Învățământul ȘI Societatea Contemporană Istoric ȘI Evoluție

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

DSPP- MODULUL COMPACT

PSIHOLOGIA ADOLESCENȚILOR, TINERILOR ȘI ADULȚILOR

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ȘI SOCIETATEA CONTEMPORANĂ- ISTORIC ȘI EVOLUȚIE

Prof. Univ. MIHAI PUIU

Student: IOANELA DIACONESCU (SIMEONOV)

2015-2016

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ȘI SOCIETATEA CONTEMPORANĂ- ISTORIC ȘI EVOLUȚIE

I. Terminologie, context, tendințe, reforme

Educația reprezintă ansamblul influențelor exercitate asupra indivizilor umani, de regulă copii și tineri, în evoluția și dezvoltarea lor, de către alți indivizi umani, de regulă adulți, indiferent dacă aceste influențe sunt intenționate sau spontane, explicite sau implicite, sistematice sau întâmplătoare, dar având un rol mai mare sau mai mic în formarea individului ca om social.

Noțiunea de „societatea cunoașterii”  este utilizată astăzi în întreaga lume, fiind o prescurtare a termenului „societate bazată pe cunoaștere”.  Societatea cunoașterii reprezintă mai mult decât societatea informațională, înglobând-o de fapt, pe aceasta.

„Dimensiunea europeană” a apărut în limbajul politicilor educaționale la sfârșitul anilor 80. În contextul art.149-150 ale Tratatului Uniunii Europene, dimensiunea respectivă se referea la eforturile de cunoaștere reciprocă, la schimburile și proiectele comune realizate de unitățile de învățământ din țările Uniunii Europene. Astfel, în anul 1989, toate țările Europei geografice deveneau membre ale Consiliului Europei.

Un alt moment important în evoluția dimensiunii europene este în plină desfășurare, realizându-se apropierea celor două planuri (UE și CE), îndeosebi după lărgirea considerabilă a ambelor organizații.

Dimensiunea europeană a educației nu trebuie să limiteze posibilitatea tinerilor de a-și construi liber propria identitate. Pentru a putea alege însă, ei trebuie mai întâi să învețe să știe care sunt alternativele, în special în domeniul valorilor, unde orientarea este mai dificilă mai ales dacă se renunță la modele, pentru a nu limita libertatea individului.

În acest sens, dimensiunea europeană facilitează formarea identității culturale și morale a individului căpătând sensul de finalitate comună a tuturor sistemelor educative din Europa. Aceasta finalitate este marcată de cele trei valori ce asigură identitatea Consiliului Europei, respectiv: drepturile omului, pluralismul și statul de drept.

Consiliul de la Lisabona, reunit în anul 2000 a proclamat pentru prima dată educația ca fiind politică europeană. Astfel, s-a creat un spațiu european pentru învățare permanentă care să ducă la armonizarea politicilor educaționale, structurilor și instituțiilor educative. Toate acestea s-au concretizat în schimbări spectaculoase în planul educației de tipul „Inițiativa Bruges” și „Procesul Bologna”.

În România, politicile educaționale sunt coordonate pe trei planuri: planul legislativ, al finalităților și planul conținuturilor curriculare, toate având ca unic deziderat formarea unor cetățeni europeni, înzestrați cu informații și compentențe europene, care au cultură, știință și identitate europeană. Pe de altă parte, strategiile educative folosite și necesare pentru atingerea finalităților propuse sunt de tipul celor participative, de responsabilizare, creative și bazate pe deschidere și dialog.

II. Documente și strategii ale Uniunii Europene și Consiliului European

În contextul unei preocupări strategice internaționale în domeniul educației, putem vorbi de o strategie comună a învățământului, în contextul globalizării, la care și România se raportează. Începând cu anul 1997 s-au produs la nivelul Uniunii Europene progrese în realizarea efectivă a spațiului european extins al educației.

1. Conventia de la Lisabona -1997

  Adoptată în 1997, are drept axă de referință problema recunoașterii atestatelor și calificărilor obținute în Europa în învățământul superior. Dreptul la educație este un drept fundamental al omului, generând progresul și deținând un rol vital în promovarea păcii și a toleranței. Se apreciază faptul că, mobilitatea academică este dependentă de recunoașterea studiilor, a certificatelor, diplomelor și titlurilor obținute într-o țară membră a Convenției Europene. Fară a se anula principiul autonomiei instituționale, recunoașterea trebuie să se fundamenteze pe criterii corecte, coerente și transparente, care să vizeze valoarea.

Recunoașterea se va face exclusiv în  baza cunoștințelor și a aptitudinilor obținute, fără discriminări de natură rasială, culturală, etc. Posesorii calificativelor eliberate într-una dintre țările aparținând zonei europene vor avea acces la o evaluare corectă. În cazul existenței unei diferențe substanțiale între durata studiilor sau în ceea ce privește programa de învățământ, pot fi invocate cerințe suplimentare.

Recunoașterea studiilor  finalizate în cadrul unui program de învățământ superior se operează în cazul încheierii unui acord  prealabil între țări și numai pe baza certificatului ce conține rezultatele academice obținute. Candidații pot depune cereri de examinare pentru recunoașterea calificărilor și pentru admiterea în învățământul superior.

Rezultatele pozitive ale recunoașterii calificării de către învățământul superior sunt accesul la studiile postuniveritare, posibilitatea utilizării titlului academic și facilitarea integrării pe piața muncii.

UNESCO a elaborat o altă problematică în care apare suplimentul de diplomă. Implementarea va fi supravegheată și promovată de Comitetul Convenției, dar și de Rețeaua Europeană de Centre Naționale de Informare.

2. Declaratia de la Bologna – 1999

Declaratia de la Bologna, cunoscută și ca „Procesul (Agenda) Bologna” este o declarație comună a Miniștrilor Educației din Europa adoptată la Bologna, în 19 iunie 1999. A fost semnată de către miniștrii educației din 29 de țări europene cu ocazia Conferinței Confederației Rectorilor din Uniunea Europeană. Din partea României, semnatar a fost Ministrul Educației Andrei Marga.

Direcțiile luate de către diverse reforme în ceea ce privește învățământul superior, lansate în același timp în Europa, au dovedit hotărârea multor guverne de a acționa în direcția asigurării unei mai bune compatibilități și a unei comparabilități a sistemelor de învățământ superior.

Semnatarii acestei declarații iși propun dezvoltarea unor politici care să atingă în cel mai scurt timp urmatoarele obiective:

Adoptarea unui sistem de diplome ușor de comparat și de recunoscut, prin implementarea ideii de supliment la diplomă, în vederea promovării angajabilității cetățenilor Europei și competitivității internaționale a sistemului de învățamânt superior.

Adoptarea unui sistem bazat în mod esențial pe două cicluri, de 'undergraduate' și graduate'. Accesul la al doilea ciclu va necesita completarea cu succes a studiilor din primul ciclu, care ar putea dura cel putin trei ani. Diploma primită după absolvirea primului ciclu va fi, de asemenea, relevantă pentru piața de muncă europeană cu un nivel anume de calificare. Al doilea ciclu ar trebui să ducă spre diploma de master și/sau de doctor, așa cum se întâmplă în multe țări ale Europei.

Stabilirea unui sistem de credite echivalent cu sistemul ECTS. Creditele ar putea fi obținute și în contexte care nu implică învățământ superior, care includ învățarea pe tot parcursul vieții, atât timp cât sunt recunoscute de către universitate.

Promovarea mobilității prin depășirea obstacolelor către exercițiul efectiv al circulației libere, punându-se în special accent pe: studenți, profesori, cercetători și personalul administrativ, recunoașterea și valorificarea perioadelor petrecute în concursul european, prin cercetare, predare și formare, fără a fi prejudiciate drepturile lor statutare.

Promovarea cooperării europene în asigurarea calității unei viziuni legate de ideea de a dezvolta criterii și metodologii comparabile. Promovarea dimensiunilor necesare europene legate de învățământul superior, mai ales în ceea ce privește dezvoltarea curriculară, cooperarea inter-instituțională, schemele de mobilitate și programele integrate de studiu, formare și cercetare.

3. Declaratia de la Copenhaga – 2002

În cadrul reuniunii de la Copenhaga, în noiembrie 2002, miniștrii educației din Europa au analizat strategii și politici educaționale de intensificare a cooperării în domeniu, între statele membre și statele candidate, pe baza concluziilor Consiliului European de la Barcelona din martie 2002 și a obiectivelor privind educația și sistemele de formare profesională stabilite la Conferința de la Lisabona din aprilie 1997.

Conferința și-a propus, de asemenea, adoptarea unei declarații comune privind creșterea cooperării în domeniul educației și formării profesionale în raport cu consolidarea dimensiunii europene, creșterea transparenței și dezvoltarea politicilor de informare și orientare profesională, identificarea unor metode optime pentru recunoașterea calificărilor și a competețelor profesionale și asigurarea calițătii în educație și formare profesională.

Prin cooperarea susținută din domeniul educației și formării profesionale vor fi urmărite priorități majore:

Consolidarea dimensiunii europene în domeniul educației și formării profesionale, cu scopul îmbunătățirii cooperării strânse care să faciliteze și să promoveze mobilitatea și dezvoltarea cooperării inter-instituționale, parteneriatele și alte inițiative transnaționale, toate acestea pentru a accentua profilul european al educației și formării profesionale în context internațional.

Transparență, informație și orientare prin: Recunoasterea competentelor si a calificarilor

-Creșterea transparenței în domeniul educației și formării profesionale prin implementarea și raționalizarea rețelelor și a mijloacelor de informare, inclusiv integrarea instrumentelor existente, cum ar fi CV-ul european, completări ale certificatelor sau diplomelor (english, diploma supplement), cadrul european comun de referință pentru limbi și EUROPASS într-un singur cadru.

-Consolidarea politicilor, sistemelor și practicilor care sprijină informarea, consilierea orientarea, în special în ceea ce privește accesul la educație și formare, și transferabilitatea și recunoașterea competențelor și a calificărilor, pentru a sprijini mobilitatea geografică și ocupațională a cetățenilor din Europa.

Recunoașterea competențelor și a calificărilor.

Creșterea sprijinului acordat dezvoltării competențelor și calificărilor la nivel sectorial.

Elaborarea unui set comun de principii privind validarea învățarii nonformale și informale, în scopul asigurării unei mai mari compatibilități între abordările din diferite țări și de la diferite niveluri.

Promovarea cooperării în domeniul asigurării calității, punându-se accentul în special pe schimbul de metode și modele, precum și pe criterii și principii comune ale calității în formarea profesională.

Luarea în considerare a nevoilor de învățare ale profesorilor și formatorilor în toate formele de educație și formare profesională.

Măsurile ulterioare acestui acord vor avea în vedere următoarele aspecte, pentru a se asigura succesul și eficiența implementării și cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale:

Implementarea unei cooperări susținute în domeniul educației și formării profesionale va deveni treptat o componentă a procesului ulterior raportului privind obiectivele.

Grupul de lucru existent la nivelul Comisiei, va continua activitatea în vederea asigurării eficacității implementării și coordonării procesului de cooperare susținută în domeniul educației și formării profesionale.

Atenția se va concentra pe domenii concrete în care activitățile au început deja, de exemplu, elaborarea unui singur cadru transparent, transferul de credite în formarea profesională și elaborarea instrumentelor de calitate.

În scurt timp vor mai fi incluse și alte domenii de interes, cum ar fi: orientarea pe tot parcursul vieții, învățarea non-formală, și formarea profesorilor și a formatorilor în domeniul educației și formării profesionale.

4. Comunicatul de la Berlin – 2003

În data de 19 septembrie 2003 miniștrii responsabili pentru învățământul superior din 33 de țări ale Europei s-au întâlnit la Berlin cu scopul de a analiza progresele obținute în domeniul educației și de a stabili noile priorități și obiective pentru anii următori cu scopul de a accelera formarea spatiului unic european de învățământ superior.

Participanții au accentuat importanța tuturor elementelor Procesului Bologna pentru formarea Spatiului unic european de învățământ superior și au accentuat necesitatea de a intensifica eforturile la nivel instituțional, național și european.

Propunerile concrete la care au aderat in uninimitate sunt următoarele:

Intensificarea eforturilor în promovarea sistemelor de asigurare a calității, pentru a accelera implementarea efectivă a sistemului bazat pe doua cicluri și pentru a îmbunătăți sistemul de recunoastere a titlurilor și a perioadelor de studii.

Susținerea dezvoltării în continuare a sistemului de asigurare a calității la nivel instituțional, național și european. Au accentuat că, responsabilitatea de bază pentru asigurarea calității în învățământul superior aparține fiecărei instituții în parte, ceea ce formează baza unei responsabilități autentice a sistemului academic în cadrul național.

Promovarea mobilității studenților, a personalului academic și administrativcare reprezintă baza pentru formarea Spatiului european de învățământ superior- importanța acestui punct a fost accentuată atât pentru domeniul academic și cultural, precum și pentru domeniul politic, social și economic.

Au agreat un plan al sistemelor naționale de asigurare a calității până în anul 2005, conținând:

Definirea responsabilităților organelor și instituțiilor implicate.

Evaluarea programelor sau instituțiilor, inclusiv evaluarea internă, analiza externă, participarea studenților și publicarea rezultatelor.

Un sistem de acreditare, certificare sau proceduri comparabile.

Participarea internațională, cooperarea și organizarea retelelor.

Miniștrii au încurajat țările membre să elaboreze un cadru de calificări  comparabile și compatibile pentru sistemele de învățământ superior, care ar cauta să descrie calificările în termeni de abilități de lucru, pe nivele, conform rezultatelor procesului de învățare, competențelor și profilului. De asemenea, au subliniat importanta contribuției a învățământului superior în transformarea instruirii continue într-o realitate, prin importanța dimensiunii sociale a Procesului de la Bologna. Astfel, au devenit principii și priorități:

Creșterea competitivității, exprimată prin creșterea coeziunii sociale și reducerea inegalităților de ordin social și sexuale atât la nivel național, cât și la nivel european;

Învățământul superior este un bun public și o responsabilitate publică;

Valorile academine trebuie să prevaleze în raporturile de cooperare și schimb la nivel academic internațional;

Continuarea acțiunilor în direcția celor nouă obiective generale stabilite la conferințele anterioare de la Bologna și Praga.

5. Comunicatul de la Bergen – 2005

La aceasta conferință, România, a fost reprezentată de Ministrul Cercetării și Educației și a avut ca scop evaluarea intermediară a rezultatelor înregistrate de țările semnatare ale Declarației de la Bologna, în anul 1999.

În urma discuțiilor avute, participanții au elaborat un comunicat cu titlul: „Spatiul European al Învățământului Superior- Atingerea obiectivelor”. Acest document reiterează înțelegerea comună a principiilor, obiectivelor si angajamentelor încheiate la Bologna, precum și coordonarea și conducerea pe mai departe a politicilor educaționale pentru realizarea , până in 2010, a Spațiului European al Învățământului Superior.

Au adoptat cadrul calificărilor Spațiului European al Învățământului Superior cu cele trei cicluri, angajându-se fiecare să elaboreze cadrele naționale de calificări compatibile cu cel al Spațiului European.

A fost subliniată importanța învățământului superior în promovarea cercetării, dar și importanța cercetării în asigurarea contribuției la dezvoltarea economică, socială și culturală.

6. Recomandarea cu privire la competențele cheie

În data de 18 decembrie 2006, Parlamentul European și Consiliul Europei au adoptat „Recomandarea cu privire la competențele cheie” pentru învățarea de-a lungul întregii vieți, recomandare care constituie cadrul de referință european în domeniul educației.

Competențele cheie pentru educație și instruire de-a lungul întregii vieți sunt:

Comunicarea în limba maternă;

Comunicarea în limbi străine;

Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologie;

Competențe digitale;

„A învăța să înveți”- se referă la disponibilitatea de a organiza și reglementa propria învățare, atât individual, cât și în grup; abilitatea de a organiza eficient timpul, de a rezolva probleme, de a eficientiza, procesa, achiziționa, evalua și asimila noi cunoștințe într-o varietate de contexte: acasă, la serviciu, în educație, în instruire, ceea ce contribuie puternic la managementul traseului profesional;

Competențe sociale și civile;

Spirit de inițiativă și antreprenoriat;

Sensibilizare culturală și exprimare artistică.

7. Comunicatul de la Londra – 2007

Conferința a reunit miniștrii responsabili cu învățământul superior pentru a evalua progresul înregistrat de la ultima întâlnire. De asemenea, este salutată și participarea unui nou membru, Republica Muntenegru.

S-a recunoscut influența majoră pe care instituțiile de învățământ superior o are asupra dezvoltării societăților noastre, pe baza tradițiilor centrelor de învățare, cercetare, creație și transfer de cunoștințe, precum și datorită rolului lor important în definirea și transmiterea valorilor pe care sunt construite societățile noastre.

În încheiere, este recomandată sprijinirea în continuare a schimburilor de experiență între instituțiile de învățământ superior în privința programelor doctorale inovatoare care apar în Europa, precum și în privința altor aspecte importante ca transparența condițiilor de acces, procedurile de supraveghere și evaluare, dezvoltarea unor competențe transferabile și a unor modalități de creștere a posibilităților de angajare pe piața muncii.

8. Comunicatul de la Leuven – 2009

În aprilie 2009, la conferința de la Leuven, miniștrii educației ale celor 46 de state semnatare ale Declarației de la Bologna au analizat stadiul implementării obiectivelor Procesului Bologna.

Discuțiile avute s-au concretizat prin semnarea Comunicatului de la Leuven, document ce constituie instrumentul de referință pentru continuarea implementării Procesului Bologna în perioada 2010-2012.

Un moment important pentru România a fost depunerea candidaturii țării noastre pentru organizarea conferinței ministeriale din anul 2012 și preluarea responsabilității gestionării activităților Secretariatului Procesului Bologna, în intervalul 2010-2012.

9. Declarația de la Budapesta-Viena

Cu acestă declarație se încheie primul deceniu al Procesului de la Bologna și tot cu aceasta se deschide oficial Spațiul European al Învățământului Superior. Este salutată aderarea celui de-al 47-lea stat la Spațiul European și anume Kazahstanul.

De asemenea, miniștrii au reevidențiat următoarele aspecte:

Libertatea academică, autonomia și responsabilitatea instituțiilor de învățământ superior ca principii de bază ale Spațiului European al Învățământului Superior;

Rolul cheie al comunității academice;

Învățământul superior ca responsabilitate publică, în sensul beneficierii de resurse necesare a instituțiilor de învățământ, într-un cadru bine stabilit și supervizat de autoritățile publice;

Necesitatea intensificării eforturilor care vizează dimensiunea socială pentru a garanta egalitatea de șanse în privința accesului la un învățământ de calitate și acordând o atenție deosebită grupurilor slab reprezentate.

Miniștrii participanți responsabili cu procesele educative superioare naționale au stabilit ca următoarea reuniune ministerială să aibă loc la București, în data de 26-27 aprilie 2012.

În prezent, Spațiul European al Învățământului Superior are 47 țări membre semnatare care participă activ la implementarea principiilor și obiectivelor Procesului de la Bologna, început în anul 1997. Procesul de la Bologna este în deplină concordanță cu obiectivele programelor „Educație și Formare profesională 2020” și „Europa 2020”.