Dinamica Spatiilor de Cult

II. DEFINITII SI CARACTERISTICI ISTORICE

2.1. Notiuni si tipologii a spatilor de cult protestante si neoprotestante

Perspectivele asupra bisericii ca obiect de arhitectura sunt foarte variate.Diferetele provin, pe de o parte, din influentele exterioare –care nu pot fi neglijate- legate de evolutiile diferite ale societatilor, de spatiul geografic, de timpul istoric, de posibilitatile materiale si tehnologice, iar pe de alta parte din dogmele specifice fiecarei confesini.Exista, asadar, puncte in care cele 3 confesiuni crestine se intalnesc, cel putin la nivel teoretic, pentru ca materializarile arhitecturale se dovedesc a fi foarte diferite, si in acelasi timp exista diferente deocamdata ireconciliabile care se citesc cu multa limpezime in plan arhitectural.Consideram ca spatiul de cult protestant trebuie privit in contextul mult mai larg al arhitecturii ecleziale crestine, prin urmare vom urmarii mai departe influentele discursurilor teoretice asupra lacasurilor de cult din 3 perspective: protestanta, catolica, ortodoxa.

Una dintre formele de legitimare a oricarui fenomen sau proces cultural, istoric, politic, social, ce este revendicata de la un moment initial, a carui esenta a fost pastrata nealterata de-a lungul timpului.Acest „nucleu tare” confera pe de o parte, continuitatea in timp, iar pe de alta parte asigura coerenta interna a fenomenului.Cele 3 Biserici crestine principale –Otodoxa, Catolica, Protestanta-isi argumenteaza fiecare primatul asupra celorlalte si prin raportarea la un moment zero pe care tind sa-l materializeze si in plan arhitectural.

Protestantismul, punand intre paranteze Traditia Bisericii si Sfintele taine (dintre care sunt recunoscute doar Cina Euharistica si Botezul), considera Biblia ca unica sursa a adevarului revelat, cuvantul fiind singura forma de transmitere a acestuia.Consecintele asupra spatiului de cut decurg din prilegiul dat ascultarii, care inlocuieste imaginea-succeptibila de a deveni obiect de idolatrie.Locul de unde se citeste Biblia si se comenteaza prin predica, este punctul cental al spatiului.Altarul este inlocuit de masa de impartasanie, pe cae se afla o Biblie.Nu exista diferentieri intre componentele spatiului interior, caracterizat printr-o mare austeritate si lipsa de decoratii.Momentul zero la care se face apel este cel al savarsirii Cinei celei de Taina despre care vorbeste Biblia.In consecinta, spatiu arhitectural al templului-casa, de rugaciune nu este investit cu sacralitate, el nefiind esential diferit de oricare alta casa (se accepta ca singura forma de sfintenie, sfinteniea interioara).Versiunuea in limba engleza a bibliei mentioneaza aceea „camera de sus” („the large upper room”), echivalent spatial al „foisorului” care plaseaza acest prim lacas de cult intr-o pozitie privilegiata fata de restul incaperilor.Apare sugestia unei camere de dimensiuni generoase, confortabile, aflate la inaltime si detasate de celelalte spatii ale casei, dar ramanand in continuare adiacenta lor.

Doua dintre trasaturile specifice catolicismului, sunt antropologia optmista si „o structura a Bisericii care garanteaza pastrarea celor dintru inceput” .La nivel local, „structura functiilor bisericesti locale este conforma, in esenta, traditiilor care, fara a data de la primele comunitati crestine, sunt totusi foarte primitive.Aceste traditii sunt comune ortodoxiei si catolicismului si partial protestantismului” .Catolicii si ortodocsii sunt de acord asupra caracterului „apostolic” si „catolic” (universal) al Bisericii.La nivel universal, Biserica catolica se supune autoritatii papale (spre deosebire de Bisericile ortodoxe care sunt autocefale), dar nu face parte din Consiliul ecumenic (la care au aderat atat Bisericile protestante, cat si Biserica ortodoxa).

In arhitectura, unul dintre reperele (dar nu unicul), pe care si le-a fixat catolicismul este goticul, preluat si adaptat ( de cele mai multe ori, insa, doar la nivel formal) de pilda prin feluritele reevival-uri care au alimentat imaginatia arhitectilor mai ales in perioada romantica.Acceptat ca fiind unul dintre momentele de maxim ale culturii teologice occidentale, goticul a reprezentat traducerea fidela a doctrinei scolaristice in volume construite, coordonare intre teologie, arhitectura si filozofie care nu a mai fost recuperata la asemenea nivel in nici o alta epoca.

In acest timp, ortodoxia se sprijina pe Traditia Sfintilor Parinti si se considera pastratoarea „dreptei credinte”.In ceea ce priveste arhitectura, insa, ea se intoarce mai cu seama spre asa-zise modele de secol XVIII sau XIX, ignorand aproape constant resursele oferite de primul mileniu crestin, altfel o perioada minunat valorizata din punct de vedere teologic.Rezutatul este de cele mai multe ori inghetarea in forme vetuste, in locul prelucrarii active a dogmei vii si a traditiei autentice.De unde si clasarea aproape definitiva a arhitecturii Bisericii Ortodoxe ca istoricista, imobila si nepermisiva la schimbare.

Un arhitect protestant , autor al lucrarii „From Temple to Meeting House”, spune: (…) religia crestina afirma ca realitatea ultima atat pentru om cat si pentru Dumnezeu a fost dezvaluita in Hristos si proclamata prin comunitatea sa, iar biserica trebuie sa exprime onestitatea si autenticitatea ca design si ca materiale.Dezordinii lumii trebuie sa-i opuna coerenta; (…) stridentei si dezbinarii trebuie sa-i opuna simplitatea si austeritatea.” .

Astfel protestantii descurajeaza arta, fie ea figurativa sau abstracta si acorda un privilegiu special sunetului fata de imagine.Spre deosebire de sunet, reprezentarea grafica este mult mai susceptibila de a deveni obiect de adoratie, de unde si rezervele fata de aceasta forma de expresie.Principalele trasaturi ale protestantismului corespund celor 3 principii ale Reformei- „numai Dumnezeu”, „numai Scriptura”, „numai harul”- sacralitatea fiind centrata asupra Cartii. „Goliciunea lacasului de cult este marcata indeosebi in traditia reformata si in sfera de influenta evanghelica.Crucea este neoornamentata.Traditiile anglicana si luterana admit mai multe elemente vizibile- incepand cu crucifizul, care corespunde, la luterani, unei pietati ce insista pe suferintele lui Cristos (de aici si importanta sarbatorii Vinerii Sfinte).(…) cu cat universul protestant este mai sobru, cu atat atasamentul fata de Biblie este mai intens.Daca in catolicism sfintenia este risipita intr-o multitudine de obiecte, in protestantism se opereaza o centrare a sacralitatii care de fapt ii este favorabila” .Sobrietatea arhitecturii duce, insa nu doar la eliminarea decorativismului, ci si la inlocuirea semnificatiilor teologice cu simboluri culturale.

Daca in protestantism casa de rugaciune nu este diferita de celelalte case ale comunitatii, catolicismul si otodoxia, prin insesi dogmele si traditiile specifice, orienteaza arhitectura ecleziala pe alte orbite decat cea civila.

Aparul in secolul al XVI-lea in Europa, protestantismul a urmarit reformarea radicala a crestinismului prin epurarea lui de toate elementele considerate parazitare si care ar fi deteriorat de-a lungul secolelor credinta originara.

Prima afirmatie este fundamentala pentru doctrina protestanta si desfiinteaza de fapt autoritatea Bisericii.”Dumnezeu se face cunoscut fiecaruia numai prin Sfanta Scriptura si nu da mandat nici unei institutii pentru impartirea harului sau.” Pentru a marca relativitatea tuturor Bisericilor existente , protestantismul stabileste o distinctie clara intre Biserica vizibila (institutia) si Biserica invizibila (Trupul lui Hristos).Nu este nevoie, si in consecinta nu exista nici un, intermediar intre om si Dumnezeu, ceea ce duce la desacralizarea preotiei.Pastorul nu indeplineste in cadrul slujbei acelasi rol ca preotul la ortodocsi si catolici, pentru ca slujba nu cuprinde momentul sfinteniei jertfei: „cel care slujeste ii invita doar pe credinciosi sa primeasca iertare si o binecuvantare pe care numai Dumnezeu le poate da” .

La protestanti, atat in bisericile cu episcopat, cat si cele fara episcopat lipsesc principiile ierarhice de organizare, ceea ce este o concretizare a unui dintre preceptele centrale ale Reformei, si anume „preotia universala a credinciosilor” .

Cea de-a doua afirmatie („numai Scriptura”) este conform teologiei protestante, principiul formal al Reformei.Misiunea Bisericii este de a propovadui Cuvantul lui Dumnezeu si de a administra Sfintele Taine.(Una dintre tezele care ii deosebesc pe protestanti de ortodocsi si de catolici este ca Biserica adevarata este nevazuta.Biserica este comunitatea sfintilor in care se invata drept Evanghelia si se administreaza corect Tainele, definitie care uneste in chip contradictoriu, totusi Biserica invizibila cu doua criterii vizibile).Traditia nu este recunoscuta ca un cuvant de ordine sau ca un principiu fondator, iar autoritatea Scripturii se realizeaza prin permanenta interpretare a acesteia.

Ce-a de-a treia afirmatie („numai harul) reprezinta” principiul material, al justificarii prin credinta, obtinuta numai prin harul lui Dumnezeu”. Cei doi reformatori care au pus bazele protestantismului (Martin Luther si Jean Calvin) au avut opinii diferite asupra temei izbavirii prin credinta.In timp ce primul propovaduieste mantuirea prin credinta (Crede si te vei mantui), cel de-al doilea introduce doctrina predestinatiei (Din eternitate El predestineaza pe unii la viata, pe altii la osanda pe veci) .

Consecintele acestei ultime doctrine au fost chiar mai radicale decat schimbarie introduse de Luther: ”nici cler, nici liturghie, nici altar, nici icoane, nici sacremente (afara de botez si de Cina cea de taina, ca simple simboluri).Un predicator ales de comunitate , imbracat simplu (fara odajdii), citea Evanghelia zilei si o explica, apoi toata asistenta canta psalmi,si oricine era destul de instruit putea fi predicator” .Cele doua taine pe cae le recunosc protestantii sunt botezul (acceptat nu ca mijloc de mantuire ci ca simbol al unui legament cu Dumnezeu) si Cina (inteleasa nu in chip de jertfa a Bisericii, ci ca o ceremonie in care Cristos se ofera pe sine credinciosilor).

2.2. Scurta observatie a functiunilor mixte ale bisericilor

Consecintele principilor enuntate mai sus, asupra arhitecturii duc la conceptii si conformari foarte diferite ale spatiului de cult.Prima observatie importanta este distinctia operata intre domus dei si domus ecclesiae in vederea schimbarii accentului de pe „casa Domnului” pe „casa omului”.

Sursa acestei scindari se afla in chiar interpretarea textului Bibliei: „Mergeti in cetate si va va intampia un om, ducand un urcior cu apa; mergeti dupa el, si unde va intra, spuneti stapanului casei ca Invatatorul zice: Unde este odaia in care sa mananc Pastile impreuna cu ucenicii Mei?iar el va va arata un foisor mare asternut gata”

A doua observatie a fi aceea ca drept urmare a tansformarii ecclesiae-ei in simpla adunare, nu se mai pune problema consacrarii spatiului.In consecinta, contributia protestanta este mai putin prezenta la nivelul imaginii, iar arhitectura spatiului de cult,desprinsa la inceput de cea catolica , nu mai este investita cu sacralitate, fiind doar un spatiu de adunare a credinciosilor, considerandu-se ca adevarata sfintenie si adevarata rugaciune se afla in interior.

In sfarsit, primatul sunetuui asupra imaginii duce nu numai la constituirea unei arte muzicale extrem de avansate si rafinate (J.S. Bach fiind un exemplu de dezvoltare a cantarilor religioase) ci si la transformari operate asupra spatiului de cult (chiar daca unele temple protestante sunt constituite pe structurile unor foste biserici catolice).Amvonul locul de unde se citeste Biblia si se comenteaza prin predica, constituie punctul focal al spatiului.Pe masa de impartasanie, (care inlocuieste altarul) se afla o Biblie mare. De multe ori, ea este asezata, semnificativ, la baza amvonului. Numai cuvantul biblic da sens Sfintelor Taine.Nu se constata nici o demarcatie intre naos si strane: creinciosii se aduna la un loc in strana pentru a lua Cina.

Cateva imagini ale unor temple protestante contemporane pun in lumina trasaturile fundamentale ale acestei arhitecturi ecleziale.O biserica evanghelica (barcelona) nu se distinge cu nimic de celelalte cladiri din frontul strazii si aceleasi grafitti-uri de pe fatadele invecinate se regasesc si aici. Proiectul arhitectilor de la MVRDV pentru biserica in Olanda atrage atentia prin prezenta uni cruci la intrare, al carei brat orizontal este un termometru electric.Capela construita de Houston si arhitectii Elkins si Turrell pentru comunitatea quaker este conceputa in mod explicit ca o casa :acoperis in 2 ape, tratarea golurilor si finisajele folosite sunt propri unui limbaj arhitectural domestic si usor de recunoscut de omul obisnuit.Planul tripartit este simetric si prinde la mijloc locul propriu-zis de rugaciune construit pe plan patrat si in care un luminator amplasat central defineste un miez de lumina-singura aluzie la transcendenta locului.Parcurgerea spatiului se face de-a lungul unei axe longitudinale care poate fi accesata din ambele directii.Cele doua spatii adiacente zonei centrale sunt identice, dar, daca unul ar putea fi comparat cu pronaosul in sensul ca pregateste intrarea in spatiul cel mai important, celalalt cuprinde functiuni anexe si grupuri sanitare.Faptul ca acestea sunt introduse sub acelasi acoperis ca si spatiu de rugaciune nu demonstreaza altceva decat ca lacasul de cult protestant este in primul rand si in mod esential o asa ca oricare alta al carei rol fundamental este de a gazdui o comunitate asimilabila familiei.

2.3.Influenta functiunilor contemporane asupra spatiilor de cult

Ahitectura in contemporaneitate rezulta din „intalnirea energiilor prezente” care produc un soc si capteaza o anumita intensitate.In aceste conditii frumosul, asociat binelui si adevarului din cultura clasica, va fi inlocuit de estetica sublimului si numai intensitatea impactului va garanta forta unei opere de arta.Obiectivul noii estetici este ca opera de arta sa produca un soc a carui intesitate va fi masura valorii sale.In plan arhitectural, unul dintre efectele atomizarii si fragmentarii lumii este disparitia modelelor (intelese ca structuri-matrice de valori, criterii, axiome, principii) si, in consecinta, spargerea tipologiilor.

Intr-o lucrare despre criza arhitecturii contemporane, „Ignasi de Sola-Morales identifica maladiile lumii moderne ca fiind izolarea, provizoratul,deplasarea si esecul.In cele ce urmeaza, sa propunem ca parametri de pornire: fragmentarea (consecinta a izolarii), surogatul (rezultat al provizoratului si efemerului) consumismul si descentralizarea, pe care le consideram coordonate esentiale ale lumii contemporane.Aceste variabile produc o serie de „tipologii” contemporane pe care le vom identifica sub numele de biserica-muzeu, biserica-Disneyland, biserica-fast-food.”