Educatia Fizica Nonformala
Cuprins
Lista abrevierilor
Lista tabelelor
Lista figurilor
Mulțumiri
ARGUMENT
CAPITOLUL I. FUNDAMENTE TEORETICE
1.Educația –matrice sustenabilă a dezvoltării armonioase a personalității umane
1.1. Componentele și formele educației – orientări valorice și acționale
1.1.1. Educația nonformală– educație complementară, flexibilă și continuă
1.2. Educația și învățarea permanentă – valori, orientări, strategii
2.Analiza conceptuală. Valori operaționale în educația nonformală
2.1. Valori și strategii formative -repere de analiză semantică
2.2. Activitățile nonformale de educație fizică –orientări și tendințe asociate
2.2.1. Exercițiul fizic – mijloc specific operațional al activității motrice
2.3. Motivația intrinsecă-vector dinamizator și direcțional pentru practicarea independentă a activităților motrice
3. Educație fizică și sportivă-valori și importanță în procesul educațional
3.1. Corelări ale educației fizice și sportive cu valorile educaționale și ale dezvoltării umane
3.2. Educația fizică și sportul –perspectiva educației permanente nonformale
3.2.1. Educația fizică nonformală-context de analiză internațională
4. Practici inovative în domeniul educației fizice nonformale
4.1. Bune practici în domeniul educației fizice nonformale. Context și politici internaționale
4.2. Promovarea activităților sportive nonformale prin programe naționale
CAPITOLUL II. METODOLOGIA CERCETĂRII
1.Impactul educației fizice nonformale -stadiul cercetărilor cu privire la stil de viață, sănătate, timp liber
1.1.Participarea populației la activități fizice. Valori și context internațional
1.2 Cercetări actuale privind efectele practicării activităților fizice
2. Scopul și obiectivele cercetării
3.Variabilele în studiul practicării activităților nonformale de educație fizică
4. Ipotezele cercetării
5. Eșantion. Caracteristici
6. Diagrama temporală Gantt a activităților de cercetare
7. Metode, tehnici și instrumente de cercetare a activităților nonformale de EF
7.1. Metoda observației
7.2. Chestionarul
7.3. Testul sociometric
7.4. Metoda focus grup
7.5. Metode statistice de prelucrare și interpretare a datelor
8. Matricea proiectului de cercetare
9. Limitele cercetării
CAPITOLUL III. REZULTATELE CERCETĂRII. INTERPRETĂRI ȘI COMENTARII
1.Opinii privind programul formativ de instruire
2. Motivația participativă la activități formale și nonformale de EFS
.3. Percepții asupra valorilor activităților nonformale de EFS
4. Angajarea în practicarea exercițiului fizic
5. Atitudinile promișcare ale tinerilor
6. Conduite de practicare sistematică și constantă a exercițiilor fizice
7. Stilul de viață sănătos-rezultantă valorică a educației prin mișcare
8.Valorile etice și rezonanța lor comportamentală
9. Abilități de relaționare interpersonală. Pledoarie pentru interactivitate pozitivă
10. Comportament prosocial, acțional
11. Valorile de grup-relevanță pentru conduita studenților
12. Percepția valorilor efectelor exercițiului fizic; conexiuni cu Sinele studentului practicant
13. Valori ale timpului liber
14. Efecte motivante ale exercițiului fizic: relaxare, refacere, detensionare
CAPITOLUL IV. PENTRU UN PROIECT-PROGRAM FORMATIV. PREMISE ȘI REZULTATE PARȚIALE
1. Concepte explicative și caracteristici generale ale proiectului-program
2. Proiectarea programului de formare :interogații utile
3. Evaluarea programului-proiectului psihoeducațional. Valori teoretice, caracteristici și funcții
4. Repere curricular-integrative ale proiectului de program formativ
4.1. Elemente modulare structural-funcționale
4.1.1. Modulul 1 “Cooperare și lucru în echipă”
4.1.2. Modulul 2 „ Estetică și atitudine corporală”
4.1.3. Modulul 3 „Relaxare, detensionare, destresare”
4.1.4. Modulul 4 “Autoapărare”
4.1.5. Modulul 5 “ Activități sportive în natură destinate petrecerii timpului liber”. Complementaritate și alternative
5. Implementarea parțială a programului
6. Competențe, valori și atitudini ce vor fi dezvoltate
7. Evaluarea Programului. Criterii și valori de impact
8. Recomandări generale privind participarea studenților la activitățile programului
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Anexe
Lista abrevierilor
AEFS – activități de educație fizică și sport
AF – activități fizice
AM – activități motrice
AS – activități sportive
ATL- activități de timp liber
CD – cadre didactice
C. VAOP (I-II) – chestionar de valori, atitudini, opinii, percepții pentru studenții
din anii I și II
C. VAOP (III-IV) – chestionar de valori, atitudini, opinii, percepții pentru studenții
din anii III și IV
CD. VAOP – chestionar de valori atitudini, opinii, percepții pentru cadrele didactice
CI. VAOP – chestionar de valori atitudini, opinii, percepții pentru instructorii sportivi
DAS- Proiect „Dezvoltare, armonie, sănătate”
FRSPT- Federația Română Sportul Pentru Toți
EF – educație fizică
EFS – educație fizică și sport/sportivă
EXF – exerciții fizice
NF-nonformal
PPAFN –“Program pentru formarea conduitei de practicare a activităților fizice nonformale la tineri și adulți”
SPT- Sportul Pentru Toți
TL-timp liber
Lista tabelelor
Tabelul 1. Trăsături și funcții specifice activităților nonfomale / 22
Tabelul 2. Repere în analiza globală a formelor educației / 23
Tabelul 3. Tipologia activităților motrice / 33
Tabelul 4. Structura motivației tinerilor pentru activitatea sportivă nonformală / 39
Tabelul 5. Subsistemele EFS / 41
Tabelul 6. Asociații și departamente din SUA cu rolul de a promova un stil de viață activ prin
activități fizice / 49
Tabelul 7. Programe și proiecte de sănătate din SUA în care activitățile nonformale de
educație fizică ocupă un rol important / 55
Tabelul 8. Rezultate statistice privind percepția populației din România asupra practicării
AEFS în timpul liber / 72
Tabelul 9. Valențele formative ale activităților motrice / 73
Tabelul 10. Studii privind activitățile fizice și relația acestora cu sănătatea emoțională / 74
Tabelul 11. Studiu privind motivația participativă / 74
Tabelul 12. Studii care vizează relația activități fizice timp liber, sănătate, stil de viață,
calitatea vieții / 75
Tabelul 13. Variabile prezente în cercetarea privind activitățile nonformale de EFS / 78
Tabelul 14. Structura eșantionului / 81
Tabelul 15. Diagrama temporală Gantt / 83
Tabelul 16. Valorile coeficientului Alpfa- Cronbach pentru chestionarele aplicate / 88
Tabelul 17. Categorii de putere preferențială în funcție de valoarea Isp / 89
Tabelul.18. Interpretarea coeficientului de corelație / 94
Tabelul 19. Tablou matriceal de corespondență între variabile, ipoteze, obiective, metode de
cercetare, eșantion, și indicatorii operaționali ai cercetării / 95
Tabelul 20. Repartizarea variabilelor corespunzătoare ipotezelor cercetării și itemilor / 101
Tabelul 21. Interesul studenților pentru activitățile nonformale de EFS / 103
Tabelul 22. Factorii motivaționali care determină participarea studenților la AEFS-
anii I-II / 107
Tabelul 23. Factorii motivaționali stimulativi pentru participarea studenților la AEFS-opinia
studenților din anii III-IV / 109
Tabelul 24. Spectrul factorilor stimulativi pentru o bună participare a studenților la AEFS-
ordonare după rangul obținut / 110
Tabelul 25. Factori stimulativi pentru participarea studenților la activități de EFS-
opinia cadrelor didactice / 111
Tabelul 26. Ordonarea factorilor motivaționali, criteriul cumulării valorilor de pe intervalele
5 și 4 / 113
Tabelul 27. Valorile indicatorilor statistici pentru itemii evaluați / 113
Tabelul 28. Activități sportive preferate de studenții din anii I-II. Ordonare după rangul
obținut / 116
Tabelul 29. Tabloul activităților sportive, ordonate după rang (opinia studenților
din anii III-IV) / 118
Tabelul 30. Răspunsurile studenților privind calitatea formativă a activităților sportive
desfășurate nonformal / 119
Tabel 31. Opinii ale studenților, ale cadrelor didactice și ale instructorilor cu privire
continuarea practicării AS după terminarea studiilor / 126
Tabelul 32. Valoarea indicatorilor statistici pentru itemii analizați / 128
Tabelul 33. Atitudinile studenților față de practicarea activităților motrice / 131
Tabelul 34. Frecvența cu care studenții solicită organizarea unor AS nonformale / 132
Tabelul 35. Răspunsurile studenților din anii I-II, privind frecvența practicării AEFS / 134
Tabelul 36. Răspunsurilor studenților din anii III-IV privind frecvența practicării AEFS / 135
Tabelul 37. Frecvența participării tinerilor la AEFS-opiniile formatorilor / 136
Tabelul 38. Răspunsurile studenților cu privire la relevanța și identitatea valorilor stilului de
viață în determinarea stării generale de sănătate / 139
Tabelul 39. Caracteristici/componente ale unui stil de viață sănătos-opinia studenților / 140
Tabelul 40. Componentele unui stil sănătos de viață-perspectiva studenților
din anii III-IV / 142
Tabelul 41. Componentele unui stil sănătos de viață-perspectiva cadrelor didactice / 145
Tabelul 42. Valorile indicatorilor statistici pentru itemii analizați / 147
Tabelul 43. Opinia studenților privind valorile morale dezvoltate de EFS / 150
Tabelul 44. Ordonarea valorilor morale dezvoltate de EFS-opinia studenților. Rang obținut pe
intervalul 4 / 151
Tabelul 45. Opinia cadrelor didactice privind valorile morale formate și/sau dezvoltate de
practicarea educației fizice / 152
Tabelul 46. Ordonarea valorilor morale dezvoltate de EFS, urmare a rangului obținut pe
intervalul 4–opinia cadrelor didactice / 153
Tabelul 47. Valoarea coeficientului de corelație dintre opiniile studenților și ale CD privire la
promovarea valorilor morale prin activități de EFS / 154
Tabelul 48. Valorile indicatorilor statistici pentru itemii analizați / 157
Tabelul 49. Frecvenț răspunsurilor privind disponibilitatea la implicare a studenților într-o
situație de urgență / 159
Tabelul 50. Frecvențe înregistrate pentru valorile sociale prezente în viața studenților (I și II),
promovate prin practicarea AEFS / 160
Tabelul 51. Lista valorilor sociale-ordonare după rangul obținut (studenți anii I și II) / 161
Tabelul 52. Frecvențe înregistrate pentru valorile sociale prezente în viața studenților
(III și IV), promovate prin practicarea AEFS / 164
Tabelul 53. Valori sociale promovate prin practicarea AEFS nonformale (opinia studenților
din anii III-IV) / 166
Tabelul 54. Corelația între opiniile studenților I-II și III-IV privind valorile sociale
promovate prin AEFS / 167
Tabelul 55. Distribuția frecvențelor pentru opiniile CD și ale instructorilor privind valorile
sociale promovate prin activități nonformale de EFS / 168
Tabelul 56. Frecvența valorilor de grup dezvoltate prin activități nonformale de EFS / 170
Tabelul 57. Valorile indicatorilor statistici analizați / 172
Tabelul 58. Efectelor practicării AEFS -opinia studenților I–II / 174
Tabelul 59. Corelația dintre percepția valorilor efectelor EXF pentru Sine și conduite de
practicare constantă și sistematică a EXF (studenți anii I-II) / 176
Tabelul 60. Importanța efectelor practicării constante ale AEFS-
opinia studenților III-IV / 177
Tabelul 61. Corelația dintre conduitele de practicare a EXF și percepția efectelor
ctice / 111
Tabelul 26. Ordonarea factorilor motivaționali, criteriul cumulării valorilor de pe intervalele
5 și 4 / 113
Tabelul 27. Valorile indicatorilor statistici pentru itemii evaluați / 113
Tabelul 28. Activități sportive preferate de studenții din anii I-II. Ordonare după rangul
obținut / 116
Tabelul 29. Tabloul activităților sportive, ordonate după rang (opinia studenților
din anii III-IV) / 118
Tabelul 30. Răspunsurile studenților privind calitatea formativă a activităților sportive
desfășurate nonformal / 119
Tabel 31. Opinii ale studenților, ale cadrelor didactice și ale instructorilor cu privire
continuarea practicării AS după terminarea studiilor / 126
Tabelul 32. Valoarea indicatorilor statistici pentru itemii analizați / 128
Tabelul 33. Atitudinile studenților față de practicarea activităților motrice / 131
Tabelul 34. Frecvența cu care studenții solicită organizarea unor AS nonformale / 132
Tabelul 35. Răspunsurile studenților din anii I-II, privind frecvența practicării AEFS / 134
Tabelul 36. Răspunsurilor studenților din anii III-IV privind frecvența practicării AEFS / 135
Tabelul 37. Frecvența participării tinerilor la AEFS-opiniile formatorilor / 136
Tabelul 38. Răspunsurile studenților cu privire la relevanța și identitatea valorilor stilului de
viață în determinarea stării generale de sănătate / 139
Tabelul 39. Caracteristici/componente ale unui stil de viață sănătos-opinia studenților / 140
Tabelul 40. Componentele unui stil sănătos de viață-perspectiva studenților
din anii III-IV / 142
Tabelul 41. Componentele unui stil sănătos de viață-perspectiva cadrelor didactice / 145
Tabelul 42. Valorile indicatorilor statistici pentru itemii analizați / 147
Tabelul 43. Opinia studenților privind valorile morale dezvoltate de EFS / 150
Tabelul 44. Ordonarea valorilor morale dezvoltate de EFS-opinia studenților. Rang obținut pe
intervalul 4 / 151
Tabelul 45. Opinia cadrelor didactice privind valorile morale formate și/sau dezvoltate de
practicarea educației fizice / 152
Tabelul 46. Ordonarea valorilor morale dezvoltate de EFS, urmare a rangului obținut pe
intervalul 4–opinia cadrelor didactice / 153
Tabelul 47. Valoarea coeficientului de corelație dintre opiniile studenților și ale CD privire la
promovarea valorilor morale prin activități de EFS / 154
Tabelul 48. Valorile indicatorilor statistici pentru itemii analizați / 157
Tabelul 49. Frecvenț răspunsurilor privind disponibilitatea la implicare a studenților într-o
situație de urgență / 159
Tabelul 50. Frecvențe înregistrate pentru valorile sociale prezente în viața studenților (I și II),
promovate prin practicarea AEFS / 160
Tabelul 51. Lista valorilor sociale-ordonare după rangul obținut (studenți anii I și II) / 161
Tabelul 52. Frecvențe înregistrate pentru valorile sociale prezente în viața studenților
(III și IV), promovate prin practicarea AEFS / 164
Tabelul 53. Valori sociale promovate prin practicarea AEFS nonformale (opinia studenților
din anii III-IV) / 166
Tabelul 54. Corelația între opiniile studenților I-II și III-IV privind valorile sociale
promovate prin AEFS / 167
Tabelul 55. Distribuția frecvențelor pentru opiniile CD și ale instructorilor privind valorile
sociale promovate prin activități nonformale de EFS / 168
Tabelul 56. Frecvența valorilor de grup dezvoltate prin activități nonformale de EFS / 170
Tabelul 57. Valorile indicatorilor statistici analizați / 172
Tabelul 58. Efectelor practicării AEFS -opinia studenților I–II / 174
Tabelul 59. Corelația dintre percepția valorilor efectelor EXF pentru Sine și conduite de
practicare constantă și sistematică a EXF (studenți anii I-II) / 176
Tabelul 60. Importanța efectelor practicării constante ale AEFS-
opinia studenților III-IV / 177
Tabelul 61. Corelația dintre conduitele de practicare a EXF și percepția efectelor
valorilor EXF pentru Sine (studenți anii III-IV) / 179
Tabelul 62. Distribuția opțiuniilor studenților din anii I și II privind practicarea de activități
specifice timpului liber / 181
Tabelul 63. Distribuția opțiuniilor studenților din anii III și IV privind practicarea de activități
specifice timpului liber / 183
Tabelul 64. Opinia studenților cu privire la beneficiile/valorile percepute în activitățile de
timp liber / 184
Tabelul 65. Ordonarea influențelor pozitive ale ATL, urmare a cumulării valorilor de pe
intervalele superioare 5 și 4 (opinia studenților) / 186
Tabelul 66. Opinia cadrelor didactice cu privire la beneficiile activităților de timp liber pentru
studenți / 187
Tabelul 67. Ordonarea influențelor pozitive ale ATL, urmare a cumulării valorilor de pe
intervalele superioare 5 și 4 -opinia cadrelor didactice / 188
Tabelul 68. Disponibilitatea studenților din anii III și IV de a practica AEFS
în timpul liber / 189
Tabelul 69. Disponibiltatea tinerilor de a consuma timp liber prin AEFS (analiză comparativă
cadre didactice -instructori sportivi) / 190
Tabelul 70. Frecvențe înregistrate pentru motivele de practicare a EXF în vederea optimizării
stărilor fizice și psihice / 192
Tabelul 71. Frecvențe înregistrate pentru motivele de practicare a AS în vederea optimizării
stărilor fizice și psihice / 194
Tabelul 72. Valoarea indicatorilor statistici pentru itemii analizați / 196
Tabelul 73. Media proporțiilor înregistrate pe intervalul mediu 3 pentru C.VAOP (I-II) și
C. VAP (III-IV) / 200
Tabelul 74. Niveluri de clasificare a obiectivelor de instruire / 203
Tabelul 75. Întrebări necesare pentru proiectarea unui program de instruire / 204
Tabelul 76. Criterii de evaluare a unui program educațional / 206
Tabelul 77. Criterii de clasificare a indicatorilor unui studiu de impact / 209
Tabelul 78. Indicatori utilizați în evaluarea impactului programului / 227
Tabelul 79. Tablou de corespondență între obiectivele evaluării, itemi și rezultate / 229
Lista figurilor
Fig. 1. Schema relațiilor dintre cele trei forme ale educației / 18
Fig. 2. Formele educației și formele învățării / 19
Fig. 3 Tipuri de activități nonformale de EFS / 34
Fig. 4. Elementele de conținut ale exercițiului fizic și relația dintre acestea / 36
Fig. 5. Conexiunea EFS cu celelalte componente ale educației integrale / 44
Fig. 6. Componența eșantionului de cercetare / 82
Fig.7. Gradul de interes manifestat de studenți pentru activitățile NF de EFS-opinia CD / 103
Fig. 8. Distribuția frecvențelor pentru valențele formative ale activităților de EFS-opinile
studenților / 120
Fig. 9. Valențele formative cu cele mai multe frecvențe înregistrate de cadre didactice / 121
Fig. 10. Valențele formative majoritare înregistrate de instructorii sportivi investigați / 122
Fig. 11. Distribuția frecvențelor obținute pentru răspunsurile studenților, CD și intructorilor cu
privire la continuare practicării AS în viața profesională / 127
Fig. 12. Frecvența cu care tinerii solicită cadrelor didactice organizarea de AS în afara
lecțiilor de EFS / 132
Fig. 13. Frecvența participării studenților din anii I și II la AEFS / 134
Fig. 14. Opiniile cadrelor didactice și ale instructorilor cu privire la participarea
studenților/tinerilor la activități motrice în timpul liber / 137
Fig. 15. Frecvența răspunsurilor studenților din anii I și II privind definirea
stilului de viață / 139
Fig. 16.Valori ale stilului de viață sănătos -opinia studenților din anii I și II / 142
Fig. 17. Valori ale unui stil de viață sănătos -opinia studenților din anii III și IV / 144
Fig. 18. Distribuția frecvențelor înregistrate pentru atitudinea față de comportamentele de risc
(studenți I-II) / 146
Fig. 19. Graficul comparativ al valorilor Isp pentru participarea la activități sportive în timpul
liber și petrecerea timpului liber în general / 155
Fig. 20. Graficul comparativ al valorilor Isp pentru situații de cooperare în vederea
realizării unor sarcini commune / 156
Fig. 21. Nivelul de implicare a studenților într-o situație de urgență (posibilă) / 159
Fig. 22. Distribuția frecvențelor pentru valorile sociale prezente în viața studenților
-anii I și II / 162
Fig. 23. Distribuția frecvențelor pentru valorile sociale prezente în viața studenților-
anii III și IV / 165
Fig. 24. Opiniile cadrelor didactice și ale instructorilor cu privire la valorile sociale promovate
prin activități nonformale de EFS și formarea unui comportament prosocial la tineri / 169
Fig. 25. Procentajele înregistrate pe fiecare nivel al scalei-valori de grup / 171
Fig. 26. Repartizarea opiniilor studenților cu privire la valorile efectelor EXF pe
intervalele scalei / 178
Fig. 27. Topul activităților care configurează timpul liber al studenților / 182
Fig. 28. Distribuția frecvențelor obținute pentru beneficiile/valori ale ATL / 185
Fig. 29. Valori procentuale privind disponibilitatea studenților de a practica AEFS
în timpul liber / 189
Fig. 30. Grafic comparativ între opiniile cadrelor didactice și ale instructorilor privind
disponibilitatea tinerilor de a desfășura AEFS în TL / 191
Fig. 31. Motive determinante în practicarea activităților sportive pentru optimizarea stărilor
fizice și psihice-studenți anii I și II / 194
Fig. 32. Motive determinante pentru optimizarea stărilor fizice și psihice
-studenți anii III și IV / 196
Mulțumiri
Școala Doctorală Științe ale Educației din cadrul Universității din București mi-a deschis noi perspective, mi-a orientat și îmbogățit cunoștințele în direcția activității de cercetare.
Pe parcursul ultimilor ani am beneficiat de sprijinul Domnului Profesor Ioan Neacșu, conducătorul științific al tezei de doctorat, față de care îmi exprim respectul, prețuirea și căruia îi aduc cele mai sincere mulțumiri. Domniei Sale îi sunt profund recunoscătoare pentru competența didactică, profesionalismul și îndrumarea de care am beneficiat pe drumul către obținerea titlului de Doctor în Științe ale Educației.
Totodată, doresc să-mi exprim gratitudinea față de toți cei care, în mod direct sau indirect, au contribuit la finalizarea acestui demers științific.
ARGUMENT
Preocuparea noastră pentru studiul educației fizice și sportului (în text, acronimul EFS) are ca fundament argumentativ cunoașterea din interior a fenomenului practicării activităților motrice, justificată de statutul de fostă sportivă de performanță și actual funcție de cadru didactic universitar.
Activitatea profesională mi-a permis să cunosc atât aspectele pozitive, cât și disfuncționalitățile în desfășurarea formală a EFS, mai ales în ceea ce privește bunele practici sau vulnerabilitățile domeniului activităților sportive nonformale specifice mediului universitar.
Cercetarea doctorală cu tema “Activitățile nonformale și educația fizică. Valori, motivații și strategii formative” studiază din perspectiva fenomenelor axiologice, sociale și formativ-educaționale un subiect care interesează din ce în ce mai mult investigațiile interdisciplinare, în special cele cu un impact semnificativ asupra calității vieții, asupra stilurilor de manifestare a conduitei omului modern, toate angajând într-o mai mare sau mai mică măsură educația fizică nonformală.
Componentă a educației globale și integrale, EFS cuprinde un spectru larg de activități care contribuie la formarea și dezvoltarea personalității umane, la stabilirea unui echilibru dintre fizic și psihic, între emotivitate, afectivitate, motivație și acțiune.
Educația fizică ca și componentă importantă a curriculumului educațional realizat în instituțiile de învățământ, deși ocupă un loc important în formarea tinerei generații, nu epuizează sfera influențelor formative exercitate asupra tinerilor. Lărgirea cadrului școlar al educației fizice spre domeniul nonformal răspunde necesității de promovare a exercițiului fizic, orientat spre educarea unor atitudini de responsabilitate față de propria dezvoltare, spre menținerea stării de sănătate .
În literatura domeniului nu sunt multe referiri la analiza spectrului motivațional și al valențelor formative ale activităților nonformale de EFS. De asemenea, constatăm că există puține proiecte de cercetare academică, cel puțin din datele de care dispunem, focalizate pe analizarea dimensiunilor socio-individuale și de grup, morale, pedagogice și axiologice ale activităților nonformale de educație fizică prezente în mediul universitar. În mare parte, acestea fac trimiteri doar la modul de petrecere a timpului liber, la îmbunătățirea condiției fizice și menținerea stării de sănătate și mai puțin la efectele psihosociale și moral-caracteriale vizibile ale acestor activități, la asimilarea și promovarea unui set de valori perene.
Activitatea de EFS, ca fenomen social, este considerată o componentă permanentă a vieții sociale.
Marcat de tehnologia modernă, de ritmul alert de muncă și viață impus de o societate dinamică, mereu în schimbare, omul contemporan pare că acordă mai puțin timp efortului fizic, expunându-se astfel, pe termen lung, unor factori de risc pentru sănătate.
“Activitățile de EFS desfășurate în regim nonformal au drept note definitorii spontaneitatea, atractivitatea, libertatea ș.a. constituind o modalitate plăcută de relaxare și divertisment pentru practicanți” (82). Acestea combat acele efecte nocive ale sedentarismului, ale stresului, ale supraalimentației și ale surmenajului, aspecte cunoscute în literatura domeniului sub denumirea celor patru ,,S”-uri negative. În contextul celor prezentate, valorificarea exercițiului fizic într-un cadru educațional nonformal, sub forma activităților motrice practicate sistematic și regulat, în timpul liber, oferă remediul celor trei ,,D” și anume: dezvoltarea, destinderea și divertismentul. Acest lucru satisface atât nevoia dezvoltării psihofizice și a personalității, cât și pe cea de relaxare, odihnă și varietate.
Activitățile nonformale de educația fizică creează modalități specifice de a acționa eficient în acest sens, contribuie la identificarea și cultivarea unor corespondențe optime între interese, aptitudini, talente, dar oferă și posibilități de exersare și dezvoltare a acestora (82). Mișcarea fizică, stilul de viață și efectul acestora asupra stării de sănătătate reprezintă concepte a căror relație și interrelație nu pot fi contestate. Teoretic, am constatat că se acordă o mare importanță promovării unui stil de viață sănătos și a unei vieți active, însă mai puțin se abordează problema motivării și menținerii acestei motivații pro mișcare fizică, pentru practicarea liberă, continuă și sistematică a exercițiului fizic. Desigur, este important să promovăm aceste activități în rândul tinerilor, a adulților, dar însă nu este suficient. Esențială este și asigurarea calității instruirii oferite în mediie formale sau nonformale astfel încât să se producă schimbările așteptate la nivelul conduitei și atitudinilor favorabile practicării EFS.
În contextul celor mai sus prezentate, considerăm că educația fizică prin activități nonformale, ar putea include obiective prioritare precum:
promovarea mișcării continue, sistematice, raționale, devenită obișnuință, în zona menținerii și îmbunătățirii stării de sănătate;
realizarea de schimbări pozitive în atitudini, valori, comportamente, stil de viață;
cultivarea valorilor socio-morale și caracteriale necesare tinerilor;
formarea/dezvoltarea unui set de competențe care vor permite tinerilor să practice independent activități de EFS, să desfășoare cu succes activitățile specifice profesiei pe care și-au ales-o sau să se integreze activ în societate.
Sintetizând, vom spune că suntem de acord cu opinia lui Rene Maheu, fost director general UNESCO, care afirma cu privire la semnificația sportului pentru toți: “valoarea educațională a sportului nu mai trebuie demonstrată. Este un factor de echilibru în dezvoltarea personalității. Este o activitate care nu costă nimic, care are propria sa rațiune de a fi, recompensa fiind însăși practicarea sa” (apud Bota, 2006, p. 128).
Prin demersul nostru, intenționăm să dăm o nouă interpretare, să conturăm o viziune modernă cu privire la rolul și locul educației fizice nonformale în sfera intereselor și preocupărilor generației actuale.
CAPITOLUL I.
FUNDAMENTE TEORETICE
Educația –matrice sustenabilă a dezvoltării armonioase
a personalității umane
Educația este un fenomen social, un proces de formare a omului pentru integrarea sa activă în societate și are finalitate majoră realizarea funcției de formare/dezvoltare permanentă a personalității umane. În opinia unor specialiști din domeniul pedagogiei educația reprezintă:
„O transformare a conștiinței psihologice a individului" după cum a spus Piaget (90), un fenomen social, o relație între generații, o relație între om și societate;
“fenomen social-uman specific care constă în transmiterea acumulărilor teoretice și practice obținute de omenire de-a lungul dezvoltării sale social-istorice către tânăra generație în special, cu scopul formării personalității, a pregătirii pentru viață, pentru integrarea în activitatea social-utilă” (153)
„activitatea sistematică care acționează de la nașterea copilului, pe întreaga sa evoluție, în complexitatea acțiunilor și manifestărilor sale în familie și școală, stradă, în societate” (N. Ceaușescu, 2002, p. 132).
Conform unui raport al unei comisii internaționale de experți reunite sub egida UNESCO, condusă de Jacques Delors, integrat lucrării "Capacitatea de a învăța: Comoara din noi"(90), educația se sprijină pe patru fundamente (piloni) aflate într-o conexiune directă:
învățăm, pentru a cunoaște,
învățăm, pentru a ști cum să acționăm,
învățăm, pentru a ști cum să conviețuim,
învățăm pentru viață.
Analizând sensul opiniilor mai sus prezentate, putem considera că educația sub diferitele sale forme reprezintă o modalitate de dezvoltare conștientă a potențialului biopsihic al omului, de formare a personalității lui în funcție de condițiile prezente și de viziunea, așteptările și valorile societății viitoare. Este vorba despre o educație cu accente pe conștientizare, cooperare, gândire critică, adaptabilitate într-o lume mereu în schimbare. Învățam să vedem faptele în adevăratul lor sens, a semnificației și contextului, pentru a putea avea propriile opinii, atitudini și conduite.
Capacitatea educației de a forma gustul pentru a învăța și competența pentru a fundamenta orice instruire ulterioară sunt de o importanță remarcabilă.
De-a lungul istoriei, educația a avut un rol deosebit în dezvoltarea și promovarea valorilor civilizației și culturii omenirii, în cultivarea valorilor socio-morale și, în felul acesta, a ascederii omului la un statut elevat al condiției umane.
Caracterul prospectiv al educației presupune raportarea în permanență atât la cerințele prezente ale societății, cât și mai ales, la cele de viitor. Societatea în care trăim este într-o continuă schimbare, iar dezvoltarea umană ar trebui să fie în acord cu ea. Astfel, educația capătă un rol hotărâtor în formarea tinerilor prin pregătirea acestora nu numai pentru a fi în concordanță cu transformările societății, cât mai ales, pentru a-i modela în așa fel încât să poată anticipa aceste transformări. Sintetizând, putem afirma că omul își crează propria sa lume și odată cu aceasta și “propriile mutații subiective pentru adaptarea la noi și noi condiții create” (Vințanu, 1998, p. 23).
Finalitățile în educație îmbină viziunile pe termen scurt cu cele pe termen mediu și lung. “Activitatea educațională este dinamică și flexibilă în același timp, iar educația stimulează idealul ființei umane exprimat prin „a fi și a deveni”(87).
Sintetizând, vom spune că educația, ca obiect de studiu specific pedagogiei/științelor pedagogice/științelor educației, este “activitatea psihosocială proiectată la nivelul unor finalități pedagogice care vizează realizarea funcției de formare–dezvoltare a personalității umane, prin intermediul unei acțiuni pedagogice structurate la nivelul corelației educator-educat” (Cristea, 1998).
1.1. Componentele și formele educației – orientări valorice și acționale
Conținutul educației, reprezentat de valorile pedagogice fundamentale (bine, adevăr, util, frumos, sănătate ș.a.), conferă un cadru multidimensional activității de formare-dezvoltare a personalității umane.
Educația prin și pentru aceste valori este un proces de formare continuă a omului pentru integrarea sa activă în societate, un proces de formare intelectuală, morală, profesională, fizică, estetică și care împreună, au ca rezultat consolidarea structurii bio-psiho-sociale și culturale a personalității umane. Detaliind, lucrurile vizează:
a) Educația morală-reprezintă dimensiunea internă a activității de modelare a personalității umane care vizează optimizarea raporturilor omului cu lumea și cu sine, dezideratele principale fiind formarea conștiinței și a conduitei morale.
Din perspectivă pedagogică, educația morală “formează conștiința morală a personalității umane proiectată și realizată la nivel teoretic și practic” (91).
Morala ca fenomen social, reflectă relațiile ce se stabilesc între oameni, într-un anumit context social. Ea include idealul moral, normele, valorile și regulile morale, toate îndreptate spre reglementarea relațiilor între oameni, a relațiilor dintre oameni și societate.
Valorile morale cuprind un spectru larg de situații și manifestări comportamentale, din care reținem: responsabilitatea, cinstea, corectitudinea, patriotismul, modestia ș.a.
Normele și regulile morale reprezintă cerințe de comportament în conformitate cu idealul și valorile morale, exprimate prin obligații, interdicții sau permisiuni care trebuie respectate. În acest sens, identificăm și alte valori atașate conceptului de moralitate, expres normele moralei profesionale și cele ale moralei școlare.
La nivel ideologic, educația morală “angajează teoria morală bazată pe norme proiectate și realizate în mod special pe plan cognitiv, dar și afectiv și volitiv”(20), iar la nivel psihosocial, educația morală acționează în mod special în plan atitudinal.
Sintetic exprimat, scopul educației morale este formarea conștiinței și conduitei morale, formarea diferitelor laturi ale profilului moral al personalității tinerilor. Această modelare este un proces care se desfășoară pe tot parcursul vieții, prin acțiuni care formează omul ca cetățean moral, care gândește și acționează conform normelor moralei sociale, a principiilor și valorilor pe care aceasta le include.
b) Educația intelectuală-este considerată ca fiind „axul principal” al întregului demers educativ, contribuind la „formarea unui nucleu valoric al personalității care-și va pune amprenta asupra întregii sale deveniri” (Nicola, 1993, p. 5). Este una din componentele educației prin care valorile sunt selectate, prelucrate și transmise sub formă de cunoștințe, deprinderi, priceperi și capacități. Ea reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a personalității umane “raționale prin informațiile și capacitățile științifice dobândite în cadrul fiecărei etape de vârstă școlară, postșcolară și psihologică” (20).
Astfel, educația intelectuală are drept obiective prioritare:
formarea structurilor cognitive (gândire, imaginație, memorie) de prelucrare a cunoștințelor asimilate, cu scopul modelării personalității tinerilor, al formării unor valori care vor marca întreaga lor devenire;
dezvoltarea interesului pentru cunoaștere;
formarea și dezvoltarea motivației pentru învățare, a învățării motivate intrinsec.
Ca educație științifică, educația intelectuală “avansează premisele necesare pentru realizarea calitativă a tuturor dimensiunilor educației ”(20).
c) Educația profesională-formează și dezvoltă personalitatea umană prin intermediul valorilor științei aplicate, exprimate în termeni de utilitate, productivitate și eficiență. Această activitate presupune, în general:
formarea unor capacități, priceperi și deprinderi practice (competențe profesionale) în vederea desfășurării unei activități profesionale;
formarea unui orizont cultural-profesional;
creșterea interesului pentru diferite profesii și familiarizarea cu acestea;
formarea unor atitudini pozitive față de munca intelectuală și practică.
d) Educația estetică-este o componentă necesară a educației integrale, este activitatea prin care transformarea personalității se realizează prin intermediul valorilor specifice frumosului existent în natură, societate, artă, receptat, evaluat și cultivat la nivelul sensibilității, al raționalității și creativității umane. Obiectivele fundamentale vizează formarea conștiinței estetice, a gustului și simțului estetic, asigurând astfel condiții pentru stimularea și promovarea creativității în toate domeniile de activitate.
Educația contribuie la formarea culturii estetice, iar alături de aceasta, un rol important îl au autoeducația, valorile mediului ambiant, natural și social în care omul trăiește.
e) Noile tipuri de educație-sunt definite în programele UNESCO ca “răspunsuri ale sistemelor eduaționale la imperativele lumii contemporane” de natură politică, sanitară, economică, ecologică.
Problematica lumii contemporane a impus constituirea unor noi tipuri de educație care să corespundă unor trebuințe de ordin sociopedagogic foarte clar conturate. Dintre acestea amintim: educația pentru schimbare și dezvoltare sustenabilă, educația ecologică, nutrițională, interculturală, pentru timp liber, educația sanitară modernă ș.a. Fiecare dintre aceste tipuri de educație a apărut datorită unor necesități și contribuie la formarea de comporamente și atitudini care pregătesc tinerii de astăzi pentru provocările viitorului.
Toate componentele educației formează un sistem, fiecare acțiune educativă a uneia creând condiții de realizare pentru celelalte și, la rândul ei, fiecare dimensiune fiind influențată de acțiunea celorlalte.
Influențele educative intervin în viața omului fie în mod organizat, în conformitate cu anumite norme generale și pedagogice, fie spontan, întâmplător neoficial.
Ansamblul acestor acțiuni și influențe pedagogice desfășurate în cadrul activității de formare/dezvoltare a personalității umane, în mod organizat într-un cadru instituționalizat sau în mod spontan, întâmplător, informal sunt reunite sub denumirea de forme ale educației.
În funcție de nivelul de organizare și de oficializare al formelor de educație se delimitează trei categorii: la nivel instituțional avem educația formală (oficială) și educație nonformală (extrașcolară), iar la nivel noninstituțional educația informală (spontană).
Între cele trei forme ale educației există o delimitare doar teoretică, deoarece în practică ele funcționează “ca un complex ale cărui granițe sunt greu de delimitat” (93). Chiar dacă au câmpuri proprii de acțiune și funcționalități diferite, între acestea există interelații, interferențe și interdependențe. Cele trei se sprijină și se condiționează reciproc, permițând o întrepătrundere și o interdependență reflectată pe plan didactic la nivelul instruirii de tip formal-nonformal-informal.
Relația de complementaritare este pusă în evidență prin faptul că fiecare dintre acestea poate contribui în mod specific la formarea personalității tinerilor, educația nonformală „constituind o punte între cunoștințele asimilate în lecții și informațiile asimilate informal”(20). Experiența și cunoștințele dobândite prin activități nonformale sau informale nu se pot asimila decât pe o bază teoretică și practică acumulată pe parcursul programului de învățământ formal.
Relația de interdependență este demonstrată de faptul că ceea ce câștigă tinerii prin activitățile formale în plan cognitiv și socio-atitudinal, se repercutează asupra vieții din afara mediului școlar, în sensul că unele „interese deșteptate de procesul de învățământ își găsesc satisfacția în cadrul extrașcolar” (Ștefan, 2000, p. 25). Un specialist în domeniul pedagogiei afirma că “instituția școlii și mediul extrașcolar trebuie să fie încontinuu privite în interdependența dintre ele” (apud Ștefan, 2000).
Pentru a reda mai bine relația dintre cele trei forme ale educației propunem următoarea schemă (fig.1):
Fig. 1. Schema relațiilor dintre cele trei forme ale educației
Acumulările educative formale pot contribui la dezvoltarea și eficacitatea celorlalte, iar, la rândul ei, educația formală are de câștigat dacă integrează creator influențele educației informale și nonformale. Cercetările pedagogice au demonstrat că unele interese descoperite de copii și tineri în procesul educativ formal sunt continuate cu mai multă plăcere în cadrul extrașcolar. Altfel spus, tinerii reiau în timpul liber acele activități pe care le-au descoperit și pe care le-au îndrăgit în activitățile curriculare, ceea ce demonstrază întrepătrunderea celor trei medii educative, formal nonformal și informal.
G.Văideanu (1988, p. 228) referindu-se la formele învățării, prezintă interdependența lor prin analogie cu formele educație (fig. 2):
Fig. 2. Formele educației și formele învățării (după Văideanu, 1998)
Educația formală urmărește asimilarea unor cunoștințe sistematizate, organizate pe domenii disciplinare și interdisciplinare în cadrul instituțiilor de învățământ specializate, cu sprijinul unui personal didactic calificat, fiind orientate spre formarea și dezvoltarea personalității umane. Philip Coombs definește educația formală ca fiind “sistemul educațional structurat ierarhic și gradat cronologic, pornind de la școala primară și până la universitate, care include, în plus față de studiile academice, o varietate de programe de specializare și instituții de pregătire profesională și tehnică” (92). Finalitățile educaționale sunt explicite, prevăzute în documente școlare oficiale și vizează dezvoltarea de competențe generale și specifice, asimilarea continuă a cunoștințelor și dezvoltarea/formarea unor aptitudini, capacități și atitudini necesare tinerilor în viață.
Potrivit proiectului Legii Educației Permanente, art. 2, punctul 2, învățarea formală „se desfășoară după obiective educaționale și curriculum explicit formulate, este intențională și presupune înmatricularea cursanților și certificarea rezultatelor învățării permanente” (94). Pentru acest tip de educație sunt elaborate programe de specialitate, cunoștințele primite având un caracter științific. O latură importantă a acestei forme de educație o constituie evaluarea, realizată pe criterii socio-pedagogice riguroase prin: note, calificative, aprecieri, caracterizări etc și care asigură reușita școlară, succesul formării elevilor.
Educația formală, curriculară este și va rămâne foarte importantă pentru formarea personalității tinerilor, dar, asupra acestora acționează și alte influențe educative, în concordanță sau în discordanță cu cele primite în școală. Unele dintre acestea provin din mediul social și mediul de viață în care se dezvoltă tinerii, iar altele sunt exercitate de anumite instituții social-educative, precum mass-media, internetul ș.a. Influențele educative dinafara cadrului formal, adică educația nonformală și cea informală, mai sunt cunoscute și sub denumirea de educație extracuriculară. Rolul factorilor educaționali rămâne acela de a găsi modalități eficiente de orientare pozitivă a diverselor informații provenite din aceste medii.
Instruirea de tip informal urmărește obținerea unor informații din domenii pluridisciplinare, puțin abordate în școală, în vederea dobândirii unor cunoștințe complementare. Este o influență educativă neorganizată și neplanificată, primită din cadrul social în care trăiesc tinerii și nu numai. Acest proces se întinde pe toată perioada vieții și se referă la acele “cunoștințe, abilități și competențe dobândite în activitățile cotidiene, neinstituționalizate, legate de muncă, mediul social sau de timpul liber, fără un obiectiv educațional sau un curriculum explicit formulate”(94).
În cadrul educației informale, rolul primordial al învățării îl are subiectul uman, educația fiind aleatorie, iar evaluarea se face prin alte criterii față de educația formală, competența fiind criteriul reușitei. Instruirea de tip informal urmărește obținerea unor informații din mai multe domenii, unele mai puțin abordate în școală, informații necesare acumulării unor cunostințe suplimentare. Paul Valery (apud Ștefan, p. 14) referindu-se la influența informală asupra tinerilor afirma: “Toată viața, mediul ne este educator și încă unul sever și periculos în același timp. Sever, fiindcă greșelile se plătesc aici mai serios decât colegii și periculos fiindcă n-avem niciodată conștiința acestei acțiuni educative, bună sau rea, a mediului și a semenilor noștri”.
1.1.1. Educația nonformală– educație complementară, flexibilă și continuă
Educația nonformală se desfășoară în afara cadrului educațional formal, în afara programei școlare, nu are un caracter obligatoriu, dar se realizează organizat, pe arii de interes și urmărește obiective educaționale bine definite pentru a continua și întregi învățarea primită în școală.
Într-un studiu din 1996–se afirmă că educația nonformală se bazează pe „conștientizarea importanței educației, învățării și instruirii ce are loc în afara instituțiilor educaționale recunoscute” (95). Prin educație nonformală “se dobândesc cunoștințe, abilități și competențe complementare prin studiu independent sau îndrumat de profesor/instructor/formator, în contextul unor activități planificate, instituționalizate, dar fără obiective educaționale sau curriculum explicit formulate” (94). Rezumând, putem spune că educația nonformală reunește ansamblul activităților educative instituționalizate, organizate, care au obiective specifice de învățare dar care se realizează în afara sistemului formal.
Din punct de vedere etimologic, termenul de educație nonformală își are originea în latinescul “nonformalis”, preluat cu sensul “în afara” unor forme special/oficial organizate pentru un anume gen de activitate.
O caracteristică esențială a acestei forme de educație este faptul că funcția explicită de predare este înlocuită de funcția majoră de învățare, orientată, uneori mediată, dar cu rezultate anticipate.
Acțiunile educative sunt flexibile și vin în întâmpinarea diferitelor interese, particular pentru fiecare persoană, și au rolul de mijlocitor pentru cei care nu au acces la educația formală, și anume: cei saraci, analfabeți, persoane cu handicap ș.a.
Un alt aspect foarte important este acela că educație nonformală nu înseamnă doar transfer de cunoștinte, concepte, strategii și metode, ci și dezvoltarea și punerea în valoare a
aptitudinilor și intereselor actorilor implicați (copii, tineri, adulți). Strategiile didactice utilizate, formele de organizare ale activităților educative nonformale sunt orientate spre stimularea proiectelor de dezvoltare personală, descoperirea și cultivarea talentelor și aptitudinilor, dar și spre petrecerea organizată a timpului liber și recreerea participanților. Acest lucru face ca sistemul educațional să fie mult mai motivant și mai valoros pentru tineri.
Cadrul educațional nonformal are caracter opțional sau facultativ, finalitățile acestui tip de educație sunt stabilite pentru fiecare activitate, fără o organizare pe termen lung, iar evaluarea este facultativă, neformalizată, fără note sau calificative oficiale.
În vederea conturării domeniului de referință la care ne raportăm, supunem analizei sintagma de activități nonformale, cu accent pe trei aspecte: conceptualizare, tipologie și semnificații valorice. Toate activitățile educative desfășurate de instituții educative cum ar fi: școala, mass media, alte grupuri comunitare, organizații guvernamentale altele decât școala, organizații nonguvernamentale de instruire și de petrecere a timpului liber (sportive, artistice, de agrement), alte instituții care au ca misiune conexă educația și cultura se reunesc sub denumirea de activități nonformale. Acestea sunt activități extradidactice, opționale sau facultative și sunt dirijate de personal calificat în diferite domenii de activitate, uneori având și pregătire didactică. Au o contribuție importantă la organizarea timpului liber al tinerilor, completând în același timp educația primită în sistemul formal.
Considerăm relevantă definiția propusă în Dicționarul de Pedagogie și anume: “ansamblul acțiunilor pedagogice proiectate și realizate într-un cadru instituționalizat extradidactic sau/și extrașcolar, constituit ca o punte între cunoștințele asimilate în lecții și informațiile asimilate informal” (20).
Trăsăturile specifice și funcțiile activităților nonformale pot fi urmărite în tabelul de mai jos (adaptare după Ștefan, M).
Tabelul 1. Trăsături și funcții specifice activităților nonfomale
Prezentăm, în continuare, un tablou sintetic al reperelor de analiză comparativă și interevolutivă între cele trei forme ale educației supuse analizei de mai sus:
Tabelul 2. – Repere în analiza globală a formelor educației
Notă:
xxx semnifică: foarte frecventă, prezentă caracteristica;
xx semnifică: relativ frecventă și prezentă caracteristica;
x semnifică: slab frecventă, puțin prezentă caracteristica.
În sinteza celor mai sus exprimate, apreciem că educația nonformală oferă un set de experiențe sociale utile pentru fiecare persoană, completând celelalte forme ale educație prin (92):
valorificarea din punct de vedere educațional a timpului liber al tinerilor;
crearea de oportunități pentru valorificarea experiențelor de viață, într-un cadru mai flexibil și mai deschis și prin diversificarea mediilor de învățare;
dezvoltarea competențelor pentru viață și pregătirea tinerilor pentru a deveni cetățeni activi; pe lângă informațiile și competențele specifice anumitor domenii în care se încadrează activitățile nonformale, tinerii își dezvoltă și capacitatea de organizare și autogospodărire, de management al timpului liber, de luare a unor decizii sau rezolvare de probleme;
modalități flexibile de a răspunde intereselor participanților printr-o gamă largă de activități pe care le propune și posibilitatea fiecărui de a decide la ce activități să participe;
un cadru de cultivare și exersare a înclinațiilor și aptitudinilor, de manifestare a talentelor în artă, sport, cultură, muzică, pictură, IT etc.;
participare voluntară, individuală sau colectivă.
1.2. Educația și învățarea permanentă – valori, orientări, strategii
Educația nu trebuie să fie apanajul vreunei generații. Ea nu încetează odată cu finalizarea studiilor, ci devine un proces care acoperă și definește întreaga existență a oamenilor. Continuitatea demersurilor educaționale reprezintă o condiție a dezvoltării omului pe tot parcursul vieții sale. Acest punct de vedere este susținut de afirmația pedagogului ceh Jan Amos Comenius care amintea că întreaga viața este o școală (96).
Într-o astfel de nevoie a apărut conceptul de învățare permanentă sau de învățare de-a lungul vieții (LLL- longlife learning).
Conceptul de educație permanentă a fost lansat în anul 2000 de Comisia Europeanã în "Memorandumul asupra învățării pe tot parcursul vieții", un document care se înscrie în cadrul politicilor și strategiilor europene de dezvoltare. Educația permanentă devine un instrument în politica de integrare europeană, contribuind nu numai la menținerea competitivității economice și ocuparea forței de muncă dar reprezintă și o modalitate de incluziune socială.
Comisia Europeană, în anul 2001, definește învățarea pe tot parcursul vieții ca fiind „orice activitate de învățare întreprinsă de-a lungul vieții, cu scopul de a îmbunătăți cunoștințe, abilități și competențe din perspectivă personală, civică, socială și/sau legată de viața profesională”.
Educația permanentă este „un principiu de proiectare și organizare a educației în perspectiva desfășurării sale în diferite forme pe toată durata vieții” (94). Sintagma “învățare pe tot parcursul vieții" atrage atenția asupra timpului: este vorba de o învățare permanentă, continuă sau periodică. Dimensiunea “longlife learning” accentuează complementaritatea învățării formale, nonformale și informale. Învățarea poate avea loc în familie, în timpul liber, în viața comunității și în activitatea profesională zilnică.
Educația primită în școală este foarte importantă, dar nu suficientă pentru întreaga viață a omului. Ea reprezintă doar o etapă inițială a formării de bază care dă o deschidere spre viitor, spre învățătura continuă, spre autoeducație și autoinstruire. Progresul tehnico-științific, schimbările din viața socială, politică, culturală, societatea contemporană, impun o educație continuă și permanentă a oamenilor pentru a se adapta și pentru a putea face față noilor solicitări. Fiecărei persoane trebuie să i se ofere oportunități pentru a putea învăța pe tot parcursul vieții, pentru a-și putea îmbogăți fondul de cunoștințe, capacități și valori, astfel asigurându-se o mai bună calificare și o mai bună adaptare într-o lume complexă, aflată într-o permanentă schimbare.
Educația permanentă reprezintă o direcție importantă în procesul de evoluție a activității de formare și dezvoltare a personalității umane. După cum am mai spus, ea este principiul pe care se bazează organizarea globală a sistemului educațional.
Prioritar se urmărește valorificarea tuturor dimensiunilor și formelor educației, proiectate și realizate pe tot parcursul vieții omului și în orice moment al existenței sale.
Așadar, educația permanentă se prezintă ca un fenomen complex (66), putând fi:
formală, nonformală și informală;
școlară, extrașcolară și postșcolară;
instituționalizată și neinstituționalizată;
directă și indirectă;
explicită și implicită;
pozitivă și negativă (prin ceea ce nu trebuie urmat);
profilactică și terapeutică (sau proiectivă și corectivă).
“Educația permanentă reprezintă deci un proces integrator al tuturor influențelor educaționale, într-un sistem coerent și convergent, exercitate asupra individului-în modalități variate si specifice-pe toata durata vieții sale” (59).
În același context pedagogic sunt evidențiate și caracteristicile educației permanente, și anume:
caracterul său continuu;
caracterul global care include toate formele și tipurile de educație;
caracterul integral care are ca scop asigurarea unei pregătiri multilarerale și echilibrate;
educația pentru participare și dezvoltare, în care oamenii învață pentru sine și participă la educația celorlalți.
În condițiile societății moderne, educația permanentă “angajează reflecții teoretice dar și sugestii practice operabile la diferite niveluri de reprezentare socială: educația pentru toți, educația părinților, educația pentru democrație etc” (20).
O componentă importantă a învățării pe tot parcursul vieții o reprezintă educația adulților.
Considerăm ca relevantă referința care s-a făcut în Declarația de la Hamburg din 1997 cu privire la educația adulților. Aceasta include “totalitatea proceselor în dezvoltare ale învățării formale și de altă natură cu ajutorul cărora oamenii, considerați adulți, în spiritul societății în care trăiesc, își dezvoltă capacitățile, își îmbogățesc cunoștințele și își perfecționează calificarea tehnică și profesională sau le aplică în alt mod pentru folos personal și social. Educația adulților include formele învățământului formal, continuu, nonformal, informal și întreg spectrul educației neoficiale și complementare, existent în societatea educațională polivalentă, în care sînt recunoscute abordările axate pe teorie și practică”.
Într-un context mai larg, educația adulților contribuie la formarea omului pe tot parcursul vieții sale, la dezvoltarea sa personală și la integrarea lui socio-profesională.
Învățarea pe tot parcursul vieții a devenit o componentă importantă a politicilor naționale și internaționale, ea reprezentând și unul din punctele importante ale agendei politicii educaționale a Uniunii Europene (UE).
Încă din anul 2000 Comisia Europeană a recomandat fiecărui stat membru promovarea unei educații care să conțină atât în plan structural, cât și în cel al conținuturilor educaționale, elemente de apropiere. Aceste elemente sunt:
educația pentru democrație;
educația pe parcursul întregii vieți;
educația multiculturală.
Se dorește desființarea granițelor formale dintre diferitele culturi ale statelor ce formează spațiul european, o educație interculturală care să aibă în vedere realitățile sociale precum și evoluția societăților europene.
În martie 2002, la Barcelona, Consiliul European stabilește un program de activități care urmărește ca educația și formarea din Europa să devină un punct de reper la nivel mondial.
Metodologia formării omului în Uniunea Europeană definește următoarele repere strategice (97):
acces la învățare tuturor cetățenilor, iar educația să urmărească prioritar nevoile de formare ale oamenilor;
adaptarea ofertei educaționale și de formare astfel încât toți oamenii să poată participa la procesul de învățare permanentă planificându-și modul în care vor putea îmbina învățarea cu activitatea profesională și cu viața de familie;
dobândirea unor standarde ridicate de educație și a unei formări de calitate în toate sectoarele, astfel încât cunoștințele și deprinderile să fie în concordanță cu nevoile în continuă creștere ale pieței muncii;
încurajarea participării active în toate sectoarele vieții publice, în special în domeniile politic și social, în comunitatea din care face parte fiecare cetățean, inclusiv în cea europeană;
nivelele de formare și pregătire continuă, prin texte legislative;
profilul profesional, nivelurile pregătirii și ale principalelor arii de activitate în sport;
transpunerea în practica a învățământului superior a obiectivelor formulate prin Declarația de la Bologna privind crearea Spațiului European al Învățământului Superior.
Comisia Comunităților Europene, întrunită la Bruxelles în ianuarie 2003, susține ideea că investiția eficientă în educație și formare reprezintă un imperativ pentru Europa. Pentru deceniul următor, Comisia a adoptat o noua strategie UE în domeniul politicilor care vizează tineretul.
Intitulată „Tineretul-Investiție și Capacitare", noua strategie admite faptul că “tineretul reprezintă unul dintre cele mai vulnerabile grupuri din societate, mai ales în actuala criză economică și financiară și în societatea tot mai îmbătrânită, tinerii sunt o resursă prețioasă” (98). Această strategie vizează acțiuni pe termen scurt și lung, care implică domenii ce afectează tineretul Europei, cum ar fi: educația, sănătatea și sportul, integrarea socială, participarea civică, ocuparea forței de muncă. Preocupările legate de dezvoltarea și asigurarea calității în învățământul superior reprezintă un obiectiv important al organismelor specializate și al politicilor europene în acest domeniu.
În România, formarea continuă a oamenilor ca și politică educațională beneficiază de un cadru legislativ ce reglementează această activitate.
Potrivit proiectului Legii Educației Permanente, art. 2, punctul 1, educația permanentă “reprezintă totalitatea activităților de învățare realizate de-a lungul vieții, de la educația timpurie, până la educația după pensionare în scopul dezvoltării cunoștințelor, abilităților și competențelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială sau ocupațională (94).
În Legea Educației Naționale din 2011, la Art. 329 cu privire la educația permanentă se menționează că “finalitățile principale ale învățătii pe tot parcursul vieții vizează dezvoltarea plenară a persoanei și dezvoltarea durabilă a societății (99).
Pentru a deveni o dimensiune permanentă a existenței umane, educația trebuie să aibă un caracter global, conjugând armonios și eficient toate cele trei forme ale sale (formală, informală, nonformală). Rezumând cele mai sus prezentate, putem afirma că educația permanentă reprezintă o sinteză a educației școlare cu educația adulților.
Analiza conceptuală.Valori operaționale în educația nonformală
În vederea conturării domeniului de referință la care ne raportăm, supunem analizei următoarele concepte pedagogice: valori, strategii formative, activități nonformale de EFS și exercițiu fizic.
2.1. Valori și strategii formative-repere de analiză semantică
(1). Valoarea, o noțiune fundamentală pentru filosofie, este utilizată cu semnificații diferite în multe domenii.
În filosofia culturii, studiul valorilor s-a dezvoltat pînă la condiția de disciplină de sine stătătoare, sub numele de „axiologie" (gr. axios, „care merită", „care e demn de ceva").
Axiologia este prezentată ca o teoria generală a valorilor, care evidențiază faptul că valoarea implică un raport între „ceva” demn de prețuit și „cineva” în măsură să acorde prețuire, un raport între obiectul valorizat și subiectul valorizator (139).
Principalele probleme ale axiologiei ca ramură a filosofiei sunt: geneza, structura și funcționalitatea valorilor, cunoașterea, realizarea, și ierarhizarea acestora.
În a II-a jumătate a secolului al XIX-lea, constituirea și dezvăluirea unui univers al valorilor, a permis „înțelegerea omului ca ființă care creează valorile și se creează prin valori” (Bunescu, 1998, p. 15).
Contribuții de seamă la întemeierea acestei discipline a adus, la începutul sec. XX, Școala de la Baden, prin Heinrich Rickert și Wilhelm Windelband. În viziunea acestora, valorile umane, adevărul, frumosul, binele, divinul etc., constituie un fel de repere absolute, de care fiecare popor s-ar apropia prin intermediul culturii proprii, în decursul istoriei.
Odată cu progresele sociologiei și antropologiei, axiologia s-a axat pe aspectul social-relațional al valorilor. Valoarea este o relație socială pentru că “nu orice opțiune, dorință sau apreciere individuală se recomandă prin consistență, ci numai acelea care merg în consens cu opțiunile, dorințele sau aprecierile de grup. Un sistem valoric angajează o comunitate umană și o tradiție” (127). Pentru a fi deosebite de valorile individuale, valorile de grup au fost numite „orientări valorice”. Kluchohn (p. 411) definește această sintagmă, „concepție organizată, generalizată, influențând comportamentul cu privire la natură, la locul omului în ea, la relațiile omului cu ceilalți și cu privire la dezirabil și indezirabil, așa cum pot fi acestea legate de mediu și de relațiile interumane”.
Pentru a ne edifica cu privire la definirea conceptului pus în discuție, am apelat la câteva repere bibliografice, pe care le prezentăm în continuare:
Conceptul de valoare reprezintă, așa cum se precizează în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, “o însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate de acestea; suma calităților care dau preț unui obiect, unei ființe, unui fenomen etc.; importanță, însemnătate, preț, merit” (1).
În Dicționarul Limbii Române Contemporane, valoarea este definită ca “totalitatea însușirilor care dau preț unui lucru sau persoane, însemnătate, importanță” (140).
„Scopuri, dorințe, intenții sau idealuri transformate în realități, adică obiectivarea esenței umane în produse de un tip specific corespunzând anumitor necesități sociale” este definiția dată de Dicționarul de Estetică Generală.
În pedagogie, valoarea reprezintă acele “structuri axiologice angajate la nivelul finalităților și al strategiilor educaționale, determinate de contextul raporturilor existente între sistemul social–sistemul de educație–sistemul de învățământ–procesul de învățământ” (20).
Din perspectiva psihologică, valoare reprezintă o “modalitate de orientare selectivă care este corelată cu nivelul individual al preferințelor, motivațiilor, nevoilor și atitudinilor” ( apud. Ilie, 2008, p.51).
Eduard Spranger, Tudor Vianu ș.a. clasificau valorile după tipurile de activitate umană, în valori economice, politice, artistice, morale, estetice, religioase.
“Creația de valori reprezintă tipul cel mai înalt de acțiune umană a cărei finalitate îl ajută pe om să fie ceea ce este, să-și asigure mediul propice pentru a putea ființa superior” (Bâtlan, 2000, p. 24).
Definirea conceptului de valoare este strâns legată de educație, toți specialiștii domeniului acordându-i și o dimensiune educațională. Conform opiniilor acestora, „valorile sunt create prin cunoaștere și valorile există prin cunoaștere, iar cunoașterea este educativă prin definiție” (63). Fiecare disciplină școlară are resurse proprii de educație axiologică, dar și resurse comune tuturor disciplinelor. Valorile personale acumulate de elevi în procesul de învățământ sunt reprezentate de cunoștințe, capacități și atitudini.
Toate reperele ce definesc conceptul la care ne referim le regăsim reunite sintetic în următorul enunț: „În spatiul acțiunii umane valoarea este criteriul dominant de raportare și calificare a unei situații, ea determinând scopurile individului, mijloacele de realizare și strategiile folosite pentru atingerea unui scop” (101).
Din perspectiva activităților specifice de EFS, însuși sportul poate fi considerat o sinteză sui-generis de valori culturale, morale, estetice, sociale și educaționale” (Neacșu, Ene, p.20). Aceste valori se creează și se manifestă într-un context specific, sunt modele acțional-competiționale, în cadrul unor raporturi interumane de parteneriat sau de rivalitate. Reprezintă valori etice de necontestat a căror respectare este adesea normată, reglementată în coduri, regulamente, metodologii, bareme/standarde evaluative. Activitatea de EFS dobândește astfel, pe lângă dimensiunea ei de natură biologică și o dimensiune educativă, socială și culturală. Ea va fi purtătoare de semnificații, mesaje, valori educative, estetice, valori ale sinelui sau ale conduitei socio-morale ș.a. Activitatea sportivă trebuie înțeleasă “nu ca un exercițiu auxiliar, ca o centrare exclusivă pe dinamica de tip muscular, ci ca un mijloc global și puternic pregătit și nuanțat de educație (Neacșu, Ene, p.15). ”Educaționalul, afirmă același autor, acționează în sfera actualizării valorilor socio-morale și cultural estetice, transformând litera și regulamentul sportiv în mijloace eficiente de formare a conduitei civilizatoare.”
În concluzie, împărtășim opinia lui Kant (apud Pâslaru, 2006) conform căreia „educația este prin definiție o valoare, s-ar putea spune, valoarea umană supremă, căci datorită educației omul devine om”.
(2) Strategii formative
Conceptul de strategie își are originea “într-un cuvânt grecesc cu semnificații de generalitate și până de curând a avut un înțeles strict militar: arta planificării și conducerii războiului” (apud Oprea, 2009, p. 24).
De altfel, și în Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) termenul strategie este descris ca fiind “parte componentă a artei militare, care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării și ducerii războiului și operațiilor militare” (Dex, 1998, p. 1024).
În altă sursă bibliografică termenul este prezentat ca “manieră mai generală de abordare a educației, necesară pentru realizarea unui scop specific prin traducerea în practică a principiilor generale de proiectare a activității de formare-dezvoltare permanentă a personalității umane, a metodelor și tehnicilor de instruire” (87).
Identificăm sintetic, și alte semnificații ale conceptului pus în discuție:
“Ansamblu de acțiuni și operații de predare-învățare în mod deliberat structurate sau programate, orientate în direcția atingerii, în condiții de maximă eficacitate a obiectivelor prestabilite” (apud Oprea, 2009).
“Ansamblu de decizii vizând desfășurarea procesului instructiv-educativ, în vederea atingerii unor obiective, decizii adecvate situației concrete (factorilor care influențează rezultatele proiectate)” (57).
Cu alte cuvinte, putem spune că strategiile au în realitate statut de programe, sunt sisteme de operații mai flexibile și adaptabile, care se utilizează pe termen lung pentru a se atinge un anumit rezultat dorit sau anticipat.
În dicționarul The American Heritage Dictionary of the English Language (1969) se evidențiază faptul că utilizarea strategiilor în educație “implică măiestrie și artă sau o capacitate (abilitate, pricepere) în folosirea lor” și sugerează că “profesorii trebuie să învețe această artă” (apud Oprea, 2009, p. 25).
În activitatea de EFS strategiile gravitează “în jurul metodelor bazate pe acțiune-exercițiu, joc etc., contribuind la proiectarea educației fizice în sens pedagogic general, ca o activitate psihosocială complexă” (87).
2.2. Activitățile nonformale de educație fizică–orientări și tendințe asociate
Pentru a defini sintagma activități nonformale de EFS, considerăm necesar să schițăm o imagine relevantă a conceptelor de activitate motrică și de motricitate.
Activitatea motrică este intim legată de mișcare, de motricitate, ea fiind o componentă a acesteia. În sens larg, motricitatea reprezintă “totalitatea mișcărilor efectuate de om, cu ajutorul mușchilor scheletici pentru întreținerea relațiilor sale cu mediul natural sau social în care există, inclusiv prin practicarea unor sporturi” (Cârstea 2000, p. 29). Din altă perspectivă, este “capacitatea activității nervoase superioare de a trece rapid de la un proces de excitație la altul, de la un anumit stereotip dinamic la altul” (1).
Specialiștii domeniului avansează și alte opinii referitoare la conceptul de motricitate, din care reținem:
“Totalitatea funcțiilor motrice ale omului, care se formează conform legilor biologice ale filogenezei și ontogenezei, precum și în spiritul legii evoluției sociale” (apud Neacșu, Ene, 1987, p. 194).
“Însușire a ființei umane înnăscută și dobândită de a reacționa cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi și interni, sub forma unei mișcări” (apud Dragnea, Bota, 1999, p. 33).
În contextul ideilor mai sus exprimate, putem afirma că motricitatea este capacitatea omului de a efectua, cu ajutorul mușchilor scheletici și nu cu mijloace mecanice, deplasări ale corpului sau ale segmentelor acestuia, ca răspuns la stimuli externi sau interni, pentru armonizarea relațiilor sale cu mediul natural sau social în care acesta există. Această însușire este înnăscută și perfecționată pe întreaga durată a vieții.
Potrivit literaturii de specialitate, (Cârstea, Dragnea ș.a.) elementele care definesc motricitatea sunt reprezentate de: actele motrice, acțiunile motrice, activitățile motrice.
Actele motrice sunt “elementele de bază ale oricărei mișcări, efectuate în scopul adaptării imediate sau al construirii de acțiuni motrice” (Dragnea, Bota, 1999, p.35). Altfel spus, sunt fapte simple de comportare realizate voluntar în vederea obținerii unui efect elementar de adaptare la mediu sau de construire a unei acțiuni de mișcare. Termenul poate include și acte reflexe instinctuale sau automatizate. Un act motric specific educației fizice și sportului este exercițiul fizic (în text, acronimul EXF), concept pe care îl vom supune discuției într-un subcapitol separat.
Acțiunile motrice-reprezintă o înlănțuire de acte motrice, astfel structurate, încât realizează un tot unitar, pentru a rezolva sarcini motrice imediate. Aceste acțiuni pot fi izolate sau integrate în cadrul unei activități motrice.
Activitățile motrice-reprezintă un ansamblu de acțiuni motrice încadrate într-un sistem “coerent de idei, reguli și forme de organizare în vederea obținerii unui efect complex de adaptare a organismului uman și de perfecționare a dinamicii acestuia, în concordanță cu obiective bine precizate” (Cârstea 2000, p. 29).
În opinia lui M. Epuran, activitățile motrice reprezintă un “stimulent al organismului, antidot și compensare a influențelor nocive ale unei civilizații caracterizată prin sedentarism și suprasolicitare” (apud Bota, 2006, p. 16). Autorul utilizează sintagma “activități corporale” care cuprinde activitățile ludice, agonistice, recreative și compensatorii.
Activitățile motrice fundamentale sunt: educația fizică, antrenamentul sportiv, activitatea competițional-sportivă, activitatea motrică recuperatorie și activitățile motrice de timp liber. După Dragnea și Bota, 1999 (apud Bota 2006, p. 17), distingem următoarea tipologie a activităților motrice și obiectivele pe care acestea le îndeplinesc:
Tabelul 3. Tipologia activităților motrice
Fenomenul de practicare a activităților motrice în regim nonformal se prezintă ca un complex de activități foarte variate și „aparent eterogene”. În acest sens, putem vorbi despre activități practicate în ansambluri și cercuri sportive, sub forma sporturilor individuale sau de echipă, a excursiilor, a taberelor, desfășurarea unor activități ludice și agonistice cu caracter recreativ în timpul liber, gimnastica de întreținere și terapeutică.
În figura de mai jos prezentăm tipuri de activități nonformale de EF.
Fig. 3 Tipuri de activități nonformale de EFS
Activitățile de EFS desfășurate în regim nonformal sunt importante prin obiectivele ce trebuiesc îndeplinite, prin modul în care se desfășoară și prin accentul pus pe valoarea formativă a conținutului instruirii. Prin formele lor specifice, aceste activități dezvoltă gândirea critică, stimulează implicarea tinerei generații în respectarea și asumarea responsabilităților sociale, realizându-se astfel, o simbioză lucrativă între componenta cognitivă socio-emoțională, motivațională intrinsecă și cea comportamentală.
Cu privire la obiectivele pe care le îndeplinesc activitățile sportive nonformale, reținem prin importanța lor următoarele: crearea situațiilor de odihnă activă, recreere, susținerea motivației pentru mișcare, controlul emoțiilor, reducerea stresului, planificarea și organizarea timpului liber, eficiența învățării, stimularea creativității, dar și a interesului pentru practicarea în mod sistematic și regulat a exercițiului fizic, creșterea încrederii în forțele proprii ș.a.
În sinteză, putem afirma că activitățile de educație fizică desfășurate nonformal oferă un set de experiențe sociale necesare, utile pentru fiecare copil, tânăr, adult. Practicanții vor avea capacitatea să cunoască și să recunoască valorile societății și modelele de conduită, iar pe baza acestora, să se integreze în normele/cerințele acesteia. Ei trebuie să devină capabili să identifice și să-și dezvolte propriile atitudini și valori asociate unei vieți sănătoase.
2.2.1. Exercițiul fizic – mijloc specific operațional al activității motrice
Pentru realizarea obiectivelor sale, EFS dispune de un sistem de mijloace specifice și nespecifice.
Din categoria mijloacelor specifice fac parte: exercițiul fizic, aparatura de specialitate și mijloacele și măsurile de refacere a capacității de efort.
Exercițiul fizic- considerat mijlocul specific de bază, modelul operațional cel mai des utilizat, este un act motric special, care se efectuează sistematic și conștient, urmând reguli metodologice și științifice, cu scopul îndeplinirii principalelor obiective ale EFS, respectiv perfecționarea dezvoltării fizice și a capacității motrice. Ceea ce-l deosebește de alte acte și acțiuni motrice este faptul că are la bază o intenție deliberat concepută și influențează concomitent atât sfera psihică cât și pe cea biologică. Efectuarea sa presupune depunerea unui anumit efort fizic, reflectat în contracții musculare, activitatea marilor funcții ale organismului ș.a.
Nu toate mișcările sau acțiunile motrice pot fi considerate exerciții fizice. În opinia lui A. Dragnea, „exercițiul fizic este un complex ideatico-motric, cu reguli particulare de aplicare, de verificare și clasificare” (24). Acesta se distinge de celelalte mișcări printr-o „particularitate distinctivă determinată de concordanța conținutului și formei acestuia cu esența activităților motrice și cu legitățile acestora” (Dragnea, Bota, 1999, p. 207).
Forma și conținutul reprezintă elementele principale ale exercițului fizic.
Unii specialiști ai domeniului EFS consideră forma ca fiind sinonimă cu tehnica. După alții, forma este „modul particular în care se succed mișcările componente ale fiecărui exercițiu, precum și legăturile ce se stabilesc între acestea de-a lungul efectuării acțiunii motrice în cauză” (apud Cârstea, 2000, p. 53). Sintetizând, forma reprezintă aspectul exterior al exercițiului fizic. În aprecierea formei se ține cont de următoarele aspecte:
poziția corpului,
relația dintre segmentele corpului,
ritmul și tempoul mișcării,
raportul subiectului față de aparate, adversari sau parteneri.
Un alt element important al exercițiului fizic este conținutul reprezentat de: efortul fizic, efortul psihic și mișcările corpului sau ale segmentelor sale. Conținutul unui exercițiu va fi în concordanță cu:
nivelul de îndeplinire al scopului, deci cu finalitatea,
efortul fizic, caracterizat și determinat prin volum, intensitate și complexitate,
factori ce țin de durata executării, conținutul programei, vârsta practicanților, nivelul de dezvoltare a unor calități motrice ș.a.
Între formă și conținut trebuie să existe o unitate. În relația dintre cele două întotdeauna conținutul are rol determinant, forma este dependentă de conținut și apare ca un element de legătură între intenție și finalitate.
Sintetic, cele expuse mai sus se regăsesc în figura următoare:
Fig. 4. Elementele de conținut ale exercițiului fizic și relația dintre acestea (după Cârstea, 2000)
Exercițiul fizic are patru categorii de caracteristici grupate după cum urmează:
temporale -reprezentate de ritm, tempou, durată;
spațio-temporale determinate de viteza cu care se execută mișcările;
spațiale–poziții, direcție, amplitudine, distanță etc.;
dinamice -determinate de forțele interne și externe care influențează mișcările.
Din categoria mijloacelor nespecifice ale EFS fac parte: condițiile igienice, factorii naturali de călire ai organismului și mijloacele împrumutate din alte laturi ale educației generale. Acest ultim aspect vizează adaptarea mijloacelor celorlalte componente ale educației integrale în activitățile specifice educației fizice. Facem referire la:
educația intelectuală (studiul lucrărilor de specialitate sau literare);
educația estetică (muzica, dansul);
educația morală (respectarea prevederilor regulamentare și de comportament în societate și în competiții);
2.3. Motivația intrinsecă-vector dinamizator și direcțional
pentru practicarea independentă a activităților motrice
Orice act comportamental are la bază un minimum de condiție internă care impulsionează și susține energetic activitatea omului. Acest factor dinamizator este motivația.
În continuare, prezentăm un set de perspective asupra motivației făcând referire la definițiile propuse de câteva surse bibliografice.
Astfel, conform DEX, motivația reprezintă “totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri”.
Motivația este o “structură sau principiu de forță care împinge individul către un scop, determinându-i din interior activitatea” (Epuran, 1984, p.36).
O altă interpretare a motivației este dată de P. Golu (apud Epuran, 1984). Acesta o consideră „model subiectiv al cauzalității obiective, cauzalitate reprodusă psihic, acumulată în timp, transformată și transferată prin învățare și educație în sfera internă a persoanei”.
Motivul, concept cu care se operează în literatura psihologică, reprezintă “factorul sau mobilul intern care determină, susține și orientează o activitate” (28). Este important de subliniat că structura de ansamblu a motivației unei persoane rezultă din ierarhia motivelor sale.
Componentele structurale cu valoare motivantă sunt cunoscute sub denumirea de factori motivaționali. În literatura de specialitate sunt menționate următoarele componente ale sferei motivației :
trebuința sau reflectarea în plan subiectiv a unei necesități;
impulsul–considerat aspectul dinamic al trebuinței, „exprimă starea de tensiune fiziologică sau psihologică în care se află organismul sau persoana și care determină sau împinge la realizarea trebuințelor” (Epuran, p. 45);
intenția sau implicarea proiectivă a subiectului în activitate;
valența sau „calitatea obiectelor prin care ele sunt capabile să satisfacă sau să răspundă unei trebuințe” (28).
tendința-forța direcționatoare, „factorul motivațional care orientează activitatea într-un anumit sens” (28).
interesul sau „factorul intern cu largă influență activatoare, direcționatoare și reglatoare asupra activității”(28). Acesta exprimă orientarea persoanei către o anumită activitate. Dezvoltarea intereselor este unul dintre obiectivele importante ale educației.
Susținerea eforturilor necesare desfășurării unei activități se realizează prin motivația implicării în activitatea respectivă sau mai bine zis, ce determină o persoană să se angajeze într-o activitate și cât de amplă este această angajare.
Dacă ne raportăm la proveniența sursei care generează motivația, vom putea defini:
Motivația extrinsecă generată de surse exterioare subiectului. Aceasta poate fi sugerată sau impusă de alte persoane sau de concursuri de imprejurări favorabile sau nu.
Motivația intrinsecă este generată atât de de surse interne persoanei, în funcție de nevoile și trebuințele sale, cât și de surse provenite din activitatea desfășurată. Caracteristica acestei motivații constă în faptul că nu depinde de o recompensă exterioară. Recompensa, în opinia lui Bruner (apud Epuran, 1994), “rezidă în terminarea cu succes a unei activități sau chiar în activitatea în sine”.
Specialiști din domeniul psihologiei (Epuran, Horghidan, 1968) au realizat o grupare a motivelor necesare practicării și susținerii efortului în activitățile de EFS.
Astfel, identificăm potrivit acestora, următoarele trei categorii:
Din prima categorie, a formelor înnăscute, face parte trebuința de mișcare, a cărei satisfacere asigură dezvoltarea psihofizică a omului. Este considerat unul dintre cei mai importanți factori motivaționali pentru activitatea sportivă.
Categoria a II-a cuprinde acei factori motivaționali care, deși sunt considerați nativi, se manifestă pentru fiecare persoană numai într-o anumită conjunctură. Sunt de reținut:
emulația, trebuința de autocunoaștere, simțul riscului sau al aventurii etc.
În a III-a categorie sunt grupați factorii motivaționali dobândiți în urma practicării unor forme de mișcare fizică. Autorii acestor clasificări consideră că stereotipiile formate în activitatea de EFS formală creează prin generalizare obișnuința de mișcare, tendința spre realizare sistematică, organizată a mișcării, capabilă să mobilizeze persoana în mod susținut pentru activitatea motrică independentă.
În activitatea nonformală de educație fizică, accentul trebuie să cadă pe motivația intrinsecă, care, după cum am spus anterior, determină practicarea și susține din interior această activitate.
Putem contura, potrivit literaturii de specialitate, un inventar al motivelor intriseci pentru care tinerii practică diferite forme de activități sportive. Un astfel de tablou, adaptat activităților nonformale de EFS, poate fi examinat în cele ce urmează:
Tabelul 4. Structura motivației tinerilor pentru activitatea sportivă nonformală (Horghidan, Holdevici, apud Epuran, 1984)
Dezvoltarea intereselor tinerilor pentru educație fizică și sport, în special pentru cea desfășurată independent și nonformal, depinde de o serie de factori. Mai importanți sunt:
calitatea și conținutul lecțiilor de educație fizică desfășurate formal, în școală sau în perioada studenției;
metodele de instruire utilizate în lecții de către cadrele didactice de specialitate;
conținutul trăirilor afective ale elevilor/studenților în lecția de educație fizică;
succesele înregistrate în cadrul orelor formale și întărite ulterior în activitatea desfășurată independent și nonformal;
atitudinea favorabilă a familiei pentru practicarea AS;
înțelegerea conștientă a necesității practicării EXF și a efectelor pozitive ale acestora asupra fizicului și psihicului.
În procesul organizat al activității de EFS din școală sau facultate sunt folosite diferite mijloace și procedee motivaționale în vederea dezvoltării interesului elevilor/studenților pentru practicarea independentă a EXF sau ale altor forme de mișcare.
Deși motivația intrinsecă este fundamentală pentru participarea în timpul liber la AEFS, nu trebuie minimalizat rolul motivației extrinseci, care, de asemenea, poate impulsiona și susține participarea tinerilor la acest tip de activități. Lauda, încurajarea, recompensele ș.a. pot avea o influență pozitivă în acest sens.
3. Educație fizică și sportivă-
valori și importanță în procesul educațional
Educația fizică și sportul este un domeniu integrat procesului educațional ca o componentă necesară, impusă de schimbările care se produc în cadrul societății. Este un fenomen axiologic, social și educațional, complex și dinamic, care alături de educația intelectuală, educația estetică, morală, tehnico-profesională, contribuie la dezvoltarea tinerei generații, urmărind realizarea unui echilibru și a unei armonii între elementele biologice și cele psihice ale personalității umane.
Conceptul de educație fizică și sport se referă la o sferă largă de activități „care valorifică sistematic ansamblul formelor de practicare a exercițiilor fizice în scopul măririi în principal a potențialului biologic al omului în concordanță cu cerințele sociale” (apud Cârstea, 2000, p.19).
Educația fizică este o activitate motrică complexă, “fiziologică prin natura exercițiilor, biologică prin efecte, pedagogică prin metodă și socială prin organizare”(apud Cârstea, 2000, p.19), reprezentând un liant între fizic și psihic, între ereditar și ambiental, între motricitate și emotivitate. Ea „angajează factori și conduite emoționale, relații personale și interpersonale, comportamente de grup, structuri de învățare intelectuală, emoțională și estetică […]” (Neacșu, Ene, 1987, p. 28).
În Dicționarul de Termeni Pedagogici, definirea educației fizice evidențiază „baza fiziologică și psihologică a activității de formare/dezvoltare a personalității umane aflate într-un proces de reașezare în funcție de solicitările tot mai intense ale societății moderne (intelectuale, etice, politice, religioase, tehnologice, ecologice, estetice, igienice)” (20).
În viziunea altor autori, conceptul pus în discuție reprezintă un „ansamblu de activități fizice desfășurate în prezența unei persoane special instruite”, „înseamnă educație în, prin și pentru activități fizice”(Neacșu, Ene, p. 24), „una dintre cele mai vechi forme de exercitare a acțiunii formative” (Cucoș, 2006, p.108), un domeniu al culturii universale, care “sintetizează categoriile, legitățile, instituțile și bunurile materiale create pentru valorificarea exercițiilor fizice în scopul perfecționării potențialului biologic și implicit spiritual al omului” (Cârstea, 2000, p. 30).
Activitatea de educație fizică vizează întreținerea sănătății, dar și “provocarea efectelor mintale și morale care sunt mai puțin remarcabile în plan imediat, generând efecte multiple, raportabile la universul valoric propriu culturii fizice și sportului” (20).
În sinteză, apreciem că educația fizică este un tip fundamental de activitate motrică care implică legi, norme și prescripții metodice, cu scopul de a îndeplini obiective instructiv – educative bine precizate, „al cărei conținut conceput specific vizează optimizarea potențialului biomotric al individului, precum și a componentelor sale cognitivă, afectivă, social-relațională și deci obținerea calității vieții” (Bota, A., Șerbănoiu, S. 2000, p. 57).
Activitatea de EFS este foarte complexă din punctul de vedere al conținutului, structurii, organizării și desfășurării sale. Aceasta cuprinde mai multe subsisteme, determinate în principal de „ontogeneza umană” și pe care le prezentăm, în tabelul 5.
Tabelul 5. Subsistemele EFS (după Cârstea 2000, p. 21)
Dintre cele șase subsiteme cel mai important este considerat cel al tinerei generații, acesta fiind „nucleul activității de educație fizică și de fapt al întregii activități de practicare a exercițiilor fizice (14). ”
Idealul EFS este întotdeauna în concordanță cu idealul general educațional al societății, este stabilit de comanda socială și se modifică în funcție de evoluția societății. Prioritar se urmărește formarea constiinței fizice, realizabilă prin dobândirea unei anumite culturi sportive, igienico-sanitare, medicale ș.a. Pezentăm în continuare cele mai relevante idei fundamentale cu privire la domeniul EFS:
în practicarea EXF trebuie să fie angrenat un număr cât mai mare de oameni apți pentru a presta un efort fizic;
petrecerea timpului liber al diferitelor categorii de populație de diferite vârste și profesii să se realizeze și prin practicarea EXF specifice fiecărei categorii de practicanți;
acordarea unei importanțe deosebite educației fizice a tinerei generații.
Funcțiile EFS, specifice și asociate, sunt foarte importante, se realizează în sistem, se influențează reciproc, derivă din idealul EFS și se subordonează acestuia.
Funcțiile specifice vizează perfecționarea dezvoltării fizice și a capacității motrice. Sunt de necontestat și influențele educației fizice asupra dezvoltării unor laturi ale personalității: intelectuală, estetică, morală, tehnico-profesională ș.a.
Funcțiile nespecifice sau asociate (igienică, recreativă, de emulație, educativă) completează efectele benefice ale EXF asupra practicanților.
Obiectivele EFS, atât cele generale cât și cele specifice, sunt priorități de diferite ranguri ale procesului instructiv-educativ, derivă din funcții, se subordonează acestora și trebuie privite în contextul general al sarcinilor ce revin educației.
Supunem atenției obiectivele generale, care mai sunt cunoscute sub denumirea de obiective de rangul I. Specialiști ai domeniului educației fizice (Mitra, G., Mogoș A., Firea E., Șiclovan, Cârstea G., Epuran M.) dar și teoreticieni din domeniul pedagogiei (Cristea, S., Cucoș, Jinga,) au stabilit care sunt aceste obiective, fiecare din punctul de vedere al domeniului pe care-l reprezintă. De menționat este faptul că între aceste tipuri de abordări nu există diferențieri semnificative. Corespunzător opiniilor acestora, EFS trebuie să îndeplinească următorul sistem de obiective generale (Cârstea, 2000, pp. 42-43):
menținerea unei stări optime de sănătate a practicanților și creșterea potențialului de muncă și viață;
favorizarea proceselor de creștere și optimizare a dezvoltării fizice a tinerilor;
dezvoltarea/educarea calităților motrice de bază și specifice unor ramuri de sport;
formarea corectă a unui sistem larg de deprinderi și priceperi motrice și valorificarea lor în plan sportiv;
formarea capacității și obișnuinței de practicare corectă și conștientă a exercițiilor fizice, mai ales în timpul liber;
contribuția la dezvoltarea unor trăsături și calități intelectuale, estetice, morale ș.a.
Obiectivele de rangul II, particularizează obiectivele generale și sunt cele specifice fiecărui subsistem al EFS.
Obiectivele care vizează temele lecției sau ale altor forme de organizare a procesului de practicare a EFS, sunt denumite obiective de rangul III. Acestea se subordonează direct temelor activităților respective și contribuie la îndeplinirea obiectivelor generale și specifice pe care le-am menționat anterior.
Rezumând, putem afrma că scopul EFS este consolidarea și menținerea sănătății, creșterea capacității de muncă, perfecționarea calităților motrice, formarea unor calități și trăsături intelectuale, morale, estetice, comportamentale, stimularea creativității, dar și a interesului pentru practicarea independentă a activităților sportive, crearea situațiilor de odihnă activă prin activități motrice de recreere.
Care sunt beneficiile fizice, psihologice și sociale, intelectuale, morale și mentale ale educației fizice? Cercetările au demonstrat că activitatea fizică regulată începută încă din copilărie ajută la prevenirea unor boli, creșterea parametrilor funcționali ai unor aparate și sisteme ale organismului, controlul obezității, recuperării după accidente, controlul emoțiilor, reducerea stresului, eficiența învățării, creșterea încrederii în forțele proprii și, nu în ultimul rând, stimularea creșterii și dezvoltării armonioase și corecte a organismului.
3.1. Corelări ale educației fizice și sportive
cu valorile educaționale și ale dezvoltării umane
Educația fizică se realizează în corelație cu toate celelalte dimensiuni ale educației integrale valorificate în mod specific. Corelația dintre educația fizică și celelalte componente ale educației integrale este redată în schema alăturată (fig.5):
Fig. 5. Conexiunea EFS cu celelalte componente ale educației integrale
a). Conexiunea cu educația intelectuală este pusă în evidență prin faptul că transmite
practicanților cunoștințe teoretice din domeniile fiziologiei, ergofiziologiei, igienei efortului fizic, psihologiei activităților motrice. Se asigură astfel fondul de bază pentru cunoașterea științifică a practicării exercițiului fizic, a rolulului său stimulativ și necesitatea îmbinării lui cu exercițiul mental și intelectual.
Activitățile motrice au o contribuție deosebită la dezvoltarea proceselor psihice și a personalității. În acest sens putem vorbi despre dezvoltarea proceselor cognitive, a proceselor afective, volitive și de formare a trăsăturilor de personalitate.
Prin practicarea activităților sportive se dezvoltă percepțiile spațio-temporale și de mișcare, spiritul de observație, atenția, gândirea, are loc dezvoltarea funcțională a întregului sistem nervos, a activității nervoase superioare, premisă pentru desfășurarea tuturor activităților de învățare eficientă.
Relația dintre educația fizică și educația intelectuală vizează și următoarele aspecte:
practica antrenamentului ideomotor care are efecte educative asupra sportivului prin: controlul și mobilizarea capacităților intelectuale, creșterea capacității de concentrare, disciplinarea gândirii, dezvoltarea autodeterminării, a conducerii conștiente a activităților întreprinse;
pregătirea tehnică care are la bază învățarea sub toate tipurile (perceptiv-motrică, motrică, inteligent-motrică, etc.);
pregătirea tactică, componentă dinamică a antrenemantului sportiv, aflată la intersecția activităților motrice și intelectuale și orientată spre rezolvarea unor situații problematice. Epuran M. o definește ca un „proces psihomotric complex care angajează factorii cognitivi, afectivi, volitivi și motrici, pentru învingerea obstacolelor provocate de adversari sau de ambianță” (apud Dragnea, 1996, p. 150).
pregătirea psihologică care constă în dezvoltarea unor capacități psihice superioare, pregătire intelectuală, afectivă, volitivă și dezvoltarea capacității de reglare și autoreglare a stărilor psihice.
b). Cu latura cultural-estetică, legătura este evidențiată de contribuția EFS la educarea gustului pentru frumos, prin execuțiile tehnice și tactice deosebite și modele de acțiune care asigură o dezvoltare corporală armonioasă. Educația fizică are în vedere asimilarea și practicarea valorilor estetice, formarea sensibilității estetice, a unui comportament estetic ireproșabil.
Prin practicarea unor exerciții fizice pe fond muzical se dezvoltă unele trăsături și calități de ordin estetic, precum grația, armonia și expresivitatea.
Se cunoaște contribuția complexă pe care muzica o are asupra perfecționării mișcărilor. Prin influențele sale asupra sistemului nervos și a analizatorului auditiv, exercițiile fizice pe fond muzical constituie un mijloc important de realizare și perfecționare a unei motricități bazate pe o înaltă coordonare neuro-musculară.
Concordanța dintre muzică și mișcare subliniază rolul important pe care muzica îl are în facilitarea procesului de perfecționare motrică, în formarea capacității de a executa mișcarea degajat, expresiv, artistic. În pregătirea artistică se folosesc mijloace coregrafice și muzicale, de expresivitate corporală a căror finalitate se materializează în deprinderile motrice executate cu un înalt grad de expresivitate prin care se transmit mesaje, sentimente și atitudini.
În acest sens, dansul oferă perspective educative unice, prin dezvoltarea simțului artistic și educarea simțului muzical. De asemenea, dansul dezvoltă importante calități psiho-motrice, precum stimularea expresivității corporale, a imaginației artistice și a creativității, în vederea formării capacității de a reda prin gest, mișcare, atitudine, diferite teme sau stări sufletești.
Prin mijloacele sale, EFS contribuie și la creșterea interesului și preocupării permanente pentru aspectul estetic al atitudinii corporale.
c). Educația morală are rolul de a crește valoarea omului, a umanismului, a civismului, prin acest lucru înțelegând accentuarea obligațiilor morale și civice, întărirea calităților care definesc profilul moral al unei persoane, precum: demnitate, solidaritate, responsabilitate, încredere, toleranță, respect reciproc, apărarea binelui și a dreptății, cinste, onestitate, reciprocitate, fair-play ș.a.
Pe plan socio-moral se acționează eficient prin toate formele de practicare a exercițiilor fizice. Exemplificăm în continuare, posibilitățile EFS de influențare pozitivă a laturii morale a personalității tinerilor:
formarea deprinderilor și obișnuințelor de comportament corect în competiții și în alte forme de practicare a activităților fizice, comportament transferabil și în viața cotidiană și profesională;
autocontrolul reacțiilor participanților pe parcursul activităților sportive;
eliminarea oricăror forme de violență;
disciplina în muncă;
respectul față de bunurile comune;
medierea situațiilor conflictuale care pot apărea în timpul activităților;
respectul față de colegii de întrecere sau adversari;
respectul pentru valori;
atitudine critică față de comportamente neadecvate.
d). Influența educației fizice asupra educației tehnico-profesionale este evidențiată prin aportul adus la perfecționarea unor deprinderi psihomotrice precum și la creșterea indicilor unor calități motrice necesare exercitării unor profesii. Prin practicarea exercițiior fizice se mai poate acționa pentru prevenirea unor deficiențe fizice profesionale și pentru dezvoltarea reflexelor de autoasigurare.
Activitatea de educație fizică se desfășoară de regulă în grupuri și de aceea contribuie la dezvoltarea unor calități și obișnuințe necesare și în activitatea profesională. Putem vorbi despre întreținerea de relații interumane, integrarea în colectivități variate, înțelegerea necesității unei ierarhii în cadrul grupului, formarea unor deprinderi organizatorice, capacitatea de cooperare, manifestarea ca lider ș.a. De asemenea, aspectul fizic și ținuta corporală reprezintă elemente care pot influența exercitarea unor profesii.
3.2. Educația fizică și sportul –
perspectiva educației permanente nonformale
Caracterul permanent al educație presupune angajarea omului într-un proces de formare pe toată perioada vieții sale, proces impus de dinamica societății și de necesitatea adaptării sale la această societate mereu în schimbare.
Din perspectiva învățării și formării pe toată durata vieții, EFS este o componentă importantă a educației permanente. Bazele motivaționale formative ale capacității de practicare independentă a exercițiilor fizice se pun în educația fizică școlară și se continuă în educația fizică a studenților și cea a adulților. Datorită accesibilității sale, educația fizică se practică sub cele mai diferite forme, pe tot parcursul vieții, ea dispunând de strategii formative și metode de aplicare pentru îndeplinirea obiectivelor pentru fiecare categorie de vârstă. În opinia unor autori, „noțiunea de educație permanentă impune regândiri la nivelul practicării mișcării din perspectiva globalității conduitei cotidiene la orice vârstă” (Neacșu, Ene, 1987, p. 12).
După cum am mai spus, bazele capacității de practicare independentă a exercițiilor fizice se pun în educația fizică din învățământul preuniversitar desfășurată în mod științific și se continuă mai departe în învățământul universitar. Astfel, educația fizică școlară și universitară devin forme pregătitoare pentru educația fizică permanentă.
Educația fizică a tinerei generații constituie unul din elementele de bază ale sistemului educațional. Ea contribuie la pregătirea unui tineret capabil, sănătos și puternic pentru a se integra în societate, pentru a se adapta și a se readapta la schimbările continue ale acesteia.
În școală tinerii trebuie să dobândească deprinderi de practicare a activităților sportive, să-și formeze atitudini pozitive față de activitatea fizică, să înțeleagă importanța activităților motrice pentru sănătate, pentru dezvoltarea fizică și a personalității și necesitatea practicării lor pe toată durata vieții.
Educația sportivă este un rezultat al activității de formare a oamenilor conform unor reguli impuse de societate, formare ce vizează fizicul, psihicul, moralul, esteticul, cognitivul. Este “procesul de devenire a omului de la ființă de sine (ființă umană doar ca posibilitate), în ființă pentru sine (ființă umană ca realitate care își dă seama de ceea ce este, prin forțele corporale, ce nevoi are și cum să acționeze eficient) (Vințanu, 1998, p. 38).
Formarea unei educații sportive este necesară pentru ca tinerii să dorească să practice diferite forme de activități motrice independent, individual sau în grup, în timpul liber.
Aceștia trebuie să înțeleagă de ce limitarea practicării exercițiilor fizice numai la activitățile care se organizează în școală/universitate, în cadrul lecțiilor formale, nu este suficientă. Pentru a putea beneficia de efectele pozitive pe care activitatea fizică le produce, este necesară continuarea desfășurării unor diferite forme de mișcare independent sau sub îndrumarea unui specialist din cadrul unor instituții sau organizații, în afara celor de învățământ. În aceste structuri organizatorice tinerii pot desfășura diferite activități sportive, conform opțiunilor proprii, ei neavând ca scop obținerea unor performanțe, ci doar petrecerea utilă și plăcută a timpului liber.
Educația fizică ca proces continuu “reunește în forme de organizare specifice tânăra generație, generația adultă și vârstnicii, neexistând deosebiri esențiale între grupele de indivizi în ceea ce privește trăsăturile generale ale acțiunii educaționale” (Bota, 2006, p. 121).
Școala are sarcina de a transmite cunoștințe, a forma și a dezvolta competențe și capacități de practicare sistematică a exercițiilor fizice în timpul liber, necesare mai târziu și în perioada de adult.
O formă a educației fizice din perspectiva educației permanente și nonformale este Sportul pentru Toți (în text, acronimul SPT), un domeniu complex de activități sportive, cu rolul de a încuraja și stimula practicarea exercițiilor fizice și a sportului de către populația de orice vârstă, voluntar, independent sau în cadrul unor structuri sportive, în vederea menținerii sănătății, a recreerii și a socializării. În cadrul acestei activități denumită de unii autori ca „sport de timp liber”, pot fi practicate diverse activități sportive, ceea ce face ca SPT să fie accesibil tuturor membrilor societății, indiferent de vârstă, sex sau nivel de pregătire fizică.
Cu privire la semnificația SPT, reținem și împărtășim reflecția lui Lord Killanin, fost președinte al Comitetului Internațional Olimpic: „consider că mișcarea olimpică are o dublă responsabilitate: aceea de a promova înalta performanță în sportul non-profesionist și să facă tot posibilul să încurajeze sportul pentru toți, începând cu perioada școlară și până la senescență” (apud Bota, 2006, p. 127).
În contextul celor mai sus prezentate considerăm că este necesar să formăm tinerilor convingeri, atitudini și conduite de practicare a exercițiilor fizice și a sporturilor preferate în scop recreativ, deconectant, în timpul liber, valori asociate unei vieți sănătoase, care trebuie să-i însoțească pe tot parcursul vieții.
Sintetizând, împărtășim opinia unui specialist în domeniul EFS și anume că, ”nivelul de civilizație al unei națiuni se apreciază și prin densitatea practicării exercițiilor fizice în timpul liber, atât de tânăra generație dar mai ales de vârsta adultă și de vârsta a treia” (Cârstea, 2000, p. 122 ).
3.2.1. Educația fizică nonformală-context de analiză internațională
Educația fizică și sportul reprezintă în esență un factor important al pregătirii tinerilor pentru muncă și viață, este parte integrantă a acțiunii educaționale. Așa se explică de ce pentru tot mai multe țări, ea constituie o preocupare de interes național, iar activitățile sportive nonfomale, ca determinat și promotor al sănătății și ca modalitate eficientă de valorificare a timpului liber, se află în centrul preocupărilor și politicilor statelor din întreaga lume.
În Statele Unite (SUA) educația fizică este o parte importantă a procesului educațional și nu numai. În aceste tip de activități predomină spiritul de competiție, iar toate urmăresc îndeplinirea unor obiective palpabile care se “identifică cu succesul, crearea unei imagini de sine pozitive, competitive, ca premisă pentru reușita în viață” (Bota, 2006, p. 62). Practicile sportive de timp liber sunt foarte diversificate, fiind reprezentate de activități noncompetiționale, jocuri tradiționale precum baseball, hochei pe gheață, fotbal american, activități sportive în natură (outdoor activities). De asemenea, sunt foarte populare taberele de vară, unde tinerii desfășoară diferite activități educative, sportive și de recreere.
Există însă și un segment mare de populație reprezentat de persoane sedentare, neimplicate în nicio activitate sportivă.
În tabelul 6 prezentăm, sintetic, asociații și departamente din SUA care au misiunea de a promova un stil de viață activ prin activități fizice pentru ca toți indivizii să se bucure de o calitate optimă a vieții.
Tabelul 6. Asociații și departamente din SUA cu rolul de a promova un stil de viață activ prin
activități fizice
În Canada, există o abordare globală a sănătății. Sănătatea copiilor și tinerilor este responsabilitatea tuturor. Aceștia sunt familiarizați cu educația pentru sănătate încă din perioada școlară. Physical and Health Education Canada–(PHE Canada) este o organizație care promovează în școli, prin diverse programe și proiecte, educația pentru sănătate prin activități de educație fizică. Prezentăm două dintre cele mai reprezentative programe:
Quality School Health (QSH)-este un proiect al PHE care presupune instruire prin programe, strategii și intervenții care să angajeze tinerii în asimilarea unor seturi de cunoștințe specifice acestui tip de educație. QSH implică o participare și colaborare din partea comunității școlare în ansamblu, inclusiv elevi, părinți, personalul școlii și partenerii comunității și se axează pe problemele de sănătate specifice nevoilor și preocupărilor pentru fiecare comunitate școlară (104).
Active living after school este un alt proiect inițiat de PHE, prin care copii și tinerii sunt angrenați în activități de educație fizică în afara programului școlar.
De ce se pune accentul pe această promovare a sănătății în școli? În primul rând pentru că există o relație naturală între sănătate și învățare, iar tinerii au posibilitatea de a învăța despre sănătate și bunăstare pe termen lung. Cercetările au demonstrate că o abordare globală a sănătății în școală influențează în mod pozitiv comportamentul ulterior al tinerilor, în activitățile din afara școlii, comportamentele de risc legate de alimentație și inactivitatea fizică, fumatul, consumul de alcool și droguri. Ajutând copiii/tinerii să adopte un stil de viață sănătos este o investiție în viitor.
În sistemul de învățământ australian sănătatea și practicarea activităților de educație fizică sunt foarte importante. Acestea sunt analizate ca un întreg și considerate ca un singur domeniu, care recunoaște dimensiunile psihice, mentale, emoționale, sociale și spirituale ale sănătații populației.
School Sport Australia -Școala de Sport Australia-de la înființarea sa în 1981, a fost responsabilă pentru dezvoltarea și promovarea sportului școlar în Australia. Printre preocupările principale se numără și aceea de a asigura numărul maxim de oportunități pentru ca tinerii să participle la o gamă variată de activități sportive.
Această școală are sarcina de a favoriza dezvoltarea și desfășurarea unor programe sportive pentru tineri, de a identifica și dezvolta legăturile existente între educația fizică și domeniile de învățare relevante, în special educația pentru sănătate, de a promova o gamă largă de activități sportive desfășurate în școli și, nu în ultimul rând, de a implica tinerii în conducerea propriilor programe sportive.
Australian Concil for Health, Physical Education and Recreation (ACHPER) -Consiliul Australian pentru Sănătate, Educație Fizică și Recreere (105) recunoaște relația importantă dintre activitatea fizică, educație fizică și realizarea academică, precum și rolul semnificativ pe care educația fizică îl poate juca în menținerea sănătății și de îmbunătățire a calității vieții. Misiunea Consiliului este de a promova stilul de viață activ și sănătos pentru toți australienii.
În Japonia, curriculum-ul național a fost revizuit de către Ministerul Educației, Culturii, Sporturilor, Științe și Tehnologiei (MEXT), aproximativ o dată la fiecare 10 ani de la sfârșitul celui de al doilea război mondial.
Sistemul japonez de educație fizică vizează aceleași domenii ca și cel din SUA, și anume: educație pentru dezvoltare fizică, educație mentală și educația socială. Curriculumul de educație fizică cuprinde activități de recreere, ore de educație fizică și sport, precum și ore de educație pentru sănătate.
Obiectivul final este acela de a cultiva o atitudine care va face ca tinerii să trăiască o viață sănătoasă, în strânsă corelație cu activitatea fizică. În cultura japoneză, corpul și mintea sunt privite dintr-o perspectivă globală și, de aceea, această relație trebuie să fie menținută prin activități de educație fizică în școli, universități și continuată apoi pe tot parcursul vieții. Aceste obiective diferă de standardele utilizate în Statele Unite, în sensul că rezultatele nu pun accent pe performanță.
În Japonia există pretutindeni în țară facilități ce încurajează practicarea educației fizice de către populația de toate vârstele. Există multe spații de joacă pentru copii, de recreere prin activități sportive, bazine de înot și săli de sport accesibile tuturor categoriilor de populație. De asemenea, multe colegii și școli permit ca toate bazele lor de educație fizică să fie folosite de către comunitate și nu doar de către elevi sau studenți.
Cum se prezintă situația în Europa?
Multe asociații și organizații au rolul de a conștientiza oamenii de importanța și necesitatea unei vieți active la toate vârstele și de relațiile dintre educația fizică și alte zone, precum sănătatea, activitatea profesională ș.a. Prin activitățile pe care le desfășoară, aceste organizații doresc să se creeze o puternică motivație participativă și să determine populația să opteze pentru un stil de viață activ și sănătos.
Asociația European Physical Education Association (EUPEA) Asociația Europeană de Educație Fizică (106) fondată în anul 1991, la Bruxelles, cu scopul de a promova cât mai multe activități sportive în toată Europa, urmărește să facă acest lucru în cooperare cu asociațiile naționale de educație fizică, prin colaborarea cu organizații guvernamentale și non-guvernamentale. Cuprinde organizații de educație fizică din 28 de țări europene și pretinde “a fi o voce în materie de educație fizică în Europa”. Fiecare asociație încearcă să convingă guvernul din țara sa, să sprijine și să promoveze educația fizică formală și nonformală. Potrivit EUPEA, educația fizică are o contribuție unică la educarea populației și nu ar trebui să existe educație școlară, fără educație fizică. Fiecare țară europeană are propria identitate, iar orice tânăr sau adult indiferent de sex, origine etnică sau culturală, are dreptul de a experimenta o formă de activitate motrică. În școală educația fizică este implicată în principal în dezvoltarea personală a tinerilor, dar ea este, și trebuie să fie, o premisă pentru continuarea activităților sportive în timpul liber, pe tot parcursul vieții.
În unele state europene, precum Marea Britanie, Suedia, Irlanda, educația fizică reprezintă o modalitate de formare/dezvoltare cu conținut pedagogic, scopurile principale fiind de a dezvolta calitățile fizice, psihice, sociale și culturale ale oamenilor.
În Franța, Spania, Portugalia, sportul este considerat un serviciu public de a cărui dezvoltare și promovare se ocupă în mare măsură statul.
În învățământul universitar se asigură condiții pentru participarea la activități sportive și recreative la libera alegere, multe cu statut nonformal, studenții participând la cursurile de educație fizică integrale, suplimentare, pentru a-și asigura o bună condiție fizică, pentru a se perfecționa într-un sport pe care nu îl cunosc, pentru menținerea stării de sănătate, pentru o dezvoltare fizică și psihică armonioasă.
Marea Britanie promovează conceptul de “joc și sport”, iar în bugetul de timp liber al cetățenilor englezi, prioritate au activitățile sportive de echipă, cu accent pe jocul de fotbal, mai puțin pe volei sau baschet. Se practică mult, de către populația de toate vârstele, jogging-ul, fitness-ul, golful și squash-ul. Alte forme de mișcare îndrăgite de tineri și adulți sunt dansul și tenisul de câmp. Sălile de dans sunt mereu pline seara, mai ales la sfârșitul săptămânii, iar pentru tenis există multe terenuri dotate cu instalații de iluminat, pentru a putea fi folosite și noaptea. De asemenea, există bazine de înot unde au loc și cursuri de inițiere pentru copii și adulți.
În Franța, la nivel regional sunt promovate programe de activități sportive nonformale, diversificate în funcție de tradițiile locale, astfel: în zona muntoasă, sporturile de iarnă și alpinismul, pe coasta oceanică sporturile cu ambarcațiuni, iar în partea sudică este preferat rugby-ul.
Departamentele de educație fizică din universități acordă activităților nonformale un rol major în formarea/dezvoltarea tinerilor, printre obiectivele lor aflându-se și promovarea practicării activității fizice pe tot parcursul vieții. Se organizează excursii, activități în aer liber („outdoor and adventure activities”), tinerii sunt încurajați să-și asume roluri și responsabilități, să reflecteze asupra propriilor performanțe și să găsească modalități de ale îmbunătăți. Luând parte la diferite activități fizice, tinerii învață despre valorile unui stil de viață, activ și sănătos.
În școlile din Irlanda, se aplică o abordare holistică a conceptului de activitate fizică pentru tineri. Această abordare recunoaște, dimensiunile mentale, emoționale și sociale ale mișcării umane, subliniază contribuția educației fizice în promovarea bunăstării individuale și de grup, achiziționarea de cunoștințe, concepte, atitudini și aptitudini, dar și potențialul acesteia de integrare cu alte domenii ale curriculumului.
În Grecia, există o concepție diametral opusă despre practicarea exercițiilor fizice la diferite vârste. Astfel, adulții și mai ales vârstnicii sunt mai conservatori în a adopta un stil de viață activ, spre deosebire de tineri care manifestă un interes deosebit pentru mișcare, fiind angrenați în diferite tipuri de activități motrice din programele educaționale formale și nonformale.
4. Practici inovative în domeniul educației fizice nonformale
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă cel puțin 30 de minute pe zi de activitate fizică ce necesită un efort moderat (inclusiv activități sportive, dar nu numai) pentru adulți și 60 de minute pentru copii. Strategiile destinate formării unui stil de viață activ, pun accentul atât pe convingerea populației de beneficiile practicării EXF asupra organismului, cât și pe implementarea unor programe/proiecte având ca obiective prioritare promovarea mișcării ca factor de menținere a sănătății.
În continuare, ne vom focaliza atenția pe câteva dintre programele ce vizează bunele practici în domeniul activităților sportive nonformale, funcționale instituțional/organizațional și acțional în multe state ale lumii și în România.
4.1. Bune practici în domeniul educației fizice nonformale.
Context și politici internaționale
În Australia, multe instituții dezvoltă programe de educație fizică nonformală.
De reținut în acest sens este proiectul “Activitatea fizică și cultura fizică în viața tinerilor”. inițiat de Young Research Center (YRC)-Centrul de Cercetare pentru Tineret. Se așteaptă ca acest proiect să fie în măsură să identifice modalitățile prin care activitățile de EFS și politicile de sănătate ale guvernului ar putea fi îmbunătățite pentru a satisface mai bine nevoile de sănătate și interesele pentru mișcare ale tinerilor (107).
Cum stau lucrurile în Statele Unite ale Americii (SUA)? Cercetările în domeniu au arătat că în SUA aproape o jumătate din populație suferă de afecțiuni produse de lipsa unei activități fizice. Ca urmare, s-a trecut la implementarea unor programe de sănătate pe termen lung, programe care au ca obiective îmbunătățirea capacităților fizice, creșterea încrederii în propriile forțe și creșterea volumului de timp destinat exercițiilor fizice pentru toate categoriile de populație.
Prezentăm, sintetic, programe și proiecte carea au această misiune:
Tabelul 7. Programe și proiecte de sănătate din SUA în care activitățile de educație fizică
nonformală ocupă un rol important
Proiectul “Persoane sănătoase 2010”-Healthy people 2010- a fost dezvoltat printr-un proces amplu de consultare și construit pe cele mai bune baze științifice. Acest program cuprinde două obiective generale și 467 de obiective specifice, concentrate pe 28 de domenii. Zece indicatori reflectă preocupările majore pentru sănătate, printre aceștia aflându-se activitățile fizice, dar și excesul ponderal, consumul de tutun, consumul și abuzul de substanțe interzise, calitatea mediului ș.a.
Departamentul de Sănătate și Servicii Umane-Human Health Services (HHS) analizează îndeplinirea obiectivelor, elaborează concluzii și împreună cu noi date colectate, tendințe și inovații lansează un nou proiect pe următorii 10 ani.
La nivel european s-au elaborat și se derulează numeroase programe care au ca obiective încurajarea unui stil de viață activ și campanii de descurajare a activităților sedentare.
În țările dezvoltate, statisticile despre starea de sănătate a populației sunt dublate și de date privitoare la tipurile de activități motrice preferate în scopul practicării sistematice a EXF sau a altor forme de mișcare. Domeniul EFS trebuie să-și asume rolul de promotor al stării de sănătate atât prin competențele complementare ale specialiștilor în domeniu (profesori, antrenori, kinetoterapeuți) dar și prin implementarea unor programe profilactice pentru populație, pe categorii de vârstă, în vederea realizării obiectivelor specifice.
Unul dintre cele mai active organisme ale Consiliului Europei este Comitetul pentru Dezvoltarea Sportului, a cărui activitate este îndreptată către democratizarea sportului, care trebuie sa devină accesibil pentru fiecare cetățean al acestui continent.
Obiectivele Consiliului Europei vizează promovarea sportului și a beneficiilor pe care acesta le poate oferi societății, prin intermediul unei politici bazate, în întreaga Europă, pe aceleași principii. Între documentele care justifică aceste deziderate menționăm:
Noua “Cartă Europeană a Sportului”-un document de referință, care trasează liniile directoare ale viitoarei politici sportive prin implicarea autorităților, al căror rol este de a completa acțiunile mișcărilor sportive. Aceasta oferă cadrul pentru o politică a sportului, la care au subscris toate statele europene.
“Tinerii și sportul” reprezintă Manifestul European privind tineretul și sportul.
Adoptat la Conferința Miniștrilor Europeni pe probleme de sport la Lisabona în mai 1995, Manifestul pledează pentru activitățile fizice adaptate nevoilor tinerilor. Scopul acestuia este de a promova politici de încurajare pentru ca tineri să dezvolte atitudini promișcare, în conformitate cu Carta Europeană a Sportului și Codul Eticii Sportive, creând astfel baza unei practici sportive de durată. Oferind tinerilor posibilitatea de a participa la activități fizice, societatea îi va putea stimula și educa atât pentru petrecerea utilă a timpului lor liber, dar ar contribui și la lupta împotriva, violenței, abuzului de alcool, consumului de stupefiante etc. Este necesar să se permită tinerilor accesul la educație fizică, lucru care îi va încuraja să practice zilnic o activitate motrică, în cadrul programului de învățământ sau în afara acestuia.
Cartea Albă a Sportului, un document de 130 de pagini, reprezintă contribuția Comisiei Europene la dezbaterea privind importanța sportului în viața de zi cu zi. Pentru prima dată aspectele legate de sport la nivelul Uniunii Europene sunt abordate într-un mod cuprinzător. Acest document propune o strânsă cooperare între instituțiile sportive și autoritățile naționale pentru combaterea unor probleme grave ca rasismul, violența și dopajul. Conform declarației comisarului European pe probleme de sport Jan Fiegel, Cartea Albă “conferă sportului un loc mai vizibil în ansamblul politicilor elaborate de UE, demonstrează interes față de nevoile și particularitățile acestui sector și stabilește acțiunile viitoare potrivite la nivel european”. În Cartea Albă se utilizează definiția „sportului” care a fost stabilită de Consiliul Europei, și anume: „toate formele de activități fizice care, printr-o participare mai mult sau mai puțin organizată, au drept obiectiv expresia sau ameliorarea condiției fizice și psihice, dezvoltarea relațiilor sociale sau dobândirea unor rezultate pozitive în competițiile de toate nivelurile” (110). Un alt document, Cartea Albă a Comisiei „Strategie pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate”, subliniază importanța adoptării de acțiuni pro-active în vederea contracarării declinului înregistrat în privința activităților fizice. Acțiunile sugerate în cele două Cărți în privința activităților fizice se completează reciproc.
Ca urmare a consultărilor între autoritățile educaționale și cele sportive din statele membre ale Uniunii Europene, Comisia Europeană a desemnat anul “2004–Anul European al Educației prin Sport”. Cu ocazia încheierii acestui eveniment, Comisia Europeană a realizat un sondaj de opinie cu privire la problematica sportului la nivelul UE. Rezultatele eurobarometrului au fost sintetizate pe 4 domenii și anume:
practicarea sportului în Uniunea Europeană;
beneficiile sportului;
dimensiunea socială a sportului;
Uniunea Europeană și sportul.
Cu privire la concluziile studiului european, menționăm că sunt vizate următoarele aspecte:
numărul celor care practică regulat activități sportive este în creștere;
îmbunătățirea și menținerea sănătații este principalul beneficiu al practicării exercițiului fizic;
valorile dezvoltate de activitatea sportivă sunt spiritul de echipă, disciplina, prietenia, fair play-ul etc.
De asemenea, se așteaptă ca cea mai mare implicare a UE în sport să fie în domeniul luptei împotriva dopajului. Peste jumătate din cei chestionați consideră că între educație și sport există o legătură strânsă.
În Propunerea de Rezoluție a Parlamentului European privind rolul sportului în educație (2007/2086 INI), la art.19, acesta invită Comisia, ca pornind de la experiențele acumulate prin programul „Anul european al educației prin sport 2004”, să elaboreze în cadrul programelor “Învățarea de-a lungul vieții, Tineret și Europa pentru cetățeni” noi inițiative pentru o mai largă expunere și o mai bună informare a societății despre rolul sportului și a educației fizice în integrarea educațională, culturală și socială (138).
Parlamentul European salută rezultatele programului “Anul European al Educației prin Sport 2004”, care a accentuat rolul sportului în educație și a atras atenția asupra rolului social al acestuia. De asemenea, invită statele membre să garanteze condițiile pentru respectarea numărului minim de ore de educație fizică stabilit, având în vedere că mișcarea fizică efectuată în mod constant și regulat contribuie în mod semnificativ la reducerea cheltuielilor în domeniul sănătății.
Rezoluția Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite, nr. 58/5 din 3 noiembrie 2003, intitulată “Sportul ca mijloc de promovare a educației, sănătății, dezvoltării și păcii”, a declarat anul 2005 drept “Anul Internațional al Sportului și Educației fizice” (152).
Internațional Year of Sport and Physical Education 2005 (IYSPE)-Anul Internațional al Educației Fizice și Sportului”- oferă încă o ocazie pentru a atrage atenția asupra importanței sportului în societate, totodată fiind și o rampă de lansare pentru noi programe de educație fizică și sport și de consolidare a celor existente. Toate țările sunt încurajate să continue aceste activități și după anul 2005.
Obiectivul global al programului IYSPE 2005 a fost de a scoate în evidență importanța și valoarea educației fizice pentru educație, sănătate, dezvoltare și pace, printr-o serie de conferințe, evenimente și publicare a documentelor de cercetare în domeniu. În realizarea obiectivelor sale, IYSPE 2005 s-a bazat pe experiența programului precedent, adică, “Anul European al Educației prin Sport 2004”.
Având în vedere recomandarea Consiliului Europei referitoare la dezvoltarea activităților de EFS nonformale pentru copii și tineri din toate țările Europei [Rec(2003)6], Parlamentul European îndeamnă statele membre să continue campaniile de informare destinate copiilor de vârstă școlară și părinților acestora cu privire la legăturile care există între modul de viață sănătos, exercițiul fizic și alimentație. În acest sens, statele membre trebuie să sprijine în mod activ acele forme de exercițiu fizic care pot fi practicate de familii și să îmbunătățească dialogul dintre părinți, profesorii de educație fizică și asociațiile sportive extrașcolare (138).
În ceea ce privește activitățile fizice ca determinant important și promotor al sănătății, viziunea și acțiunea UE se integrează spectrului larg al sănătății publice. În acest context, începând din anul 2003, toate strategiile și programele care fac referire la activitatea fizică ca beneficiu pentru sănătate, derivă din, și se raportează la documentele și deciziile importante în domeniul sănătății reunite sub denumirea de „Programe de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice” (142) reprezentate de:
Programme of Community Action in the Field of Public Health (2003 – 2008),
Programme of Community Action in the Field of Health (2007 – 2013).
Prezentăm în continuare câteva proiecte, asociații și instituții europene care au ca preocupare activități de promovare a sănătății prin activități fizice;
„European Health and Fitness Association” (EHFA)-“Asociația Europeană Sănătate și Condiție Fizică” are ca obiective specifice promovarea activităților sportive ca o contribuție pozitivă la îmbunătățirea sănătății, prin identificarea și difuzarea celor mai bune practici în domeniul educației fizice pe teritoriul UE. Se dorește ca sălile de sport și activitățile fizice să fie instrumente importante în lupta împotriva stilului de viață sedentar, a obezității și a excluziunii sociale.
“International Sport and Culture Association” (ISCA) -“Asociația Internațională pentru Cultură și Sport” ale cărei proiecte au ca obiective: evidențierea și promovarea cooperării între organizațiile sportive și mediile de afaceri, școli, guverne, organizații de sănătate, pregătirea acțiunilor viitoare în domeniul activităților fizice și al sănătății (155).
“World Health Organization, Regional Office for Europe, European Centre for Environments and Health” (WHO)–“Organizația Mondială a Sănătății, Biroul Regional pentru Europa, Centrul European pentru Mediu și Sănătate”, dorește să evidențieze beneficiile unei vieți active prin practicarea unor forme de mișcare în mod regulat, cum ar fi: mersul pe jos, mersul cu bicicleta sau dansul.
Concluzia mai multor studii în domeniu, realizate de WHO, a fost aceea că în ciuda beneficiilor activităților fizice, oamenii nu sunt suficient de activi. În fiecare an, cel puțin 1.9 milioane de oameni din întreaga lume-inclusiv peste 600 000 în Regiunea Europeană a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), mor ca urmare a sedentarismului. În plus, lipsa activităților fizice este un factor de risc pentru bolile cronice (157).
Un alt proiect strategic pentru regiunea Europeană, finanțat de Consiliul Europei, Comisia Europeană și Biroul Regional pentru Europa al OMS, ce îmbină educația cu promovarea sănătății, este “European Network of Health Promotion Schools”(ENHPS)- „Rețeaua Europeană a Școlilor ce Promovează Sănătatea”(148). A început în anul 1991 cu șapte țări participante, iar în noiembrie 2005 avea 44 de țări membre. Această rețea are o revistă on line intitulată “Network News”(Noutățile Rețelei) în care reprezentanții țărilor membre prezintă programe de promovare a sănătății în școli, programe în cadrul cărora activitatea fizică este factor important de acțiune alături de alți factori. Strategiile și programele UE sunt susținute și de cele ale OMS și ale altor organisme, cum ar fi European Heart Network (EHN) -“Rețeaua Europeană a Inimii” și “European network for the promotion of health-enhancing physical activity”-HEPA-rețea europeană pentru promovarea sănătății prin activități fizice (156).
HEPA Europe este o rețea europeană pentru promovarea de activități menite să îmbunătățească sănătatea fizică a populației. Toate activitățile rețelei HEPA se bazează pe politici ale OMS, privind strategia globală pentru alimentație, activitate fizică și sănătate și sunt concretizate în proiecte precum:
HEPA Network (European Network for the Promotion of HEPA–“Rețeaua Europeană pentru Promovarea HEPA”). Acesta este un proiect lansat în 1996 de către Comisia Europeană al cărui coordonator a fost nominalizat UKK Institute-Institutul Urho Kekkonen din Finlanda, iar ca parteneri au fost cooptate Confederația Sporturilor și Comitetul Olimpic din Olanda și Asociația Finlandeză pentru Reumatism. La început, din rețea făceau parte 21 de țări, iar obiectivul general era de a promova sănătatea și starea de bine a cetățenilor Europei. Printre altele se urmărește dezvoltarea de politici și bune practici de promovare a formelor de activitate fizică accesibile majorității populației, precum mersul pe bicicletă și mersul pe jos ca modalități de deplasare. Preocuparea constantă a HEPA Network a fost conceperea, redactarea, publicarea și diseminarea de ghiduri, care să ajute la dezvoltarea politicilor naționale HEPA în Europa.
Cele mai semnificative în acest sens sunt:
“Ghidul pentru promovarea de programe naționale HEPA” –“Guidelines for National HEPA Promotion Programme”;
“Promovarea mersului pe jos și a mersului pe bicicletă, ca modalități de deplasare, în Europa; Direcții strategice”-Promotion of Transport Walking and Cycling in Europe; Strategy Directions;
“Fighting obesity through physical activity” -“Combaterea obezității prin activități fizice;”
“Quantifying the health benefits of cycling and walking” -“Cuantificarea beneficiilor pentru sănătate ale plimbărilor și ale mersului pe bicicleta”;
“Promotion of physical activity: international inventory of documents”-“Promovarea activității fizice: inventar internațional de documente”;
“National approaches for physical activity promotion” -“Abordări naționale pentru promovarea activității fizice”;
Proiectul “Walk for Health” -“Mergi pe jos, pentru sănătate”- având drept obiectiv promovarea mersului pe jos în Europa a avut un impact pozitiv asupra populației. În acest sens, stă dovadă faptul că în anul 1994 existau doar 3 programe având acest obiectiv în două țări, Finlanda și Germania, iar în anul 2000, numărul acestora a crescut la 22 de programe, în 12 țări. Tot în cadrul acestui proiect, la începutul anului 2000 a fost publicat ghidul “A Way of Healthy Walking. A Guidebook for Health Promotion Practice”-“A merge pe jos în mod sănătos. Ghid pentru practica promovării sănătății” (143).
Unul dintre cei mai constanți parteneri ai HEPA Europe este Organizația Mondială a Sănătății, mai précis Oficiul Regional pentru Europa al OMS. Activitatea acestei organizații se concretizează în activități și programe care au ca scop îmbunătățirea stării de sănătate a cetățenilor. În continuare, prezentăm un decupaj al celor mai reprezentative activități ale organizației:
“WHO Global Strategy on Diet, Physical Activity and Health”- Strategia globală a OMS, privind alimentația, activitatea fizică și sănătatea;
“WHO Global Initiative for Active Living” -Inițiativa globală a OMS privind stilul de viață activ;
“Move for Health Day” – Ziua mișcare pentru sănătate .
În Marea Britanie, are loc manifestarea “Săptămâna Națională a Familiei”, care urmărește să conștientizeze familiile de importantul rol jucat în societate și să încurajeze în interiorul acestora un stil de viață de calitate sănătos și activ.
Prin prezentarea acestor proiecte și programe de promovare a praticării mișcării, am dorit să relevăm faptul că activitățile nonformale de educație fizică se află în centrul preocupărilor și politicilor statelor lumii, dovadă fiind multitudinea de acțiuni menite să conștientizeze rolul benefic pe care mișcarea și viața activă o au pentru sănătate.
4.2. Promovarea activităților sportive nonformale
prin programe naționale
În România, există cadrul legal prin care se recunoaște rolul social al ativităților de EFS și prin care se asigură premise pentru desfășurarea acestora. În Art. 2, punctul 1 din Legea Educației Fizice și Sportului (69/2000), “educația fizică și sportul sunt activități de interes național sprijinite de stat”. Potrivit acestei legi, la punctul 3 sunt descrise activitățile componente ale EFS și anume: educația fizică, sportul pentru toti, sportul de performanță, exercițiile fizice practicate cu scop de întreținere, profilactic sau terapeutic.
După anul 1990, ca urmare a aderării României la Charta Internațională a EFS și la cea Europeană, a apărut paradigma „Sportul pentru toți” (în text acronimul SPT).
Sportul Pentru Toți, un domeniu complex de activități, susținut de stat, de organizații nonguvernamentale sau de structuri ale administrației locale încurajează și stimulează practicarea exercițiilor fizice și a sportului de către toate categoriile de cetățeni, în mod liber și voluntar, independent sau în cadrul unor structuri sportive în vederea menținerii sănătății, a recreerii și a socializării. Diversitatea activităților sportive ce pot fi practicate, face ca SPT să fie accesibil tuturor membrilor societății, indiferent de vârstă, sex sau nivel de pregătire fizică.
Activitatea SPT în România este coordonată de Federația Română Sportul pentru Toți (FRSPT). Aceasta promoveaza SPT ca “activitate socială de interes național și susține practicarea activităților fizice de către toate categoriile de populație, ca factor de îmbunătățire a sănătății, ca mijloc de integrare socială, ca factor de dezvoltare a personalității umane, de integrare a valorilor morale, de promovare a autodisciplinei și a respectului față de sine și față de celălalt, ca mijloc de învățare a toleranței -elemente esențiale în viața unei societăți democratice” (144).
Prezentăm un decupaj al proiectelor și programelor de promovare la nivel național a diverselor forme de activități nonformale specifice domeniului EFS.
Federația Română Sportul pentru Toți a elaborat noua strategie “Programul Național Sportul Pentru Toți Romania Mileniului III- Un Alt Mod de Viață” (145), scopul fiind promovarea și cultivarea sportului pentru sănătate, educația și recreerea ca parte integrantă a modului de viață. Ca strategie se promovează parteneriatul între structurile guvernamentale, agenții economici și societatea civilă apreciind că ea este absolut necesară pentru atingerea următoarelor obiective:
garantarea dreptului și accesului oricărei persoane la practicarea liberă a activităților fizice sportiv-recreative;
formarea în rândul populației de mentalități și atitudini pozitive față de activitățile motrice;
asigurarea condițiilor necesare-resurse umane, baza materială, manageriat, servicii de calitate pentru practicarea activităților fizice, în cadru organizat sau în mod independent;
trecerea de la o planificare centralizată la realizarea de programe locale bazate pe tradiții, nevoile și preferințele populației.
Spre deosebire de alte federații, care au un rol principal în organizarea și coordonarea sportului de performanță, FRSPT promovează sportul ca factor de menținere a sănătății și a condiției fizice, ca modelator al capacității biomotrice și a gândirii pozitive, ca mijloc de integrare socială a fiecărui individ, prin exercițiul fizic practicat la orice vârstă.
Pentru punerea în practică a acestor intenții se creează condiții pentru extinderea formelor de practicare a acestor activități cu caracter informal și nonformal.
Relevante în cadrul politicilor de promovare a activităților nonformale de educație fizică ca factor de socializare, recreere și menținere a sănătății, sunt și următoarele programe desfășurate la nivel național:
i). Programul Național "Sportul pentru toți-Romania 2000" este un program de acțiune socială, în scopul conștientizării la nivelul societății românești a rolului și a importanței sportului pentru toți, ca activitate de interes național, cu rol în îmbunătățirea calității vieții și în susținerea activității sportive. Acesta are ca obiective conceperea, lansarea și susținerea de campanii promoționale orientate spre grupurile țintă prioritare reprezentate de copii, tineret, femei; realizarea de studii și anchete asupra posibilităților existente și a obstacolelor care stau în calea practicării diferitelor forme de activități fizice, precum și colectarea de informații despre preferințele cetățenilor legate de activitățile sportive.
ii). În martie 2003 Guvernul Romaniei a emis Hotărârea nr. 283 pentru aprobarea Programului Național “Mișcare pentru Sănătate”. Prin acest program, monitorizat la data respectivă de Agenția Națională pentru Sport, s-au pus la dispoziția populației pentru activități recreativ-sportive, independente sau organizate, toate bazele sportive din rețeaua sa. Accesul este gratuit, de cel puțin trei ori pe săptămână, timp de minimum două ore, în afara orarului stabilit pentru acțiuni de performanță sau competiții.
iii). Un alt program derulat în anul 2004 și a cărui inițiator și coordonator a fost Ministerul Educației Cercetării și Tineretului este “Programul Național 2004: Anul European al educației prin sport”. Viziunea programului este “Dacă sportul va fi înțeles și practicat de noi toți, atunci, prin sport și mișcare, vom fi temerarii societății de mâine”, iar printre obiectivele programului se regăsesc: (151).
corelarea activităților cultural-sportive cu activitatea intelectuală în vederea dezvoltării armonioase a personalității,
stimularea voluntariatului în educația nonformală a elevilor;
promovarea valorii educative a activităților de EFS școlare
iv). “Programul Național 2005, Anul Internațional al Sportului și Educației Fizice” al cărui inițiator și coordonator a fost Agenția Națională pentru Sport a avut ca obiectiv promovarea EFS ca o componentă a educației calitative și ca parte integrantă a formării continue.
Studiile internaționale psiho-sociale indică baschetul pe primul loc ca formă de integrare socială și este estimat că 72% din populația globului este practicantă a acestui joc sportiv sub diverse forme, la diferite categorii de vârstă.
Federația Română de Baschet (FRB) a inițiat Proiectul “Educație prin Sport”, un program de educație prin sport, ce oferă o alternativă copiilor și tinerilor din România la tentațiile societății moderne, precum drogurile, distracțiile ușoare, alcoolul, sedentarismul ș. a. (150).
“Educație universitară prin sport”este un alt proiect al FRB care are ca scop îmbunătățirea activității sportive universitare prin practicarea jocului de baschet de către studenți, ca mijloc de menținere a sănătății și a tonusului neuromuscular, de petrecere a timpului liber, stimularea lucrului în echipă (team-work). În organizarea și desfășurarea activităților propuse, se dorește implicarea diferitelor structuri specifice studențești și nu numai.
În anul 2006, campioana olimpică Gabriela Szabo a inițiat campania socială “Sport pentru viață”, a cărei misiune este să ofere o educație sportivă oamenilor din România și să creeze o cultură sportivă de masă. Publicul țintă este format din copii, tineri cu vârste cuprinse între 16-22 de ani, familiile acestora și cadre didactice. Această campanie se bucură de susținerea activă a peste 20 de mari sportivi de performanță ai României, campioni mondiali și olimpici și a peste 200 de voluntari.
Toate aceste acțiuni, promovate la nivel național, reflectă faptul că și în Romania se are în vedere o deschidere către experiențele pozitive ale țărilor europene și din lume în ceea ce privește bunele practici în domeniul activităților nonformale de educație fizică.
CAPITOLUL II.
METODOLOGIA CERCETĂRII
Impactul educației fizice nonformale –
stadiul cercetărilor cu privire la stil de viață,
sănătate, timp liber
Activitățile nonformale de educație fizică sunt parte integrantă a acțiunii educaționale. Ele căștigă noi valențe în sensul promovării unei vieți active, cu focalizări pe: atitudini pozitive față de mișcare, participarea constantă la activitățile sportive și evaluarea efectelor pozitive ale practicării acestora, iar oamenii, indiferent de vârstă, nivel de pregătire sau experiență motrică ar trebui să le înțeleagă importanța. Aceste activități se prezintă ca o necesitate a societății moderne, de a contracara efectele negative ale urbanizării, automatizării și lipsei de mișcare.
Abordarea interdisciplinară a omului ca ființă bio-psiho-socială și culturală, oferă posibilități extinse de înțelegere a ființei umane sub toate aspectele sale și implicit, de acțiune în scopul menținerii sau restabilirii stării de sănătate. Cercetările în domeniul activităților corporale pot identifica modalități prin care educația fizică prin activități nonformale contribuie la modelarea unor atitudini favorabile integrării sociale și satisfacerii unor necesități legate de sănătate a populației de orice vârstă. Sistemul științelor care explorează fenomenul EFS este orientat către practicantul activităților fizice-copil, tânăr, adult-și analizează procesele biomecanice, biofizice sau biochimice prin prisma exercițiului fizic, al efortului fizic și psihic.
În domeniul activităților de educație fizică și sport se desfășoară trei tipuri de cercetări (29):
a) cercetări monodisciplinare, din punctul de vedere al unei științe;
b) cercetări multidisciplinare, în care fenomenul este cercetat simultan, dar corelativ și paralel de către reprezentanți ai mai multor științe;
c) cercetări interdisciplinare, în care investigația se adresează unor aspecte variate-concepte, metode complexe, în final realizându-se o sinteză în care fiecare ramură științifică contribuie cu specificul său.
Obiectul cercetării în EFS îl constituie legitățile de manifestare a comportamentului psihomotric al omului, în scopul perfecționării acestuia, al creșterii capacității de efort, al dezvoltării echilibrate a personalității, al cunoașterii importanței și valorizării activităților motrice pentru oameni în contextul provocărilor vieții sociale, pentru menținerea sănătății, buna gestionare și organizare a timpului liber.
În context general, putem invoca drept câmpuri de cercetare câteva centre de interes materializate prin studii, proiecte/programe de mare anvergură. Sunt de reținut studiile privind:
problemele de greutate ale populației de diferite vârste;
stilul de viață și sedentarismul;
angajarea populației în practicarea activităților sportive;
motivația participativă;
rolul activităților de educație fizică în păstrarea/ameliorarea sănătății;
petrecerea activă a timpului liber ș.a.
În România, cercetarea științifică în domeniul EFS, potrivit Legii Educației Fizice și Sportului nr. 69/2000, art. 51 urmărește:
ameliorarea programelor de educație fizică și mărirea eficienței sociale a SPT;
ridicarea nivelului performanței sportive prin mijloacele specifice cercetării științifice;
valorificarea rezultatelor cercetărilor în folosul tuturor categoriilor populației.
Potrivit acestor obiective majore se elaborează programele de cercetare științifică în EFS, care se includ în Planul Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare și a căror prioritate este adaptarea sistemului de educație fizică la cerințele societății. Cercetările vizează valorizarea valențelor activității fizice din punct de vedere al concepției, al ideologiei sociale, dar mai ales și din punct de vedere sanogen.
În anul 2001 se înființează Institutul Național de Cercetare pentru Sport (INCS) a cărei misiune principală este susținerea activității de performanță a sportului românesc cu mijloacele specifice cercetării științifice. În plan secund se urmărește elaborarea strategiei de cercetare-dezvoltare în domeniul EFS și realizarea obiectivelor științifice și tehnologice ale Planului Național de Cercetare-Dezvoltare.
Direcțiile de cercetare, dezvoltare și inovare ale INCS cuprind elaborarea de norme și metodologii în vederea îmbunătățirii programei de educație fizică și mărirea eficienței sociale a sportului, dar și crearea, întreținerea și exploatarea unor baze de date utile în cercetarea și asistența științifică pentru educația fizică și sportul de performanță.
Cu privire la cercetările în domeniul educației fizice nonformale, menționăm că sunt vizate și două aspecte, anume:
(1). Cercetarea formelor de practicare a exercițiilor fizice de către diferite categorii de populație și a interesului manifestat de aceste categorii față de practicarea constantă a activității sportive.
(2). Studierea efectelor practicării sistematice și regulate a acestor activități. Efectele vizează atât latura sanogenică prin care se realizează menținerea unei stări optime de sănătate fizică și psihică a practicanților, cât și latura psihosocială, care pune în evidență relațiile dintre oameni, adaptarea și integrarea lor eficace în societate.
1.1. Participarea populației la activități fizice.
Valori și context internațional
Interesul și îngrijorarea autorităților și a altor organisme față de manifestarea diferiților indicatori ai stării de sănătate a populației are la bază o cantitate mare de informații, concretizată în cifre și colectată prin diferite studii.
În Propunerea de Rezoluție a Parlamentului European privind rolul sportului în educație (2007/2086 INI), în art. 10 (138), acesta invită Comisia Europeană să inițieze și să susțină cercetarea multidisciplinară în domeniul sportului și al educației fizice, să disemineze bunele practici în ceea ce privește activitatea fizică. De asemenea, recomandă să dezvolte acele principii fundamentale ale studiului paneuropean cu privire la politicile și practicile din domeniul educației fizice considerate prioritare de către Consiliul Europei.
Acesta a elaborat în urma mai multor ani de cercetare coordonată la nivel european o serie de teste pentru evaluarea condiției fizice raportate la starea de sănătate a adulților. Este vorba despre Testele Eurofit, care vizează cele 3 dimensiuni ale condiției fizice și anume: dimensiunea aerobă, scheleto-musculară și capacitate motrică de efort.
În ceea ce privește practicarea exercițiilor fizice, cercetările în domeniu au atras atenția asupra creșterii numărului sedentarilor, dar și asupra scăderii procentului celor care realizează activități motrice în timpul liber pentru a beneficia de efectele lor favorabile.
Un studiu realizat de OMS, în 2005, a demonstrate faptul că obezitatea devine o boală comună atât adulților cât și copiilor. Pe plan mondial, 25% din populație este considerată obeză (World Health Organization, 2005).
De asemenea, studiile au demonstrat că a crescut foarte mult numărul copiilor și tinerilor cu probleme de greutate, mai ales în țările dezvoltate. Low et al. (2009) susține că în țări precum Canada, Statele Unite ale Americii, Australia, Noua Zeelandă, Anglia și Germania, acest lucru reprezintă o problemă de sănătate publică majoră. Peste 35% dintre tinerii americani cu vârste cuprinse între 6-17 ani au probleme de greutate sau sunt deja obezi. Această statistic nu este îmbucurătoare, studiile demonstrând că s-a triplat numărul populației cu probleme de greutate comparativ cu populația de aceeași categorie de vârstă din perioada 1976-1980.
La nivel mondial, cercetările în domeniu arată că “17% din populația de adulți este total inactivă din punct de vedere fizic, iar un procent de 41% este reprezentat de adulți care, deși fac ceva mișcare, această mișcare este insuficientă pentru ca ei să profite de efectele benefice ale activității fizice” (111).
Prezentăm, în continuare, câteva studii realizate în diferite țări ale lumii care reflectă interesul populației față de practicarea AS în timpul liber.
Studiul “Health Behavior in School-Aged Childrean” (HBSC) –“Comportamentul sănătos la copii de vârstă școlară”- a fost realizat pe un număr de 162.000 copii de 11, 13 și 15 ani, în 35 țări, în perioada 2001-2002, pentru a afla în ce fel comportamentul și condițiile de viață ale copiilor le influențează sănătatea. Cu privire la activitatea fizică, studiul relevă faptul că, deși categoriei de populație investigată i se recomandă o oră de activități fizice de intensitate moderată cel puțin cinci zile pe săptămână, mai puțin de jumătate dintre subiecți realizează acest deziderat. De asemenea, indiferent de vârstă, fetele sunt mai puțin active decât băieții, iar această diferență ce ține de sex, crește odată cu vârsta. Țările cu procentul cel mai mare (peste 40%) de băieți care îndeplinesc recomandările în ceea ce privește activitatea fizică prestată sunt: Canada, Cehia, Marea Britanie, Irlanda, Lituania și Statele Unite ale Americii. Țările care au procentajul cel mai mare (peste 36%) de fete de 15 ani care prestează cu regularitate activități fizice sunt: Canada, Olanda și Statele Unite ale Americii (112).
“Eurobarometrul privind activitatea fizică în Europa” este un studiu realizat la cererea Directoratului General pentru Sănătate și Protecția Consumatorului (Directorate-General Health and Consumer’s Protection) între 28 octombrie 2002 și 8 decembrie 2003 și publicat în decembrie 2003 (112).
Populația investigată a fost cea de 15 ani și peste, din toate țările Uniunii Europene, iar evaluarea s-a realizat cu ajutorul International Physical Activity Questionnaire (IPAQ)-Chestionar Internațional pentru Activități Fizice (148).
Studiile au vizat:
importanța activităților fizice în funcție de vârstă, sex și în funcție de țară;
contextul în care subiecții investigați realizează activitatea fizică: acasă, la locul de muncă, sub formă de activități de recreere, în timpul liber;
dacă există condiții favorabile desfășurării activităților fizice sau nu.
Acest studiu oferă un număr mare de date de referință, ceea ce-l face indispensabil în
cunoașterea situației cetățenilor Uniunii Europene privind prestarea cu regularitate a activităților fizice.
Eurobarometrul Sport and Physical Activity-“Sportul și Activitatea Fizică”, realizat în octombrie 2009 și publicat în martie 2010, pe un eșantion de 26.788 cetățeni din cele 27 țări ale U.E. a relevat faptul că din cei chestionați, 65% au spus că realizează o formă de mișcare cel puțin o dată/săptămână, iar 34% practică rar sau deloc activități de educație fizică. În topul țărilor europene ai căror locuitori realizează cu regularitate diferite tipuri de activități motrice se află Suedia și Finlanda (ambele cu 72%), iar pe locul trei se află Danemarca cu 64%. Printre motivele participării la aceste activități sunt amintite: menținerea sănătății, îmbunătățirea condiției fizice, relaxarea și distracția.
Un alt top, de data aceasta al celor mai puțin activi cetățeni ai Europei, situează locuitorii țărilor mediteraneene, și pe cei din cele 12 state membre ale UE după 2004, pe primele locuri. Astfel în Grecia 79% dintre locuitori au precizat ca nu prestează niciun fel de mișcare, în Ungaria 71%, în Bulgaria 89%. În acest top, pe locul patru se află România cu un procentaj de 69% de persoane (111).
“Studiu asupra stilului de viață al tinerilor sedentarismul și rolul sportului în contextul educației și ca mijloc de restaurare a echilibrului”-Study on young people’s lifestyles and sedentariness and the role of sport in the context of education and as ameans of restoring the balance (11) este o cercetare care a a fost realizată de doi autori germani, W. Brettschneider, și R. Naul, în cooperare cu specialiști din Anglia, Portugalia, Danemarca, Finlanda, Lituania, Suedia, Cehia, Olanda și Belgia.
Publicat în octombrie 2004, acesta își propunea să analizeze sedentarismul și stilul de viață al tinerilor europeni, precum și rolul EFS în contextul educației generale, ca mijloc de modelare a personalității și, în general, de restaurare a echilibrului în viața viitorilor adulți. Autorii studiului au colecționat în respectivul material foarte multe date relevante pentru subiectul abordat. În urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că doar 30–40 % din populația tânără investigată efectuează cel puțin 30 de minute de activități motrice zilnic.
Un studiu realizat în Finlanda, în 2007, pe un număr mare de adolescenți, demonstrează faptul că doar 43% fete și 56% băieți sunt angajați în activități fizice, cel puțin de patru ori /săptămână. De asemenea, studiile au indicat faptul că atât copilăria, cât și adolescența sunt perioade importante pentru a adopta activitățile fizice ca stil de viață mai târziu în viața de adult.
“Physical activity in Norway”-“Activitatea fizică în Norvegia”, studiu realizat de Institutul Norvegian de Sănătate Publică în 2009 (113). Cercetarea a relevat faptul că numărul celor care sunt activi fizic în timpul liber a crescut oarecum în ultimii 20 de ani, dar această activitate nu atinge nivelul minim recomandat de către Direcția Norvegiană de Sănătate, adică 30 minute de activități fizice moderate pe zi. În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că numărul adulților care desfășoară activități sedentare în timpul liber a crescut semnificativ în ultimele decenii. Astfel, din anul 1970 până în 1990, procentajul a crescut de la 20% la 30-40% în rândul bărbaților și de la 10% la 30% în rândul femeilor.
“Physical Activity & Adolescent Girls: Workforce Training Needs Analysis”-“Activitatea fizică și adolescentele: Instruirea angajaților, analizele de nevoi”
Studiul face parte din “Strategia Națională pentru Activități Fizice” din Scoția, al cărei obiectiv este mărirea și menținerea procentului de oameni activi fizic. Ținta ar fi cam 50% adulți și 85% la tineri de 16 ani și peste, care să realizează nivelul minim de activități fizice zilnice, până în anul 2022 (116).
În România, Federația Română Sportul pentru Toți (FRSPT) a realizat mai multe studii ale căror rezultate scot în evidență unele aspecte în ceea ce privește percepția populației asupra practicării activităților de educație fizică nonformale, în timpul liber. Un studiu realizat în anul 2000 pe un număr de 1187 de subiecți (9) a vizat printre altele: atitudinea față de AFS, frecvența cu care diferite categorii de populație din România practică AS, factorii motivaționali stimulativi/limitativi care determină participarea/absenteismul de la aceste activități.
Prezentăm în tabelul 8 un decupaj al rezultatelor statistice ale acestui studiu:
Tabelul 8. Rezultate statistice privind percepția populației din România asupra practicării
AEFS în timpul liber (după Bota, 2006)
Datele prezentate selectiv în tabelul de mai sus relevă o practicare sistematică și regulată a activităților sportive în timpul liber de către un număr redus al populației, dar și o slabă reprezentare a acestui fenomen în conștiința oamenilor. De asemenea, lipsa banilor și comoditatea sunt factori limitativi importanți pentru orientarea către acest tip de activități ca modalitate eficientă de petrecere a timpului liber.
În concluzie, putem afirma că în societatea de azi este evidentă o participare moderată a populației la activitățile fizice. Mulți oameni spun că deși nu fac exerciții fizice se simt foarte bine, dar statisticile despre sănătate contrazic această afirmație. Așadar, este necesară practicarea sistematică a exercițiilor fizice la un nivel de solicitare care să producă efecte adaptative pe termen îndelungat.
1.2 Cercetări actuale privind efectele practicării activităților fizice
Datele prezentate anterior și multe altele rezultate din cercetările de profil au determinat axarea investigațiilor și pe efectele practicării activităților motrice. Prezentăm, în sinteză, câteva dintre valorile care vizează planurile sanogenic, atitudinal și comportamental.
Tabelul 9. Valențele formative ale activităților motrice
Pot fi efectele activităților nonformale de educație fizică investigate? Răspunsul este pozitiv, iar rezultatele obținute din aceste cercetări contribuie la schimbarea mentalităților oamenilor, îmbunătățirea/menținerea stării de sănătate, utilizarea eficientă a timpului liber, schimbarea în bine a stilului de viață.
Din spectrul larg al abordărilor pe această temă, a efectelor practicării sistematice și constante a activităților sportive, prezentăm câteva studii în care sunt conturate foarte clar, relațiile dintre activitatea fizică și sănătate, stil de viață, calitatea vieții. Cercetările au fost realizate de universități din diferite țări europene, Statele Unite ale Americii (SUA) și Japonia.
Am grupat aceste studii pe diferite câmpuri de cercetare, pe care le prezentăm în continuare:
Tabelul 10. Studii privind activitățile fizice și relația acestora cu sănătatea emoțională
Tabelul 11. Studiu privind motivația participativă
Identificarea acestor motive ar putea ajuta la planificarea, promovarea și menținerea participării tinerilor și adulților la activitățile fizice.
Tabelul 12. Studii care vizează relația activități fizice timp liber, sănătate, stil de viață, calitatea vieții
Cercetările în domeniu au mai demonstrat existența unei legături între practicarea diferitelor activități fizice, socializare și integrarea socială. Socializarea prin activități de EFS, formale sau nonformale, reflectă modul și măsura în care conduitele, valorile, deprinderile, regulile și regulamentele învățate se transferă și se manifestă în viața socială. Studiile demonstrează că “participarea tinerilor la activități sportive este asociată cu un comportament deviant redus și cu performanțe academice și sociale ridicate. De asemenea, anchetele făcute părinților au arătat că aceștia văd activitățile sportive extracurriculare ca pe o arenă de socializare a copiilor în spiritul unor valori și abilități ce merg dincolo de simplele beneficii ale participării într-o activitate atletică” (Dumitrescu, 2010).
Alte studii, cum ar fi cele ale lui Alwin (2001), Dukes și Coakley (2002) sau Lareau (2003) (apud Dumitrescu, 2010) arată faptul că părinții consideră că activitățile sportive determină dezvoltarea la copii a unor calități de care aceștia au nevoie pentru a avea succes, pentru a se adaptața în societate și a deveni membri respectabili ai acesteia. Ei consideră că fair-play-ul, disciplina, devotamentul, responsabilitatea, respectul de sine, încrederea în sine ș.a. sunt valori importante pe care copii lor le-au dobândit prin participarea la aceste activități.
În România, cîteva studii vizează acest aspect. Ganciu (2003) a demonstrat pe studenți că practicarea exercițiilor fizice și a altor activități sportive contribuie la integrarea socială a tinerilor, favorizează dezvoltarea unor trăsături de personalitate care sunt profund implicate în reușita pe plan profesional, iar competiția poate fi privită ca o formă aparte a activității sociale cu aplicabilitate ulterioară în diferite domenii de activitate.
Sintetizând, putem spune că cercetările în domeniul activităților corporale pot identifica modalități prin care educația fizică bazată pe activități nonformale contribuie la modelarea unor atitudini favorabile integrării sociale, satisfacerea unor necesități legate de sănătate a populației de orice vârstă.
2. Scopul și obiectivele cercetării
Activitățile nonformale de educație fizică capătă două aspecte importante: utilitatea practică și plăcerea de necontestat pe care o generează mișcarea.
Prin cercetarea noastră dorim să evidențiem valențele axiologice, formative și educaționale ale activităților sportive din zona nonformală, să aducem o contribuție la formarea în rândul tinerilor a unor dimensiuni atitudinale–acționale și valorice legate de practicarea activităților motrice, atât pentru o dezvoltare fizică armonioasă, implicit pentru întreținere și sănătate, cât și pentru petrecere utilă, plăcută a timpului liber.
Pentru a crea o viziune eficientă asupra realității cercetate, am urmărit realizarea următoarelor obiective:
O.1. Realizarea unui program de activități fizice atractiv, complex, adaptat nevoilor și cerințelor practicanților.
O.2. Identificarea spectrului motivațiilor care determină participarea studenților la activitățile de educație fizică și sport.
O.3. Să identificăm opiniile studenților, ale cadrelor didactice și ale instructorilor sportivi cu privire la valoarea educativă a activităților nonformale de EFS, la valoarea formelor de desfășurare ale acestor activități, la nivelul de implicare al studenților în practicarea independentă, nonformală a exercițiului fizic sub toate formele sale.
O.4. Identificarea atitudinilor studenților față activitățile motrice și stimularea interesului acestora pentru practicarea continuă și sistematică a activităților sportive, corelate cu interesele și așteptările tinerilor pentru formarea și manifestarea unui stil de viață sănătos.
O.5. Identificarea valorilor morale promovate și dezvoltate prin participarea la AEFS, în conexiune cu testarea gradului de socializare al studenților și a disponibilității lor la activități de grup.
O.6. Identificarea conținutului tablei de valori sociale prezente în viața studenților și a opiniei tinerilor privind relevanța și consistența valorilor de grup.
O.7. Să aflăm care sunt experiențele și percepțiile tinerilor față de efectele-valori ale exercițiului fizic pentru sine, prin relaționarea cu modalitățile de petrecere a timpului liber, a locului ocupat de practicarea activităților nonformale de educație fizică și sport în cadrul acestor preocupări.
O.8. Să cunoaștem opinia studenților cu privire la factorii stimulativi determinanți pentru practicarea exercițiul fizic în vederea menținerii unei stări fizice și psihice optime necesare obținerii unui potențial biomotric ridicat corelat unui randament crescut în muncă și studiu.
3.Variabilele în studiul practicării activităților
nonformale de educație fizică
Termenul variabilă reprezintă în sens larg, „proprietatea unui fenomen, obiect al cercetării de a-și modifica dimensiunile, de a lua valori diferite de la un individ la altul, de la o colectivitate la alta sau de la un moment la altul” (74) sau, după cum afirmă Howit (2006, p. 12), „orice concept care poate fi măsurat și care variază cantitativ sau calitativ de la un subiect la altul.”
Variabilele “exprimă fenomene, procese sau relații proprii realității desemnate de dimensiunea conceptului operaționalizat și care au proprietatea de a-și modifica conținutul lor sau a produce modificări de conținut asupra altor fenomene și procese din câmpul realității cercetate” (Cauc, Manu, Pârlea, Goran, 2004, p. 22).
Distingem între variabile dependente-cele măsurate de cercetător, care reprezintă acel factor comportamental sau intern despre care ipoteza afirmă că se va modifica într-un anume fel datorită modificărilor variabilei independente (124), care desemnează cauze, factori sau condiții care influențează sau afectează alte variabile..
Cercetarea pe care am realizat-o s-a orientat spre investigarea următoarelor variabile dependente, pe care le-am împărțit în cinci categorii, după cum reiese din tabelul 13:
Tabelul 13. Variabile prezente în cercetarea privind activitățile nonformale de EFS
Variabilele independente au fost considerate: vârsta, concepția grupului/comunității despre EFS, genul, aceptanța participării la cercetare.
4. Ipotezele cercetării
Ipoteza reprezintă o afirmație care poate fi testată. Ea face referire la relațiile existente între două sau mai multe variabile. În opinia unor autori aceasta este “o explicație plauzibilă ce urmează a fi verificată prin faptele de observație, este un enunț cu caracter de probabilitate despre esența, intercondiționarea și cauzalitatea faptelor, fenomenelor și proceselor socioumane (Chelcea 2007, p. 105).
În structura unei ipoteze se regăsesc: o unitate, reprezentată de persoane, grup, societăți, o variabilă și un set de valori ale variabilelor (puternic, înalt, excepțional etc.).
Cercetarea realizată s-a focalizat pe verificarea ipotezei generale care are următorul enunț: În ce măsură putem proiecta și asigura o complementaritate între activitățile formale și activitățile nonformale de educație fizică și sport, astfel încât să creștem eficiența didactică a fiecăreia în parte, calitatea motivației participative și asigurarea continuității.
Pentru verificarea ipotezei generale am elaborat un set de șase ipoteze secundare pe care le prezentăm în continuare.
(I.1). Dacă aplicăm un program suplimentar de instruire, complex, sistematic, valoric-atractiv, atunci motivația participanților la activitățile de educație fizică și sport formale și/sau nonformale va crește ca potențial și direcționare energetică și temporală.
(I.2). Dacă activitatea de EFS este practicată sistematic și într-un registru lărgit al valorilor activităților nonformale, cu conștientizarea efectelor benefice pentru sănătatea subiecților (individuală și de grup), atunci nivelul angajării tinerilor în practicarea exercițiului fizic independent și în medii nonformale va cunoaște un ritm crescut; se poate chiar anticipa continuarea acestuia și în perioada vieții profesionale de adult.
(I.3). Dacă formăm tinerilor atitudini pozitive relevante față de mișcarea fizică, atunci vom crea premisele unei conduite adecvate de continuare a practicării constante a exercițiilor fizice autonome și/sau de grup; efectele vizibile vor fi prezente în sfera valorilor centrate pe constituirea și afirmarea unui stil de viață sănătos și activ.
(I.4). Dacă în activitatea de EFS vom promova un comportament/conduită bazat pe un set de valori specifice unui cod etic acceptat socio-comunitar, atunci vom forma tinerilor abilități de relaționare, orientare și integrare eficace în medii social-existențiale.
(I.5). Dacă prin activitățile nonformale de EFS formăm tinerilor un comportament social valoric-atitudinal, atunci aceștia vor fi determinați să cunoască, să accepte și să respecte valorile grupului de apartenență.
(I.6). Cu cât percepția valorilor exercițiului fizic pentru sine este mai puternică, cu atât acest lucru îi va determina pe tineri ca timpul liber să fie perceput, evaluat și consumat activ, pozitiv, orientat spre relaxare, refacere, detensionare și întărirea capacității profesionale.
5. Eșantion. Caracteristici
Eșantionarea reprezintă un „set de operații, cu ajutorul cărora, din ansamblul populației vizate de cercetare, se alege o parte, numită eșantion, parte ce va fi supusă în mod nemijlocit investigației”, cu scopul de a se obține “concluzii cu valabilitate generală” (Rotariu et.al, 2006, p.85).
Pentru atingerea obiectivelor propuse în cercetarea noastră privind activitățile nonformale de EFS, am folosit eșantioane formate din studenți, cadre didactice din învățământul superior și instructori sportivi.
Eșantionul, constituit pe baza eșantionării simple aleatoare, a cuprins un număr de 400 de studenți fete și băieți din cadrul Universității Tehnice de Construcții București, ASE București, Academia de Poliție “Alexandru Ioan Cuza” București, Politehnica București. Dintre aceștia 300 sunt în anii I și II de studiu și 100 sunt din anii III, IV.
Am dorit să cunoștem și opinia cadrelor didactice din domeniul EFS, cu privire la tematica cercetării și pentru aceasta, am investigat 80 de persoane din catedrele de specialitate ale acelorași instituții de învățământ superior.
Activitățile nonformale sunt activități extradidactice, opționale sau facultative cu program și planificare, dirijate de personal calificat în diferitele domenii de activitate, resursele umane angajate având de regulă, și pregătire didactică. Am ales pentru cercetare și un număr de 30 de instructori/animatori de timp liber, tehnica aleatorie.
Structura eșantionului o prezentăm în tabelul 14:
Tabelul 14. Structura eșantionului
În fig. 6 redăm grafic structura eșantionului
Fig. 6. Componența eșantionului de cercetare
6. Diagrama temporală Gantt a activităților de cercetare
Diagrama Gantt este un instrument de planificare utilizat în managementul de proiecte. Elaborată de Henry L.Gantt, inginer și sociolog de origine americană, aceasta oferă o imagine grafică a unui program de activități, utile în planificarea, coordonarea și monitorizarea unor activități din cadrul unui proiect.
Prezentăm în continuare, etapele pe care le-am parcurs în timpul derulării cercetării noastre și care au fost reprezentate grafic în diagrama Gantt. Vorbim despre:
stabilirea temei;
studiul literarurii de specialitate;
definirea designului cercetării;
stabilirea eșantionului;
aplicarea chestionarelor, analiza datelor și interpretarea rezultatelor;
elaborarea și prezentarea rapoartelor de cercetare în cadrul școlii doctorale;
elaborarea tezei: analiză și susținere
Tabelul 15. Diagrama temporală Gantt
Metode, tehnici și instrumente de cercetare a activităților
nonformale de educație fizică
În cadrul cercetării noastre, am utilizat o metodologie complexă care cuprinde:
Metode de investigare și colectare a datelor: studiul bibliografic, observația pedagogică, ancheta pe bază de chestionar, focus grupul, testul sociometric.
Metode statistice de prelucrare și interpretare a datelor
7.1. Metoda observației
Observația este o metodă științifică de cercetare care constă în urmărirea intenționată și atentă a faptelor, proceselor, fenomenelor, comportamentelor individuale și colective, chiar în momentul desfășurării lor, cu scopul de a le cunoaște sub aspectele lor esențiale într-un context situațional existent. La nivelul simțului comun, “a observa înseamnă a cunoaște, a examina un obiect sau un proces, a face constatări și remarci (critice) referitoare la ceea ce ai privit cu atenție” (Chelcea, 2007, p. 394). În viziunea acealuiași autor, observația este o “metodă de colectare a datelor cu ajutorul simțurilor pentru a descrie obiectiv mediul înconjurător, oamenii și relațiile interpersonale, comportamentele individuale și colective, acțiunile și activitățile, comportamentul verbal, obiectele fizice”.
Există numeroase criterii de clasificare a procedeelor de aplicare a acestei metode de cercetare. În prezent, cea mai accentuată tendință este tratarea observației din perspectiva paradigmei cantitative și cea a paradigmei calitative. Observația calitativă se referă la faptul că este naturalistică, adică se desfășoară în context natural, comportamentul actorilor sociali este observat într-o situație naturală.
Tipologic și simplificat, după unii autori, observația se împarte astfel: “observație controlată și necontrolată”, “directă și indirectă”, “observație continuă și observație eșantionată”,“participativă și nonparticipativă”, ultima clasificare realizându-se după poziția observatorului față de fenomenul de observat.
Observația mai poate fi transversală-când se face simultan pe mai multe situații și de tip longitudinal-când se urmăresc evolutiv (în timp) aceiași subiecți.
Datele culese prin metoda observației se clasifică și se ordonează în mod adecvat în fișele de observație. Pentru succesul observației este necesar ca subiectul sau grupul studiat să fie urmărit în situații diferite, iar datele obținute să fie verificate prin mai multe procedee.
În problematica abordată, am analizat comportamentul și atitudinea tinerilor angrenați într-o gamă variată de activități de EFS atât individual, cât și la nivel de grupuri de lucru. Au fost analizate interesul pentru activitățile desfășurate, comportamentul motric, conduita verbală și inter-relațiile subiecților în grup. Observațiile realizate în cadrul activităților formale și nonformale de educație fizică au fost înregistrate în protocoale.
7.2. Chestionarul
Chestionarul reprezintă un instrument și o tehnică de cercetare, de investigare care asigură obținerea unor date obiective sau subiective utile pentru cunoașterea fenomenelor și proceselor psihosociale. Acesta cuprinde un ansamblu de întrebări scrise sau imagini grafice numite indicatori care prin ordonare logică și psihologică determină din partea subiecților anchetați răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris (Chelcea, 2007, p.212).
Indicatorii trebuie să fie selectați în raport cu tema și ipotezele cercetării. Întrebările vor fi formulate astfel încât să nu sugereze un anumit răspuns, să nu oblige la alegeri categorice, să nu aibă sensuri multiple. Fiecare întrebare trebuie să vizeze o singură problemă.
Chestionarele se clasifică după conținutul, forma și modul de aplicare.
De reținut este clasificarea care vizează atât calitatea cât și cantitatea informațiilor adunate, adică cea după conținut. Amintim aici:
chestionarele de date factuale, referitoare la fapte obiective, susceptibile de a fi observate direct și verificate și de alte personae;
chestionarele de opinie se referă la datele greu de observat direct. Cu ajutorul lor se investighează psihologia persoanei, trăirile ei subiective: atitudinile, motivația și interesele, dispozițiile și înclinațiile ș.a.;
chestionarele speciale;
chestionarele omnibus.
Folosirea chestionarului ca și instrument de cercetare, pe lângă faptul că asigură sinceritatea celor anchetați datorită anonimatului, oferă rapid și comod informații orientative. În EFS, după modelul psihologiei și sociologiei sportive internaționale se folosesc și următoarele tipuri de chestionare (39):
Chestionar Internațional al Activităților Fizice-International Physical Activity Questionnaire (IPAQ),
Adams Prosocial Behavior Inventory (Inventarul Comportamentului Prosocial);
McKethan [anonimizat] Processes in Physical Education (Inventarul Atitudinilor Studentului în Procesul de Instruire în Educația Fizică);
Toulmin Elementary Physical Education Attitude Scale (TEPEAS) (Scala Atitudinilor în Educația Fizică Elementară);
Children’s Attitude Toward Physical Activity-Revised (CATPA) (Atitudinea Copiilor față de Activitatea Fizică);
Cratty Adaptation of Piers-Harris Self Concept Scale (Scala Self Concept Elaborată de P-H Adaptată de Cratty);
Merkley Measure of Actual Physical Self (Măsurarea Activității Fizice);
Nelson- Allen Movement Satisfaction Scale.
Pentru investigarea problematicii abordate, în cercetarea noastră, am utilizat chestionare de opinie, cu ajutorul cărora am analizat atitudinile, motivația, recunoașterea și conștientizarea de către studenți a valorilor care se dezvoltă și se promovează prin activitățile de EFS, formale sau nonformale, precum și intensitatea acestor opinii. Chestionarele au vizat atât studenții din anii I și II, de la patru instituții de învățământ superior din București, unde prezența la lecțiile formale de EFS este obligatorie, cât și pe cei din anii mai mari, respectiv III și IV, care nu au prevăzută această disciplină în planurile de învățământ. De asemenea, am dorit să cunoaștem opiniile și atitudinile unor cadre didactice universitare de specialitate, cu privire la tema studiului nostru, precum și a unor instructori sportivi care activează în zona activităților fizice nonformale, în cadrul instituțiilor: “Bucharest Sport Club”, “Hobby Dance”, “Complexul Sportiv Lia Manoliu”.
Menționăm că din cele 300 de chestionare pe care le-am oferit studenților din anii I și II au fost returnate 250, iar din cele 100 de chestionare pe le-am oferit studenților din anii III și IV, au fost returnate 80. Pentru celelalte categorii de subiecți au fost recuperate toate chestionarele oferite spre completare.
Chestionarele au conținut întrebări închise, cu variante de răspuns multiple pentru care am utilizat scala ordinală de tip Likert cu 5 trepte și întrebări deschise de genul “altele (care anume)”.
După cum spuneam, pentru cercetarea noastră am elaborat și aplicat chestionare de valori, atitudini, opinii, percepții (acronim C.VAOP) pentru patru categorii de subiecți după cum urmează:
pentru studenții din anii I și II, C. VAOP (I-II), chestionar alcătuit din 16 de itemi (anexa 1);
pentru studenții din anii III, și IV, C.VAOP ( III-IV), chestionar cu 13 itemi
(anexa 2);
pentru cadrele didactice de la departamente de EFS din instituții de învățământ superior din București, CD.VAOP, chestionar cu 12 itemi (anexa 3);
pentru instructori de activități sportive nonformale, CI.VAOP, chestionar cu 6 itemi (anexa 4).
Prin completarea chestionarelor de către subiecți am urmărit focalizat obiective precum:
identificarea factorilor motivaționali stimulativi privind participarea la activitățile de educație fizică nonformală;
ce loc și cât timp ocupă activitățile nonformale de EFS în activitățile de timp liber ale tinerilor;
ce valori influențează practicarea activităților de EFS nonformale și în ce măsură prezența acestora este recunoscută și resimțită în viața tinerilor;
care sunt caracteristicile unui stil de viață sănătos și cum se reflectă ele în conduita studenților;
care sunt atitudinile studenților față de activitățile motrice;
care este tipologia și natura stărilor de tensiune psihică a tinerilor și în ce măsură practicarea exercițiilor fizice contribuie la reducerea acestora, la relaxare, destresare, detensionare psihorelațională;
care este atitudinea studenților față de conduita de risc și față de riscurile cunoscute ale consumului de droguri, alcool, tutun, ș.a.;
frecvența participării la activități nonformale de educație fizică și contextul în care cei care declară că realizează/desfășoară aceste activități, respectiv: acasă, la locul de muncă, sub formă de activități de recreere, în timpul liber etc.
Toate chestionarele au fost pretestate, coeficientul Alpha Cronbach obținut pentru fiecare având o valoare ce se încadrează în limitele stabilite ca prag de către cei mai mulți cercetători, de 0,70.
Valoare obținută atestă atât consistența enunțurilor, cât și validitatea chestionarelor în ansamblu. Acest lucru ne-a determinat să aplicăm chestionarele pentru întregile eșantioane propuse pentru cercetare.
După centralizarea datelor, am calculat și consistența internă a fiecărui chestionar pentru toată populația eșantionată, indicele Alpha Cronbach situându-se la nivelul următoarelor valori, după cum urmează:
Tabelul 16. Valorile coeficientului Alpha- Cronbach pentru chestionarele aplicate
Analiza statistică a datelor obținute a fost realizată cu programul informatic SPSS 17.0.
7.3. Testul sociometric
Testul sociometric este instrumentul principal folosit pentru cunoașterea diferitelor aspecte ale interacțiunii manifestată între membrii unui grup. În general, testul sociometric permite cunoașterea relațiilor interpersonale afectiv-simpatetice, de preferință sau de respingere, din interiorul unui grup și poziția ocupată de fiecare membru al acestuia în raport cu ceilalți. Se realizează prin formularea unor întrebări în concordanță cu interesele, preocupările și aspirațiile tuturor membrilor grupului, întrebări care solicită la exprimarea simpatiei sau antipatiei față de colegii de grup.
Datele acestui test sunt înregistrate într-un tabel numit matrice sociometrică, prin consemnarea în dreptul fiecărui membru a preferințelor/respingerilor. Cu ajutorul acestor date pot fi calculați după o anumită formulă indicii sociometrici. Valorile înregistrate permit obținerea de informații cu privire la atitudinea unui membru față de grupul de apartenență sau atitudinea grupului față de membrul respectiv. Principalii indicatori ai testului sociometric sunt: indicele statusului social, indicele statusului preferențial, al expansiunii afective, indicele de coeziune a grupului, indicele de expansivitate a grupului, de integrare socială, al statutului preferențial.
Pentru demersul nostru ne-au interesat valorile indicelui statusului preferențial (Isp). Acesta este considerat mult mai sensibil decât indicele de status sociometric, deoarece ia în considerare atât alegerile, cât și respingerile efectuate de către subiecți.
Formula de calcul utilizată pentru determinarea valorii acestui indice este:
ISP = Na-Nr / N-1 (119), unde:
Na reprezintă numărul alegerilor exprimate pentru subiect;
Nr = numărul respingerilor exprimate față de subiect;
N = numărul membrilor grupului.
Indicele de status preferențial poate lua atât valori pozitive cât și negative. Aceste valori pun în evidență poziția unor membri în cadrul grupului. Cunoașterea acestor poziții oferă posibilitatea de a surprinde gradul de incluziune socială a membrilor grupului, adică măsura în care ei sunt acceptați sau nu de către grupul de apartenență. În raport cu valorile Isp calculat pentru fiecare subiect investigat, se stabilesc cinci categorii de putere preferențială, după cum urmează: populari, lideri, nesemnificativi (indiferenți), izolați, respinși (124).
În tabelul 17 prezentăm relația dintre valoarea Isp și poziția membrilor în cadrul grupului.
Tabelul 17. Categorii de putere preferențială în funcție de valoarea Isp
Pentru cunoașterea diferitelor aspecte ale interacțiunii social-psihologice manifestate între studenți, pentru testarea gradului de socializare, a disponibilității studenților la activități de grup, am elaborat un chestionar sociometric cu opt itemi (anexa 5) prin care studenții investigați și-au exprimat preferințele socio–afective față de colegii de grupă. Ei au fost solicitați să indice între 3 și 5 colegi pentru fiecare situație sugerată. Întrebările au fost elaborate în funcție de următoarele criterii:
petrecerea timpului liber (în general);
participarea la activități sportive în timpul liber;
cooperare în vederea realizării unei sarcini sportive specifice;
cooperare în vederea realizării unei sarcini profesional–didactice.
Pentru ca testul să fie eficient, acesta se aplică unui grup în care membii săi se cunosc foarte bine.
În cazul nostru, am aplicat chestionarul unei grupe de studenți din anul al II-lea de studiu, considerând că au avut timpul necesar să se cunoască și să-și formeze opinii cu privire la colegii de grupă. Am alcătuit matricea sociometrică pentru fiecare situație ipotetică (anexele 6, 7, 8) și pe baza datelor înregistrate, respectiv numărul atracțiilor și al respingerilor obținute de fiecare membru în cadrul grupului, am calculat indicele statusului preferențial.
7.4. Metoda focus grup
Focus grupul este un grup de discuții între șase și zece persoane condus de un moderator. Este o tehnică de cercetare calitativă care îmbină caracteristicile interviului centrat cu cele ale interviului de grup. David L. Morgan definește focus grupul ca o “tehnică de colectare a datelor, prin interacțiunea dintre membrii grupului, referitoare la o problemă stabilită de către cercetător” (apud Chelcea, 2007, p.309). Focus grupul este metoda cel mai des utilizată în cercetarea calitativă, deoarece furnizează informații în detaliu privind o problemă anume, folosind dinamica de grup (44).
Discuțiile se poartă pe o temă dată, bine definită anterior întâlnirii de grup. Obiectivele de atins trebuie să fie foarte clare, iar subiectul discuției să fie familiar tuturor participanților. Numărul grupurilor construite pentru focus grup variază între patru și șase. Frecvent, această metodă de cercetare este utilizată în conexiune cu alte tehnici de cercetare, mai ales cu ancheta pe bază de chestionar și cu interviurile individuale.
Această tehnică de cercetate prezintă următoarele avantaje: are o înaltă validitate, este flexibilă, produce rezultate rapid, cuprinde date din viața reală într-un mediu social concret. Există însă și unele dezavantaje, cum ar fi dificultatea analizării datelor sau dificultatea organizării grupurilor.
Pentru cercetarea nostră am utilizat metoda focus grup pentru investigarea a două variabile. Locul de desfășurare a fost sala de sport din cadrul Universității Tehnice de Construcții București.
7.5. Metode statistice de prelucrare și interpretare a datelor
Datele obținute cu ajutorul instrumentelor și tehnicilor de cercetare au fost prelucrate și prezentate în vederea interpretării și elaborării unor concluzii. Pentru a efectua evaluări și interpretări calitative este necesară o prelucrare cantitativă a datelor obținute.
Tehnicile statistice pe care le putem utiliza pentru prelucrarea și interpretarea datelor sunt: întocmirea tabelelor de rezultate, reprezentările grafice, calcularea unor indici statistici, alte metode statistico-matematice.
Tabelele de rezultate ne permit o estimare de ansamblu asupra rezultatelor cercetării, iar reprezentările grafice reprezintă sintetic rezultatele globale ale cercetării, oferind o imagine vizuală a distribuției rezultatelor înregistrate.
Pentru realizarea reprezentărilor grafice am folosit produsul informatic Microsoft EXCELL, versiunea 2007.
Calcularea indicilor statistici se realizează prin intermediul unor procedee matematico-statistice. Astfel, avem posibilitatea să sintetizăm rezultatele cercetării și să le exprimăm cu ajutorul unor valori care condensează numeroase date cu privire la eșantionul investigat. Pentru prelucrarea datelor colectate în studiul nostru, după ce acestea au fost definite și grupate, precum și pentru calculul unor indicatori statistici și analiza corelațională am utilizat programul de analize statistice SPSS 17.0.
Din gama de instrumente oferite de acest produs informatic am utilizat în analiza noastră următoarele:
Calculul frecvențelor absolute și relative;
Calculul indicatorilor de poziție (sau ai tendinței centrale);
Calculul indicatorilor de dispersie (de împrăștiere sau de variație);
Calculul indicatorilor formei distribuției.
Calculul coeficientului Alpha Cronbach la nivelul tuturor itemi-lor din chestionare și prezentarea valorilor finale;
Calculul coeficienților de corelație între unele variabile selectate;.
Indicatorii statistici reprezintă “valori atașate variabilelor statistice cantitative prin intermediul cărora se încearcă exprimarea, de o manieră sintetică, a informației conținute în distribuția de frecvență respectivă” (74).
În funcție de informația oferită, indicatorii statistici se împart în trei categorii. Vom prezenta în continuarea aceste categorii oprindu-ne asupra acelora pe care i-am utilizat în cercetarea noastră.
Indicatorii de poziție au rolul de a “reda printr-o singură valoare numerică nivelul general al valorilor seriei sau ordinul de mărime al acestor valori” (74). Din această categorie am calculat valoarea următorilor indicatori:
Media aritmetică este o valoare care rezultă din împărțirea sumei valorilor tuturor indivizilor dintr-o populație statistică la numărul acestora, după formula de mai jos (Rotariu, 2006, p. 43):
unde: Xi reprezintă valorile caracteristicii studiate, iar (n) este numărul de subiecți.
Această valoare indică tendința centrală a caracteristicii eșantionului studiat și este un etalon de referință pentru poziționarea valorică a fiecărui subiect în cadrul acestuia.
Mediana (Me). Este valoarea care în cadrul unei seriii statistice, împarte efectivul populației în două părți egale. Ea reprezintă punctul central al seriei, deoarece la stânga și la dreapta ei se situeaza câte 50% din totalitatea datelor. Mediana coincide cu media în cazul unei distributii teoretice normale și se îndepartează mult de aceasta dacă distribuția este asimetrică (118).
Modul (Mo) se mai numește și valoare modală și reprezintă “valoarea luată cu cea mai mare frecvență” (74). Se utilizează numai atunci când se lucrează cu frecvențe și reprezintă parametrul care corespunde celei mai mari frecvențe, adică este valoarea cel mai des întâlnită.
Indicatorii de dispersie “caracterizează o populație statistică din punctul de vedere al
omogenității/eterogenității, în raport cu o variabilă dată” (idem, p. 49). Din această categorie, pentru analiza statistică, în cercetarea noastră, am utilizat abaterea standard.
Abaterea standard sau abatere medie pătratică este cea mai cunoscută și utilizată masură a variabilității datelor. Abaterea standard () rezultă prin extragerea rădăcinii pătrate din raportul dintre suma pătratelor diferențelor dintre valorile caracteristicii măsurate și media lor aritmetică și numărul de subiecți minus 1 (74):
Acest indicator ne ajută să determinăm omogenitatea eșantionului referitor la caracteristica observată statistic. O valoare mare a abaterii standard indică o imprăștiere mare a datelor caracteristicii măsurate față de medie, pe când o valoare mică a abaterii standard ne indică o împrăștiere mică a datelor față de medie.
Indicatori ai formei distribuției
Pentru cercetarea noastră am calculat valorile următorilor indicatori:
Indicatorul de oblicitate (Skewness) denumit și coeficient de asimetrie, evaluează gradul de asimetrie al unei repartiții și ne indică în ce masură media se îndepartează de mediană, și implicit, în ce măsură curba de distribuție normală a datelor se departează de mijloc, deplasându-se spre stânga sau spre dreapta. Indicele de asimetrie este negativ sau pozitiv după cum repartiția de sondaj este asimetrică spre stânga sau, respectiv, spre dreapta. O distribuție simetrică, cum este distribuția normală, are asimetria nulă (124). Aceeași sursă bibliografică menționează că în general, cu rare excepții provenite din realitate, o distribuție asimetric pozitivă are media mai mare decât mediana, relația inversându-se pentru distribuțiile cu asimetrie negativă.
Indicele de aplatizare sau coeficientul de boltire Kurtosis exprimă înălțimea distribuției. După înălțimea curbei se disting distribuții leptocurtice (înalte) pentru valori pozitive și platicurtice (mai aplatizate) pentru valori negative. Un indice de aplatizare mare arată o repartiție cu “cozi” mari (sunt prezente categorii depărtate de medie), în timp ce un indice de aplatizare mic arată o repartiție în care sunt prezente mai puține categorii depărtate de medie.
Pentru a determina relațiile dintre două sau mai multe variabile, am utilizat ca metodă statistică descriptivă corelația, definită ca fiind legătura între două sau mai multe valori statistice. Măsura acesteia este reprezentată de coeficientul de corelație (r), a cărui valoare este între (-1) și (+1). Corelația pozitivă poate lua valori de la 0 la 1, iar cea negativă de la -1 la 0 (+1). O lipsă totală de relație are valoarea 0.
Pragul de semnificație (p) indică de asemenea, dacă există o legătură între două sau mai multe variabile. În cercetarea științifică se lucrează de obicei cu două praguri de semnificație, corespunzătoare procentajului de eroare: pragul de 0,01 (1% eroare) și pragul de 0,05 (5% eroare). Vom considera un test statistic ca fiind semnificativ dacă pragul de semnificație este mai mic, sau cel mult egal cu valoarea 0,05.
Coeficientul de corelație ridicat la pătrat oferă indicii despre proporția de varianță explicată de relația găsită între cele două variabile sau la ce procent din populația generală apare această relație (126).
Relație determinată de valoarea coeficientului de corelație se configurează după cum urmează (tabelul 18):
Tabelul 18. Interpretarea coeficientului de corelație (39):
8. Matricea proiectului de cercetare
Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra relațiilor între variabile, ipoteze, obiective, metode de cercetare, eșantion și indicatorii operaționali am alcătuit un tablou matriceal de relaționare între acestea. Această matrice, pe care o prezentăm în tabelul 19, asigură realizarea cercetării după un plan coerent și ușor de urmărit/monitorizare articulată.
Tabelul 19. Tablou matriceal de corespondență între variabile, ipoteze, obiective, metode de cercetare, eșantion, și indicatorii operaționali ai cercetării
9. Limitele cercetării
Deși pe parcursul demersului nostru științific implicarea populației eșantionate a fost una foarte serioasă, totuși au existat mici inconveniente care, în opinia noastră, s-ar putea constitui în limite ale acestei cercetări. Facem referire la faptul că:
Un număr relativ mare de studenți din anii III și IV au refuzat colaborarea, pentru că nu au fost interesați de tema noastră de cercetare.
Unele reacții de ușoară rezervă am întâmpinat și la cadrele didactice investigate.
Din cele 100 de chestionare, pe care le-am oferit eșantionlui reprezentat de studenți din anii III și IV, au fost returnate 80, iar din cele 300 destinate studenților din anii I și II am primit înapoi 250. Menționăm că de la celelalte categorii de subiecți, respectiv cadre didactice și instructori sportivi, chestionarele au fost recuperate în totalitate.
Este posibil ca o parte dintre studenți să fi tratat cu superficialitate completarea chestionarelor și răspunsurile să nu fie cele mai obiective și sincere, acest lucru putând să influențeze puțin rezultatele cercetării. Facem aici referire și la faptul că în C.VAOP (I-II) am avut un număr de 47 de non–răspunsuri.
Tuturor, le mulțumim pentru ajutorul dat.
În cercetările din România, pe această temă, nu înregistrăm capitole (nu sunt prezente analizele privind valorile care provin din spațiul nonformalului și informalului). Opinia noastră este că în termen scurt în Cadrul Național al Calificărilor, vor fi prezente enunțuri cu privire la recunoașterea competențelor și a instructorilor pentru medii nonformale și informale. Cercetarea noastră poate servi unui astfel de obiectiv în formare.
CAPITOLUL III
REZULTATELE CERCETĂRII.
INTERPRETĂRI ȘI COMENTARII
Activitățile nonformale de EFS, ca parte integrantă a acțiunii educaționale, căștigă noi valențe în sensul promovării unei vieți active, cu focalizări pe: atitudini pozitive față de mișcare, participarea constantă la activitățile fizice și evaluarea corectă a efectelor pozitive ale practicării acestora. Aceste activități se prezintă atât ca o necesitate a societății moderne de a contracara efectele negative ale stresului, oboselii și lipsei de mișcare, cât și ca un proces de acumulare și diversificarea de nevoi, de promovare de valori.
Astfel, valori centrate pe comportamentul social pozitiv precum curajul, respectul colectivității, fair-play-ul și spiritul de echipă, dar și cele care vizează planul atitudinal și efectele din planul sanogenic devin finalități ale practicării activităților nonformale de EFS.
În cercetarea noastră ne-am propus să analizăm opiniile studenților, cadrelor didactice universitare din domeniul EFS și ale instructorilor sportivi care activează în zona activităților fizice nonformale, cu privire la: atitudinile „promișcare” , motivația participativă intrinsecă, gradul de socializare al studenților și disponibilității lor la activități de grup, la promovarea și manifestarea valorilor în viața tinerilor ș.a.
Prezentăm, în continuare, un tabel de corespondențe între variabilele cercetării, ipoteze și metodele de cercetare utilizate pentru fiecare eșantion investigat.
Tabelul 20. Repartizarea variabilelor corespunzătoare ipotezelor cercetării și itemilor
Vom prezenta în continuare rezultate, interpretări și comentarii ale studiului întreprins. Problematica abordată vizează analizarea variabilelor cercetării, modul cum au fost investigate, indicatorii operaționali stabiliți și interpretările datelor colectate.
Opinii privind programul formativ de instruire
Investigarea variabilei definită de programul formativ de instruire am realizat-o cu ajutorul a trei metode de cercetare, și anume: metoda focus grup, chestionarul de opinii și metoda observației.
Obiectivul propus a fost realizarea unui program formativ, complementar de activități fizice atractiv, complex, adaptat nevoilor și dorințelor practicanților.
Am dorit să cunoaștem opinia cadrelor didactice cu privire la gradul de interes manifestat de studenți față de participarea la activitățile spotive nonformale.
Pentru aceasta, profesorii au răspuns următorului item din chestionarul adresat acestora (CD.VAOP): I.1. În ce măsură considerați că studenții dv. sunt interesați de activitățile de EFS desfășurate nonformal?
Răspunsurile lor înregistrate în tabelul 21 le prezentăm mai jos:
Tabelul 21.Interesul studenților pentru activitățile nonformale de de EFS
Datele obținute indică faptul că un număr de 35 de profesori consideră că studenții sunt (“în mare măsură”) interesați de activitățile nonformale de EFS. De asemenea, 29 dintre cei investigați, plasează interesul studenților pentru aceste activități pe nivelul maximal al scalei (“în foarte mare măsură”). Constatăm că pe nivelul mediu 3 și pe cel inferior 2, (“în mică măsură”), se află cele mai puține răspunsuri, iar pe intervalul minimal 1 nu există nici un răspuns. Acest fapt dovedește că în opinia cadrelor didactice studenții sunt interesați de participarea la activitățile sportive desfășurate nonformal.
În figura 7 redăm grafic distribuțiile frecvențelor din tabel:
Fig. 7. Gradul de interes manifestat de studenți pentru activitățile NF de EFS-opinia CD
În urma analizării datelor înregistrate în tabelul 21 și din reprezentarea grafică putem constata cu satisfacție că un procentaj de 44%, respectiv 36% dintre cadrele didactice investigate consideră că studenții manifestă un grad ridicat de interes pentru activitățile nonformale de EFS, înregistrat pe nivelele “în foarte mare măsură” și “în mare măsură” .
Pentru a afla opțiunile studenților pentru anumite activități sportive ce s-ar putea desfășura opțional, în afara orelor de educație fizică, am utilizat metoda focus grup.
Supunem discuției două dintre sesiunile de focus grup care s-a desfășurat în sala de sport a UTCB și la care au participat câte 10 studenți din anul I (5 băieți și 5 fete).
Focus grupurile au avut ca obiective:
cunoașterea opțiunilor studenților pentru anumite activități sportive care s-au desfășurat în afara orelor formale de EFS;
cunoașterea gradului de interes manifestat de studenți ca participanți la aceste activități.
Pentru o mai bună desfășurare, studenții au fost informați cu privire la tema discuției și la importanța acesteia pentru cercetarea noastră, apoi am stabilit regulile de desfășurare a interviului. Aceste reguli au fost:
toți invitații sunt rugați să participe la discuții,
nu există aprecieri corecte sau incorecte, ci au menirea să reflecte opiniile participanților la aceste discuții.
Prezentăm în continuare întrebările care au alcătuit interviul și răspunsurile studenților.
1). În general vă satisfac activitățile desfășurate în cadrul lecțiilor de EFS?
La această întrebare tinerii au răspuns că sunt mulțumiți de activitățile care se desfășoară în cadrul lecțiilor formale de educație fizică.
2). Considerați că este necesar să se organizeze și alte activități sportive în afara lecțiilor obligatorii?
Majoritatea studenților au susținut că doresc să se desfășoare în afara orelor formale și alte activități sportive la care ei să participe. Câțiva dintre tinerii participanți la interviu au specificat că le este indiferent dacă se organizează sau nu acest tip de activități.
3). Ce activități sportive ați dori să se desfășoare în afara lecțiilor de EFS?
Unii tineri, majoritatea băieți, au optat pentru jocuri sportive precum fotbal și baschet. Toate fetele și câțiva băieți au preferat activitățile pentru întreținere corporală, precum gimnastica aerobică, fitnessul sau culturismul.
Au fost și studenți care au spus că ar dori ca în cadrul acestor activități să fie inclus dansul. Alte activități preferate de tineri: badmintonul, șahul și artele marțiale.
4). În opinia dv., în timpul activităților, cadrul didactic ar trebui să se implice direct în organizarea și desfășurarea lor, sau să nu se implice direct, el având doar rolul de consultant?
La această întrebare, părerile au fost împărțite. Unii dintre respondenți, cei mai mulți, au considerat că este important ca implicarea profesorilor pe timpul desfășurării activităților să fie minimă. Puțini studenți au specificat că este necesară implicarea directă a acestora pe timpul desfășurării activităților.
5). Considerați că în cadrul acestor activități practice sunt necesare și unele activități informative, care abordează teme privind educația pentru sănătate?
Dintre cei intervievați, fetele au afirmat că educația pentru sănătate este un lucru necesar și consideră utilă informarea pe această temă, în timp ce băieților le este oarecum indiferentă situația dacă se abordează sau nu acest “subiect”.
6). Vă plac activitățile sportive cu dominantă distractivă precum jocurile și concursurile recreative?
Toți studenții participanți la discuție au specificat că doresc să se organizeze acest tip de activități, menționând că ele sunt importante pentru deconectare, relaxare psihică și distracție.
7). Având în vedere tema noastră de discuție, aveți de făcut vreo sugestie cu privire la conținutul acestor activități sportive și la modul lor de organizare?
Studenții și-au manifestat interesul pentru desfășurarea unor activități sportive care să-i motiveze, să-i stimuleze fizic și psihic; sunt menționate aici concursurile sportive și jocurile de echipă cu temă. Fetele au propus introducerea unor activități de intervenție pentru prevenirea și combaterea unor deficiențe posturale și atitudinale.
În urma realizării sesiunii de discuții focalizate pe tema cunoașterii opțiunilor studenților pentru anumite activități sportive organizate în afara lecțiilor formale de EFS și a interesului manifestat de aceștia pentru aceste activități, sintetizăm următoarele:
studenții sunt satisfăcuți de activitățile desfășurate în cadrul lecțiilor de EFS, dar consideră că este necesar să se organizeze suplimentar și alte activități sportive în afara acestora;
majoritatea tinerilor participanți la interviu au specificat că intervenția cadrelor didactice în aceste activități să fie minimă, acestea având doar rolul de „consultant”;
fetele consideră educația pentru sănătate o cale importantă pentru păstrarea echilibrului sănătății, în timp ce băieților nu li se pare important acest lucru;
toți studenții care au participat la interviu și-au manifestat interesul pentru desfășurarea unor activități tip “întrecere”, dar și activități de relaxare, refacere, detensionare.
În completarea investigării variabilei puse în discuție, am utilizat și metoda observației, cu ajutorul căreia am analizat comportamentul studenților la orele de educație fizică. În fișele de observație am înregistrat selectiv doar aspectele relevante pentru studiul nostru, și anume: aspecte legate de interesul acordat temelor abordate, comportamentul studenților pe parcursul derulării diferitelor verigi ale lecției, modul cum reacționează la diferite activități noi pe care le-am introdus în lecție.
După ce am studiat fișele de observație am constatat că studenții au fost interesați de noile activități introduse și s-au implicat activ în rezolvarea noilor sarcini primite pe parcursul desfășurării lecției/activitate.
2. Motivația participativă la activități
formale și nonformale de educație fizică și sport
“Motivația constituie structura sau principiul „de forță” care împinge subiectul uman către scop determinându-i din interior activitatea” (Epuran, 1984, p.36). În opinia aceluiași autor, motivația îndeplinește funcțiile de mediator și reglator al activității omului. Motivele formează un sistem dinamic și complex, interacționează și se structurează ierarhic în funcție de particularitățile psiho–individuale și de vârstă ale tinerilor, dar și în funcție de factorii conjuncturali/contextuali.
Pentru cercetarea noastră, ne-a interesat variabila „motivația participativă” a tinerilor la activitățile formale/nonformale de educație fizică.Vom analiza motivele intrinseci care determină participarea la aceste activități.
Obiectivul pe care l-am stabilit pentru investigarea acestei variabile este identificarea spectrului motivațiilor care determină sau influențează participarea studenților la activitățile de educație fizică.
Pentru aceasta am stabilit ca indicator operațional spectrul factorilor motivaționali stimulativi care determină participarea la activitățile de EFS.
Ca metode de cercetare am utilizat ancheta pe bază de chestionar pentru studenți și cadre didactice.
Pentru început, supunem analizei rezultatele înregistrate la chestionarele CS.VAOP
(I-II) și CS.VAOP (III-IV). După cum am mai afirmat, numai studenții din anii I și II au disciplina EF inclusă în planul de învățământ.
Pentru a afla care sunt motivele care determină o bună participare la AS, studenții au răspuns itemilor I.6 și respectiv I.3 din chestionarele aplicate:
“În ce măsură participarea dv. sistematică și regulată la activitățile de educație fizică și sport este motivată și impulsionată de factori precum…:”.
Am alcătuit o listă cu 12 factori motivaționali, iar respondenții au evaluat pe o scală de la 5 (“în foarte mare măsură”) la 1 (“în foarte mică măsură sau deloc”), măsura în care aceștia determină participarea tinerilor la AEFS.
Prezentăm, în continuare, rezultatele pentru chestionarul aplicat studenților din anii I și II. În urma răspunsurilor înregistrate, prin cumularea opțiunilor de pe intervalele maximale 5 („în foarte mare măsură”) și 4 („în mare măsură”) și intervalele minimale 2 și 1, cumulate, am procedat la ordonarea primelor cinci motive ce îi determină pe tineri să practice activități sportive.
Rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul 22.
Tabelul 22. Factorii motivaționali care determină participarea studenților din anii I-II la AEFS
La nivelul superior al scalei, pe primele trei locuri se situează, ca factori stimulativi pentru participarea la AEFS, „menținerea unei bune stări de sănătate”, cu 136 de opțiuni, “trebuința de mișcare,” cu 122 și “nevoia de întrecere cu tine însuți/însăți” cu 102 de opțiuni.
Printre factorii motivaționali care înregistrează cele mai mici frecvențe pe acest nivel se află “obligativitatea participării”, “tendințele agresive” și “nevoia de comparare cu alții”. Menționăm că acești factori înregistrează cele mai multe opțiuni pentru nivelul 1 al scalei “în foarte mică măsură sau deloc”.
Deși nu înregistrează multe alegeri pe intervalele superioare, unii dintre factorii motivaționali listați, se regăsesc cu frecvențe mari pe intervalul mediu 3 (“în egală măsură”). Dintre aceștia menționăm: “nevoia de autoafirmare”, “compensarea unor vulnerabilități/slăbiciuni personale” și “dorința de autoperfecționare”.
Corespunzător rangurilor obținute pe intervalele 5 și 4 cumulate, pe primul loc- rangul I se regăsește “menținerea unei bune stări de sănătate”, urmată de: “trebuința de mișcare”, rangul II, “relaxare/distracție” rangul III, “obișnuința de a practica activități sportive”, rangul IV și “nevoia de întrecere cu tine însuți/însăți”, rangul V.
La polul opus, pe nivelele inferioare 2 și 1, rezultat al cumulării frecvențelor înregistrate, am obținut următoarea ordonare: rangurile I și II au fost atribuite pentru “tendințe agresive” și “obligativitatea participării”, iar rangul III pentru “nevoia de comparare cu alții”.
Supunem atenției, în continuare, răspunsurile înregistrate în chestionarul aplicat studenților din anii III și IV. Reiterez că studenții au răspuns itemului I.3 din CS.VAOP (III-IV), care are același enunț ca cel adresat eșantionului anterior prezentat. Studenții au evaluat aceeași listă de factori stimulativi determinanți. În opinia lor, pentru participarea la AS frecvențele înregistrate pot fi examinate în tabelul următor:
Tabelul 23. Factorii motivaționali stimulativi pentru participarea studenților la AEFS-
opinia studenților din anii III-IV
Notă: factorii menționați pot fi lecturați în tabelul 22.
Din cele 960 de opțiuni exprimate de respondenți, 187, reprezentând un procentaj de 19,4 %, se situează pe intervalul 5 al scalei („foarte frecvent”). Un număr de 252 de opțiuni, cele mai multe, s-au marcat pe intervalul mediu 3 („în egală măsură”), indicând un procentaj de 26,2%. Pe nivelul 4 („în mare măsură”) s-au înregistrat 231 de alegeri indicând frecvențe relative de 24%. Pe intervalele minimale 2 („în mică măsură”) și 1 („în foarte mică măsură sau deloc”) remarcăm că majoritatea motivelor listate au înregistrat frecvențele cele mai mici din totalul preferințelor exprimate.
Excepție fac motive precum „tendințe agresive”, ”nevoia de comparare cu alții” și “obligativitatea participării”, care înregistrează cele mai mari valori și obțin primele III ranguri efect al însumării frecvențelor obținute pe aceste nivele.
În urma răspunsurilor primite am realizat o ordonare a primelor cinci motive recunoscute ca determinante pentru o bună participare la activități sportive. Cumularea opțiunilor de pe intervalele maximale 5 („în foarte mare măsură”) și 4 („în mare măsură”), precum și a celor de pe intervalele minimale 2 și 1 conduc la următoarele rezultate înregistrate prezentate în tabelul 24.
Observăm că pe intervalele cumulate (5+4), primele trei locuri pe lista factorilor stimulativi pentru participarea sistematică și regulată a studenților din anii III și IV la AEFS, cu rangurile I, II și III, sunt ocupate de motive precum „menținerea unei bune stări de sănătate”, “trebuința de mișcare” și “obișnuința de a practica activități sportive”. “Nevoia de întrecere cu tine însuți/însăți” și “relaxare/distracție” obțin același rang IV, iar “dorința de autoperfecționare” obține rangul V.
În continuare prezentăm un tabel comparativ cu rangurile obținute pe intervalele cumulate (5+4) pentru factorii stimulativi și care în opinia celor două eșantioane prezentate sunt determinanți pentru o participare sistematică și regulată la AEFS.
Tabelul 24. Spectrul factorilor stimulativi pentru o bună participare a studenților la AEFS.
(Ordonare după rangul obținut)
Analizând datele înregistrate putem concluziona că studenții din ambele eșantioane investigate participă la activitățile formale/nonformale de EFS nu din obligație sau pentru inhibarea unor tendințe agresive. Participarea lor la aceste aceste activități este determinată și stimulată de convingerea că activitatea fizică este importantă pentru menținerea sănătății, de nevoia de mișcare, de nevoia de a se relaxa sau efect al obișnuinței de a practica activități sportive.
Pentru investigarea variabilei pusă în discuție, ne-a interesat și opinia profesorilor cu privire la motivele care îi stimulează pe tineri să practice sistematic și regulat activități de EFS. Am utilizat metoda chestionarului, iar subiecții au răspuns itemului I.2. din CD.VAOP, care are următorul enunț:
I.2. Specificați care dintre următorii factori motivaționali considerați că determină participarea studenților la activitățile de EFS și în ce măsură?
Am propus scalarea aceleeași liste de motive ca și cea propusă studenților, iar rezultatele înregistrate se regăsesc în tabelul 25.
Tabelul 25. Factori stimulativi pentru participarea studenților la activități de EFS, în opinia cadrelor didactice
Din înregistrarea opțiunilor pentru fiecare dintre factorii motivaționali observăm că cea mai mare dispunere a frecvențelor obținute pentru aceștia se află pe nivelele maximale 5, (“în foarte mare măsură”) și 4 (“în mare măsură”).
Dintr-un total de 960 de opțiuni, pe intervalele menționate s-au concentrat după cum urmează: pe intervalul 5, sunt 238 de alegeri, reprezentând un procentaj de 25% din totalul răspunsurilor, pe nivelul 4, sunt 284 de alegeri, respectiv 29,5% din opțiuni, iar pe cel mediu, 3 (“în egală măsură”) sunt 225, adică 23,4% din totalul alegerilor. Frecvențele relative pentru intervalele minimale ale scalei, 2 și 1, sunt de 14,6% și, respectiv, de 7,5%.
Corespunzător intervalului maximal 5, constatăm că frecvența cea mai mare a răspunsurilor cadrelor didactice referitoare la factorii stimulativi sunt pentru “nevoia de mișcare” care înregistrează 40 de opțiuni, “menținerea unei bune stări de sănătate” un număr de 35de alegeri, iar “obișnuința de a practica activități sportive”, 30 de opțiuni. Menționăm faptul că majoritatea factorilor motivaționali prezentați au obținut cele mai mici frecvențe pe intervalele minimale 2 și 1, acest lucru demonstrând că în opinia CD aceștia sunt determinanți pentru participarea studenților la activitățile de EFS. Există o excepție, factorul “tendințe agresive” care a înregistrat cele mai multe alegeri pe nivelul 1 (“în foarte mică măsură sau deloc”). Acest lucru relevă faptul că în opinia CD, studenții nu practică AS doar pentru a–și inhiba tendințele agresive, ci din alte motive mai importante, pe care le-am prezentat anterior.
Dacă facem o analiză a frecvențelor de pe intervalele cumulate (5+4) și în urma valorilor înregistrate stabilim rangurile pentru acestea, obținem următoarea ierarhizare a factorilor stimulativi, care în opinia CD sunt determinanți pentru practicarea regulată AS de către studenți.
Tabelul 26. Ordonarea factorilor motivaționali, criteriul cumulării valorilor de pe
intervalele 5 și 4
În clasamentul alcătuit, la nivelul opiniilor cadrelor didactice, observăm că pe lângă existența unor motive comune cu cele ale studenților, a apărut, cu rangul V, “obligativitatea participării”.
Această analiză reliefează faptul că în ierarhia motivelor pentru care studenții practică diferite forme de activitate motrică se detașează în mod semnificativ cele vizând menținerea unei bune stări de sănătate , trebuința de mișcare și relaxarea/efectul distracțiv.
Itemii evaluați-valori și sinteze comparative ale indicatorilor statistici:
În tabelul 27 prezentăm valorile indicatorilor statistici privind itemii prezenți în cele trei chestionare.
Tabelul 27. Indicatori statistici pentru itemii evaluați
Din datele înscrise în tabelul 27 constatăm următoarele aspecte:
Media aritmetică pentru itemii analizați depășește valoarea 3. Aceasta indică faptul că cele mai multe opțiuni s-au plasat pe intervalul mediu 3 cu evoluții spre intervalele superioare 5 și 4.
Valorile statistice 3 și 4, înregistrate pentru calculul medianei relevă faptul că majoritatea răspunsurilor este orientată spre nivelul 3 pentru itemii adresați studenților, respectiv 4 al scalei, pentru itemii adresați cadrelor didactice.
Valorile modale situate în intervalul 4 și 5 indică faptul că acestea sunt valorile luate cu cea mai mare frecvență indicate de chestionar.
Coeficientul de asimetrie Skewness are valori negative pentru toți itemii analizați, arătând o distribuție cu valori mai mici spre stânga, coada alungită fiind spre stânga.
Pentru itemul 1 din chestionarul adresat profesorilor, CD.VAOP, coeficientul de boltire Kurtosis este pozitiv, indicând o distribuție a datelor înaltă, leptocurtică. Valoarea negativă a coeficientului pentru ceilalți itemi analizați indică faptul că repartiția este platicurtică, valorile fiind dispersate pe un interval mai mare în jurul mediei.
Valorile abaterii standard ale carateristicilor investigate indică o împrăștiere destul de largă în jurul mediei, ele încadrându-se în limitele unor distribuții normale a datelor.
Repere privind programul formativ de instruire și motivația participativă
În scopul definirii temei pe care am supus-o analizei, sintetizăm un minim set de concluzii pe care le prezentăm în continuare.
Toți studenții prezenți la focus grup și-au manifestat interesul pentru organizarea unor activități sportive în afara celor formale, ei venind cu sugestii în trei domenii:
conținut;
mod de desfășurare;
organizarea acestor activități;
Punctele de vedere exprimate de tineri sunt importante și de reținut în vederea realizării programului formativ de instruire propus de noi, ceea ce ne determină să credem că studenții sunt interesați de continuarea practicării AEFS și în timpul liber, dar și după terminarea studiilor.
În ceea ce privește opiniilor exprimate de cadrele didactice cu privire la gradul de interes manifestat de studenți față de ANF de educație fizică, acestea consideră că studenții manifestă un grad ridicat de interes pentru acest tip de activități.
Cu privire la variabila motivație participativă la activități formale sau nonformale de educație fizică putem constata similaritate a opiniilor celor trei eșantioane investigate, reperul spectrul factorilor motivaționali stimulativi pentru participarea studenților la activitățile de EFS fiind unul important.
Analizând motivele care determină tinerii să practice sistematic și regulat activitatea sportivă concluzionăm următoarele: în ierarhia motivelor pentru care studenții practică diferite forme de activitate motrică, se detașează în mod semnificativ cele vizând menținerea unei bune stări de sănătate, trebuința de mișcare, nevoia de a se relaxa sau obișnuința de a practica activități sportive.
Sistematizând rezultatele înregistrate și interpretările corespunzătoare acestora, putem concluziona că ipoteza cu enunțul: „Dacă aplicăm un program suplimentar de instruire, complex, sistematic, valoric-atractiv, atunci motivația participanților la activitățile de EFS formale și /sau nonformale va crește ca potențial și direcționare energetică și temporală”, s-a verificat în foarte mare măsură.
3. Percepții asupra valorilor activităților nonformale de EFS
Activitățile de EFS desfășurate în context nonformal reprezintă o continuare a activităților organizate în cadrul instituțiilor de învățământ, în acest caz inițiativa aparținând elevilor și studenților. Aceste activități extracurriculare, desfășurate facultativ, pot fi sugerate sau coordonate de către cadrul didactic, pot fi organizate în afara activităților formale și în măsura în care tinerii solicită expres acest lucru.
Desfășurarea activităților fizice în timpul liber devine astfel expresia conștientizării de către copii, tineri și adulți a importanței acestora pentru starea lor de sănătate, convinși fiind că exercițiile fizice au efecte benefice asupra sănătății și dezvoltării lor armonioase.
Pentru investigarea variabilei reprezentată de percepțiile asupra valorilor activităților nonformale de EFS ne-am propus ca obiectiv să aflăm care sunt opiniile studenților, ale cadrelor didactice și ale instructorilor sportivi cu privire la valoarea educativă a activităților nonformale de EFS. De asemenea, am dorit să cunoaștem și opiniile cu privire la formele de desfășurare ale acestor activități. Pentru aceasta, am administrat un chestionar de opinii populațiilor mai-sus menționate.
Opiniile cu privire la varietatea formelor de desfășurare a activităților nonformale de EFS, le-am aflat din răspunsurile pe care ambele eșantioane de studenți le-au dat pentru itemii I.7 și I.4 din chestionarul CS.VAOP (I-II), respectiv chestionarul CS.VAOP (III-IV).
În lista cu cele 10 activități sportive, studenții au avut sarcina să acorde puncte de la 10 la 1 pentru fiecarea dintre acestea. Această notare s-a făcut în funcție de preferința lor pentru ca activitățile respective să se desfășoare în afara celor formale de EFS.
Pentru studenții din anii I și II, itemul a avut următorul enunț: Ordonați în funcție de preferințele dv., pe o scală de la 10 (foarte important) la 1 (nesemnifivativ, lipsit de importanță) următoarele activități sportive pe care ați dori să le practicați în afara orelor de educație fizică organizate în facultate.
Am determinat total alegeri puncte ca fiind suma produselor rezultate din înmulțirea numărului de opțiuni înregistrat de fiecare activitate de EFS pe fiecare nivel al scalei, cu cifra (de la 10 la 1) corespunzătoare nivelului. Am ordonat descrescător rezultatele obținute pentru fiecare activitate și am atribuit fiecăreia un rang de la I la X.
Prezentăm în tabelul 28 opțiunile studenților pentru activitățile sportive propuse și rangul obținut în urma calculării sumei produselor.
Tabelul 28. Activități sportive preferate de studenții din anii I-II. Ordonare după rangul
obținut
Analiza datelor înregistrate ne arată că pe primele cinci locuri în topul activităților sportive preferate de studenții din anii I și II pentru a fi practicate în afara lecțiilor de EFS, se regăsesc de la rangul I la rangul V: jocurile sportive de echipă, activitățile sportive cu caracter de relaxare, activitățile sportive pentru întreținere corporală și îmbunătățirea condiției fizice, jocurile /concursurile recreative și activitățile sportive cu dominantă artistică/estetică.
Prezentăm, în continuare, preferințele studenților din anii III și IV, pentru activitățile sportive pe care ar dori să le practice organizat la facultate, în timpul liber.
Pentru aceasta ei au răspuns itemului I.4. din CS.VAOP (III-IV): „Ordonați în funcție de preferințele dv., pe o scală de la 10 (foarte important) la 1 (nesemnifivativ, lipsit de importanță), următoarele activități sportive pe care ați dori să le practicați organizat la facultate, în timpul dv. liber”.
Importante pentru acest eșantion sunt, în ordinea rangurilor obținute pe baza calculării sumei produselor după același algoritm de calcul prezentat mai sus, următoarele activități sportive (vazi tabelul 29).
Tabelul 29. Tabloul activităților sportive, ordonate după rang (opinia studenților din anii
III-IV)
Datele înregistrate în tabel pun în evidență faptul că pentru studenții anilor III și IV sunt importante activitățile pentru întreținere corporală și îmbunătățirea condiției fizice, (rangul I), activitățile sportive cu dominantă distractivă, (rangul II), urmate în ordine descrescătoare de jocurile sportive de echipă și activitățile sportive cu caracter de relaxare.
În finalul comentariilor referitoare la activitățile sportive preferate de studenți pentru a fi practicate în facultate, organizat, în timpul liber, putem sesiza că pe primele cinci locuri în ierarhia preferințelor se regăsesc aceleași activități sportive, însă cu ranguri diferite.
Supunem atenției al doilea indicator pe care l-am stabilit pentru investigarea variabilei analizate, și anume “calitatea formativă a activităților de EFS nonformale”. Pentru aceasta am aplicat chestionare de opinii studenților din anii III și IV, cadrelor didactice și instructorilor sportivi. Itemii din chestionarele adresate acestor categorii de populație eșantionată au avut următorul enunț comun: „În ce măsură considerați că sunt importante pentru formarea dv./a tinerilor, următoarele efecte/valori ale activităților nonformale de EFS?”
Distribuția frecvențele înregistrate privind opiniile studenților cu privire la cele nouă efecte/valori formative ale AS, desfășurate în timpul liber, o prezentăm în tabelul nr. 30.
Tabelul 30. Răspunsurile studenților privind calitatea formativă a AS desfășurate nonformal
Observăm că cele mai multe răspunsuri oferite de studenți se concentrează pe nivelul mediu, 3 (“în egală măsură”), aproape la egalitate cu răspunsurile înregistrate pe intervalul 4 (“în mare măsură”) și la mică distanță de opțiunile pentru nivelul 5 (“în foarte mare măsură”).
Pe aceste intervale se regăsesc 25%, 26% și respectiv 21,5% dintre opțiunile respondenților cu privire la valențele activităților de EFS. Se demonstrează faptul că majoritatea celor investigați consideră că aceste activități sunt importante pentru formarea personalității lor.
În figura 8 redăm distribuția grafică a frecvențelor opiniilor pe care studenții le au cu privire la efectele formative datorate EFS nonformale.
Fig. 8. Distribuția frecvențelor pentru valențele formative ale activităților de EFS
-Opinile studenților
În reprezentarea grafică observăm că, în opinia studenților, activitățile de EFS desfășurate în timpul liber, sunt importante pentru că: formează unele priceperi și deprinderi privind păstrarea sănătății individuale și colective (27 de opțiuni), cresc încrederea în forțele proprii (30 de opțiuni), reprezintă un mijloc de socializare (24 de opțiuni), ajută la cultivarea și exersarea unor înclinații și aptitudini (29 de opțiuni), dezvoltă voința și calitățile acesteia (28 de opțiuni), determină formarea spiritului competitiv (21 alegeri), cultivă trăsăturile morale și de caracter (20 de opțiuni) și influențează pozitiv capacitatea de evaluare reală a șanselor de reușită și a riscurilor (25 de alegeri). Toate aceste valori ale activităților sportive nonformale au înregistrat pe intervalele superioare „în foarte mare măsură”, „în mare măsură” și intervalul mediu 3, cele mai mari frecvențe.
Considerând ca relevantă părerea celor care contribuie la formarea tinerilor, am supus analizei opiniile cadrelor didactice și ale instructorilor sportivi cu privire la calitatea formativă a activităților de EFS nonformale.
Prezentăm, în continuare, pentru fiecare dintre cele două categorii de eșantion investigat valorile cu caracter formativ, considerate ca importante în dezvoltarea personalității tinerilor. Aceste valori au fost selectate din aceeași listă pe care am prezentat-o și studenților.
În figura 9 prezentăm reprezentarea grafică a valorilor care au înregistrat cele mai multe opțiuni în opina CD.
Fig. 9. Valențele formative cu cele mai multe frecvențe înregistrate de cadre didactice
Reprezentarea grafică oferă o imagine a opiniilor profesorilor din învățământul superior privind valorile EFS nonformale, care au valențe contributive la formarea/dezvoltarea tinerilor. Observăm că cinci din cele nouă valențe pe care le-am propus, se regăsesc cu cele mai multe frecvențe înregistrate pe intervalul maximal al scalei 5 (“în foarte mare măsură”), șase pe nivelul 4 (“în mare măsură”) și patru dintre acestea pe nivelul 3 (“în egală măsură”). Pe intervalele minimale ale scalei, (2 și 1), toate valorile propuse au înregistrat frecvențe foarte mici. Această dispunere relevă faptul că în opinia cadrelor didactice valorile propuse dețin un rol important în formarea și stabilirea armoniei personalității tinerilor.
Percepția celor 30 de instructori sportivi, cu privire la calitatea formativă a activităților nonformale de EFS, este reprezentată grafic în figura 10.
Fig. 10. Valențele formative majoritare înregistrate de instructorii sportivi investigați
Distribuția grafică a opțiunilor exprimate de aceast eșantion ne indică frecvențe ridicate pe intervalele superioare 4, 5 și nivelul mediu 3 pentru toate valorile propuse. Scorurile mari obținute pe aceste intervale relevă un grad mare de acord privind calitatea formativă a activităților sportive nonformale.
4. Angajarea în practicarea exercițiului fizic
Tinerii care se limitează doar la activitățile de educație fizică formale, organizate în facultate, nu au parte de beneficiile pe care practicarea constantă a EXF o are asupra organismului, personalității și psihicului uman. Misiunea cadrelor didactice de specialitate este aceea de a-i orienta către diferite forme de practicare nonformală a activităților sportive, în concordanță cu opțiunile, cu necesitățile sau motivațiile fiecăruia, astfel încât satisfacția de moment să se împletească armonios cu beneficiile pe termen lung, să inducă o bună stare de sănătate, eficiență în plan profesional, reușită socială, împliniri în planul proiectelor personale.
Cu privire la investigarea temei care vizează angajarea studenților în practicarea diferitelor activități motrice ne-am propus următorul obiectiv: să cunoaștem nivelul de implicare al studenților în practicarea independentă în activități nonformale a exercițiului fizic sub toate formele sale.
Pentru aceasta am stabilit ca indicator “nivelul ridicat al angajării în practicarea EXF, determinat de eficacitatea practicabilității”.
Variabila a fost investigată prin metoda focus grupului și cu administrarea chestionarului de opinie.
Focus grupul a avut ca temă de discuție conștientizarea influențelor pozitive ale practicării constante și sistematice a activităților fizice în perioada studenției. De asemenea, am vizat și determinarea măsurii în care participarea activă la AEFS este determinantă pentru continuarea practicării și în viața profesională a vieții de adult.
Locul de desfășurare a fost sala de sport a Universității Tehnice de Construcții București. Grupul de discuții a fost compus din 10 tineri (5 băieți și 5 fete) aleși aleator din rândul studenților din anul al II-lea, iar durata interviului a fost de o oră și 30 de minute.
Pentru o mai bună desfășurare, studenții au fost informați cu privire la tema discuției și la importanța acesteia pentru cercetarea noastră.
Prezentăm, în continuare, întrebările care au alcătuit conținutul discuției/focus grupului și răspunsurile studenților.
Item1. Considerați că disciplina EFS este necesară în planurile de învățământ ale școlilor și ale facultăților? Argumentați răspunsul dv.
La această întrebare toți studenții au răspuns afirmativ, argumentele au fost variate. Așadar, a fost evidențiat beneficiul adus de practicarea exercițiilor fizice la creșterea indicilor privind calitățile motrice necesare exercitării unor profesiei, menținerii unei optime stări de sănătate.
Majoritatea băieților au răspuns că prin practicarea exercițiior fizice se poate acționa pentru prevenirea unor deficiențe posturale. Toate fetele au considerat că aspectul fizic și ținuta corporală reprezintă elemente care pot influența calitatea exercitării unor profesii, imaginea lor, preocuparea pentru dezvoltarea armonioasă a corpului, prin educația fizică având o contribuție majoră în acest sens.
Alte argumente au vizat: creșterea încrederii în forțele proprii, formarea unor abilități tehnico-organizatorice, manifestarea ca lider, capacitatea crescută de integrare în colectivități sociale variate.
Item 2. Sunteți o persoană care practică activități de EFS și în afara lecțiilor obligatorii care se desfășoară în facultate?
Majoritatea participanților au răspuns afirmativ la această întrebare. Ei au menționat unele dintre activitățile motrice practicate în timpul liber-fitnessul, gimnastica aerobă, fotbalul, tenisul de câmp, mersul pe bicicletă sau plimbările. Unii studenți au răspuns că ei se limitează doar la activitățile din lecțiile de educație fizică, considerând importante ca formă de activitate fizică plimbările în aer liber.
Item 3. Activitățile desfășurate în cadrul orelor de EFS din școală sau facultate v-au format obișnuința de a practica independent, în timpul liber, exerciții fizice sau alte forme de activitate fizică?
La această întrebare, majoritatea răspunsurilor au fost pozitive. Câțiva dintre tinerii participanți la focus grup au specificat că și-au creat această obișnuință încă din liceu, iar alții nu consideră necesar să mai practice vreo formă de mișcare în afara orelor de EFS.
Item 4. Care sunt factorii motivanți ce vă determină să practicați varíate activități sportive în timpul dv. liber?
Convingerea că activitatea fizică este necesară pentru sănătate și întreținerea/menținerea aspectului fizic sunt răspunsurile majorității tinerilor la această întrebare. Alte motive pentru care aceștia practică diferite forme de activități fizice în timpul liber sunt: nevoia de întrecere cu alții, constituie un suport pentru învățare, nevoia de mișcare, de relaxare, de petrecere plăcută a timpului liber, de distracție, de socializare.
Item 5. În opinia dv. considerați că există cauze cu valoare de obstacole semnificative ce determină lipsa de interes și/sau absenteismul studenților de la activitățile de educație fizică și sport din timpul liber?
Unii tineri au menționat că bazele sportive prea puține/necorespunzătoare și lipsa unui instructor calificat reprezintă cauze care îngreunează participarea la activitățile sportive din timpul liber. Mulți dintre participanții la discuții au considerat că timpul liber insuficient, dificultățile financiare și costurile ridicate ale abonamentelor la cluburile private în care se desfășoară activități sportive reprezintă un obstacol în calea dorinței tinerilor de a practica diferite activități sportive. O parte dintre ei au specificat ca o cauză semnificativă a absenteismului tinerilor de la AEFS din timp liber, comoditatea.
Item 6. Enumerați câteva efecte benefice ale practicării constante a activităților de educație fizică și sport asupra organismului și psihicului.
Toți studenții au menționat ca efecte pozitive menținerea unei stări optime de sănătate, dezvoltarea fizică armonioasă ș.a.
Unii au considerat complementar că la fel de importante sunt și formarea imaginii de sine pozitive, creșterea capacității de muncă, îmbunătățirea condiției fizice, atât de necesare dezvoltării armonioase.
Item 7. Considerați că practicarea unor activități sportive mai ales în timpul liber contribuie la menținerea unei stări psihice optime?
Majoritatea tinerilor participanți la discuții a fost de acord că practică mișcarea pentru descărcare nervoasă și deconectare de la problemele cotidiene tensionate, iar acest lucru face ca ei să fie mai relaxați, mai puțin vulnerabili la stresul zilnic. De asemenea, ei consideră că practicarea AEFS poate constitui un suport real al activității intelectuale. Unii au menționat și faptul că le face plăcere să continue ceea ce se practică la lecțiile de EFS.
Item 8. Cunoscând efectele benefice ale practicării constante și sistematice a activităților fizice, considerați că v-a exista o continuitate în ceea ce privește practicarea activităților fizice și după ce veți termina perioada studenției?
Cei care practică activități sportive în timpul liber, și care au statut de studenți au menționat că negreșit vor continua mișcarea și după terminarea studiilor, în viața profesională. Tinerii pentru care activitatea fizică nu este foarte importantă, au specificat că în urma discuțiilor purtate, vor încerca progresiv, să urmeze exemplul colegilor lor, să nu se mai limiteze doar la lecțiile de EFS pentru a face mișcare fizică ordonată.
În urma realizării sesiunii de discuții focalizate pe tema: “conștientizarea efectelor benefice ale practicării constante și sistematice a activităților fizice în perioada studenției și măsura în care aceasta este determinantă pentru continuarea practicării și în viața profesională a vieții de adult” se desprind urmatoarele aspecte:
studenții consideră disciplina EFS utilă și necesară în planurile de învățământ ale școlilor și ale facultăților, pentru asta ei invocând numeroase argumente de sprijin;
majoritatea studenților practică variate activități motrice în afara lecțiilor obligatorii, în timpul liber, această obișnuință fiind dezvoltată ca urmare a activității desfășurate în cadrul orelor formale de EFS din școală sau facultate.
convingerea că activitatea fizică este necesară pentru sănătate, activitatea intelectuală, creșterea rezistenței la stresul cotidian, întreținerea aspectului corporal, socializare, ș.a. reprezintă principalele motive pentru care tinerii desfășoară activități sportive în timpul liber.
un lucru pe care îl cunoșteam și care în opinia studenților reprezintă un factor inhibitor sau generează lipsa de interes față de praticarea activităților de EFS îl reprezintă existența bazelor sportive prea puține, necorespunzătoare sau costurile mari.
De asemenea, timpul liber insuficient și dificultățile financiare sunt pentru studenți principalele obstacole care favorizează absenteismul lor de la aceste activități.
tinerii cunosc care sunt efectele benefice asupra organismului și psihicului ale EXF practicat constant și sistematic, fapt pentru care consideră necesar să continue aceste activități și după perioada studenției.
Pentru a obține o imagine completă asupra valorii temei pe care o analizăm am dorit să cunoaștem și opiniile studenților care nu mai participă la activitățile obligatorii de educație fizică, precum și opiniile cadrelor didactice și ale instructorilor. Populația investigată a răspuns itemilor care au enunț comun din chestionarele aplicate, CS.VAOP (III-IV), CD.VAOP și CI.VAOP : și anume : „În ce măsură conștientizarea efectelor benefice ale practicării constante și sistematice a activităților fizice în perioada studenției este determinantă pentru continuarea practicării acestora și în perioada profesională a vieții de adult?”
Răspunsurile lor au fost înregistrate, iar datele au fost centralizate într-un tabel comparativ, pe care îl prezentăm în continuare:
Tabel 31. Opinii ale studenților, CD și instructorilor cu privire continuarea practicării
AS după terminarea studiilor
Datele din tabelul 31 indică faptul că studenții consideră că o bună informare asupra efectelor- valori ale EXF este determinantă pentru practicarea lor și după terminarea studiilor.
Se observă că, din totalul celor 80 de respondenți, 29 consideră că vor continua să le practice sistematic în (“foarte mare măsură”), iar 37 (“în mare măsură”). Cele mai mici frecvențe s-au înregistrat pe niveul 2 (“În foarte mică măsură”), iar pe 1 (“în foarte mică măsură sau deloc”) nu s-a înregistrat nici un răspuns.
Răspunsurile oferite de cadrele didactice pornesc de la intervalul mediu 3 (“în egală măsură”), cele mai multe fiind grupate în jurul intervalelor 5 și 4, la acest nivel înregistrându-se 27, respectiv 35 de opțiuni.
Referitor la frecvențele răspunsurilor instructorilor cu privire la tematica abordată, constatăm că acestea se concentrează pe intervalele superioare 5, 4 și mai puțin în intervalul 3.
Reprezentarea grafică a procentelor înregistrate de cele trei categorii de populație investigată se prezintă astfel:
Fig. 11. Distribuția frecvențelor obținute pentru răspunsurile studenților, CD și intructorilor cu privire la continuare practicării AS în viața profesională
Din reprezentarea grafică se observă că maximum frecvențelor înregistrate este atins pe nivelul 4 de către studenți și cadre didactice, iar pentru instructori, maximul se situează pe intervalul 5. Cadrele didactice nu au nici un răspuns pentru treptele inferioare (2 și 1) ale scalei propuse.
Scorurile mici obținute pe intervalele inferioare indică faptul că majoritatea respondenților consideră că este necesar ca studenții să conștientizeze valoarea EXF, pentru a continua practicarea acestora și în perioada profesională a vieții de adult.
Analiza statistică pe care o prezentăm în tabelul nr. 32 evidențiază câteva aspecte interesante.
Tabelul 32. Valoarea indicatorilor statistici pentru itemii analizați
În caracterizarea indicatorilor de poziție, observăm că pentru itemul I.7 adresat studenților din anii I și II și itemul I.4 adresat studenților din anii III-IV, valoarea mediei este 5,5 certificând faptul că majoritatea alegerile respondenților s-au plasat pe intervalul superior 5. Pentru ceilalți itemi analizați, media aritmetică depășește valoarea 3. Acest lucru relevă faptul că majoritatea alegerilor respondenților s-au plasat pe intervalul mediu al intervalelor superioare, respectiv pe 3, 4 și 5.
Valoarea 4 a medianei pentru itemii CS (III-IV)VAOP, CD.VAOP și ai celor din
CI. VAOP arată că jumătatea răspunsurilor este atinsă la nivelul 4, situându-se între intervalele 4 și 5. Pentru ceilalți itemi supuși discuției, valorile cuprinse între 3 și 5 înregistrate de mediană, indică situarea a 50% din opțiunile studenților pe intervalul mediu 3 și intervalul superior 5.
Valoarea modală egală cu 10 semnifică faptul că aceasta este valoarea care se înregistrează cu cea mai mare frecvență (se găsește pe nivelul 10 al scalei propuse). De aici convingerea că aceasta este valoarea caracteristicii corespunzãtoare celei mai mari frecvențe. Modul egal cu 4 arată că cea mai mare frecvență a răspunsurilor se regăsesc pe intervalul maximal 4.
Valorile abaterilor standard indică o împrăștiere a datelor destul de largă în jurul mediei statistice.
Ne interesează și determinarea gradului de concentrare a frecvențelor în zona centrală a distribuției. Indicatorii de asimetrie indică o distribuție perfect simetrică pentru itemii 11 din CS (I-II) și respectiv 5 din CS (III-IV). Indicatorul de asimetrie negativ semnifică o asimetrie negativă cu valori mai mici spre stânga.
Valoarea negativă a indicatorului de boltire relevă o distribuție platicurtică, cu valori dispersate în jurul mediei pe un interval mai mare, iar valorile pozitive obținute pentru doi dintre itemii analizați indică o distribuție înaltă a datelor, leptocurtică, ceea ce demonstrează că valorile sunt bine distribuite în jurul mediei.
Percepții privind activitățile nonformale de EFS și angajarea în practicarea exercițiului fizic
Analizând datele obținute pentru investigarea variabilei percepții privind activitățile nonformale de EFS se conturează următoarele concluzii preliminare:
studenții doresc să practice organizat, la facultate, în timpul liber, jocuri sportive de echipă, activități sportive cu caracter de relaxare, activități pentru întreținere corporală și îmbunătățirea condiției fizice, jocuri/concursuri recreative și activități sportive cu dominantă artistică/estetică. Activitățile menționate ocupă primele cinci locuri în preferințele tinerilor investigați.
majoritatea efectelor cu valențe formative ale activităților sportive desfășurate în timpul liber, propuse au obținut frecvențe mari pe intervalele superioare ale scalei de măsurare. Acest lucru reliefează faptul că în opinia studenților activitățile nonformale de educație fizică au o contribuție semnificativă pentru formarea lor ca cetățeni, ca oameni.
Indicatorul calitativ stabilit pentru investigarea temei angajarea în practicarea exercițiului fizic a fost ridicat ceea ce pentru angajarea în practicarea EXF, este determinant și arată eficacitatea practicabilității. În urma analizării datelor obținute putem formula enunțul că nu există diferențe majore între părerile exprimate de cele trei eșantioane, populația investigată fiind de acord că o bună informare cu privire la efectele pozitive ale practicării constante și sistematice a activităților fizice în perioada studenției este determinantă pentru continuarea practicării acestora și în perioada profesională a vieții de adult. Avem convingerea că studenții consideră utilă activitatea fizică, iar acest lucru ne dă speranța să credem că vor continua practicarea acesteia și după finalizarea studiilor.
În acest context, ipoteza “Dacă activitatea de EFS este practicată sistematic și într-un registru lărgit al valorilor activităților nonformale, cu conștientizarea efectelor benefice pentru sănătatea individuală și de grup, atunci nivelul angajării tinerilor în practicarea exercițiului fizic independent și în medii nonformale va cunoaște un ritm crescut; se poate anticipa continuarea acestuia și în perioada vieții profesionale de adult” a fost confirmată.
5. Atitudinile promișcare ale tinerilor
Problema atitudinală este o componentă importantă în realizarea procesului educațional și implicit al activității de educație fizică nonformală.
În Dicționarul de Termeni Pedagogici (20) definirea atitudinilor evidențiază “un ansamblu de însușiri stabilizate la nivelul structurii personalității care marchează o anumită persoană angajată cognitiv, afectiv, motivațional și caracterial în raport cu activitatea de educație proiectată și realizată în diferite contexte instituționale și neinstituționale”(apud E. Scarlat, B. M. Scarlat, 2006). Atitudinea tinerilor față de practicarea activităților sportive este influențată de mai mulți factori determinați de: existența și calitatea bazelor sportive, dotarea materială, condiții igienice, nivelul educației pentru practicarea sistematică și regulată a exercițiilor fizice ș.a. Un rol important în formarea atitudinilor pozitive a studenților față mișcare îl are cadrul didactic.
Obiectivul pe care l-am avut de îndeplinit pentru investigarea variabilei definită de atitudinile promișcare ale tinerilor fost să identificăm atitudinile studenților față de activitățile motrice. Am stabilit ca indicator operațional frecvența atitudinilor favorabile ale tinerilor față de practicarea unor activități de EFS formale și nonformale.
Studenții au răspuns itemilor I.16 din C.VAOP (I-II) și I.12 din C.VAOP (III-IV), care au avut următorul enunț: „Specificați care din următoarele afirmații cu privire la practicarea activităților sportive vă reprezintă. Încercuiți un singur răspuns”
Răspunsurile acestora au fost înregistrate în tabelul 33.
Tabelul 33. Atitudinile studenților față de practicarea activităților motrice
În urma centralizării răspunsurilor oferite de tineri observăm că pentru un număr de 129 de studenți din anii I-II, reprezentând un procentaj de 51,6%, practicarea AEFS reprezintă un mod de viață. Un număr de 103 studenți din eșantionul menționat, adică 41,2% preferă activitățile sportive înaintea altor activități de timp liber.
Un procentaj mic de studenți (5,6%) are o atitudine rezervată față de mișcare, aceștia rezumându-se doar la activitățile sportive organizate în facultate. Îmbucurător este faptul că din totalul de 250 studenți din anii I și II care au fost investigați, un procentaj foarte mic, doar 2%, practică activități fizice sportive în timpul liber când nu au altceva de făcut și doar 1,2% dintre aceștia sunt dezinteresați de acest fenomen.
Din cei 80 de studenții din aniii III și IV, 47,5% preferă să practice activități sportive, în timpul liber, înaintea altor activități, iar pentru 18,7% dintre aceștia practicarea activităților de EF reprezintă un mod de viață. Un procentaj de 15% se rezumă doar la AS organizate în facultate, iar 11,3% participă la activități sportive în timpul liber, atunci când nu au alternative. Doar 7,5% manifestă o atitudine de indiferență față de mișcare.
Pentru a afla și opiniile profesorilor privind atitudinea studenților față activitățile sportive am formulat următoarea solicitare corespunzătoare I.6 din CD.VAOP: “Specificați cât de frecvent studenții solicită să organizați activități sportive în afara lecțiilor de educație fzică formale”.
În tabelul 34 prezentăm răspunsurile cadrelor didactice la această solicitare.
Tabelul 34. Frecvența cu care studenții solicită organizarea unor AS nonformale
Răspunsurile cadrelor didactice cu privire la frecvența cu care studenții solicită organizarea unor activități sportive în afara lecțiilor formale de EFS relevă faptul că studenții au o atitudine pozitivă față de EXF, față de mișcare în general. Acest lucru este întărit și de faptul că pe intervalul minimal 1 (“deloc”), profesorii nu au dat nici un răspuns, iar pe 2 (“câteodată”) se regăsesc doar 10% dintre răspunsuri.
În figura 12 prezentăm distribuția procentajelor înregistrate pentru răspunsurile profesorilor cu privire la frecvența cu care studenții solicită organizarea într-un cadru nonformal a activităților sportive.
Fig. 12. Frecvența cu care tinerii solicită cadrelor didactice organizarea de AS în afara
lecțiilor de EFS
Procentajele mari înregistrate pe intervalele superioare 5 (“foarte frecvent”) și 4 (“frecvent”), demonstrează că acești tineri solicită frecvent organizarea și a altor activități sportive în afara lecțiilor organizate formal. Acest lucru demonstrează că studenții au atitudine pozitivă față de mișcare, prin urmare doresc și alocă timp pentru a practica activități de educație fizică în general.
6. Conduite de practicare sistematică
și constantă a exercițiilor fizice
Formarea capacității de practicare independentă a EXF reprezintă unul dintre cele mai importante obiective ale EFS. Dacă studenții se limitează la efectuarea unor activități motrice doar în cadrul orelor de educație fizică formale sau în activitățile sportive cu caracter nonformal organizate și în facultate, atunci acești tineri vor beneficia doar în mică măsură de efectele pozitive pe care acestea le generează. De aceea, este necesar ca ei să continue să desfășoare activități sportive într-o manieră variată, continuă, sistematică, independentă în timpul liber.
Cu privire la investigarea temei referitoare la conduite de practicare sistematică și constantă a exercițiilor fizice ne-am propus ca obiectiv stimularea interesului studenților pentru practicarea unor forme variate de mișcare fizică. Pentru aceasta, am stabilit indicatorul “frecvența participării la activități motrice”, iar ca metode de cercetare am utilizat chestionarul pentru toată populația eșantionată, respectiv, studenți, cadre didactice și instructori.
Pentru a afla dacă studenții din anii I și II sunt sau nu interesați de practicarea AEFS, aceștia au răspuns la întrebarea: “Sunteți o persoană care practică activități de educație fizică și sport ?”, respectiv itemul I.5 din C. VAOP (I-II). Răspunsurile au fost înregistrate în tabelul de frecvențe pe care îl prezentăm în continuare.
Tabelul 35. Răspunsurile studenților din anii I-II, privind frecvența practicării
AEFS
Analizând valorile înregistrate în acest tabel, observăm că frecvența cea mai mare a răspunsurilor se situează pe intervalele 4 și 3, relevând faptul că 194 dintre cei chestionați practică odată sau de trei ori/săptămână AEFS. Pentru nivelul maxim al scalei, „foarte frecvent”, s-au înregistrat doar 39 de opțiuni, pentru varianta de răspuns „rar” și-au exprimat opinia doar 14 tineri din 250.
Grafic, procentajele înregistrate pentru frecvența participării studenților investigați se prezintă astfel:
Fig. 13. Frecvența participării studenților din anii I și II la AEFS
Valorile procentuale de 39% și respectiv 38% înregistrate pe intervalele 3 și 4 indică o bună participare la activități specifice de educație fizică a populației din acest eșantion. Ar fi de preferat ca procentul celor care realizează zilnic activități sportive să fie mai mare și nu doar de 16% cum a reieșit din investigația noastră. Totuși, îmbucurător este faptul că doar 7% din tinerii luați în studiu practică aceste activități, rar, foarte rar sau deloc.
În investigarea variabilei definită prin “conduite de practicare sistematică, constantă a exercițiilor fizice” ne-a interesat și frecvența cu care studenții din anii III și IV desfășoară activități motrice. Reiterăm, că aceștia nu au disciplina EFS prevăzută în planurile de învățământ
Studenții incluși în eșantion și-au exprimat opinia răspunzând cerinței itemului I.6 din C.VAOP (III-IV) și anume: “Evaluați/specificați cât de frecvent realizați activități sportive în timpu liber”.
Răspunsurile acestora le-am înregistrat în tabelul 36.
Tabelul 36. Răspunsurilor studenților din anii III-IV privind frecvența practicării AEFS
Din eșantionul de 80 de studenți din anii III și IV un procentaj de 35% practică activități sportive zilnic, iar 43,7% realizează acest tip de activități de 3 ori pe săptămână. Procentajele scad spre nivelele inferioare ale scalei, reliefând faptul că numărul celor care participă mai rar la AS este destul de mic. Deși pentru tinerii investigați, disciplina EFS nu este obligatorie, constatăm cu satisfacție că pe intervalul minim al scalei propuse, (“foarte rar sau deloc”), nu s-a înregistrat niciun procent, ceea ce dovedește interesul ridicat manifestat de aceștia pentru acest tip de activități.
Pentru a afla opiniile formatorilor cu privire la tema nostră de cercetare, am aplicat chestionare de opinii atât cadrelor didactice, cât și instructorilor sportivi.
Populația investigată și-a exprimat opinia răspunzând itemilor I.3 și I.1 din CD.VAOP și respectiv CI.VAOP. Acești itemi au următorul enunț:
„Considerați că participarea studenților/tinerilor la diferite activități sportive în timpul liber este:”
Răspunsurile centralizate sunt înregistrate în tabelul 37.
Tabelul 37. Frecvența participării tinerilor la AEFS-opiniile formatorilor
Imaginea de ansamblu a acestor date pune în evidență faptul că nu există diferențe majore între părerile exprimate de profesori și instructori cu privire la solicitarea noastră. Aproape jumătate dintre cei investigați apreciază ca fiind „bună” participarea studenților/tinerilror la diferite activități sportive în timpul liber, iar un sfert dintre aceștia consideră „foarte bună” această participare. Rezultatele înregistrate reliefează faptul că valorile pozitive ale conștientizării se fac resimțite. Adoptarea de către profesori a unei atitudini încurajatoare pentru studenții mai puțin interesați de activitatea fizică poate să conducă la formarea unor conduite de practicare sistematică și constantă a diferitelor forme de mișcare în timpul liber.
Redăm mai jos (fig.14 ) distribuția grafică a procentajelor înregistrate privind opinia formatorilor asupra participării tinerilor la activități motrice în timpul liber.
Fig. 14. Opiniile cadrelor didactice și ale instructorilor cu privire la participarea studenților/tinerilor la ctivități motrice în timpul liber
Reprezentarea grafică indică procentaje aproape egale pentru variantele de răspuns “foarte bună” și “bună”. Acest lucru indică faptul că atât CD (72%), cât și instructorii sportivi (63%) sunt mulțumiți de prezența tinerilor la AEFS conduse de ei. Pentru un procentaj de 23% dintre instructori participarea tinerilor la AS este “nici bună, nici slabă”, spre deosebire de 15% dintre CD care au aceeași părere.
Din datele prezentate până acum, putem concluziona că tinerii sunt preocupați de practicarea independentă a activităților motrice. Considerăm că acest lucru se datorează și faptului că în cadrul lecțiilor formale de educație fizică, cadrele didactice au reușit să stimuleze interesul studenților pentru activitatea fizică.
Stilul de viață sănătos-
rezultantă valorică a educației prin mișcare
Stilul de viață, un concept deosebit de popular în științele medicale, precum și sociale reprezintă “totalitatea activităților care compun viața unei persoane, grup, colectivitate,[…] (127) „un set de practici și atitudini care au sens într-un context particular”. O definiție mai complexă este cea dată de Robert Stebbins.
În viziunea sa, stilul de viață este un „set distinctiv de paternuri de comportament împărtășite, organizat în jurul unui set coerent de interese sau condiții sociale, sau amândouă, este justificat și explicat printr-un set de valori, atitudini și orientări și care, în anumite condiții, devine baza pentru o identitate socială comună a celor care îl împărtășesc” (Stebbins, 2004).
Sintagma „stil de viață sănătos” este o componentă importantă a conceptului de sănătate. În formarea și dezvoltarea sa întâlnim drept ținte valorile educației prin mișcare reflectate în: atitudini pozitivă față de activitatea fizică, menținerea unui echilibru între componentele emoționale, intelectuale, sociale, fizice, formarea obișnuinței de practicare a exercițiilor fizice în timpul liber ș.a.
Pentru investigarea variabilei sintagme definită prin stil de viață sănătos am utilizat ca instrument de cercetare chestionarul de opinie pentru studenți și profesorilor. Ne-am propus să determinăm care sunt interesele și așteptările tinerilor pentru formarea și manifestarea unui stil de viață sănătos. Ca urmare, am operat cu trei indicatori conceptuali și anume:
(1). Identitatea și relevanța stilului de viață în determinarea stării generale de sănătate ;
(2). Valorile stilului de viață sănătos și opțiunile pentru acestea ;
(3). Atitudinile privind abordarea evaluativă a comportamentelor de risc.
Pentru primului indicator studenții au răspuns itemului 2 din C.VAOP (I-II) și anume: “Stilul de viață” reprezintă totalitatea activităților care compun viața unei persoane/colectivități, o strategie pentru care omul optează și care orientează majoritatea manifestările sale particulare. Stilul de viață are o importanță majoră în determinarea stării de sănătate a oamenilor. În ce măsură sunteți de acord cu acest enunț?
Am introdus și procesat scala Lickert cu 5 trepte, studenții exprimându-și opinia cu privire la măsura în care sunt, sau nu sunt de acord cu definiția dată stilului de viață. În tabelul 38 prezentăm rezultatele înregistrate.
Tabelul 38. Răspunsurile studenților cu privire la relevanța și identitatea valorilor stilului de viață în determinarea stării generale de sănătate
Din datele înregistrate în acest tabel reiese faptul că un număr de 235 din cei 250 de tineri luați în studiu, sunt „total de acord” sau „de acord” cu faptul că stilul de viață are o importanță majoră în determinarea stării de sănătate a oamenilor. Numărul celor indeciși a fost foarte mic, doar 15 respondenți.
Reprezentate grafic procentele corespunzătoare răspunsurilor înregistrate arată astfel (fig.15):
Fig. 15. Frecvența răspunsurilor studenților din anii I și II privind definirea stilului de viață
Reprezentarea grafică a procentajelor înregistrate reliefează că tinerii consideră că stilul de viață este o strategie pentru care omul optează, se formează, fiind de o importanță majoră în determinarea stării de sănătate a oamenilor.
Pentru a afla care sunt opțiunile tinerilor pentru anumite valori ale stilului de viață sănătos, am supus analizei răspunsurile studenților la itemii 4 din C.VAOP (I-II) și 2 din C.VAOP (III-IV) care au următorul enunț: Ordonați în scala de la 10 (foarte important) la 1(nesemnifivativ, lipsit de importanță) caracteristicile/componentele pe care le considerați importante pentru un stil de viață sănătos la tineri și adulți.
Am alcătuit o listă cu 10 valori-cadru ale unui stil de viață sănătos, iar studenții au atribuit puncte de la 10 la 1 în funcție de importanța pe care ei o acordă fiecăreia dintre acestea. După centralizarea datelor, am determinat total alegeri puncte ca fiind suma produselor rezultate prin înmulțirea numărului de opțiuni înregistrate de fiecare componentă/caracteristică pe fiecare nivel al scalei cu cifra (de la 10 la 1) corespunzătoare nivelului. Am ordonat descrescător rezultatele obținute de fiecare caracteristică și am atribuit fiecăreia un rang de la I la X (tabelul 39).
Tabelul 39.Caracteristici/componente ale unui stil de viață sănătos-opinia studenților
Analiza datelor înregistrate în tabelul 39 evidențiază preocuparea tinerilor pentru starea lor de sănătate, această caracteristică obținând cel mai mare număr de puncte (2080) și rangul I în ierarhia elementelor ce definesc stilul sănătos de viață. În configurarea acestuia au mai fost considerate importante, în ordinea rangului obținut, atitudinile care țin de respingerea consumului de droguri, de recunoaștere a comportamentelor de risc și a celor sănătoase,
preocuparea pentru practicarea exercițiului fizic, atitudinea pozitivă pentru mișcarea fizică și participarea constantă la activități organizate în aer liber.
Dorim să evidențiem grafic reperele semnificative în crearea și manifestarea unui stil de viață sănătos la tinerii investigați (fig16).
Fig. 16.Valori ale stilului de viață sănătos -opinia studenților din anii I și II
Identificăm drept ținte ale formării unui stil sănătos de viață valori precum “preocuparea pentru menținerea/îmbunătățirea stării de sănătate”, “toleranță 0 față de consumul de droguri”, „recunoașterea comportamentelor de risc și a celor sănătoase”, „preocuparea pentru mișcarea fizică, pentru practicarea liberă, continuă dar sistematică a exercițiului fizic” și „atitudinea pozitivă față de activitatea fizică”. Toate aceste valori au obținut ranguri de la I la V.
În continuare vom analiza rezultatele înregistrate pe categoria de eșantion reprezentată de studenți din anii III și IV (tabelul 40).
Tabelul 40. Componentele unui stil sănătos de viață-perspectiva studenților din anii III-IV
Am efectuat totalul alegerilor punctelor pentru fiecare componentă propusă, în baza aceluiași calcul matematic pe care l-am prezentat pentru eșantionul format din studenții anilor I și II. În funcție de rezultatele obținute, am atribuit fiecărei caracteristici ranguri de la I la X. Atfel, am stabilit primele zece valori ale unui stil de viață sănătos, în opinia studenților din anii III și IV.
Pentru tema noastră, considerăm important să evidențiem primele cinci valori ale acestei ierarhizări. Prezentăm, grafic, un tablou al primelor cinci caracteristici-valori care în opinia studenților din anii III și IV, definesc un stil de viață sănătos (fig. 17).
Fig. 17. Valori ale unui stil de viață sănătos (opinia studenților din anii III și IV)
Analiza comparativă a datelor înregistrate pe cele două eșantioane de studenți ne-a reliefat faptul că în definirea și manifestarea unui stil de viață sănătos la tineri există aceleași preocupări și atitudini. Acestea ocupă primele cinci poziții în topul importanței pe care studenții o acordă acestei teme, dar având ranguri diferite.
Într-o concluzie preliminară apreciem că pentru tinerii studenți mișcarea fizică, stilul de viață și efectul acestora asupra sănătății reprezintă trei concepte a căror relație și interrelație sunt evidente. Aceste rezultate ne îndreptățesc să credem că tinerii devin tot mai conștienți de legătura indisolubilă între sănătatea fizică, mentală și viața activă.
Observăm că un număr mare de studenți respinge consumul de droguri. Este îmbucurător să constatăm acest fapt, deoarece “organisme abilitate lansează avertismente cu impact social-educațional clar privind aceste fenomene în rândul elevilor și studenților, iar statisticile sunt alarmante pentru consumul de droguri. În unele județe rata consumului de droguri ajunge la 20% în rândurile studenților” (Neacșu, 2010, p.230).
Pentru a obține o imagine cât mai completă asupra elementelor componente ale stilului sănătos de viață al tinerilor s-a avut în vedere și opinia cadrelor didactice.
Astfel, acestea au răspuns itemului 5 din CD. (VAOP), care are următorul enunț: „Clasificați pe o scala de la 10 (foarte important) la 1(nesemnifivativ, lipsit de importanță) caracteristicile/componentele pe care le considerați importante pentru formarea unui un stil de viață sănătos la tineri”.
Listă de valori pe care am propus-o studenților a fost ordonată de la I la X, în funcție de rangul obținut în urma calculării totalului alegerilor punctelor. Rangul I a fost atribuit caracteristicii care a întrunit numărul cel mai mare de puncte, deci cea mai importantă în opinia profesorilor iar rangul X celei care a obținut cele mai puține puncte.
În tabelul 41 este prezentată distribuția frecvențelor opiniilor CD privind elementele care definesc stilul de viață sănătos la tineri. Am ordonat aceste elemente după rangul obținut.
Tabelul 41. Componentele unui stil sănătos de viață-perspectiva cadrelor didactice
Din datele înregistrate în tabelul 41 se constată similaritate între opiniile cadrelor didactice și cele ale studenților. Este interesant de reținut că în primele cinci poziții chiar dacă ocupă ranguri diferite, se regăsesc aceleași valori care și în opinia studenților conturează stilul de viață sănătos. Vorbim despre: preocuparea pentru menținerea/îmbunătățirea stării de sănătate, preocuparea pentru mișcarea fizică, pentru practicarea liberă ,continuă și sistematică a activităților de educație fizică, toleranță zero față de consumul de droguri, atitudinea pozitivă față activitatea fizică, participarea constantă la activități organizate în aer liber.
Un alt indicator pe care l-am stabilit pentru investigarea variabilei “stil de viață sănătos” a fost “atitudinea centrată pe abordarea evaluativă a comportamentelor de risc”.
Studenții din anii I și II au răspuns itemului 3 din chestionarul CS.VAOP (I-II), în care se solicită: Care este atitudinea dv. față de următoarele comportamente de risc?
Tinerilor le-au fost prezentate șapte tipuri de comportamente de risc, iar aceștia și-au exprimat acordul sau dezacordul cu acestea prin marcarea pe o scală de la 5 (total de acord) la 1 (dezacord total).
În figura 18 redăm grafic rezultatele înregistrate.
Fig. 18. Distribuția frecvențelor înregistrate pentru atitudinea față de comportamentele de risc (studenți I-II)
Comportamentele de risc propuse au înregistrat frecvențele cele mai mari pe intervalele inferioare 2 (“dezacord”) și 1 (“dezacord total”). Scorurile mari obținute pe aceste niveluri ne indică un grad ridicat de dezaprobare a acestor conduite/obiceiuri nesănătoase.
Distribuția crescătoare a graficului de la treptele maximale 5 (“total de accord”) și 4 (“de acord”) către cele inferioare 2 și 1, reliefează faptul că tinerii cunosc riscul acestor comportamente și îi asociază o atitudine de respingere.
Un număr de 155 din cei 250 de tineri investigați au menționat că sunt total în dezacord cu consumul de droguri/substanțe interzise, iar 106 au o atitudine de intoleranță față de comportamentele agresive.
Observăm că numărul celor indeciși, care au avut o atitudine rezervată față de tema pusă în discuție, a fost destul de mic în comparație cu numărul total de persoane investigate.
Rezultatele înregistrate ne determină să credem că tinerii conștientizează efectele negative ale comportamentelor de risc. Prin răspunsurile lor la întrebarea noastră, tinerii au dovedit atitudini de respingere și intoleranță față de acestea.
Descrierea statistică ar putea lua următoarea configurație (tabelul 42):
Tabelul 42. Valorile indicatorilor statistici pentru itemii analizați
Pentru itemii analizați, media aritmetică care are valoarea peste 3 arată că majoritatea preferințelor exprimate s-au situat între intervalele 3 și 5. Valorile medianei indică faptul că pe intervalele 4 și 5 ale scalei se înregistrează peste jumătate din opțiunile respondenților.
Pentru majoritatea itemilor, modul are valoarea 4. Acesta indică faptul că frecvențele cele mai mari ale răspunsurilor s-au înregistrate pe intervalul patru al scalei.
Pentru itemul 3 din C.VAOP (I-II) valoarea mediei aritmetice indică tendința centrală a răspunsurilor studenților spre nivele 2 și 1, iar cea a modului că cele mai multe răspunsuri s-au înregistrat pe nivelul minimal 1.
Pentru șase din itemii analizați, abaterea medie standard este relativ mică, ceea ce arată că omogenitatea eșantionului privind răspunsurile acordate este crescută Excepție fac itemii 3 și 4 din C.VAOP (I-II), 2 și 14 din C.VAOP (III-IV) și itemii 4 și 6 din CD.VAOP. Pentru aceștia, răspunsurile înregistrate au o împrăștiere a datelor destul de mare în jurul mediei aritmetice.
Skewness-ul negativ indică o distribuție a răspunsurilor moderat oblică și negativ încheiată spre valori mai mici, iar valoarea zero indică o distribuție perfect simetrică a datelor.
Indicatorul de boltire negativ relevă o distribuție platicurtică, cu valori dispersate în jurul mediei pe un interval mai mare, iar valorile pozitive obținute pentru trei dintre itemii analizați indică o distribuție înaltă a datelor, leptocurtică, ceea ce demonstrează că valorile sunt distribuite mai strâns în jurul mediei.
Repere statistice privind atitudinile promișcare ale tinerilor; conduite de practicare sistematică și constantă a EXF. Conexiuni cu stilul de viață sănătos.
Pentru variabila atitudini promișcare ale tinerilor am avut ca obiectiv identificarea atitudinile studenților față de activitățile motrice. Am dorit să aflăm frecvența atitudinilor favorabile ale tinerilor față de practicarea unor activități de EFS formale și nonformale.
În urma analizării rezultatelor obținute am constatat că studenții au o atitudine pozitivă cu implicare, față EXF, față de practicarea AEFS în general. Un număr mic de tineri manifestă o atitudine de indiferență față de acest tip de activități.
Cu privire la investigarea temei conduitele de practicare sistematică și constantă a exercițiilor fizice ne-am propus ca obiectiv stimularea interesului studenților pentru practicarea continuă și sistematică a variate forme de mișcare fizică.. Imaginea de ansamblu a datelor colectate și interpretările realizate atestă faptul că, în general, tinerii sunt intersați de practicarea EXF, independent, nedirijat și nonformal, ceea ce ne determină să credem că există posibiliatea de continuare și după terminare studiilor a activităților specifice EFS.
Perspectiva studenților asupra conceptului, de fapt paradigma stilului de viață sănătos semnifică, în contextul valorilor propuse, elemente care au legătură cu menținerea/îmbunătățirea stării de sănătate, cu preocupareapentru mișcarea fizică, cu atitudinile pro-active față de respingerea comportamentelor de risc.
La finalul discuțiilor putem afirma că ipoteza definită de următorul enunț: Dacă formăm tinerilor atitudini pozitive față de mișcarea fizică, atunci vom crea premisele unei conduite adecvate de continuare a practicării constante a exercițiilor fizice autonome și/sau de grup; efectele vizibile vor fi prezente în sfera valorilor centrate pe constituirea și afirmarea unui stil de viață sănătos și activ s-a verificat..
8.Valorile etice și rezonanța lor comportamentală
În general vorbind, etica este “știința care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și condiției umane din perspectiva principilor morale și cu rolul acestor valori în viața socială, este totalitatea normelor de conduită morală” (1).
Conținutul moralei se concretizează în idealul moral, valorile, normele și regulile morale.
Educația fizică și sportul prin toate formele sale de abordare teoretico-metodică, logică și de practicare contribuie la influențarea pozitivă a laturii morale a personalității tinerilor.
Pentru studiul variabilei “valorile etice și rezonanța lor comportamentală” ne-am propus ca obiectiv identificarea valorilor morale promovate și dezvoltate prin participarea la AEFS. Am stabilit ca indicator “identitatea și stabilitatea valorilor morale dezvoltate prin activități de EFS”.
Populația investigată-studenți din anii I-II și cadre didactice și-a exprimat opinia răspunzând la următorul item din chestionarele adresate: “Care dintre următoarele valori morale, promovate și dezvoltate prin activitățile de educație fizică desfășurate în facultate, considerați că sunt prezente în viața dv. și în ce măsură”?
Am supus discuției o listă cu 14 valori morale semnificative, promovate prin activitățile de EFS desfășurate în facultate. Studenții și profesorii au apreciat pe o scală de la 5 (“în foarte mare măsură), 4 (“în mare măsură”), 3 (“în egală măsură”), 2 (“în mică măsură”) la 1 “(în foarte mică măsură sau deloc”) dacă acestea sunt sau nu sunt prezente în viața și conduita tinerilor. Datele colectate au fost înregistrate în tabele.
În tabelul 43 prezentăm înregistrarea rezultatelor obținute din investigarea studenților.
Tabelul 43. Opinia studenților privind valorile morale dezvoltate de EFS
Datele din tabel oferă o imagine destul de clară a distribuției opiniilor tinerilor privind promovarea valorilor morale prin disciplina EFS desfășurată în facultate.
Cele mai mari frecvențe au fost concentrate pe nivelul 4 al scalei. Aici au fost înregistrate 31% și un procent de 26,2% dintre respondenți, cu marcaj în intervalul mediu 3, iar pe nivelul 5 („în foarte mare măsură”) s-au înregistrat 24,4 % dintre răspunsuri.
Pe nivelurile inferioare 2 și 1 au fost înregistrate cele mai puține opțiuni, fapt firesc în actualul context al analizei.
Din datele înregistrate în tabelul 43 se mai poate observa că toate valorile pe care le-am propus au înregistrat aproape același număr de opțiuni pe intervalele superioare ale scalei, (5 și 4) precum și pe intervalul mediu 3, ceea ce ne determină să credem că pentru tineri, tabla de valori etice este bine definită, acceptată și promovată cel puțin teoretic.
Majoritatea valorilor propuse obțin cele mai mari frecvențe și pe nivelul 4 („în mare măsură”). De aceea, am dorit să analizăm acest aspect. Am atribuit ranguri de la I la V
fiecăreia dintre valorile situate pe acest interval, în funcție de numărul de opțiuni înregistrate și am obținut următoarea ordine a clasamenului: (tabelul 44):
Tabelul 44. Ordonarea valorilor morale dezvoltate de EFS-opinia studenților. Rang obținut pe
intervalul 4
În acest clasament, spectrul valorilor morale promovate prin activitatea de EFS desfășurată în facultate este definit, în opinia studenților, de: fair play, respect și integrare în normele/cerințele societății, cunoașterea și respectarea unor coduri și valori morale , modestie în raport cu ceilalți, loialitate și considerație pentru ceilalți, respectarea unor principii.
Prezentăm, în continuare și corelativ, opinia cadrelor didactic cu privire la definirea tabloului valorilor morale prezente în viața tinerilor. Aceeași listă cu 14 valori morale a fost propusă pentru evaluare, iar datele înregistrate sunt prezentate în tabelul 45:
Tabelul 45. Opinia cadrelor didactice privind valorile morale formate și/sau dezvoltate de practicarea educației fizice
În urma analizării datelor din tabelul 45 observăm că cele mai multe opțiuni se regăsesc pe intervalul 4 („mare măsură”) și intervalul 5 („în foarte mare măsură”). Procentual vorbind, 26% dintre opțiuni s-au înregistrat pe nivelurile maximale (5 și 4) și 22% pe nivelul mediu 3. Procentul opțiunilor exprimate de profesori pentru valorile scalate pe intervalele inferioare 2 și 1 este de 15%, respectiv 11%.
Observăm că și pentru acest eșantion valorile etice cu cele mai multe opțiuni se găsesc tot pe intervalul 4. Ca urmare, vom realiza o ierarhizare a primelor cinci dintre acestea, care au primit cele mai multe opțiuni pe acest nivel. Se configurează, conform rangului atribuit, următoarele valori etice prezente în viața tinerilor studenți (tabelul 46):
Tabelul 46. Ordonarea valorilor morale dezvoltate de EFS, urmare a rangului obținut pe
intervalul 4–opinia cadrelor didactice
În opinia cadrelor didactice, reperele morale prezente în viața tinerilor studenți sunt reprezentate de combinatorica următoarelor valori: modestie în raport cu ceilalți, capacitatea de a tolera alte puncte de vedere decât cele personale, disciplina și autodisciplina, respectarea unor principii, altruismul, spiritul decizional, devotament și fidelitate față de instituția din care face parte.
Deși nu intră în clasamentul realizat pentru nivelul 4, valori precum: cunoașterea și respectarea unor coduri și valori morale, respectul față de partenerii de întrecere și față de adversari și atitudinile critice față de comportamente neadecvate obțin cele mai mari frecvențe pe intervalul maximal 5.
Frecvențele mici înregistrate pe intervalele inferioare (2 și 1) indică faptul că, în opinia profesorilor, valorile morale propuse sunt prezente în viața tinerilor, urmare a promovării acestora prin activități de educație fizică și sport.
În cercetarea noastră am dorit să aflăm corelația dintre opiniile studenților și cele ale CD cu privire la promovarea valorilor morale prin activități de EFS.
Prezentăm în tabelul 47 corelația între opiniile celor două categorii de populație:
Tabelul 47. Valoarea coeficientului de corelație dintre opiniile studenților și ale CD privire la promovarea valorilor morale prin activități de EFS
Observăm că valoarea coeficientului de corelație dintre opiniile exprimate de cadre didactice și studenți este 0,788, ceea ce indică o relație destul de ridicată.
În concluzie, putem spune că practicarea AEFS corelează semnificativ cu promovarea valorilor morale și prezența acestor valori în viața tinerilor.
9. Abilități de relaționare interpersonală.
Pledoarie pentru interactivitate pozitivă
Omul este o ființă socială. Capacitatea de comunicare, specifică ființei umane, vizează stabilirea de relații de un anumit tip cu Sinele și cu semenii săi. Vorbim de relații de tip informațional ce se manifestă pretutindeni și întotdeauna acolo unde oamenii relaționează pentru satisfacerea unor necesități mai mult sau mai puțin percepute.
Pentru studiul temei abilități de relaționare interpersonală și interactivitate pozitivă am stabilit ca obiectiv testarea gradului de socializare al studenților și al disponibilității lor pentru desfășurarea unor activități de grup.
Am elaborat și aplicat un chestionar sociometric cu opt itemi unei grupe de studenți din anul al II-lea de studiu, considerând că până acum au avut timpul necesar să se cunoască și să-și formeze opinii cu privire la colegii de grupă.
Întrebările au fost formulate în funcție de următoarele criterii:
petrecerea timpului liber (în general);
participarea la activități sportive în timpul liber;
cooperare în vederea realizării unei sarcini sportive specifice;
cooperare în vederea realizării unei sarcini profesional – didactice.
Tinerii au fost solicitați să indice între 3 și 5 colegi pentru fiecare situație sugerată.
Sociomatricele pentru situațiile expuse se regăsesc în anexe. Am calculat indicele statusului preferențial (Isp) în funcție de numărul atracțiilor și al respingerilor aparținând fiecărui fiecărui membru din cadrul grupului.
După ce am aflat valoarea indicilor de status preferențial în cele patru situații ipotetice, am alcătuit grafice comparative ale valorilor obținute pentru a determina poziția studenților în câmpul relațiilor interpersonale din cadrul grupului de apartenență.
Prezentăm, în fig. 19 graficul comparativ al valorilor Isp. Reflectarea grafică pune în evidență poziția unor membri în cadrul grupului privind participarea la activități sportive în timpul liber și petrecerea timpului liber în general.
Fig. 19. Graficul comparativ al valorilor Isp pentru participarea la activități sportive în timpul liber și petrecerea timpului liber în general.
Analiza valorilor indicelui de status preferențial la grupul studiat, pentru situațiile ipotetice propuse, reliefează următoarele aspecte ale specificității și calității relațiilor stabilite între membrii săi:
majoritatea studenților au primit statusul de acceptat în grup;
doar cinci dintre cei 20 de tineri nu au primit nici alegeri, nici respingeri din partea colegilor;
în preferințele privind petrecerea timpului liber (în general), un singur student se detașează de restul grupei, valoarea 0,47 a Isp conferindu-i statusul de student foarte popular printre colegii săi.
În fig. 20 prezentăm, comparativ, valorile Isp înregistrate în cadrul unor activități care presupun cooperarea studenților în vederea realizării unei sarcini sportive specifice sau a unei sarcini profesional–didactice.
Fig. 20. Graficul comparativ al valorilor Isp pentru situații de cooperare în vederea
realizării unor sarcini comune
Analiza graficului de mai sus indică următoarele aspecte:
un număr de 3 studenți sunt foarte populari în rândul colegilor, aceștia obținând valoarea Isp cea mai mare pentru cooperarea în vederea realizării unei sarcini profesional didactice;
în cazul activităților ce presupun rezolvarea unei sarcini sportive avem doar o singură situație în care un student nu primește alegeri, nici nu este respins de către colegii săi; acest student este unul care are foarte puține prezențe la lecțiile/activitățile de EFS;
în general, membrii grupului de studenți relaționează bine și cooperează atât în vederea realizării unei sarcini sportive specifice, cât și a uneia profesional-didactice.
Din analiza indicatorilor statistici rezultă următoarele aspecte (tabelul 48):
Tabelul 48. Valorile indicatorilor statistici pentru itemii analizați
Pentru itemii analizați media aritmetică cu valoare peste 3 arată că majoritatea preferințelor s-au plasat pe intervalul mediu 3 până pe intervalele superioare, respectiv pe 4 și 5.
Valorile medianei indică faptul că pe intervalele 4 și 3 ale scalei se înregistrează jumătatea opțiunilor respondenților.
Valoarea modală arată că, pentru tema investigată, cele mai mari frecvențe s-au înregisrat pe intervalele superioare 4 și 5.
A fost determinată abaterea standard care este de 1,139 și, respectiv, 1,298. Aceste valori indică împrăștiere a datelor pe intervale mai mari în jurul mediei.
Valorile negative ale indicatorului de asimetrie indică o distribuție a datelor asimetrică spre stânga. Kurtosis-ul negativ arată o distribuție platicurtică (plată) în care rezultatele sunt împrăștiate pe un interval mai mare față de medie. Acest lucru evidențiază un grad ridicat de eterogenitate a scorurilor înregistrate.
Cu privire la temele definite de valorile etice și rezonanța lor comportamentală și abilități de relaționare interpersonală și interactivitate pozitivă formulăm următoarele concluzii:
Pentru investigarea variabilei valorile etice și rezonanța lor comportamentală obiectivul identificarea valorilor morale promovate și dezvoltate prin participarea studenților la AEFS a fost bine atins.
Analiza datelor colectate și a rezultatelor obținute, ne-a determinat să formulăm concluzii ce evidențiază importanța activităților sportive pentru prezența și promovarea valorilor morale în rândul tinerilor. Toate valorile pe care le-am propus au înregistrat cele mai mari frecvențe pe intervalele superioare ale scalei, (5 și 4) și pe intervalul mediu 3, ceea ce ne determină să opinăm că tinerii au o tablă de valori etice bine definită și relevantă pentru formarea unui comportament etic și prin activitățile de educație fizică și sport.
Cu privire la testarea gradului de socializare al studenților și a disponibilității acestora pentru desfășurarea unor activități de grup, putem afirma că între membrii grupului studiat există o comunicare interpersonală pozitivă, care se bazează pe încredere, cooperare și prietenie. Educația fizică, prin activitățile desfășurate, oferă tinerilor un cadru adecvat de dezvoltare a unor valori de grup precum spiritul de echipă, solidaritatea, întrajutorarea, capacitatea de cooperare, valori transferabile și în viața cotidiană.
În final, putem aprecia că ipoteza: „Dacă în activitatea de EFS vom promova un comportament/conduită bazat pe un set de valori specifice unui cod etic acceptat socio-comunitar, atunci vom forma tinerilor abilități de relaționare, orientare și integrare eficace în medii social-existențiale” s-a verificat.
10. Comportament prosocial, acțional
Din perspectiva psihologiei sociale, comportamentul prosocial se referă la a acționa în virtutea “valorilor promovate și acceptate de societate, valori pozitive care acționează implicit sau explicit la nivelul unui grup, societate etc” (128).
Investigarea variabilei “comportament prosocial, acțional" am realizat-o cu ajutorul chestionarelor de opinii, pe care le-am aplicat pentru patru categorii de eșantioane (studenți anii I și II, studenți anii III și IV, cadre didactice și instructori sportivi). Pentru a avea o viziune eficientă asupre valorii cercetării noastre, am urmărit ca obiectiv identificarea conținutului tablei de valori sociale prezente în conștiința și viața studenților.
Pentru cercetarea acestei variabile, am stabilit următorii indicatori operaționali:
(1). nivelurile de implicare în situații de întrajutorare socială;
(2). calitatea și combinatorica valorilor sociale prezente în viața tinerilor.
Supunem atenției primul indicator, pentru care am aplicat un chestionar de opinii, iar studenții au răspuns la itemul I.12 din C.VAOP (I-II) formulat astfel: “Cum reacționați dacă se ivește o situație de urgență și vi se solicită ajutorul”?
În tabelul 49 sunt înregistrate răspunsurile celor chestionați cu privire la modul cum ar reacționa dacă li s-ar solicita ajutorul într-o situație de urgență.
Tabelul 49. Frecvența răspunsurilor privind disponibilitatea la implicare a studenților într-o
situație de urgență
Datele obținute indică faptul că 182 dintre respondenți, ar interveni imediat dacă li se solicită ajutorul, 49 se gândesc mult înainte de a interveni și doar șapte dintre cei chestionați nu se implică într-o astfel de situație. La acest item, 12 studenți nu au dat nici un răspuns.
În figura 21 avem reprezentarea grafică a distribuțiilor din tabelul 49.
Fig. 21. Nivelul de implicare a studenților într-o situație de urgență (posibilă)
În urma analizării datelor înregistrate în tabelul 49 și din reprezentarea grafică putem constata cu satisfacție că procentajul mare de 72,8 % al tinerilor investigați care s-ar implica imediat într-o situație critică reprezintă un nivel atitudinal pozitiv de întrajutorare ridicat.
Pentru al doilea indicator, calitatea și combinatorica valorilor sociale prezente în viața tinerilor, am aplicat chestionare de opinie studenților, profesorilor și instructorilor.
Atât studenții din anii I și II, cât și cei din anii III și IV și-au exprimat opinia răspunzând la următorul item din chestionarele adresate: “În ce măsură următoarele valori ale vieții sociale, dezvoltate prin practicarea activtăților nonformale de EFS sunt prezente în viața dv.?”
Am alcătuit o listă cu 13 valori sociale promovate prin practicarea activităților nonformale de EFS, iar respondenții au evaluat, pe o scală de la 5 la 1, măsura în care ele sunt prezente în viața lor.
În urma răspunsurilor înregistrate, am realizat o ordonare a primelor cinci valori recunoscute, prin calcularea mediei opțiunilor situate pe intervalele cumulate, 5 („în foarte mare măsură”) și 4 („în mare măsură”), precum și a celor situate pe intervalul mediu 3 („în egală măsură”).
Pentru studenții din anii I și II rezultatele obținute sunt prezentate în tabelul 50.
Tabelul 50. Frecvențe înregistrate pentru valorile sociale prezente în viața studenților (I și II),
promovate prin practicarea AEFS
A fost înregistrat un număr de 3250 de opțiuni de către cei 250 de studenți, prin scalarea listei de valori sociale propuse. Din numărul total de opțiuni, un număr de 901, reprezentând un procentaj de 27,8%, s-au înregistrat pe intervalul superior 5, un număr de 1093 de alegeri, respectiv 33,7%, pe intervalul 4 („în mare măsură”), iar 23%, adică 769 de opțiuni s-au înregistrat pe nivelul 3, („în egală măsură”).
Pe nivelurile inferioare 2 și 1 se regăsesc 10,4%, respectiv 4,5% dintre răspunsurile înregistrate. Observăm că pe intervalul maximal dintre valorile listate, pe primul loc se află cu o frecvență de 122 de alegeri, corectitudine față de normele sociale reglementate. Următoarele cinci locuri în ordine descrescătoare sunt ocupate de valori precum disciplinarea modului de viață, conduită nediscriminativă față de gen, rasă, religie, opțiuni politice, spiritul competitiv, responsabilitate în îndeplinirea sarcinilor / obiectivelor stabilite și respectul față de semeni (tineri, adulți, bătrâni).
Chiar dacă nu înregistrează un număr mare de alegeri pe nivelul maximal 5, unele valori precum spiritul civic, asumarea responsabilității în realizarea proiectelor personale, curaj în luarea unor decizii care presupun asumarea riscului ocupă primele trei locuri cu o frecvență de 102, 100 și respectiv 98, pe intervalul 4 (“în mare măsură”).
Frecvențe mici s-au înregistrat pe nivelele inferioare ale scalei, respectiv 2 și 1.
Distribuția grafică a valorilor sociale prezente în viața studenților ca urmare a practicării AEFS nonformale este redată în figura 22.
Fig. 22. Distribuția frecvențelor pentru valorile sociale prezente în viața studenților-anii I și II
Din reflectarea grafică a opțiunilor înregistrate cu privire la valorile sociale recunoscute și promovate ca urmare a practicării AEFS, observăm frecvențe mari pe intervalele superioare 5 și 4 precum și intervalul mediu 3 la majoritatea valorile listate. Aceste frecvențe scad către nivelurile inferioare ale scalei, (“în mică măsură”) și (“în foarte mică măsură sau deloc”). Frecvențele mici înregistrate pe nivelele 2 și 1 de către majoritatea valorilor sociale propuse, reliefează faptul că acestea sunt bine distribuite pe intervalele superioare. Distribuția descrescătoare a graficului de la nivelele maximale spre cele minime, demonstrează că pentru cei mai mulți dintre tinerii chestionați, conținutul sistemului de valori sociale este un numai bine definit cât și, totodată, ei recunosc că aceste valori se asimilează/formează și se promovează și ca urmare a practicării activităților de educație fizică și sport.
Prezentăm, în tabelul 51, valorile sociale recunoscute de studenți ca fiind efecte/rezultaet ale practicării AEFS, formale sau nonformale.
Ordonarea acestora s-a făcut în funcție de rangurile obținute ca urmare a calculării mediei frecvențelor de pe intervalele maximale cumulate (5 și 4) și valorile înregistrate pe intervalul mediu al scalei, („în egală măsură”).
Tabelul 51. Lista valorilor sociale-ordonare după rangul obținut (studenți anii I și II)
Din datele prezentate constatăm că valoarea corectitudine față de normele sociale reglementate înregistrează după calcularea mediei frecvențelor cumulate de pe intervalele 5 și 4, 100 de opțiuni, ocupând primul loc cu rangul I. Pe nivelul mediu al scalei, cu 76 de opțiuni, capacitatea de cooperare obține rangul I. Următoarele valori care se evidențiază pe acest interval sunt în ordinea rangurilor obținute: capacitatea de inițiativă, conduită antreprenorială;
rezistență la stresul presiunilor sociale; spiritul civic și disponibilitate pentru solidaritate și întrajutorare socială.
Deși nu se află pe primele cinci locuri în aceste clasificări, următoarele valori listate înregistrează între 63 și 80 de opțiuni pe media intervalului maximal cumulat (5+4).
Pentru studenții din anii III și IV, rezultatele cu privire la prezența valorilor sociale în viața acestora sunt înregistrate în tabelul 51.
Tabelul 52. Frecvențe înregistrate pentru valorile sociale prezente în viața studenților
(III și IV), promovate prin practicarea AEFS
Au fost înregistrate 1040 de opțiuni de la cei 80 de studenți din anii III și IV care au fost chestionați cu privire la valorile sociale prezente în viața acestora, valori promovate și prin practicarea activităților nonformale de EFS.
Majoritatea răspunsurilor s-au concentrat pe intervalul superior 5 (“în foarte mare măsură”), 21%, pe intervalul 4 (“în mare măsură”), 28%, iar pe intervalul mediu 3 (“în egală măsură”), 27,6%. Pe nivelurile inferioare, 2 și 1, se regăsesc 13,2%, respectiv 10,2% dintre răspunsuri.
În fig. 23 redăm distribuția grafică a valorilor sociale prezente în viața studenților din anii III și IV ca urmare a practicării AEFS nonformale.
Fig. 23. Distribuția frecvențelor pentru valorile sociale prezente în viața studenților
– anii III și IV
Reprezentarea grafică pune în evidență faptul că cele mai multe dintre valorile scalate s-au situat pe intervalele superioare ale scalei. Se observă tendințele descrescătoare ale frecvențelor înregistrate spre nivelurile („în mică măsură”) și („în foarte mică măsură sau deloc”).
Am calculat media frecvențelor și pentru intervalele cumulate (5 și 4), iar în funcție de rezultatele obținute, am atribuit ranguri fiecărei valori sociale din lista propusă. De asemenea, am atribuit ranguri și valorilor înregistrate pe nivelul mediu („în egală măsură”).
În urma ordonării după rangul obținut am obținut următorul tablou al primelor cinci valori sociale și care, în opinia studenților din anii III și IV, sunt promovate urmare și a practicării activităților nonformale de educație fizică.
Tabelul 53. Valori sociale promovate prin practicarea AEFS nonformale (opinia
studenților din anii III-IV)
Este de remarcat că și pentru studenții anilor III și IV activitatea nonformală de EFS este importantă prin contribuția valorilor pe care le promovează. Astfel, unele dintre reperele care contribuie la integrarea socială a tinerilor sunt sintetic exprimate în următoarele valori: spiritul competitiv, rezistență la stresul presiunilor sociale, corectitudine față de normele sociale reglementate, disponibilitate pentru solidaritate și întrajutorare socială, responsabilitate în îndeplinirea sarcinilor/obiectivelor stabilite sau respectul față de semeni.
Pentru a identifica existența unei eventuale legături mai strânse ca semnificație între opiniile studenților din anii I și II și opiniile studenților din anii III și IV privind valorile sociale prezente în viața acestora, rezultat al practicării AEFS nonformale, am calculat coeficientul de corelație Pearson.
Tabelul 54. Corelația între opiniile studenților I-II și III-IV privind valorile sociale
promovate prin AEFS
Deoarece corelația este bidirecțională, valorile coeficientului de corelație sunt identice. În cazul nostru acest coeficient este 0,674 și descrie o legătură ridicată între opiniile celor două categorii de populație.
În concluzie, putem spune că opiniile studenților din anii I și II cu privire la promovarea valorilor sociale prin AEFS corelează semnificativ cu opiniile celor din anii III și IV.
Am dorit să cunoaștem opiniile cadrelor didactice și ale instructorilor cu privire la formarea unui comportament valoric-atitudinal la tineri, prin activități nonformale de EF. Populația investigată și-a exprimat opinia răspunzând itemilor, I.8 și respectiv I.5, din chestionarele aplicate. Itemii au următorul enunț comun:
“În ce măsură considerați că prin AEFS nonformale se promovează valori sociale care au un rol esențial în formarea unui comportament adecvat integării tinerilor în societate?
În continuare, vom analiza comparativ rezultatele înregistrate (tabelul 55).
Tabelul 55. Distribuția frecvențelor pentru opiniile cadrelor didactice și ale instructorilor sportivi privind valorile sociale promovate prin activitățile nonformale de EFS
Răspunsurile oferite de profesori pornesc de la intervalul 2 (“în mică măsură”), aici frecvențele înregistrate fiind foarte mici, 2,5% și 6,66%. Pe intervalul 1 (“în foarte mică măsură sau deloc”), ambele categorii de populație eșantionată nu au dat nici un răspuns. Cele mai multe opțiuni sunt grupate în jurul intervalelor superioare 5 și 4, la acest nivel înregistrându-se peste 80% dintre răspunsuri.
Frecvențele mari înregistrate pe intervalele superioare și faptul că răspunsurile încep de pe nivelul 2 („în mică măsură“) reliefează faptul că populația investigată, cu un rol însemnat în formarea tinerilor, recunoaște importanța acestor activități pentru dezvoltarea unui set de valori sociale.
Într-o reprezentare grafică comparativă, procentajele înregistrate se prezintă astfel (fig. 24):
Fig. 24. Opiniile cadrelor didactice și ale instructorilor cu privire la valorile sociale promovate prin activități nonformale de EFS și formarea unui comportament prosocial la tineri
Se observă că din totalul celor 80 de respondenți cadre didactice, un procentaj de 50% consideră că activitatea nonformală de EFS prin valorile promovate, este (“în foarte mare măsură”) importantă pentru formarea unui comportament adecvat integării tinerilor în societate, iar 36,2% , (“în mare măsură”). Opiniile instructorilor cu privire la tema abordată coincid cu cele ale cadrelor didactice. Cele mai mari procentaje, 50% și respectiv 33,3%, au fost înregistrate pe intervalele 4 și 5, în această ordine.
Ca o concluzie preliminară, putem afirma că mediul socializant al activităților nonformale de educație fizică oferă tinerilor modele de comportament transferabil și în viața cotidiană. Pentru cei mai mulți dintre tinerii chestionați, conținutul sistemului de valori sociale este bine definit. Totodată, ei recunosc că aceste valori se asimilează, se formează și se promovează și ca urmare a practicării AEFS. De asemenea, cadrele didactice și instructorii sportivi consideră că aceste valori au un rol esențial în formarea unui comportament adecvat integării tinerilor în societate.
11. Valorile de grup-relevanță pentru conduita studenților
Pentru cercetarea noastră am dorit să aflăm opinia studenților privind consistența valorilor de grup cunoscute, acceptate și respectate de tineri. Am investigat variabila “valorile de grup-relevanță pentru conduita studenților” cu ajutorul chestionarului de opinie, pe care l-am aplicat eșantionului alcătuit din studenți din anii I și II.
Aceștia au răspuns itemului 11 din C.VAOP (I-II), care are următorul enunț: În ce măsură următoarele caracteristici-valori ale vieții în colectivitate, dezvoltate prin activități de educație fizică, sunt acceptate și respectate de dv.?
Am prezentat tinerilor o listă cu 10 caracteristici-valori ale vieții sociale în colectivitate, iar aceștia au marcat pe o scala de la 5 la 1, măsura în care ei acceptă și respectă aceste valori.
Rezultatele obținute le-am înregistrat într-un tabel pe care îl prezentăm în continuare:
Tabelul 56. Frecvența valorilor de grup dezvoltate prin activități nonformale de educație fizică
Cele mai multe opțiuni, 856, s-au înregistrat pe intervalul 4, („în mare măsură”), iar pe nivelul 5, („în foarte mare măsură”), 838 de opțiuni. Pe intervalul mediu 3, („în egală măsură”) avem 536 de alegeri, iar pe pe intervalele mici (2 și 1) se regăsec cumulate 270 dintre răspunsuri.
În continuare, facem o analiză a celor mai mari frecvențe înregistrate pe fiecare nivel al scalei. Observăm că pe nivelul 5, spiritul de grup are frecvența cea mai mare (128), urmat de valori precum solidaritatea de grup în fața unor dificultăți reale, sociabilitatea și respectul față de activitatea/munca și efortul colegilor care au fiecare câte 98 de opțiuni. Deși nu au înregistrat scoruri mari pe nivelul maximal, unele dintre valorile listate au înregistrat frecvențe mari pe nivelul 4 și intervalul mediu 3. Vorbim despre valori precum capacitatea de cooperare, disciplina de grup și înțelegerea manifestării și respectarea unei ierarhii în cadrul unui grup/organizații, care s-au clasat pe primele trei locuri pe nivelul 4 (”în mare măsură”). Pe intervalul 3, disponibilitatea și solidaritatea pentru întrajutorare socială obține cele mai multe nominalizări, iar pe intervalele inferioare (2 și 1), toate valorile propuse au înregistrat frecvențe foarte mici.
Procentajele înregistrate pe fiecare nivel al scalei, au următoarea structură grafică (fig.25):
Fig. 25. Procentajele înregistrate pe fiecare nivel al scalei-valori de grup
Reprezentarea grafică reliefează tendința descrescătoare a procentajelor înregistrate,
de la nivelul maximal, („în foarte mare măsură”), către cel inferior, („în foarte mică măsură sau deloc”).
În urma analizei realizate, putem afirma că studenții recunosc, acceptă și respectă valorile vieții în colectivitate. Aceste valori sunt dezvoltate și ca urmarea a practicării activităților de educație fizică desfășurate organizat în facultate sau în timpul liber.
În continuare, vom interpreta valorile indicatorilor statistici pentru itemii analizați (tabelul 57):
Tabelul 57. Valorile indicatorilor statistici analizați
În caracterizarea indicatorilor de poziție observăm că pentru itemii 10 și 11 din C.VAOP (I-II) media aritmetică depășește valoarea 3. Acest lucru demonstrează că majoritatea opțiunilor exprimate cu privire la valorile sociale promovate prin AEFS se situează începând de la intervalul 3 spre intervalul maximal 5. Valoarea mediei aritmetice obținută pentru iemul 12 indică tendința centrală a răspunsurilor studenților spre nivele 2 și 3.
Pentru itemii analizați, valorile medianei reliefează că pe intervale 4 și 3 ale scalei se înregistrează jumătatea opțiunilor respondenților.
Cea mai mare frecvență a răspunsurilor este înregistrată pe intervalul 4, respectiv intervalul 3 al scalei. Doar pentru I.8 din CD.VAOP, frecvența cea mai mare este pe intervalul 5.
Abaterea standard indică faptul că răspunsurile pentru I.10, I.11 și I.9 au o împrăștiere a datelor destul de largă în jurul mediei. Pentru itemii I.12, I.8 și I.5, valoarea abaterii standard este relativ mică și ne arată omogenitatea crescută a eșantionului privind răspunsurile acordate.
Cu privire la gradul de concentrare a frecvențelor în zona centrală a distribuției putem spune că valoarea negativă a indicatorului de boltire (Kurtosis) indică faptul că repartiția este platicurtică (mai aplatizată), cu valori dispersate pe un interval mai mare în jurul mediei. Kurtosis-ul pozitiv indică o distribuție leptocurtică (înaltă), cu valori concentrate în jurul mediei.
Skewness-ul cu valori negative indică o distribuție moderată a răspunsurilor, oblică și negativ încheiată spre valori mai mici.
Valorile comportament prosocial, acțional și valorile de grup-relevante pentru conduita studenților permit formularea următoarelor concluzii:
În urma anchetei am aflat opiniile studenților cu privire la conținutul tablei de valori sociale promovate și ca urmare a practicării AEFS nonformale. Conținutul sistemului de valori sociale este bine definit și reprezentat de valori precum: corectitudine pentru normele sociale reglementate, respectul față de semeni, responsabilitate în îndeplinirea sarcinilor/obiectivelor stabilite, capacitatea de cooperarea, spiritul civic ș.a.
Nu există diferențe majore între opiniile cadrelor didactice și cele ale instructorilor sportivi în ceea ce privește promovarea de valori sociale prin activități sportive nonformale. Ambele eșantioane consideră că aceste valori au un rol esențial în formarea unui comportament social adecvat integării tinerilor în societate;
Un procentaj de 72, 8%, dintre tinerii chestionați susține că ar interveni imediat dacă s-ar ivi o situație critică sau de urgență, ceea ce indică un nivel de conștientizare a valorii “întrajutorare” ridicat.
Tinerii recunosc, acceptă și respectă valorile vieții în colectivitate, valori dezvoltate prin activitățile de EF nonformale.
Sistematizând rezultatele înregistrate și interpretările corespunzătoare acestora, putem concluziona că ipoteza cu următorul enunț: Dacă prin activitățile nonformale de EFS formăm tinerilor un comportament social valoric atitudinal, atunci aceștia vor fi determinați să cunoască, să accepte și să respecte valorile grupului de apartență s-a verificat.
12. Percepția valorilor efectelor exercițiului fizic;
conexiuni cu Sinele studentului practicant
Practicarea regulată a unor activități sportive moderate aduce numeroase beneficii în plan fizic, fiziologic și psihic. În cercetarea noastră, am dorit să aflăm cum sunt percepute aceste efecte ale exercițiului fizic de către studenți.
Pentru cercetarea variabilei “percepția valorilor efectelor exercițiului fizic; conexiuni cu Sinele studentului practicant” am utilizat chestionare de opinii pe care le-am aplicat studenților din anii I, II, III și IV.
Ne-am propus să aflăm care sunt experiențele și percepțiile tinerilor față de efectele -valori ale exercițiului fizic, iar ca indicator am stabilit efectele vizibile și simțite ale practicării constante a AEFS asupra organismului și psihicului.
Studenții au răspuns următorilor itemi cu enunț comun din chestionarele adresate: “În ce măsură apreciați importanța următoarelor valori-efecte ale practicării constante a activităților de educație fizică și sport asupra organismului și psihicului?”
Am selectat și propus o listă rezonabilă cu efectele practicării constante ale activităților sportive. Studenții au apreciat pe o scală de la 5 la 1 măsura în care acestea sunt importante pentru ei. Supunem discuției rezultatele înregistrate din răspunsurile studenților anilor I și II, pe care le regăsim în tabelul 58.
Tabelul 58. Efectelor practicării AEFS -opinia studenților I – II
Din totalul de 3750 de opțiuni exprimate de către studenții din anii I și II, un număr de 2491 se află pe intervalele superioare 5 și 4, un număr de 783 sunt pe intervalul mediu 3, iar pe nivelele inferioare 2 și 1 se regăsesc doar 476 de opțiuni.
Rezultatele obținute evidențiază faptul că respondenții consideră importante toate valorile propuse. Scorile mari pentru valori precum dezvoltarea fizică armonioasă și corectă a organismului, menținerea unei stări optime de sănătate, creșterea capacității funcționale a organelor, aparatelor și sistemelor organismului uman, dezvoltarea proceselor psihice (atenția, memoria, gândirea, imaginația, spiritul de observație ș.a.), dovedesc că tineri sunt conștienți că practicarea unor forme de activitate fizică produce o multitudine de beneficii asupra organismului și psihicului uman.
Acestor efecte li se adugă o serie de valori cărora studenții le acordă relativă importanță, ele au înregistrând frecvențe mai mici și neregăsindu-se în primele cinci în ierarhia alcătuită, sau se regăsesc doar pe intervalele 4 (“în mare măsură”) și intervalul mediu 3 cu un număr mare de opțiuni. Amintim aici: formarea imaginii de sine pozitive, dezvoltarea proceselor emoțional–afective (emoții, sentimente, interese); creșterea capacității de muncă; cultivarea trăsăturilor morale și de caracter; dezvoltarea trăsăturilor de personalitate ș.a.
Pe nivelele inferioare ale scalei toate valorile propuse au înregistrat frecvențele cele mai mici din totalul opțiunilor exprimate.
Pentru a identifica existența unei legături semnificative între percepția valorilor efectelor exercițiului fizic pentru Sine și conduite de practicare constantă și sistematică a EXF am calculat coeficientul de corelație Pearson.
Tabelul 59. Corelația dintre percepția valorilor efectelor EXF pentru Sine și conduite de
practicare constantă și sistematică a EXF (studenți anii I-II)
Valoarea coeficientului de corelație (r) este 0,851 și descrie o legătură foarte puternică între cele două variabile.
În concluzie, putem spune că există o legătură puternică între percepția valorilor efectelor practicării exercițiilor fizice pentru Sinele studenților și conduitele de practicare constantă și sistematică ale acestora.
Proporția de varianță indică la ce procent din populația generală apare relația determinată. Pentru r = 0,85, proporția de varianță are valoarea r2=0,72, ceea ce demonstrează că relația se regăsește la 72% din subiecți.
În cercetarea noastră ne-a interest și opinia studenților din anii III și IV cu privire la tema abordată. După cum am mai spus, aceștia nu mai desfășoară activități obligatorii de EFS. Părerea lor este importantă, deoarece, dacă ei conștientizează că EXF produce efecte benefice asupra organismului și psihicului practicanților, atunci, avem speranța că vor continua să practice diferite forme de activități sportive și după absolvirea facultății.
Am prezentat aceeași listă cu efecte/valori pe care tinerii au scalat-o conform importanței pe care ei o acordă fiecărei valoare, iar rezultatele obținute le prezentăm în tabelul 60.
Tabelul 60. Importanța efectelor practicării constante ale AEFS-opinia studenților III-IV
Datele din tabel indică faptul că majoritatea răspunsurilor se concentrează pe intervalele superioare 5, 4 și intervalul mediu 3. Astfel, pe aceste nivele s-au înregistrat procentaje de 27,3%, 29,5%, și 23% din totalul opțiunilor exprimate. Procentajele scad semnificativ spre intervalele inferioare 2 și 1, unde s-au înregistrat 11,2%, respectiv , 9% dintre răspunsuri.
Observăm că menținerea unei stări optime de sănătate, înlăturarea efectelor stresului cotidian și dezvoltarea fizică armonioasă și corectă a organismului reprezintă efectele care au obținut scorurile cele mai mari pe nivelul superior (“în foarte mare măsură”). Semnificative pentru tineri sunt și valori înregistrate de: dezvoltarea proceselor volitive (hotărârea, perseverența, curajul, stăpânirea de sine), creșterea capacității de muncă, formarea de stări afective pozitive, deprinderi și obișnuințe de a practica independent, în timpul liber, diferite forme de activitate fizică. Toate acestea se regăsesc cu frecvențe mari pe nivelul 4 (“în mare măsură”). Dezvoltarea proceselor emoțional–afective (emoții, sentimente, interese) a înregistrat cel mai mare număr de opțiuni pe nivelul mediu 3 (“în egală măsură”).
La polul opus, valorile cele mai puțin importante pentru acești respondenți vizează creșterea capacității funcționale a organelor, aparatelor și sistemelor organismului uman și formarea și dezvoltarea unui sistem larg de deprinderi, abilități și priceperi motrice.
Plecând de la valorile procentuale înregistrate pe fiecare nivel al scalei de măsurare, evidențiem într-un grafic comparativ rezultatele înregistrate.
Fig. 26. Repartizarea opiniilor studenților cu privire la valorile efectelor EXF pe
intervalele scalei
Faptul că frecvențele cele mai mari se regăsesc pe nivelurile superioare și intervalul mediu ne îndreptățește să concluzionăm că tinerii au o percepție ridicată asupra valorilor efectelor exercițiilor fizice asupra organismului și psihicului practicanților.
Pentru a afla dacă există corelații între practicarea constantă și sistematică a EXF și perccepția valorilor efectelor acestuia asupra Sinelui studenților practicanți am calculat coeficientul de corelațe Pearson. În tabelul 61 prezentăm valoarea coeficientului de corelație dintre cele două variabile.
Tabelul 61. Corelația dintre conduitele de practicare a EXF și percepția efectelor valorilor
EXF pentru Sine (studenți anii III-IV)
Corelația pozitivă indică faptul că legătura este direct proporțională. În cazul studenților din anii III și IV se constată că percepția efectelor valorii EXF pentru Sine se asociază perfect cu conduitele de practicare constantă și sistematică. Puterea legăturii dintre cele două variabile este foarte ridicată, aproape perfectă. Acest lucru este demonstrat prin valoarea de 0,939 a coeficientului Pearson.
Proporția de varianță explicată de relația găsită indică la ce procent din populația generală apare relația. În cazul nostru proporția de varianță are valoarea r2=0,86, ceea ce demonstrează că relația se regăsește la 86% dintre subiecți.
13. Valori ale timpului liber
Joffre Dumazedier, un expert francez al domeniului, definește timpul liber ca fiind „un ansamblu de activități în care individul poate să se dedice din plin, după preferințe, fie pentru a se reface, fie pentru a se distra, fie pentru a-și dezvolta cunoașterea sau formarea, după ce și-a îndeplinit obigațiile sale profesionale, familiale și sociale” (129). Timpul liber, “o componentă definitorie a civilizației contemporane” (1), “timp rămas după obligațiile școlare sau profesionale, familiale, sociale, timp în care se desfășoară activitățile libere […]”, sau “resursă civilizatoare în ethosul acțiunii umane, definit de trăirea prezentului și proiectarea viitorului […]”(Neacșu, 2010, p. 298) este într-o continuă creștere, iar lucrul acesta impune noi probleme pe plan social. El poate fi o sursă de progres, dar și o cauză a declinului social și personal. Educația poate și trebuie să garanteze o utilizare eficientă a timpului liber și indiferent unde are loc, acasă sau la școală, acest proces trebuie să “conțină valori, să aibă un sens și o semnificație umană” (Neacșu, 2010, p. 297).
Obiectivul propus pentru investigarea variabilei „valori ale timpului liber” a fost cunoașterea percepțiilor, a modalităților de petrecere a timpului liber a locului ocupat de practicarea activităților nonformale de educație fizică în cadrul acestor preocupări.
Scopul analizei noastre a fost acela de a surprinde felul în care studenții își petrec timpul liber. Ne-am propus să cunoaștem opiniile studenților cu privire atât la componenta comportamentală, cât și la componenta atitudinal-evaluativă prezente în activitățile de timp liber. În acest sens, am optat și am stabilit trei tipuri de indicatori:
opțiunile pentru anumite activități de timp liber, care oferă informații despre modul de petrecere a timpului liber în activitățile practicate,
efectele pozitive ale activităților de timp liber, indicând opinii ale tinerilor referitoare la importanța și beneficiile acestor activități pentru planul personalității și pentru modul de viață,
disponibilitatea tinerilor de a practica activități sportive în timpul liber.
Pentru investigarea acestei variabile am utilizat ca metodă de cercetare chestionarele de opinie pentru studenți din anii I și II, III și IV, cadre didactice și instructori sportivi.
Supunem discuției primul indicator și anume: opțiunile studenților pentru anumite activități de timp liber.
Studenții au răspuns itemilor I.14, respectiv I.10 din chestionarele adresate care au următorul enunț: Evaluați/apreciați cât de frecvent realizați următoarele activități în timpul liber?
Pentru a ne forma o imagine asupra variabilei investigate am alcătuit o listă cu 11 activități de timp liber (în text, ATL), iar studenții au marcat variantele care corespund cel mai bine situației lor, potrivit scalei: 5 (“Foarte frecvent); 4 (“Frecvent”); 3 (“Uneori”); 2 (“Rar”); 1 (“Foarte rar sau deloc”). Răspunsurile lor au fost înregistrate în tabelele ce urmează.
În tabelul 62 prezentăm răspunsurile studenților din anii I și II cu privire la activitățile pe care le desfășoară în timpul liber.
Tabelul 62. Distribuția opțiuniilor studenților din anii I și II privind practicarea de activități
specifice timpului liber
Din cele 2750 de opțiuni exprimate de respondenți, un număr de 612, adică 22,2%, se situează pe intervalul 5 al scalei („foarte frecvent”). Cele mai multe opțiuni, 733, s-au plasat pe intervalul 4, („frecvent”), aproape la egalitate cu cele de pe intervalul 3 („uneori”), unde
s-au înregistrat 724 de răspunsuri, indicând frecvențe relative de 26,7% și respectiv de 26,3%. Pe intervalul minimal 1 („foarte rar sau deloc”), remarcăm că totalitatea activităților listate au înregistrat frecvențele cele mai mici, (9,8%) din totalul preferințelor exprimate.
Aceste date oferă o imagine concludentă asupra activităților pe care studenții preferă să le desfășoare în timpul liber.
Pe fiecare dintre intervalele superioare ale scalei, respectiv 5, 4 și intervalul mediu 3, am realizat o clasificare a activităților care au cele mai multe opțiuni. Expresia grafică a acestei ierarhizări o prezentăm în figura 27.
Fig. 27. Topul activităților care configurează timpul liber al studenților
Din această reprezentare grafică observăm că activitățile care definesc o viață mai puțin activă s-au înregistrat pe intervalul 3 (“uneori”), iar cele legate de sociabilitate și un stil de viață bazat pe constanța mișcării fizice se regăsesc pe nivelele superioare ale scalei, (“foarte frecvent” și “frecvent”).
Opțiunea de a petrece timpul liber împreună cu prietenii este cea mai pronunțată. De asemenea, constatăm că practicarea unor activități sportive în timpul liber se regăsește printre preocupările la care studenții au marcat varianta de răspuns (“foarte frecvent”). Cu 122 de alegeri, respectiv 108 pe intervalul maximal 5, aceste două activități depășesc cu mult celelalte preocupări pentru care au fost culese informații.
Deși au înregistrat un număr mai mic de opțiuni pe intervalul superior 5, plimbările, excursiile și participarea la activități sportive ca spectator se află pe primele locuri marcate pe nivelul 4 al scalei (“frecvent”).
Activitățile precum lectura și odihna pasivă se află la egalitate, cu câte 80 de opțiuni, pe nivelul mediu 3, (“uneori”).
De asemenea, pe acest interval, pe primele locuri alături de cele două activități amintite, se regăsesc cu o frecvență destul de mare participarea la evenimente culturale (expoziții, teatru, concerte) și navigarea pe internet.
În continuare, vom analiza rezultatele înregistrate din C.VAOP (III-IV) și care au fost consemnate în tabelul 63:
Tabelul 63. Distribuția opțiuniilor studenților din anii III și IV privind practicarea de activități specifice timpului liber
Cele mai mari frecvențe s-au înregistrat pe intervalul superior 4. Aici avem un procentaj de 29% din totalul opțiunilor exprimate. Urmează intervalul mediu 3, cu 25% opțiuni și intervalul superior 5, cu 21% opțiuni.
Dintre activitățile de TL preferate de tinerii investigați, menționăm întâlnirile cu prietenii, practicarea unor activități sportive, navigare pe internet/activități pe PC și plimbările, toate acestea obținând cele mai mari scoruri pe nivelul 4. Alte preocupări de timp liber vizează lectura, excursiile, participarea la evenimente culturale (expoziții, teatru, concerte) ele înregistrând cele mai mari frecvențe pe nivelul 3 („uneori”).
Este de apreciat faptul că timpul liber al tinerilor nu este ocupat cu vizionarea programelor TV și odihnă pasivă. Aceste activități au înregistrat cele mai mari frecvențe pe nivelul inferior 2 („rar”).
Cel de-al doilea indicator pe care l-am stabilit pentru investigarea variabilei puse în discuție a fost: efectele pozitive ale ATL,, iar studenții au răspuns itemului 15 din C.VAOP (I-II): Cât de importante considerați că sunt pentru dv. următoarele beneficii/valori ale activităților de timp liber?
Ca și pentru indicatorul anterior, am selectat o listă de opt beneficii/efecte pozitive ale ATL, iar studenții au marcat pe o scală de cinci trepte, unde: 5 este („foarte important”), 4, („oarecm important”) , 3, („așa și așa”), 2, („puțin important”), iar 1, („deloc important”), varianta de răspuns care corespunde cel mai bine opiniei lor.
Lista cu cele opt beneficii selectate și frecvențele răspunsurilor au fost înregistrate într-un tabel pe care îl prezentăm mai jos:
Tabelul 64 .Opinia studenților cu privire la beneficiile/valorile percepute în activitățile
de timp liber
Din înregistrarea opțiunilor pentru fiecare dintre aceste valori observăm că cea mai mare dispunere a frecvențelor obținute pentru acestea se află pe nivelele maximale 5 și 4.
Dintr-un total de 2000 de opțiuni, pe aceste intervale s-au concentrat după cum urmează: pe intervalul 5, un procentaj de 40,9 % din totalul răspunsurilor, pe nivelul 4, 31,2%, iar pe cel mediu, 3, doar 18% dintre răspunsuri. Frecvențele relative pentru intervalele minimale ale scalei, 2 și 1 sunt de 6, 8%, respectiv de 3%. Această scădere a frecvențelor spre intervalele inferioare ale scalei, pe care o reprezentăm grafic în figura 28, demonstrează că majoritatea studenților investigați recunosc care sunt beneficiile ATL și apreciază efectele lor pozitive.
Fig. 28. Distribuția frecvențelor obținute pentru beneficiile/valori ale ATL
Dacă facem o analiză a frecvențelor de pe intervalele cumulate (5+4) și urmare a valorilor înregistrate stabilind rangurile pentru acestea obținem următoarea ierarhizare a valorilor activităților de timp liber (tabelul 65):
Tabelul 65. Ordonarea influențelor pozitive ale ATL, urmare a cumulării valorilor de
pe intervalele superioare 5 și 4 (opinia studenților)
Datele statistice reliefează beneficii ale activităților de timp liber ce vizează relaxarea și recreerea, socializarea/integrarea socială, dezvoltarea fizică și împlinirea personală.
Cu privire la tema abordată, am dorit să aflăm care este opinia cadrelor didactice. Am aplicat un chestionar de opinie, iar acestea au răspuns itemului 11 din CD.VAOP, care are următorul enunț: “Cât de importante considerați că sunt pentru studenți următoarele beneficii/valori ale activităților de timp liber?”
Am consemnat rezultatele înregistrate într-un tabel pe care îl prezentăm în continuare:
Tabelul 66. Opinia cadrelor didactice cu privire la beneficiile activităților de timp liber
pentru studenți
Informațiile oferite de răspunsurile profesorilor evidențiază că toate valorile selectate sunt importante și sunt marcate pe intervalele superioare ale scalei astfel: un procentaj de 28% pe nivelul superior 5, 29 % dintre opțiuni pe nivelul 4 și 22% pe nivelul mediu, 3. Pe intervalele inferioare s-au concentrate doar 17% dintre răspunsuri.
Analiza frecvențelor de pe intervalele cumulate 5 și 4, precum și ordonarea valorilor după rangul obținut ne oferă următoarea ierarhizare a beneficiilor activităților de timp liber, care în opinia cadrelor didactice sunt importante pentru studenți.
Tabelul 67. Ordonarea influențelor pozitive ale ATL, urmare a cumulării valorilor de pe
intervalele superioare 5 și 4 -opinia cadrelor didactice
Cadrele didactice consideră că studenții, în TL, ar trebui să aibă preocupări ce țin de dezvoltarea fizică, recreere/divertisment, cultivare a înclinațiilor/aptitudinilor, relaxare, dar și dezvoltare culturală și spirituală.
Considerăm că este benefic ca în contextul creșterii bugetului de timp liber, interesul tinerilor să se orienteze și spre practicarea unor activități sportive.
Al treilea indicator operațional pe care l-am stabilit pentru investigarea variabilei “valori ale timpului liber” a fost cel definit de disponibilitatea tinerilor de a practica AEFS în timpul liber.
Pentru a afla acest lucru, ne-a interest opinia studenților din anii III și IV, care nu mai participă la activități formale de EFS, opiniile CD universitare de specialitate și ale instructorilor sportivi.
Studenții din anii III și IV au răspuns itemului 11 din C.VAOP (III-IV): “Specificați în ce măsură sunteți dispuși să vă petreceți TL realizând diferite activități sportive?”
Răspunsurile acestora au fost consemnate în tabelul 68 pe care îl prezentăm în continuare:
Tabelul 68. Disponibilitatea studenților din anii III și IV de a practica activități de educație fizică și sport în timpul liber
Este de semnalat faptul că din datele înregistrate, s-a constatat că un procentaj de 64% dintre respondenți este dispus să practice diferite forme de activități fizice în timpul liber, 19 % ar aloca timp pentru acest tip de activități în egală măsură și doar 17% nu sunt interesați.
Într-o exprimarea grafică, frecvențele înregistrate ar lua următoarea configurație (fig. 29):
Fig. 29. Valori procentuale privind disponibilitatea studenților de a practica AEFS în timpul liber
Imaginea grafică evidențiază un fapt îmbucurător și anume, procentajul mic de studenți (17%) care nu sunt dispuși să petreacă o parte din timpul lor liber realizând diferite activități de EFS. Considerăm că acest rezultat se datorează cadrelor didactice care permanent încearcă să conștientizeze tinerii de necesitatea includerii exercițiului fizic și a mișcării printre activitățile de timp liber.
Profesorii și instructorii sportivi și-au exprimat opiniile privitoare la disponibiltatea tinerilor de a consuma timp liber prin activități sportive răspunzând la itemii 12 și 6 din chestionarele CD.VAOP, respectiv CI. VAOP. Acești itemi au următorul enunț comun:
“Specificați în ce măsură considerați că studenții/tinerii sunt dispuși să desfășoare variate forme de activități sportive în TL/uneori organizat la instituțiile de învățământ superior sau în alte instituții?”
Prezentăm, în continuare, comparativ, rezultatele înregistrate de cele două categorii de populații chestionate și interpretările acestora.
Tabelul 69. Disponibiltatea tinerilor de a consuma timp liber prin AEFS (analiză
comparativă cadre didactice -instructori sportivi)
În primul rând, constatăm că atât cadrele didactice, cât și instructorii sportivi nu au marcat intervalul inferior 1 (“în foarte mică măsură sau deloc”). Deși scalarea începe de pe nivelul 2 (“în mică măsură”), aici s-au înregistrat doar 10% și respectiv 13% dintre răspunsuri.
Cele mai multe cadre didactice (40%) au considerat că tinerii sunt dispuși (“în mare măsură”) să consume timp liber practicând diferite activități sportive, spre deosebire 33 % dintre instructori care consideră același lucru. În general, respondenții apreciază că tinerii doresc să petreacă timpul liber practicând diferite forme de activități motrice, lucru dovedit de procentajele mai înregistrate pe nivelele superioare și mediu ale scalei.
Prezentăm într-un grafic comparativ opiniile celor două categorii de populație (fig. 30):
Fig. 30. Grafic comparativ între opiniile cadrelor didactice și ale instructorilor privind disponibilitatea tinerilor de a desfășura AEFS în TL
Graficul comparativ indică valori procentuale relativ egale între opiniile profesorilor și ale instructorilor. Acest lucru ne determină să apreciem că în rîndul tinerilor există preocupări pentru participarea independentă, în timpul liber la diferite forme de activități motrice. După cum am mai spus, acest lucru se datorează și efortului depus de cadrele didactice, chiar și de instructorii sportivi pentru a convinge tinerii de importanța exercițiului fizic, a activității fizice în general.
14. Efecte motivante ale exercițiului fizic:
relaxare, refacere, detensionare
Refacerea și recreerea prin efort fizic induc organismului uman o stare de bine, destindere, relaxare fizică și psihică. În cercetarea pe care am întreprins-o ne-am propus să cunoaștem opinia studenților cu privire la factorii stimulativi determinanți pentru practicarea exercițiul fizic în vederea menținerii unei stări fizice și psihice optime, necesare existenței unui potențial biomotric ridicat, corelat unui randament crescut investit în muncă și studiu.
Pentru a investiga variabila “efecte motivante de relaxare, refacere, destresare”, am stabilit indicatorul operațional, “atitudini evaluative a factorilor stimulativi determinanți pentru practicarea exercițiului fizic în vederea menținerii unei stări fizice și psihice optime”, și am aplicat chestionare de opinii studenților din anii I și II, III și IV.
Aceștia au răspuns itemilor din chestionarele C.VAOP (I-II) și respectiv C.VAOP (III-IV) care au următoarea cerință: I.13. În ce măsură apreciați că motivele menționate mai jos vă stimulează participarea la activități sportive în vederea menținerii unei stări fizice și psihice optime?
Am selectat și am prezentat o listă cu 7 motive pentru care tinerii care ar putea participa la diferite activități sportive pentru a-și menține o stare fizică și psihică optimă. Desigur, că respondenții au avut posibilitatea să-și expună propriile motive, la întrebarea deschisă “altele (specificați)”, nici unul nu a făcut-o însă.
Am centralizat datele colectate și le-am înregistrat în tabele, pe care le prezentăm în continuare.
Tabelul 70. Frecvențe înregistrate pentru motivele de practicare a exercițiului fizic în
vederea optimizării stărilor fizice și psihice- studenți I-II
Răspunsurile la aceste enunțuri s-au concentrat pe cele două intervale ale scalei de evaluare, 5(“în foarte mare măsură”), 4 (“în mare măsură”) și intervalul mediu 3 (“în egală măsură”) astfel: pe primele două nivele s-au înregistrat procentaje egale, aproximativ 31% dintre răspunsuri, iar pe nivelul 3, un procent de 22,5% .
Analizând frecvențele pe fiecare interval, constatăm că principalul motiv pentru care tinerii practică diferite forme de mișcare, este relaxarea/recreerea. Acesta a obținut cel mai mare număr de opțiuni (147 din 555) pe nivelul maximal și rangul I.
Alte motive precum “deconectare de la problemele cotidiene” și “capacitarea potențialului fizic” se regăsesc în primele 3 locuri cu rangurile II, respectiv III. Dacă pe intervalul maximal, se obține rangul III cu 72 de opțiuni, pe nivelul 4, “capacitarea potențialului fizic” înregistrează 104 alegeri și rangul I. Această motivație este urmată, pe acest interval, de afirmațiile “mă face mai puțin vulnerabil la stresul profesional” și “îmi face plăcere să continui ceea ce am mai practicat”.
Pe nivelul mediu, rangul I l-au obținut două efecte motivante care determină participarea respondenților la AS și anume “descărcare nervoasă” și “aprecierea de sine mai conturată și mai corect evaluată”.
Pe intervalele inferioare s-au înregistrat cele mai mici frecvențe pentru toate valorile propuse.
Grafic, reprezentarea principalelor motive care stimulează participarea tinerilor la activități sportive în vederea menținerii unei stări fizice și psihice optime oferă următoarea imagine (fig. 31):
Fig. 31. Motive determinante în practicarea AS pentru optimizarea stărilor fizice și psihice-studenți anii I și II
Este de reținut faptul că respondenții apreciază că practicarea AEFS conduce la optimizarea stărilor fizice și psihice, aceștia realizând diferite forme de mișcare pentru motivele pe care le-am evidențiat anterior.
Analiza datelor culese de la studenții din anii III și IV oferă următorul tablou al frecvențelor înregistrate (tabelul 71)
Tabelul 71. Frecvențe înregistrate pentru motivele de practicare a AS în vederea optimizării
stărilor fizice și psihice- studenți III-IV
Cele mai mari frecvențe s-au înregistrat pe nivelul 4 (“în mare măsură”). Aici se regăsesc 33,4% dintre răspunsuri. Pe intervalul maximal 5 și pe cel mediu, 3, s-au repartizat câte 26,7% și respectiv 23,5% din opțiuni, apoi frecvențele scad semnificativ spre nivelele inferioare 2 și 1, unde se ajunge la procentaje de 10% și 6,4%.
Supunem atenției rezultatele înregistrate pe fiecare din intervalele 5, 4 și 3.
Cu cel mai mare număr de opțiuni, rangul I, se află “deconectare de la problemele cotidiene”, urmat de relaxare/recreere, cu rangul II, pe nivelul 5. Pe acest interval, rangul III a fost obținut și de motive precum prin “capacitarea potențialului fizic” și “mă face mai puțin
vulnerabil la stresul profesional”. Totodată, acestea două se regăsesc pe nivelul 4 cu ranguri superioare, respectiv I și II.
Pe nivelul mediu (“în egală măsură”) cel mai mare scor l-a înregistrat un motiv care ne satisface și anume “îmi face plăcere să continui ceea ce am mai practicat”. Acest lucru este îmbucurător deoarece considerăm că activitatea de EFS desfășurată în primii ani de studenție (anii I și II) când prezența la lecțiile de EFS era obligatorie, a determinat continuarea acesteia și în anii mai mari și, sperăm, o continuare a acesteia și după absolvirea studiilor.
Exprimarea grafică a factorilor motivaționali care determină participarea la activități nonformale de educație fizică în vederea optimizării stărilor fizice și psihice o prezentăm în fig. 32:
Fig. 32. Motive determinante pentru optimizarea stărilor fizice și psihice
-studenți anii III și IV
Asigurarea deconectării de la problemele cotidiene, inducerea unor stări de relaxare, recreere, capacitarea potențialului fizic sau plăcerea de a continua activitățile de EFS practicate în lecțiile formale din anii I și II, reprezintă motive care pentru studenții din anii III și IV contribuie la optimizarea stărilor fizice și psihice.
Prezentăm, în continuare, analiza valorilor indicatorilor statistici calculați pentru itemii studiați. Valoarea acestor indicatori o redăm în tabelul 72:
Tabelul 72. Valoarea indicatorilor statistici pentru itemii analizați
Media aritmetică pentru itemii analizați are valori care depășesc valoare 3, indicându-ne că majoritatea alegerile respondenților s-au plasat pe intervalul mediu 3 și pe intervalele superioare 4 și 5.
Valoarea 4 a medianei arată că jumătatea răspunsurilor este atinsă pe nivelul 4, situându-se între intervalele 4 și 5, iar valoarea 3,5 a medianei pentru itemul 10 din C.VAOP (III-IV) indică situarea a 50% din opțiunile studenților pe intervalul mediu 3, între intervalele 3 și 5.
Valorile modale obținute pentru itemii supuși discuției reliefează că cea mai mare frecvență a răspunsurilor este înregistrată pe intervalul 4, respectiv intervalul 5 al scalei.
Referitor la caracteristicile investigate, valorile abaterii standard indică o împrăștiere destul de largă în jurul mediei, ele încadrându-se totuși în limitele unor distribuții normale a datelor.
Indicatorul de asimetrie negativ semnifică o asimetrie negativă cu valori mai mici spre stângă.
Valoarea negativă a indicatorului de boltire relevă o distribuție platicurtică, cu valori dispersate în jurul mediei pe un interval mai mare.
Cu privire la „percepția valorilor efectelor exercițiului fizic; conexiuni cu Sinele studentului practicant”, „valori ale timpului liber” și „efecte de relaxare, refacere, detensionare”, formulăm următoarele concluzii:
pentru prima variabilă pe care am investigat-o ne-am propus să aflăm care sunt experiențele și percepțiile tinerilor față de efectele-valori ale exercițiului fizic, iar ca indicator am stabilit efectele vizibile, simțite ale practicării constante a AEFS asupra organismului și psihicului. După colectarea datelor și analiza rezultatelor am constatat că frecvențele cele mai mari s-au înregistrat pe intervalele superioare și pe intervalul mediu ale scalei. Acest lucru ne îndreptățește să concluzionăm că tinerii au o percepție bună, ridicată asupra valorilor efectelor EXF.
Pentru investigarea variabilei definită de valori ale timpului liber am stabilit trei indicatori: opțiunile pentru anumite activități de timp liber, efectele pozitive ale activităților de timp liber și disponibilitatea tinerilor de a practica AEFS în timpul liber, iar ca obiectiv am stabilit cunoașterea modalităților de petrecere a timpului liber, a locului ocupat de practicarea activităților sportive nonformale în cadrul acestor preocupări.
După analiza datelor înregistrate, am desprins următoarele aspecte cu valoare de idei conclusive:
frecvențele răspunsurilor înregistrate au fost concentrate pe intervalele superioare și medii ale scalei de măsurare; acestea au avut o distribuție descrescătoare de la intervalul superior 5 spre cel inferior 1 pentru toate categoriile de respondenți.
scăderea frecvențelor spre intervalele inferioare demonstrează că tinerii cuprinși în studiu au considerat importante activităților de timp liber propuse, dar și faptul că ei cunosc beneficiile și apreciază importanța efectelor lor pozitive.
imaginea de ansamblu în ceea ce privește felul în care tinerii își petrec timpul liber este caracterizată de importanța acordată relațiilor interpersonale, timpului petrecut cu prietenii, accentului pus pe preocupări ale unei vieți active, precum practicarea unor activități sportive, plimbări, excursii.
o categorie de activități de timp liber care configurează acest palier al vieții tinerilor și de care ei sunt mai puțin interesați, este reprezentată de acelea care țin de “acumularea de capital cultural” mai exact: participarea la evenimente culturale (expoziții, teatru, concerte), participarea la evenimente sportive ca spectator și /sau lectură.
populația investigată desfășoară anumite activități în timpul liber pentru relaxare și recreere, pentru socializare/integrare socială, dezvoltare fizică sau împlinire personală.
Cercetarea întreprinsă a mai demonstrat că asigurarea deconectării de la problemele cotidiene, relaxarea, recreerea, capacitarea potențialului fizic sau plăcerea de a continua activitățile de EFS practicate în facultate reprezintă motive care atât pentru studenții din anii I și II cât și pentru cei din anii III și IV contribuie la optimizarea stărilor fizice și psihice.
La finalul acestor comentarii, putem concluziona că ipoteza: Cu cât percepția valorilor exercițiului fizic pentru sine este mai puternică, cu atât acest lucru îi va determina pe tineri ca timpul liber să fie perceput, evaluat și consumat activ, pozitiv, pentru relaxare, refacere, detensionare, întărirea capacității profesionale, s-a verificat.
Testul de semnificație
Pentru a stabili gradul de plauzibilitate a cercetării întreprinse, am realizat și o testare statistică de semnificație. Prin testul statistic se verifică ipoteze și constă în calcularea unei statistici și stabilirea unei reguli fixate în prealabil de acceptare sau de respingere a ipotezei nule.
Testul Z se referă la faptul că “testarea semnificației unei mărimi înseamnă a verifica dacă această mărime este sau nu semnificativ diferită de zero” (Rotariu, 2006, p. 103).
În cercetarea noastră, am testat semnificația între două proporții, în situația în care ambele mărimi au provenit din eșantioane independente unul de celălalt.
Interpreterea valorii lui Z obținute se face raportând această valoare la valorile standardizate ale lui Z (118). Pentru ca diferența să fie semnificativă la acest nivel, valoarea critică pentru Z la un prag de probabilitate de 0,95 trebuie să fie 1,96 (Rotariu, 2006, p.10).
Deci, dacă valoarea lui Z este mai mare decât 1,96, se respinge ipoteza de nul.
Am formulat următoarea ipoteză de nul (H0): între formarea atitudinilor promișcare în lecțiile formale de educație fizică și crearea premiselor unei conduite adecvate de continuare a practicării constante, independente și în medii nonformale a activităților motrice nu există legătură.
Am considerat ca relevante pentru testul nostru răspunsurile date de studenții anilor I-II și III-IV la itemii care au conținut întrebări legate de atitudinile și de conduitele de practicare a AEFS. Am eliminat frecvențele înregistrate pe intervalele superioare (5 și 4) și pe cele de pe intervalele inferioare (1 și 2) ale scalei de măsurare și am calculat mediile proporțiilor frecvențelor înregistrate pe intervalul mediu 3. Datele obținute le-am înregistrat în tabelul 73.
Tabelul 73. Media proporțiilor înregistrate pe intervalul mediu 3 pentru C.VAOP (I-II) și
C. VAP (III-IV).
Pentru aplicarea testului Z trebuie să calculăm pătratele celor două abateri standard. Fiind vorba de proporții, acestea sunt egale cu produsul q (1-q) (Rotariu, 2006, p.106).
σ² I-II = 0,2404 (1 – 0,2404) = 0,2404 x 0,7596 = 0,1826078
σ² III-IV = 0,158(1-0,158) = 0,158 x 0,842 = 0,133036
unde:
σ I-II reprezintă abaterea standard de la eșantionul studenților din anii I-II;
σ III-IV reprezintă abaterea standard de la eșantionul studenților din anii III-IV;
Eroarea standard (e) a diferenței proporțiilor este dată de formula e = √σ²₁/n₁ + σ²₂/n₂
În cazul nostru, această formulă arată astfel: e = √σ²I-II/n₁ + σ²III-IV/n₂, unde
n1 = 250 și reprezintă numărul studenților din anii I și II
n2 = 80 și reprezintă numărul studenților din anii III și IV
e = = = = 0,04
Transformată în procente, valoarea erorii standard este: e = 4%
Z are formula: z =| a-b | / e unde (a) reprezintă media proporțiilor pentru studenții anilor I-II, iar (b) media proporțiilor pentru studenții anilor III-IV.
Înlocuind simbolurile cu mediile proporțiilor din tabelul 72 rezultă formula:
Z = 24,04 – = = 2,06
Valoarea obținută pentru Z este 2,06 și pentru că depășește valoarea critică 1,96, ipoteza de nul se respinge, ceea ce ne determină să afirmăm că între formarea atitudinilor promișcare în lecțiile formale de educație fizică și crearea premiselor unei conduite adecvate de continuare a practicării constante, independente și în medii nonformale a activităților motrice există o legătură directă.
Valoarea lui Z poate fi interpretată și prin corespondența sa cu nivelul de probabilitate P (aria determinată de curba normală) (anexa 10).
În dreptul valorii 2 și pe coloana 0,06 se află numărul 4803. Redus la unitate înseamnă 0,4803 și indică jumătate din nivelul probabilității cercetate de noi. Dacă dublăm această valoare rezultă P= 0,9606, ceea ce înseamnă că sunt circa 96% șanse ca diferența să fie reală. Vom afirma că diferența e semnificativă la nivelul de probabilitate de 0,96.
În concluzie, se respinge ipoteza de nul, deoarece există 96% șanse ca între formarea atitudinilor promișcare în lecțiile formale de educație fizică și crearea premiselor unei conduite adecvate de continuare a practicării constante, independente și în medii nonformale a activităților motrice să există o legătură directă.
CAPITOLUL IV.
PENTRU UN PROIECT-PROGRAM FORMATIV. PREMISE ȘI REZULTATE PARȚIALE.
Concepte explicative și caracteristici generale
ale proiectului-program
Un program este definit ca un set de “activități sau de proiecte orientate spre un obiectiv sau grup de obiective, în care resursele umane, materiale și financiare sunt coerent organizate pentru a produce bunuri și servicii sau schimbări ale mediului, ca răspuns la anumite nevoi” (85). În sistemul educațional, prin aceste activități, se intervine asupra unor componente sau chiar asupra întregului sistem, pentru a crea un impact pozitiv asupra rezultatelor procesului instructiv-educativ.
Elementele structurale ale unui astfel de program sunt: scopurile și obiectivele, activitățile, actorii-resursele umane, materiale, procedurale și de timp, beneficiari/populație-țintă, sistem managerial, componentele de evaluare/autoevaluare, indicatorii de impact etc.
Cu privire la obiectivele programului sunt de remarcat câteva aspecte pe care le prezentăm, succint, în continuare.
Vaughn (2008), referindu-se la obiectivele de instruire, precizează că “un bun obiectiv formativ ajută la conceperea unui program de instruire care se adresează mai precis nevoilor cursanților și organizației”. De asemenea, același autor afirmă că obiectivele sunt “esențiale pentru evaluarea succesului pe ansamblu al unui program de instruire”.
De aceeea, este necesar să formulăm obiective clare, întemeiate pe identificarea nevoilor beneficiarilor și care să specifice pe cât posibil precis rezultatele așteptate de la procesul de instruire.
Experții domeniului clasifică obiectivele după mai multe criterii. În tabelul 74 prezentăm o astfel de opțiune care integrează obiectivele pe patru niveluri.
Tabelul 74. Niveluri de clasificare a obiectivelor de instruire (după Vaughn, 2008)
Un termen utilizat uneori ca termen apropiat, dar nu sinonim pentru program, este acela de proiect. Proiectele sunt componente ale programului, reprezentând un set de acțiuni planificate pe o durată determinată de timp, care urmăresc atingerea unor obiective explicite, însoțite de indicatori de evaluare.
Programele și proiectele au structuri relativ asemănătoare: obiective, populație-țintă, resurse, plan de activități, durată de desfășurare, echipă de lucru, dar există și unele diferențe precum (85):
durata proiectelor este mai mică;
programele sunt un mijloc de implementare a unei politici, iar proiectele sunt componente ale programului astfel stabilit;
rolul echipei programului este de coordonare și supervizare a proiectelor componente;
echipa de proiect are rol de implementare.
Newton consideră că “proiectul este o misiune cu un punct final” în timp ce managementul de proiect reprezintă „metoda științifică de gestionare a proiectelor” (2007, pp. 15-16).
2. Proiectarea programului de formare: interogații utile
Realizarea programului cuprinde mai multe etape. Reținem ca fiind mai importante : inițierea, dezvoltarea și consolidarea sau proiectarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea.
Proiectarea unui program presupune interelaționarea obiectivelor acestuia, a conținuturilor instruirii, a metodelor și mijloacelor ce vor fi folosite, toate acestea raportate la criteriile de evaluare, care vor proba succesul sau insuccesul programului.
Realizatorul proiectului/programului este managerul de proiect/program, care trebuie să definească următoarele:
motivul/motivele – de ce dorește să realizeze/efectueze proiectul/programul;
obiectivele – ce vrea să obțină cu acest program;
persoanele care vor aplica proiectul, principalele puncte care vor fi abordate;
întocmirea planului programului-care sunt activitățile care pot duce la îndeplinirea obiectivelor pornind de la anumite niveluri;
managementul execuției-să observe, să identifice și să rezolve eventualele probleme apărute;
finalizarea programului-evaluarea rezultatelor, a beneficiilor.
Pentru o bună proiectare a unui program, David Simmonds (2008) propune șapte întrebări la care trebuie găsite răspunsuri și pe care le prezentăm în tabelul 75.
Tabelul 75. Întrebări necesare pentru proiectarea unui program de instruire
(după Simmonds, 2008)
3. Evaluarea programului-proiectului psihoeducațional.
Valori teoretice, caracteristici și funcții
Evaluarea este o activitate firească, utilă și trebuie văzută ca un element intrinsec al unui program. Aceasta reprezintă “un proces de apreciere a valorii, meritului și calității unui proces, produs sau rezultat” (85).
Evaluarea este definită de Vlăsceanu, Grunberg și Pârlea (2007, p. 25) ca „un proces general de analiză critică și sistematică care conduce la judecăți și recomandări cu privire la calitatea unui program” (88).
Din perspectiva altor autori, evaluarea reprezintă „aprecierea sistematică a operațiilor și/sau a rezultatelor unui program sau unei politici, raportate la un set de standarde explicite sau implicite, un mijloc care contribuie la îmbunătățirea programului sau unei politici" (Velea, 2004).
Sistematizând diferitele moduri de a defini conceptul pus în discuție, putem aprecia că evaluarea este un proces esențial care susține un proiect prin măsurarea gradului în care s-au îndeplinit obiectivele stabilite și prin identificarea unora dintre aspectele care trebuie îmbunătățite.
Pentru a fi validă din punct de vedere științific, evaluarea va respecta câteva cerințe și anume (33):
Să fie imparțială și independentă
Se referă la calitatea unei evaluări de a nu reprezenta părtinitor anumite interese;
Să fie credibilă
Evaluarea va îndeplini anumite condiții, dintre care menționăm:
Să respecte o anumită metodologie prezentată explicit tuturor părților implicate;
Raportul unei evaluări credibile să evidențieze atât aspectele pozitive ale derulării programului (care trebuie încurajate), cât și aspectele negative (care necesită măsuri de îmbunătățire).
Să fie imparțială și independentă.
Să fie utilă
Utilitatea unei evaluări presupune ca recomandările făcute în urma procesului de evaluare să poată fundamenta decizii care duc la îmbunătățirea managementului programului.
Să fie prezentată într-o manieră accesibilă
Prezentarea datelor unui studiu trebuie să țină cont de cunoștințele metodologice ale utilizatorilor acestuia, iar limbajul folosit trebuie să fie accesibil tuturor.
Obiectul evaluării îl constituie (Velea, 2004):
componentele programului – obiective, resurse umane, materiale, procedurale (strategii de acțiune) și de conținut, populație-țintă, timpul, sistem managerial și sistemul propriu de evaluare;
proiectul programului;
implementarea programului;
rezultatele, efectele (impactul programului).
Prezentăm în tabelul 76 unele criterii ale procesului de evaluare a programelor educaționale.
Tabelul 76. Criterii de evaluare a unui program educațional
În funcție de programul/proiectul evaluat, se poate apela doar la o parte dintre aceste criterii.
În concluzie, putem reliefa câteva elemente esențiale ale procesului de evaluare (33):
Evaluarea este un instrument util în managementul politicilor publice, al programelor și proiectelor;
Implică aprecieri pe baza unor criterii bine stabilite și prezente în proiect;
Evaluarea este utilă în oricare dintre stadiile dezvoltării unui program/proiect:
în stadiul de design;
înainte de implementare
în timpul implementării;
ulterior implementării;
Evaluarea este un proces explicativ în sensul că pornește de la anumite întrebări pentru care caută și identifică răspunsuri plauzibile;
Evaluarea este o activitate sistematică și implică analize științifice – colectarea de date, analiza lor, compararea lor pe baza anumitor criterii;
Evaluarea stă la baza luării unor decizii în legatură cu programul/proiectul evaluat. Aceste decizii se pot referi la continuarea, modificarea, chiar suspendarea sau stoparea programului/proiectului.
În evaluarea de programe/proiecte se utilizează mai multe modele. Dintre acestea amintim:
modelele bazate pe rezultate;
modelele explicative – orientate pe proces;
modelele sistemice (analiza de sistem);
modelele economice – se raportează rezultatele la valoarea costurilor implicate de proiect;
modelele centrate pe actorii implicați;
modelul bazat pe principiile managementului calitativ ale managementului strategic .
Impactul social are în vedere efectele nete sau pe termen lung ale unui program exercitate asupra subiecților, grupurilor, comunităților și societății în general (33).
Evaluarea impactului social are la bază utilizarea metodelor clasice de cercetare sociologică, atât cantitative (statistice), cât și calitative (observația, interviul, focus grupul, studiile de caz etc).
Studiile de impact sunt comune cu principiile și exigențele evaluării de programe pe care le-am prezentat anterior.
Evaluarea de impact cuprinde trei faze și anume:
(1). Un proces de analiză a contextului în care este implementat proiectul/programul de formare
(2). Analiza factorului social și estimarea schimbării sociale induse de fiecare alternativă a acesteia
(3). Redactarea raportului de evaluare a impactului și integrarea rezultatelor obținute în derularea proiectelor și/sau activităților.
Condiția de bază pentru realizarea unei evaluări și a unui studiu de impact este găsirea unor indicatori cu ajutorul cărora putem măsura aspectele considerate esențiale în derularea unui program (îndeplinirea obiectivelor, modul de desfășurare a activităților, respectarea calendarului, încadrarea în buget ș.a.).
Comisia Europeană (apud Gârbovan) propune clasificarea indicatorilor potrivit unor criterii, dintre care cele mai relevante sunt prezentate în tabelul 77.
Tabelul 77. Criterii de clasificare a indicatorilor unui studiu de impact
Repere curricular-integrative
ale proiectului de program formativ
În urma analizării rezultatelor parțiale ale cercetării noastre, am cunoscut opinia generală a studenților cu privire la activitățile sportive pe care ar dori să le practice în afara orelor formale de educație fizică organizate în facultate.
Indicatorii de calitate ai educației în învățământul universitar se exprimă și prin rezultatele/performanțele academice obținute de studenți. Reușită academică reprezintă „rezultatele care marchează promovarea examenelor, iar nivelul acesteia este determinată de calitatea rezultatelor academice obținute în procesul instructiv-educativ” (Tulbure, 2010). De regulă, reușita academică este asimilată conceptelor de succes academic, sau performanță academică.
Considerăm că activitatea de educație fizică este corelată cu performanța academică, iar efectele practicării acestor activități se răsfrâng pozitiv asupra calității rezultatelor obținute de studenți în sesiunile de examene.
Pornind de la aceste considerente, pentru a veni în sprijinul celor interesați de practicarea activităților de educație fizică, dar și pentru a încerca să schimbăm atitudinea celor mai puțin interesați de aceasta, ne-am propus să proiectăm și să realizăm o implementare parțială a unui program complex de formare care să determine atragerea tinerilor spre practicarea activităților de educație fizică și sport în noi condiții organizatorice și structurale.
Programul intitulat “Program pentru formarea conduitei de practicare a activităților fizice nonformale la tineri și adulți” (PPAFN) are componente sociale, psihologice, axiologice, pedagogice și conține un proiect modular denumit: “Dezvoltare, armonie, sănătate” (DAS). Proiectul cuprinde cinci module și se adresează:
a). studenților din anii I și II, unde prezența la lecțiile de EFS este obligatorie;
b). studenților din anii III și IV, care nu au prevăzute lecții de educație fizică în planul de învățământ;
c). absolvenților;
d). cadrelor didactice.
Organizarea programului nostru a fost făcută în jurul a două nuclee, de fapt două concepții vizând:
i). Viața activă, centrată pe atitudini proactive motric, cunoașterea beneficiilor practicării activităților fizice, cunoașterea relației dintre sănătate, stil de viață și exercițiul fizic, practicarea activităților sportive în natură;
ii). Valori socio-morale și caracteriale, focalizate pe corectitudine față de normele sociale reglementate, disciplinarea modului de viață, capacitatea de cooperare, responsabilitate în îndeplinirea sarcinilor/obiectivelor stabilite, motivație, fair –play ș.a.
Primele patru module cuprind activități sportive care au o influență incontestabilă asupra formării și perfecționării tinerilor din punct de vedere fizic, moral, estetic și intelectual. Studenții sunt liberi să aleagă tipul sau numărul de variante ale modulelor la care să participe pe parcursul anului universitar.
Modulul 5 prezintă o ofertă de activități motrice pe care tinerii și nu numai o vor explora independent, în timpul liber (vacanțe/concedii de odihnă ș.a.). Sunt promovate, aici, valori ale unei vieți active, ale unui stil de viață sănătos bazat pe activități fizice desfășurate în natură.
Deoarece proiectul conceput și promovat în teză cuprinde activități de educație fizică se impune ca acesta să urmărească în primul rând îndeplinirea obiectivelor generale ale EFS, iar organizarea și desfășurarea lui să respecte principiile de instruire și de educație ale acestui proces. Pentru desfășurarea proiectului într-un cadru nonformal, pe lângă respectarea celor mai sus amintite, va trebui să se subordoneze și principiilor care coordonează elementul de educație nonformală și pe care le prezentăm în continuare (Neacșu, 2010):
Principiul atractivității
Dominanta activităților nonformale este atractivitatea. De aceea, acestea trebuie să fie în concordanță cu interesele, înclinațiile, preocupările și preferințele practicanților.
Sunt considerate atractive activitățile cu o finalitate clară, realizabilă, cele în care participanții au un rol activ, cele care au un grad sporit de autenticitate ș.a.
Principiul diversității
Acest principiu implică o relație directă între activitățile desfășurate și varietatea acestora. El se corelează și în același timp completează principiul atractivității astfel: varietatea completează atractivitatea, iar ceea ce este variat este interesant și atractiv.
Diversitatea, ca o condiție a unei activități eficiente, decurge din necesitatea pe care o resimt practicanții de a-și valorifica varietatea și complexitatea înclinațiilor, aptitudinilor, intereselor și preferințelor lor.
Principiul integrării
Toate activitățile trebuie să fie integrate în sistemul general de educație școlară și universitară, trebuie să îndeplinească rolul de cultivare a capacității de transfer a achizițiilor învățării și mai ales de aplicare în practică, în condiții variate, a celor învățate.
Principiul specificității
Deși fac parte din sistemul formelor educaționale, activitățile din spațiul nonformal se constituie, ele însele, într-un subsistem specific, sunt orientate prioritar spre formarea și exersarea unor cunoștințe, abilități și competențe complementare, au forme proprii de organizare, precum și raporturi aparte între actorii educaționali. Sistemul mijloacelor și metodelor cu care se operează este mai diversificat, iar evaluarea este facultativă, neformalizată, fără note sau calificative oficiale.
Principiul corelativității
Educația nonformală se corelează cu educația formală, cele două forme de educație completându-se sub raportul conținutului, strategiilor, al formelor de organizare și al motivațiilor de realizare. Ambele urmăresc eficientizarea procesului formării unor comportamente propice educației permanente, inclusiv prin mijloace proprii, precum și achiziționarea unor informații și competențe specifice anumitor domenii.
Principiul modularității
Caracterul modular oferă modalități flexibile de a răspunde intereselor și particularităților participanților, printr-o gamă largă de activități (programe modulare) pe care le propune. Totodată, acordă posibilitatea fiecăruia de a decide la ce activități să participe, să-și aleagă un itinerar propriu pentru continuarea modulelor, adaptat propriilor interese.
Avantajele modulelor constau în flexibilitate și combinarea lor cu alte module.
Principiul raționalizării timpului liber
Activitățile desfășurate într-un registru nonformal au o contribuție importantă la organizarea timpului liber.
4.1. Elemente modulare structural-funcționale
Pornind de la cele șapte întrebări necesare pentru proiectarea unui program/proiect – cine?, de ce?, unde?, când?, care?, cum?, cât de mult? și care au fost prezentate anterior și în urma răspunsurilor la acestea, conturăm elementele structurale și etapele proiectării programului formativ propus.
Justificare
Considerăm că este necesară crearea unui context educațional favorabil motivării tinerilor pentru practicarea în timpul liber a exercițiilor fizice și a sporturilor preferate sub forma activităților nonformale de educație fizică, într-o manieră continuă, sistematică, eficace.
Misiune
Prin acest program, dorim să formăm la tineri un sistem de cunostințe teoretice și practice (tehnice, igienice, medicale, organizatorice) pentru practicarea independentă, în timpul liber, a unor activități sportive, în concordanță cu obiectivele și sarcinile învățământului universitar și cerințele societății moderne.
Programul propus are misiunea de a orienta studenții către diferite forme de exersare fizică în timpul liber, în consonanță cu opțiunile, necesitățile sau motivația fiecărui participant. Scopul este de formare a unui sistem de valori bine structurat asociate unui stil de viață sănătos și activ, de promovare a acelor valori necesare integrării tinerilor în societate.
Obiective
În proiectarea acestui program este nevoie să știm unde ar trebui să ajungem, sau după cum spunea Steven Covery (apud Vaughn, 2008, p. 91), “trebuie să pornești cu sfârșitul în minte”. După identificarea cerințelor de instruire, acestea trebuie materializate într-un set de obiective.
Acest proiect de program are ca obiectiv general crearea unei reale concepții și conduite/comportamente privind practicarea activităților de educație fizică în registru nonformal prin:
Formarea de stări afective, deprinderi și obișnuințe de start pozitive pentru a practica independent, în timpul liber, exerciții fizice sau alte forme de activitate fizică în vederea obținerii unui potențial biomotric ridicat, corelat unui randament crescut de muncă și studiu;
Modelarea atitudinilor favorabile integrării sociale a tinerilor în spiritul valorilor contemporane: toleranță, implicare civică, viață sănătoasă, mediu curat, întrajutorare prin activitate sportivă ș.a., fie ca practicanți, fie ca spectatori;
Identificarea unor posibile consecințe ale practicării activităților nonformale de educație fizică nonformale asupra calității rezultatelor academice ale studenților;
Realizarea unui demers didactic modern bazat pe oferta profesorului/instructorului și opțiunile individuale/de grup ale tinerilor.
Ca obiective specifice, au fost vizate următoarele:
(1). Dezvoltarea capacității de organizare și autoorganizare;
(2). Valorificarea sistemului de mijloace și metode specifice dezvoltării fizice și creșterii indicilor calităților motrice, corespunzătoare posibilităților individuale ale practicanților;
(3). Dezvoltarea spiritului de echipă și a celui competitiv, în scopul integrării sociale a tinerilor și adulților;
(4). Evaluarea dezvoltării fizice în vederea corectării eventualelor deficiențe posturale și atitudinale;
(5). Dezvoltarea capacității de a asimila cunoștințe specifice domeniului EFS și de a le transmite către colegii nou intrați în grupul de referință;
(7). Dezvoltatea capacității de participare independentă și motivată intrinsec la activități sportive practicate în natură și condiții climaterice variate;
(8). Cultivarea obișnuinței de practicare independentă a activităților motrice recomandate de/ exersate alături de cadrul didactic;
(9). Dezvoltarea capacității de a se exprima motric la un nivel compatibil cu cerințele profesionale ulterioare ;
(10). Asigurarea deconectării psihologice și a factorului de compensare profesională, precum și crearea unei bune dispoziții prin mișcare;
(11). Dezvoltarea unor trăsături și calități de ordin estetic.
Beneficiarii programului vor fi studenții anilor I și II ai Universității Tehnice de Construcții București (UTCB), participanți la lecțiile de EFS pentru care această disciplină este obligatorie, studenții anilor III și IV, absolvenți, cadrele didactice din UTCB sau alte universități.
Durata: doi ani universitari.
Resurse materiale: sala de sport a UTCB, materiale și instalații specifice activităților sportive desfășurate.
Rezultate așteptate:
Ca urmare a activităților derulate în cadrul Proiectului “Dezvoltare, Armonie, Sănătate”, ne așteptăm să obținem următoarele rezultate:
schimbarea atitudinii față de mișcare a practicanților prin consolidarea și antrenarea comportamentelor favorabile practicării activităților de educație fizică în regim nonformal;
efectul practicării activităților nonformale de educație fizică va aduce elemente care se răsfrâng pozitiv asupra rezultatelor academice și a reușitei sociale a studenților;
proiectul să aibă un impact și asupra stafului didactic al catedrei de educație fizică cu privire la modul în care-și organizează activitatea.
Activități
Organizarea modulară a unui proiect constă în structurarea activităților sale în module. Activitățile cuprinse în module au conținuturi flexibile care satisfac interesele diverse ale beneficiarilor și se pliază pe cerințele și posibilitățile acestora.
După cum am mai spus, Proiectul DAS este alcătuit din cinci module, fiecare modul cuprinzând activități pe care studenții le vor desfășura la baza sportivă din UTCB, în afara orelor de educație fizică formale, sau independent, în perioada vacanțelor sau a concediilor de odihnă.
4.1.1. Modulul 1 “Cooperare și lucru în echipă”
Prin activitățile integrate acestui modul se va pune accent pe capacitatea studenților/participanților de comunicare, de cooperare, pe cunoașterea și respectarea unor valori de grup. Activitățile se vor realiza în concordanță cu anumite cerințe precum:
toți participanții au nevoie unii de alții pentru îndeplinirea obiectivelor comune;
fiecare subiect este acceptat și valorizat prin, și pentru competențele sale;
toată lumea/actorii participă activ la toate activitățile;
nimeni nu este exclus sau eliminat fără o motivare cunoscută;
fiecare este responsabil de sine și de grup.
Planul de activități pentru modulul 1:
4.1.2. Modulul 2 „ Estetică și atitudine corporală”
Prin activitățile desfășurate în cadrul acestui modul se va pune accent pe asimilarea și practicarea valorilor estetice, formarea sensibilității estetice, a unui comportament estetic ireproșabil. Unele activități se vor desfășura pe fond muzical. Acest lucru va contribui la dezvoltarea unor trăsături și calități de ordin integrat estetic precum: grația, armonia, expresivitatea ș.a. Se cunoaște contribuția complexă pe care muzica o are asupra perfecționării mișcărilor, prin influențele sale asupra sistemului nervos, a analizatorului auditiv, exercițiile fizice pe fond muzical constituind un mijloc important de realizare și perfecționare a unei motricități bazate pe o înaltă coordonare neuro-musculară.
Concordanța dintre muzică și mișcare subliniază rolul important pe care muzica îl are în ușurarea dificultăților procesului de perfecționare motrică, în formarea capacității de a executa mișcarea degajat, expresiv, artistic.
Planul de activități pentru modulul 2:
4.1.3. Modulul 3 „Relaxare, detensionare, destresare”
Planul de activități pentru modulul 3:
4.1.4. Modulul 4 “Autoapărare”
Planul de activități pentru modulul 4:
4.1.5. Modulul 5 “ Activități sportive în natură destinate petrecerii timpului liber”. Complementaritate și alternative
Mulți oameni preferă mișcarea în natură, o natură în care să se regăsească pe sine și în care să se poată exprima liberi de norme sau de constrângeri. Tot mai mulți tineri se angrenează în activități sportive, ce presupun „aventura” moderată și a căror miză este o „provocare” căreia trebuie să-i facă față.
În cadrul acestui modul includem activități sportive desfășurate în aer liber care necesită condiții speciale de desfășurare. Acestea vor putea satisface dorința subiecților de întoarcere la natură, nevoia lor de a face sport în vacanțe/concedii de odihnă sau de a trăi stări afective intense în activități ce presupun „aventura” și „riscul” anticipat.
Planul de activități pentru modulul 5:
Implementarea parțială a programului
Implementarea „PPAFN” s-a făcut prin parcurgerea doar a unor etape, cu respectarea anumitor condiții.
Condițiile necesare implementării au vizat identificarea bazei materiale (existentă), instalațiile și materialele necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activităților proiectului. De asemenea, o bună informare cu privire la scopul și obiectivele acestui proiect va fi importantă în desfășurarea cu succes a acestei faze.
Implementarea va parcurge următoarele etape:
Achiziționarea resurselor necesare derulării proiectului;
Promovarea proiectului în mediul studenților;
Diseminarea proiectului în rândul studenților presupune o abordare multidimensională, care include:
Crearea unei identități vizuale a proiectului–cu scopul de a obține un impact adecvat în rândul grupurilor țintă;
Seminarii de informare destinate promovării proiectului, în cadrul cărora vor avea loc discuții libere cu studenții privind:
promovarea conceptului de educație pentru sănătate prin mișcare;
importanța pentru sănătate a unor schimbări comportamentale și de stil de viață;
spectrul valorilor dezvoltate prin practicarea activităților de educație fizică și sport ș.a.
Difuzarea de materiale documentare, pliante, broșuri, afișe expuse la panourile de prezentare ale Departamentului de EFS. De asemenea, se vor oferi informații referitoare la proiectul propus și pe pagina de internet a universității. Aceste materiale vor cuprinde pe lângă expunerea Proiectului DAS și alte sugestii privind petrecerea timpului liber prin activități fizice sportive și recreative, precum și prezentarea beneficiilor/a efectelor pozitive pe care practicarea acestor activități le vor avea asupra organismului și psihicului.
Derularea propriu-zisă a activităților circumscrise proiectului modular;
Analizarea rezultatelor cu asigurarea unui feed back pentru a evalua în comparație cu standardele impuse inițial;
Întocmirea unor rapoarte intermediare în vederea luării unor decizii asupra eventualelor schimbări sau măsuri privind progresele în realizarea indicatorilor din program.
Competențe, valori și atitudini ce vor fi dezvoltate
Programul pe care l-am proiectat va contribui la formarea/dezvoltarea unui set de competențe cu valoare de efecte formative, care vor permite tinerilor să practice independent activități de educație fizică și sport, să desfășoare cu succes activitățile specifice profesiei pe care și-au ales-o, sau să se integreze în societate. Astfel, subiecții integrați în proiect vor face dovada că:
Au o mai bună înțelegere a ceea ce înseamnă comportamente sănătoase, conținutul și formele de practicare independentă, individuală și de grup a EXF;
Prezintă o mai mare adaptabilitate și flexibilitate în realizarea obiectivelor propuse sau autopropuse;
Au capacitatea de a comunica în mod constructiv în diferite medii, de a arăta toleranță, de a exprima și înțelege diferite puncte de vedere, respect pentru valorile socio-morale, abilitatea de a se integra și colabora eficient în diferite grupuri;
Dovedesc progresiv competențe antreprenoriale, materializate în cunoștințe privind formele de practicare a exercițiilor fizice care se pot constitui ca obiect al unor afaceri (centre de inițiere în diferite ramuri de sport, centre pentru întreținerea condiției fizice etc.).
Prezintă evidente competențe de comunicare, concretizate în cunoștințe privind terminologia specifică domeniului EFS, abilitatea de a susține un dialog cu tematică specifică ș.a.
Au abilitatea de a-și compara dezvoltarea fizică cu parametrii/indicatorii modelului somatic specific vârstei și sexului și de a acționa dacă este cazul pentru ameliorarea acestora.
7. Evaluarea Programului. Criterii și valori de impact
Existența unor rezultate măsurabile ale activităților unui proiect va fi un argument convingător pentru continuarea acestuia pe viitor sau pentru inițierea unor noi programe similare.
Evaluarea de impact a “Programului pentru formarea conduitei de practicare a activităților fizice nonformale la tineri și adulți” reprezintă o modalitatea de a măsura rezultatele obținute sau de a demonstra eficiența activităților întreprinse. Aceasta va răspunde următoarelor întrebări:
• În ce măsură scopul și obiectivele programului pot fi atinse ?
• Există schimbări ale nivelului de cunoștințe, ale atitudinilor și ale comportamentelor?
• Ce factori determină aceste modificări ?
Pe lângă rezultatele finale, în programul nostru vom evalua:
Componentele programului reprezentate de: obiective, resurse umane (studenți și cadre didactice din UTCB);
Proiectul programului.
Activitățile fizice sportive care vor fi desfășurate (gradul de satisfacție/insatisfacție al studenților);
Implementarea programului
Pentru a evita finalizarea proiectului fără atingerea tuturor obiectivelor propuse, vom realiza evaluarea activităților proiectului pe parcursul implementării pentru evidențierea punctelor slabe care trebuie schimbate.
Criteriile după care se va efectua evaluarea proiectului nostru vor fi:
Eficacitatea sau cât de realist este programul nostru în atingerea obiectivelor. Se cunoaște faptul că nivelul maxim de eficacitate este atins atunci când raportul dintre rezultate și obiective este echivalent.
Relevanța sau în ce măsură obiectivele programului răspund nevoilor și priorităților actorilor implicați?
Utilitatea. Se pune întrebarea dacă efectele/rezultatele preconizate sunt realiste și satisfăcătoare pentru subiecții studenți?
Aspectul emoțional reflectat în starea de bine, de confort fizic și psihic–calitatea motivațiilor, nivelul de atractivitate ș.a.
Sustenabilitatea sau în ce măsură rezultatele obținute/beneficiile produse de program vor continua să se manifeste, să producă efecte după finalizarea acestuia.
Impactul sau efectul pe care îl va avea proiectul asupra mediului în care a acționat.
Programul va fi evaluat ca fiind de succes în funcție de îndeplinirea indicatorilor aleși. Pentru a evalua impactul produs de proiectul nostru asupra grupului țintă am stabilit un set de indicatori pe care îi prezentăm în tabelul 78:
Tabelul 78 . Indicatori utilizați în evaluarea impactului programului
Până în prezent, am realizat:
o evaluare înainte de a fi luată decizia de implementare pentru a afla nevoia grupului țintă de a fi participanți la acest proiect și percepția acestora cu privire la valențele programului;
un feedback evaluativ, la opt luni de la începerea derulării programului, cu scopul de a afla satisfacția participanților față de modul în care acesta răspunde la așteptările lor și găsirea unor posibile soluții pentru eventualele probleme ale programului.
În vederea evaluării impactului pe care programul l-a produs, am utilizat pentru prima fază un sondaj de opinie cu un chestionar aplicat pe un eșantion din participanții la program, iar pentru evaluarea intermediară, focus grupul.
Eșantionul a fost format din 30 de studenți din anii I-II, III-IV, fete și băieți. Evaluarea parțială s-a desfășurat în perioada 1-15 iunie 2011.
În tabelul 79 prezentăm, sub formă matriceală obiectivele, itemii din chestionar la care participanții la program au răspuns în această fază și analiza răspunsurilor acestora.
Tabelul 79. Tablou de corespondență între obiectivele evaluării, itemi și rezultate
Rezultatele înregistrate până în prezent și analiza acestora ne conduc la formularea următoarelor concluzii preliminare și, desigur și parțiale:
majoriatea respondenților consideră necesară și utilă organizarea unor activități sportive cu caracter nonformal;
studenții chestionați sunt dispuși să participe, în continuare, pe o perioadă de doi ani universitari la activitățile propuse în modulele proiectului program;
activitățile incluse în acest program satisfac interesele diverse ale beneficiarilor și se pliază pe cerințele și posibilitățile acestora;
principalele motive care au stat la baza opțiunii pentru participarea la programul formativ propus sunt legate de starea de sănătate, obișnuința de a practica activități sportive, relaxare/distracție, compensarea unor vulnerabilități;
tinerii doresc să beneficieze de cunoștințele și competențele cu valoare de efecte formative, dobândite în cadrul proiectului și în viața de zi cu zi.
După cum am spus, am realizat și un feedback evaluativ pentru a afla dacă programul răspunde așteptărilor actorilor implicați și pentru găsirea unor posibile soluții la eventualele probleme ale acestuia. Până în prezent am evitat evaluările de tip cantitativ și am fost interesați mai ales de de valorile calitative.
Prezentăm, în continuare, întrebările evaluării noastre parțiale:
Structura modulară a programului formativ a fost adecvată motivației de a participa la acest program?
Combinația de activități a corespuns/corespunde nevoilor studenților?
Condițiile asigurate au permis desfășurarea optimă a activităților? Propuneri.
Opinia dv. privind gradul de dificultate al mijloacelor operaționale utilizate (intensitatea, complexitatea efortului, calitatea asistenței profesorilor).
Opinii privind claritatea/eficiența sarcinilor de lucru.
În ce măsură s-a beneficiat de suficient sprijin/feedback din partea cadrelor didactice?
Ce module v-au plăcut mai mult din acest program?
Ce recomandări aveți pentru îmbunătățirea acestui program, integral sau pe module?
Apreciați în mod global experiența dv., până în acest moment, în cadrul acestui program.
Evaluarea intermediară pe care am realizat-o până în prezent ne-a arătat că:
Toți studenții sunt de acord că structura modulară a programului formativ corespunde motivației lor de a participa la acest proiect. Activitățile variate și combinația acestora în cadrul celor cinci module satisfac diversele lor interese legate de activitățile sportive și au corespuns nevoilor de formare ale tinerilor.
Opinia participanților la primul focus grup realizat a fost aceea că sarcinile de lucru aferente activităților desfășurate au fost bine prezentate, mijloacele operaționale folosite (acțiuni motrice, exerciții fizice, jocuri ș.a.) au avut un grad de dificultate care, în general, a corespuns cu capacitatea lor de efort, cu nivelul lor de pregătire fizică, nivelul tehnic, cu potențialul lor biometric;
Se impun unele abordări diferențiate pentru: fete și băieți; cei care au mai practicat sporturi și cei novici, cei care au diferite probleme de sănătate.
Caracterul complex al eforturilor este dat de diversitatea actelor și acțiunilor motrice, de substratul energetic necesar desfășurării acestora și de numărul aparatelor și sistemelor organismului angrenate în lucru.
Aprecierea completă a efortului se realizează și din perspectiva reacției imediate a organismului la activitatea desfășurată, manifestată prin modificări fiziologice (creșterea frecvenței cardiace, a frecvenței respiratorii, modificări ale activității bioelectrice a mușchilor, modificări ale timpilor de reacție, a vitezei de execuție ș.a.). Unii dintre studenți au considerat că unele dintre activitățile sportive au avut un grad de dificultate mai ridicat, în sensul că pentru nivelul lor de pregătire de la momentul respectiv, efortul depus a fost complex, dar pe măsură ce au continuat activitatea din cadrul programului, capacitatea lor motrică s-a îmbunătățit, iar ei au putut face față cu succes sarcinilor propuse.
În general, studenții au fost mulțumiți de condițiile asigurate, spațiul de desfășurare a activităților, aparatura de specialitate, sprijinul acordat de cadrele didactice și feedback-ul oferit de acestea, claritatea/eficiența sarcinilor de lucru.
Ce le-a plăcut mai mult studenților la acest program?
Varietatea activităților;
Faptul că pot să-și aleagă la ce modul să participe, chiar la două, în funcție de necesitățile fiecăruia;
Faptul că sunt liberi să aleagă tipul, numărul de variante al modulelor la care să participe pe parcursul anului universitar;
Oferta de activități motrice propusă pe care tinerii o vor explora independent, în timpul liber (vacanțe/concedii de odihnă ș.a.) sau în grup.
Recomandările de optimizare a programului au fost puține și deocamdată nerelevante. Tragem concluzia că tinerii au fost mulțumiți de activitățile pe care le-au desfășurat și că acestea au corespuns nevoilor și motivațiilor lor.
În ceea ce privește experiența studenților în cadrul programului, aceștia au apreciat că a fost într-o mare măsură benefică/pozitivă.
Datele obținute în urma acestei evaluări reflectă eficacitatea activităților desfășurate și un nivel de satisfacție ridicat al beneficiarilor.
Studenții au corelat practicarea activităților de educație fizică și sport cu reușita academică care este legată de randament, de performanță și de eficiență. Această chestiune a apărut frecvent în relatările lor, ea nefiind investigată focalizat pe rezultate academice. Multe trimiteri s-au făcut asupra efectelor practicării exercițiului fizic și în perioada sesiunilor de examene, efectul fiind vizibil în cele cu durată mai lungă.
De fapt, în aceste perioade cele mai multe solicitări pentru participarea la activități sportive au fost seara și după susținerea unor examene, astfel încât studenții să realizeze un start mai bun pentru continuarea pregătirii pentru un alt examen cu o structură și cerințe diferite; putem considera că programul nostru oferă posibile soluții de ameliorare a rezultatelor la învățătură obținute de studenți.
Pentru a afla care este impactul pe care programul de formarea a conduitei de practicare a activităților fizice nonformale îl va avea la mijlocul derulării sale, mai precis la un an de la implementare, se va organiza un focus grup la care vor participa 10-20 de studenți, beneficiari ai acestuia. Evaluarea se va desfășura în luna ianuarie 2013. Durata de desfășurarea va fi de 60 de minute. Discuțiile vor fi înregistrate și analizate ulterior, se vor concentra asupra 4 probleme ale proiectului: relevanța, utilitatea, aspectele emoționale și posibile reproiectări.
Putem afirma că programul formativ va avea un impact semnificativ în zona formării de atitudini proactive și chiar reflective asupra conexiunilor între starea de sănătate fizică și psihică, stilul de viață, respectul pentru valori (morale, estetice, sociale, ale sinelui ș.a.), dorința de autoperfecționare și practicarea activităților nonformale de EFS.
Se pune și problema dacă beneficiile produse, elementele de competențe și valorile efectelor formative vor continua să se manifeste, după terminarea ciclului de viață al programului. Este importantă, în principal, menținerea schimbărilor de atitudini și de conduită produse prin intermediul programului nostru formativ. Rezultatele obținute până în prezent ne determină să credem că acest lucru va fi posibil.
8. Recomandări generale privind
participarea studenților la activitățile programului
Deși este un factor necesar unei vieți sănătoase și echilibrate, atenționăm că dusă la extrem, mișcarea fizică este dăunătoare. Efectele adverse ale acesteia vizează trauma musculo-scheletică, sănătatea articulațiilor, fertilitatea, stresul cardiovascular ș.a. Activitățile fizice care presupun efortul intens al mușchilor, mai accentuat decât în mod normal, favorizează producerea de acid lactic (un produs de metabolism) care, acumulat în exces, poate provoca febra musculară, un discomfort/durere a musculaturii scheletice.
Acumularea graduală de acid lactic în mușchi funcționează ca un semnal pentru creier de a reduce efortul excesiv. Din fericire, acest efect negativ poate fi parțial limitat printr-un antrenament corect și o refacere activă prin exercțtii fizice ușoare.
Un studiu recent al neurocercetătorilor din cadrul Universității Tufts din Boston a demonstrat că practicile sportive excesive pot duce, într-un final, către o afecțiune periculoasă, denumita anorexie atletică, care se manifestă prin restricții alimentare autoimpuse și suprasolicitare fizică pentru a ajunge la un corp perfect (129).
Sintetizând, considerăm că activitatea sportivă desfășurată cu moderație este recomandată, nefiind dăunătoare. Cele prezentate anterior nu oferă o scuză pentru a nu face mișcare. Se cunoaște că persoanele active din acest punct de vedere sunt mai sănătoase decât cele sedentare dar și în sport, ca în orice alt aspect al vieții, excesele, oricare ar fi natura lor și intensitatea nu fac decât rău. În activitatea fizică moderația este conceptul cheie al echilibrului stării de sănătate.
Pentru desfășurarea în bune condiții a activităților prevăzute în cadrul Proiectului DAS, pe parcursul derulării acestuia, va fi necesară respectarea unui set de cerințe de ordin pedagogic, psihologic și neuro-fiziologic. De reținut sunt următoarele:
toate activitățile se vor desfășura numai în echipament sportiv adecvat;
adoptarea unor măsuri de protecție și de prevenire a accidentelor în timpul lucrului;
desfășurarea tuturor activităților să se realizeze în limitele evaluării și diagnozei potențialului biomotric al practicanților la momentul respectiv;
asigurarea unui echilibru între efortul depus și odihna necesară refacerii organismului;
volumul și intensitatea efortului, precum și conținuturile activităților vor fi adaptate particularităților individuale ale fiecărui component din grupul de lucru-caracteristici de vârstă, sex, pregătire anterioară, capacitate actuală de efort, stare de sănătate, nivel tehnic, model socio-cultural (pentru unele categorii de studenți provenind din alte medii);
introducerea exercițiilor de respirație și relaxare după solicitări intense;
întreruperea efortului în cazul unor îmbolnăviri temporare;
reevaluări și feedback la timp, cu informarea reciprocă.
CONCLUZII
Cercetarea pe care am realizat-o a avut ca obiective principale reliefarea laturilor biomotrice, cognitive și emoționale ale tinerilor. Ne-a interesat, de asemenea, abordarea domeniului EFS desfășurată într-un cadru nonformal, prin prisma valorilor socio-morale, ale timpului liber, valori asociate unui stil de viață sănătos, a motivației participative, a atitudinilor proactive motric, a conexiunilor între activitățile de EFS și efectele practicării lor asupra actorilor implicați. Amintim aici efecte asupra imaginii de sine, stresului și anxietății, rezolvării de probleme, proceselor emoțional-afective, trăsăturilor de personalitate, atitudinilor sociale, valori estetice, socializatoare ș.a.
În cercetarea noastră ne-am propus să analizăm opiniile studenților, ale cadrelor didactice universitare din domeniul EFS și ale instructorilor sportivi cu privire la :
setul de valori promovate prin practicarea activităților sportive nonformale ;
spectrul factorilor motivaționali stimulativi care determină participarea tinerilor la AEFS ;
interesul manifestat de tineri față de participarea la activităților sportive nonformale;
calitatea formativă a acestor activități.
De asemenea, am dorit să cunoaștem printre altele:
care sunt interesele și așteptările pentru formarea și manifestarea unui stil de viață sănătos;
care sunt experiențele pozitive și percepțiile corecte ale tinerilor față de efectele-valori ale exercițiului fizic ;
modalitățile de petrecere a timpului liber, locul ocupat de practicarea activităților nonformale de educație fizică și sport în cadrul acestor preocupări ;
gradul de socializare al studenților și a disponibilității lor la activități eficace, creative de grup.
Cercetarea realizată s-a focalizat pe verificarea a șase ipoteze, iar metodologia utilizată s-a construit urmare a aplicării următoarelor metode de cercetare: observația, chestionarul, focus grupul, testul sociometric, analiza unor programe naționale și internaționale de educație fizică și sport, metode statistice de prelucrare și interpretare a datelor.
Din opiniile exprimate de respondenți am remarcat evidența următoarelor aspecte:
majoritatea studenților practică diferite forme de mișcare în timpul liber, această obișnuință fiind dezvoltată ca urmare a activității desfășurate în cadrul lecțiilor formale de EFS din școală sau facultate;
tinerii cunosc care sunt efectele benefice ale exercițiului fizic, practicat constant și sistematic asupra organismului și psihicului, fapt pentru care consideră necesar să continue aceste activități și după perioada studenției ;
cu privire la axa reprezentată de asimilare/promovare de valori socio-morale prin practicare de activități nonformale de educație fizică, toate valorile pe care le-am propus au înregistrat cele mai mari frecvențe pe intervalele superioare ale scalei, (5 și 4) și pe intervalul mediu 3. Distribuția descrescătoare a graficelor de la nivelele maximale spre cele minimale, demonstrează că pentru cei mai mulți dintre tinerii chestionați, conținutul sistemului de valori este bine definit, recunosc că aceste valori se asimilează/formează și se promovează și ca urmare a practicării AEFS;
atât cadrele didactice universitare de specialitate, cât și instructorii sportivi consideră că aceste valori cu dimensiunile lor morală și socială, asimilate și promovate prin practicare de activități nonformale de educație fizică și sport au un rol esențial în formarea unui comportament adecvat integrării tinerilor în societate;
în opinia profesorilor, tinerii manifestă un interes ridicat pentru practicarea independent și nonformal a AEFS;
imaginea de ansamblu în ceea ce privește felul în care tinerii își petrec timpul liber este caracterizată de importanța relațiilor interpersonale, de timpul petrecut cu prietenii, de accentul pus pe preocupări vizând o viață activă prin practicarea unor activități sportive, plimbări, excursii ș.a.;
în ierarhia motivelor pentru care studenții practică diferite forme de activitate motrică, se detașează în mod semnificativ cele destinate menținerii unei bune stări de sănătate, satisfacerii trebuinței de mișcare, nevoii de a se relaxa sau obișnuinței de a practica activități sportive individuale sau în grup.
Valorile coeficienților de corelație ne indică faptul că există corelații puternice între conduitele de practicare ale exercițiului fizic și percepția efectelor valorilor acestuia pentru Sine, între opiniile cadrelor didactice și ale studenților privind promovarea și asimilarea valorilor prin activități nonformale de educație fizică și sport.
Referitor la datele statistice obținute putem afirma că valorile indicatorilor statistici evidențiate s-au concentrat în intervalele considerate acceptabile pentru o distribuție normală a datelor. De asemenea, valorile abaterii standard, deși au indicat o împrăștiere mai mare sau mai mică în jurul mediei, s-au încadrat în limitele admise pentru distribuții normale a datelor unei serii de subiecți eșantionați.
Valorile indicatorilor de asimetrie Skewness și boltire Kurtosis s-au concentrat în intervalul considerat acceptabil pentru o distribuție normală a datelor unui șir, respectiv între
-1,96 și +1,96.
Am stabilit gradul de plauzibilitate a cercetării întreprinse printr-o testare de semnificație (testul Z).
Ipoteza de nul (H0) cu următorul enunț: între formarea atitudinilor pozitive față de mișcarea fizică în lecțiile de educație fizică formale și crearea premiselor unei conduite adecvate de continuare a practicării constante, independent și în medii nonformale a exercițiilor fizice a indicat lipsa vreunei legături cauzale.
Valoarea critică pentru Z la un prag de probabilitate de 0,95 este 1,96, deci, dacă Z este mai mare decât 1,96 se respinge ipoteza de nul. În cazul nostru, valoarea lui Z a fost 2,06 și pentru că depășește valoarea critică 1,96, ipoteza de nul s-a respins.
Am interpretat valoarea lui Z și prin corespondența sa cu nivelul de probabilitate P. Am obținut o valoare P= 0,9606, ceea ce înseamnă că sunt circa 96% șanse ca diferența să fie reală. Diferența e semnificativă la nivelul de probabilitate de 0,96.
Deoarece există 96% șanse ca între formarea atitudinilor promișcare în lecțiile de educație fizică formale și crearea premiselor unei conduite adecvate de continuare a practicării constante, independent și în medii nonformale a exercițiilor fizice să există o legătură directă, ipoteza de nul a fost respinsă, deci cercetarea nostră este plauzibilă.
Ca și concluzii finale putem afirma că propunerea noastră, concretizată în programul formativ intitulat “Program pentru formarea conduitei de practicare a activităților fizice nonformale la tineri și adulți” încorporează și amplifică o serie de tendințe ce pot fi regăsite atât la nivel european, cât și internațional în ceea ce privește bunele practici în domeniul activităților nonformale de EFS.
Pe bazele prezentate în cadrul acestei lucrări de cercetare poate fi dezvoltată o abordare modernă a activităților nonformale de educație fizică în mediul universitar, în acord cu interesele și motivațiile tinerilor, într-un context social cu evoluție rapidă și în perspectiva devenirii lor ulterioare, a unei dezvoltări integrale a personalității acestora.
Conștientizarea faptului că o atitudine „pro” efort fizic și existența unui program minim de exerciții zilnice produce efecte benefice importante pe termen mediu și pe termen lung, având statutul unui câștig evident, o viață activă, prevenirea unor boli, creșterea longevității, o bună integrare profesională și socială. Este important ca schimbările de atitudini și de conduită ale tinerilor, produse prin intermediul programului nostru formativ să se manifeste și după ce acesta se va încheia. Ne dorim ca tinerii să continue practicarea activităților de EFS și după terminarea studiilor, iar rezultatele obținute până în prezent ne determină să credem că acest lucru va fi posibil, plauzibil în construcție și validitate ecologică.
BIBLIOGRAFIE
ACADEMIA ROMÂNĂ, Intitutul de Lingvistică Iorgu Iordan. (1998). Dicționarul Explicativ al Limbii Române. București: Editura Unvers Enciclopedic.
ACHIȚEI, G. B. (1972). Dicționar de estetică generală. București: Editura Politică.
AGABRIAN, M. (2006). Analiza de conținut. Iași: Editura Polirom.
ANTONESEI, L. (2002). O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și transdisciplinare ale educației. Iași: Editura Polirom.
BÂTLAN, I. (2000). Valorile sportive-încercare de întemeiere a axiologiei sportive. București: Editura Semne.
BECEA, L. (2009). Optimizarea comportamentului psihomotor prin tehnici de reglare și autoreglare. București: Editura Printech.
BELL, J. (1993). Doing your research project: a guide for first time research in education and social science (ed. second edition). Buckingham; Philadelphia: Open University Press.
BOTA, A. ȘERBĂNOIU, S. (2000). În Dragnea, A. Teoria educației fizice și sportului. (p. 57). București: Cartea Școlii.
BOTA, A. (2006). Exerciții fizice pentru o viață activă. Activități motrice de timp liber. București: Editura Cartea Universitară.
BREBAN, V. (1980). Dicționarul limbii române contemporane. București: Editura Științifică și Enciclopedică.
BRETTSCHNEIDER, W. (2004). Study on young people's lifestyles and sedentarinessand the role of sport in the context of education and as a means of restorin thebalance. http://www.ec.europa.eu/sport/library/doc/c1/doc374eu.pdf
(accesat 25. 07. 2010).
BUNESCU, G. (1998). Școala și valorile morale. Teorii și practici ale dezvoltării psihosociomorale. București: Editura Didactică și Pedagogică. R. A.
BUIAC, D, SUCIU, A. (2007). Sănătatea și activitățile fizice de-a lungul timpului. București: Editura AFIR.
CÂRSTEA, G. (2000). Teoria și metodica educației fizice și sportului. București: Editura AN-DA.
CAUC, I. M. (2004). Metodologia cercetării sociologice-Metode și tehnici de cercetare. București: Editura Fundația România de Mâine.
CEAUȘESCU, N. N. (1976). Pedagogia educației fizice și sportului. București: Sport-Turism.
CEAUȘESCU, N. N. (2002). Istoria pedagogiei educației fizice. București: Editura Lumina Lex.
CHELCEA, S. (2007). Metodologia cercetării științifice. Metode cantitative și calitative. București: Editura Economică.
CRAHAY, M. (2009). Psihologia educației. București: Editura Trei.
CRISTEA, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura Didactică și Pedagogică.
CUCOȘ, C. (1995). Pedagogie și axiologie. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
CUCOȘ, C. (2006). Pedagogie. Iași: Editura Polirom.
DRAGNEA, A. (1996). Teoria antrenamentului sportiv. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
DRAGNEA, A., BOTA, A. (1999). Teoria activităților motrice. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
DRAGOMIR, P. SCARLAT, E. (2004). Educație fizică școlară. București: Editura Didactică și Pedagogică.
DRĂGAN, I. (1985). În Gheorghe, G.M., Dialog despre natură și sănătate. București: Ceres.
DUMITRESCU, A. (2010). Sportul de masă mijloc de socializare a studenților. Studiu de caz-Centrul Universitar Cluj- Napoca. Teză de doctorat.
EPURAN, M. (1984). Psihologia educației fizice și sportului. București: ANEFS.
EPURAN, M. , MAROLICARU, M. Metodologia cercetării activităților corporale. Suport de curs. Universitatea Babeș-Bolyai. Cluj-Napoca: Facultatea de EFS.
EPURAN, M., & HORGHIDAN, V. (1994). Psihologia educației fizice. București: ANEFS.
GAGEA, A. (1999). Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. București: Editura Fundația România Mare.
GANCIU, M. Educația fizică și sportul universitar pe scara de priorități sociale. http://www.sportscience.ro/html/articole conf 2003-18html (accesat 1.09.2011).
GÂRBOVAN, R. Metode utilizate în evaluarea programelor: analiza impactului social. http://www.apubb.ro/wp (accesat 31.10. 2011).
GHORGHIU, M. D., MONIQUE DE SAINT MARTIN (coord), BENEDICTE DE MONTVALON. (2011). Educație și frontiere sociale. Iași: Polirom.
GRIGORE, V. (coord). (2007). Exercițiul fizic. Factor determinant pentru prevenirea îmbătrânirii și instalării bolilor degenerative. București: Editura Didactică și Pedagogică.
HAMEL, J. et al. (1993). Case Study Methods. Newbury Park: CA Sage.
HOWIT, D. CRAMER, D. (2006). Introducere în SPSS pentru psihologie. Iași: Editura Polirom.
ILIE, M. D. (2008). Culturi organizaționale în spațiul universitar românesc. Timișoara: Editura Mirton.
IONESCU, C. L. (2011). Conduită motrică, valori și atitudini la studenții din învățământul superior de neprofil. Teză de doctorat. Universitatea din București, FPSE.
IUCU, R. (2005). Formarea personalului didactic-sisteme, politici, strategii. București: Editura Humanitas.
JERRY, R.T., JACK, K. N. (1996). Metodologia cercetării în educația fizică. București: CCPS.
JOBA, E. (1998). Statistica. București: Editura Economică.
KLUCKHOHN, C. (1951). Values and Value Orientations in The Theory of Action. În T. E. PARSONS. Toward a General Theory of Action. New York: Harper & Row.
KRUEGER, R. C. (2005). Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată. Iași: Editura Polirom.
LOW, S. C.-Z. (2009). Review on epidemic of obesity în Annals of the Academy of Medicine, Singapore 38 (1), pp. 57-65.
MARSHALL, C., & ROSSMAN, G.B. Designing qualitative research. Newbury Park: C.A. Sage.
MICLEA, M. (1999). Psihologie cognitivă Modele teoretico-experimentale. Iași: Polirom.
MORGAN, D. L. (1998). Focus groups as qualitatives research. CA Sage.
MURARU, A. (2005). Pedagogia sportului. București: Proxima.
NEACȘU, I. ENE, M. (1987). Educație și autoeducație în formarea personalității sportive. București: Editura Sport-Turism.
NEACȘU, I. (1999). Instruire și învățare. București: Editura Didactică și Pedagogică.
NEACȘU, I. (2010a). Introducere în psihologia educației și a dezvoltării. Iași: Editura Polirom.
NEACȘU, I. (2010b). Pedagogie Socială. Valori, comportamente, experiențe, strategii. București: Editura Universitară.
NEWTON, R. (2007). Managemetul proiectelor pas cu pas. cum să planificați și să conduceți un proiect de succes. București: Editura Meteor Press.
NICOLA, I. F. (1993). Teoria educației și noțiuni de cercetare pedagogică. București: Editura Didactică și Pedagogică, RA.
NICULESCU, M. (2003). Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. București: Editura Bren.
OPREA, C. L. (2009). Strategii didactice interactive. București: Editura Didactică și Pedagogică.
PÂSLARU, V. (2006). Valoare și educație axiologică: definiție și structurare. http://www.prodidactica.md/revista/Revista_35.pdf (accesat 20.06.2011).
PĂUN, E. Educația permanentă. Reflecții teoretice. www.educat.ro. (accesat 15.05.2009).
PĂUN, E., POTOLEA, D., (coord.). (2002). Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative. Iași: Editura Polirom.
PREDESCU, T., MOANȚĂ, A. (2001). Baschetul în școală. Instruire-învățare. București: Editura Semne.
PREDESCU,T., JIANU, E., GRĂDINARU, C. GRĂDINARU, S. (2010). Jocurile sportive în școală. Baschet-Fotbal-Handbal-Volei. Timișoara: Editura Politehnica.
PETRE, A. (1998). Filosofia valorii. Iași: Editura Polirom.
POPA, M. (2008). Statistica pentru psihologie. Teorie și aplicații SPSS. Iași: Polirom.
POPESCU, M. (1995). Educația fizică și sportul în pregătirea studenților. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
POPESCU, T. (1993). Permanența educației permanente. Revista de pedagogie nr.3.online http://www.1educat.ro/resurse/ise/permanenta_educatiei.html (accesat 21.08.2010).
POTOLEA, D. (1989). Teoria și metodologia obiectivelor educaționale. În: Cerghit, I., Vlăsceanu, L (coord.). Curs de pedagogie. București: Editura Universitatea București.
POTOLEA, D. JINGA, I. (1989). Profesorul și strategiile conducerii învățării. Structuri, strategii și performanțe în învățământ. București: Editura Academiei.
POTOLEA, D., NEACȘU, I. IUCU, R. PÂNIȘOARĂ, I.- O. (coord.) (2008). Pregătirea Psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura Polirom.
POTOLEA, D., MANOLESCU, M. (2006). Teoria și metodologia curriculumului. București: MEC.
POSȚAN, L. Conceptul educației pe parcursul vieții: abordare motivațională din perspectiva formării adulților. www.prodidactica.md/revista/revista_35.pdf (accesat 18.01. 2011).
RICHARD BAILEY, D. K. (2009). The Routledge Physical Education Reader. New York: Routledge.
REEVES, S. (1982). Power walking. New York: The Bobs Merrill.
ROTARIU, T. (. (2006). Metode statistice aplicate în științele sociale. Iași: Editura Polirom.
SCARLAT, E. S. (2006). Îndrumar de educație fizică școlară. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
SIMMONDS, D. (2008). Proiectarea și livrarea programelor de training. București: Editura CODECS.
STAN, E. (2000). Teoria și metodologia instruirii. Ploiești: Editura Universității din Ploiești.
STEBBINS, R. A. (2004). Between work and leisure. The common ground of two separate world. New Brunswick: Transaction Publisher.
STOICA, A. (2004). Particularitățile predării educațieie fizice în învățământul superior de neprofil. București: Arvin Press.
ȘTEFAN, M. (2000). Educația extracurriculară. București: Editura Prohumanitate.
TULBURE, C. (2010). Dimensiunile psihopedagogici ai reușitei academice. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujană.
UȚĂ, F. (2011). Activitățile nonformale de educație fizică. Valențe instructiv-educative. În Marathon, vol. 3 nr. 2. (pp. 233-236). București: Editura ASE.
VAUGHN, R. (2008). Manualul trainerului profesionist. Planificarea, livrarea și evaluarea programelor de instruire. București: CODECS.
VĂIDEANU, G. (1988). Educația la frontiera dintre milenii. București: Editura Politică.
VELEA, S. Evaluarea programelor sociale și/sau educaționale. http://www.fndc.ro/comunitate/evaluarea_programelor-sociale.html. (accesat 20.10.2011).
VELEA, S., ISTRATE, O. (2006). Introducere în pedagogie. Note de curs.
VINȚANU, N. (1998). Prelegeri despre educație fizică. București: Editura Pro Transilvania.
VLĂSCEANU, L. GRUNBERG, L., PÂRLEA, D. (2007). Quality Assurance and Accreditation: a glossary of basic terms and definitions. București UNESCO-CEPES: http://www.cepes.ro/publications/pdf/Glossary_2nd.pdf. (accesat 20.10.2011).
ZAMFIR, C. ,Vlăsceanu, L. (coord.) (1998). Dicționar de sociologie. București: Editura Babel.
xxx. Conceptul de educație: cei patru piloni ai educației. www.dadalos.org (accesat 22. 06.2009).
xxx. www.preferatele.com/docs/diverse/5/eduatia-morala14.php. (accesat pe 22.06.2009).
xxx. Fundamentele educației. Formele educației: educație formală, nonformală și informală. 2010www.dppd.ro/pedagogie/velea_pedagogie_c02.pdf. (accesat 16.08. 2010).
xxx.http://www.asociatia-profesorilor.ro/Educatia-formală.html. (accesat 5.03.2012).
xxx. Legea Educației Permanente. www.edu-gate.ro (accesat 06 20, 2009).
xxx. Educația nonformală. http://www.leap.ro/educatia-nonformală (accesat 1.03.2011).
xxx.http://www.edu.20.ro/2011/materiale/andragogia-sau-invatarea-adultilor-un-imperativ-al-prezentului/ (accesat 20.05. 2011).
xxx. Politici europene privind învățarea pe tot parcursul vieții. http://www.asociatia-profesorilor.ro/Politici-europene-privind-invatarea-pe-tot-parcursul-vietii.html. (accesat 13.01. 2011).
xxx. Noua strategie UE privind tineretul. www.euractiv.ro ( accesat 20.06. 2009).
xxx. Legea Educației Naționale. http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847 (accesat 11.04.2012).
xxx. Dicționar de sociologie online.
www.dictsociologie.netfirms,co,/v/Termeni/valoare.htm (accesat 25.05.2010).
xxx. Valoare (personal și cultural). www.wikipedia.org (accesat pe
13.08.2010).
xxx.American Association for Physical Activity and Recreation.
http://www.aahpeard.org/aapar/ (accesat 16.03.2011).
xxx. American Alliance for Health, Physical Education, Recreation and
Dance.: http://www.aahperd.org/about/districts/ (accesat 16.03.2011).
xxx.http://www.phecanada.ca/programs/quality-school-health (accesat 16.03.2011).
xxx. Australian Council for Health, Physical Educaiton and Recreation:
http://www.achper.org.au/programs-activities (accesat 16.03.2011).
xxx. European Physical Association: http://www.eupea.go.to/ (accesat
16.03.2011).
xxx. www.edfac.unimelb.edu.au (accesat 10.06.2012).
xxx. Physical Activity Guidlines for Americans. www.healthypeople.gov.
(accesat 23.06.2009).
xxx. Physical Activity and Health-report of surgeongeneral executive
summary: ww.cdc.gov (accesat 23.06.2010).
110. xxx. Comisia Europeană. Cartea Albă privind Sportul.
http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/publ/pdf/sport/whitepaper_ro.pdf (accesat 24.05. 2010).
111. xxx. Eurobarometer Survey on Sport and Physical Activity highlights large
disparities among member states http://www.ec.europa.eu/sport/news/news910en.html (accesat 9.02. 2010).
112. xxx. European Commision Special Eurobarometer: Physical Activity.
December 2000. http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_334_en.pd (accesat 9.02. 2010).
113. xxx. Phisycal Activity in Norway. http://fhi.no/eway (accesat 8.03.2010).
114. xxx. Is Extracurricular Participation Associated with beneficial outcomes?
http://www.eric.ed.gov (accesat 8.03.2010).
115 xxx. Structured After- school activities as a moderator of depressed mood for
adolescents with detached relations to their parents. http://jea.sagepub.com/content
(accesat 22.08.2010).
116. xxx. http://healthscotland.com/documents/2861.aspx (accesat pe 08 22, 2010).
117. xxx. Participation motives in Leisure Centres Physical Activities.
http://www.athleticinsight.com/vol4Iss3/Leisurepdf(accesat 8.04.2010).
118. xxx. Physical Activity level and health-related quality of life in the general
adult population: a systematic rewieu. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/sites (accesat
20.06.2010).
119. xxx. Physical Activity in prevention of type 2 diabetes. The Finnisf Diabetes
Prevention Study. http://www.diabetesjournals.org/content/54/1/158.abstract (accesat
4.08.2010)
120. xxx. http://www.pps.myforum.ro/viewtopic.php?t=44 (accesat 20.04.2011).
121. xxx.http://ww.scritube.com/timp-liber/sport/Cercetareastiintifica-
antrenam84519.php (accesat 20.05.2012).
122. xxx. http://isop.ro/interviul-interviul-focalizat-de-grup/) (accesat 05 20, 2012).
123. xxx. Valențele psihologice ale educației noformale.
http://www.scritube.com/profesor-scoala/VALENTE-PSIHOLOGICE-ALE
EDUCAT14849.php (accesat 28.10.2011).
124. xxx. http://statisticasociala.tripod.com/parametri.htm (accesat 20.01.2012).
125. xxx. http://profs.info.uaic.ro/~val/statistica/StatGloss.htm (accesat 20.01.2012).
126. xxx. http://www.scribd.com/doc/57828269/8/II-4-COEFICIENTUL-DE-
CORELA%C5%A2IE-PEARSON) (accesat pe 20.01.2012).
127. xxx. http://www.dictsociologie.netfirms.com/S/Termeni/stil_viata.htm (accesat
15.03.2010).
128. xxx. Ce este comportamentul prosocial.
http://psihologiasociala.uv.ro/psihologiesociala/comportamentul-prosocial.php
(accesat 27.07.2011).
129. xxx. Valorificarea capacităților de organizare a timpului liber. (accesat
27.07.2011).
130. xxx. http://www.isj.dj.edu.ro/cjap/main.php?actDir=articole&actFile=timp (accesat
27.07.2011).
131. xxx. Dans. http://ro.wikipedia.org/wiki/dans (accesat 13.11.2011).
132. xxx. Euritmia. http://waldorfbraila.3x.ro/Euritmia.html (accesat 13.11. 2011).
133- xxx. http://www.cdt.babes.ro/articole/kinetoterapia-gimnastica-medicala-pentru-
copii.php (accesat 13.11. 2011).
134. xxx. http://ro.wikipwdia.org/wiki/snowboard (accesat 28.10. 2011).
135. xxx. perfect.http://www.presaonline.com/stiri/socant/sportul-in-exces-duce-la-
o-afectiune-asemanatoare-dependentei-de-droguri-681466.html (accesat 9.06.2012).
136. xxx. United States Departament of Health and Human.
Serviceshttp://aspe.hhs.gov/poverty/09poverty.shrml (accesat 16.03. 2011).
137. xxx. Co.http:// www.despresuflet.ro/forum/relaxare-f29/relaxarea-ca-mijloc-
de-realizare-a-controlului-emotional-t398.html. (accesat 12.11.2011).
138. xxx. Parlamentul European. Proiect de raport privind rolul sportului în educație
(2007/2086).
http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2004_2009/documens/pr/669/669478/66947
8.ro.pdf (accesat 20.05.2010).
139. xxx. (1978). Dicționar de filosofie. București: Editura Politică.
140. xxx. (1980). Dicționar al limbii române contemporane. București: Editura Științifică
și Enciclopedică.
141. xxx. Evaluări privind activitatea fizică în rândul cetățenilor Europei.
www.medicinasportiva.ro (accesat 20.04.2010).
142. xxx.http://www.medicinasportiva.ro/sport/articole/ (accesat 20.04.2010).
143. xxx. Activitatea_fizica_in_Europa_I_Programele_de_actiune_comunitara_in__
domeniul_sanatatii_4.html.http://ec.europa.eu/health/ph_projects/2000/promotion/fp_promoti on_2000_frep_09_en.pdf. (accesat 23.06.2009).
144. xxx.http://www.sportulpentrutoti.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=5
6 ( accesat 23.06.2009).
145. xxx.Programul Național Sportul Pentru Toți.www.sportulpentrutoti.ro
accesat 23.06.2009).
146. xxx. Legea Educației Fizice și Sportului nr. 69/2000, republicată, cu modificările și
completările ulterioare. www.dreptonline.ro/legislatie/legea_sportului.php
(accesat 22.08.2010).
147. xxx. WHO Europe. Young people’s health in context: selected key findings from the
Health Behaviour in School-aged Children study. Copenhagen, Edinburgh, 3 june
2004 http://www.euro.who.int/document/mediacentre (accesat 02.04.2010).
148. xxx. European Network of Health Promoting Schools
.http://www.euro.who.int/ENHPS (accesat 04.04.2010).
149. xxx. leisure-time physical activity and related lifestyle characteristics among
middle-.aged japanese. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10959604 (accesat
16.03.2011).
150. xxx. www.frbaschet.ro/regulamente/proiecte//proiect_universitar.pdf (accesat
1.07.2012).
151. xxx. http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/c476/ (accesat 1.07.2012).
152. xxx. http://www.ecomagazin.ro/6-octombrie-ziua-nationala-a-sportului-pentru-toti/
(accesat 1.07.2012).
153. xxx. Problematica introducerii în pedagogie. Concepte fundamentale.
www.tuiasi.ro/index.php?file=98 (accesat 5 07.2012).
154. xxx. Organizationn World Health (2005). Fact sheet: obesity and overweight.
http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs311/en/print.html (accesat 21.02.2011).
155. xxx. http://www.isca-web.org/english/ (accesat 14.07.2012).
156. xxx. http://www.euro.who.int/en/what-we-do/health-topics/disease-
prevention/physical-activity/activities/hepa-europe (accesat 14.07.2012).
157. xxx. www.euro.who.int (accesat pe 14.07.2012).
Anexa1
CHESTIONAR PENTRU STUDENȚII DIN ANII I ȘI II
TEMA: ACTIVITĂȚI NONFORMALE DE EDUCAȚIE FIZICĂ – VALORI, ATITUDINI, OPINII, PERCEPȚII
I.1. Dumneavoastră personal considerați că în viață, aspectul fizic este important?
3. Da
2. Nu
1. Nu-mi dau seama
I.2. “Stilul de viață” reprezintă totalitatea activităților care compun viața unei persoane/colectivități, o strategie pentru care omul optează și care orientează majoritatea manifestările sale particulare. Stilul de viață are are o importanță majoră în determinarea stării de sănătate a oamenilor. În ce măsură sunteți de acord cu acest enunț?
5.Total de acord
4. De acord
3. Indecis
2. Dezacord
1. Dezacord total
I.3. Care este atitudinea dv. față de următoarele comportamente de risc?
I.4. Ordonați în scala de la 10 (foarte important) la 1(nesemnifivativ, lipsit de importanță) caracteristicile/componentele pe care le considerați importante pentru un stil de viață sănătos la tineri și adulți:
I.5. Sunteți o persoană care practică activități de educație fizică și sport ?
5. Foarte frecvent
4. Frecvent
3. Uneori
2. Rar
1. Foarte rar sau deloc
I.6. În ce măsură participarea dv. sistematică și regulată la activitățile de educație fizică și sport este motivată și impulsionată de factori precum:
I.7. Ordonați în funcție de preferințele dv., pe o scală de la 10 (foarte important) la 1 (nesemnifivativ, lipsit de importanță) următoarele activități sportive pe care ați dori să le practicați în afara orelor de educație fizică organizate în facultate.
I.8. În ce măsură apreciați, importanța următoarelor efecte ale practicării constante a AEFS asupra organismului și psihicului?
I.9. Care dintre următoarele valori morale promovate și dezvoltate prin activitățile de educație fizică desfășurate în facultate considerați că sunt prezente în viața dv. și în ce măsură?
I.10. În ce măsură următoarele valori ale vieții sociale, dezvoltate prin practicarea activităților de educație fizică și sport, sunt prezente în viața dv.?
I.11. În ce măsură următoarele caracteristici-valori ale vieții în colectivitate, dezvoltate prin activități de educație fizică, sunt acceptate și respectate de dv.?
I.12. Cum reacționați dacă se ivește o situație de urgență și vi se solicită ajutorul?
3. Intervin imediat;
2. Mă gândesc mult înainte de a intervene
1. Nu mă implic
I.13. În ce măsură apreciați că motivele menționate mai jos vă stimulează participarea dv. la activități sportive în vederea menținerii unei stări fizice și psihice optime?
I.14. Evaluați/apreciați cât de frecvent realizați următoarele activități în timpul liber:
I.15. Cat de importante considerați că sunt pentru dv. următoarele beneficii/efecte pozitive ale activităților de timp liber?
I.16. Specificați care din următoarele afirmații cu privire la practicarea activităților sportive vă reprezintă ? Încercuiți un singur răspuns.
Anexa 2
CHESTIONAR PENTRU STUDENȚII DIN ANII III ȘI IV
TEMA: ACTIVITĂȚI NONFORMALE DE EDUCAȚIE FIZICĂ – VALORI, ATITUDINI, OPINII, PERCEPȚII
Intenționăm să realizăm o investigație despre opiniile, percepțiile, atitudinile și valorile studenților/tinerilor, privind practicarea activităților de educație fizică și sport.
Este garantată confidențialitatea răspunsurilor, acestea fiind anonime și folosite exclusiv în scopul prelucrării lor statistice.
Vă rugăm să citiți cu atenție întrebările de mai jos și să răspundeți potrivit opiniei dv., încercuind sau marcând cu „X” pe foaia de răspuns cifra corespunzătoare răspunsului ales, știind că numerele au următoarea semnificație:
5 = în foarte mare măsură, total acord cu enunțul, foarte important pentru mine
4 = în mare măsură, acord mare cu enunțul, important pentru mine
3 = în egală măsură, acord relativ cu enunțul, relativ important pentru mine
2 = în mică măsură, acord minim cu enunțul, puțin important pentru mine
1 = în foarte mică măsură, foarte slab acord cu enunțul, neimportant pentru mine
Subliniem că nu există aprecieri corecte sau incorecte, ci doar menite să reflecte opiniile dv.
De sinceritatea răspunsurilor dv.depinde reușita investigației noastre.
Vă mulțumim pentru colaborare!
I.1. Dumneavoastră personal considerați că în viață, aspectul fizic este important?
3. Da
2. Nu
1. Nu-mi dau seama
I.2. Clasificați pe o scala de la 10 (foarte important) la 1(nesemnifivativ, lipsit de importanță) caracteristicile/componentele pe care le considerați importante pentru un stil de viață sănătos la tineri și adulți
I.3. În ce măsură participarea dv. sistematică și regulată la activități de educație fizică și sport este motivată și impulsionată de factori precum:
I.4. Ordonați în funcție de preferințele dv., pe o scală de la 10 (foarte important) la 1 (nesemnifivativ, lipsit de importanță), următoarele activități sportive pe care ați dori să le practicați organizat, la facultate, în timpul dv. liber.
I.5 În ce măsură considerați că sunt importante pentru formarea dv./a tinerilor, următoarele efecte /valori ale activităților nonformale de EFS?
I.6. Evaluați/Specificați cât de frecvent realizați activități sportive ?
De 2-3 ori pe săptămână
O dată pe săptămână
1-2 ori pe lună
Mai rar de o dată pe lună
Nu practic AS
I.7. În ce măsură apreciați, importanța următoarelor efecte ale practicării constante a AEFS asupra organismului și psihicului?
I.8. În ce măsură conștientizarea efectelor benefice ale practicării constante și sistematice a activităților fizice în perioada studenției este determinantă pentru continuarea practicării acestora și în perioada profesională a vieții de adult?
5. În foarte mare măsură
4. În mare măsură
3. În egală măsură
2. În mică măsură
1. În foarte mică măsură sau deloc
I.9. În ce măsură următoarele valori ale vieții sociale, dezvoltate prin practicarea activităților de educație fizică și sport, sunt prezente în viața dv.?
I.10. Evaluați/apreciați cât de frecvent realizați următoarele activități în timpul liber:
I.11. Specificați în ce măsură sunteți dispuși să vă petreceți TL realizând diferite activități sportive?
5. În foarte mare măsură
4. În mare măsură
3. În egală măsură
2. În mică măsură
1. În foarte mică măsură sau deloc
I.12. .Specificați care din următoarele afirmații cu privire la practicarea activităților sportive vă reprezintă ?
5.Practicarea AEFS reprezintă un mod de viață
4 Prefer să practic activități sportive în timpul liber, înaintea altor activități
3 Particip doar la activitățile sportive organizate în facúltate
2 Practic activități fizice sportive în timpul liber când nu am altceva de făcut
1 Nu mă interesează/ nu mi se pare important
I.13. În ce măsură apreciați că motivele menționate mai jos vă stimulează participarea la activități sportive în vederea menținerii unei stări fizice și psihice optime?
Anexa 3
CHESTIONAR PENTRU CADRE DIDACTICE
TEMA: ACTIVITĂȚI NONFORMALE DE EDUCAȚIE FIZICĂ – VALORI, ATITUDINI, OPINII, PERCEPȚII
Stimate doamnă/domnule profesor,
Vă rugăm să ne sprijiniți în realizarea unei cercetări despre opiniile dv. privind atitudinile, valorile și percepțiile studenților/tinerilor asupra practicării activităților de educație fizică și sport.
Este garantată confidențialitatea răspunsurilor, acestea fiind anonime și folosite exclusiv în scopul prelucrării lor statistice.
Vă rugăm să citiți cu atenție întrebările de mai jos și să răspundeți potrivit opiniei dv., încercuind sau marcând cu „X” pe foaia de răspuns cifra corespunzătoare răspunsului ales, știind că numerele au următoarea semnificație:
5 = în foarte mare măsură, total acord cu enunțul, foarte important pentru mine
4 = în mare măsură, acord mare cu enunțul, important pentru mine
3 = în egală măsură, acord relativ cu enunțul, relativ important pentru mine
2 = în mică măsură, acord minim cu enunțul, puțin important pentru mine
1 = în foarte mică măsură sau deloc, foarte slab acord cu enunțul, neimportant pentru mine
Subliniem că nu există aprecieri corecte sau incorecte, ci doar menite să reflecte opiniile dv.
Vă mulțumim pentru colaborare!
I.1.Îîn ce măsură considerați că studenții dv. sunt interesați de activitățile de EFS desfășurate NF?
5. În foarte mare măsură
4. În mare măsură
3. În egală măsură
2. În mică măsură
1. În foarte mică măsură sau deloc
I.2. Specificați care dintre următorii factori motivaționali considerați că determină participarea studenților la activitățile de EFS și în ce măsură?
I.3. Considerați că participarea studenților/tinerilor la diferite activități sportive în timpul liber este:
5. Foarte bună
4. Bună
3. Nici bună, nici slabă
2. Slabă
1. Foarte slabă
I.4. În ce măsură apreciați, importanța următoarelor efecte ale practicării constante a activităților de educație fizică și sport asupra organismului și psihicului practicanților?
I.5. Clasificați pe o scala de la 10 (foarte important) la 1(nesemnifivativ, lipsit de importanță) caracteristicile/componentele pe care le considerați importante pentru formarea unui un stil de viață sănătos la tineri:
I.6. Specificați cât de frecvent studenții dv solicită să organizați activități sportive în afara lecțiilor de educație fzică formale
5. Foarte frecvent
4. Frecvent
3. Rar
2. Câteodată
1. Deloc
I.7. În ce măsură considerați că sunt importante pentru formarea tinerilor, următoarele valențe ale activităților nonformale de EFS ?
I.8 În ce măsură considerați că prin AEFS nonformale se promovează valori sociale care au un rol esențial în formarea unui comportament adecvat integării tinerilor în societate?
5. În foarte mare măsură
4. În mare măsură
3. În egală măsură
2. În mică măsură
1. În foarte mică măsură sau deloc
I.9. Dintre următoarele valori morale care considerați că sunt promovate și dezvoltate prin activitățile de educație fizică desfășurate în facultate și în ce măsură?
I.10 În ce măsură conștientizarea efectelor benefice ale practicării constante și sistematice a activităților fizice în perioada studenției este determinantă pentru continuarea practicării acestora și în perioada profesională a vieții de adult?
I. 11.Cat de importante considerați că sunt pentru studenți următoarele beneficii/efecte pozitive ale activităților de timp liber?
I.12. Specificați în ce măsură considerați că studenții desfășoară diferite activități sportive în timpul liber.
Anexa 4
CHESTIONAR PENTRU INSTRUCTORI/ANIMATORI TIMP LIBER
TEMA: ACTIVITĂȚI NONFORMALE DE EDUCAȚIE FIZICĂ – VALORI, ATITUDINI, OPINII, PERCEPȚII
Intenționăm să realizăm o investigație despre opiniile, percepțiile, atitudinile și valorile tinerilor, privind practicarea activităților de educație fizică și sport.
Este garantată confidențialitatea răspunsurilor, acestea fiind anonime și folosite exclusiv în scopul prelucrării lor statistice.
Vă rugăm să citiți cu atenție întrebările de mai jos și să răspundeți potrivit opiniei dv., încercuind sau marcând cu „X” pe foaia de răspuns cifra corespunzătoare răspunsului ales, știind că numerele au următoarea semnificație:
5 = în foarte mare măsură, total acord cu enunțul, foarte important pentru mine
4 = în mare măsură, acord mare cu enunțul, important pentru mine
3 = în egală măsură, acord relativ cu enunțul, relativ important pentru mine
2 = în mică măsură, acord minim cu enunțul, puțin important pentru mine
1 = în foarte mică măsură, foarte slab acord cu enunțul, neimportant pentru mine
Subliniem că nu există aprecieri corecte sau incorecte, ci doar menite să reflecte opiniile dv.
De sinceritatea răspunsurilor dv.depinde reușita investigației noastre.
Vă mulțumim pentru colaborare
I.1 Considerați că participarea tinerilor la diferite activități sportive în timpul liber este:
5. Foarte bună
4. Bună
3. Nici bună, nici slabă
2. Slabă
1. Foarte slabă
I.2.“Stilul de viață” reprezintă totalitatea activităților care compun viața unei persoane/colectivități, o strategie pentru care omul optează și care orientează majoritatea manifestările sale particulare. Stilul de viață are o importanță majoră în determinarea stării de sănătate a oamenilor. În ce măsură sunteți de acord cu acest enunț?
5.Total de acord
4. De acord
3. Indecis
2. Dezacord
1. Dezacord total
I.3. În ce măsură considerați că sunt importante pentru formarea tinerilor, următoarele valențe ale activităților de EFS desfășurate în timpul liber?
I.4. “În ce măsură considerați că prin AEFS nonformale se promovează valori sociale care au un rol esențial în formarea unui comportament adecvat integării tinerilor în societate?
I.5 În ce măsură conștientizarea efectelor benefice ale practicării constante și sistematice a activităților fizice în perioada studenției este determinantă pentru continuarea practicării acestora și în perioada profesională a vieții de adult?
I.6. Specificați în ce măsură considerați că tinerii sunt dispuși să desfășoară variate forme de activități sportive în TL/uneori organizat la instituțiile de învățământ superior sau în alte instituții?
Anexa 5
TEST SOCIOMETRIC
Intenționăm să realizăm o investigație cu privire la intensitatea relațiilor (interpersonale) dintre dv. și colegi sau între colegii din interiorul grupei dv. Răspunsurile vor fi folosite exclusiv în scopul prelucrărilor statistice.
Indicați cu atenție cel mult trei-cinci colegi din grupă care corespund dorințelor dumneavoastră legate de întrebarea respectivă, scriindu-i în ordineapreferințelor;
În cazul în care niciun coleg nu corespunde cerințelor întrebării, nu completați nimic.
Vă rugăm să menționați doar inițialele persoanelor (nume, prenume), care vă vor fi solicitate în chestionarul de față.
Vă mulțumim pentru colaborare!
I.1.La o anumită disciplină aveți de realizat un proiect dificil.
Numiți 3-5 colegi/colege din grupă care ați prefera să vă ajute la realizarea lui:
1. ____________
2. ____________
3. _____________
4. _____________
5._______________
I.2. Numiți 3-5 colegi/colege din grupă la care nu ați apela să vă ajute la realizarea lui:
1. _____________
2. _____________
3. _____________
4._____________
5._____________
I.3. Numiți 3-5 colegi cu care ați dori să practicați diferite activități sportive în timpul liber
1.__________
2.___________
3.__________
4.____________
5.___________
I.4. Numiți 3-5 colegi cu care nu ați dori să practicați împreună diferite activități sportive în timpul liber:
1.__________
2.___________
3.__________
4.___________
5.___________
I.5. Dacă ați pleca într-o excursie, ce colegi/colege de grupă ați lua cu dv? Numiți 3-5 colegi/colege!
1. _________.
2._________
3.__________
4. __________
5.___________
I.6. Dacă ați pleca în excursie, ce colegi de grupă nu ați lua cu dv? Numiți 3-5 colegi/colege!
1.__________
2._________
3.__________
4. __________
5.____________
I.7. Aveți posibilitatea să vă alegeți câțiva colegi pentru a forma o echipă în vederea participării la un concurs organizat la nivelul universității.
a)Enumerați 3-5 colegi cu care ați prefer să faceție chipă :
1.________
2.________
3._________
I.8. Enumerați 3-5 colegi cu care nu ați prefera să faceți echipă :
1. ___________
2.___________
3.____________
4._________
5.__________
Anexa 6
SOCIOMATRICE COLECTIVĂ
Participarea la activități sportive în timpul liber
Anexa 7
SOCIOMATRICE COLECTIVĂ
Petrecerea timpului liber (în general)
Anexa 8
SOCIOMATRICE COLECTIVĂ
Cooperare în vederea realizării unei sarcini sportive specifice
Anexa 9
SOCIOMATRICE COLECTIVĂ
Cooperare în vederea realizării unei sarcini profesional – didactice
Anexa 10
Aria determinată de curba normală (Rotariu, 2006, p. 114)
BIBLIOGRAFIE
ACADEMIA ROMÂNĂ, Intitutul de Lingvistică Iorgu Iordan. (1998). Dicționarul Explicativ al Limbii Române. București: Editura Unvers Enciclopedic.
ACHIȚEI, G. B. (1972). Dicționar de estetică generală. București: Editura Politică.
AGABRIAN, M. (2006). Analiza de conținut. Iași: Editura Polirom.
ANTONESEI, L. (2002). O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și transdisciplinare ale educației. Iași: Editura Polirom.
BÂTLAN, I. (2000). Valorile sportive-încercare de întemeiere a axiologiei sportive. București: Editura Semne.
BECEA, L. (2009). Optimizarea comportamentului psihomotor prin tehnici de reglare și autoreglare. București: Editura Printech.
BELL, J. (1993). Doing your research project: a guide for first time research in education and social science (ed. second edition). Buckingham; Philadelphia: Open University Press.
BOTA, A. ȘERBĂNOIU, S. (2000). În Dragnea, A. Teoria educației fizice și sportului. (p. 57). București: Cartea Școlii.
BOTA, A. (2006). Exerciții fizice pentru o viață activă. Activități motrice de timp liber. București: Editura Cartea Universitară.
BREBAN, V. (1980). Dicționarul limbii române contemporane. București: Editura Științifică și Enciclopedică.
BRETTSCHNEIDER, W. (2004). Study on young people's lifestyles and sedentarinessand the role of sport in the context of education and as a means of restorin thebalance. http://www.ec.europa.eu/sport/library/doc/c1/doc374eu.pdf
(accesat 25. 07. 2010).
BUNESCU, G. (1998). Școala și valorile morale. Teorii și practici ale dezvoltării psihosociomorale. București: Editura Didactică și Pedagogică. R. A.
BUIAC, D, SUCIU, A. (2007). Sănătatea și activitățile fizice de-a lungul timpului. București: Editura AFIR.
CÂRSTEA, G. (2000). Teoria și metodica educației fizice și sportului. București: Editura AN-DA.
CAUC, I. M. (2004). Metodologia cercetării sociologice-Metode și tehnici de cercetare. București: Editura Fundația România de Mâine.
CEAUȘESCU, N. N. (1976). Pedagogia educației fizice și sportului. București: Sport-Turism.
CEAUȘESCU, N. N. (2002). Istoria pedagogiei educației fizice. București: Editura Lumina Lex.
CHELCEA, S. (2007). Metodologia cercetării științifice. Metode cantitative și calitative. București: Editura Economică.
CRAHAY, M. (2009). Psihologia educației. București: Editura Trei.
CRISTEA, S. (1998). Dicționar de termeni pedagogici. București: Editura Didactică și Pedagogică.
CUCOȘ, C. (1995). Pedagogie și axiologie. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
CUCOȘ, C. (2006). Pedagogie. Iași: Editura Polirom.
DRAGNEA, A. (1996). Teoria antrenamentului sportiv. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
DRAGNEA, A., BOTA, A. (1999). Teoria activităților motrice. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
DRAGOMIR, P. SCARLAT, E. (2004). Educație fizică școlară. București: Editura Didactică și Pedagogică.
DRĂGAN, I. (1985). În Gheorghe, G.M., Dialog despre natură și sănătate. București: Ceres.
DUMITRESCU, A. (2010). Sportul de masă mijloc de socializare a studenților. Studiu de caz-Centrul Universitar Cluj- Napoca. Teză de doctorat.
EPURAN, M. (1984). Psihologia educației fizice și sportului. București: ANEFS.
EPURAN, M. , MAROLICARU, M. Metodologia cercetării activităților corporale. Suport de curs. Universitatea Babeș-Bolyai. Cluj-Napoca: Facultatea de EFS.
EPURAN, M., & HORGHIDAN, V. (1994). Psihologia educației fizice. București: ANEFS.
GAGEA, A. (1999). Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. București: Editura Fundația România Mare.
GANCIU, M. Educația fizică și sportul universitar pe scara de priorități sociale. http://www.sportscience.ro/html/articole conf 2003-18html (accesat 1.09.2011).
GÂRBOVAN, R. Metode utilizate în evaluarea programelor: analiza impactului social. http://www.apubb.ro/wp (accesat 31.10. 2011).
GHORGHIU, M. D., MONIQUE DE SAINT MARTIN (coord), BENEDICTE DE MONTVALON. (2011). Educație și frontiere sociale. Iași: Polirom.
GRIGORE, V. (coord). (2007). Exercițiul fizic. Factor determinant pentru prevenirea îmbătrânirii și instalării bolilor degenerative. București: Editura Didactică și Pedagogică.
HAMEL, J. et al. (1993). Case Study Methods. Newbury Park: CA Sage.
HOWIT, D. CRAMER, D. (2006). Introducere în SPSS pentru psihologie. Iași: Editura Polirom.
ILIE, M. D. (2008). Culturi organizaționale în spațiul universitar românesc. Timișoara: Editura Mirton.
IONESCU, C. L. (2011). Conduită motrică, valori și atitudini la studenții din învățământul superior de neprofil. Teză de doctorat. Universitatea din București, FPSE.
IUCU, R. (2005). Formarea personalului didactic-sisteme, politici, strategii. București: Editura Humanitas.
JERRY, R.T., JACK, K. N. (1996). Metodologia cercetării în educația fizică. București: CCPS.
JOBA, E. (1998). Statistica. București: Editura Economică.
KLUCKHOHN, C. (1951). Values and Value Orientations in The Theory of Action. În T. E. PARSONS. Toward a General Theory of Action. New York: Harper & Row.
KRUEGER, R. C. (2005). Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată. Iași: Editura Polirom.
LOW, S. C.-Z. (2009). Review on epidemic of obesity în Annals of the Academy of Medicine, Singapore 38 (1), pp. 57-65.
MARSHALL, C., & ROSSMAN, G.B. Designing qualitative research. Newbury Park: C.A. Sage.
MICLEA, M. (1999). Psihologie cognitivă Modele teoretico-experimentale. Iași: Polirom.
MORGAN, D. L. (1998). Focus groups as qualitatives research. CA Sage.
MURARU, A. (2005). Pedagogia sportului. București: Proxima.
NEACȘU, I. ENE, M. (1987). Educație și autoeducație în formarea personalității sportive. București: Editura Sport-Turism.
NEACȘU, I. (1999). Instruire și învățare. București: Editura Didactică și Pedagogică.
NEACȘU, I. (2010a). Introducere în psihologia educației și a dezvoltării. Iași: Editura Polirom.
NEACȘU, I. (2010b). Pedagogie Socială. Valori, comportamente, experiențe, strategii. București: Editura Universitară.
NEWTON, R. (2007). Managemetul proiectelor pas cu pas. cum să planificați și să conduceți un proiect de succes. București: Editura Meteor Press.
NICOLA, I. F. (1993). Teoria educației și noțiuni de cercetare pedagogică. București: Editura Didactică și Pedagogică, RA.
NICULESCU, M. (2003). Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. București: Editura Bren.
OPREA, C. L. (2009). Strategii didactice interactive. București: Editura Didactică și Pedagogică.
PÂSLARU, V. (2006). Valoare și educație axiologică: definiție și structurare. http://www.prodidactica.md/revista/Revista_35.pdf (accesat 20.06.2011).
PĂUN, E. Educația permanentă. Reflecții teoretice. www.educat.ro. (accesat 15.05.2009).
PĂUN, E., POTOLEA, D., (coord.). (2002). Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative. Iași: Editura Polirom.
PREDESCU, T., MOANȚĂ, A. (2001). Baschetul în școală. Instruire-învățare. București: Editura Semne.
PREDESCU,T., JIANU, E., GRĂDINARU, C. GRĂDINARU, S. (2010). Jocurile sportive în școală. Baschet-Fotbal-Handbal-Volei. Timișoara: Editura Politehnica.
PETRE, A. (1998). Filosofia valorii. Iași: Editura Polirom.
POPA, M. (2008). Statistica pentru psihologie. Teorie și aplicații SPSS. Iași: Polirom.
POPESCU, M. (1995). Educația fizică și sportul în pregătirea studenților. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
POPESCU, T. (1993). Permanența educației permanente. Revista de pedagogie nr.3.online http://www.1educat.ro/resurse/ise/permanenta_educatiei.html (accesat 21.08.2010).
POTOLEA, D. (1989). Teoria și metodologia obiectivelor educaționale. În: Cerghit, I., Vlăsceanu, L (coord.). Curs de pedagogie. București: Editura Universitatea București.
POTOLEA, D. JINGA, I. (1989). Profesorul și strategiile conducerii învățării. Structuri, strategii și performanțe în învățământ. București: Editura Academiei.
POTOLEA, D., NEACȘU, I. IUCU, R. PÂNIȘOARĂ, I.- O. (coord.) (2008). Pregătirea Psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura Polirom.
POTOLEA, D., MANOLESCU, M. (2006). Teoria și metodologia curriculumului. București: MEC.
POSȚAN, L. Conceptul educației pe parcursul vieții: abordare motivațională din perspectiva formării adulților. www.prodidactica.md/revista/revista_35.pdf (accesat 18.01. 2011).
RICHARD BAILEY, D. K. (2009). The Routledge Physical Education Reader. New York: Routledge.
REEVES, S. (1982). Power walking. New York: The Bobs Merrill.
ROTARIU, T. (. (2006). Metode statistice aplicate în științele sociale. Iași: Editura Polirom.
SCARLAT, E. S. (2006). Îndrumar de educație fizică școlară. București: Editura Didactică și Pedagogică, R.A.
SIMMONDS, D. (2008). Proiectarea și livrarea programelor de training. București: Editura CODECS.
STAN, E. (2000). Teoria și metodologia instruirii. Ploiești: Editura Universității din Ploiești.
STEBBINS, R. A. (2004). Between work and leisure. The common ground of two separate world. New Brunswick: Transaction Publisher.
STOICA, A. (2004). Particularitățile predării educațieie fizice în învățământul superior de neprofil. București: Arvin Press.
ȘTEFAN, M. (2000). Educația extracurriculară. București: Editura Prohumanitate.
TULBURE, C. (2010). Dimensiunile psihopedagogici ai reușitei academice. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujană.
UȚĂ, F. (2011). Activitățile nonformale de educație fizică. Valențe instructiv-educative. În Marathon, vol. 3 nr. 2. (pp. 233-236). București: Editura ASE.
VAUGHN, R. (2008). Manualul trainerului profesionist. Planificarea, livrarea și evaluarea programelor de instruire. București: CODECS.
VĂIDEANU, G. (1988). Educația la frontiera dintre milenii. București: Editura Politică.
VELEA, S. Evaluarea programelor sociale și/sau educaționale. http://www.fndc.ro/comunitate/evaluarea_programelor-sociale.html. (accesat 20.10.2011).
VELEA, S., ISTRATE, O. (2006). Introducere în pedagogie. Note de curs.
VINȚANU, N. (1998). Prelegeri despre educație fizică. București: Editura Pro Transilvania.
VLĂSCEANU, L. GRUNBERG, L., PÂRLEA, D. (2007). Quality Assurance and Accreditation: a glossary of basic terms and definitions. București UNESCO-CEPES: http://www.cepes.ro/publications/pdf/Glossary_2nd.pdf. (accesat 20.10.2011).
ZAMFIR, C. ,Vlăsceanu, L. (coord.) (1998). Dicționar de sociologie. București: Editura Babel.
xxx. Conceptul de educație: cei patru piloni ai educației. www.dadalos.org (accesat 22. 06.2009).
xxx. www.preferatele.com/docs/diverse/5/eduatia-morala14.php. (accesat pe 22.06.2009).
xxx. Fundamentele educației. Formele educației: educație formală, nonformală și informală. 2010www.dppd.ro/pedagogie/velea_pedagogie_c02.pdf. (accesat 16.08. 2010).
xxx.http://www.asociatia-profesorilor.ro/Educatia-formală.html. (accesat 5.03.2012).
xxx. Legea Educației Permanente. www.edu-gate.ro (accesat 06 20, 2009).
xxx. Educația nonformală. http://www.leap.ro/educatia-nonformală (accesat 1.03.2011).
xxx.http://www.edu.20.ro/2011/materiale/andragogia-sau-invatarea-adultilor-un-imperativ-al-prezentului/ (accesat 20.05. 2011).
xxx. Politici europene privind învățarea pe tot parcursul vieții. http://www.asociatia-profesorilor.ro/Politici-europene-privind-invatarea-pe-tot-parcursul-vietii.html. (accesat 13.01. 2011).
xxx. Noua strategie UE privind tineretul. www.euractiv.ro ( accesat 20.06. 2009).
xxx. Legea Educației Naționale. http://www.edu.ro/index.php/legaldocs/14847 (accesat 11.04.2012).
xxx. Dicționar de sociologie online.
www.dictsociologie.netfirms,co,/v/Termeni/valoare.htm (accesat 25.05.2010).
xxx. Valoare (personal și cultural). www.wikipedia.org (accesat pe
13.08.2010).
xxx.American Association for Physical Activity and Recreation.
http://www.aahpeard.org/aapar/ (accesat 16.03.2011).
xxx. American Alliance for Health, Physical Education, Recreation and
Dance.: http://www.aahperd.org/about/districts/ (accesat 16.03.2011).
xxx.http://www.phecanada.ca/programs/quality-school-health (accesat 16.03.2011).
xxx. Australian Council for Health, Physical Educaiton and Recreation:
http://www.achper.org.au/programs-activities (accesat 16.03.2011).
xxx. European Physical Association: http://www.eupea.go.to/ (accesat
16.03.2011).
xxx. www.edfac.unimelb.edu.au (accesat 10.06.2012).
xxx. Physical Activity Guidlines for Americans. www.healthypeople.gov.
(accesat 23.06.2009).
xxx. Physical Activity and Health-report of surgeongeneral executive
summary: ww.cdc.gov (accesat 23.06.2010).
110. xxx. Comisia Europeană. Cartea Albă privind Sportul.
http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/publ/pdf/sport/whitepaper_ro.pdf (accesat 24.05. 2010).
111. xxx. Eurobarometer Survey on Sport and Physical Activity highlights large
disparities among member states http://www.ec.europa.eu/sport/news/news910en.html (accesat 9.02. 2010).
112. xxx. European Commision Special Eurobarometer: Physical Activity.
December 2000. http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_334_en.pd (accesat 9.02. 2010).
113. xxx. Phisycal Activity in Norway. http://fhi.no/eway (accesat 8.03.2010).
114. xxx. Is Extracurricular Participation Associated with beneficial outcomes?
http://www.eric.ed.gov (accesat 8.03.2010).
115 xxx. Structured After- school activities as a moderator of depressed mood for
adolescents with detached relations to their parents. http://jea.sagepub.com/content
(accesat 22.08.2010).
116. xxx. http://healthscotland.com/documents/2861.aspx (accesat pe 08 22, 2010).
117. xxx. Participation motives in Leisure Centres Physical Activities.
http://www.athleticinsight.com/vol4Iss3/Leisurepdf(accesat 8.04.2010).
118. xxx. Physical Activity level and health-related quality of life in the general
adult population: a systematic rewieu. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/sites (accesat
20.06.2010).
119. xxx. Physical Activity in prevention of type 2 diabetes. The Finnisf Diabetes
Prevention Study. http://www.diabetesjournals.org/content/54/1/158.abstract (accesat
4.08.2010)
120. xxx. http://www.pps.myforum.ro/viewtopic.php?t=44 (accesat 20.04.2011).
121. xxx.http://ww.scritube.com/timp-liber/sport/Cercetareastiintifica-
antrenam84519.php (accesat 20.05.2012).
122. xxx. http://isop.ro/interviul-interviul-focalizat-de-grup/) (accesat 05 20, 2012).
123. xxx. Valențele psihologice ale educației noformale.
http://www.scritube.com/profesor-scoala/VALENTE-PSIHOLOGICE-ALE
EDUCAT14849.php (accesat 28.10.2011).
124. xxx. http://statisticasociala.tripod.com/parametri.htm (accesat 20.01.2012).
125. xxx. http://profs.info.uaic.ro/~val/statistica/StatGloss.htm (accesat 20.01.2012).
126. xxx. http://www.scribd.com/doc/57828269/8/II-4-COEFICIENTUL-DE-
CORELA%C5%A2IE-PEARSON) (accesat pe 20.01.2012).
127. xxx. http://www.dictsociologie.netfirms.com/S/Termeni/stil_viata.htm (accesat
15.03.2010).
128. xxx. Ce este comportamentul prosocial.
http://psihologiasociala.uv.ro/psihologiesociala/comportamentul-prosocial.php
(accesat 27.07.2011).
129. xxx. Valorificarea capacităților de organizare a timpului liber. (accesat
27.07.2011).
130. xxx. http://www.isj.dj.edu.ro/cjap/main.php?actDir=articole&actFile=timp (accesat
27.07.2011).
131. xxx. Dans. http://ro.wikipedia.org/wiki/dans (accesat 13.11.2011).
132. xxx. Euritmia. http://waldorfbraila.3x.ro/Euritmia.html (accesat 13.11. 2011).
133- xxx. http://www.cdt.babes.ro/articole/kinetoterapia-gimnastica-medicala-pentru-
copii.php (accesat 13.11. 2011).
134. xxx. http://ro.wikipwdia.org/wiki/snowboard (accesat 28.10. 2011).
135. xxx. perfect.http://www.presaonline.com/stiri/socant/sportul-in-exces-duce-la-
o-afectiune-asemanatoare-dependentei-de-droguri-681466.html (accesat 9.06.2012).
136. xxx. United States Departament of Health and Human.
Serviceshttp://aspe.hhs.gov/poverty/09poverty.shrml (accesat 16.03. 2011).
137. xxx. Co.http:// www.despresuflet.ro/forum/relaxare-f29/relaxarea-ca-mijloc-
de-realizare-a-controlului-emotional-t398.html. (accesat 12.11.2011).
138. xxx. Parlamentul European. Proiect de raport privind rolul sportului în educație
(2007/2086).
http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2004_2009/documens/pr/669/669478/66947
8.ro.pdf (accesat 20.05.2010).
139. xxx. (1978). Dicționar de filosofie. București: Editura Politică.
140. xxx. (1980). Dicționar al limbii române contemporane. București: Editura Științifică
și Enciclopedică.
141. xxx. Evaluări privind activitatea fizică în rândul cetățenilor Europei.
www.medicinasportiva.ro (accesat 20.04.2010).
142. xxx.http://www.medicinasportiva.ro/sport/articole/ (accesat 20.04.2010).
143. xxx. Activitatea_fizica_in_Europa_I_Programele_de_actiune_comunitara_in__
domeniul_sanatatii_4.html.http://ec.europa.eu/health/ph_projects/2000/promotion/fp_promoti on_2000_frep_09_en.pdf. (accesat 23.06.2009).
144. xxx.http://www.sportulpentrutoti.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=5
6 ( accesat 23.06.2009).
145. xxx.Programul Național Sportul Pentru Toți.www.sportulpentrutoti.ro
accesat 23.06.2009).
146. xxx. Legea Educației Fizice și Sportului nr. 69/2000, republicată, cu modificările și
completările ulterioare. www.dreptonline.ro/legislatie/legea_sportului.php
(accesat 22.08.2010).
147. xxx. WHO Europe. Young people’s health in context: selected key findings from the
Health Behaviour in School-aged Children study. Copenhagen, Edinburgh, 3 june
2004 http://www.euro.who.int/document/mediacentre (accesat 02.04.2010).
148. xxx. European Network of Health Promoting Schools
.http://www.euro.who.int/ENHPS (accesat 04.04.2010).
149. xxx. leisure-time physical activity and related lifestyle characteristics among
middle-.aged japanese. http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/10959604 (accesat
16.03.2011).
150. xxx. www.frbaschet.ro/regulamente/proiecte//proiect_universitar.pdf (accesat
1.07.2012).
151. xxx. http://administraresite.edu.ro/index.php/articles/c476/ (accesat 1.07.2012).
152. xxx. http://www.ecomagazin.ro/6-octombrie-ziua-nationala-a-sportului-pentru-toti/
(accesat 1.07.2012).
153. xxx. Problematica introducerii în pedagogie. Concepte fundamentale.
www.tuiasi.ro/index.php?file=98 (accesat 5 07.2012).
154. xxx. Organizationn World Health (2005). Fact sheet: obesity and overweight.
http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs311/en/print.html (accesat 21.02.2011).
155. xxx. http://www.isca-web.org/english/ (accesat 14.07.2012).
156. xxx. http://www.euro.who.int/en/what-we-do/health-topics/disease-
prevention/physical-activity/activities/hepa-europe (accesat 14.07.2012).
157. xxx. www.euro.who.int (accesat pe 14.07.2012).
Anexa1
CHESTIONAR PENTRU STUDENȚII DIN ANII I ȘI II
TEMA: ACTIVITĂȚI NONFORMALE DE EDUCAȚIE FIZICĂ – VALORI, ATITUDINI, OPINII, PERCEPȚII
I.1. Dumneavoastră personal considerați că în viață, aspectul fizic este important?
3. Da
2. Nu
1. Nu-mi dau seama
I.2. “Stilul de viață” reprezintă totalitatea activităților care compun viața unei persoane/colectivități, o strategie pentru care omul optează și care orientează majoritatea manifestările sale particulare. Stilul de viață are are o importanță majoră în determinarea stării de sănătate a oamenilor. În ce măsură sunteți de acord cu acest enunț?
5.Total de acord
4. De acord
3. Indecis
2. Dezacord
1. Dezacord total
I.3. Care este atitudinea dv. față de următoarele comportamente de risc?
I.4. Ordonați în scala de la 10 (foarte important) la 1(nesemnifivativ, lipsit de importanță) caracteristicile/componentele pe care le considerați importante pentru un stil de viață sănătos la tineri și adulți:
I.5. Sunteți o persoană care practică activități de educație fizică și sport ?
5. Foarte frecvent
4. Frecvent
3. Uneori
2. Rar
1. Foarte rar sau deloc
I.6. În ce măsură participarea dv. sistematică și regulată la activitățile de educație fizică și sport este motivată și impulsionată de factori precum:
I.7. Ordonați în funcție de preferințele dv., pe o scală de la 10 (foarte important) la 1 (nesemnifivativ, lipsit de importanță) următoarele activități sportive pe care ați dori să le practicați în afara orelor de educație fizică organizate în facultate.
I.8. În ce măsură apreciați, importanța următoarelor efecte ale practicării constante a AEFS asupra organismului și psihicului?
I.9. Care dintre următoarele valori morale promovate și dezvoltate prin activitățile de educație fizică desfășurate în facultate considerați că sunt prezente în viața dv. și în ce măsură?
I.10. În ce măsură următoarele valori ale vieții sociale, dezvoltate prin practicarea activităților de educație fizică și sport, sunt prezente în viața dv.?
I.11. În ce măsură următoarele caracteristici-valori ale vieții în colectivitate, dezvoltate prin activități de educație fizică, sunt acceptate și respectate de dv.?
I.12. Cum reacționați dacă se ivește o situație de urgență și vi se solicită ajutorul?
3. Intervin imediat;
2. Mă gândesc mult înainte de a intervene
1. Nu mă implic
I.13. În ce măsură apreciați că motivele menționate mai jos vă stimulează participarea dv. la activități sportive în vederea menținerii unei stări fizice și psihice optime?
I.14. Evaluați/apreciați cât de frecvent realizați următoarele activități în timpul liber:
I.15. Cat de importante considerați că sunt pentru dv. următoarele beneficii/efecte pozitive ale activităților de timp liber?
I.16. Specificați care din următoarele afirmații cu privire la practicarea activităților sportive vă reprezintă ? Încercuiți un singur răspuns.
Anexa 2
CHESTIONAR PENTRU STUDENȚII DIN ANII III ȘI IV
TEMA: ACTIVITĂȚI NONFORMALE DE EDUCAȚIE FIZICĂ – VALORI, ATITUDINI, OPINII, PERCEPȚII
Intenționăm să realizăm o investigație despre opiniile, percepțiile, atitudinile și valorile studenților/tinerilor, privind practicarea activităților de educație fizică și sport.
Este garantată confidențialitatea răspunsurilor, acestea fiind anonime și folosite exclusiv în scopul prelucrării lor statistice.
Vă rugăm să citiți cu atenție întrebările de mai jos și să răspundeți potrivit opiniei dv., încercuind sau marcând cu „X” pe foaia de răspuns cifra corespunzătoare răspunsului ales, știind că numerele au următoarea semnificație:
5 = în foarte mare măsură, total acord cu enunțul, foarte important pentru mine
4 = în mare măsură, acord mare cu enunțul, important pentru mine
3 = în egală măsură, acord relativ cu enunțul, relativ important pentru mine
2 = în mică măsură, acord minim cu enunțul, puțin important pentru mine
1 = în foarte mică măsură, foarte slab acord cu enunțul, neimportant pentru mine
Subliniem că nu există aprecieri corecte sau incorecte, ci doar menite să reflecte opiniile dv.
De sinceritatea răspunsurilor dv.depinde reușita investigației noastre.
Vă mulțumim pentru colaborare!
I.1. Dumneavoastră personal considerați că în viață, aspectul fizic este important?
3. Da
2. Nu
1. Nu-mi dau seama
I.2. Clasificați pe o scala de la 10 (foarte important) la 1(nesemnifivativ, lipsit de importanță) caracteristicile/componentele pe care le considerați importante pentru un stil de viață sănătos la tineri și adulți
I.3. În ce măsură participarea dv. sistematică și regulată la activități de educație fizică și sport este motivată și impulsionată de factori precum:
I.4. Ordonați în funcție de preferințele dv., pe o scală de la 10 (foarte important) la 1 (nesemnifivativ, lipsit de importanță), următoarele activități sportive pe care ați dori să le practicați organizat, la facultate, în timpul dv. liber.
I.5 În ce măsură considerați că sunt importante pentru formarea dv./a tinerilor, următoarele efecte /valori ale activităților nonformale de EFS?
I.6. Evaluați/Specificați cât de frecvent realizați activități sportive ?
De 2-3 ori pe săptămână
O dată pe săptămână
1-2 ori pe lună
Mai rar de o dată pe lună
Nu practic AS
I.7. În ce măsură apreciați, importanța următoarelor efecte ale practicării constante a AEFS asupra organismului și psihicului?
I.8. În ce măsură conștientizarea efectelor benefice ale practicării constante și sistematice a activităților fizice în perioada studenției este determinantă pentru continuarea practicării acestora și în perioada profesională a vieții de adult?
5. În foarte mare măsură
4. În mare măsură
3. În egală măsură
2. În mică măsură
1. În foarte mică măsură sau deloc
I.9. În ce măsură următoarele valori ale vieții sociale, dezvoltate prin practicarea activităților de educație fizică și sport, sunt prezente în viața dv.?
I.10. Evaluați/apreciați cât de frecvent realizați următoarele activități în timpul liber:
I.11. Specificați în ce măsură sunteți dispuși să vă petreceți TL realizând diferite activități sportive?
5. În foarte mare măsură
4. În mare măsură
3. În egală măsură
2. În mică măsură
1. În foarte mică măsură sau deloc
I.12. .Specificați care din următoarele afirmații cu privire la practicarea activităților sportive vă reprezintă ?
5.Practicarea AEFS reprezintă un mod de viață
4 Prefer să practic activități sportive în timpul liber, înaintea altor activități
3 Particip doar la activitățile sportive organizate în facúltate
2 Practic activități fizice sportive în timpul liber când nu am altceva de făcut
1 Nu mă interesează/ nu mi se pare important
I.13. În ce măsură apreciați că motivele menționate mai jos vă stimulează participarea la activități sportive în vederea menținerii unei stări fizice și psihice optime?
Anexa 3
CHESTIONAR PENTRU CADRE DIDACTICE
TEMA: ACTIVITĂȚI NONFORMALE DE EDUCAȚIE FIZICĂ – VALORI, ATITUDINI, OPINII, PERCEPȚII
Stimate doamnă/domnule profesor,
Vă rugăm să ne sprijiniți în realizarea unei cercetări despre opiniile dv. privind atitudinile, valorile și percepțiile studenților/tinerilor asupra practicării activităților de educație fizică și sport.
Este garantată confidențialitatea răspunsurilor, acestea fiind anonime și folosite exclusiv în scopul prelucrării lor statistice.
Vă rugăm să citiți cu atenție întrebările de mai jos și să răspundeți potrivit opiniei dv., încercuind sau marcând cu „X” pe foaia de răspuns cifra corespunzătoare răspunsului ales, știind că numerele au următoarea semnificație:
5 = în foarte mare măsură, total acord cu enunțul, foarte important pentru mine
4 = în mare măsură, acord mare cu enunțul, important pentru mine
3 = în egală măsură, acord relativ cu enunțul, relativ important pentru mine
2 = în mică măsură, acord minim cu enunțul, puțin important pentru mine
1 = în foarte mică măsură sau deloc, foarte slab acord cu enunțul, neimportant pentru mine
Subliniem că nu există aprecieri corecte sau incorecte, ci doar menite să reflecte opiniile dv.
Vă mulțumim pentru colaborare!
I.1.Îîn ce măsură considerați că studenții dv. sunt interesați de activitățile de EFS desfășurate NF?
5. În foarte mare măsură
4. În mare măsură
3. În egală măsură
2. În mică măsură
1. În foarte mică măsură sau deloc
I.2. Specificați care dintre următorii factori motivaționali considerați că determină participarea studenților la activitățile de EFS și în ce măsură?
I.3. Considerați că participarea studenților/tinerilor la diferite activități sportive în timpul liber este:
5. Foarte bună
4. Bună
3. Nici bună, nici slabă
2. Slabă
1. Foarte slabă
I.4. În ce măsură apreciați, importanța următoarelor efecte ale practicării constante a activităților de educație fizică și sport asupra organismului și psihicului practicanților?
I.5. Clasificați pe o scala de la 10 (foarte important) la 1(nesemnifivativ, lipsit de importanță) caracteristicile/componentele pe care le considerați importante pentru formarea unui un stil de viață sănătos la tineri:
I.6. Specificați cât de frecvent studenții dv solicită să organizați activități sportive în afara lecțiilor de educație fzică formale
5. Foarte frecvent
4. Frecvent
3. Rar
2. Câteodată
1. Deloc
I.7. În ce măsură considerați că sunt importante pentru formarea tinerilor, următoarele valențe ale activităților nonformale de EFS ?
I.8 În ce măsură considerați că prin AEFS nonformale se promovează valori sociale care au un rol esențial în formarea unui comportament adecvat integării tinerilor în societate?
5. În foarte mare măsură
4. În mare măsură
3. În egală măsură
2. În mică măsură
1. În foarte mică măsură sau deloc
I.9. Dintre următoarele valori morale care considerați că sunt promovate și dezvoltate prin activitățile de educație fizică desfășurate în facultate și în ce măsură?
I.10 În ce măsură conștientizarea efectelor benefice ale practicării constante și sistematice a activităților fizice în perioada studenției este determinantă pentru continuarea practicării acestora și în perioada profesională a vieții de adult?
I. 11.Cat de importante considerați că sunt pentru studenți următoarele beneficii/efecte pozitive ale activităților de timp liber?
I.12. Specificați în ce măsură considerați că studenții desfășoară diferite activități sportive în timpul liber.
Anexa 4
CHESTIONAR PENTRU INSTRUCTORI/ANIMATORI TIMP LIBER
TEMA: ACTIVITĂȚI NONFORMALE DE EDUCAȚIE FIZICĂ – VALORI, ATITUDINI, OPINII, PERCEPȚII
Intenționăm să realizăm o investigație despre opiniile, percepțiile, atitudinile și valorile tinerilor, privind practicarea activităților de educație fizică și sport.
Este garantată confidențialitatea răspunsurilor, acestea fiind anonime și folosite exclusiv în scopul prelucrării lor statistice.
Vă rugăm să citiți cu atenție întrebările de mai jos și să răspundeți potrivit opiniei dv., încercuind sau marcând cu „X” pe foaia de răspuns cifra corespunzătoare răspunsului ales, știind că numerele au următoarea semnificație:
5 = în foarte mare măsură, total acord cu enunțul, foarte important pentru mine
4 = în mare măsură, acord mare cu enunțul, important pentru mine
3 = în egală măsură, acord relativ cu enunțul, relativ important pentru mine
2 = în mică măsură, acord minim cu enunțul, puțin important pentru mine
1 = în foarte mică măsură, foarte slab acord cu enunțul, neimportant pentru mine
Subliniem că nu există aprecieri corecte sau incorecte, ci doar menite să reflecte opiniile dv.
De sinceritatea răspunsurilor dv.depinde reușita investigației noastre.
Vă mulțumim pentru colaborare
I.1 Considerați că participarea tinerilor la diferite activități sportive în timpul liber este:
5. Foarte bună
4. Bună
3. Nici bună, nici slabă
2. Slabă
1. Foarte slabă
I.2.“Stilul de viață” reprezintă totalitatea activităților care compun viața unei persoane/colectivități, o strategie pentru care omul optează și care orientează majoritatea manifestările sale particulare. Stilul de viață are o importanță majoră în determinarea stării de sănătate a oamenilor. În ce măsură sunteți de acord cu acest enunț?
5.Total de acord
4. De acord
3. Indecis
2. Dezacord
1. Dezacord total
I.3. În ce măsură considerați că sunt importante pentru formarea tinerilor, următoarele valențe ale activităților de EFS desfășurate în timpul liber?
I.4. “În ce măsură considerați că prin AEFS nonformale se promovează valori sociale care au un rol esențial în formarea unui comportament adecvat integării tinerilor în societate?
I.5 În ce măsură conștientizarea efectelor benefice ale practicării constante și sistematice a activităților fizice în perioada studenției este determinantă pentru continuarea practicării acestora și în perioada profesională a vieții de adult?
I.6. Specificați în ce măsură considerați că tinerii sunt dispuși să desfășoară variate forme de activități sportive în TL/uneori organizat la instituțiile de învățământ superior sau în alte instituții?
Anexa 5
TEST SOCIOMETRIC
Intenționăm să realizăm o investigație cu privire la intensitatea relațiilor (interpersonale) dintre dv. și colegi sau între colegii din interiorul grupei dv. Răspunsurile vor fi folosite exclusiv în scopul prelucrărilor statistice.
Indicați cu atenție cel mult trei-cinci colegi din grupă care corespund dorințelor dumneavoastră legate de întrebarea respectivă, scriindu-i în ordineapreferințelor;
În cazul în care niciun coleg nu corespunde cerințelor întrebării, nu completați nimic.
Vă rugăm să menționați doar inițialele persoanelor (nume, prenume), care vă vor fi solicitate în chestionarul de față.
Vă mulțumim pentru colaborare!
I.1.La o anumită disciplină aveți de realizat un proiect dificil.
Numiți 3-5 colegi/colege din grupă care ați prefera să vă ajute la realizarea lui:
1. ____________
2. ____________
3. _____________
4. _____________
5._______________
I.2. Numiți 3-5 colegi/colege din grupă la care nu ați apela să vă ajute la realizarea lui:
1. _____________
2. _____________
3. _____________
4._____________
5._____________
I.3. Numiți 3-5 colegi cu care ați dori să practicați diferite activități sportive în timpul liber
1.__________
2.___________
3.__________
4.____________
5.___________
I.4. Numiți 3-5 colegi cu care nu ați dori să practicați împreună diferite activități sportive în timpul liber:
1.__________
2.___________
3.__________
4.___________
5.___________
I.5. Dacă ați pleca într-o excursie, ce colegi/colege de grupă ați lua cu dv? Numiți 3-5 colegi/colege!
1. _________.
2._________
3.__________
4. __________
5.___________
I.6. Dacă ați pleca în excursie, ce colegi de grupă nu ați lua cu dv? Numiți 3-5 colegi/colege!
1.__________
2._________
3.__________
4. __________
5.____________
I.7. Aveți posibilitatea să vă alegeți câțiva colegi pentru a forma o echipă în vederea participării la un concurs organizat la nivelul universității.
a)Enumerați 3-5 colegi cu care ați prefer să faceție chipă :
1.________
2.________
3._________
I.8. Enumerați 3-5 colegi cu care nu ați prefera să faceți echipă :
1. ___________
2.___________
3.____________
4._________
5.__________
Anexa 6
SOCIOMATRICE COLECTIVĂ
Participarea la activități sportive în timpul liber
Anexa 7
SOCIOMATRICE COLECTIVĂ
Petrecerea timpului liber (în general)
Anexa 8
SOCIOMATRICE COLECTIVĂ
Cooperare în vederea realizării unei sarcini sportive specifice
Anexa 9
SOCIOMATRICE COLECTIVĂ
Cooperare în vederea realizării unei sarcini profesional – didactice
Anexa 10
Aria determinată de curba normală (Rotariu, 2006, p. 114)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Educatia Fizica Nonformala (ID: 120959)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.