolar în parte, dar și dificultățile și influențele apărute în însușirea deprinderilor de comunicare, cooperare și participare la procesul educațional.

Metoda chestionarelor

Cu ajutorul chestionarelor, vom afla date importante despre profilul psihologic al fiecărui preșcolar, vom culege date generale despre structura și alte aspecte ale familiei, despre activitățile preferate de către preșcolari în cadrul procesului educațional ce se desfășoară în grădiniță, despre metodele tradiționale și moderne de comunicare și cooperare preferate și evidențierea de către copii a metodelor didactice care i-au ajutat să comunice, să relaționeze și să socializeze mai mult cu colegii ge grupă.

Metoda interviului

Prin aplicarea acestei metode vom schița în mare parte aspectele referitoare la activitățile și opiniile preșcolarilor, la cumulul de cunoștințe și deprinderi asimilate de către aceștia după un anumit timp.

2. Metode acționale sau de intervenție

Metoda principală de investigație este experimentul pedagogic, formată din variabilele:

independentă, constituită din programa școlară propusă de Curriculum pentru învățământul preșcolar;

dependentă, ce urmărește performanțele preșcolarilor pe tot parcursul derulării experimentului.

În vederea aplicării experimentului pedagogic, vom urmări stabilirea temei de cercetare și formularea ipotezei, valorificarea ipotezei și prelucrarea materialului faptic (confirmarea sau neconfirmarea ipotezei).

Cercetarea pedagogică se va derula cu un număr de 20 de preșcolari: 10 fete și 10 băieți cu vârste cuprinse între 5-6/7 ani, de la Grădinița „Sfânta Maria-Bărăția CJ, sector 3 București. Perioada în care se va desfășura cercetarea pedagogică va fi anul școlar 2009-2010.

Din punct de vedere al capacităților intelectuale, nivelul de pregătire al colectivului de copii este omogen, majoritatea preșcolarilor provenind din familii care pot realiza condiții necesare desfășurării actului educațional.

Experimentul pedagogic va fi longitudinal și va urmări rezultatele obținute de preșcolarii aceluiași eșantion, într-o anumită perioadă stabilită deja, folosind metode și forme diverse de organizare a activităților didactice și a efectivului de perșcolari, în vederea însușirii consolidării și evaluării cunoștințelor teoretice și practice din cadrul procesului instructiv-educativ.

II.1.4 Ipoteza și obiectivele cercetării

În situația în care educatorul va urmări în mod sistematic să sprijine și să încurajeze comunicarea, cooperarea și participarea fiecărui preșcolar în activitățile educaționale prin motivarea permanentă a copiilor de a descoperi mediul înconjurător împreună cu colegii de grupă și prin utilizarea metodelor didactice tradiționale și moderne, acest lucru va contribui foarte mult la dezvoltarea capacităților de comunicare, relaționare, socializare, cât și la creșterea încrederii în propriile puteri și implicit creșterea nivelului de pregătire a fiecărui preșcolar.

Ipoteza pe care ne-am propus să o examinăm în cadrul cercetării inițiate urmărește să demonstreze valențele formative ale împletirii în cadrul strategiei educaționale a unor variabile tradiționale și moderne, care să faciliteze relaționarea și socializarea preșcolarilor în categoriile de activitate derulate în grădiniță.

Astfel, la nivel ipotetic, putem afirma că dacă se vor utiliza adecvat metodele didactice tradiționale și moderne, alături de celelalte componente ale procesului de învățământ, atunci se va facilita dezvoltarea și perfecționarea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor într-un ritm mai rapid, asigurând îmbunătățirea interrelaționării dintre educator-preșcolar; preșcolar-preșcolar precum și o bună pregătire a acestora pentru școală și pentru viață.

Obiectivele cercetării pedagogice

Realizarea activizării procesului educațional prin introducerea unor metode și procedee care antrenează preșcolarul la o participare dinamică în procesul instructiv-educativ.

Împletirea optimă a unor metode didactice tradiționale cu metodele didactice moderne.

Dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare în cadrul grupului de preșcolari.

Optimizarea activităților didactice cu o varietate de forme de instruire și de organizare a grupei de preșcolari.

Dezvoltarea gândirii critice, creative, a încrederii în propriile puteri și a interesului pentru cunoaștere în vederea formării preșcolarilor de a se implica tot mai mult la propria formare a personalității lor.

Observarea nivelului de dezvoltare a comunicării, cooperării și participării înregistrate de preșcolari în cadrul formelor de activități desfășurate în grădiniță și stabilirea performanței educative individuale.

II.1.5. Prezentarea eșantionului

Aplicând metoda interviului, a observației și a chestionarului am acumulat date importante pentru realizarea eșantionului și a grupului de preșcolari ales pentru experiment pedagogic. În vederea realizării obiectivelor cercetării și a verificării ipotezei elaborate, sunt incluși pe tot parcursul derulării cercetării pedagogice un număr de 20 de preșcolari, 10 fete și 10 băieți, cu vărste cuprinse între 5-6/7 ani, preșcolari ce formează efectivul grupei „Elefanților” Nivel II,de la unitatea de învățământ Grădinița „Sfânta Maria-Bărăția CJ”, Program Normal, Sector 3, București.

Cercetarea pedagogică s-a desfășurat de pe data de 28 septembrie 2009 până pe data de 31mai 2010. (Chestionar-Anexa 1)

Prezentarea eșantionului pe criteriul vârstei și a efectivului de fete și băieți preșcolari de la „Grupa Elefanților”, Nivel II

Analizând graficele prezentate anterior, avem o primă imagine a colectivului de copii cuprinși în cercetarea pedagogică. Observăm că, din punct de vedere al numărului, sunt tot atâția băieți cât și fete, diferența dintre ei fiind cea de vârstă. Totodată, majoritatea preșcolarilor provin dintr-un mediu familial cu un nivel economic bun și cu un nivel cultural ridicat.

Pentru a pune în aplicare metodele didactice care favorizează dezvoltarea comunicării, cooperării și participării preșcolarilor în procesul instructiv-educativ și realizarea obiectivelor propuse pe parcursul și la sfârșitul acestei cercetări pedagogice, vom prezenta un eșantion prin care, respectând particularitățile de vârstă ale fiecărui preșcolar, vom reda nivelul proceselor cognitive, modului de muncă și tresăturile de personalitate și de caracter ale colectivului de copii incluși în cercetarea pedagogică. ( Chestionar- Anexa 2)

Legendă: A: comportament atins; D: comportament în dezvoltare; S: necesită sprijin

Analizând graficele și diagramele prezentate mai sus observăm că predomină în mare parte copiii cu un proces cognitiv foarte bun, acest lucru fiind un punct pozitiv în derularea cu succes a cercetării.

Legendă: A: comportament atins; D: comportament în dezvoltare; S: necesită sprijin

Dorința preșcolarilor de a investiga mediul înconjurător, de a fi apreciați de către cadrul didactic și de către colegii din grupă, au condus la un număr mare de preșcolari doritori de a-și îndeplini cu sârguință sarcinile didactice, dovedind o creativitate bogată și o atitudine pozitivă față de activitățile educaționale.

Din cele prezentate pe graficele și diagramele ce cuprinde trăsături de personalitate și de caracter se observă cu ușurință că, majoritatea preșcolarilor sunt sociabili, iar numărul de copii cu temperament sangvinic este foarte mare față de celelalte trăsături temperamentale. De asemenea un număr considerabil de copii sunt îndrăzneți și perseverenți în realizarea cerințelor din cadrul procesului instructiv educativ.

Având o imagine generală a mediului familial, a profilului psihologic, a stilului de muncă și a trăsăturilor de personalitate și caracter ale colectivului de preșcolari incluși în cercetarea pedagogică, vom descrie în următoarele capitole metodele de investigație ale lucrării, redând desfășurarea activităților propuse anterior și urmărind în permanență efectele pozitive și efectele negative ale metodelor de comunicare, cooperare și participare.

II.1.6. Descrierea metodelor de investigație

În vederea prezentării eșantionului și a colectivului de preșcolari, cât și redarea nivelul de dezvoltare a capacităților de comunicare, cooperare și paticipare a preșcolarilor s-a aplicat, ca metodă de cercetare, interviul, chestionarul și probe de evaluare.

În vederea aplicării acestora, s-a urmărit acumularea informațiilor cu precădere, în cadrul următoarelor categorii de actități de învățare: Activități pe domenii experiențiale: Domeniul Limbă și comunicare, Domeniul științei- Activitate matematică; Jocuri și activități didactice alese (Bibliotecă, Colțul căsuței/Joc de rol, Jocuri de masă, Științe), Activități de dezvoltare personală (Întâlnirea de dimineață).

Utilizând în cadrul categoriilor de activități mai sus amintite metodele didactice tradiționale și moderne, s-a realizat un interviu cu fiecare preșcolar din grupă în vederea colectării de informații având drept scop:

identificarea categoriilor de activități de învățare cu grad mai mare de atractivitate;

identificarea metodelor de predare-învățare care sunt mai plăcute preșcolarilor;

identificarea stilurilor de lucru preferate preșcolarilor;

identificarea factorilor ce împiedică comunicarea, cooperarea și participarea preșcolarilor la activități.

Întrebările au fost în așa fel concepute încât să cuprindă toate categoriile de activități de învățare mai sus amintite.

1. La care dintre centrele de joacă îți place să te joci cel mai mult? Ridică șablonul roșu!

a) Bibliotecă (12 preșcolari)

b) Colțul căsuței/Joc de rol (16 preșcolari)

c) Jocuri de masă (14 preșcolari)

d) Stiință (16 preșcolari)

Din datele reprezentate în grafic se constată că centrele de joacă preferate de către preșcolari sunt centrele știință și colțul căsuței. Acest lucru reflectă în mare măsură dorința preșcolarilor de a comunica între ei dar și de a se implica într-o activitate de grup.

2. Care din domeniile de activitate îți plac cel mai mult? Ridică șablonul galben!

a) Domeniul limbă și comunicare (12 preșcolari)

b) Activitate matematică (11 preșcolari)

Așa cum rezultă din cele două diagrame, cea mai agreată disciplină școlară ce iese în evidență din datele reprezentate este domeniul limbă și comunicare, urmată fiind îndeaproape de activitatea matematică .

3. Care dintre următoarele moduri de a învâța aplicate până acum la activități ți-au plăcut cel mai mult? Ridică șablonul verde!

Expunerea (17 preșcolari)

Repovestirea (15 preșcolari)

Povesirea cu început dat ( 9 preșcolari)

Lectură după imagini (10 preșcolari)

Jocul didactic (18 preșcolari)

Activitatea cu cartea (10 preșcolari)

Joc de rol (11 preșcolari)

Graficul reprezintă preferințele preșcolarilor legate de metodele didactice tradiționale. Analizând graficul se observă că cele mai agreate metode didactice tradiționale sunt metoda expunerii urmată îndeaproape de jocul didactic și repovestirea.

Care dintre următoarele metode noi aplicate până acum în activități, ți-au plăcut cel mai mult ? Ridică șablonul albastru!

Predarea-învățarea reciprocă (14 preșcolari)

Metoda complimentelor (20 preșcolari)

Ciorchinele (18 preșcolari)

Turul galeriilor (19 preșcolari)

Răspunde-Aruncă-Interoghează (20 preșcolari)

Brainstorming (17 preșcolari)

Analizând graficul și diagrama ce ilustrează cele mai agreate metode moderne în rândul preșcolarilor, constatăm că, metoda Răspunde-Aruncă-Interoghează și metoda complimenelor au puntaje maxime, deoarece aceste metode trezesc în mare măsură curiozitatea, stimulează creativitatea și satisfac necesitatea esențială a preșcolarilor de a se juca și de a comunica cu cei din jur.

Care dintre activitățile de învățare te-au ajutat să comunici și să cooperezi mai mult cu colegii din grupă ? Ridică șablonul galben sau șablonul albastru!

Metodele tradiționale ( 9 preșcolari)

Metodele moderne (11 preșcolari)

Diagrama și graficul de mai sus redau preferința preșcolarilor pentru metodele, moderne deoarece multe dintre ele păstrează pe parcursul întregii derulări a activității, spiritul ludic.

Ce greutăți ai întâmpinat în munca pe grupe ?

am comunicat mai greu cu colegii din grupă (8 preșcolari)

alegerea liderului (10 preșcolari)

frica de a nu greși (nesiguranță) ( 11 preșcolari)

individualismul (11 preșcolari)

gălăgia din clasă ( 6 preșcolari)

alte greutăți ( 5 preșcolari)

Analizând graficul și reprezentarea areolară ce redau efectivul de preșcolari care au întâmpinat anumite dificultăți în munca pe grupe și procentajul corespunzător fiecărei probleme în parte, am constatat că individualismul și teama preșcolarilor de a nu greși se situează printre primele locuri urmate într-un număr mai mic sau mai mare de celelalte dificultăți menționate mai sus.

Pentru a contura nivelul dezvoltării capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor încluși în cercetarea pedagogică s-au derulat probele de evaluare în vederea observării efectului concret al dezvoltării acestor capacități și deprinderi în performanțele preșcolarilor. Nivelul dezvoltării comunicării și participării preșcolarilor se va reflecta prin realizarea obiectivelor operaționale propuse la fiecare probă în parte.

Prima probă de evaluare constatativă 1

Categoria de activitate: Activitate de dezvoltare personală- Întâlnirea de dimineață

Tema activității: „Sunt copil politicos!”

Legendă: A- comportament atins; D- comportament în dezvoltare; S- necesită sprijin

Datele colectate în urma primei probe de evaluare constatativă sunt prezentate în următorul tabel.

Așa cum rezultă din diagrama anterioară obiectivele operaționale au fost atinse astfel: O1 a fost atins într-un procentaj de 35%, O2 atins într-un procentaj de 29 %, și O3 atins într-un procentaj de 35 %.

Proba de evaluare constatativă numărul 2

Categoria de activitate: Jocuri și activități didactice alese

Centrele de joacă : Științe, Casa căsuței, Bibliotecă, Jocuri de masă

Tema activității: „La piață”

Legendă: A- comportament atins; D- comportament în dezvoltare; S- necesită sprijin

Prezentarea datelor colectate în a doua probă de evaluare constatativă

Analizând diagrama redată mai sus se observă că obiectivele operaționale au fost atinse astfel: O1 este atins într-un procentaj de 27 %, O2, atins într-un procentaj de 18 %, O3 atins într-un procentaj de 18 %, O4 realizat într-un procentaj de 37 %.

Proba de evaluare constatativă numărul 3

Categoria de activitate: Domeniul Limbă și comunicare

Tema activității: memorizare: ”Cățelușul șchiop” de Elena Farago

Tipul activității: dobândire de priceperi și deprinderi

Legendă: A- comportament atins; D- comportament în dezvoltare; S- necesită sprijin.

Prezentarea datelor colectate în cea de-a treia probă de evaluare constatativă.

Din diagrama prezentată anterior se observă că obiectivele operaționale au fost atinse astfel: O1 atins într-un procentaj de 31%, O2 atins într-un procentaj de 33%, O3 atins într-un procentaj de 36% necesită sprijin.

Proba de evaluare constatativă numărul 4

Categoria de activitate: Domeniul Științe- Activitate matematică

Tema activității: „Caută vecinii !”

Tipul activității: consolidare de cunoștințe

Legendă: A- comportament atins; D- comportament în dezvoltare; S- necesită sprijin

Prezentarea datelor colectate în ceea de a patra probă de evaluare constatativă.

Așa cum rezultă din diagrama prezentată mai sus se observă că obiectivele operaționale sunt atinse astfel: O1 într-un procentaj de 37%, O2 într-un procentaj de 28% și O3 într-un procentaj de 35%.

În urma metodelor de cercetare pedagogică și a probelor de evaluare din etapa constatativă aplicate până acum, s-a constatat că este neaparat nevoie de luarea unor măsuri ameliorative care să vină în sprijinul preșcolarilor de a comunica, a coopera și participa cu mai mult curaj la acivitățile pe grupe sau echipe prin crearea unui ambient educațional adecvat care să favorizeze:

mai bună comunicare și cooperare între preșcolari prin utilizarea altor metode interactive de grup ;

dezvoltarea încrederii în propriile puteri prin încurajarea și aprecierea preșcolarilor de către cadrul didactic și colectivul de preșcolari;

promovarea unei atitudini pozitive, de respect reciproc și toleranță unii față de alții;

motivarea permanentă a preșcolarilor de a participa cu mult interes la toate activitățile de grup în vederea îndeplinirii unor sarcini colective.

Punând în practică toate aceste măsuri amintite mai sus, urmărind respectarea particularităților fiecărui preșcolar, vom prezenta în următorul capitol câteva metode didactice moderne aplicate în cadrul procesului educațional, care îmbinate cu metodele didactice tradiționale pot contribui în mare parte la dezvoltarea comunicării, cooperării și participării preșcolarilor în toate activitățile de instruire specifice vârstei preșcolare.

CAPITOLUL III

METODE DE COMUNICARE, COOPERARE ȘI PARTICIPARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

III.1. METODE DIDACTICE TRADIȚIONALE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

III.1.1. Conversația

Conversația tradițională, dar mai ales cea euristică, reprezintă metoda de comunicare orală, interogativă sau conversativă, pe baza unor succesiuni de întrebări și răspunsuri între educator și preșcolari, prin care se realizează activizarea vocabularului, consolidarea și verificarea cunoștințelor deja însușite de către preșcolari și formarea deprinderilor corecte de exprimare orală.

Prin intermediul conversației, preșcolarii își formează deprinderea de a vorbi în fața celorlalți, de a se asculta reciproc, de a răspunde atunci când sunt solicitați.

Conversația, ca metodă didactică, este mai dificilă decât celelalte metode. Din cauza capacității preșcolarilor de a pune întrebări, de a stimula prin intermediul conversației la o participare dinamică a acestora la activitate și de a asigura însușirea volumului de cunoștințe, prevăzută în programa școlară, această metodă poate fi utilizată, în mare parte, la grupa mare pregătitoare.

La vârsta preșcolară, conversația se regăsește în jocuri, ghicitori, concursuri stimulative. Se pornește de la o situație problemă și, ajutat de întrebările bine direcționate al cadrului didactic, preșcolarul descoperă varianta corectă de răspuns. Pentru reușita aplicării acestei metode, educatorul trebuie să urmărească câteva cerințe de bază: limbajul să fie accesibil tuturor copiilor, întrebările formulate să fie clare și să trezească interesul celor mici, propozițiile interogative formulate să cuprindă doar o singură întrebare, timpul de gândire pentru formularea răspunsului să fie suficient, sugerarea răspunsului să nu fie în mod direct, să nu se descurajeze preșcolarii prin critica excesivă a răspunsurilor, dozarea eforturilor să se realizeze urmărind curba de efort de la ușor la dificil, de la cunoscut la necunoscut.

Un rol important al metodei conversației în cadrul activităților didactice desfășurate în grădiniță este și acela de realizare a conexiunii inverse, de confirmarea sau infirmarea mesajelor educative sau a nivelului de realizare a obiectivelor propuse.

Conversația este foarte importantă, deoarece preșcolarul are posibilitatea de a-și forma capacitatea de a pune întrebări și de a răspunde, comunicând cu adulții și colegii lui.

În cartea Pedagogia preșcolară, autorul Eugen Voiculescu relatează astfel aspectele conversației „dacă în conversația cu adultul copilul găsește în acesta o sursă de informare și cunoaștere, în dialogul cu tovarășii de joacă se simte partener egal, ceea ce contribuie la socializarea și la descoperirea valențelor comunicării în sensul schimbului de informații, al găsirii unor soluții la problemele dificile, al colaborării între parteneri cu posibilități egale de a înțelege și de a fi înțeles”.

Aplicație

Categoria de activitate: Activitate de dezvoltare personală- Întâlnirea de dimineață

Tema activității: „Eu și lumea mea”

Obiective urmărite:

– să răspundă la întrebările adresate de către colegi și de cadrul didactic, îndeosebi în cadrul evenimentelor didactice: salutul de dimineață, completarea calendarului naturii și în cadrul jocului de rol;

– să formuleze întrebări despre evenimentele expuse, cooperând și participând cu colegii de grupă în cadrul jocului ”Jurnaliștii” .

Pe tot parcursul derulării activității, metoda conversației a fost utilizată în următoarele evenimente didactice:

În pregătirea sălii de grupă, prin aranjarea de către preșcolari, împreună cu cadrul didactic, a scăunelelor în formă de cerc, pregătirea materialului didactic și asigurarea ordinii și disciplinei;

În cadrul salutului de dimineață, în momentul în care preșcolarii dând mâna prietenește cu colegul din stânga și din dreapta formulează întrebări legate de tema activității și răspund la întrebările acestora. (Exemple: Cu cine ai venit la grădiniță? Eu am venit la grădiniță cu mama mea. Cu cine te joci acasă? Eu mă joc acasă cu sora mea. etc.)

În vederea completării calendarului naturii, atât cadrul didactic cât și preșcolarii au folosit metoda conversației formulând și răspunzând la întrebări.

Exemple

Întrebarea 1: În ce an ne aflăm?

Răspuns 1: Noi ne aflăm în anul 2009.

Întrebarea 2: Pe ce dată a anului suntem?

Răspuns 2: Noi suntem pe data de întâi.

Întrebarea 3: În ce lună a anului suntem?

Răspuns 3: Noi suntem în luna octombrie.

Întrebarea 4: În ce zi a săptămânii ne aflăm ?

Răspuns 4: Noi ne aflăm în ziua de joi.

Întrebarea 5: În ce anotimp ne aflăm?

Răspuns 5: Noi ne aflăm în anotimpul toamna.

Întrebarea 6: Cum este astăzi vremea?

Răspuns 6: Astăzi, vremea este ploioasă.

Întrebarea 7: Cum ne-am îmbrăcat astăzi ?

Răspuns 7: Ne-am luat pelerina de ploaie și umbrela.

4. În cadrul discuției libere, doi copii au fost invitați pe rând să povestească o întâmplare din viața lor sau a altor copii.

Prin intermediul jocului de rol „Jurnaliștii”, preșcolarii au avut ocazia să formuleze întrebări celor trei povestitori, cu scopul de a strânge mai multe informații despre alte aspecte privind personajele sau evenimentele expuse de aceștia.

III.1.2. Descrierea

Descrierea reprezintă metoda de comunicare orală prin care educatorul și preșcolarii descriu trăsăturile unui individ, ale unui obiect sau fenomen, cuprinzând trăsăturile vizibile și particulare, în vederea cunoașterii însușirilor generale și importante ale acestora.

Însușirea și deprinderea de către copii a acestei metode cunoaște o creștere deosebită de la o etapă de vârstă la alta. Astfel, preșcolarul mic va alege mai puține însușiri, nesemnificative, detalii ce țin de formă, mișcare, culoare sau ce-l impresionează pe el cel mai mult, cum ar fi: laleaua este galbenă, girafa este înaltă, trenul ciculă repede etc. De la vârsta de 5-6 ani, preșcolarul, ajutat de educator, descoperă aspectele esențiale și importante ale unor ființe, lucruri, fenomene și face progrese mari în descrierea cât mai bogată a acestora. Preșcolarul mare poate să descrie oral formele geometrice simple dar și animalele domestice și sălbatice, transformările din natură, preocupările oamenilor, nuanțele culorilor etc. În această perioadă copilul poate să-și formeze algoritmi pentru descriere, cum ar fi: omul este alcătuit din cap – cu elementele alăturate – trunchi, membre superioare, membre inferioare etc.), își dezvoltă treptat spiritul de observație dobândind capacitatea de a descrie ce este general, comun, specific și particular la un obiect, fenomen, ființă care este propus spre dezbatere.

Prezența nemijlocită a metodei de observare prin care, așa cum subliniază profesorul Constantin Cucoș, „se urmărește explicarea, descrierea și interpretarea unor fenomene, din perspectiva unor sarcini concrete de învățare, exprimarea și explicitarea rezultatelor obsevațiilor cu ajutorul unor suporturi materiale”.

Această metodă are ca suport imbinarea optimă și a altor metode: experimentarea dirijată, conversația euristică, modelarea, explicația, activitatea cu cartea, toate acestea contribuind în mare măsură atât la formarea capacității preșcolarilor de a descrie anumite aspecte și situații cât și la dezvoltarea capacităților de comunicare cooperare și participare a preșcolarilor în cadrul procesului instuctiv-educativ.

Aplicație

Categoria de activitate: Jocuri și activități didactice alese: Centrul de joacă – Științe

Tema activității: „Cutiuța fermecată”

Obiective urmărite:

– să denumească, pe baza materialului didactic, atributele pieselor geometrice folosind un limbaj adecvat.

– să formeze independent mulțimi cu 1-2 însușiri comune;

– să participe cu interes la jocurile de grup asumându-și responsabilitățile în cadrul microgrupului din care face parte.

Având ca suport intuitiv formele geometrice din „Cutiuța fermecată” preșcolarii, motivați de cadrul didactic și de „Piticuțul cel Isteț”, descriu piesele geometrice precizând toate atributele lor, folosind totodată un limbaj matematic specific temei.

Exemple

Această piesă geometrică este un pătrat roșu, mare și gros;

Aceasă piesă geometrică este un cerc albastru, mic și subțire;

Această piesă geometrică este un dreptunchi galben, mare și gros;

Această piesă geometrică este un triunghi roșu, mic și subțire.

III.1.3. Demonstrația

Demonstrația este o metodă foarte mult utilizată în învățământul preșcolar, datorită importanței sale în cunoașterea nemijlocită a realității concrete a eficienței sale la vârsta preșcolară, când copilul descoperă lumea din jurul lui prin contactul direct cu materialul intuitiv și prin intermendiul simțurilor și al afectivității.

Profesorul Constantin Cucoș, definește această metodă astfel: „a demonstra înseamnă a arăta, a prezenta obiecte, procese, acțiuni – reale sau artificiale – în vederea inducerii teoretice la elevi a unor proprietăți, constante, legități care constituie elemente fundamentale ale cunoașterii.”

Această metodă contribuie la îmbogățirea percepțiilor și a reprezentărilor preșcolarilor, la dezvoltarea spiritului de observare și analiză, la formarea capacităților de orientare spre esențial și general, la îmbogățirea și dezvoltarea limbajului cât și la dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare activă și conștientă a copiilor.

În derularea activităților desfășurate cu preșcolarii, metoda demonstrației s-a utilizat des la toate categoriile de activități, cu preponderență în cadrul activității Domeniul limbă și comunicare, prin demonstrarea de către cadrul didactic a modului de expunere al poveștilor, de recitare a poezilor, de aplicarea sarcinilor și a regulilor unui joc didactic, de descriere a unui personaj etc. Prin aplicarea acestei metode în cadrul activităților de instruire, s-a urmărit formarea și consolidarea capacităților de comunicare a preșcolarilor, manifestată prin redarea unei întămplări, conținutul unei povești, a unei poezii, a demonstrării modului de realizare a unei sarcini didactice etc.

Aplicație

Categoria de activitate: Domeniul Limbă și comunicare

Tema activității: „Iarna pe uliță” de G. Coșbuc

Tipul activității: memorizare

Obiective urmărite:

– să enumere unele aspecte caracteristice anotimpului iarna;

– să descrie jocurile și activitățile desfășurate de copii în anotimpul iarna;

– să recite corect și expresiv poezia dată, respectând intonația, ritmul și pauzele necesare.

În vederea familiarizării cu conținutul poeziei și a recitării ei de către preșcolari, aplicarea metodei demonstrației a fost introdusă atât în recitarea model a poeziei de către cadrul didactic, cât și în actualizarea poeziei „Prietenii” de Dan Faur, învățată anterior.

III.1.4. Explicația

Explicația este o metodă de comunicare orală ce presupune descifrarea sensului și semnificației unor noțiuni, fapte, caracteristici ale realității înconjurătoare, demonstrarea unor idei, descoperiri cauzale ale unor fenomene, a scopului unor acțiuni prin intermediul limbajului verbal și pe baza unor raționamente logice după capacitatea de înțelegere a celui educat. După cum afirmă profesorul Constantin Cucoș în lucrările sale de specialitate, această metodă „constituie o cale simplă, directă și rapidă de transmitere a unor cunoștințe.”

Prin intermediul acestei metode cadrul didactic oferă preșcolarilor cunoștințe noi despre un anumit lucru, un model de decodificare și de operare conceptuală, iar comunicarea dintre ei realizându-se doar într-o singură direcție, educator-elev.

Formele prin care are loc explicația în învățământul preșcolar sunt diferite, de la descriere și caracterizare, la demonstrarea logică și ocazională a unei noțiuni, situații, până la definiție și lege.

La vârsta preșcolară, copilul nu are capacitatea necesară de a înțelege cu ușurință explicațiile cauzale, reușind să priceapă doar raportându-se la experiențele lui de viață, la exemplele din familie și mai ales la ceea ce a experimentat și a observat până la vârsta lui. Totodată, datorită curiozității sale, preșcolarul solicită explicații cauzale, apelând aproape mecanic la întrebări cum ar fi: De ce? Cum? Ce se întâmplă dacă? și ascultă cu foarte mare interes toate exlicațiile oferite de către adulți, după puterea sa de a decodifica informațiile primite. În cazul în care sunt prezentate unele reguli de comportament sau cerințe morale, preșcolarul solicită explicarea motivelor și scopul acestor reguli.

La această vârstă preșcolarul vehiculează preconcepte, reprezentări ale unor obiecte și fenomene, eticul subordonându-se mai greu acestor abordări. Din această cauză este bine ca educatorul să apeleze la exemple, la experiențe trăite, la desene și la imaginația copilului, încercând chiar să se pună în locul acestuia.

Pentru ca această metodă să nu fie o simplă formalitate și să fie eficientă, se recomandă îmbinarea unor metode activ-participative prin formularea unor întrebări, crearea unor situații problematice, înviorarea demersului expunerii, dând chiar un aspect euristic prin comunicarea, cooperarea și participarea preșcolarilor în vederea soluționării unor probleme.

Aplicație

Această metodă este întrebuințată foarte mult aproape în toate categoriile de activități desfășurate în grădiniță, având ca scop dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia.

Obiective urmărite:

– să utilizeze cuvintele și expresiile noi în cadrul jocurilor sau activităților de învățare;

– să utilizeze corect instrumentele de lucru în vederea unei sarcini date;

– să utilizeze deprinderile însușite în contexte noi.

Exemple:

În vederea înțelegerii tot mai corecte de către preșcolari ale unor idei, acțiuni, fenomene ale naturii etc. această metodă a fost utilizată în:

a) Explicarea de către cadrul didactic a cuvintelor necunoscute din poezii, povești, legende etc.

b) Explicarea regulilor unui joc, ale unor acțiuni în vederea realizării unei sarcini individuale sau colective cum ar fi: realizarea unei machete din leggo și cuburi de lemn cu tema ”Țara mea!”, ansamblarea pieselor dintr-un puzzle, etc.

c) Explicarea unor fenomene ale naturii circuitul apei în natură, stările de agregare ale apei.

Explicarea modului de folosire a cărților din bibliotecă, a instrumentelor de scris, a instrumentelor folosite în activitățile artistico-plastice (creionele colorate, cariocile, pensula, acuarelele, plastilina) cât și utilizarea de către preșcolari a temelor plastice (punctul, linia plastică, pata de culoare, etc.) în realizarea unui subiect; folosirea corectă a instrumentelor muzicale și a etapelor de realizarea unei lucrări colective (prepararea salatei de fructe, realizarea expoziției cu lucrările preșcolarilor, etc.)

III.1.5. Narațiunea sub formă de povestire

Narațiunea sub formă de povestire este o metodă de comunicare folosită de educator pentru redarea poveștilor sau a basmelor. Prezentată într-un limbaj simplu și expresiv, are menirea de a favoriza participarea afectivă a preșcolarilor, stimulându-le imaginația și amplificându-le dorința de a cunoaște cât mai multe personaje și evenimente din lumea minunată a poveștilor.

De asemenea, această metodă de comunicare reprezintă un prilej deosebit pentru a descoperi trăsăturile morale și estetice ale caracterului copilului care povestește o întâmplare, un eveniment trăit de el sau povestit de alții.

Această metodă de comunicare orală este foarte mult întâlnită în activitățile cu preșcolarii, cu precădere în domeniul limbă și comunicare, prin metoda: expunerii, povestirii și repovestirii poveștilor cu început etc.

a) Expunerea unei povești redată într-o formă cât mai corectă din punct de vedere stilistic și gramatical contribuie la dezvoltarea și îmbogățirea limbajului preșcolarilor prin însușirea unor forme de exprimare specifice atât limbii literare cât și celei populare, dar mai ales la formarea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor în activitățile didactice în care este utilizată această metodă.

Preșcolarul, ascultând poveștile sau basmele, descoperă mijloacele folosite de educator și reține cuvintele de început și de sfârșit ale poveștilor sau basmelor, sau chiar expresii ce se repetă în conținutul acestora. În acest mod, limba literară și cea populară, cu propriile mijloace stilistice, intră în limbajul curent al preșcolarilor.

În cadrul procesului educațional, expunerea unei povești sau a unor basme se realizează printr-o desfășurare epică amplă, cu mai multe secvențe, episoade semnificative, asociate de cele mai multe ori cu imagini sau ilustrații din cărți.

Poveștile redate sub formă de versuri sau proză, citite sau povestite de către cadrul didactic sau de către copii, precum și crearea unor povești cu început dat, repovestirea de către preșcolari a unor povești după imagini, filme sau desene animate, favorizează participarea verbală și nonverbală a preșcolarilor. Aceștia intră ușor în lumea poveștilor, trezind în ei dorința de a încuraja sau condamna comportamentul personajelor, adoptând o atitudine pozitivă în favoarea binelui.

Conținuturile poveștilor pot reda de multe ori unele experiențe trăite de către copii, fapt care favorizează reluarea în diverse moduri a unei teme, introducând de fiecare dată elemente noi care să trezească și să mențină interesul preșcolarilor pentru a asculta, a reda o poveste sau pentru a comunica impresii personale legate de evenimentele sau comportamentul personajelor din povestea expusă.

De asemenea, procesul de formare a capacităților de comunicare didactică se realizează în mai multe etape care se întrepătrund: ascultarea continutului textului redat de către educatoare și de către copiii din grupă, reproducerea ei pe baza imaginilor, formarea unui sistem verbal propriu, consolidarea lui prin exersarea zilnică, prevenirea unor eventuale deficiențe ale vorbirii, precum și corectarea acestora.

Aplicație

Categorie de învățare: Domeniul Limbă și comunicare

Formă de realizare : povestirea educatoarei

Tema activității: „Iedul cu trei capre” de Octavian Pancu-Iași.

Expunerea conținutului poveștii de către cadrul didactic a urmărit accesibilitatea și claritatea redării poveștii într-un mod expresiv prin modularea vocii, modificarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii, respectarea pauzelor logice, psihologice și gramaticale, schimbarea intonației în funcție de conținutul poveștii, folosirea repetată a unor fraze, folosirea limbajului nonverbal prin mimică și gestică adecvată.

Utilizarea materialului didactic (imagini ce sugerează diferite momente ale conținutului, marionete ), poate contribui la asimilarea conținutului de către preșcolari, trezind tot mai mult interesul acestora de a cunoaște succesiunea evenimentelor din poveste favorizănd participarea activă a acestora pe parcursul derulării activității. (Anexă 3)

b) Repovestirea unui basm sau a unei povești pe baza unui suport intuitiv (material ilustrativ, tablouri, machete, siluete) sau în cazul unei repovestiri libere, fără sprijin intuitiv sau verbal, contribuie în mare măsură la formarea calitativă a vorbirii copiilor, cât și la dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare dinamică a preșcolarilor la activitățile de instruire.

Respectând principiul accesibilității și constatând capacitatea copiilor de a reda poveștile cunoscute anterior, în activitățile de repovestire se urmărește îndeosebi formarea deprinderilor de expunere logică și cursivă și exersarea vorbirii contextuale și monologată.

Aplicație

Această metodă a fost utilizată în cadrul activităților de dezvoltare personală la Întâlnirea de dimineață unde preșcolarii au fost solicitați să redea o poveste creată de ei sau o întâmplare reală sau imaginară, respectând tema activității ( „Cum se pregătesc animalele pentru la iarnă ?”, „Copiii, prietenii naturii, „Eu și prietenii mei etc”), precum și în cadrul jocurilor și activităților alese cum ar fi la centrele de joacă –Bibliotecă- cu tema „Spune-mi o poveste!”, Jocuri de masă ( puzzle), cu tema „Ansamblează și povestește!”.

Astfel, atât în cadrul activităților amintite mai sus cât și în cadrul activităților pe domenii experiențiale – Domeniul Limbă și comunicare, prin intermediul cărților, figurinelor sau al planșelor ilustrative ce redau personajele din povești cât și acțiunile acestora, preșcolarii au fost încurajați să repovestească conținutul unei povești, să descrie unele aspecte pozitive sau negative ale unor personaje, să specifice acțiunile lor și să identifice mesajul educativ din poveștile cunoscute.

Exemplu

Categoria de activitate: Domeniul Limbă și comunicare

Tema activității: „Fata babei și fata moșneagului” de I. Creangă

Tipul activității: repovestire

Obiective urmărite:

– să redea pe baza imaginilor conținutul unei povești, respectând succesiunea evenimentelor;

– să exemplifice trăsăturile caracteristice ale personajelor, cooperând cu colegii de echipă pentru identificarea faptelor personajelor redate în imagini;

– să participe cu interes la identificarea aspectelor pozitive și negative ale personajelor din poveste;

În vederea realizării acestor obiective, un rol important l-a avut asigurarea unui mediu educațional optim, amenajat cu planșe, machete cu case țărănești, figurine din povești cât și utilizarea unor costume și melodii populare, trezind dorința preșcolarilor de a participa cu mult interes la repovestirea poveștii „Fata babei și fata moșneagului” de Ion Creangă.

c) Povestirea cu început dat introdusă la grupele de copii cuprinse între vârstele 5-6/7ani, implică debutul unei povestiri a cadrului didactic, în care preșcolarul este solicitat să continue textul după un plan creat independent, din imaginație. Această metodă de comunicare stimulează intens creativitatea și imaginația copiilor, dezvoltă gândirea și capacitățile de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor oferind totodată ocazii de satisfacție și afirmare a povestitorului.

Totodată, educatorul poate stimula și antrena mai ușor copiii ce întâmpină dificultăți de exprimare prin crearea unor momente în care aceștia sunt invitați și încurajați de colegii de grupă și de educator să contribuie, după propriile puteri, la conținutul poveștii cu început dat. De aici putem desprinde ideea că această metodă, alături de celelalte forme de comunicare, ajută la integrarea tuturor copiilor și mai ales a celor cu nevoi speciale, într-un grup sau comunitate. Narațiunea, după cum subliniază Elisabeta Voiculescu „îndeplinește și rolul de integrare socială, de reglementare morală a comportamentului, de călăuză pe calea descoperirii relațiilor interumane.”

Reușita unei astfel de activități depinde de :

deprinderea preșcolarilor formată în activitățile anterioare;

calitatea începutului dat de către cadrul didactic care trebuie să trezească interesul copiilor, să le pună în mișcare imaginația, să sugereze subiectul pe care preșcolarii trebuie să-l dezvolte în expunerea lor;

alegerea momentului favorabil în care educatorul întrerupe expunerea, acest moment trebuie să corespundă intrigii și să faciliteze continuarea povestirii de către fiecare preșcolar;

aprecierea și evidențierea de către educator sau de preșcolari, a celor mai reușite povestiri sau după caz, compunerea unei povești de către cadrul didactic care să servească preșcolarilor ca model.

Aplicație

Categoria de activitate: Domeniul Limbă și comunicare

Tema activității: „ Prietenul credincios”

Tipul activității: Poveste cu început dat, creat de copii

Obiective urmărite:

– să formuleze propoziții simple și dezvoltate, corecte din punct de vedere gramatical;

– să participe cu interes la continuarea firului narațiunii început de cadrul didactic, respectând structura unei povestiri;

– să ducă la bun sfârșit povestea începută, comunicând și cooperând cu colegii din grupă.

În debutul acestei activități, preșcolarii au fost anunțați că vor realiza prin mijloace lingvistice proprii, o povestire al cărei început va fi dat de către cadrul didactic.

În vederea realizării acestei cerințe preșcolarii au fost îndemnați să asculte cu atenție expunerea cadrului didactic, să sesizeze și să rețină momentele semnificative ale narațiunii, să-și imagineze personaje și întâmplări adecvate începutului dat, să redea corect, logic și coerent evenimentele și personajele imaginate, ajutați fiind și de imaginile reprezentative.

În cadrul etapei de dirijare a instruirii a avut loc prezentarea planșelor, iar preșcolarii au fost solicitați să descrie imaginile și să răspundă la întrebări.

Planșa I

– Ce ființe și lucruri vedeți în această planșă? (…… un băiețel, căsuțe, munți, o pădure)

– Ce are băiețelul în mâini ? (……..un coșuleț, un băț)

– Unde credeți că pleacă băiețelul? (………să se joace)

Planșa II

– Unde a ajuns băiețelul? (……..în pădure)

– Ce face el acolo? (………culege ciuperci)

Planșa III

– Cine se apropie de el? (…….un pui de căprioară)

– Cum se comportă băiețelul cu căprioara? (…îl cheamă și îi dă din mâncarea lui.)

– Ce face puiul de căprioară? (…………. mănâncă )

Planșa IV

– Ce fenomen al naturii redă această planșă? ( A venit o furtună puternică.)

– Ce s-a întâmplat cu băiețelul? ( ……….plânge.)

– De ce plânge băiețelul? (Variante de răspuns: Este speriat. Nu știe cum să ajungă acasă. Îi este frig. Se teme să nu-l mănânce animalele sălbatice.)

După această etapă educatoarea încurajează preșcolarii să asculte cu atenție începutul poveștii „Prietenul credincios” putând astfel să continue povestea, respectând începutul acesteia.(Anexa 4)

Exemple de continuare a poveștii

1. Băiețelul, fiind speriat a început să strige după ajutor și să alerge prin pădure. Lupul care tocmai trecea pe acolo l-a auzit și a alergat spre el ca să-l rănească. În acel moment a apărut și puiul de cerb care a alergat în fața lupului și acesta a uitat de băiețel și a început să alerge după pui. Când era cât pe ce să-l prindă, un vănător care a auzit strigătele băiețelului a văzut lupul și l-a împușcat, așa puiul de cerb a scăpat de la moarte. Vănătorul l-a dus pe băiețel acasă și părinții lui s-au bucurat. De atunci băiețelul își vizita mereu prietenul din pădure.

2. Puiul de căprioară auzind stigătele băiețelului a alergat iute la el. Văzându-și prietenul, băiețelul a prins curaj și s-a oprit din plâns. Puiul de cerb l-a dus într-un tufiș, s-a așezat lângă băiețel ca să-l încălzească și să-l ferească de picăturile reci de ploaie. Nu după mult timp furtuna s-a oprit, soarele a început să strălucească pe cer și cei doi prieteni și-au luat rămas bun promițând că vor rămâne prieteni mereu.

În încheierea acestei activități, preșcolarii au fost solicitați să găsescă un nume puiului de căprioară din poveste și, împreună cu cadrul didactic să aprecieze cea mai interesantă povestire.

III.1.6. Lectura după imagine

Lectura după imagini constituie un mijloc eficient de comunicare prin care preșcolarii sunt solicitați să se exprime oral pe baza unor ilustrații, tablouri, imagini proiectate având o anumită temă: Început de toamnă; Munca în grădina de legume; Natura în anotimpul iarna…

Această metodă vizează formarea capacităților de a analiza, a descrie și a interpreta datele și acțiunile prezentate în imagini, de asemenea urmărește dezvoltarea vorbirii acestora din punct de vedere gramatical.

Lecturile după imagini contribuie în mare măsură și la fixarea și sistematizarea cunoștințelor însușite anterior de către copii în cadrul altor activități, prin reactualizarea cunoștințelor și activizarea vocabularului cât și la dezvoltarea capacităților de comunicare și cooperare ale fiecărui preșcolar.

Strategiile didactice care vin în sprijinul realizării acestei metode, sunt expunerea și conversația. Succesiunea de întrebări și răspunsuri constituie elemente de stimulare ale percepțiilor copiilor, ale operațiilor gândirii și ale limbajului. Pentru perceperea de către preșcolari a datelor și acțiunilor redate în ilustrații, se apeleză la percepția vizuală, punându-se accent pe reactualizarea cunoștințelor, pe valorificarea elementelor cunoscute, pe stimularea expresivității descriptive și narative a scenelor, ținând cont atât de felul lecturilor după imagini în care se urmărește povestirea unor întâmplări cât și de lecturile după imagini cu caracter descriptiv.

Îndrumați de către cadrul didactic, preșcolarii descoperă prin intermediul imaginilor frumusețea și bogăția naturii redate în artă și își formează cu mai multă ușurință deprinderea de a comunica cu cei din jur aspectele și caracteristiile observate în natură, fiind motivați în a coopera și participa dinamic la activități.

Aplicație

Categoria de activitate: Domeniul Științe

Tema activității: Lectura după imagini: „Munci de primăvară”

Tipul activității: consolidarea de cunoștințe

Obiective urmărite:

– să enumere pe baza imaginilor munci specifice anotimpului primăvara;

– să exprime opinii personale despre modul în care omul îngrijește și ocrotește natura.

– să participe cu interes la activitate arătând disponibilitatea de a comunica și de a coopera cu colegii;

În vederea aplicării acestei metode s-a urmărit observarea dirijată a imaginilor și dezvoltarea capacităților de receptare și de exprimare a mesajelor.

Prima componentă a activității s-a realizat prin perceperea organizată și dirijată a imaginilor pe baza analizei, sintezei și a generalizării privind aspectele redate din imagine.

Mai întâi, preșcolarii au intuit liber ce văd în tablou (o livadă în care oamenii îngrijesc pomii, niște copii în curtea grădiniței care îngrijesc pomii și plantează floricele), după care s-a trecut la analiza organizată a tabloului. Analiza aspectelor a fost realizată după un plan logic de întrebări:

Secvența nr. 1.

Ce vedeți în acest tablou?

Unde se află oamenii?

Cum îngrijesc oamenii, pomii?

Ce fac oamenii din partea dreaptă a tabloului?

Ce fac oamenii după ce au tăiat crengile uscate?

Ce alte munci mai fac oamenii în livadă?

Sinteza parțială s-a realizat prin, alegerea de către preșcolari a jetoanelor ce reprezintă uneltele cu care lucrează oamenii în livadă și exemplificarea modului de utilizare a acestora.

Secvența nr. 2

Unde se află copiii reprezentați în imagine?

Cum îngrijesc ei pomii din curtea grădiniței?

Ce muncă diferită este redată în acest tablou față de precedentul?

Sinteza parțială s-a realizat prin interpretarea cântecului „Copăcelul” de C. Mereș

Secvența nr. 3

Cu cine se află copiii în curtea grădiniței?

Ce fac copiii cu sapele?

Ce fac copiii cu lădițele?

Cine credeți că a făcut straturile?

Voi cum ați plantat floricelele în curtea grădiniței?

De ce este bine să îngrijim natura?

Sinteza parțială s-a realizat prin așezarea uneltelor de lucru: sapă, greblă, găleată, stropitoare, în ordinea în care sunt folosite la plantarea unei plante.

După ce am analizat toate tablourile, preșcolarii au fost solicitați să intuiască tablourile ce redau tema „Munci de primăvară”.

Sinteza finală s-a realizat prin enumerarea de către preșcolari a muncilor specifice anotimpului primăvara, cu exemplificări ale altor munci de primăvară pe care le cunosc din viața de zi cu zi.

În încheierea acestei activități cadrul didactic a făcut aprecieri asupra modului de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor la activitate și s-a interpretat cântecul „Înfloresc grădinile” de T. Popovici.

III.1.7. Jocul didactic

Jocul didactic este o activitate dirijată precum și o metodă didactică, prin care se consolidează, se precizează și se verifică cunoștințele predate copiilor. Specificitatea jocului didactic constă în faptul că îmbină într-un tot unitar și armonios atât sarcinile și funcțiile specifice jocului, cât și sarcinile și funcțiile specifice învățării. Aplicarea acestei metode în activitățile educaționale asigură dezvoltarea proceselor psihice ale preșcolarilor: gândirea cu operațiile ei, (analiza, sinteza, comparația, generalizarea), memoria, atenția și spiritul de observație, voința, imaginația, limbajul, aducându-și din plin contribuția la formarea capacităților de comunicare, cooperare și participare dinamică a preșcolarilor în activitatea educațională.

Prin natura sa, jocul este o activitate fundamentală prin care atât copiii cât și adulții sunt angrenați într-un mod plăcut la socializare prin intermediul comunicării cu cei din jur. În comparație cu jocurile cu subiecte și reguli, jocul didactic se deosebește prin conținut și prin îndeplinirea unor sarcini de joc ce sunt concepute din sarcinile educației intelectuale.

Conținuturile jocului didactic în învățământul preșcolar au tematică variată: omul și viața socială (înfățișare, activitate în familie și în societate, comportamente, profesii etc.), natura (anotimpuri, fenomene ale naturii, animale plante etc.), limbajul (aspect fonetic, lexical, structura gramaticală), exersarea capacităților și a proceselor psihice (atenția, gândirea, memoria etc.).

În categoria jocurilor didactice se află și jocurile de mișcare cu reguli inspirate din jocurile spontane ale copiilor și care sunt direcționate spre atingerea unor obiective intelectuale, motrice, de socializare, de repetare a unor cunoștințe sau de exersare a unor deprinderi. Acestea pot fi: jocurile senzoriale, jocurile de analiză perceptivă și vizuală; jocurile logice; jocuri gramaticale; jocurile muzicale; jocurile de construcții. Totodată, jocul de rol ce se desfășoară în activitățile din grădiniță, este o metodă prin care se urmărește atât formarea și dezvoltarea proceselor de comunicare cât și formarea capacităților de cooperare și participare ale preșcolarilor.

În ultimul timp devine tot mai evidentă necesitatea organizării și desfășurării jocurilor cu conținut și cu sarcini interdisciplinare. Îmbinarea sarcinilor didactice din 2-3 domenii variate de cunoaștere într-o formă unitară, bazată pe învățare, ajută preșcolarii să se angajeze cu mult entuziasm în rezolvarea cerințelor de învățare, în condiții de relaxare și în spirit de joacă.

Aplicație

Categoria de activitate: Domeniul Limbă și comunicare

Tema activității: Joc didactic „Să vorbim corect românește!”

Tipul activității: consolidarea de priceperi și deprinderi

Obiective urmărite:

– să exemplifice sunetul inițial din cuvântul pronunțat oral;

– să despartă corect cuvintele în silabe;

– să alcătuiască cu ajutorul materialului didactic, propoziții simple și dezvoltate;

– să participe cu interes la joc atât în cadrul unui grup, cât și individual.

Respectând etapele, sarcinile și regulile specifice jocului didact, s-a ajuns la realizarea cu ușurință a obiectivelor propuse, dar și la îmbunătățirea capacităților de comunicare, cooperare și participare a fiecărui preșcolar participant la activitate. (Anexa 5).

III.1.8. Jocul de rol

Jocul de rol se desfășoară cu preponderență în categoria de activități de învățare – Jocuri și activități didactice alese – fiind o metodă de comunicare care constă, după cum subliniază Constantin Cucoș, în „promovarea unei discuții plecând de la un joc dramatic pe o problemă cu incidente directe asupra unui subiect ales” .

Subiectul ales pentru aplicarea jocului de rol trebuie să fie familiar preșcolarilor și să fie desprins din viața lor cotidiană („De-a familia” ; „De-a cumpărătorii”; „De-a grădinița”; „De-a gospodinele” etc.). Derularea acestuia se va desfășura într-un mod spontan, folosindu-se o exprimare sinceră, deschisă, naturală a preșcolarilor și libertatea acestora de interpretare a rolurilor după propriile opțiuni. Jocurile de orice natură, presărate în activitățile educaționale din grădiniță, ajută preșcolarii să socializeze în mod progresiv și să-și îmbogățească cunoștințele în vederea cunoașterii lumii fizice, a mediului social și cultural din care fac parte.

Aplicație

Categoria de activitate: Jocuri și activități didactice alese:

Centul de interes : Casa căsuței

Tema activității:„ De-a educatorul”

Tipul activității: consolidarea de priceperi și deprinderi

Obiectivele urmărite:

– să denumească cu ajutorul cărților de povești titlul și autorul poveștii învățată anterior;

– să redea conținutul poveștii concomitent cu imaginile din carte, respectând succesiunea evenimentelor;

– să adreseze întrebări legate de conținutul poveștilor redate în imagini;

– să răspundă corect la întrebări privind conținutul unei povești învățate anterior;

– să participe cu interes și responsabilitate în activitate, interpretând rolul de educator sau preșcolar pe tot parcursul jocului.

În vederea bunei desfășurări a jocului de rol, pentru început s-a format grupul de preșcolari care doreau să participe la această activitate. După care, împreună cu cadrul didactic, un copil a fost ales să interpreteze rolul educatorului iar ceilalți șapte copii rolul preșcolarilor .

Având ca suport intuitiv cărțile de povești cu imagini, „educatorul” a anunțat preșcolarii participanși la joc, subiectul activității „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă, și a încurajat preșcolarii să expună conținutul poveștii respectând succesiunea evenimentelor.

În încheierea activității „educatorul” i-a felicitat pe cei care au redat corect conținutul poveștii și au răspuns frumos la întrebări și, iar ca recompensă le-a oferit abțibilduri cu personajele din poveste.

III.1.9. Activitatea cu cartea

Activitatea cu cartea reprezintă o metodă prin care preșcolarul se familiarizează cu munca intelectuală datorită folosirii de către aceștia a unor cărți cu imagini, reviste, benzi desenate, ca suport în cadrul unor activități sau în asocierea cu alte metode (povestirea, conversația, explicația etc.) Această metodă dezvoltă deprinderea preșcolarilor de a răsfoi corect o carte, o revistă etc. , de a cunoaște sensul citirii (de la stânga la dreapta, de sus în jos); de a-și dezvolta capacitatea de a comenta imaginile, pentru a le folosi în conversații; să cunoască semnificațiile și importanța citit- scrisului și, după posibilitățile lor, chiar să citească treptat literele mari și literele mici de tipar din titluri.

În actuala programă a învățământului preșcolar se recomandă ca la grupa mare/ pregătitoare preșcolarii să cunoască și să-și însușească și metoda comunicării scrise prin aplicarea unor exerciții de scriere cu litere de tipar, urmărind pregătirea deprinderilor de citire-scriere în vederea intrării copiilor în etapa școlară. Această metodă vine în sprijinul acestei recomandări cu condiția ca ea să fie folosită în așa fel încât să trezească dorința preșcolarilor de a citi și de a scrie.

Aplicație

Această metodă a fost utilizată în cadrul activităților educaționale cu preșcolarii cu precădere la centrele de joacă: Jocuri de masă, Bibliotecă; Știință, urmărindu-se formarea deprinderii preșcolarilor de a mânuii corect cartea de colorat, o carte de povești, o enciclopedie, o revistă, un ziar, piesele unui joc(puzzle, lotto, domino).

Varietatea metodelor de comunicare în învățământul preșcolar este destinată cu preponderență în activitățile din domeniul limbă și comunicare, dar ele sunt exersate, consolidate și îmbogățite în toate celelalte activități din grădiniță. Transmiterea de cunoștințe în cadrul activităților din domenii experiențiale: științe, om și societate; estetic și creativ etc., se realizează prin exprimare verbală.

De aceea, în activitățile didactice desfășurate cu preșcolarii s-a urmărit îndeosebi dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor pe tot parcursul procesului instructiv-educativ, în cadrul categoriilor de învățare prezente în planul de învățământ preșcolar.

III.2. METODE DE STIMULARE A ÎNVĂȚĂRII PRIN COOPERARE ȘI PARTICIPARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

III.2.1. Tehnici și metode didactice moderne în învățământul preșcolar

Conform pedagogiei moderne cadrele didactice trebuie să promoveze permanent învățarea eficientă bazată pe implicarea tot mai activă și creativă a tuturor copiilor în procesul instructiv – educativ astfel încât să înlesnească cunoașterea prin participarea directă a acestora la edificarea propriei educații. Accentele noi prezente în noul Curriculum pentru învățământul preșcolar, subliniază importanța și rolul mediului educațional; implicarea părinților în luarea de decizii legate de educația copiilor și în participarea efectivă la toate activitățile și manifestările ce se desfășoară în grădiniță. De asemenea, în curriculumul pentru învățământul preșcolar, se promovează „conceptul de dezvoltare globală a copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii”, accentuând importanța domeniilor de dezvoltare a fiecărui copil, în vederea pregătirii acestuia pentru școală și implicit pentru viață. În acest sens, parteneriatul educațional dintre grădiniță și școală vine în sprijinul adaptării cu ușurință a viitorilor școlari la noile cerințe din învățământul primar.

De asemenea, alături de metodele tradiționale cunoscute și aplicate în actul educațional cu preșcolarii, metodele moderne de învățare prin cooperare sau interactive de grup, au dat un alt aspect activităților didactice desfășurate în grădiniță, ajutând preșcolarii să fie mai motivați și mai receptivi la îndeplinirea sarcinilor didactice date și implicit la dezvoltarea capacităților sociale de comunicare, cooperare și participare activă a tuturor copiilor în vederea soluționării unor sarcini de grup sau colective. În următoarele pagini ne propunem să descriem modul de aplicare a metodelor didactice moderne în procesul educațional.

III.2.2. Metoda Brainstorming

Brainstormingul denumită ”Furtună în creier”, sau ”Asaltul de idei”, face parte din metodele de învățare prin cooperare, care stimulează creativitatea preșcolarilor redată prin enunțarea spontană a cât mai multor idei, urmărindu-se soluționarea unei probleme într-o atmosferă lipsită de critică.

Prin utilizarea acestei metode, se urmărește atât exersarea capacităților creatoare ale preșcolarilor în activitatea didactică cât și formarea capacităților de comunicare și cooperare ale acestora, transformându-i în copii activi, capabili să se concentreze mai mult timp, în grupuri creative.

Descrierea metodei:

Această metodă se poate realiza în grupuri de 5-10 copii. Timpul alocat desfășurării aplicării metodei pentru copiii preșcolari este de 20 de minunte, ținându-se cont de problema supusă dezbaterii și de efectivul de preșcolari ce fac parte din grup.

În aplicarea în bune condiții a brainstormingu-lui se cer respectarea următoarelor cerințe:

Alegerea problemei puse în discuție;

Problema selectată să prezinte interes de studiu și dezbatere din partea preșcolarilor;

Să prezinte posibități de rezolvare;

Selecționarea colectivului de copii în grupuri ( 5-10 copii);

Formarea unui ambient educațional care să stimuleze creativitatea copiilor;

Acceptarea de idei în lanț, (Pornind de la o idee se pot dezvolta altele prin combinație, analogie, asociație);

Înregistrarea exactă a ideilor enunțate de către preșcolari în ordinea prezentată;

Amânarea estimărilor și a evaluării ideilor emise.

Etapele utilizării metodei în activitatea didactică:

Etapa pregătitoare cuprinde trei faze:

faza de investigare și de selecționare a membrilor în vederea alcătuirii grupului creativ;

faza de antrenament creativ, ce constă în organizarea și familializarea preșcolarilor cu technicile de lucru;

faza de pregătire a ședințelor de lucru: amenajarea sălii de grupă de către educator, alegerea momentului prielnic de desfășurare a metodei, verificarea materialelor didactice necesare, anunțarea preșcolarilor în legătură cu regulile, fazele, durata intervențiilor, respectarea algoritmului desfășurării.

2. Etapa productivă a grupului de creativitate, în care se manifestă ” Asaltul de idei”sau ”Furtună în creier”. Această etapă cuprinde: faza de stabilire a temei; faza de rezolvare a problemelor și faza de culegere a ideilor suplimentare, (urmare a demersului creativ).

3. Etapa trierii și selecționării ideilor. (evaluarea). Această etapă se realizează în două faze:

a) faza analizei ideilor emise, ce constă în prezentarea listei de idei și audierea acestora de către toți preșcolarii;

b) faza optării pentru soluția finală și a evaluării critice a ideilor.

Aplicație

Brainstorming-ul a fost aplicat de multe ori în activitățile cu preșcolarii contribuind din plin la formarea comportamentului creativ al acestora prin exersarea gândirii divergente, care a condus la elaborarea unor soluții personale pentru problemele apărute în diverse situații.

În momentul în care, în interiorul colectivului de preșcolari s-a petrecut un incident de îndepărtare a unui copil dintr-un grup sau o altă situație, preșcolarilor li s-a amintit regulile despre drepturile fiecărui copil și modul în care trebuie să ne comportâm unii cu alții, discutate în cadrul derulării parteneriatului cu școala având ca tema ” Am și eu drepturi !”.

Obiective urmărite

– să denumească pe baza imaginilor normele de convețuire socială;

– să exemplifice prin metoda ”Brainstorming” responsabilitățile în microgrupul din care face parte;

– să accepte diversitatea de opinii și atitudini în vederea rezolvării unei probleme date;

Respectând cerințele și etapele acestei metode amintite mai sus, preșcolarii împărțiți în grupuri de câte 5 copii, au fost îndrumați să-și spună ideile, soluțiile despre incidentul întâmplat, fără a fi criticați de colegi sau de cadrul didactic. Toate ideile emise de către copii au fost scrise pe tablă, citite și analizate pe rând. La sfârșitul aplicării acestei metode s-a căutat soluția cea mai bună care facilitează rezolvarea problemei .

Exemple de enunțuri în rezolvarea problemei.

Problema pusă în discuție:

„Cum putem să ajutăm pe colegul din grupă să se joace frumos cu jucăriile și cu colegii lor?”:

Exemple de enunțuri:

– să-l atenționăm să nu arunce jucăriile ;

-să-i explicăm că fiecare copil are dreptul să se joace cu toate jucăriile;

– să-i spunem că nu-i frumos să țipe în clasă;

-să-i explicăm că nu este bine să ne certăm și să ne batem pentru că ne putem rănii;

-să-i demonstrăm cum trebuie să ne jucăm;

– să fim adevărați prieteni și să-l ajutăm să se corecteze;

– să-l lăudăm când reușește să se joace frumos.

– să-l iertăm când greșesc și ne cer iertare;

– sa nu-l alungăm din grupă;

– să fim buni cu el;

– să-l chemăm să se joace cu noi;

– să-i arătăm cum ne jucăm.

După trierea și selecționarea ideilor preșcolarii împreună cu educatoarea au fost de acord că cea mai bună soluție în rezolvarea acestei probleme este ca toți copiii din grupă să se joace ca niște prieteni cu colegul lor și să-l învețe prin comportamentul lor cum este bine să se poarte cu jucăriile și cu partenerii de joacă.

III.2.3. Metoda Complimentelor

Prin metoda complimentelor se urmărește dezvoltarea stimei de sine și de cunoaștere și autocunoaștere a preșcolarilor dintr-o grupă.

Pentru a putea fi pusă în practică această metodă, educatorul așează scaunele într-un cerc, și pe rând, preșcolarii așezați în interiorul cercului vor interpreta rolul „receptorului de complimente” primind complimentele colegilor săi, sau vor interpreta rolul „enunțatorilor de complimente”.

Fiecare dintre preșcolarii participanți trebuie să identifice un compliment sincer și onest, despre colegul lor care se află în interiorul cercului și să comunice acestuia complimentul. De asemenea, ”receptorul complimentelor” va avea voie doar să zâmbească sau să le adreseze un „Mulțumesc !”.

Utilizarea acestei metode vine în sprijinul preșcolarilor de a-și forma o imagine pozitivă față de propria persoană și față de cei din jur. Totodată, aplicarea acestei metode în activitățile cu preșcolarii, contribuie la dezvoltarea capacităților și deprinderilor acestora de a asculta pe cei din jur și de a comunica liber propriile idei în fața copiilor din grupă.

Aplicație

Pe parcursul desfășurării proiectului tematic cu tema de studiu „Cine sunt/suntem” având ca subtema proiectului „Eu și lumea mea”. Urmărindu-se o mai bună cunoaștere între preșcolari și îmbunățirea relațiilor dintre ei, metoda complimentelor a fost utilizată în cadrul categoriilor de activitate de învățare, jocuri și activități didactice alese cât și la încheierea activității de dezvoltare personală „Întalnirea de dimineață” sau la sfârșitul unei activități integrate, desfășurate pe parcursul unei zile.

Obiective urmărite:

– să manifeste simpatie față de cei din jur evidențiată prin aprecierea aspectelor pozitive ale acestora;

– să-și exprime propriile impresii despre tema în discuție;

– să aprecieze propriul comportament în raport cu persoane, personaje și situații cunoscute;

Aplicand cerințele descrise mai sus, preșcolarilor, împărțiți în 4 grupe de câte 5 persoane li s-a explicat de către cadrul didactic, modul de aplicare și de respectare a cerințelor acestei metode. Astfel, preșcolarii, după un clinchet al clopoțelului, au început să interpreteze pe rând rolul ” receptorului de complimente” , sau cel de ”enunțatorul de complimente”. După ce fiecare preșcolar a îndeplinit rolul de ”receptor” s-au făcut aprecieri în privința implicării fiecărui preșcolar în interpretarea rolurlilor.

Exemple de enunțuri:

– Ești cuminte!

– Ești harnică!

– Ești foarte activă !

– Ești bun! Mă ajuți când trebuie să strâng jucăriile.

– Ești prietenoasă!

– Îmi place să mă joc cu tine!

– Ești foarte atent la activități.

III.2.4. Metoda predării – învățarii reciproce

Metoda predării-învățării reciproce este o strategie de învățare, care se caracterizează prin studiu pe text/imagine sau imagine/text prin care se urmărește dezvoltarea comunicării copil-copil și crearea de ocazii în care preșcolarii să interpreteze rolul educatorului.

Prin aplicarea aceastei metode în cadrul activităților educaționale, se stimulează și motivează preșcolarii în a participa cu mult interes la activitățile didactice, dezvoltă tehnici de muncă intelectuale, formează capacitatea copiilor de a se exprima liber în fața altora și de a asculta, oferind posibilitatea acestora de a-și îmbunătăți performanțele individuale prin exersarea capacităților de a-și valorifica experiența de învățare, învățând pe ceilalți.

Totodată, prin utilizarea metodei predare-învățare-reciprocă, conduce la o implicare dinamică de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor atât în activitățile de grup cât și cele frontale, dezvoltând încrederea în posibilitățile lor de relaționare și de asumare a responsabilităților.

Strategii de învățare

Metoda predarea-învățarea reciprocă are la bază patru strategii de învățare: rezumarea, punerea de întrebări, clarificarea datelor, prezicerea (prognosticarea). Între aceste strategii există o înlănțuire logică, ele fiind integrate într-o anumită etapă a unei activități de povestire, memorizare, lectură după imagini , în jocurile libere, etc.

Descrierea strategiilor de învățare:

1. Rezumarea se referă la expunerea de către fiecare lider sau copil din grupă a ceea ce este mai important în textul citit sau în imaginea admirată de grup timp de 5-7 minute. Simultan, fiecare membru al grupului poate formula pe rând câte o propoziție, după care propozițiile vor fi rezumate într-o sinteză logică ce reflectă rodul gândirii colective și mesajul textului audiat sau a imaginii date.

2. Formularea de întrebări constă în enunțarea de întrebări de către fiecare preșcolar ce vizează aspecte importante ale problemei puse în text sau imagine, bazate pe personaje, timp, loc de desfășurare, mod de rezolvare, modul de acțiune.

3. Clarificarea datelor se poate realiza prin: identificarea cuvintelor și expresiilor literare din text; recunoașterea comportamentelor, atitudinilor neînțelese de preșcolari; implicarea tuturor participanților în găsirea răspunsului corect în vederea înțelegerii cât mai exacte a noutăților apărute.

4. Precizarea (pronosticarea) se referă la analizarea în grup a textului/imaginii și prognosticarea eventualelor probleme sau evenimente ce se pot întâmpla în continuare, prin exprimarea de către preșcolari a celor mai ingenioase idei sau acțiuni, ținând cont și de logica ideilor expuse anterior.

În vederea aplicării acestei metode trebuie să se respecte următoarele etape:

– explicarea scopului;

– descrierea metodei și a celor 4 strategii;

– organizarea grupelor ( 4-5 preșcolari la o grupă);

– repartizarea rolurilor pentru fiecare participant;

– munca pe text sau imagine;

– realizarea învățării reciproce;

– interpretarea modului de realizare a metodei și de implicare a participanților la activitate.

Aplicație

Pentru familiarizarea preșcolarilor cu această metodă, s-a utilizat inițial în cadrul activităților „Jocuri și activități didactice alese” în etapa de dimineață, precum și în sectorul „Bibliotecă” având o varietate de teme: „Citește imaginea de pe copertă”, „Copiii la grădiniță”, „Cum protejăm natura?”, „Mama”. Preșcolarii au avut la dispoziție 4 imagini de același fel pentru fiecare membru al grupului, reprezentând tema propriu-zisă. După însușirea temeinică de către preșcolari a strategiilor și a etapelor metodei, aplicarea acesteia în cadrul activităților Domeniul limbă și comunicare atât în expunerea unei povești cât și în activitățile de memorizare, a fost una din metodele așteptate cu mult drag de către preșcolari, doritori de a interpreta rolurile distribuite fiecăruia.

Categoria de activitate: Domeniul Limbă și comunicare

Tema activității: memorizare: „Cățelușul șchiop” de Elena Farago

Tipul activității: dobândire de priceperi și deprinderi

Obiective urmărite:

– să memoreze logic poezia propusă, pe baza explicațiilor și a metodei predării – învățarii reciproce;

– să recite corect și expresiv poezia respectând intonația, ritmul și pauzele necesare;

– să participe cu interes la activitățile de grup comunicând impresii și opinii despre tema propusă;

În vederea realizării obiectivelor propuse prin utilizarea metodei predării – învățării reciproce, s-a urmărit pregătirea materialului didactic necesar și familiarizarea prescolarilor cu metoda propusă, respectându-se etapele derulării activității.

Astfel, în prima etapă, activitatea s-a desfășurat frontal, preșcolarilor fiindu-le prezentate titlul și conținutul poeziei. După recitarea model a poezei de către cadrul didactic, preșcolarii au fost repartizați în patru grupuri a câte 5 copii, reprezentând rolurile aferente metodei, respectiv cele patru situații de învățare. Au fost distribuite pentru fiecare grupă ecusoane și imagini ce reprezentau conținutul poezei. După stabilirea rolurilor fiecărui copil s-a urmărit ca „Rezumatorii” să scoată ideile principale din conținutul poeziei, „Întrebătorii” să adreseze întrebări, „Clarificatorii” să ofere răspunsuri la întrebările adresate de copii și să evidențieze tresăturile morale ale personajelor prezentate în poezie, „Prezicătorii” să analizeze situațiile și să formuleze predicții cu referire la conținutul poeziei, ajutați fiind și de unele întrebări:

– Cum ați fi dorit să se desfășoare momentele redate în această poezie?

– Cum ați fi vrut să fie finalul acestei poezii?

III.2.5. Ciorchinele

Metoda Ciorchinelui este o tehnică de a încuraja preșcolarii să gândească liber și deschis și să exprime ceea ce gândesc. Prin utilizarea acestei metode se realizează integrarea informațiilor dobândite de către copii pe parcursul învățării în „Ciorchinele” realizat inițial și, completarea acestuia cu noi informații. Această metodă poate fi folosită individual sau ca activitate de grup.

Aplicație

Categoria de activitate: Jocuri și activități didactice alese:

Centul de interes- Științe

Tema activității: „ Fructele de toamnă”

Tipul activității: fixarea și dobândirea de noi cunoștințe

Obiective urmărite:

– să completeze „ciorchinele” pe baza imaginilor și a cunoștințelor acumulate anterior, respectând tema „Fructele de toamnă”;

– să comunice, în cadrul grupului, modul și importanța consumării în alimentația zilnică a fructelor de toamnă.

Etapele de lucru:

1) Preșcolarii participanți la această activitate au fost informați că vor utiliza „Metoda Ciorchinelui” care se va realiza într-un desen asemănător unui ciorchine de strugure se va completa cu ideile sau cuvintele referitoare la tema propusă.

2) Cadrul didactic scrie pe tablă tema „Fructele de toamnă” și preșcolarii sunt încurajați să spună cât mai multe cuvinte sau idei despre fructele de toamnă, acestea fiind scrise concomitent pe tablă, de către cadrul didactic.

3) După scrierea pe tablă a cuvintelor și ideilor eunțate de preșcolari, între cuvintele care au legături logice s-a trasat o linie, rezultând astfel o schemă sub forma unui ciorchine.

4) Pe baza schemei, cu ajutorul cadrului didactic, preșcolarii au „citit” cuvintele, au purtat diverse discuții referitoare la fructele de toamnă .

5) Evaluarea modului de aplicare al metodei. Fiind utilizată în grup „Metoda Ciorchinelui” a dat posibilitatea fiecărui preșcolar să-și exprime propriile păreri și să ia cunoștință de ideile celorlalți.

Utilizarea acestei metode în cadrul activităților de instruire a contribuit în mare măsură la dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare activă a tuturor preșcolarilor prezenți la fiecare activitate.

III.2.6. Metoda Răspunde-Aruncă-Interoghează (R.A.I.)

Metoda Răspunde-Aruncă-Interoghează (R.A.I.), este o metodă care se utilizează la sfărșitul unei activități sau a unei secvențe didactice, având ca scop, dezvoltarea capacităților preșcolarilor de a comunica prin întrebări și răspunsuri, ceea ce și-au însușit din activitățile anterioare. Totodată, această metodă conduce la implicarea activă a preșcolarilor, la depistarea unor lacune, cât și la reactualizarea și evaluarea cunoștințelor predate anterior, făcând posibilă realizarea feed-back-ului, într-un mod mai plăcut, prin introducerea unui element de joc ce constă în aruncarea unei mingi de la un copil la altul.

Regulile jocului sunt simple :

1. Cel care aruncă mingea trebuie să adresese o întrebare respectând tema activității.

2. Copilul căruia i s-a aruncat mingea trebuie să răspundă la întrebare.

3. Copilul care a răspuns corect are voie să arunce mingea altui coleg, nu înainte de a-i adresa o altă întrebare.

4. Cel care nu reușește să răspundă corect la întrebare este eliminat din joc.

Această metodă este o strategie de învățare care combină cooperarea cu competiția și dă un plus de vitalitate activităților educaționale desfășurate în grădiniță.

Aplicație

Categoria de activitate: Domeniul Științe- Activitate matematică

Tema activității: Joc didactic „Caută vecinii”

Tipul activității: consolidarea de cunoștințe

Obiective urmărite:

– să numere conștient crescător/descrescător numerele de la 1-10;

– să denumească vecinii din dreapta sau din stânga unui număr dat din șirul numeric;

– să adreseze întrebări respectând tema propusă în cadrul jocului R.A.I;

– să răspundă corect la întrebări respectând regulile jocului.

Respectând regulile și sarcinile didactice specifice jocului didactic, cât și etapele acestuia, s-a utilizat metoda R.A.I. , având ca scop evaluărea cunoștințelor acumulate de către preșcolari. După ce preșcolarii au fost împărțiți în patru grupe a câte 5 persoane și după explicarea regulilor de câtre educatoate, la un semnal dat de către „Ursulețul Martinel” ( trei bătăi din palme) s-a început jocul propri-zis.

Exemple de întrebări și răspunsuri:

1) Cum se numără crescător până la 10 !

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10

2) Cum se numără descrescător de la 1 la 10 !

10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1

3) Care sunt vecinii numărului 3?

Vecinii numărului 3 sunt 2 și 4;

4) Care este vecinul din stânga numărului 6?

Vecinul din stânga numărului 6 este numărul 5;

5) Care este vecinul din dreapta numărului 9 ?

Vecinul din dreapta numărului 9 este numărul 10

Metoda R.A.I. a fost utilizată cu succes și în activitățile domeniul limbă și comunicare, cunoașterea medilui , educația moral civică, întălnirea de dimineață etc.

III.2.7. Metoda Piramidei și Metoda Diamantului

Cele două metode moderne pot fi folosite la începutul sau la sfârșitul unei activități didactice în vederea reactualizării sau verificării cunoștințelor preșcolarilor, ca o variantă în desfășurarea unui joc didactic sau, în etapa realizării feed-back-ului unei activități de povestire, lectură după imagini, convorbire, observare etc.

Prin utilizarea metodei piramidei și diamantului preșcolarii își dezvoltă capacitățile de a acumula cele mai importante informații, idei despre o temă dată, aspecte comportamentale sau de altă natură (pozitive sau negative), desprinse dintr-un text literar. Totodată, prin folosirea acestor metode, se stimulează învățarea prin cooperare, sporește încrederea preșcolarilor în forțele proprii și dezvoltă capacitatea acestora de a se exprima în fața celorlați.

Aplicație

Metoda Piramidei

Categoria de activitate: Domeniul Limbă și comunicare

Tema activității: repovestirea: „Puiul” de Al. I. Brătescu-Voinești

Tipul activității: consolidarea de priceperi și deprinderi

Obiective urmărite:

– să denumească, pe baza întrebărilor și a imaginilor, titlul poveștii, anotimpurile prezentate și personajele din poveste;

– să exemplifice calitățile personajului principal din poveste;

– să respecte regulile construirii piramidei, participând cu interes la îndeplinirea sarcinilor de grup.

Pentru utilizarea cu succes a metodei piramidei în cadrul activității, s-a ținut cont de cunoștințele acumulate de către preșcolari privind tema propusă, folosirea, ca suport didactic, a unor imagini din poveștile cunoscute și formularea unor întrebări care să ajute la completarea piramidei.

Exemple:

1.Cum se numește povestea a cărei personaj este o prepeliță ? „Puiul”

2. Ce personaje din poveste au pus în pericol viața puilor ? Flăcăul / Vânătorul

3. Denumiți trei anotimpuri în care se desfășoară întâmplările din poveste.

Primăvara / Vara / Toamna

4. Cum era prepelița? Bună / Grijulie / Harnică / Isteață

Metoda Diamantului s-a utilizat atât în cadrul activităților pe domenii experiențiale cât și în jocurile și activitățile didactice alese urmărindu-se: descrierea unui personaj din poveste sau dintr-o poezie; stabilirea ideilor principale ale unui cântec; identificarea unor caracteristici ale anotimpurilor, etc.

Aplicație:

Categoria de activitate: Jocuri și activități didactice alese:

Centul de interes- Bibliotecă

Tema activității: „Drumul cărții”

Tipul activității: fixarea și consolidarea cunoștințelor

Aplicând metoda diamantului în derularea acestei activități, s-a urmărit verificarea cunoștințelor preșcolarilor despre alcătuirea cărții și etapele de realizare ale unei cărți. Aceste cunoștințe au fost predate anterior preșcolarilor în cadrul activității de cunoașterea mediului, având ca temă „ Povestea unei cărți”.

Obiective urmărite:

– să urmărească linia unei povești concomitent cu imaginile din carte;

– să manifeste interes pentru citit, comunicând cu colegii despre poveștile cunoscute;

– să coopereze și să participe cu interes la completarea diamantului.

Exemplu

Un cuvânt care să arate din ce citim poveștile. CARTE

Informațiile scrise pe prima copertă a unei cărți. TITLUL, AUTORUL

Trei cuvinte ce denumesc alcătuirea unei cărți. COPERTA, FILE , PAGINI

Două cuvinte care precizează locul de unde putem procura cărțile.

LIBRĂRIE BIBLIOTECĂ

Un cuvânt ce denumește locul unde se tipăresc cărțile. TIPOGRAFIE

III.2.8. Turul galeriei

Turul galeriei este o modalitate de învățare prin cooperare care contribuie la stimularea gândirii, creativității și a unei învățări eficiente, încurajând preșcolarii să-și exprime liberi propriile opinii cu privire la soluțiile propuse de către colegii lor.

De asemenea, prin metoda Turul galeriei se urmărește, antrenarea grupurilor de preșcolari în îndeplinirea unei sarcini colective, reactualizarea cunoștințelor, evaluarea capacității și deprinderilor preșcolarilor. În vederea aplicării acestei metode trebuie urmărită elaborarea unui plan care să conducă la finalizarea unui produs ce formează ideea generală sau opinia tuturor membrilor grupului.

Descrierea metodei:

Formarea grupelor de câte 3-4 preșcolari;

Comunicarea sarcinilor de lucru;

Rezolvarea sarcinilor de către fiecare grupă;

Expunerea produselor;

Turul galeriei ( examinarea de către fiecare grup de copii a produselor expuse)

Activitate în grupuri ( dezbateri asupra soluțiilor sau ideilor propuse de colegi )

Aplicație

Categoria de activitate: Domeniul Științe- Activitate matematică

Tema activității: „Descompunerea numărului 6”

Tipul activității: consolidarea de cunoștințe

Obiective urmărite:

– să descompună, pe baza materialului didactic, numere de la 1 la 6 cu diferență de 1 (2) unități;

– să aprecieze propriile rezultate și ale celorlalți în cadrul desfășurării metodei ”Turul galeriilor.

– să participe cu interes la rezolvarea unei sarcini de grup prin comunicare și cooperare cu copiii din grupă.

Metoda „Turul galeriei„ s-a aplicat cu succes în cadrul activității de matematică , urmărindu-se capacitățile preșcolarilor de a lucra în grupe, având ca sarcină de lucru găsirea variantelor de descompunere a numărului 6.

Etapele aplicării metodei :

1. Comunicarea sarcinii de lucru.

Cadrul didactic a explicat preșcolarilor că vor fi împărțiți în 4 grupe a câte 5 copii și, timp de 5 minute vor trebui să găsească 4 soluții de descompunere a numărului 6.

2. Activitate în grupuri.

În timp ce preșcolarii din fiecare grupă căutau soluții de rezolvare a sarcinilor, cadrul didactic monitoriza activitatea și oferea sprijin dacă era necesar.

3. Expunerea produselor.

Toate produsele realizate de fiecare grup de preșcolari au fost lipite pe pereții din clasă care s-a transformat într-o galerie expozițională.

4. Turul galeriei.

La o bătaie din palme a cadrului didactic, grupurile de copii (aflați în calitate de vizitatori și critici), au trecut pe la fiecare exponat pentru a examina, corectitudinea rezolvării descompunerii numărului 6, respectării numărului de variante propus de educatoare, dacă sunt utilizate corect semnele convenționale învățate. În timpul examinării produselor, pe marginea posterelor, preșcolarii au făcut însemnări despre soluțiile date de colegi și unele obsevații privind corectitudinea realizării sarcinilor date.

6. Activitate în grupuri.

Timp de 5 minunte fiecare grup a observat dacă au însemnări pe marginea posterului și au făcut corecțiile necesare.

Exemple de descompunere a numărului 6

6 6 6 6

0 6 1 5 2 4 3 3

III.2.9. Explozia stelară

Explozia stelară, este una dintre metodele moderne ce stimulează creativitatea preșcolarilor și conferă o anumită stare de relaxare a acestora datorată modului de relaționare dintre participanții, având la bază, enunțarea de către preșcolari a cât mai multor întrebări legate de o temă dată. Specificul acestei metode este enunțarea de întrebări prin utilizarea materialului didactic alcătuit dintr-o stea mare, 5 stele mici de culoare galbenă cu întrebări, 5 săgeți roșii și jetoane .

Prin aplicarea, în cadrul activităților didactice a metodei exploziei stelare, preșcolarii își însușesc deprinderea de a formula întrebări, de a răspunde la acestea, realizându-se conexiuni între ideile descoperite de către preșcolari în cadrul unui grup, favorizând astfel dezvoltarea capacităților de cooperare și participare a fiecărui membru participant la activitate.

Descrierea metodei

Recomandarea unei probleme de rezolvat;

Organizarea colectivului de copii (în grupuri de câte 5 preșcolari);

Elaborarea întrebărilor de tipul: CE? CINE? UNDE? DE CE? CÂND?

Comunicarea întrebărilor elaborate;

Aprecierea întrebărilor preșcolarilor și a modului de cooperare și interacțiune dintre aceștia.

Aplicație

Metoda ”Explozia stelară” a fost utilizată atât în etapa jocurilor și activităților alese cât și în activitățile pe domenii experiențiale, urmărindu-se cu precădere familiarizarea preșcolarilor cu strategia elaborării de întrebări de tipul: Ce? Cine? Unde? Când? De ce?. Prin intermediul cărora se soluționează o problemă (sarcină didactică).

„Explozia stelară”, s-a utilizat des în demersul educațional, îndeosebi în cadrul activităților – lectură după imagini – deoarece corespunde cerințelor și etapelor impuse de metodologia acestuia, (enumerarea, descrierea, interpretarea). Prin adresarea întrebărilor de către preșcolari și răspunsurile acestora au facilitat descoperirea caracteristicilor imaginii redate pe tablou , unele aspecte legate de spiritul de observare al grupului și capacitatea de analiză, sinteză, generalizare a fiecărui preșcolar.

Exemplu

Categoria de activitate: Domeniul Limbă și comunicare

Tema activității: Lectură după imagini: „Crăciunul”

Tipul activității: consolidarea de cunoștințe

Obiective urmărite:

– să alcătuiască propoziții interogative pe baza conținutului unei imagini și prin intermediul metodei „Explozia stelară” respectând tema activității „Crăciunul”.

– să participe cu interes la activitate arătând disponibilitatea de a comunica și a coopera cu colegii;

Mijloc de realizare: steluțe, tablou cu nașterea lui Isus, figurine reprezentând îngeri, păstorași, mielușei, colindători.

Etapele aplicării metodei:

1. La început, preșcolarii au fost așezați în semicerc în jurul ”Săculețului cu surprize” și au descoperit pe rând conținutul din săculeț. După analizarea materialului didactic, educatoarea a invitat copiii ca prin intermediul jocului ”Explozia stelară” să alcătuiască întrebări având ca temă ” Crăciunul”

2. În vedera constituirii celor patru grupuri preșcolarii au fost invitați să extragă din ”Săculețul fermecat” câte un simbol al sărbătorii de Crăciun (îngerași, păstorași, mielușei, iconițe reprezentându-l pe pruncul Isus). Preșcolarii s-au grupat după simbolurile extrase din săculeț, constituindu-se astfel patru grupuri cu câte cinci copii.

3. După stabilirea grupului din care face parte fiecare preșcolar, au fost distribuite pentru fiecare membru câte o steluță cu cele cinci tipuri de întrebări: CE? CINE? UNDE? DE CE? CÂND?

4. După contemplarea tabloului, timp de cinci minute preșcolarii, respectând întrebarea de pe steluța lor și tema propusă, au formulat pe rând mai multe întrebări .

5. La clinchetul clopoțelului preșcolarii s-au așezat din nou în semicerc și pe rând fiecare grup a adresat întrebări colegilor din celelalte grupe iar aceștiea respectând tema propusă, au găsit răspunsuri la întrebări.

6. În încheiere, cadrul didactic a apreciat activitatea grupului și a preșcolarilor care au formulat cele mai bune întrebări cât și modul de cooperare și interacțiune dintre aceștia. Cele mai interesante întrebări au fost scrise pe o steluță ce a fost afișată la panoul ”Iată ce am învățat !”.

Tema: Pe steaua mare „Crăciunul”

Ce sărbătorim la Crăciun?

Ce face pruncul Isus?

Ce face mama lui Isus ?

Ce fac păstorașii?

Ce daruri aduc magii pruncului?

1. Cine îl încălzește pe Pruncul Isus?

2. Cine este mama pruncului Isus?

3. Cine are grijă de Isus și de mama lui?

4. Cine îi anunță pe păstorași de nașterea lui Isus?

5. Cine îi aduce daruri pruncului?

Unde s-a născut Pruncul Isus?

Unde este așezat pruncul?

Unde se află mielușelul cel mic?

Unde se află steaua ?

Unde stă păstorașul cu fluierul în mână?

De ce a venit Isus pe pământ?

De ce s-a născut în grajd?

De ce a apărut un soare mare pe cer?

De ce au venit păstorii la Isus?

De ce s-a născut Isus așa de sărac?

Când sărbătorim ziua de naștere a lui Isus?

Când mergem cu colindul?

Când îi facem bucurii lui Isus ?

Când apar stelele pe cer?

Când vorbim cu Isus?

III.2.10. Bula dublă

Prin utilizarea metodei „Bula dublă” se urmărește antrenarea grupurilor de copii în a comunica, coopera și participa cu interes la rezolvarea unei sarcini colective și la reactualizarea cunoștințelor acumulate de către preșcolari în cadrul activităților didactice desfășurate anterior.

Specificul aceastei metode constă în solicitarea preșcolarilor de a grupa asemănările și deosebirile dintre două obiecte, procese, fenomene, idei, concepte și, reprezentarea grafică ale acestora, constând în:

două cercuri mari în care se așează imaginea care denumește subiectul (Fructe/Legume; Toamna/ Iarna; etc );

cercurile mici așezate între cele două cercuri mari în care se desenează sau se așează simboluri reprezentând asemănările dintre cele două teme date;

cercuri așezate în exterior la dreapta și la stânga termenilor cheie în care înscriu caracteristici, particularități sau deosebiri ale acestora.

Aplicație

Categoria de activitate: Jocuri și activități didactice alese:

Centul de interes- Științe

Tema activității: „Toamna și Iarna?”

Tipul activității: fixarea și consolidarea cunoștințelor

Obiective urmărite:

– să exemplifice pe baza materialelor didactice asemănări și deosebiri dintre anotimpurile toamna și iarna ;

– să participe activ la rezolvarea sarcinilor de grup, respectând cerințele metodei „Bula dublă”.

După explicarea aplicării metodei, a sarcinilor și a intuirii materialului didactic, opt preșcolari ce au ales centrul de joacă-Științe, la sunetul clopoțelului au început să completeze graficele specifice acestei metode, respectând subiectul propus. La sfârșitul activității ,educatoarea a făcut aprecieri asupra modului de realizare a sarcinilor date.

Exemplu

Metodele didactice moderne, aplicate în cadrul activităților educaționale, reprezintă de fapt strategii de artibuire a unor roluri active preșcolarilor ce le oferă posibilitatea acestora de a învăța împreună, participând cu mult interes la proiecte comune, urmărind ca fiecare membru al grupului să-și aducă aportul la creșterea performanței celorlalți membri și să-și îmbunătățească, de asemenea, performanțele proprii. Avantajele aplicării metodelor didactice tradiționale și moderne utilizate în procesul instructiv educativ vor fi prezentate pe larg în paginile următoare ale lucrării prin prezentarea derulării unui proiect tematic.

III. 2.11. Metoda proiectelor tematice

În noua programă școlară se regăsesc două forme de proiectare tematică pe durata unui an școlar : proiectarea tematică pe bază de proiect și proiectarea pe teme săptămânale.

Proiectarea tematică pe bază de proiect cere un demers mult mai elaborat și o bună pregătire a cadrului didactic în ceea ce privește utilizarea conceptelor și conținuturilor științifice, cât și implicarea părinților, specialiștilor, membrilor comunității, elevilor și școlarilor sau a altor factori în activitățile desfășurate în cadrul proiectului.

Specificul proiectului constă în faptul că este un efort deliberat de cercetare, concentrat pe găsirea răspunsurilor la întrebările despre subiectul ales.

În vederea realizarii unui proiect tematic, educatorul trebuie să monitorizeze și să evalueze în permanență modul în care se derulează proiectul și, nu în ultimul rând, finalizarea acestuia printr-o lucrare colectivă, o acțiune amplă în care să fie antrenați toți factorii implicați, o expoziție cu lucrările copiilor, un album de fotografii, un jurnal un moment artistic prezentat de copii, etc.

Progresul și achizițiile înregistrate pe tot parcursul desfășurării proiectului tematic se vor oglindi atât în atitudinile, comportamentele și deprinderile pe care preșcolarii le-au dobândit sau în cunoștințele noi însușite, cât și în portofoliul fiecărui proiect tematic ce conține materiale cu conținut informațional legat de temă, cum ar fi: harta proiectului, proiectul tematic privit în ansamblu, lucrări realizate de preșcolari, imagini sugestive, albume cu fotografii ce redau modul de realizare al unei sarcini didactice de către preșcolari, etc. Pentru elaborarea proiectării tematice trebuie să se respecte necesitatea selectării obiectivelor corelate cu temele și categoriile de activitate pentru întreaga perioadă a derulării proiectului tematic (1-5 săptămână); alegerea subiectului de către preșcolari și educator; stabilirea și consemnarea, încă de la debut, a unui inventar de probleme – ce știu și ce nu știu- ce doresc să afle copiii despre tema și subiectul ales, crearea centrului tematic; stabilirea perioadei de derulare a proiectului; scrisoarea de intenție și de mulțumire adresată părinților; adăugare de detalii; evaluarea proiectului.

Aplicație

Pe parcursul derulării cercetării pedagogice, pentru a colecta cât mai multe informații în ceea ce privește modul de comunicare, cooperare și participare a colectivului de preșcolari, prin îmbinarea metodelor didactice, alături de celelale componente ale procesului de instruire ,s-a derulat, timp de cinci săptămâni, proiectul tematic „Toamna cea bogată”. (Anexa 6)

În vederea bunei desfășurări a acestui proiect tematic și în atingerea obiectivelor propuse au fost implicați ca parteneri și colaboratori părinții copiilor cât și biserica locală.

De asemenea, pentru urmărirea concretă a capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor în cadrul activităților derulate, ne-am propus întocmirea unui program de lucru, sub forme variate de organizare a grupei, în cadrul proiectului tematic ”Toamna cea bogată„ derulat pe o perioadă de cinci săptămâni. Astfel:

în prima și a doua săptămână se va urmări aplicarea metodelor tradiționale și moderne realizate frontal, evidențiind contribuția acestora la eficientizarea comunicării, cooperării și participării preșcolarilor cuprinși în eșantion;

în a treia și a patra săptămână vom urmări stimularea capacităților de comunicare, participare și cooperare în cadrul activităților organizate pe grupe sau în perechi;

în a cincea săptămână a proiectului tematic vom urmări cu precădere acumularea de date, privind modul în care utilizarea metodelor didactice contribuie la dezvoltarea comunicării, cooperării și participării a fiecărui preșcolar la cerințele educaționale;

stabilirea unui plan de intervenție în vederea stimulării capacităților de comunicare, cooperare și participare a fiecărui preșcolar în cadrul tuturor activităților educaționale;

În următoarele rânduri vom reda eficiența îmbinării metodelor didactice tradiționale și moderne în cadrul procesului instructiv educativ.

Astfel, alături de metodele didactice tradiționale prezente în activități didactice desfășurate în grădiniță, metodele moderne contribuie la:

dezvoltarea și stimularea capacitățile de comunicare, de ascultare, de înțelegere , de cunoașterea de sine și recunoaștere a partenerilor de joacă sau de grup;

dezvoltarea spiritului de observare, de cercetare, de investigație și de exprimare a preșcolarilor ;

stimularea disponibilității preșcolarilor de a coopera și colabora, având o atitudine de toleranță și înțelegere față de opiniile celorlalți colegi de grupă;

dezvoltarea spiritului de echipă, a competiției constructive și a muncii în grup dezvoltând curajul, încrederea în sine și în partenerul sau partenerii de grup ;

însușirea de către preșcolari a cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor prin implicarea dinamică a întregului colectiv în rezolvarea sarcinilor, favorizând astfel comunicarea și interacțiunea în grup;

dezvoltarea capacităților de a formula întrebări, de a face conexiuni și interacțiuni logice cât și de a găsi răspunsuri sau soluții la rezolvarea unei probleme sau cerințe;

depistarea factorilor pozitivi care asigură trecerea armonioasă de la învățarea frontală la învățarea individuală și pe grupuri.

dezvoltarea capacităților de comunicare prin încurajarea permanentă a preșcolarului pentru a se exprima liber și creativ.

Prin acumularea de informații privind modul de comunicare, relaționare și socializare a preșcolarilor de-a lungul derulării proiectului tematic, s-a creat posibilitatea realizării unui plan de intervenție în vederea stimulării capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor în cadrul activităților educaționale derulate în grădiniță.

Plan de intervenție în vederea stimulării capacităților de comunicare, cooperare și

participare la vârsta preșcolară

Prin îmbinarea pe tot parcursul derulării cercetării pedagogice a metodelor didactice tradiționale cu metodele didactice moderne, s-a reușit conturarea unui cadru educațional atractiv și participativ în care fiecare preșcolar și-a găsit locul și importanța sa proprie în cadrul procesului de învățare.

Pentru preșcolari, grădiniță a devenint o nouă familie, un loc în care ei găsesc puterea și curajul de a explora lumea înconjurătoare alături de prietenii de joacă și de educatori, construind relații bazate pe respect reciproc și colaborare constructivă.

În următorul capitol vom reda contribuția utilizării metodelor didactice tradiționale și moderne în dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor incluși în cercetarea pedagogică, urmărind gradul de realizarea a ipotezei și a obiectivelor cercetării.

IV. CONCLUZII ȘI APRECIERI FINALE

IV.1.1. Concluzii și aprecieri privind demersul cercetării pedagogice

Pe tot parcursul derulării cercetării pedagogice desfășurate în cadrul activităților didactice cu preșcolarii s-a evidențiat tot mai mult că folosirea metodelor trediționale, împletite cu cele moderne, îmbunătățesc actul educațional și contribuie la dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor.

Utilizarea corespunzătoare a metodelor descrise în lucrare a făcut posibilă însușirea într-un mod plăcut de către preșcolari a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor urmărite în demersul fiecărei activități, trezind totodată interesul copiilor de a învăța atât individual, cât și în grup. Utilizarea și îmbinarea metodelor didactice în cadrul activităților educaționale și asigurarea unui climat adecvat, pot favoriza dezvoltarea proceselor psihice ale preșcolarilor și implicit, a abilităților de comunicare, cooperare și participare a acestora la activități cât și îmbunătățirea motivației pentru învățare, a stimei de sine, a formării și dezvoltării armonioase a personalității fiecărui preșcolar prezent în procesul educațional.

Participarea cadrului didactic alături de copii în cadrul derulării activităților a servit drept model în legăturile interpersonale, încurajând permanent interacțiunile cooperante dintre copii.

În vederea cunoașterii eficienței aplicării metodelor didactice moderne cu cele tradiționale, pe parcursul desfășurării activităților s-a urmărit: modul de demarare a activității, schimburile de idei între participanți, luările de cuvânt, elaborarea răspunsurilor, folosirea timpului de lucru. Acest lucru a condus la îmbunătățirea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor, în vederea realizării cu ușurință a sarcinilor de grup, de asemenea, a fost posibilă coordonarea eforturilor individuale pentru atingerea unui scop comun, acomodarea cu ușurință a copiilor la relațiile, normele și comportamentele grupului, cât și la educarea trăsăturilor pozitive de voință și de caracter.

Pe lângă aceste aspecte pozitive privind îmbunătățirea procesului instructiv educativ, în ceea ce privește îmbinarea acestor metode didactice, s-a remarcat și faptul că, pe tot parcursul derulării cercetării pedagogice, în interiorul colectivului de copii au avut loc multe schimbări, cum ar fi :

îmbunătățirea modului de interrelaționare dintre: cadrul didactic-preșcolar; preșcolar-preșcolari; preșcolar-adult, manifestat prin însușirea și dezvoltarea capacităților sociale de comunicare, cooperare și participare a fiecărui individ în parte;

dezvoltarea gândirii democratice, prin exersarea unei gândiri critice a preșcolarilor, implicarea acestora în găsirea unor soluții în rezolvarea unor probleme cu care se confruntă, de luare de decizii în grup, în vederea aplanării conflictelor sau evitării acestora, capacitatea de a critica comportamentul, ideea, fapta unui personaj din poveste, a copilului sau adultului, fără a critica pe aceșteia, capacitatea de a învăța să aleagă comportamentele pozitive de cele negative.

dezvoltarea și promovarea atitudinii pozitive, respectul reciproc și toleranță, evidențiate prin acceptarea responsabilităților în soluționarea unei sarcini de grup și înțelegerea modului de implicarea variată a fiecărui preșcolar din cadrul grupului din care face parte;

dezvoltarea și stimularea capacităților de comunicare, de ascultare, de înțelegere, de cunoaștere de sine și recunoaștere a partenerilor de joacă sau de grup;

dezvoltarea spiritului de observare, de cercetare, de investigație cât și de exprimare a preșcolarilor ;

stimularea disponibilității preșcolarilor de a coopera și colabora, având o atitudine de toleranță și înțelegere față de opiniile celorlalți colegi de grupă;

dezvoltarea spiritului de echipă, a competiției constructive și a muncii în grup, dezvoltând curajul, încrederea în sine și în partenerul sau partenerii de grup ;

însușirea de către preșcolari a cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor prin implicarea dinamică a întregului colectiv în rezolvarea sarcinilor, favorizând astfel comunicarea și interacțiunea în grup;

dezvoltarea capacităților de a formula întrebări, de a face conexiuni și interacțiuni logice cât și de a găsi răspunsuri sau soluții la rezolvarea unei probleme sau cerințe;

depistarea factorilor pozitivi care asigură trecerea armonioasă de la învățarea frontală, la învățarea individuală și pe grupuri.

dezvoltarea capacităților de comunicare, prin încurajarea permanentă a preșcolarului pentru a se exprima liber și creativ.

Deoarece prin componența lor metodele didactice moderne implică o acțiune alături de cineva, realizată prin comunicarea, cooperarea și participarea activă a fiecărui preșcolar la realizarea unei sarcini de grup, bazată pe respect reciproc și colaborare constructivă, s-au evidențiat, pe tot pe parcursul derulării cercetării pedagogice, următoarele avantaje și dezavantaje ale aplicării metodelor didactice moderne cu cele tradiționale.

Avantajele și dezavantajele utilizării metodelor didactice moderne cu metodele tradiționale

Aplicarea noilor metode în cadrul activităților educaționale: metoda proiectelor tematice, activitățile integrate, metode didactice moderne, amenajarea mediului educațional și, nu în ultimul rând, implicarea și participarea familiei și altor parteneri în activitățile din grădiniță, au contribuit foarte mult la dezvoltarea capacităților preșcolarilor de a comunica, coopera și participa cu colegii din grupă cât și cu adulții conducând astfel la realizarea obiectivelor cercetării pedagogice urmărite în această lucrare. Învățarea prin cooperare ajută copiii să învețe mai profund, cultivând relații bazate pe respect reciproc și colaborare constructivă.

IV.1.2. Argumentarea atingerii ipotezei și a obiectivelor cercetării

Optând la tipul de cercetare combinat teoretic-fundamental și practic-aplicativ, vom prezenta rezultatele cercetării, urmărind progresele preșcolarilor incluși în cercetare din punct de vedere psihologic și posibilitatea lor de însușire a capacităților de comunicare, cooperare și participare în cadrul derulării activităților didactice desfășurate în grădiniță.

În următoarele pagini va fi prezentată în plan faptic modul de concretizare a ipotezei conform căreia utilizarea adecvată a metodelor didactice tradiționale și moderne, în cadrul activităților educaționale permite dezvoltarea și perfecționarea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor, într-un ritm mai rapid, asigurând îmbunătățirea interrelaționării dintre educator-preșcolar, preșcolar-preșcolar și o bună pregătire a acestora pentru școală și pentru viață.

Totodată, prin concretizarea ipotezei cercetării, s-a făcut posibilă atingerea obiectivelor propuse într-un mod plăcut și eficient, reușindu-se activizarea procesului educațional și implicarea preșcolarilor cu mai mult interes în activitățiile de grup sau individual.

Realizarea activizării procesului educațional și a implicării active a preșcolarilor în activitățile didactice a fost posibilă datorită personalității cadrului didactic care, prin modul de prezentare a unor obiective și a unor sarcini didactice, a reușit să motiveze atât preșcolarii, dar și pe părinții acestora, trezindu-le interesul de a comunica între ei și cu cadrul didactic despre temele derulate în grădiniță. Totodată, prin introducerea treptată a unor metode și procedee, care au antrenat preșcolarii la o participare dinamică în procesul instructiv-educativ, prin îmbinarea optimă a metodelor didactice tradiționale cu metodele didactice moderne, prin utilizarea mai multor forme de instruire și de organizare a grupei de preșcolari, s-a ajuns la dezvoltarea gândirii critice și creative a preșcolarilor, a încrederii în propriile puteri și a interesului pentru cunoaștere, favorizând interrelaționarea tuturor preșcolarilor.

Din punctul de vedere al profilului psihologic, eșantionul de preșcolari incluși în perioada derulării cercetarii pedagogice se prezintă la finalul cercetării astfel:

Legendă: A- comportament atins; D- comportament în dezvoltare; S- necesită sprijin

Analizând graficul și diagrama ce reprezintă particularitățile psihologice ale preșcolarilor din „Grupa Elefanților” Nivel II, la finalul cercetării pedagogice, din punctul de vedere al proceselor cognitive, se constată că 85% au o capacitate de memorare foarte bună, 70% au o imaginația reproductivă și 25 % au o imaginație creatoare. Din punctul de vedere al limbajului se poate observa că 85% au un limbaj foarte bogată iar nivelul de inteligență este în mare parte peste medie, respectiv 75% .

Compararea grafică a proceselor cognitive dintre începutul și sfărșitul cercetării pedagogice a eșantionului cuprins în cercetare:

Graficul demonstrează o îmbunătățire reală a proceselor cognitive la nivelul colectivului de preșcolari deoarece la începutul derulării cercetării pedagogice 41% dintre preșcolari erau la nivelul maxim iar le sfărșitul cercetării se observă o îmbunătățire cu 18 % însumând un procentaj de 59%

Legendă: A- comportament atins; D- comportament în dezvoltare; S- necesită sprijin.

Urmărind îmbunătățirea stilului de muncă prin îndeplinirea sarcinilor a fiecărui preșcolar, atât în cadrul unui grup, sau individual, reprezentat în diagrama de mai sus , se observă că 20 % dintre preșcolari și-au însușit o atitudine temenică față de actul educațional, 25 % au fost independenți și inventivi în ceea ce privește efectuarea sarcinilor date, 27 % au fost sârguincioși în rezolvarea cerițelor și sarcinilor stabilite iar 28 % au adoptat o conduită foarte activă în timpul procesului instructiv educativ.

Diagrama comparată a stilului de muncă.

Putem spune că, pe parcursul și la sfârșitul cercetării pedagogice s-a înregistrat un real progres al stilului de muncă deoarece atitudinea temeinică față de actul educațional a crescut cu 14% și independența creativă a crescut cu 14%. Tot din punctul de vedere al stilului de muncă se constată 6% au devenit mai sârguincioși și 12% sunt mai activi în cadrul procesului instructiv – educativ.

Interpretând datele prezentate mai sus se observă că, în ansamblu, colectivul de preșcolari prezintă anumite trăsături pozitive de personalitate, o mare parte dintre preșcolari au devenit mult mai sociabili, comunicând și relaționând mult mai ușor cu cadrul didactic și cu colegii din grupă.

Datorită încurajărilor și a aprecierilor făcute de către cadrul didactic și de către colectivul de copii pe parcursul și la sfârșitul unei activități didactice, cât și a diverselor situații de învățare și a metodelor aplicate în actul educațional, a condus la creșterea numărului de preșcolari care au căpătat o încredere mai mare în propriile puteri, devenind mult mai îndrăzneți în a îndeplini corect și într-un timp cât mai scurt sarcinile date, atât în cadrul unei activități de grup cât și individual.

Pentru a verifica ipoteza cercetării și pentru a evidenția modul de aplicare a metodelor didactice și contribuția lor în cadrul activităților didactice la formarea și dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor, s-au desfășurat două activități integrate denumite „Sărbătorile primăverii” și „Cartea cu povești!” (Anexe 7 / 8)

În cadrul derulării activităților desfășurate s-a urmărit îndeosebi atingerea obiectivelor cercetării pedagogice propuse, preferințele preșcolarilor față de metodele didactice cât și îmbunătățirea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor ,reflectată prin realizarea obiectivelor operaționale din cadrul probelor de evaluare finală.

La sfârșitul activităților, pentru a afla care dintre activitățile integrate derulate anterior i-a ajutat să învețe cu mai mult interes, preșcolarii au fost solicitați de către cadrul didactic să răspundă la întrebări și să așeze steluțe în dreptul activităților preferate scrise pe tabla magnetică.

1. Care dintre activitățile desfășurate anterior v-au ajutat să comunicați, să cooperați cu ceilalți și să participați cu mai mult interes la activități ? Așează steluța în dreptul ei.

a) Activitatea integrată cu tema: ”Sărbătorile Primăverii” (8 steluțe)

b) Activitatea integrată cu tema: ”Cartea cu povești” (12 steluțe)

Interpretând graficele de mai sus se observă că activitatea integrată cu tema ”Cartea cu povești”, în care au fost utilizate atât metodele tradiționale cât și cele moderne, a obținut cele mai multe punctaje, preșcolarii motivându-și alegerea făcută prin următoarele păreri (opinii) proprii:

Exemple:

-Activitățile au fost distractive.

– Ne-au ajutat să ne jucăm împreună.

– Mi-a plăcut că am fost ajutat de colegi.

– A fost ca o sărbătoare.

– Am învățat mai ușor.

– Nu m-am plictisit deloc.

– M-am jucat toată ziua cu colegii.

– Mi-a plăcut că am rezolvat bine sarcinile date.

– Parcă eram la un concurs interesant.

– Mi-am făcut prieteni.

– A fost foarte amuzant să lucrăm în grupe.

– Mi-a plăcut că am învățat jucăndu-ne pe grupe.

Putem sublinia faptul că și activitățile didactice în care sunt utilizate doar metodele tradiționale au avut un rol foarte important în dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor, dar îmbinarea acestora cu metodele moderne a trezit mai mult interesul preșcolarilor de a se implica în procesul instructiv educativ și de a relaționa cu cei din jur.

În continuare, vom reda probele de evaluare finală, urmărind realizarea obiectivelor din cadrul activităților didactice derulate anterior, pentru a putea reda randamentul școlar al colectivului de copii inclus în cercetarea pedagogică.

Proba de evaluare finală numărul 1

Categoria de activitate: Activitate de dezvoltare personală- Întâlnirea de dimineață

Tema activității: – „Spune personajul tău preferat!”

Legendă: A- comportament atins; D- comportament în dezvoltare; S- necesită sprijin

Datele colectate în urma primei probe de evaluare finală sunt prezentate în următorul tabel.

Din diagrama prezentată anterior se observă că obiectivele operaționale au fost atinse astfel: O1 atins într-un procentaj de 85%, O2 atins într-un procentaj de 70%, O3 atins într-un procentaj de 90% .

Proba de evaluare finală numărul 2 – Centrele de joacă :

Jocuri de masă: „Găsește ce se potrivește!” – puzzle;

Casa căsuței-Joc de rol: „La bibliotecă”

Bibliotecă: „ În lumea cărților cu povești”

Știință: „Personajele din povești iubesc matematica”

Legendă: A- comportament atins; D- comportament în dezvoltare; S- necesită sprijin

Datele colectate în a doua probă de evaluare finală sunt prezentate în următorul tabel.

Analizând diagrama prezentată mai sus se observă că obiectivele operaționale au fost atinse astfel: O1 atins într-un procentaj de 80%, O2 atins într-un procentaj de 80%, O3 atins într-un procentaj de 100% și O4 atins într-un procentaj de 80% .

Proba de evaluare numărul 3 -Activități pe domenii experiențiale:(activitate integrată):

Domeniul Limbă și comunicare ( DLC)

Domeniul Științe(DȘ)- Activitate matematică

Subiectul activității: ”Campionii primăverii”

Tipul activității: mixt

Legendă: A -comportament atins; D -comportament în dezvoltare; S -necesită sprijin

Prezentarea datelor colectate în cea de a treia probă de evaluare finală

Din diagrama redată mai sus se observă că obiectivele operaționale au fost atinse astfel: O1 atins într-un procentaj de 90%, O2 atins într-un procentaj de 100%, O3 atins într-un procentaj de 90%, O4 atins într-un procentaj de 95%, O5 atins într-un procentaj de 90%, O6 atins într-un procentaj de 100% .

Proba de evaluare finală numărul 4 – Activitate integrată

Categorii de activitați:

Domeniul Limbă și comunicare

Domeniul Estetic și creativ: Educație artistico-plastică

Tema activității: „Cartea cu povești”

Tipul activității: mixtă

Legendă: A -comportament atins, D -comportament în dezvoltare, S -necesită sprijin.

Prezentarea datelor colectate în cea de a patra probă de evaluare finală

Analizând diagrama prezentată mai sus, se observă că, obiectivele operaționale au fost atinse astfel: O1 atins într-un procentaj de 100%, O2 atins într-un procentaj de 95%, O3 atins într-un procentaj de 80%, O4 atins într-un procentaj de 100% , O5 atins într-un procentaj de 95% și O6 atins într-un procentaj de 100% .

Deoarece ipoteza și obiectivele cercetării pedagogice ating aspectele legate de rezultatele școlare ale preșcolarilor cuprinși în eșantion, vom urmări evoluția și dezvoltarea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor în procesul educațional, pornind de la probelor de evaluare din etapa constatativă și finalizând cu probele de evaluare din etapa finală.

Tabelul redă numărul copiilor care au atins obiectivele operaționale în cadrul probelor de evaluare din etapa constatativă și etapa finală.

După cum se poate constata, randamentul școlar este în continuă creștere. Dacă la evaluarea constatativă 37% dintre preșcolari au rezolvat cu succes cerințele date, la evaluarea finală se observă un progres de 26% față de evaluarea inițială reprezentat de cei 63% dintre preșcolari care au rezolvat cu ușurință cerințele și sarcinile cerute.

Prin ilustrarea graduală și comparativă a dezvoltării proceselor cognitive, a îmbunătățirii stilului de muncă și a trăsăturilor de personalitate ale preșcolarilor cât și a dezvoltării evocate capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor incluși în cercetarea pedagogică, ilustrate prin atingerea obiectivelor propuse la fiecare probă de evaluare, reiese faptul că în cadrul etapei finale a cercetării pedagogice, ipoteza și obiectivele cercetării au fost atinse în cea mai mare măsură.

Creșterea capacităților de comunicare, cooperare și participare a preșcolarilor s-a oglindit prin dorința acestora de a descoperi mediul înconjurător, relaționând cu colegii, mai ales în cadrul activităților în care au fost proiectate metode de învățare prin cooperare, favorizând, pe bună dreptate, creșterea interesului acestora de a-și însuși tot mai multe cunoștințe, priceperi și deprinderi și implicit implicarea activă a preșcolarilor la propria formare a personalității lor și a celorlalți.

Anexa 1 – Date generale

Chestionar 1

Obiective:

– Colectarea de informații bibliografice ale preșcolarilor și a familiilor acestora;

Identificarea factorilor social, culturali și economici al colectivului de preșcolari ;

Numele și prenumele copilului ……………………………………………………………………………………

Data și locul nașterii …………………………………………………………………………………………………..

Domiciliul ……………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

tatăl ……………………………………………………………………………………

A) Nume și prenume

mama ……………………………………………………………………………….

B) Nivelul studiilor-

tatăl a) inferioare b) medii c) superioare

mama a) inferioare b) medii c) superioare

C) Nivelul economic al familiei

a) scăzut b) mediu c) superior

D) Tipul familie

a) normală b) divorțați c) un părinte decedat e) un părinte plecat în străinătate

Anexa 2 – Profilul psihologic

Chestionar pentru cunoașterea profilului psihologic

Obiective urmărite:

Identificarea trasăturilor de caracter și a profilului psihologic al fiecărui preșcolar;

Realizarea, pe baza datelor adunate, a profilului psihologic al colectivului de preșcolar.

Anexa 3 – Proiect de activitate –Povestirea educatoarei

Grupa: Nivel II

Categoria de activitate: Domeniul Limbă și comunicare

Forma de realizare: Povestirea educatoarei

Subiectul: „Iedul cu trei capre” de Octav Pancu-Iași

Tipul activității: dobândire de cunoștințe

Obiectiv cadru: Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizarea corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale.

Obiective de referința: Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles.

Obiective operaționale: Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:

O1: să asculte cu atenție și interes conținutul poveștii „Iedul cu trei capre” de Octav Pancu;

O2: să exprime verbal, pe baza imaginilor și a întrebărilor educatoarei, ideile principale ale poveștii;

O3: să recunoască personajele principale din povești cu ajutorul materialului didactic;

O4: să desprindă mesajul educativ din poveste;

Strategii didactice:

Resurse procedurale: conversația, exercițiul, explicația, jocul, conversația

Resurse materiale: planșe, cărți, imagini din povești, costum național, abțibilduri

Forme de organizare: frontal, individual

Material bibliografic: Liliana Ezechil, M.P.Lăzărescu –„Laborator preșcolar- ghid metodic-” Editura V&I Integral, București, 2001

M.E.N. „Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii”, Editura V&I Integral, București, 2000.

Durata: 35 minute

Anexa 4. Poveste cu început dat:

„Prietenul credincios”

A fost odată ca niciodată un băiețel pe nume Andrei. El locuia împreună cu părinții lui într-o căsuță frumoasă și îngrijită la poalele Munților Carpați. Într-o zi frumoasă de toamnă Andrei i-a spus mamei:

– Mămico, te rog să-mi dai voie să merg în pădure să culeg ciuperci !

– Du-te, i-a zis mama, dar să ai grijă să nu te rătăcești, să nu vorbești cu persoane necunoscute și să te întorci devreme acasă.

A plecat Andrei în pădure foarte fericit luând cu el un băț și un coșuleț ca să pună ciupercile în el. Pădurea era foarte frumoasă. Pe jos era așternut un covor uscat de frunze ruginii care foșneau sub piciorele băiețelului, păsărelele încă mai fredonau cântecele lor vesele și zburau din creangă în creangă. La un moment dat, Andrei a găsit o poieniță în care erau multe ciupercuțe și a început să culeagă, gândindu-se cât de bucuroasă va fi mama lui când va duce coșulețul plin cu ciuperci.

Preocupat de a culege repede toate ciupercile din poieniță ridică privirea și spre uimirea lui zări nu departe de el, un pui de cerb care se uita la el. Andrei se miră de curajul animalului care nu se sperie de el. Gândind că puiul s-o fi rătăcit și că i-o fi foame scoase din buzunar niște biscuiți și-l chemă cu blândețe să vină la el. Puiul de cerb se apropie cu mare atenție de Andrei și mâncă biscuiții. De atunci cînd mergea în pădure lua cu el mâncare și pentru prietenul lui.

Într-o zi Andrei plecă de dimineață în pădure și cum culegea ciuperci a venit o furtună mare și ………………………………………………………….. vă invit pe voi copii să-mi spuneți ce s-a întâmplat.

Anexă 5. Proiect de activitate: Joc didactic

Grupa: Nivel II

Categoria de activitate: Domeniul Limbă și comunicare

Forma de realizare: Joc didactic

Tema activității: „Să vorbim corect românește”

Tipul activității: consolidarea de priceperi și deprinderi

Obiectiv cadru: Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic,lexical, sintactic.

Obiective de referința: Să recunoască cuvinte simple și litere în contexte familiare.

Obiective operaționale: Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:

O1: să perceapă, pe baza explicațiilor, sunetele dintr-un cuvânt dat;

O2:să pronunțe corect, pe baza demonstrației, sunetele limbii române;

O3: să exemplifice sunetul inițial din cuvântul pronunțat oral;

O4: să despartă corect cuvintele în silabe;

O5: să alcătuiască cu ajutorul materialului didactic, propoziții simple și dezvoltate;

O6: să identifice sunetele din cadrul cuvântului dat.

O7: să participe cu interes la joc, atât în cadrul unui grup cât și individual.

Sarcina didactică – denumirea corectă a imaginilor, despărțirea corectă a cuvintelor în silabe, identificarea sunetelor ce compun cuvintele date, alcătuirea de propoziții, rezolvarea cerințelor de pe fișa de evaluare.

Regulile jocului – la semnalul educatoarei, copilul numit va alege un jeton, va denumii imaginea, se va preciza sunetul cu care începe cuvântul și va despărții cuvântul în silabe. În vederea complicării jocului se va alcătui o propoziție folosind cuvântul dat, se va preciza numărul de cuvinte din propoziție și, la alegere, se vor specifica sunetele și numărul lor din cadrul unui cuvânt.

Elemente de joc: extragerea jetoanelor, închiderea și deschiderea ochilor, aplauze, recompense

Strategii didactice:

Resurse procedurale: conversația, exercițiul, explicația, jocul, conversația, demonstrația.

Resurse materiale: jetoane cu diferite imagini(flori, animale, obiecte), scrisoare, fișe de lucru, instrumente de scris, abțibilduri.

Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe.

Durata: 35 minute

Anexa 6. Proiect tematic

Tema proiectului de studiu: CÂND/CUM ȘI DE CE SE ÎNTÂMPLĂ ?

Durata derulării : 5 SĂPTĂMÂNI

Tema proiectului: ”TOAMNA CEA BOGATĂ”

Obiectiv cadru:

Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia.

Obiective de referință:

Să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor, cât și în calitate de auditor;

Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a înțeles;

Să înțeleagă și să transmită mesaje simple și să reacționeze la acestea;

Să-și îmbogățească experiența, ca bază a cunoștințelor matematice referitoare la cunoașterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, constituirea de grupuri /mulțimi pe baza unor însușiri comune (formă, grosime, mărime, culoare) luate în considerare separat sau mai multe simultan;

Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare (obiecte, vegetație, faună, ființe umane ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii), precum și interdependența dintre ele;

Să-și însușească norme de comportare specifice asigurării sănătății și protecției omului și naturii;

Să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului în care trăiește

( grădiniță, familie, grupul de joacă);

Să trăiască în relațiile cu cei din jur stări afective pozitive, să manifeste prietenie, toleranță, armonie, concomitent cu învățarea autocontrolului;

Să asocieze mișcări sugerate de textul cântecului cu ritmul acestuia;

Să redea teme plastice specifice desenului;

Să compună în mod original și personal spațiul plastic;

Să cunoască și să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei lucrări practice sau gospodărești;

Să-și formeze o ținută corporală corectă (în poziția stând, șezând și în deplasare).

Resurse

Material didactc: crengi cu frunze de toamnă, fructe, legume, flori naturale și din plastic, jocuri de masă specifice anotimpului toamna, planșe, jetoane, forme geometrice, jucării, atlas botanic, cărți, reviste, enciclopedii, hârtie colorată, acuarele, plasteină, creioane colorate, carioci, cretă, tablă magnetică, DVD, calculator, afișe cu imagini de pe internet, casetofon, CD, aparat foto, foi A4, foi de desen, cărți de povești.

Toate aceste materiale didactice au fost utilizate treptat pe tot parcursul desfășurării proiectului tematic, la toate categoriile de activitate de învățare planificate în proiect, respectând subtema celor cinci săptămâni.

Resurse umane: educatoarea, copiii grupelor „Elefanților ”(Nivel II) și „Îngerașilor” (Nivel I), părinții, preoți, măicuțe.

METODE ȘI PROCEDEE: conversația, descrierea, demonstrația, explicația, expunerea, repovestirea, povestirea cu început dat, lectură după imagini, activitatea cu cartea, jocul didactic, joc de rol, Predarea-învățarea reciprocă, Metoda complimentelor, Ciorchinele, Turul galeriilor, Răspunde-Aruncă-Interoghează, Brainstorming.

INVENTAR DE ACTIVITĂȚI

Jocuri și activități didactice alese:

Bibliotecă:

– Citire de imagine: Caracteristici și aspecte de toamnă (fructe, legume, flori, cărți de povești, picturi)

– Jocuri de masă: Puzzle- „Din jumătăți, întregul”; „Alege corect și spune din ce poveste face parte personajul”

– Elemente grafice „Completează ce lipsește!”

Colțul casei- Joc de rol:

– „Gospodinele la piață”;

– „La piață”

– „Și noi știm să preparăm compot!”

– „De-a florăresele”

– Joc de creație- „Salvăm animalele în pericol”

Știință:

– Jocuri senzoriale: „Spune ce gust are ”; „Ghicește ce legumă ai mâncat”; „Florile și parfumul lor”;

– Fișe de lucru „Caută locul potrivit!”

-Joc de masă „Când se întămplă?”; „Alege repede și bine!”; „Spune ce știi despre…?”

Artă:

-„ Colorăm imagini cu fructe de toamnă”;

– Modelaj: „Coșul cu legume de toamnă”; „Mușuroiul de furnici”

– Pictură:„ Copacul toamna”; „O zi de toamnă”

– Desen cu carioc și creioane cerate. „Cărticica cu ghicitori”

Construcții:

– construcții din leggo: „Piața”

– construcții din cuburi de lemn: „Cămara bunicii”

– construcții din cuburi de plastic„ Livada cu pomi fructiferi”

– construcții din mozaic și leggo: „Grădina cu flori de toamnă”

– construcții cu leggo, cuburi, frunze și crengi naturale: „Adăpostul animalelor”

b) Activități pe domenii experiențial (integrate sau pe discipline)

Domeniul Limbă și comunicare:

– Povești „Prâslea cel voinic și merele de aur” de P. Ispirescu; „Puiul” de Alexandru Brătescu-Voinești; „Unde a plecat rândunica” de Titel Constantinescu.

– Povești create după ilustrații sau din imaginație: „Povestea fructelor”; „O întămplare de la piață”; „Povestea florilor de toamnă”;

– Lectura educatoarei: „Bărlogul ursoaicei” de E. Jeanu;

– Joc didactic: „Spune mai departe”(formare de propoziții)

– Poezii: „ Convorbire între flori” de Otilia Cazimir; ”Balada unui greier mic” de G. Topârceanu

Domeniul Științe:

Cunoașterea mediului

– Observare: „Fructele de toamnă”( gutuia și strugurele); „Legume de toamnă” (varza și conopida); „ Florile de toamnă” ( crizantema și ochiul boului); „Natura toamna”

– Lectură după imagini: „ La vie”; „Cum se pregătesc viețuitoarele pentru iarnă?”

Activitate matematică

– „Camara bunicii”-poziții spațiale

– Joc didactic: „Joacă-te cu mine!”-grupare, sortare, ordonare așezarea în spațiu

– Joc logic: „Ciorba” –gruparea pieselor după culoare, mărime, formă și grosime

– Exerciții cu material individual: „Alege și grupează legumele de același fel”; „Grădina cu flori de toamnă” (formarea de mulțimi după mărime și culoare);

Domeniul Om și Societate:

Educație pentru societate

– Lectură după imagini: „Castelul vitaminelor”

– Convorbire: „Copiii mofturoși”; „Să protejăm florile”

– Poezie: „Supărarea gutuii” de A. Ruse

– Poveste: „Prințul fericit” de Oscar Wilde;

Activitate practică și elemente casnice

– Colaje: ”Livada cu fructe”; „Coșul cu legume”

– Decupare, pliere ansamblare, lipirea hărtiei „Vaza cu flori de toamnă”

– Activități gospodărești: „Preparăm salate și compotul de fructe”, „Preparăm supa și salata de legume”, „Pregătim masa pentru invitați”, Pregătim expoziția cu lucrările practice, artistico-plastice și fotografii.

Domeniul estetic și creativ:

Educație muzicală

– Cântece: „Culesul viilor” de I. Potolea; „Supa de zarzavat” versurile: O. Cazimir muzica. T. Gheorghe; „Zăna Toamnă” (cântec german); „Toamna” de I. Potolea

– Concert: Prezentarea, de către copii, a cântecelor de toamnă învățate anterior.

Domeniul Psihomotric:

– Variante de mers: Mers cu oprire la semnal.

– Jocuri: „Culegătorii”; „Campionii grupei”; „Dansul frunzelor de toamnă”

– Variante de alergare: Alergare în linie dreaptă.

– Variante de sărituri: Sărituri cu deplasare pe ambele picioare și de pe un picior pe altul.

Etapele proiectului tematic „Toamna cea bogată”

Etapa I Alegerea subiectului de către preșcolari și educatoare

1. Alegerea subiectului de către preșcolari s-a realizat în două etape. La început preșcolarii au fost îndrumați de câtre cadrul didactic să se joace în curtea grădiniței și să observe natura. Astfel, preșcolarii jucându-se în curtea grădiniței au observat cum frunzele copacilor au ruginit și au căzut, vremea a devenit friguroasă și cum picăturile de ploaie cad pe pământ. Întrând în clasă, preșcolarii au fost surprinși de vaza cu flori de toamnă, coșul cu legume și fructe trimise de ”Domnița Toamnă” special amenajate de către cadrul didactic în colțul naturii, pentru a trezi interesul copiilor de a explora frumusețea și bogățiile anotimpului toamna, ceea ce s-a și întămplat. Astfel, împreună cu educatoarea ei au fost de acord ca în următoarele săptămâni să se deruleze proiectul tematic ”Toamna cea bogată”

2. Stabilirea direcțiilor de dezvoltare

Această etapă s-a realizat prin completarea inventarului de probleme prin intermediul căruia am aflat care vor fi direcțiile de cercetare.

Astfel, pe baza unor întrebări, cadrul didactic, a acumulat informații despre; ce știau preșcolarii despre anotimpul toamna, ce nu știau și ce doreau să afle.

Inventar de probleme

Pe baza unor întrebări formulate de către cadrul didactic și preșcolari, s-au urmărit:

Pe baza inventarului de probleme s-a realizat harta proiectului pentru fiecare săptămănă și inventarul de probleme și scrisoarea recomandată părinților au fost afișate la intrare în sala de grupă ca, pe tot parcursul derulării proiectului, părinții să cunoască și să participe cu interes la îmbunătățirea actului educațional desfășurat în grădință.

Pe parcursul derulării proiectului, părinții au fost încurajați de către cadrul didactic să meargă împreună cu copilul lor la piață și să observe legumele, fructele, florile de toamnă și chiar să cumpere aceste produse. Pentru ca preșcolarii să-și îmbogățească cunoștințele despre anotimpul toamna, părinții au adus pentru observare fructe, legume, flori, dulcețuri, zacuscă, plăcinte cu fructe și legume, cărți, enciclopedii și au participat alături de preșcolari la activitățile din grădiniță.

3. Crearea centrului tematic a fost realizată cu diferite cărți cu imagini despre toamnă, reviste, atlas botanic, flori, fructe și legume, crengi de copac, frunze de toamnă naturale ”cămara cu dulceață și preparate din legume aduse de către părinții copiilor, frunze, jocuri de masă: ”Când se întâmplă?”, ”Caută umbra portrivită”, ”Așează la locul potrivit”, cărți cu povești,.

Etapa a-II-a Stabilirea perioadei de derulare a proiectului tematic.

Deoarece tema proiectului cuprindea foarte multe aspecte și caracteristici ale anotimpului toamna, cadrul didactic, împreună cu preșcolarii, au decis ca acest proiect să se desfășoare pe parcursul a cinci săptămâni cu subtemele:

Fructele toamnei

Coșul cu legume

Curcubeul florilor

Ce se întâmplă cu viețuitoarele toamna?

Toamna harnică și de toată darnică ( evaluare)

Etapa a-III-a

1.Adăugarea de detalii

Pe parcursul derulării proiectului preșcolarii au realizat colaje redând unele caracteristici ale anotimpului toamna , au desenat și pictat frunze, legume, fructe de toamnă, au realizat o machetă din materiale din natură ce simboliză aspecte din viața oamenilor și a animalelor toamna.

2. Evaluarea finală a fost realizată printr-o expoziție de albume cu fotografii ce au surprins acțiunile preșcolarilor în cadrul activităților și lucrările acestora confecționate pe tot parcursul derulării proiectului .

În încheierea proiectului tematic preșcolarii au invitat părinții și copiii de la grupa mică la „Sărbătoarea Recunoștinței” în cadrul căreia au admirat expoziția cu lucrările practice și artistico-plastice ale preșcolarilor și cu albumele cu fotografii în care au fost surprinse momente importante din cadrul activităților didactice. De asemenea, toți cei prezenți la sărbătoare au fost invitați să asiste la un program artistic în care peșcolarii de la „Grupa Elefanților” au cântat și au recitat poezii de toamnă , au interpretat dansuri meditative și au servit musafirii cu salată și compot de fructe de toamnă.

Scrisoare de intenție către părinți:

Dragi părinți,

Acum, când natura își scutură frunzele ruginii, când picăturile de ploaie bat în geam, când fructele și legumele de toamnă s-au copt și parfumul florilor târzii înmiresează universul, copiii de la „Grupa Elefanților” împreună cu educatoarea vă invită să participați la desfășurarea proiectului tematic „Toamna cea bogată” care se va derula timp de cinci săptămâni, începând cu data de 5 octombrie 2009.

Fiecare săptămână va conține câte o subtemă : „Fructele toamnei”; „Coșul cu legume”; „Curcubeul florilor”; „Ce se întâmplă cu viețuitoarele toamna?”; „Toamna harnică și de toată darnică ( evaluare)”, timp în care, ca adevărați cercetători, dorim să descoperim împreună bogățiile și frumusețile anotimpului toamna.

Vă rugăm să participați alături de noi la adunarea materialelor necesare în demersul acestui proiect prin, colectarea de imagini, cărți, enciclopedii, DVD-uri fructe, legume, flori, preparate din fructe și legume de toamnă cât și la participarea directă a dumneavoastră în cadrul activităților de învățare.

Vă anunțăm totodată că, la finalizarea acestui proiect, pe data de 12 noiembrie 2009, va ave loc o expoziție cu lucrările copiilor, albume cu fotografii în care va fi surprinsă activitatea preșcolarilor pe tot parcursul derulării proiectului și se va prezenta de către preșcolariii de la ”Grupa Elefanților” un moment artistic cu dansuri meditative, cântece și poezii de toamnă.

Pentru ca preșcolarii să învețe să fie gazde bune, tot în aceeași zi vă vor servi cu salată și compot de fructe preparate de ei.

Vă mulțumesc,

educatoare și copiii de la Grupa Elefanților

Harta Proiectului „Toamna cea bogată”

Caracteristici

-formă

-mărime

– culoare

HARTA PROIECTULUI „COȘUL CU LEGUME

HARTA PROIECTULUI „CURCUBEUL FLORILOR”

Alcătuirea florii: Caracteristici:

– rădăcină – după culoare: roși, galbene, mof, albastru, alb, violet, roz

– tulpină-frunze – după mărime: mari și mici

-floarea flori – după numărul florilor pe tulpină: o floare sau mai multe flori

– după forma frunzelor:crestate, alungite, mici, mari

– după numărul tulpinelor: una, două sau în formă de tufe

– miros: specific

Denumirea florilor Condiții de înflorire:

-crizantema -apă

-dalia -lumină

-tufănica -căldură

-ochiul boului -substanțe minerale

-regina nopții

-etc.

Mediul de viață:

-grădini cu flori

Munci specifice: -parcuri

-cules -sere

-transport

-depozitare

Importanța florilor Evaluarea proiectului:

-oferă oxigen, parfum, frumusețe. Știm despre florile de toamnă.

„CE SE ÎNTĂMPLĂ CU VIEȚUITOARELE

TOAMNA?”

Caracteristici

– plecarea păsărilor călătoare – pregătirea hranei

în țările calde; pentru iarnă;

– pregătirea animalelor pentru – implicarea oamenilor în iarnă procurarea hranei pentru animale.

„TOAMNA HARNICĂ ȘI DE TOATE DARNICĂ”

(Evaluare)

FENOMENE: FRUNZELE TOAMNEI:

-roșii -cer noros -galbene -portocalii -maro

-ploaie -brumă -forme ovale sau crestate

-nori -vânt -mărimie: mici, mijlocii și mari

-ceață -burniță

FLORILE TOAMNEI LEGUMELE TOAMNEI

crizantema, dalia, tufănica, morcovi, cartofi, ceapă, usturoi,

ochiul boului, regina nopții, etc. varză, pătrunjel, leuștean, roșii,

ardei, vănăta, gogoșar.

FRUCTELE TOAMNEI

mere, pere, nuci, gutui, prune, PREGĂTIREA ANIMALELOR

struguri, alune, castane, măceși. PENTRU IARNĂ

– adăposturi

– provizii

Scrisoare de mulțumire

Stimați părinți,

Preșcolarii de la „Grupa Elefanților” împreună cu cadrul didactic vă mulțumesc pentru ajutorul dat la desfășurarea proiectului tematic „Toamna cea bogată”.

Cu această ocazie, am aflat foarte multe lucruri noi, am învățat să prețuim legumele, fructele și florile, să protejăm animalele și să iubim anotimpul toamna pentru bogățiile și frumusețea ei.

Noi toți vă invităm să luați parte la „Sărbătoarea Recoltei” în cadrul căreea vom prezenta un spectacol pe care l-am pregătit cu mult drag special pentru aceeastă ocazie. Tot în cadrul acestei serbări vă invităm să admirați expoziția de lucrări practice, artistico-plastice, fișe de grup, și fotografii ce redau aspecte importante din activitatea noastră pe tot parcursul derulării acestui proiect.

Vă mulțumim și vă așteptăm cu drag!

Copiii de la ”Grupa Elefanților” și cadrul didactic

Anexa 7 Proiect de activitate –”Sărbătorile Primăverii„

PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ DE O ZI

Grupa: Nivel II

Tema săptămânii: CUM ESTE/A FOST ȘI VA FI PE PĂMÂNT?

Subtema: „Ne pregătim de Paști”

Tema zilei: „Să-l ajutăm pe Iepurașul de Paști”

Mijloc de realizare: Activitate integrată

Tipul de activitate: Consolidarea de cunoștințe, priceperi și deprinderi

Durata: 5 ore

Scopul activității:

Consolidarea capacităților de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale:

Verificarea și sistematizarea capacității de înțelegere și utilizare a numerelor și a cifrelor număratului în limitele 1-10;

Consolidarea unor deprinderi practice specifice nivelului de dezvoltare motrică.

Elemente componente ale activității integrate

Activități de dezvoltare personală:

Întâlnirea de dimineață: „Cum ne-am pregătit pentru venirea Iepurașului de Paști?”

Tranziții: – joc cu text și cânt: „Voi cânta!”, „Prietenii” de E. Ungureanu; „Arpagic” de D.Jijic.

2. Jocuri și activități didactice alese:

Știință: „Numără și potrivește”;

Bibliotecă: „Să citim despre obiceiuri și tradiții de Paști”

Construcții: „Să construim căsuța iepurașului”

3. Activități pe domenii experiențiale:

Subiectul activității: „Campionii Primăverii”

Domeniul Limbă și comunicare(DLC)

Domeniul Știință: Activitate matematică (DȘ)

Obiective urmărite în cadrul activităților pe domenii experiențiale:

Obiective cadru:

DLC – Dezoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale;

DȘ – Dezvoltarea capacității de a înțelege și utiliza numere, cifre, semne întrebuințând un vocabular adecvat.

Obiective de referință:

DLC: Să înțeleagă și să transmită mesaje simple; să reacționeze la aceastea;

DȘ :Să efectueze operații de adunare și de scăderen cu 1-2 unități, în limitele 1-10.

Obiective operaționale (DLC-DȘ):

Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:

O1: Să formuleze propoziții simple și dezvoltate, respectând numărul de cuvinte cerut;

O2: Să reprezinte grafic propozițiile formulate;

O3: Să numere cuvintele fiecărei propoziții având ca suport cifra corespunzătoare;

O4: Să despartă cuvintele în silabe, pe baza imaginilor de pe „Copăcelul primăverii” ;

O5: Să efectueze, prin numărare operații cu 1-2 unități în limitele 1-10, pe baza materialului distributiv;

O6: Să facă corespondența dintre numar și cifră, pe baza imaginilor date;

O7:Să rezolve probleme ghicitori prin raționament deductiv în cadrul concursului pe echipe;

O8: Să participe cu interes la activitate.

Sarcina didactică:

Copiii vor avea următoarele sarcini: să formuleze propoziții, să despartă cuvintele în silabe asociind cifra cu numărul cuvintelor și a silabelor, să efectueze operații, să asocieze numerele cu cifrele corespunzătoare.

Regulile jocului:

Copiii vor identifica cifra corespunzătoare numărului de elemente și vor alcătui propoziții cu atâtea cuvinte cât arată cifra;

Vor reprezenta grafic propoziția formulată;

Vor efectua adunări și scăderi de pe ouăle de Paște corespunzătoare culorii echipei;

Vor rezolva pe baza demonstrației, probleme, ghicitori, enunțate de cadrul didactic.

Elemente de joc: aplauze, surprize, recompense, jocuri de mișcare,

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, problematizarea, demonstrația, exercițiul, jocul, munca pe grupe, concurs…

Material didactic: jetoane, imagini, tablou reprezentând „Copăcelul primăverii„ , ouă colorate, ornamente, casetofon, CD, aparat foto, icoane, crucifix, cozonac, covrigi, pită.

Forma de organizare: pe grupe, pe echipe, frontal

Evaluare finală: Prin formulare de aprecieri

Obiecive urmărite în cadrul categoriei de activitate:

Activitate de dezvoltare personală (ADP)

1. Întâlnirea de dimineață

Obiectiv cadru:

Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia;

Obiectiv de referință:

Să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare și ale mediului cultural și social, precum și interdependența dintre ele.

Obiecive operaționale: Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:

O1: Să utilizeze corect salutul în situații diferite, după indicațiile educatoarei;

O2: Să indice anotimpul, luna și ziua corespunzătoare, folosind calendarul naturii;

O3: Să folosească simbolul potrivit vremii de afară;

O4: Să prezinte succint evenimetele la care copiii au participat în ziua precedentă;

O5: Să repete corect mesajul zilei.

2. Tranziție: Jocuri și activități recreative:

Obiectiv cadru: Formarea capacităților de exprimare prin muzică.

Obiectiv de referință: Să asocieze mișcările sugerate de textul cântecului cu ritmul acestuia.

Obiecive operaționale: Pe parcursul și la sfârșitul activităților copiii vor fi capabili:

O1: Să reproducă exercițiile euritmice, coordonându-și mișcările corpului cu ritmul muzicii și cu textul cântecului;

O2: Să-și schimbe mimica în funcție de acțiunea exprimată de versuri;

O3: Să se folosească de acțiunile motrice pentru a exprima sentimente sau comportamente diferite.

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, jocul, exercițiul, pantomima,

Material didactic: jucării, panoul cu momentele zilei, jetoane, casetofon, CD.

Modalități de organizare: frontală , individuală, pe grupe, în perechi

Obiective operaționale urmărite în cadrul categoriilor de activități:

Jocuri și activități didactice alese (ALA)

Centre de interes:

Bibliotecă:

O1: Să alcătuiască propoziții simple și dezvoltate pe baza imaginilor redate pe calculator

(Power Point);

O2: Să denumească obiceiuri și tradiții de Paște, pe baza cărților ilustrative;

O3: Să identifice numărul de cuvinte dintr-o propoziție dată .

Științe:

O4: Să raporteze corect numărul și cifra la cantitate și invers, pe baza jocului de masă (Puzzle).

O5: Să sorteze imagini corespunzătoare anotimpului primăvara și a unor simboluri specifice Paștelui;

Construcții:

O6: Să participe cu interes la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc;

O7: Să realizeze cu ajutorul leggou-lui din plastic, căsuțe, biserici suporturi pentru ouă, coșulețe, manifestând creativitate în realizarea subiectului.

Strategii didactice:

Metode și procedee: conversația, explicația, problematizarea, demonstrația, exercițiul.

Material didactic: calculator, CD, Jocuri de masă – puzzle, leggo, jetoane cu imagini, ouă suflate, cărți ilustrative, ornamente.

Forma de organizare: pe grupe, pe echipe, frontal

Evaluare finală: prin formulare de aprecieri

SCENARIUL ZILEI

Înaintea începerii activităților propriu-zise, preșcolarii, îndemnați de cadrul didactic vor înalța spre ceruri frumoasa rugăciune: ”Înger, îngerașul meu”. După acest moment va urma întâlnirea de dimineață în cadrul câreia preșcolarii salută colegul din partea stângă dând mâna prietenește, solicitându-l pe acesta să răspundă la întrebarea „Cum te pregătești tu de sărbătoarea Paștelui?”. După ce toți preșcolarii s-au salutat „Copilul Zilei” va număra preșcolarii prezenți și cu ajutorul colegilor va așeza pe panou numele copiilor prezenți și absenți în locul deja stabilit. Cadrul didactic va motiva copiii să fie atenți, pentru ca, prin intermediul întrebărilor și al jetoanelor, să completeze corect „Calendarul Naturii” .

După extragerea și citirea mesajului zilei de către un copil numit, doi copii vor fi invitați pe rând să ocupe „Scaunul povestitorului”, ca să povestească despre evenimentele din ziua precedentă, când toată grupa de copii s-a implicat la amenajarea și pregătirea sălii de grupă pentru primirea, așa cum se cuvine, a ”Iepurașului de Paște”.

Întâlnirea de dimineață se va încheia cu introducerea unui joc cu text și cânt „Voi cânta!” de E. Ungureanu, timp în care, pe nesimțite, va apărea în sala de grupă un iepuraș natural.

Cadrul didactic va solicita trei copii să caute unde s-a ascuns iepurașul și va descoperi împreună cu iepurașul un coșuleț plin cu medalioane și materialele didactice care sunt așezate cu grijă la centrele de interes, unde vor lucra preșcolarii pe grupe. După anunțarea subiectului și a unor obiective urmărite la fiecare centru de interes, preșcolarii vor alege un medalion specific centrului de joacă, ales de către fiecare dintre ei, formându-se astfel trei grupe: Biblitecă „Grupa Fluturașior”; Știință:„Grupa Florilor”; „Grupa Iepurașilor”.

După terminarea timpului acordat realizării cerințelor stabilite pentru fiecare centru de joacă, cadrul didactic va aprecia verbal implicarea, corectitudinea și modul de colaborare a preșcolarilor la activitate.

Pentru dirijarea derulării activităților pe domenii experiențiale (DLC/DȘ) cu subiectul „Campionii Primăverii! preșcolarii vor interpreta pentru iepurașul prezent în grădiniță cântecul „Arpagic” de D Jijic ” și, ca mulțumire pentru primirea căldurasă, iepurașul va aduce trei coșuri cu surprize (o biblie, icoane, crucifix, probleme ilustrate cu iepurași, ouă roșii, cozonac, pită, covrigi).

După anunțarea subiectului și a unor obiective, se va purta o discuție pe baza materialului existent în cele trei coșuri. La descoperirea fiecărui element, preșcolarii numiți vor formula propoziții, vor identifica numărul cuvintelor din propoziții, vor despărți în silabe cuvintele enunțate, vor identifica cifra corespunzătoare numărului de silabe și vor rezolva probleme ilustrative.

Pentru o bună desfășurare a jocului propus, cadrul didactic va explica modul de desfășurare a jocului, se vor prezenta sarcinile și regulile jocului și se va demonstra de către educatoare și de către doi trei copii, modul de aplicare a sarcinilor propuse.

După această etapă, la un semnal, preșcolarii se vor grupa după jetoanele alese dinainte de ei și vor fi motivați și dirijați de către cadrul didactic să îndeplinească în continuare cerințele fiecărei etape a joculi.

În cadrul activității copiii vor interpreta cântecul „Prietenii” de E. Ungureanu și în încheiere se vor face aprecieri generale și individuale asupra modului de desfășurare a întregii zile.

Ca recompensă pentru implicarea copiilor în activități „Iepurașul de Paște ” va oferi abțibilduri pentru preșcolarii cei mai activi și ca recunoștință pentru frumoasa primire, toți cei prezenți vor primi un mic cadou cu ornamente de Paște.

Descrierea pe etape a activităților ADP/ALA

Activități pe domenii experințiale DLC și DȘ

Anexa 8 Proiect de activitate –metode moderne

Tema proiectului: „CU CE ȘI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMȚIM ?”

Subtema: „Cartea, prietena mea !”

Tema zilei : „Cartea cu povești”

Mijloc de realizare: Activitate integrată

Tipul de activitate: Consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi

Scopul activității:

– Formarea și dezvoltarea unei atitudini pozitive față de importanța cărților, a lecturii și a activităților de citit-scris;

– Stimularea curiozității copiilor pentru a descoperi lumea minunată a poveștilor;

Elemente componente ale activității integrate:

ADP. Întâlnirea de dimineață – „Spune personajul tău preferat!”

Tranziție: – „Să dansăm ca să ne înviorăm”

Vals: „Dunărea Albastră”; „Radetzcky Marsch” (J. Strauss) „Vals el cucu” (L. Morales)

ALA – Jocuri și activități didactice alese:

Joc de masă: „Găsește ce se potrivește!” – puzzle

Casa căsuței-Joc de rol: „La bibliotecă”

Biblotecă: „În lumea cărților cu povești”

Știință: „Personajele din povești iubesc matematica”

ADE -Activități pe domenii experiențiale

DLC- Educarea limbajului: „Ce știi despre mine?” – joc didactic

DEC – Activitate artistico-plastică : „Scene din povești” – desen

Obiecive urmărite în cadrul categoriei de activitate:

Activitate de dezvoltare personală (ADP):

1. Întâlnirea de dimineață

Obiectiv cadru:

– Dezvoltarea capacității de cunoaștere și înțelegere a mediului înconjurător, precum și stimularea curiozității pentru investigarea acestuia;

Obiectiv de referință:

Să înțeleagă și să transmită mesaje simple; să reacționeze la acestea.

Obiecive operaționale: Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:

O1: – să utilizeze corect salutul și formulele de politețe în situații diferite, după indicațiile cadrului didactic.

O2: – să răspundă la întrebările adresate de către colegi , prin utilizarea metodei R.A.I. denumind anul, anotimpul, luna, ziua și vremea corespunzătoare.

O3: – să descrie un personaj dintr-o poveste prin intermediul jocului „Jurnaliștii”

O4: – să recunoască, pe baza imaginilor și a jetoanelor, cuvinte simple în contexte familiare.

2. Tranziție: Jocuri și activități recreative:

Obiectiv cadru: Stimularea calităților intelectuale, de voință și afectivă în vederea aplicării independente a deprinderilor însușite.

Obiectiv de referință: Să perceapă componentele spațio-temporale (ritm, durata, distanța, localizare).

Obiective operaționale: Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:

O5: -să reproducă exercițiile euritmice, coordonându-și mișcările corpului cu ritmul muzicii.

Strategii didactice:

Metode și procedee- demonstrația, conversația, explicația, jocul, exercițiul, pași de dans.

Material didactic: jucări, panoul cu momentele zilei, jetoane, casetofon, CD

Modalități de organizare: frontală , individuală, pe grupe, în perechi.

Obiective urmărite în cadrul activităților pe domenii experiențiale:

Obiective cadru:

DLC – Dezvoltarea capacității de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale;

DEC – Formarea unor deprinderi de lucru specifice realizării unor desene, picturi, modelaj;

Obiective de referință:

DLC – Să înțeleagă și să transmită mesaje simple și să reacționeze la acestea;

– Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței, a activității personale și/sau a relațiilor cu ceilalți, utilizând un limbaj oral corect din punct de vedere gramatical;

DEC – Să cunoască și să diferențieze materialele și instrumentele de lucru;

– Să cunoască și să aplice regulile de utilizare a instrumentelor de lucru;

– Să redea teme plastice specifice desenului;

Obiective operaționale:

Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:

DLC: Educarea limbajului – joc didactic: „Ce știi despre mine?”

O1 – să recunoască pe baza imaginilor personajele, precum și povestea din care fac parte personajele redate pe imagini;

O2 – să povestească momentele acțiunii sugerate de imagine;

O3 – să se exprime corect din punct de vedere gramatical

O4 – să recunoască personajele descrise în cadrul aplicării Metodei Diamantului;

DEC : Educație artistico-plastică: Desen – ”Scene din povești”

O1 – să utilizeze corect instrumentele de lucru pentru realizarea unei compoziții plastice echilibrate;

O2 – să utilizeze elementele de limbaj plastic, linia și punctul plastic, pentru realizarea subietului propus;

O3 – să evalueze/ autoevalueze lucrările proprii și ale altora pe baza criteriilor de evaluare menționate: respectarea temei și a subiectului; originalitatea, acuratețea și finalizarea lucrării;

O4 – să participe cu plăcere și interes la activitate.

ALA – Jocuri și activități didactice liber alese:

Obiectiv cadru: Dezvoltarea capacităților de exprimare orală, de înțelegere și utilizare corectă a semnificațiilor structurilor verbale orale.

Obiective de referință:

– Să participe la activitățile de grup, inclusiv la activitățile de joc, atât în calitate de vorbitor cât și în calitate de auditor.

Obiective operaționale: Pe parcursul și la sfârșitul activității copiii vor fi capabili:

O1 – să recunoască personajele și povestea din care face parte imaginea întregită;

O2 – să interpreteze rolul bibliotecarei și al persoanei care împrumută cartea de la bibliotecă, utilizănd corect formulele de adresare și de folosire a cărților.

O3 – să scrie cifra corespunzătoare numărului de obiecte dintr-o mulțime dată.

O4 – să recunoască personajele și actiunea sugerată de imaginile din povestea lecturată;

Strategii didactice

Metode și procedee: dramatizarea, conversația, demonstrația, explicația, exercițiul, expunerea, elemente de problematizare, Metode interactive: Brainstorming, R.A.I. Răspunde- Aruncă- Interoghează; Diamantul; Turul Galeriei.

Material didactic:

ADP – jetoane, calendarul naturii, minge, imagini din povești, siluete reprezentând personajele din povești

ADE: DLC- cărți cu povești, planșe cu imagini din poveștile cunoscute de copii: „Capra cu trei iezi”- Ion Creangă” , „Puiul”- I. C. Brătescu Voinești, „Ursul păcălit de vulpe” – de Ion Creangă, „Prâslea cel voinic și merele de aur” de Petre Ispirescu, planșe reprezentând metodele interactive : Flanelograf reprezentând Diamantul, minge.

DEC –foi A4, carioci, creioane cerate, panou pentru expunerea lucrărilor,

ALA: jocuri de masă – puzzle, creioane colorate, carioci, foi A4, cărți de povești, registrul de împrumut.

Forma de organizare: pe grupe, pe echipe, frontal, individual

Sarcina didactică:

Recunoașterea și denumirea poveștilor și a personajelor din poveștile cunoscute după imaginile prezentate; reproducerea pe baza imaginilor a momentelor acțiunii dintr-o poveste dată; așezarea imaginilor unei povești respectând ordinea cronologică a acțiunilor.

Reguli de joc:

Copiii extrag pe rând din „Trăistuța fermecată” o carte sau o imagine cu scene din povești și, după întrebarea Ce știi despre mine? vor denumi titlul povești , personajele din povesti, cât și acțiunile acestora redate pe imagini.

Prin intermediul metode interactive R.A.I. și a imaginilor cu scene din povești, copiii vor reda conținutul unei povești învățate anterior, extrasă din trăistuță;

Ordonează imaginile unei povești urmărind succesiunea evenimentelor

Elemente de joc: surpriza, interpretarea, concursul, aplauzele, aruncarea și prinderea mingii, jocul.

Scenariul zilei

Pornind de la o scurtă conversație referitoare la tema săptămânii „Cartea prietena mea”, copiii sunt invitați să dezlege o ghicitoare prin care vor afla tema zilei:

E o carte colorată,

Cu file și cu pagini numărate.

De citești puțin din ea,

Multe personaje îndrăgite de copii

Tu vei afla. ( Cartea de povești)

Cadrul didactic, în colaborare cu copiii, va da un titlu sugestiv temei zilei și anume „ Cartea cu povești” așa cum sugerează și ghicitoarea.

Activitatea va debuta cu „Întâlnirea de dimineață” – în locul deja cunoscut de copii. Se vor saluta vor spune personajul lor preferat din povești și vor completa calendarul zilei, mesajul zilei și prezența. Va urma jocul ”Jurnaliștii”, în cadrul căruia, doi, trei copii vor descrie personajul lor preferat din lumea poveștilor. În încheiere cei mici vor dansa „Vals el Cucu” (L. Morales)

După întâlnirea de dimineață, copiii vor fi împărțiti în trei grupe fiind invitați la centrele de interes special amenajate cu materialele necesare realizării sarcinilor de lucru specifice fiecărui centru.

Cadrul didactic va dialoga cu copiii despre materialele de lucru găsite la fiecare centru și va anunța tema și câteva obiective urmărite.

Joc de masă: „Găsește ce se potrivește!”

Copiii vor avea la dispoziție puzzle ce redau imagini din diferite povești; vor avea ca sarcină de lucru să îmbine piesele pentru a realiza scene din povești; vor recunoaște poveștile din care fac parte scenele respective și vor denumi personajele din poveștile respective. După îndeplinirea sarcinilor vor face o expoziție cu imaginile întregite.

Joc de rol: „La bibliotecă”

Copiii sunt invitați la biblioteca grupei, unde vor interpreta pe rând rolul bibliotecarei precum și rolul persoanelor care împrumută cărți de la bibliotecă. Vor avea ca sarcină de lucru să respecte regulile de conduită și de adresare într-un asemenea cadru: să salute repectuos, să vorbească în șoaptă, să ceară respectuos cartea dorită, să utilizeze cu grijă cartea, să discute în șoaptă cu educatoarea despre conținutul „citit„ și să înapoieze la timp cartea împrumutată și să realizeze o expoziție de cărți.

Științe: „Personajele din povesti iubesc matematica”

Cu ajutorul unor fișe de lucru, copiii vor identifica numărul de elemente ale unei mulțimi date, vor scrie cifra corespunzătoare numărului de elemente și vor forma o mulțime de tot atâtea elemente cât arată cifra. Se vor expune lucrările pe panoul amenajat.

După ce copiii au rezolvat sarcinile de lucru la centrele de interes ei vor fi invitați să urce într-un tren imaginar, pentru a călătorii împreună în lumea poveștilor.

Prin metoda „Turul galeriei” copiii și cadrul didactic vor observa lucrările fiecărui grup, apreciind modul în care sunt îndeplinite sarcinile de lucru.

Pentru o mai bună desfășurare a următoarei activități din domeniul experiențial, copiii vor dansa pentru a se înviora – Vals: „Dunărea albastră” (J. Strauss)

După captarea atenției, realizată prin introducerea „Trăistuța fermecată” și anunțarea temelor și a unor obiective, copiii vor fi împărțiți în două echipe: Echipa Piticilor și Echipa Spiridușilor.

DLC.: Joc didactic- „Ce știi despre mine?”/ DEC : desen – „Scene din povesti”

La domeniul DEC – Educația artistico-plastică copiii vor realiza prin intermediul desenului, subiectul propus „Scene din povești” , utilizănd punctul și linia plastică, pata de culoare, respectând subiectul, ei vor utiliza instrumentele de desen, redând secvențe dintr-o poveste, respectând tema plastică, subiectul și criteriile de evaluare enunțate de către educatoare.

Copiii vor extrage din „Trăistuța fermecata” câte o carte sau o imagine cu scene din povești și dupa întrebarea „Ce știi despre mine?” vor denumi titlul povești , personajele din poveste, cât și acțiunea acestora redată pe imagini .

Pe baza imaginilor și prin intermediul metode interactive R.A.I. , copiii vor reda o poveste extrasă din „Trăistuța fermecata” și la sfârșit, vor ordona imaginile unei povești, urmărind succesiunea evenimentelor.

Evaluarea activității se va realiza prin Metoda Diamantului- „Personajele din povești” și Turul galeriei- expoziție cu lucrările copiilor.

În încheierea activităților, alături de personajele din povești, preșcolarii vor dansa valsul: Radetzky Marsch. (J. Strauss)

a

b

c

d

e

a) Alege personajul care se ascunde în casa celor șapte pitici.

b) Alege două imagini din povestea „Ursul păcălit de vulpe”.

c)Alege trei imagini din poveștile în care lupul este personaj negativ.

d) Alege două imagini din povestea „Cenușăreasa”.

e) Alege personajul care găsește punguța cu doi bani .

Descrierea pe etape a activităților ADP/ALA

Activități pe domenii experințiale DLC / DEC

BIBLIOGRAFIE

Albulescu Ion, Albulescu Mirela – Predarea și învățarea disciplinelor socio-umane- Editura Polirom, Iași, 2000

Antonovici Ștefania, Nicu Gabriela – Jocuri Interedisciplinare- material auxiliar pentru educatoare – Editura Aramis Print S.R.L. București, 2008

Birch Ann – Psihologia dezvoltării –Editura Tehnică, București, 2000.

Borțeanu Silvia, Brăișteanu Rodica – Curriculum pentru Învățământul Preșcolar –Editura Didactică Publishing House, București, 2008

Bocoș Mușata – Instruire interactivă. Repere pentru reflexie și acțiune- Editura Presa Universitara Clujeană, Cluj Napoca, 2002

Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta , Fulga Mihaela –Metode Interactive de grup- Ghid Metodic, Editura Arves, – Craiova, 2002

Breben Silvia – Metode interactive de grup- ghid metodic- Editura Arves, București, 2009

Buzdugan Maria, Neagu Alexandru – Texte pentru educarea limbajului la preșcolari –Editura Prognosis, București, 2000

Cerghit Ion- Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii- Editura Aramis, București, 2002,

Cerghit Ion – Metode de învățământ – Editura Polirom, Iași, 2006

Ciolan Lucian – Învățarea integrată –Editura Polirom, Iași, 2008

Cosma Teodor (coord) –O nouă provocare pentru educație: interculturalitatea –Editura Polirom, Iași, 2001

Ciolan Lucian –Învățarea Integrată – Fundamente pentru un curriculum trandisciplinar- Editura Polirom, Iași, 2008

Cosmivici A., Iacob L. – Psihologie școlară –Editura Polirom, Iași, 1998

Culea Laurenția, Sesovici Angela, Grama Filofteia,…. – Activitatea integrată din grădiniță –Editura Didactica Publishing Hause, București, 2008

Cristea Gabriela – Pedagogie generală –E.D.P. București, 2008

Cristea Sorin – Metodologia reformei educației –Editura Hardiscom, Pitești, 1996

Cucoș Constantin -Pedagogie-Ediția a II-a revizuită și adăugită- Editura Polirom, Iași, 2006

Cucoș Constantin -Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și de grade didactice-Ediția a III-a revizuită și adăugită- Editura Polirom, Iași, 2009

***Curriculum pentru îvățământul preșcolar, Editura Publishig House, București, 2009

Dragomir Mariana – Managementul activității didactice – eficiență și calitate –Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002

Dulamă Maria Eliya – Modele, strategii și tehnici didactice activizante –Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2002

Dumitriu Gheorghe, Dumitriu Constantin, Damian Iulia- Psihopedagogia- Editura Alma Mater, Bacău, 2002

Dumitrana Magdalena – Educarea limbajului în învățământul preșcolar – Editura Reprograph, Craiova, 2005

Dumitru Gheorghe – Psihopedagogie- Editura Alma Mater, Bacău, 2002

Dorithi Law Nolte – Copiii învață ceea ce trăiesc – Educația care insuflă valori – Traducere din engleză de L. Stoican, Editura Humanitas, București, 2006

Ferrini Paul –Cuvinte de înțelepciune pentru fiecare zi – Copyright, Editura For You, 2002

Galeriu Constantin – Jertfă și răscumpărare- Editura Harisme, București, 1992

Golu Florinda – Joc și învățare la copilul preșcolar- Ghid pentru educatori, părinți și psihologi- Editura Didactică și Pedagogică, R.A. București, 2009

Grama Filofteia, Pletea Mioara, Ionescu Daniela, Drăghici Maria,… – Aplicații ale noului curriculum pentru învățământul preșcolar- Editura Didacică Publishing House, București, 2010

Jinga Ioan – Managementul Învățământului- Editura ASE, București, 2003

Joița Elena – Educația cognitivă. Fundamente. Metodologie- Editura Polirom, Iași, 2002

Maciuc Irina –Pedagogia Diferențiată pe vârste-Volumul I-Copilul înainte de intrare în școală- Editura Sitech, Craiova, 2009

Manolescu Marin –Pedagogi- Editura Fundația Culturală Dimitrie Bolintineanu, București, 2001

Marin Stoica – Pedagogie și psihologie –Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002

Minulescu Mihaela –Psihologia copilului- Editura Psyche, București, 2003

Mitu Florica –Metodica activităților de educare a limbajului –Editura Pro Humanitas, București, 2000

Muster Dumitru –Metodologia cercetării în educație și învățămâmt- Editura Litere, București, 1988

Munteanu Ana – Psihologia dezvoltării umane –Editura Polirom, București, 2006

Neacșu Ioan – Metode și tehnici de învățare eficientă –Editura Militară, București, 1990

Negovan Valeria –Psihologia învățării- Editura Universitară, București, 2007

Nicola Ion- Tratat de pedagogie școlară- Editura Aramis, București, 2003

Oprea Crenguța – Lăcrămioara – Strategii didactice interactive – E.D.P. București, 2008

Oprea- Crenguța Lăcrămioara–Strategii didactice interactive-Repere teoretice și practice, Ediția a IV-a- Editura Didactică și Pedagogică, București, 2009

Pânișoară Ion-Ovidiu -Comunicarea eficientă- metode de interacțiune educațională- Editura Polirom, Iași, 2003

Peneș Marcel – Antologie de texte literare- clasele I-IV, Editura Aramis, București, 1997

Potolea Dan, Neacșu Ioan, Romiță Iucu, Ion-Ovidiu Pânișoară – Pregătirea psihopedagigică- Editura Polirom, Iași, 2008

Potolea Dan, Neacșu Ioan, Iucu Romiță, … –Pregătirea Psihopedagogică-Manual pentru definitivat și gradul didactic II-, Editura Polirom, București, 2008

Preda Viorica – Metoda proiectelor la vârsta timpurie –Editura Miniped, București, 2002

Ristoiu Maruța „Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar-Ediția a II-a adăugită și revizuită” Editura Delta Cart Educațional, Pitești , Județul Argeș, 2010.

Romiță Iucu – Instruirea școlară. Perspective teoretice și aplicative – Editura Polirom, Iași, 2001

Stoican Marin –Pedagogie și psihologie – Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002

Stanciu Ilie – Cercetarea și inovația în învățământ –în volumul- Curs de pedagogie – Editura Universitatea, București, 1988

Șchiopu Ursula- Dezvoltarea sociabilității la copilul preșcolar,- Revista Învățământului Preșcolar, nr.3-4, 1997

Teodor Cosma -Școala și educațiile paralele- Editura Spiru Haret, Iași, 1988

Todoran Dimitrie – Probleme fundamentale ale pedagogiei – Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982

Toma Georgeta, Petre Daniela, Ristoiu Maruță, … –Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar- Ediția a II-a adăugită și revizuită- Editura Delta Cart Educațional, Pitești, 2010

Tomșa Gheorghe, Oprescu Nicolae –Bazele Teoretice ale psihopedagogiei preșcolare- Editura V &I Integral, București, 2007

Tomș Gheoghe (coord) și colab. – Psihopedagogie –Editura Coresi, București, 2005

Toma Georgeta, Ristoiu Măruță – suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar – Ediția a II-a adăugită și revizuită- Editura Delta Cart Educațional, Pitești, 2010

Văideanu George – Educația la frontiera dintre milenii – Editura Politică, București, 1988

Voiculescu Elisabeta –Pedagogie preșcolară-Ediția XXI- Editura S. C. Aramis S.R.L. București, 2001

Vrășmaș Ecaterina –Educația copilului preșcolar- Editura Pro Humanitas, București, 1999

Vrășmaș Traian – Școala și educația pentru toți –Editura Miniped, București, 2004

Vrășmaș Traian – Învățământul integral și /sau incluziv –Editura Aramis, București, 2001

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Educatia Prescolara Pentru Comunicare (ID: 120963)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Educatia Prescolara Pentru Comunicare

Copyright Notice

Functionalitatea Sistemului Decizional al Uniunii Europene Si Alternative de Imbunatatire

Nevruz(nawrez) la Popoarele Turcice

Magia Si Vrajitoria In Spatiul Romanesc Actual

Pierre de Ronsard La Celebration D Amour

Evolutia Migratiei Romanesti In Italia

Rolul Velma Kelly din Musicalul Chicago de John Kander

Copyright Notice

Similar Posts