Diagnosticul Financiar la Nivelul Unei Societati Comerciale

Introducere

În contextul unei economii de piață modernă, liberă și concurențială, cunoașterea, capacitatea de analiză a indicatorilor financiari și diagnostic reprezintă condiții absolut necesare pentru ca fiecare oprerator economic să aibă o situație clară asupra activității desfășurate.

Având în vedere relațiile dintre operatorii economici și mediu, incertitudinea și riscul au proporții din ce în ce mai mari și o rată de apariție tot mai mare. Astfel, procesul decizional devine tot mai complex, iar costul greșelilor este în continuă creștere.

Pentru o funcționare eficientă a unei întreprinderi este necesar ca toate operațiunile să fie desfășurate în conformitate cu sarcinile prevăzute în planurile de dezvoltare. Pentru eficientizarea activităților propuse managerul trebuie să-și rezerve posibilitatea de a le controla. Controlul presupune o informare corectă și capacitatea de conducere. Apariția unor factori ce pot perturba activitatea, atât din interior cât și din exteriorul întreprinderii, generează pauze sau desincronizări activitățile întreprinse, determinând astfel nevoia de control în interiorul întreprinderii.

Controlul vizează îndeplinirea obiectivelor stabilite de întreprindere, și are scopul de a menține întreprinderea în echilibru, în conformitate cu parametrii stabiliți. Pentru urmărirea gradului de îndeplinire a obiectivelor este necesar să se efectueze unele analize care să permită identificarea timpurie a tendințelor majore și a factorilor perturbatori ce apar în cadrul mediului, pentru o adaptare rapidă și eficientă conform schimbărilor acestuia. Controlul, ca pârghie a managementului, este absolut necesar desfășurându-se în două etape, respectiv analiză și diagnostic.

Astfel, „diagnosticul are ca scop identificarea și măsurarea cauzelor care au dus la diferențele dintre realizări și norme, evidențiindu-se cauzele care provin din conjunctură și cele ce provin din gestionarea defectuoasă a întreprinderii”.

Prin diagnostic apreciem activitatea unei întreprinderi, pe baza informațiilor obținute prin analiza economică, permițându-ne ca, pornind de la diferitele analize efectuate să identificăm evoluția defectuoasă a unui fenomen.

Capitolul 1 – Analiza poziției financiare a întreprinderii pe baza bilanțului financiar-patrimonial

Societatea analizată în prezenta lucrare este o societate cu răspundere limitată al cărei domeniu principal de activitate îl reprezintă cultivarea cerealelor, respectiv porumb, grâu, lucernă, orz și rapiță.

Denumirea societății este Agroinvest S.R.L., are CUI 1258463, este înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul J21/54/1994, cu sediul în satul Niculițel, județul Tulcea.

Capitalul social al societății este de 431.200 lei și aparține asociatului unic dl Cristea Gheorghe, care asigură și conducerea operativă a societății în calitate de administrator.

Societatea se încadrează în categoria IMM-urilor având 4 angajați, o cifră de afaceri anuală de 1.285.014 lei și active totale în valoare de 1.844.891 lei în exercițiul financiar 2014.

Obiectul principal de activitate al societății îl reprezintă „Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor oleaginoase și plantelor producătoare de semințe oleaginoase” – Cod CAEN 0111.

Societatea are în proprietate mai multe terenuri situate pe raza comunei Niculițel, în valoare de 511.060 lei, care sunt folosite în procesul de producție, de asemenea, dispune de o serie de clădiri (sediu social și magazii), în valoare de 14.410 lei, ce-i permit o bună organizare a activității.

Lucrările agricole se efectuează cu o echipamentele, instalațiile tehnice și mijloacele de transport din dotare, în valoare totală de 474.358 lei, respectiv: tractor + combină Class, presă de baloatat, semănătoare păioase, cultivator, combinator Vibromit, tractor Streyer, tractor New Holland, remorcă, aparat pentru măsurat terenul, autoturism Renault Kangoo ș.a.

Produsele obținute sunt vândute către persoanele juridice din zonă, cu care are încheiate contracte comerciale pe perioade de 10 ani, fapt ce-i conferă stabilitate, dar și către persoanele fizice din localitate.

Managementul societății urmărește în permanență extinderea societății, fie prin achiziția de noi terenuri agricole, fie prin achiziționarea de utilaje noi și performante, pentru o productivitate mărită.

Evoluția vânzărilor se poate evidenția prin evoluția cifrei de afaceri, astfel, în perioada 2011-2014, cifra de afaceri a societății Agroinvest S.R.L. se prezintă astfel:

lei

Fig. 1 – Evoluția cifrei de afaceri

Bilanțul este documentul contabil în care sunt sintetizate elementele de activ și de pasiv (mijloacele și resursele) la sfârșitul exercițiului financiar, precum și în alte situații reglementate prin lege, acestea fiind grupate în funcție de natură, de destinație și de lichiditate, respectiv, de natură, de proveniență și de exigibilitate. Elementele de pasiv reflectă fondurile de care a beneficiat societatea (capitalurile proprii ale asociaților, provizioanele, datoriile de exploatare și cele financiare), iar elementele de activ reflectă utilizările acestor fonduri, cu titlu durabil (activele imobilizate) și cu titlu provizoriu sau ciclic (activele circulante).

Analiza bilanțului financiar este orientată, în mare parte, pe studierea solvabilității societății, aceasta însemnând analiza situației financiare. Aspectul principalul urmărit este capacitatea societății de a-și asigura capacitatea de plată a datoriilor în momentul în care acestea devin scadente.

Teoria economică prezintă mai multe abordări privind schema bilanțului, cele mai uzitate fiind:

bilanțul financiar, numit și bilanț patrimonial;

bilanțul funcțional.

Importanța bilanțului financiar în procesul de analiză financiară decurge din faptul că acesta determină marja de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment, care permite societății să răspundă riscurilor pe termen scurt, asigurând solvabilitatea societății.

Schematic, bilanțul financiar se prezintă astfel:

Tabelul nr. 1 – Bilanțul financiar

Poziția financiară a societății este definită de resursele economice pe care aceasta le controlează, de structura activelor, datoriilor și capitalului propriu, precum și de solvabilitatea și lichiditatea valorilor economice și de capacitatea adaptare la schimbările mediului în care societatea activează.

Poziția financiară a unei societăți este dată de relația dintre active, datorii și capitaluri proprii. Bilanțul oferă în principal informații despre aceste structuri financiare.

Analiza poziției financiare poate fi împărțită astfel:

În funcție de obiectivul urmărite:

Analiza generală a poziției financiare;

Analiza solvabilității și lichidității societății;

Analiza capacității societății de adaptare la schimbărie mediului în care aceasta activează.

În funcție de sursa de proveniență a informațiilor privind poziția financiară:

Analiza poziției financiare în urma interpretării informațiilor prezentate în bilanț (analiza simplă a poziției financiare);

Analiza poziției financiare în urma interpretării informațiilor altele decât cele prezentate în bilanț.

Această analiză completează prima categorie, astfel se realizează o analiză complexă a poziției financiare, fructificând la maximum informațiile din situațiile financiare. Aceste informații pot fi:

informațiile ce vizează mișcări ale elementelor ce compun capitalurile proprii;

informațiile privind variația valorii brute și a amortizării activelor;

informațiile suplimentare ce privesc creanțele și datoriile societății.

În anii de analiză 2011, 2012, 2013 și 2014, poziția financiară a societății Agroinvest S.R.L.se prezintă astfel:

Tabelul nr. 2 – Bilanțul financiar

lei

Echilibrul financiar al întreprinderii evidențiat prin indicatori (SN, FR, NFR, TN)

Echilibrul financiar reprezintă egalitatea dintre sursele financiare și mijloacele economice de exploatare și comercializare pe termen lung și scurt.

Echilibrul economico-financiar la nivelul unei societăți comerciale se realizează atunci când mijloacele consumate sunt recuperate integral, respectiv în momentul în care veniturile înregistrate egalează cheltuielile efectuate. În cadrul egalității generale dintre veniturile înregistrate și cheltuielile efectuate, nu trebuie scăpat din vedere faptul că, aceasta înseamnă atât recuperarea resurselor consumate, cât și realizarea unui profit care să permită reconstituirea resurselor necesare finanțării unor alte activități sau stingeriea unor obligații.

Echilibrul financiar presupune asigurarea unei corelații permanente între încasările și plățile înregistrare. Principalul instrument prin care se realizează echilibrul financiar î-l reprezintă bugetul de venituri și cheltuieli.

Echilibrul financiar este starea economică a unei societăți, care exprimă egalitatea dintre resursele financiare necesare îndeplinirii activelor și obiectivelor din plan și posibilitățile de întrunire a acestor resurse din rezultatele economice proprii și din resurse financiare centralizate.

Situția netă exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă asociații asupra societății, fiind averea acestora, fiind necesar ca aceasta să fie îndeajuns de suficientă pentru asigurarea funcționării și independenței financiare a societății.

Bazat pe o abordare juridică a bilanțului, analiștii financiari determină Situația Netă (SN) a întreprinderii cu ajutorul relației:

SN = Total Active – Total Datorii – Venituri în avans

Tabelul nr. 3 – Analiza situației nete

lei / %

Fig. 2 – Evoluția situației nete

Interpretând datele prezentate se observă o evoluție a situației nete, în cei patru ani analizați, ca urmare a creșterii activelor totale și a diminuării datoriilor totale și a veniturilor înregistrate în avans, astfel:

anul 2012 față de anul 2011:

activele cresc cu 43,23%

datoriile scad cu 1,82%

veniturile înregistrate în avans scad cu 20,02%

situația netă crește cu 752,63%

anul 2013 față de anul 2012:

activele cresc cu 14,76%

datoriile cresc cu 15,82%

veniturile înregistrate în avans scad cu 25,03%

situația netă crește cu 17,98%

anul 2014 față de anul 2013:

activele cresc cu 3,45%

datoriile cresc cu 1,93%

veniturile înregistrate în avans scad cu 33,4%

situația netă crește cu 8,74%

De asemenea, majorarea capitalurilor proprii s-a datorat creșterii totalului activelor minus datoriile curente.

Echilibrul financiar al societății este rezultat din confruntarea maselor mari ale bilanțului: Fondul de Rulment (FR) cu Necesarul de Fond de Rulment (NFR), rezultând Trezoreria (T). Echilibrul este determinat conform metodelor de prezentare a bilanțului, și anume: optica financiară și optica funcțională.

În baza bilanțului financiar, care grupează posturile în funcție de permanență, echilibrul financiar presupune susținerea activului cu o durată mai mare de un an din resursele ce au o scadență de peste un an, iar finanțarea activelor cu o durată mai mică de un an din resursele ce au o scadență de sub un an.

Analiza echilibrului financiar al întreprinderii urmărește reflectarea raporturilor de egalitate între sursele de finanțare și utilizările resurselor financiare, dintre veniturile și cheltuielile aferente desfășurării activității întreprinderii pe termen scurt, mediu și lung.

Indicatorii echilibrului financiar sunt:

Fondul de rulment (FR)

Necesarul de fond de rulment (NFR)

Trezoreria (T)

Echilibrul financiar este prezentat în următoarea relație:

FR – NFR = T

1. Fondul de rulment (net) sau capitalul de lucru reflectă surplusul de capital permanent comparat cu activele imobilizate (nete), surplus ce folosește pentru acoperirea financiară a activelor circulante.

Fondul de rulment se poate stabili astfel:

FR = Capital permanent – Active imobilizate nete

sau

FR = Active circulante – Datorii financiare pe temen scurt

Fondul de rulment determinat prin ultima formulă reflectă legătura dintre lichiditatea activelor circulante și exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, ceea ce permite evaluarea pe termen scurt a posibilului risc al incapacității de plată.

Creșterea fondului de rulment este privită ca fiind o situație pozitivă, deoarece o parte a nevoilor curente se finanțează din resursele permanente.

Această creștere se poate datora:

creșterii capitalului permanent;

reducerii activelor imobilizate nete.

Scăderea fondului de rulment o situație negativă, deoarece prin resursele permanente sunt acoperite, într-o măsură tot mai mică, nevoile curente.

Scăderea fondului de rulment poate aparea în următoarele situații:

când se înregistrează o creștere a activelor imobilizate, datorită investițiilor sau reevaluării activelor imobilizate;

când apare o reducere a capitalului permantent prin reducerea capitatului propriu sau prin restituirea împrumuturilor pe termen mediu și lung.

Având în vedere sursele componente ale capitalului permanent (propriu și împrumutat) putem defini fondul de rulment astfel:

fond de rulment propriu (FRp) – arată măsura în care capitalurile proprii asigură echilibrul financiar, reflectând gradul de autonomie financiară prin participarea la finanțarea activelor circulante cu capitalul propriu. Acesta este determinat prin următoarea formulă:

FRp = Capital propriu – Active imobilizate nete

fondul de rulment străin (FRs) – reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a finanțarea nevoilor pe termen scurt, și este determinat astfel:

FRs = FR – FRp

În perioada 2011-2014, fondul de rulment (calculat după formula FR = AC – DTS) al sociatății Agroinvest S.R.L. a înregistrat următoarele valori:

Tabelul nr. 3 – Fondul de rulment

Fondul de rulment negativ, înregistrat în anul 2011, a apărut din cauza creșterii datoriilor de până la un an comparativ cu valoarea activelor circulante. Ca urmare, societatea se va putea afla în imposibilitatea de a-și achita datoriile cu scadență apropiată, dacă i se va solicita de către creditori. În această situație fondul de rulment negativ poate fi asimilat instabilității financiare.

În următorii ani, 2012, 2013, respectiv 2014, fondul de rulment este pozitiv, acesta constituind un semnal evident că s-a restabilit echilibrul financiar. Societatea este în măsură să-și plătească toate datoriile ciclice prin realizarea parțială a activelor circulante.

Fondul de rulment pozitiv a fost înregistrat ca urmare a creșterii capitalului propriu de la an la an, dar și ca urmare a creșterii gradului de îndatorare prin contractarea unor împrumuturi pe termen lung.

Necesitatea ca fondul de rulment să fie unul pozitiv apare de cele mai multe ori la acordarea creditelor de către băncile comnerciale, acestea condiționând acordarea creditelor de fondul de rulment pozitiv. Este știut faptul că societățile rentabile prezintă fonduri de rulment, nu doar pozitive, cât și cu valori importante, pe când cele cu fonduri de rulment negative se alfă în dificultate. Totuși, atunci când o întreprindere înregistrează un fond de rulment pozitiv, această situați nu reprezintă decât un semn de stabilitate, ea putând face față scadențelor sale, atunci când viteza de rotație a activelor circulante depășește viteza datoriilor pe termen scurt, aceasta putând supraviețui și în dezechilibru.