Dreptul la Proprietate Publica

CUPRINS

DREPTUL LA PROPRIETATE PUBLICA

1)Consideratii generale

2)Sediul materiei dreptului de proprietate publica 

3)Definitia si caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica

4) Subiectele dreptului de proprietate publica

5)Delimitarea domeniului public al statului fata de domeniul public al unitatilor administrativ teritoriale. Clasificarea domeniului public.

6)Concept de domeniu public si domeniu privat

7)Dobandirea si constituirea dreptului de proprietate publica

8) Exercitarea dreptului de proprietate publica

9)Stingerea dreptului de proprietate publica . Modalitati.

Bibliografie

DREPTUL LA PROPRIETATE PUBLICA

1.Consideratii generale

Exista mai multe abordari ale formelor dr de proprietate:

a) in functie de subiectele dr de proprietate

b) dupa modurile de dobandire

c) dupa distinctia daca dr de proprietate nu este afectat de modalitati

d) dupa existenta unor regimuri juridice diferite.

Principala distinctie a formelor de proprietate este dupa regimul juridic, unde avem doua forme: dreptul de proprietate publica si dreptul de proprietate privata.

2. Sediul materiei dreptului de proprietate publica “proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.”

Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. reglementeaza regimul juridic general al acestei proprietati. Aceasta lege reprezinta sediul materiei in ceea ce priveste regimul general al dreptului de proprietate publica aspect ce rezulta din art. 5 alineatul 1 “regimul jur al dreptului de proprietate publica, este reglementat de prezennta lege, daca prin legi sepciale nu se dispune altfel.”

Terenuri care apartin domeniului public- care prin natura lor sunt de uz sau interes public. Alte categorii de terenuri apartinand domeniului public sunt si terenurile agricole proprietate de stat, administrate de institutile si statiunile de cercetari stiintifice destinate cercetarii si producerii de seminte si material saditor din categorii biologice superioare si animale de rasa, precum si terenurile proprietate de stat folosite de unitatile din invatamant cu profil agricol sau silvice necesare desavarsirii activitatii didactice.

Constituie patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale bunurile mobile si imobile care apartin domeniului public de interes local, domeniului privat al acesteia precum si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial. Apartin domeniului public de interes local toate bunurile care port legii sau prin natura lor, sunt afectate unei utilitati publice, sunt de uz sau de interes public si nu au fost declarate de interes national.

3. Definitia si caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica

Definitie – dreptul de proprietate publica este dreptul de proprietate care apartine exclusiv statului si unitatilor adminitrativ- teritoriale asupra bunurilor care fac parte din domeniul public si ale carei prerogative se exercita in regim de drept public, acesta fiind inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate publica rezulta din definitie.

Bunurile din proprietate publica sunt inalineabile, insesizabile si imprescriptibile.

Proprietatea publica reprezinta o entitate specifica din institutia juridica a dreptului de proprietate, o forma a acestui drept care are regimul sau distinct in cadrul institutiei proprietatii. Domeniul public este reflectarea materiala a dreptului de proprietate publica, care cuprinde totalitatea bunurilor apte sau afectate sa faca obiectul proprietatii publice.

            – dreptul la proprietate publica este inalineabil Caracterul inalineabil consta in aceea ca bunurile care fac obiectul proprietatii publice sunt scoase din circuitul civil general, nu pot fi instrainate pe cale voluntara prin acte juridice inter vivos sau mortis cauza si nici prin procura de expropriere. Interdictia de instrainare priveste si imposibilitatea constituirii dezmembramintelor dreptului de proprietate: uzufructul, uzul, abitatia, servitutile propriu-zise si superficia. Aceste bunuri pot fi afectate de servituti naturale si legale care nu sunt servituti propriu-zis veritabile, ci limitari normale ale dreptului de proprietate. Bunurile din proprietatea publica sunt afectate fie uzului public, fie interesului public, si ele trebuie sa-si pastreze destinatia si scopul afectatiunii.

Bunurile proprietate publica nu pot fi date numai in administrare, concesionare sau inchiriate.

Inalineabilitatea proprietatii publice duce in principiu la interdictia dobandirii lor de catre particulari prin oricare dintre modurile prevazute de lege. In practica s-a decis sa pentru terenurile apartinand proprietatii publice nu se pot emite certificate de atestare a dreptului de proprietate societatilor comerciale cu capital de stat.

Persoanele fizice si mostenitorii lor, si fostii composesori sau mostenitorii lor, pot solicita terenurile cu vegetatie forestiera, padurile, cuprinse in perimetre silvice prin acte normative speciale.

            – dreptul la proprietate publica este imprescriptibil . Imprescriptibilitatea este consecinta inalineabilitatii bunurior, adica a imprejurarii ca sunt scoase din circuitul civil. Caracterul imprescriptibil consta in aceea ca dreptul de proprietate publica este imprescriptibil extinctiv, cat si achizitiv.

Imprescriptibilitatea sub aspect extinctiv face admisibila oricand promovarea unei actiuni in revendicare, indiferent daca este vorba despre bunuri mobile sau imobile. Asadar, dreptul la actiune nu se stinge in timp chiar daca nu a fost exercitat de autoritatea titulara a dreptului de proprietate publica asupra bunului respectiv.

Imprescriptibilitatea sub aspect achizitiv permite titularului dreptului de proprietate publica asupra unui bun sa se opuna cu succes, sa paralizeze, invocand exceptia caracterului imprescriptibil, in fata oricarei ectiuni inainte de alta persoana fizica sau juridica de dr privat, pt constatarea uzucapiunii in cazl imobilelor si prin posesia de buna credinta, in cazl mobilelor.

“Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor, care prin natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert.- C. Civil art. 1844”

            – dreptul de proprietate publica este insesizabil . Datorita caracterului puternic al inalienabilitatii proprietatii publice, bunurile care formeaza obiectul acesteia sunt si insesizabile, adica nu pot fi urmarite de creditori pentru realizarea creantelor lor. Insesizibilitatea functioneaza si in ipoteza ca bunul se afla la un alt detinator decat titularul, in cadrul exercitarii unui dr de administrare, concesionare sau inchiriere. In continutul caracterului insesizabil intra si interdictia constituirii de garantii asupra bunurilor din domeniul public.

4. Subiectele dreptului de proprietate publica

Proprietatea publica apartine statului si unitatilor administrativ-teritoriale. Domeniul public poate fi de interes national , caz in care proprietatea asupra sa, in regim de drept public apartine statului, sau de interes local, caz in care proprietatea de asemenea in regim de drept public, apartine oraselor, comunelor, municipiilor sau judetelor.

Titulari ai dreptului de proprietate publica sunt:

a) statul, asupra bunurilor din domeniul public de interes national

b) unitatile administrativ-teritoriale –comuna, orasul, municipiul, judetul.

Poseia, folosinta si dispozitia asupra abunurilor care alcatuiesc domeniul public in limitele si in conditiile legii este exercitata de catre unitatile administrativ teritoriale. Asadar exercitarea prerogativelor de catre titulari nu este discretionata, potentarea caracterelor juridice specifice nu este posibila decat in conformitate cu interesul general al acestei forme a dretului de proprietate si al regimului juridic pe care il ofera.

Nici un alt subiect de drept public sau de  drept privat nu poate sa fie titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public.

5. Delimitarea domeniului public al statului fata de domeniul public al unitatilor administrativ teritoriale. Clasificarea domeniului public.

– domeniul public al statului este alcatuit din bunurile enumerate de art. 135 alin. 4 din Constitutie: bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.

– domeniul public al judetelor, considerat astfel, este alcatuit din bunurile prevazute la pct. II din anexa Legii nr. 213/1998, precum si din alte bunuri de uz sau de interes public judetean, declarate ca atare, in conditiile legale, prin hotarare a consiliului judetean

– domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor in alcatuirea caruia intra bunurile prevazute de pct. III din anexa legii organice, la care se adauga si alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare in conditiile legale, prin hotarare a consiliului local.

6. Concept de domeniu public si domeniu privat

7. Dobandirea si constituirea dreptului de proprietate publica

Formarea domeniului public are loc in urmatoarele modalitati:

a.      pe cale naturala

b.     prin achizitii publice

c.      prin expropriere pentru cauza de utilitate publica

d.     prin acte de donatie sau legate acceptate de guvern, consiliul judetean sau consiliul local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul public.

e.      Prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ- teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica

f.      Prin alte modalitati prevazute de lege.

Includerea in domeniul public se poate face datorita naturii bunurilor prin mijloace de drept civil, administrativ sau penal.

Mijloacele specifice domeniilor dreptului civil, administrativ sau penal pot sa fie confiscarea, trecerea in proprietatea statului a bunurilor fara stapan si a celor abandonate, rechizitia, comoara sau tezaurul, succesiunile vacante, amenzile, impozitele, si taxele de timbru, impozitele si taxe datorate prin legi speciale, confiscarea bunurilor, achizitionarea unor bunuri precum si realizarea de investitii, terenurile dobandite de straini sau apatrizi prin mostenire si pe care nu le-au instrainat in timp de un an in conditiile legii.

Depinde de natura bunurilor respective sau de afectatiunea care li se da, distinctia dupa care ele pot sa intre fie in domeniul public, fie in domeniul privat al statului sau unitatilor administrativ teritoriale. Trecerea in proprietatea publica se poate face numai daca statul sau unitatea administrativ teritoriala au in proprietate bunuri care sa le transmita in proprietatea publica.

Singura modalitate de trecere in proprietatea publica o constituie exproprierea, in conditiile legii.

8. Exercitarea dreptului de proprietate publica

Finalitatea urmarita in exercitarea dreptului de proprietate publica este satisfacerea interesului general. Acesta se indeplineste prin administrarea generala a bunurilor care constituie obiectul proprietatii publice. Prin lege acest drept apartine autoritatilor centrale ale puterii executive cu privire la bunurile din domeniul public national, si autoritatilor publice judetene sau locale, cu privire la bunurile din domeniul public judetean sau local. Titularii acestui drept si-l exercita in virtutea unor prerogative administrative, care sunt continute de normele de dr administrativ, ramura a dr public ce indeplineste acest rol in interesul general al societatii. Regimul de drept administrativ e exercitat in virtutea unor acte de putere.

Dreptul de proprietate publica se exercita in planul dreptului civil, direct si nemijlocit de catre autoritatile publice competente, in calitate de titulari ai dreptului fie se realizeaza prinintermediul unor alte subiecte de drept.

Exercitarea atributelor dreptului de proprietate publica sau  a unora din atributele dreptului de proprietate se realizeaza ca atare prin intermediul unor subiecte de drept civil.

Avem, asadar pe de o parte, dreptul de administrare care este constituit in favoarea unor persoane juridice de drept public ca principala modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publica si pe de alta parte o alta modalitate de exercitare a acestui dreptului o constituie concesionarea sau inchirierea bunurilor de catre alte subiecte de drept civil.

Prin urmare se pot constitui 2 categorii de drept, una de drept administrativ, constand din dreptul de administrare al regiilor autonome sau institutiilor publice, si alta de drept civil, constand din dreptul de concesionare si dreptul de folosinta asupra unui bun, de regula imobile.

– Dreptul de administrare apartine regiilor autonome si institutiilor publice asupra bunurilor proprietatepublica. Dreptul de administrare are ca izvor un act administrativ, care poate fi o hotarare de guvern sau a consiliului judetean, dupa cum bunul face parte din domeniul public de interes national, judetean, local.

Titulari ai dreptului de administrare pot fi: regiile autonome, institutiile publice de interes national, judetean sau local, prefecturile si autoritatile publice centrale sau locale.

Regiile autonome sunt persoane juridice. Regiile autonome sunt de interes national sau care se infiinteaza prin hotararea consiliului judetena, sau, dupa caz, a consiliului local municipal. Bunurile proprietate publica le sunt date in administrare pentru indeplinirea scopului pentru care au fost infiintate. Regiile autonome sunt subordonate autoritatilor care le-au infiintat, dreptul de administrare care le apartine se constituie ca o modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publica, in regim de dreptului administrativ.

Dreptul de administrare este un drept real principal, derivat din dreptul de proprietate publica. El este opozabil celorlalte subiecte de drept, peroane fizice si juridice, insa devine impozabil titularilor dr de proprietate publica, respectiv statului si unitatilor administrativ-teritoriale. Aceste din urma autoritati pot sa-l retraga, sa-l modifice si sa-l revoce, preorgative care apartin titularului. Titularul dreptului de administrare poate apara dreptul sau prin mijloace de drept administrativ, actul administrativ poate fi cenzurat pe calea actiunii in contencios administrativ.

Modalitatea de exercitare a dreptului este de drept civil chiar si atunci cand se produce o tulburare de dreptului din partea titularului. La fel si fata de terti, dreptului de administrare fiind un drept real, el devine opozabil, apararea lui se realizeaza prin mijloace de dreptului civil.

Caracterele juridice ale dreptului de administrare deriva din dreptului de proprietate publica, care la randul sau are aceeasi caractere, respectiv este inalienabil, imprescriptibil si insesizabil.

– Concesionarea si inchirierea bunurilor proprietate publica Concesiunea e atribuita pe baza de contract , ce este acel contract prin care o persoana, numita concedent, transmite pentru o perioada determinata de cel mult 49 de ani , unei alte persoane,numite concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun a unei activitati, sau a unui serviciu, in schimbul unei redevente.

Concesiunile sunt calificate in functie de obiectul lor. Astfel exista:

a. concesiunea de bunuri,

b. concesiunea de servicii publice, c. concesiunea de activitati economice.

  Inchirierea bunurilor care fac parte din domeniul public . Contractul de inchiriere se incheie pe baza de licitatie si in mod obligatoriu se va include clauza exploatarii bunului inchiriat in conformitate cu specificul si destinatia acestuia. Calitatea de locator o are autoritatea titulara a dreptului de proprietate publica sau ceea care exercita dreptul de administrare, iar calitatea de locator poate sa aiba orice persoana fizica sau juridica, romana ori straina.

Pt validitatea contractului, trebuie respectata cerinta legii, ca locatarul sa fie desemnat in urma organizarii unei licitatii publice a inchirierii unor astfel de bunuri. Scoaterea la licitatie se face prin act  administrativ emis de titularul dreptului.

            – Darea in folosinta gratuita a bunurilor dindomeniul public Textele legale nu fac o ditinctie intre bunurile care fac parte din domeniul public si cele care fac parte din domeniul privat al statului, insa este evident ca si bunurile proprietate publica pot constitui obiect al darii in folosinta gratuita.

Dreptul de folosinta este definit ca acel drept real principal, esentialmente temporar, asupra unor bunuri imobile proprietate publica, constituit prin acte administrative individuale, cu titlu gratuit, in favoarea unei persoane juridice fara scop lucrativ. Beneficiarii sunt persoane juridice fara scop lucrativ care desfasoara activitati filantropice, de binefacere, de utilitate publica.

9. Stingerea dreptului de proprietate publica . Modalitati.

Stingerea dreptului de proprietate publica apare in mod firesc ca o simetrie a modului de nastere, care actioneaza ca un principiu in actele si faptele juridice. Articolul 478 Codul Civil reglementeaza reintrerea in circuitul civil a unei categorii care nu mai servesc uzului public.

Terenurile proprietate publica nu pot fi introduse in circuitul civil decat daca, sunt dezafectate din domeniul public. Dreptul de proprietate publica inceteaza daca bunul a pierit sau a fost trecut in domeniul privat.

Modalitatea de trecere a bunurilor din domeniul privat este de natura administrativa, respectiv prin acte juridice de dr administrativ, care sunt hotararile guvernului, hotararile consiliilor judetene sau locale, care reprezinta autoritatile administrative titulare, dupa caz.

Bibliografie

Ciutacu Florin, Uliescu Marilena, 1999 – Drept civil: Dreptul de proprietate și alte drepturi reale – Culegere de spețe, Ed. Oscar Print, București.

Dogaru T., Dănișor D. C., Dănișor Gh. – Teoria generală a dreptului – Ed. Științifică, București, 1999.

Pop Liviu, 1997 – Dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale, Ed. Lumina Lex, București.

Popoviciu Gabriela A., 2002, 2010 – Drept și legislație agricolă, Ed. Universității din Oradea.