Înființarea Unei Plantații de Prun în Sistem Intensiv pe O Suprafață de 6 Hectare în Localitatea Rusciori

=== a0bc015786d02ef2c4788b1142291e4f48854945_305624_1 ===

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE, INDUSTRIE ALIMENTARĂ ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

SPECIALIZAREA MONTANOLOGIE

ÎNFIINȚAREA UNEI PLANTAȚII DE PRUN ÎN SISTEM INTENSIV PE O SUPRAFATȚĂ DE ȘASE HECTARE ÎN LOCALITATEA RUSCIORI

Absolvent

Sibiu

2017CUPRINS

Capitolul 1 – Delimitări conceptuale

1.1 Importanța culturii prunului și valoarea alimentară a fructelor

1.2 Biodiversitatea genetică. Taxonomie

1.3 Principalele specii ale genului Prunus

1.4 Particularitățile biologice a prunului

1. 5 Cerințele prunului față de factorii de mediu

1.6 Cultura prunului pe plan mondial

1.7 Cultura prunului în România

1.8 Realizări privind sortimentul de soiuri de prun

Capitolul 2. Înființarea plantației de prun în sistem intensiv

Capitolul 3. Întreținerea plantației de prun până la intrarea pe rod

Capitolul 4. Tehnologia de cultură a plantației de prun pe rod

4.1 Lucrările solului în plantațiile pe rod

4.2 Tăierile de rodire și fructificare

4.3 Combaterea bolilor și dăunătorilor

Capitolul 5. Recoltarea, păstrarea și valorificarea prunelor

Capitolul 6. Utilaje folosite în plantația pomicolă

Biblografie

Anexe

CAPITOLUL I – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1 Importanța culturii prunului și valoarea alimentară a fructelor

În topul culturilor pomicole de bază, prunul se clasează pe poziția a doua, primul loc fiind ocupat de cultura mărului. Spre deosebire de alte culturi, cultura prunului este foarte răspândită pe teritoriul țării noastre, unde prunul a reușit să identifice condiții deosebite atât de creștere, cât și de fructificare.

Calitatea deosebită a fructelor a fost principalul motiv pentru care prunul se cultivă de o lungă perioadă de timp, în ultimele decenii acesta fiind utilizat în tot mai multe domenii ale industriei, inclusiv industria chimică și industria mobilei.

Prunul dispune de o capacitate deosebită de a se adapta la condițiile de mediu variate, speciile putând dezvolta și fructifica într-o varietate de soiuri, ce se caracterizează prin grade de fertilitate diverse.

Lemnul prunului este deosebit de apreciat în cadrul industriei chimice, cel mai apreciat component de pe piață fiind cărbunele activ. De asemenea, din lemnul copacului se pot produce diverse obiecte de artizanat, mobilier, dar și bananele creioane folositede marea majoritate a populației. Iar extractul sâmburelului de prună își găsește diverse întrebuințări în industria farmaceutică, dar și pe piața produselor naturiste.

Fructele prunului își găsesc o valorificare complexă, acestea fiind deosebit de apreciate la export, cererea cea mai mare fiind în principalele state ale Uniunii Europene, de la consum în stare naturală la consumul fructelor de prun confiate, de la compoturi și dulcețuri, la gemuri cu arome diverse (în funcție de soiuri) și mai ales prin prelucrare în industria alcoolului.

Fructele prunului, în stare proaspătă, își găsesc deosebit de multe întrebuințări în arta culinară, ele fiind utilizate frecvent nu numai la fabricarea compoturilor, gemurilor și dulcețurilor, jeleurilor, ci și ca adaos în diverse prăjituri și torturi. În stare uscată, fructele sunt recomandate de nutriționiști atât pentru reglarea tranzitului intestinal, cât în diete și în curele de detoxifiere. De asemenea, din fructele de prun se fabrică țuică și pălincă, deosebit de apreciate de consumatorii români, dar și de cei din strâinătate.

În ceea ce privește valoarea alimentară a fructelor prunului, se cunoaște faptul că 100 de grame de fructe proaspete au o valoare energetică de 50 kcalorii, remarcându-se următoarele componente:

În ceea ce privește componența chimică a prunelor, se remarcă următoarea componență:

Glucide – între 7%-18% (în funcție de soiul prunului)

Apă – 86.7 %

Acizi organici – 0.18% – 2.3% (în funcție de soiul prunului)

Substanțe tanoide – 0.19% – 1.65 % (în funcție de soiul prunului)

Celuloză – 0.6 %

Substanțe pectice – 0.65 % – 0.95% (în funcție de soiul prunului)

Zaharuri – 16%

Săruri minerale

Vitamine

În ceea ce privesc sărurile minerale ce se regăsesc în componența prunelor (în stare proaspătă), se remarcă următoarea distribuție (la 100 grame de fruct):

K – 201 mg

Ca – 16 mg

Mg – 30 mg

P – 20 mg

Na – 25 mg

Fe – 0.5 mg

De asemenea, în componența prunelor în stare proaspătă se regăsesc și o serie întreagă de vitamine, respectiv:

Vitamina A – 0.11 mg (retinol, caroten)

Vitamina C – 0.7 mg (acidul sorbic)

Vitamina B 1 – 0.08 mg (tiamina)

Vitamina B2 – 0.05 mg (riboflavina)

Vitamina B 6 -5 mg (piridoxina), etc

1.2 Biodiversitatea genetică. Taxonomie

Prunul, pom fructifer, este inclus în clasa Magnoliopsida, ordinul Rosales, el făcând parte din familia Rosaceae, subfamilia Prunoideae și fiind încadrat în categoria taxonomică Prunus. Prunul este recunoscut drept o specie cu o diversitate genetică mare, datorită căreia în timp s-a reușit realizarea unor numeroase soiuri, apreciate în diverse medii, pentru calitățile deosebite.

Dezvoltarea culturii prunului s-a datorat în principal soiurilor utilizate, mare parte dintre acestea fiind apreciate pentru valoarea economică deosebită, ca și pentru arealul de răspândire, areal ce este unul destul de întins.

În acest moment, în domeniul dedicat culturii prunului, se remarcă un complex al soiurilor cultivate, varietatea acestora determinând posibilitatea identificării fructelor începând cu finele lunii iunie și pănă la jumătatea lunii octombrie, cu întrebuințări și destinații diverse.

La nivel general, până în acest moment, nu s-a reușit o delimitare strictă a destinației specifice fiecărui soi de prun cunoscut la ora actuală, specialiștii estimând că nu se cunosc soiuri de prun ce sunt dedicate în mod exclusiv utilizărilor industriale. Cu toate acestea, se remarcă faptul că în domeniul dedicat industrializării sunt preferate soiurile de prun a căror maturare se realizează în a doua jumătate a lunii august, fructele reușind astfel să acumuleze o cantitate mult mai mare de substanță uscată.

În funcție de soiurile de prun, maturarea frcutelor acestuia se caracterizează printr-un complex de transformări morfologice ce se sesizează în cadrul fructelor, acestea colorându-se în moduri distincte (avându-se în vedere soiul din care fac parte).

Volumul fructelor se mărește considerabil, consistența pulpei se reduce semnificativ, în vreme ce se remarcă o dezvoltare apreciabilă a cantității de zahăr conținute, în paralel cu diminuarea nivelului de aciditate caracteristic.

O atenție deosebită este acordată fructelor din soiul Stanley, care, în ciuda faptului că încep să se coloreze începând cu luna august, sunt recoltate abia în luna septembrie, colorarea realizându-se cu 30 de zile înaintea atingerii maturității specifice recoltării.

1.3 Principalele specii ale genului Prunus

Din multitudinea speciilor ce fac parte din genul Prunus, în domeniul pomiculturii un interes special este reprezentat doar de câteva specii, ce pot fi delimitate astfel:

Speciile Prunus euro-asiatice – specia Prunus insititia, specia Prunus spinosa, specia Prunus cerasifera și specia Prunus domestica

Speciile Prunus est-asiatice – specia Prunus salicina, specia Prunus sinonii, specia Prunus triflora și specia Prunus ussuriensis

Speciile Prunus nord-americane – specia Prunus americana, specia Prunus nigra, ca și specia Prunus hortulana

O altă clasificare a speciilor din genul Prunus poate fi realizată avându-se în vedere momentul maturării soiurilor, astfel remarcându-se:

Speciile Prunus foarte timpurii – perioada de maturare este înaintea datei de 15 iulie

Speciile Prunus timpurii – a căror perioadă de maturare este în intervalul 15 iulie – 15 august

Speciile Prunus mijlocii – maturează în perioda 15 august – 15 septembrie

Speciile Prunus târzii – perioada de maturare a acestora este inclusă în intervalul 15 septembrie – 15 octombrie

Speciile Prunus foarte târzii – perioada de maturare în acest caz este după data de 15 octombrie

O altă clasificare a speciilor Prunus se realizează avându-se în vedere destinația fructelor, respectiv valorificarea prunelor. Astfel remarcăm:

Speciile Prunus dedicate consumului în stare proaspătă

Speciile Prunus dedicate deshidratării

Speciile Prunus pentru conservare – gemuri, compoturi, dulcețuri, siropuri, etc

Speciile Prunus dedicate distilării – obținerea țuicii și a palincii

În funcție de sortimentul soiurilor, speciile din genul Prunus se clasifică în

Soiurile dedicate grădinilor familiale – soiul Agen, soiul Timpuriu de Rivers, soiul Minerva, soiul Tuleu Gras, soiul Gras românesc, soiul Gras ameliorat, soiul Vinete românești, soiul Anna Sparth, soiul Tulei Timpuriu

Soiurilor dedicate plantațiilor comerciale – soiul Stanley, soiul Silvia, soiul Diana, soiul Record, soiul Centenar, soiul Vâlcean, soiul Vinete de Italia, etc

Soiul Stanley (a se vedea Anexa 1) – este originar din America, el regăsindu-se în marea majoritate a culturilor de prun. Copacul are o vigoare de tip mediu, coroana sa fiind de forma unui con răsturnat, ale cărei ramuri scheletice sunt mai subțiri, pe acestea fixându-se numeroase buchete de flori. Acest soi rodește destul de repede, are o producție mare și care se menține constantă, ca urmare a auto-fertilității specifice.

Soiul este considerat ca fiind cel mai bun genitor în programul de ameliorare, ca și un polenizator universal, epoca de înflorire fiind una mijlocie. Acest soi prezintă o sensibilitate deosebită la monilioză, ca și la vârsatul prunului, semnele afectării sesizându-se numai la nivelul frunzelor. Fructele din soiul Stanley reușesc să se formee duble de cele mai multe ori, sunt de mărime mijlocie, au forma elipsoidală și ușor asimetrică, culoarea violet spre negru, cu un gust slab aromat, ușor dulceag.

Aceste fructe au sâmburele proeminent și care nu aderă pulpei, ele colorându-se mult mai devreme înaintea maturării, ceea ce îi poate induce în eroare pe consumatori/cultivatri cu privire la momentul coacerii. Perioada reală de maturare este la finele lunii august.

Soiul Anna Spath (a se vedea Anexa 1) – originar din Germania, se întâlnește destul de frecvent în plantațiile din țara noastră, el fiind preferat în regiunile de câmpie, ca și în zona dealurilor mijlocii, respectiv a dealurilor mici. Având o vigoare mijlocie, această specie prezintă o coroană de formă piramidal-inversă, la nivelul căreia rodirea se face pe ramurile mijlocii, ca și pe buchetele de mai.

Anna Spath poate forma coroana după modelul etajat, fără a impune lucrări de tăiere detaliate, dedicate fructificării. Înflorirea se realizează destul de târziu, soiul fiind de tip auto-fertil, deosebit de productiv (între 20 tone fructe/hectar – 25 tone fructe/hectar), florile având dimensiuni reduse. Acest soi prezintă rezistență atât la secetă cât și la ger, are pretenții la temperaturi ridicate, prezintă toleranță la vârsatul prunului, simptomele fiind remarcate numai la nivelul frunzelor. Anna Spath se dezvoltă ideal în zonele calde, cu luminozitate deosebită, la șes, ca și pe dealurile joase.

În condițiile cultivării pe un sol impermeabil ori compact nu va da productivitatea maximă, fructele acestuia devenind mici și inferior calitative. De regulă, fructele acestui soi au dimensiuni mijlocii (între 35 grame- 45 grame), forma sferică, o culoare albastră-roșiatică, un gust moderat-dulce, cu sâmburi neaderenți. Soiul Anna Spath maturează în a doua jumătate a lunii septembrie, el fiind recomandat atât pentru consumul proaspăt, cât și pentru prelucrarea industrială.

Soiul Agen (a se vedea Anexa 1) – este de proveniență franceză, vigoarea copacului fiind una mijlocie, iar coroana de tip globular, cu ramuri ale scheletului scurte și ușor subțiri. Acest soi se aseamănă la rodire cu Stanley, Anna Sparth, Gras ameliorat, Rivers Timpuriu ori Vinete românești. Producția soiului este mare, pomul rodește precoce, rezistă la secetă, ca și la ger.

În condițiile în care este plantat în zone nu suficient de călduroase, cu umiditate ridicată ori pe sol compact, productivitatea scade considerabil. Soiul prezintă sensibilitate la vărsatul prinului, atacul determinând căderea prematură a fructelor. Fructele acestui soi se remarcă prin dimensiuni reduse (mai mici de 30 de grame), formă invers-ovoidă, culoare roșiatică, o pulpă care aderă foarte bine la sâmbure, un conținut mare de zahăr, ceea ce le recomandă pentru gemuri, marmelade, ca și pentru distilare (țuică și palincă), respectiv pentru deshidratare. Perioada de maturare a acestui soi este la finele lunii august.

Soiul Rivers Timpuriu (a se vedea Anexa 1) – este originar din Marea Britanie, copacul prezentând o vigoare deosebită, cu o formă invers-piramidală a coroanei, la nivelul căreia ramurile sunt ușor rarefiate, rodirea realizându-se pe ramurile mijlocii, ca și pe nucehetel de mai. Înflorirea se realizează la jumătatea perioadei specifice înfloririi prunului, soiul fiind de tip auto-steril, ce necesită polenizatori, cum ar fi Stanley, Anna Spath ori soiul Agen. Cu o producție spre moderat, soiul prezintă rezistență la frig, sensibilitate la temperaturi ridicate și foarte pretențios la climă, ca și la tipul de sol.

Cu o anumită sensibilitate la atacuri specifice prunului, acest soi prezintă simptome doar la nivelul frunzelor. Fructele acestui soi sunt de mărime mijlocie, au forma sferică, culoarea vânătă spre albastru, gustul dulce, iar sâmburii nu aderă pulpei. Maturarea se produce în prima jumătate a lunii iulie, coacerea se realizează treptat (este soiul considerat primul timpuriu), fructele fiind dedicate consumului proaspăt.

Soiul Tuleu gras (a se vedea Anexa 1) – este românesc, din regiunea argeșeană Leordeni, copacul remarcându-se prin vigorozitatea deosebită în pepinieră, ca și în livezi (în primii ani de la plantare), vigurozitate ce ulterior se reduce treptat. Se comportă deosebit în condițiile altoirii pe corcoduș, dar în condițiile unui vânt puternic se remarcă desprinderea cu destul de multă ușurință. Din acest considerent se recomandă ca altoirea să se realizeze pe portaltoiul franc. La nivelul ramurilor scheletului se remarcă un unghi de inserție redus, existând pericolul dezbinării acestora în condițiile unei producții mari.

Fructificarea se realizează pe ramurile mijlocii, ca și la nivelul buchetelor de mai, producția fiind mare în condițiile realizării corecte a lucrărilor de întreținere, cu specificația că aceasta alternează deseori cu producții mediocre, chiar și în condițiile menținerii la un nivel de calitate ridicat al acestor lucrări. Perioada de înflorire este tot la jumătatea perioadei specifice înfloririi prunului, soiul fiind de tip andro-steril, având staminele atrofiate și fără polen, ceea ce implică polenizarea cu diverse soiuri cum ar fi Stanley, Agen, ca și Anna Spath.

Fructele de Tuleu gras sunt de mărime mijlocie, au o formă elipsoidală, culoarea roșiatică, un gust deosebit și sâmburi care nu sunt aderenți pulpei. Maturarea se realizează la finele lunii august, fructele putând fi folosite atât pentru consumul proaspăt, cât și pentru deshidratare, pentru prelucrarea diversă (compoturi, dulcețuri, sucuri, gemuri, marmelade), ca și pentru distilare (producerea țuicii și respectiv a palincii).

Soiul Grase românești (a se vedea Anexa 1) – este autohton, pretabil în zonele mai răcoroase, ca și în cele înalte. Copacul are o bigoare deosebită atât în livezi, cât și în pepiniere, frutificarea realizându-se la nivelul ramurilor mijlocii, ca și la nivelul buchetelor de mai. Soiul prezintă o rezistență crescută la umiditate și temperaturi scăzute, motiv pentru care este recomandat în zonele de deal, indiferent de soluri. Cu toate acestea, soiul prezintă o sensibilitate deosebită la căldura excesivă, ca și la perioadele de secetă, la ploi prelungire remarcându-se apariția unei sensibilități la monilioză.

Soiul se remarcă prin auto-fertilitate parțială, motiv pentru care se impune polenizarea cu soiuri precum Stanley, Agen ori Anna Sparth. Fructele sunt de dimensiuni reduse, au culoarea albastră, prezintă sâmburi aderenți pulpei, au forma sferică, se fixează foarte puternic de copac, ceea ce le face tardiv recoltabile. Maturarea se realizează la finele lunii septembrie, fructele din acest soi fiind cele mai recomandate distilării, cu producții deosebite.

Soiul Vinete românești (a se vedea Anexa 1) – de origine autohtonă, se regăsesc în marea majoritate a zonelor din țara noastră. Copacul este caracterizat de o vigoare apreciabilă, coroana acstuia fiind una invers-piramidală, ce prezintă ramuri lungi ale scheletului, fructificarea realizându-se pe ramurile mijlocii, ca și la nivelul buchetelor de mai. Soiul prezintă o rezistență deosebită la secetă, ca și la temperaturi scăzute, cu precizarea că se pot sesiza producții reduse în cazul unor temperaturi foarte ridicate, ca și al secetei prelungite. Sensibilitate deosebită se remarcă și la P.P.V., ca și la vărsatul prunelor, soiul înflorind destul de târziu. Auto-fertil parțial, Vinete românești necesită polenizarea cu soiul Stanley, soiul Agen, ca și soiul Anna Spath, fructele acestuia având dimensiuni reduse, forme elipsoidale, culoarea albastră, sâmburi mici și fără aderențe la pulpă. Având un gust deosebit de aromat, aceste fructe, care se maturează în decada a doua a lunii septembrie, sunt recomandate prelucrării (gemuri, marmelade, dulcețuri), deshidratării, ca și distilării (țuică și palincă).

Soiul Agent (a se vedea Anexa 1) – de origine românească, obținut recent (respectiv în urmă cu 13 ani) în cadrul cercetărilor ce au fost realizate în Institutul Cercetării și Dezvoltării Pomiculturii din Pitești. Vigoarea copacului este una mijlocie, ramurile scheletului sunt solide, fructificarea se realizează la nivelul ramurilor mijlocii, dar și la nivelul buchetelor de mai.

Acest soi înflorește în perioada mijlocie, este auto-fertil parțial (polenizarea cu soiuri precum Stanley, Andreea și Anna Spath), prezentând toleranță la vărsatul prunului și rezistență la pătarea roșie sesizată la nivelul frunzelor, ca și la monilioză. Fructele de Agent au dimensiuni mijlocii, forme sferic-alungite, culoare roșiatică și un conținut mare (respectiv peste 25 %) de substanță uscată. Maturarea se realizează la finele lunii august, fructele fiind preferate pentru deshidratare (un raport deosebit, respectiv 3.5 kg fructe proaspete/1 kg fructe uscate), ca și pentru prelucrare (gemuri și compoturi).

1.4. Particularitățile biologice ale prunului

Se remarcă faptul că, în cazul prunului, creștere și dezvoltarea sistemului radicular sunt direct dependentă de tipul altoiului utilizați. Astfel, în cazul pomilor fructiferi ce au fost altoiți pe specii de corcoduș se remarcă existența unui sistem radicular profund, ale cărui dimensiuni pot să ajungă și la valori de 120 cm – 130 cm.

În ceea ce privesc rădăcinile pomului de prun, acestea sunt amplasate:

În cazul solurilor lucrate, la dimensiuni situate în intervalul 20 cm – 70 cm

În cazul solurilor nelucrate, dimeniunile ajung la valori de 10 cm – 40 cm

Demn de menționat este faptul că în cazul prunului se remarcă o extindere deosebită a rădăcinilor pe orizontală, acestea reușind să ajungă la dimensiuni ce uneori pot să depășească cu de două-trei ori dimensiunea proiecției coroanei.

De asemenea, se impune a se specifica aspectul că cea mai mare parte a rădăcinilor active ale pomului fructifer (respectiv în procent de peste 60%) se poziționează la nivelul corespunzător proiecției coroanei prunului.

În cazul pomilor fructiferi ce sunt altoiți pe portaltoi franc, se remarcă un sistem radicular cu mult mai superficial, modificări majore fiind sesizate și în ceea ce privește extinderea laterală, care este mult mai mică.

Cu toate acestea, acești pruni pot fi valorificați mult mai facil și mai bine la nivelul solurilor grele, ca și a solurilor mai subțiri.

Din păcate, în marea majoritate a cazurilor, există anumite soiuri de prun (ca și la protaltoi ai acestora) ce prezintă așa-numitul fenomen de drajonare, ce are un impact deosebit asupra livezii de pomi fructiferi, pentru combaterea acestuia, respectiv eradicarea creșterilor nedorite, fiind implicate resurse materiale și umane suplimentare.

În ceea ce privește trunchiul acestui pom fructifer, la marea majoritate a soiurilor acesta este drept, remarcându-se uneori o torsionare a acestuia, ca și existența ritidoamelor netede ori crăpate ( sesizându-se apariția aspectului de poliedru).

Tot de tipul portaltoiului depinde și modul de dezvoltare a părții aeriene a prunului, acestuia adăugându-i-se deseori și tehnicile de îngrijire aplicate la nivelul plantației.

În ceea ce privește înălțimea acestui pom fructifer, în condiții naturale de creștere aceasta poate atinge chiar și dimensiuni de 8-10 metri.. Nu același lucru se sesizează și în cazul plantațiilor de prun, în care dimensiunile pomilor fructiferi variază în limita 5 metri – 5.5 metri.

Și capacitatea specifică de ramificare a prunului diferă de la un soi la altul, remarcându-se:

Soiurile care au capacitatea de a ramifica destul de mult, coroanele acestora îndesindu—se destul de mult – cum este cazul soiurilor de prun Gras românesc, Tuleu Gras, Vanat românesc, ca și Agen

Soiurile de prun care reușesc să genereze coroane slab ramificate, aerisite, rare și care se întrețin cu destul de multă facilitate – este cazul soiului Stanley, ca și soiului Anna Spath

În ceea ce privește tipologia creșterii prunului, în cazul acestui pom fructifer se remarcă o dezvoltare deosebită în primii ani de la plantare, deseori lungimea anuală a ramurilor acestuia putând să atingă și chiar să depășească un metru.

În vreme ce unele soiuri de prun reușesc să formeze un număr redus de lăstari anticipați (cum este cazul soiului Stanley, ca și a soiului Anna Spath), alte soiuri se remarcă prin capacitatea deosebită de ramificare, deseori sesizându-se o îndesire mult prea accentuată a coroanei (cum este cazul soiului Centenar, respectiv a soiului Agen).

Procesul de fructificare se remarcă :

La nivelul ramurilor mijlocii, în cazul soiurilor ce dispun de o capacitate de ramificare deosebită, coroanele acestora fiind mult mai dese (cazul soiurilor Centenar, Gras românesc, soiul Agen, ca și Vanat românesc)

La nivelul buchetelor ramificate, în situația soiurilor ale căror coroane sunt cu mult mai aerisite, mai rare (cazul soiului Stanley, a soiului Rivers timpuriu, ca și a soiului Anna Spath)

În domeniul dedicat particularităților de fructificare, pomul fructifer se remarcă prin mugurii vegetativi și floriferi, ce pot să fie dispuși în mod solitar, dar și în grupuri.

Înflorirea prunului se realizează primăvara, ulterior înfloririi speciilor durpacee, eventualele modificări climatice sesizate la începutul primăverii (cum ar fi înghețul sau bruma) nereușind să afecteze florile pomului fructifer.

În funcție de momentul specific de înflorire, se remarcă următoarea clasificare a soiurilor de prun:

Soiuri de prun cu înflorire timpurie – soiul Victoria, soiul Gras românesc

Soiuri de prun cu înflorire mijlocie – soiul Agen, soiul Rivers timpuriu, soiul Stanley, soiul Renclod Althan

Soiuri de prun cu înflorire târzie – soiul Anna Spath, soiul Vanat românesc

În ceea ce privesc florile acestui pom fructifer, se remarcă comportamentul diferit la polenizare, de cele mai multe ori acestea fiind hermafrodite. Remarcăm astfel:

Soiurile de prun auto-fertile – în această categorie intră soiul Stanley, soiul Gras românesc, soiul Vanat românesc, soiul Anna Spath

Soiurile de prun auto-sterile – soiul Silvia, soiul Renclod Althan, soiul Rivers timpuriu

Soiurile de prun andro-sterile, respectiv soiurile de prun cu flori de tip funcțional femele – cazul soiului Tuleu gras, soiul Albatros, soiul Centenar, soiul Tuleu timpuriu, etc

În vederea stimulării deosebite a polenizării, respectiv fructificării, se remarcă acordarea unei atenții deosebite modului de așsezare în plantație a respectivelor soiuri de prun. Astfel, se recomandă realizarea unei asocieri a soiurilor de prun andro-sterile cu minim două soiuri de prun ce sunt polenizatoare bune, în acest fel reușindu-se polenizarea între soiuri, ulterior producându-se și polenizarea soiului de prun andro-steril.

De asemenea, nu se recomandă amplasarea soiului de prun andro-steril la extremitatea parcelelor de pe plantația de prun. În situația realizării unei asocieri, la nivel de plantație, a doar două soiuri de prun (un soi de prun polenizator și un soi de prun andro-steril) se va constata o producție destul de redusă în sezoanele marcate de fluctuații climatice deosebite, cel mai bun exemplu în acest caz constituindu-l unele plantații de prun din zona sudică a României, în care a fost asociat soiul Agen cu soiul Tuleu gras. Aceste două soiuri reușesc să polenizeze destul de puțin în cazul unor primăveri friguroase, cu ploi și vânturi multe, aspect ce se va reflecta în mod dramatic la nivelul producției anuale înregistrate.

Și din acest considerent se recomandă ca în momentul înființării unei plantații să se acorde o atenție deosebită procesului de alegere a soiurilor de prun folosite, știut fiind faptul că toate soiurile din gama Tuleu gras se remarcă prin andro-sterilitate, condiție în care plantarea acestora se impune a se realiza în prezența unor soiuri polenizatoare, cele mai recomandate fiind soiul Stanley, soiul Renclod Altham, soiul Silva, soiul Anna Spath, ca și soiul Agen.

În momentul alegerii polenizatorilor pentru prun se recomandă a se lua în calcul și perioada în care respectivul soi înflorește, cunoscut fiind faptul că această perioadă se situează în intervalul 7-10 zile, în funcție de diversele condiții climatice existente.

Se cunoaște faptul că stigmatul florii de prun are capacitatea de a fi receptiv la polen, în funcție nu doar de umiditatea înregistrată a aerului, ci și de temperatura sesizată în atmosferă în momentul înfloririi, receptivitatea variind în intervalul 3 zile -5 zile.

În marea majoritate a cazurilor perioadele specifice înfloririi diverselor soiuri de prun ajung să se suprapună, condiție în care pentru realizarea unei producții anuale normale se impune un procent de polenizarea florilor redus, respectiv între 20%-30%, dar în condițiile asocierii corecte a soiurilor, ce va determina o polenizare de tip încrucișat.

Din volumul total al florilor de prun, ca urmare a unei polenizări bune a acestora, se poate sesiza un procent considerabil de legare (procent ce poate ajunge până la valoarea de 45%), ulterior căderilor fiziologice (căderi ce afectează între 19%-30% din totalul florilor legate) la nivelul pomului fructifer regăsindu-se doar 5% din volumul total florifer.

În ceea ce privește vârsta la care prunul intră pe rod, aceasta este de asemenea influențată direct atât de tipul soiului, cât și de lucrările realizate la nivelul plantației, remarcându-se:

Între 3-4 ani din momentul plantării – în cazul soiului Stanley, soiului Agen și soiului Centenar

Între 5-6 ani din momentul plantării – în cazul soiului Anna Spath, ca și a soiului Tuleu gras

De asemenea, tot de soiul pomului fructifer depinde și capacitatea de producție anuală, aceasta variind între:

15 tone fructe /hectar – 25 tone fructe /hectar – în situația livezilor de prun a căror densitate este una medie

Peste 50 tone fructe/hectar – în cazul loturilor experimentale, cu soiuri de Tuleu Gras, Centenar, ca și soiul Anna Spath

30 kg fructe/pom fructifer – 100 kg fructe/prom fructifer – în cazul prunilor solidari, un factor important reprezentându-l și vârsta acestora

Spre deosebire de măr, în cazul prunului se remarcă o mai mică posibilitate de apariție a alternanței de fructificare, aceasta sesizându-se:

În situație de secetă

În cazul unei supra-încărcări a pomilor fructiferi

În situația producerii unor fluctuații climatice deosebite

În cazul plantației de prun, longevitatea acesteia este direct influențată de:

Soiul pomului fructifer

Tipul portaltoiului ales (spre exemplu, o longevitate redusă se sesizează în cazul pomilor fructiferi cu portaltoiul franc)

Nivelul favorabilității zonei pe care este amplasată plantația

În cazul prunului, acesta are perioada de tinerețe de 5 ani-7 ani, fructifică între 25 ani -30 ani, după care începe să intre în declin, longevitatea acestuia ajungând până la 40 de ani.

1.5 Cerințele prunului față de factorii de mediu

În ceea ce privește căldura, se cunoaște faptul că cerințele prunului sunt moderate în raport cu cele ale altor pomi fructiferi, respectiv mult mai reduse, comparativ cu cerințele părului și aproximativ asemănătoare cu cele ale mărului.

Prunul reușește să se dezvolte destul de bine în regiunile în care temperaturile anuale medii se situează în intervalul 8.5-11 grade Cesius, existând anumite soiuri care se adaptează și la o medie a temperaturii anuale de doar 8 grade Celsius (este cazul soiului Vanat românesc, ca și a soiului Gras românesc).

Cu toate acestea, există și soiuri care nu reușesc să se adapteze condițiilor de temperatură, cele cu pretenții mai ridicate la temperaturi mari dezvoltându-se în condiții optime doar până în regiunea aferentă dealurilor mijlocii – este cazul soiurilor Stanley, Agen, Silva și Anna Spath.

Există însă și soiuri care se comportă foarte bine pe versanții sudici și chiar și în zonele premontane, unde înălțimile depășesc uneori 700 metri – soiul Gras românesc și Vanat românesc.

Diferențe majore în ceea ce privește necesarul de temperaturi scăzute, respectiv durata unui repaus impus obligatoriu, se remarcă între soiurile din zona europeană și soiurile din zona japono-chineză, cunoscut fiind faptul că soiurile din Orient prezintă un repaus obligatoriu mai redus, ele pronind în vegetație mult mai repede.

Acesta este, de altfel, și principalul motiv pentru care nu s-a reușit introducerea în complexul soiurilor din România și a acestor soiuri orientale, care sunt foarte valoroase.

Pe perioada repausului se remarcă o rezistență deosebită a pomului fructifer, care deseori poate suporta și temperaturi de minus 30 de grade Celsius. Rezistență deosebită se remarcă, de asemenea, și în cazul bobocilor floriferi ai prunului (aceștia au capacitatea de a rezista și la temperaturi de minus 4.4 grade Celsius), în cazul florilor ce s-au deschis deja (acestea suportă la temperaturi cuprinse în intervalul minus 0.5 grade Celsius – plus 2.2 grade Celsius), dar și al fructelor ce s-au legat, acestea tolerând temperaturi de minus 0.5 grade Celsius – plus 1.1 grade Celsius.

În vederea definitivării procesului de legare a fructelor de prun se impune o optimă a temperaturii zilnice medii situată în intervalul 10 grade-12 grade Celsius, cu temperaturi minime de până la 2 grade Celsius și maxime de până la 25 grade Celsius. În absența îndeplinirii acestor condiții de temperatură se va remarca o cădere a florilor pomului fructifer, la nivel de masă.

De asemenea, pe perioada anotimpului cald, în prezența unor temperaturi care depășesc limita de 35 grade Celsius se va remarca o blocare la nivelul creșterii, sesizându-se în scurt timp și apariția unor arsuri la nivelul frunzelor tinere ale pomului fructifer.

Demn de menționat este faptul că temperatura reprezintă un factor important și în cadrul procesului de maturare a fructelor de prun, respectiv:

Maturarea se realizează ulterior acumulării unei temperaturi totale situate în intervalul 1400-1800 grade Celsius – în cazul soiurilor timpurii de prun

Maturarea se realizează ulterior acumulării unei temperaturi totale situate în intervalul 2200-2400 grade Celsius – în cazul soiurilor mijlocii de prun

Maturarea se realizează ulterior acumulării unei temperaturi totale situate în intervalul 2800-2900 grade Celsius – în cazul soiurilor târzii de prun

În raport cu apa, prunul prezintă cerințe destul de ridicate, ce implică un necesar la precipitațiilor anuale de minim 650 mm – 700 mm. Astfel, în situația plantării acestui pom fructifer în regiuni mai uscate (prin prisma precipitațiilor), cum ar fi în stepă ori în silvostepă, prinderea și ulterior dezvoltarea acestuia doar în condițiile unor irigări constante.

Demn de menționat este faptul că necesarul de apă al prunului diferă de la un soi la altul, respectiv:

Soiului Gras românesc îi priesc doar zonele în care umiditatea este una ridicată, respectiv cea specifică dealurilor înalte și mijlocii

Soiurilor Agen și Anna Spath le priesc regiunile în care se înregistrează un deficit de apă

Soiului Vanat de Italia îi trebuie un plus de umiditate, dar și de căldură, preferate fiind zonele de influență mediteraneeană. În caz contrar există un rsic crescut al apariției unor producții deosebit de reduse, în ciuda faptului că soiul este unul calitativ, el fiind frecvent remarcat în zona vestică și sudică a României

Se impune a se preciza faptul că necesitățile prunului în raport cu apa sunt direct influențate atât de portaltoiul ales, cât și de epocile de maturare specifice. Astfel, în situația utilizării ca portaltoi a caisului, se remarcă o mult mai bună rezistență a respectivului soi de prun la secetă.

În cazul aceluiași portaltoi se remarcă faptul că soiurile târzii de prun necesită cerințe mult mai crescute de apă, în raport cu soiurile de prun la care maturarea este timpurie. La polul opus, în cazul sesizării unui exces de apă la nivelul solului, un comportament bun îl au pomii fructiferi ce au fost altoiți pe franc, cu condiția ca acest exces să nu fie unul cu o durată îndelungată.

În situația în care la nivelul solului persistă excesul de apă se remarcă asfixierea sistemului radicular, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Efecte nedorite induce și un nivel al umidității în aer ridicat, caz în care se crează condițiile prielnice diverselor atacuri asupra pomului fructifer, cele mai întâlnite fiind Xanthomonas, Monilinia, ca și Polystigma.

În ceea ce privește lumina, cerințele prunului nu sunt ridicate, acesta având capacitatea valorificării, prin prisma pantei terenului de plantat, a tuturor tipurilor de terenuri. În situația în care se realizează o plantare prea deasă a prunilor, cu timpul se vor remarca primele semne ale uscării acestora la nivelul coroanei, respectiv în partea bazală a acesteia.

Treptat, în absența luminii, coroana pomului fructifer își va pierde din desime, fructele se vor decolora mult mai puțin, aspect ce se va reflecta în mod direct asupra calității acestora, ce va avea mult de pierdut.

În vederea evitării tuturor acestor probleme se recomandă a se avea în vedere la înființarea unei plantații de prun ca distanța între pomi să fie corelată cu ulterioara vigoare a acestora la maturitate, ca și posibilitatea asigurării iluminării ideale a coroanei prin intermediul tăierilor de întreținere.

Prunul are capacitatea de a valorifica marea majoritate a tipurilor de sol, el putându-se planta pe solurile grele (solurile al căror conținut în argilă este mai mic de 55%), pe solurile subțiri, ca și pe solurile cu un conținut de calcar activ mai mic de 10%, respectiv cu pH-ul în intervalul 5.4-8.3.

În vederea obținerii unor producții considerabile, ca și pentru o calitate superioară a fructelor, se recomandă plantarea pomilor fructiferi pe solurile brun-roșcate, pe soluri brune, pe podzoluri și pe nisip, cu condiția ca irigarea să fie cu mult mai frecventă și mai abundentă.

1.6. Cultura prunului pe plan mondial

Diversele soiuri de prun ce sunt cultivate în regiuni extinse din lume au provenit din specii variate, în zona europeană, ca și în zona de vest a S.U.A. principalele specii predominante fiind Prunus institia ca și Prunus domestica, cărora li s-au adăugat și încrucișările acestora. În cadrul proceselor de formare a diverselor soiuri vechi a fost utilizat nu doar obișnuitul prun, ci și corcodușul (respectiv Prunus cerasiforma) și porumbarul (respectiv Prunus spinosa), cele două specii aflate la baza realizării obișnuitului prun (V. Cociu et. all, 1997).

În statele în care predomină un climat de tip temperat, prunul reprezintă una dintre speciile pomicole fructifere cele mai apreciate, cultivarea sa realizându-se prin prisma calității deosebite a fructelor, fructe ce sunt deosebit de solicitate atât pentru consumul în stare proaspătă, cât și pentru consumul în stare prelucrată, prunele fiind prelucrate în diverse forme (gemuri, dulcețuri, marmelade, compoturi, fructe uscate, lichioruri, alte băuturi alcoolice, etc).

În ceea ce privește localizarea cu precizie a originii prunului, aceasta este destul de dificilă, datorită faptului că la ora actuală există o serie întreagă de specii încadrate în genul Prunus, o importanță deosebită fiind reprezentată de:

Prunul comun european – Prunus domestica L.

Prunul chino-japonez – Prunus triflora Roxbgh

Prunul sirian – Prunus insititia L.

Corcodușul – Prunus cerasifera Ehrh.

Conform marii majorități a specialiștilor, prunul provine din mai multe regiuni, respectiv din zona europeană, din zona Asiei central-occidentale, din zona de nord a S.U.A, ca și din China, în fiecare dintre acestea remarcându-se dominanța unei anumite specii.

În ceea ce privește prima datare a prunului, aceasta a fost identificată în urmă cu aproximativ 2000 ani, în perioada domniei lui Pliniu cel Bătrân, când este menționată existența mai multor feluri de prun, fructele acestora având culori diferite. Ca urmare a faptului că prunul nu are capacitatea de a se dezvolta în sălbăticie, cercetării au concluzionat că specia Prunus domestica a rezultat ca urmare a hibridizării naturare dintre speciliile Prunus Spinosa și Prunus cerasifera.

În ceea ce privește cultura de prun, aceasta are o largă răspândire pe plan global, prunul poziționându-se pe locul al șaselea al volumelor de producții fructifere totale la nivel mondial, primele poziții fiind ocupate de mere, de diversele citrice, ca și de banane. Demn de menționat este faptul că, la nivel global, prunul este cultivat pe o suprafața totală de 2.3 milioane de hectare, volumul producției totale de prun fiind evaluat la valoarea de 16.4 milioane de tone (F.A.O., 2014).

Chiar dacă pe întreg globul se regăsesc culturi de prun, cea mai ridicată producție este înregistrată în zona continentului european, printre marii producători remarcându-se România, Iugoslavia, Germania, ca și Bulgaria.

Cultura de prun se diferențiază la nivelul fiecărui stat producător, soiurile cultivate fiind diverse, respectiv:

Pe teritoriul Marii Britanii este cultivat soiul Victoria, soiul Yellow Egg, soiul Purple Egg, soiul Utility și soiul President

În Canada se cultivă soiul Stanley, soiul Vinete de Italia, soiul Bluefree, soiul Valor, dar și soiul Green Gage

În Statele Unite ale Americii este cultivat soiul Vinete de Italia, soiul Early Italian, soiul d’Agen, soiul Stanley, soiul Bluefree, soiul Damson Imperial, soiul Burton, soiul President

Pe teritoriul Spaniei este cultivat soiul Reine Claude (întreaga grupă), ca și soiul Stanley

În Germania se cultivă soiul Hauszwetsche, soiul Czar, soiul Lutzelsachsen, soiul Frigga, soiul Mirabelle de Nancy, soiul Wangenheim, soiul Stanley, soiul Ontario, soiul R.C. Verte, soiul Anna Spath, soiul Buhler timpuriu, soiul Vinete de Italia, dar și soiul R.C. Althan

În Norvegia se cultivă soiul Victoria, soiul Ontario, soiul Czar și soiul Belle de Louvain

În Franța este cultivat soiul d’Agen (cu diversele clone ale acestuia, respectiv 707, 652, 626 și 698), soiul Double Robe, soiul Lorida, soiul Imperial, soiul Pozegaca, soiul Green Gage, soiul R.C. Bavay, soiul Stanley, soiul President, soiul Mirabelle de Nancy, soiul Mirabelle de Metz, soiul Tardico și soiul R.C. Althan

Pe teritoriul Serbiei este cultivat soiul Pozegaca (cu diversele sale clone), soiul Stanley, soiul Buhler timpuriu, soiul Valjevka, soiul Ruth Gerstetter, soiul Italian, soiul California Blue, soiul Cacak’s Early, soiul Cacak’s Beauty (Cacanska Lepotica), soiul Cacak’s Best, soiul Piskavac, soiul Cacak’s Fruitful (Cacanska Rodna), soiul Sugar, soiul Jelica, soiul Cervena Ranna, dar și soiul Cerovack

Pe întreg teritoriul fostei Uniuni Sovietice se cultivă soiul Pamiate Michurina, soiul R. C. Kolhoznyi, soiul R.C. Urojainyi, soiul R.C. Reforma, soiul Moskowskaia, soiul Severinka, soiul d’Agen, soiul Kirghizkaia, soiul Prevoshodnaia, soiul R.C. Karbisheva, soiul Anna Spath, soiul Peche, soiul R.C. Althan, soiul R.C. Verte, soiul Tuleu gras, soiul Vinete de Italia, soiul Vengerka Jubilejna, soiul Sopernica, soiul Vengerka krupna slatka, soiul Alvena și soiul Vengerka Dometzkaia

În Bulgaria se cultivă soiul Kiustendilska, soiul R. C. Verte, soiul Afizka, soiul d’Agen, soiul Stanley, soiul Tuleu gras, soiul Montfort, soiul Plovdivska, soiul Strinaya, soiul Trojanska Sliva, soiul R.C. Hramovy, soiul Pop Harington, soiul Burja și soiul Krimska

În Ungaria este cultivat soiul R. C. Althan, soiul Besztercei, soiul Stanley, soiul Peche, soiul Debreceni Muskataly, soiul Olaszkek, soiul d’Agen 707, soiul d’Agen 626, soiul Ruth Gerstetter, soiul Tuleu gras, soiul Bluefree, soiul President, soiul Cacak’s Fruitful și soiul R.C. Verte

În Italia este cultivat soiul Stanley, soiul Bluefree, soiul President, soiul d’Agen 707, soiul Anna Spath, soiul Sugar, soiul Imperial, soiul Giant, soiul Ruth Gerstetter și soiul Gilbert

Pe teritoriul Poloniei este cultivat soiul R.C. Oullins, soiul R.C. Verte, soiul R.C. Althan, soiul Victoria, soiul Stanley, soiul Czar, soiul Wangenheim, soiul Vinete românesti, soiul Peche, soiul Anna Spath, soiul Kirke, soiul Vinete de Italia, soiul Emma Lepperman, soiul Belle de Louvain, soiul Lutzelsachsen și soiul Ruth Gerstetter

1.7 Cultura prunului în România

În țara noastră s-a reușit realizarea unor producții impresionante ale culturilor de prun încă de la începutul secolului trecut, când s-a înregistrat un volum de 468 mii de tone (recolta din anul 1925), o producție totală de 555 mii de tone (în anul 1927), sau în anul 1930, când producția de prune a atins valoarea de 290 de tone, cu mențiunea că în acea perioadă România ocupa locul al doilea în topul statelor producătoare din Europa, după Iugoslavia.

Urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, pomicultura românească a avut enorm de suferit, în primii cinci ai deceniului al patrulea fiind distruși peste 21 de milioane de pruni, ceea ce a dus la o scădere dramatică a producțiilor totale de prune, acestea ajungând la doar 130 de mii de tone în cursul anului 1951.

Pe întreaga perioadă a regimului comunist, cea mai mare recoltă a fost obținută în cursul anului 1969, când producția totală de prune a atins valoarea de 9600 mii de tone, recoltele reducându-se în anii următori, astfel că în anul 1989 România a produs 765 de mii de tone de prune.

Producția națională de prune a continuat să se reducă după prăbușirea regimului socialist, în doar cinci ani aceasta înjumătățindu-se (respectiv de la un volum de 420 de mii de tone prune care s-a obținut în anul 1990 s-a ajuns la o producție de doar 250 de mii de tone în anul de grație 1996).

În ultimele decenii, pe teritoriul țării noastre au fost aclimatizate mai multe soiuri de prun (respectiv soiul Vinete de Italia, soiul Stanley, soiul Agen, soiul Anna Spath, etc), care s-au adaptat ideal condițiilor climatice existente, cercetătorii români reușind să obțină rezultate spectaculoase în domeniul modernizării diverselor sortimente de prun, prin intermediul programelor de ameliorare genetică, la baza cărora s-a poziționat complexul resurselor germoplasmice autohtone (contribuții importante au avut Nicolae Constantinescu – autorul primului program dedicat procesului de ameliorarea prunului, ca și Vasile Cociu).

La nivel teritorial, în domeniul dedicat producțiilor totale obținute, pe primul loc se situează județul Argeș, urmat de Vâlcea, de Buzău, ca și de județul Iași, cu zonele sale limitrofe. În cadrul diverselor centre pomicole ce se regăsesc pe teritoriul țării noastre, în structura sortimentelor de bază dedicate culturilor de prun este inclus soiul Tuleu gras, soiul Tuleu timpuriu, soiul Vinete Românești, soiul Centenar, soiul Valor, soiul Pescăruș, soiul Silvia, ca și soiul Blue Free.

În cazul regiunilor în care predomină dealuri mijlocii, respectiv dealuri înalte, specialiștii au recomandat culturi de prun din soiul Gras românesc, soiul Gras ameliorat, soiul Piteștean, soiul Albatros, soiul Stanley, soiul Vinete de Italia, în regiunile de câmpie, ca și în zona colinară fiind recomandat soiul Anna Spath, soiul Renclod Althan, soiul Silvia, soiul Carpatin, soiul Centenar, ca și soiul Stanley.

Dacă soiul de prun Vinete de Italia nu a reușit să se adapteze în condițiile climatice existente în zonele de câmpie ale României, în zona sudică și vestică a acesteia cele mai bune producții au fost generate de soiul Rivers timpuriu, de soiul Ialomița, de soiul Pescăruș, de soiul Diana, dar și de soiul D’Agen.

De asemenea, practica a demonstrat faptul că în regiunile mai înalte de pe teritoriul țării noastre soiul Anna Spath, soiul D’Agen, soiul Tuleu gras, ca și soiul Rivers timpuriu nu reușesc să se adapteze destul de bine, motiv pentru care și pruducțiile culturilor din aceste soiuri sunt cu mult mai reduse, comparativ cu volumul de producție obținut în cazul cultivării acestor soiuri în zone prielnice.

1.8. Realizări privind sortimentul de soiuri de prun

Încă din a doua jumătate a secolului trecut, în țara noastră au fost incluse în programul dedicat înmulțirii diverselor soiuri de prun un număr considerabil de portaltoi, 12 dintre aceștia având o înmulțire de tip generativ, alți 7 caracterizându-se printr-o înmulțire de tip vegetativ.

Marea majoritate a acestor portaltoi au provenit din trei principale specii, respectiv specia Prunus cerasifera, special Prunus domestica și specia Prunus instititia, în condițiile în care s-a continuat și procesul de înmulțire la nivelul numeroaselor pepiniere a portaltoilor determinați din diverse amestecuri de semințe, preferat fiind corcodușul care are o arie largă de răspândire, o capacitate deosebită de adaptare, ca și producții impresionante de puieți, ideali pentru altoire.

În ciuda faptului că s-a remarcat tendința sistemelor intensive de plantare, au fost sesizate și diversele inconveniente aferente, portaltoii de prun cu înmulțire de tip vegetativ necesari în cadrul acestora fiind expuși diverselor viroze (cea mai frecventă fiind Plum-Pox), motiv pentru care se impun periodic realizarea diverselor teste virotice, ce implică costuri suplimentare pentru producători.

În vederea intensificării culturilor de prun s-a avut în vedere combinarea diverselor soiuri de prun, respectiv a portaltoilor, cu fluctuații la nivelul distanțelor de plantare, atât pe rânduri, cât și între acestea. În cadrul zonelor de cultură ale prunului s-a sesizat o adaptare destul de redusă la condițiile de sol, respectiv la condițiile climatice, ale portaltoiilor din străinătate, reacții deosebite având însă portaltorii de prun autohtoni. O reacție specială a fost remarcată la portaltoiul Saint Julien A., în condițiile livezii intensive, în lipsa umidității excesive și pe un sol bun, cu un conținut redus în argilă.

Cel mai folosit portaltoi în culturile de prun din România este corcodușul, rădăcinile acestuia fiind deosebit de rezistente în cazul unei asfixii radiculare (în comparație cu cele ale caisului, cireșului, piersicului, etc), ele permițând și o replantare destul de facilă. Cele mai multe dintre portaltoiurilor de prun nu reușesc să influențeze în mod major vigoarea soiului de altoire, respectiv nu redus gradul de vigoare al arborelului, ei fiind recomandați cu precădere în cadrul livezilor de prun clasice, respectiv ce includ aproximativ 500 de arbori la un hectar de cultură, incluzând:

Portaltoi de tip generativ – cu PF Roșior văratic, PF Scolduș, PG Gălbior, PF Remclod verde, PF Buburuz, irobolan C5, BN68, etc

Portaltoi de tip vegetativ – cu Miroval, Corcoduș 163, Oltval, Corval

CAPITOLUL 2. ÎNFIINȚAREA PLANTAȚIEI DE PRUN ÎN SISTEM INTENSIV

Este cunoscut faptul că prunul reprezintă o specie fructiferă ce se remarcă printr-o apreciabilă plasticitate ecologică, acesta putând fi plantat nu doar în regiunile de deal, cât și ăn regiunile de câmpie. În cazul regiunilor deluroase, se impune asigurarea unei umidității ideale, iar în cazul în care condițiile climatice nu sunt deosebite, este recomandată plantarea arborilor în pantă, cu expuneri sudice, respectiv sud-vestică, în acest fel fiind asigurată o calitate deosebită a fructelor, ce se reflectă în special în nivelul conținutului de zahăr.

În cazul zonelor cu versanți, specialiștii recomandă alegerea terenurilor din zonele mijlocii, în părțile înalte sesizându-se vânturi puternice, ca și un potențial sol erodat, în vreme ce în zonele mai joase se poate remarca prezența în exces a apei, ca și a curenților de aer rece.

În cazul zonelor deluroase, în care altitudinea nu depășește limita de 350 metri, prunul poate fi amplasat și în pante cu expunere spre vest, spre est și chiar spre nord, preferându-se partea inferioară a pantelor, ca și cea mijlocie.

În situația zonelor secetoase (stepe ori silvostepe) se recomandă plantarea prunului pe versanții ce au expunere nord-estică, respectiv nord-vestică, culturile amplasate la baza acestora, ca și cele din mijlocul văilor fiind ferite de prezența unor eventuali curenți de aer rece.

Orice proiect dedicat înființării unei livezi de pomi fructiferi urmărește o rentabilizare deosebită a investițiilor, ca și o limitare a costurilor de producție, ambele constituind elemente esențiale în cadrul procesului dedicat definirii și implementării tehnologiei de cultură a arborilor de prun, incluzând, printre altele și:

Alegerea unor soiuri de prun, respectiv a unor portaltoiuri cun un nivel ridicat de productivitate, acestea fiind caracterizate de o vigoritate medie. În plus, se are în vedere o intrare cât mai precoce în rod și un grad ridicat de fructificare, soiurile de prun și portaltoii acestuia fiind aleși în funcție de terenul de amplasament.

Definirea unui număr corect al arborilor de prun la hectar, aspect ce va determina nu doar o limitare a încărcăturii fructelor de prun/pom fructifer, ci mai ales la obținerea unui volum al producției ridicat, în paralel cu o calitate deosebită a fructelor, al căror conținut va fi bogat în zahăr

Definirea înălțimii coronamentului rândului de pomi de prun, la un nivel vertical de maxim 3 metri, astfel încercându-se raționalizarea tuturor lucrărilor de întreținere a culturii de prun, cu efecte ce se vor reflecta în mod direct în cheltuielile dedicate întreținerii livezii

Adaptarea constantă a formelor coroanei arborelului de prun, aspect ce va determina o creștere a calității fructelor de prun, în paralel cu dezvoltarea producției anuale. În plus, acest aspect va contribui în mod esențial la urgentarea intrării pe rod a plantației de prun

Toate aceste aspecte se impun a fi avute în vedere în cadrul procesului dedicat înființării unei livezi de prun în sistem intesiv, în paralel cu:

O cunoaștere cât mai bună a diverșilor factori de mediu ce sunt specifici viitoarei zone de amplasament a culturii

O cât mai bună cunoaștere a diverselor caracteristici biologice specifice soiurilor de prun ce urmează a fi plantate în viitoarea livadă, ca și a caracteristicilor portaltoilor folosiți

Cunoașterea cât mai bună a caracteristicilor economice specifice speciilor de prun, respectiv a portaltoilor de prun ce urmează să fie utilizați pentru înființarea livezii de prun

Prezenta lucrare de diplomă va include în conținutul său și diversele elemente definitorii dedicate înființării unei plantații de prun în sistem intensiv, pe o suprafață de cinci hectare, în localitatea Rusciori, cu evidențierea lucrărilor de întreținere specifice acestei plantații, a tehnologiilor de cultură, ca și a modului de recoltare, păstrare a fructelor.

În ceea ce privește zona de amplasament a livezii de prun, se cunoaște faptul că localitatea Rusciori se găsește în județul Sibiu, respectiv la o distanță de 8 km de capitala acetuia, localitatea fiind inclusă în influența teritorială a comunei Șura Mică. Situată la o altitudine de 427 metri în raport cu nivelul mării, localitatea Rusciori este poziționată într-o zonă de tip continental-temperată, în interiorul căreia sunt sesizate diverse influențe termice ce se datorează nu numai zonei depresionare, ci mai ales influenței manifestate de munții din imediata apropiere.

În domeniul dedicat regimului de precipitații, se remarcă faptul că media anuală a acestora ajunge la valoarea de 663 mm, cu precizarea că minimele sunt înregistrate pe parcursul lunii februarie (acestea ajungând la valoarea de 26.8 mm), în vreme ce maximele se înregistrează în luna iunie (valoarea acestora ajungând la 113 mm). În zona viitoarei plantații de prun s-a remarcat existența unei temperaturi anuale de aproximativ 8.9 grade Celsius.

Relieful zonei, clima, ca și structura caracteristică solului din Rusciori determină multiple condiții dedicate dezvoltării prielnice a faunei și florei, localitatea sibiană fiind poziționată într-o regiune ce se remarcă prin climatul moderat-continental. În ceea ce privesc eventualele efecte micro-climatice de tip secundar remarcate în zonă, acestea pot fi determinate de direcția pe care o are vântul la nivelul solului, ce la rândul ei este sub influența atât a factorilor de relief diverși, cât și a așezărilor din proximitate.

În localitatea aleasă ca amplasament pentru viitoarea livadă de prun temperatura maximă absolută ajunge într-un an la valoarea de 37.5 grade Celsius, minimele depășind uneori pragul de minus 30 grade Celsius. În domeniul dedicat umidității aerului, se remarcă faptul că la nivel anual, valoarea medie poate să se poziționeze în jurul pragului de 75%, iernile în Rusciori fiind unele blânde (nu s-au sesizat în ultimii ani viscole deosebite), primăveri destul de timpurii și veri ușor răcoroase.

În ceea ce privesc vânturile dominante, acestea au în zonă o orientare nord-estică (acestea sunt cele mai frecvent remarcate), vânturile locale incluzând brize de munte, frecvent remarcându-se Vântul Mare, resimțit cu precădere la începutul primăverii și apreciat pentru influența deosebită pe care o manifestă asupra culturilor diverse din această zonă.

În zona de amplasament a viitoarei livezi de prun, se remarcă frecvent, datorită unor corelații existente între componentele climatice ce sunt specifice regiunii și caracteristicile de natură geo-morfologică, anumite inversiuni de temperatură, acestea manifestându-se în perioadele reci, ca și în cele de calm.

Așa cum deja s-a menționat în cuprinsul acestui capitol al prezentei lucrări, viitoarea livadă de pruni urmează să fie amplasată pe un teren în suprafață de cinci hectare, la analiza acestuia în teren remarcându-se faptul că acesta are o denivelare în valoare de 3%, în vreme ce valoarea pantei medii ajunge la valoarea de 8%.

În alegerea soiurilor de prun ce urmează a fi incluse în livada amplasată în localitatea Rusciori s-a avut în vedere nu doar perioada de cultivare, ci și posibilitatea polenizării în zona de amplasament, preferându-se alternarea unor soiuri andro-sterile cu soiuri auto-sterile, respectiv cu soiuri auto-fertile, în acest fel urmârindu-se asigurarea unei continuități a productivității la nivelul fiecărui an calendaristic.

mai bun. Cele mai bune soiuri timpurii sunt tuleu timpuriu și diana. Sunt foarte avantajoase însă și soiurile stanley, centenar sau silvia, fiecare având alte particularități”, a explicat Marius Roman.

În viitoarea plantație de prun se vor cultiva următoarele soiuri de prun:

Soiul Tuleu timpuriu

Soiul Diana

Soiul Stanley

Soiul Silvia

Soiul Centenar

Soiul Vinete de italia

Soiul Vinete de Moldova

Soiul Ruth Gerstetter

Soiul Persicovaia

Soiul Sopernița

Soiul Ranniaia Hramova

Soiul Cabardinscaia ranniaia

Ulterior procesului dedicat delimitării terenului în suprafață de cinci hectare pe care urmează să fie amplasată viitoarea livadă de prun, s-a trecut la pregătirea și amenajarea acestuia, sens în care s-a luat în calcul:

Eliminarea unui eventual exces al umidității la nivelul solului

Realizarea unei modelări a terenului de amplasament

Realizarea nivelărilor de suprafață/de adâncime, cu generarea pantei prin intermediul căreia să se realizeze scurgerea apelor de suprafață

O ușoară terasare, în vederea diminuării pantei terenului de amplasament, în acest fel încercându-se revenirea unei potențiale eroziuni la nivelul solului

O desfânare la nivelul terenului (între 60 cm-80 cm), în vederea afânării solului, ca și pentru realizarea unei încorporări mai bune a substanțelor nutritive

O nivelare ulterioară a terenului desfundat

Ulterior delimitării zonei de amplasament a viitoarei livezi de prun, terenul de cinci hectare a fost supus lucrărilor specifice de pregătire, în cadrul acestora avându-se în vedere:

Asigurarea diverselor condiții dedicate prinderii puieților de prun, după plantarea acestora

Favorizarea condițiilor dedicate unei creșteri și dezvoltări uniforme a arborilor de prun, în special în perioada primilor ani ai formării

Pregătirea terenului pe care se va amplasa viitoarea livadă de prun a început cu o defrișare a întregului arboret, ca și cu defrișarea arborilor solitari, după care s-a trecut la:

O nivelare cât mai corectă a terenului

Desfundarea terenului de amplasament

Realizarea unei scarificări a terenului

Realizarea drenării din sol a unui exces de umiditate temporară

Realizarea drenării din sol a unui exces de umiditate permanentă

Realizarea diverselor fertilizări considerate a fi de bază

Realizarea unei corecții a diverselor reacții chimice de la nivelul solului

Asigurarea diverselor surse de apă dedicate irigării viitoarei plantații de prun

Asigurarea surselor de apă dedicate activităților de stropiri viitoare, etc

Demn de semnalat este faptul că în cadrul complexului lucrărilor preliminare ce au fost realizate s-a avut în vedere nu numai o defrișare corectă a vegetației spontane, ci și realizarea unor nivelări de ansamblu, în paralel fiind realizate:

Lucrări dedicate anti-eroziunii la nivelul solului

Lucrări pentru odihna biologică specifică solului

Diverse lucrări de îmbunătățiri funciare

Lucrările dedicate nivelării terenului s-au impus prin prisma faptului că terenul delimitat în vederea înființării viitoarei livezi de prun a prezentat pe unele porțiuni diverse movile și movilițe, unele terasări anterioare, ca și o denivelare de amploare, ce s-a impus a fi eliminată încă din această fază.

Toate lucrările de defrișare realizate, ca și lucrările de nivelare șa care a fost supus terenul de amplasament au fost executate numai în mod mecanizat, în anumite situații speciale, impunându-se și unele intervenții manuale.

Pe zonele de teren pe care acesta a fost plan, nivelarea s-a efectuat destul de ușor, ea implicând numai distrugerea mușuroaielor ce au fost sesizate în anumite zone, ulterior realizându-se completarea cu pământ a gropilor ce au fost determinate de procesul de defrișare vegetativă, ca și de unele mici șanțuri.

La nivelul terenului de amplasament a livezii de prun s-au regăsit și zone de teren ușor frământat, ceea ce a impus realizarea graduală a nivelării acestora, incluzând:

O decopertare a terenului respectiv la nivelul unor adâncimi situate în intervalul 10 cm – 15 cm, în cadrul căruia s-a avut în vedere deplasarea solului fertil înspre marginile din exterior, astfel avându-se în vedere o stocare a acestui sol în formațiuni

Nivelarea cât mai corectă a unor mici depresiuni sesizate

O nivelare a crovurilor identificate

Realizarea unei recopertări a terenului cu respectivul sol fertil ce în prealabil a fost stocat în formațiuni la marginile parcelei

Nivelarea terenului recopertat

Ca urmare a activității de recopertare a terenului, respectiv a nivelării acesteia ulterioare, s-a luat în calcul și realizarea unei pante de înclinație mică (în medie de 1%), aceasta urmând să faciliteze viitoarele irigări ale terenului pe care va fi înființată livada de pruni.

După nivelarea solului recopertat, s-a trecut la afânarea acestuia, procesul realizându-se în adâncime și implicând:

O defundare cât mai corectă – această desfundare s-a realizat cu un plug special destinat desfundării, a cărui adâncime de lucru a variat în intervalul 50 cm/60cm

Realizarea operației de scarificare – prin intermediul scarificării se realizează o mobilizare cu mult mai bună la nivelul solului, efectele acesteia reflectându-se în mod direct asupra culturii prunului în condițiile unei adâncimi poziționate în intervalul 70 cm/80 cm, cu o ulterioară operație de arare în adâncime, practicată la 25/30 cm

Desfundarea terenului ales drept amplasament pentru viitoarea livadă de pruni s-a realizat cu 60 de zile înaintea perioadei alese pentru plantarea arbuștilor de prun, în vederea:

Asigurării unei stabilități la nivelul solului pe care urmează să se realizeze plantația

Realizării acumulării la nivelul solului a unei cantități suficiente de apă

Asigurarea terenului prielnic realizării săpăturilor dedicate gropilor în care se vor planta viitorii puieți de prun

Înaintea operațiunii efective de plantarea puieților de prun pe terenul de cinci hectare din localitatea Răsciori, s-a avut în vedere realizarea unei temeinice pregătiri a solului, o atenție deosebită fiind acordată combaterii vegetației perene, sens în care:

Au fost realizate mai multe arături repetate

Au fost utilizate diverse ierbicide nereziduale, cu precădere ierbicidele în conținutul cărora s-a regăsit glifosfatul (cu mențiunea că pe întreaga perioadă dedicată acestei operațiuni, s-a acordat o atenție deosebită modului de aplicare, cunoscându-se faptul că această substanță dispune de capacitatea de a distruge absolut orice vegetație, la un simplu contact cu aceasta)

Nu în ultimul rând, în cadrul diverselor lucrări și demersuri ce au fost dedicate pregătirii terenului de amplasament pentru înființarea livezii de prun, s-a avut în vedere și testarea solului pe care urmează să fie plantați puieții de prun, urmărindu-se în principal o cât mai bună reglare a pH-ului solului, prin intermediul:

Adăugării complexului de oxid de calciu – recomandat în cazul unor soluri cu un nivel ridicat de aciditate

Adăugării sulfului – recomandare dedicată solurilor la nivelul cărora se constată, urmare a testelor specifice, un nivel al alcalinității ridicat

De asemenea, pentru a se reuși îmbunătățirea adâncimii solului aerat, ca și pentru a se asigura o creștere a nivelului de aerare al solului, respectiv dezvoltarea capacității solului de menținere la nivelul său a apei provenite din ploi sau irigări, au fost adăugate diverse substanțe de natură organică, preferate fiind bălegarul, compostul, ca și frunzele ușor putrezite.

Pentru a se ușura în mod considerabil întreg procesul dedicat diverselor lucrări dedicate a solului pe care urmează să fie plantați puieții de prun, ca și pentru o ingrijire ulterioară mult mai facilă a plantației de prun, s-a avut în vedere și o parcelare a terenului de amplasament în suprafață de cinci hectare, parcelare la care s-au avut în vedere următoarele specificații:

Terenurile plane, pe care urmează a fi înființate livezi de prun, implică o orientare a puieților pe varianta N-S, variantă ce le permite accesul nelimitat la lumină, pe întreaga perioadă a unei zile

Terenurile situate în pantă și pe care urmează să fie plantați puieți de prun impun așezarea acestora în rânduri delimitate de curbele de nivel, principalul efect al acestei poziționări constând în prevenirea unei eventuale eroziuni a solului, prin intermediul lucrărilor agricole specifice

În ceea ce privește lățimea unei parcele, aceasta are orientarea, în situația unor versanțil uniformi și lungi, conformă cu direcția curbelor de nivel, în situația unor versanți scurți lățimea parcelei urmând linia respectivei pante. Nu în ultimul rând, în cadrul procesului dedicat delimitării parcelelor din plantația de prun se urmărește și utilizarea drumurilor principale (a căror lățime ajunge la șase metri), respectiv a drumurilor secundare (ce au o lățime de patru metri), ori a potecilor (a căror dimensiune nu depășește doi metri).

Nu s-a omis din vedere nici zona dedicată special întoarcerii utilajelor cu ajutorul cărora se realizeză diversele lucrări în cadrul livezii de prun, zona fiind amenajată la finalul rândurilor de puieți.

În ceea ce privește plantarea puieților de prun, cercetările numeroase ce au fost realizate în domeniu au demonstrat faptul că perioada optimă pentru înființarea unei livezi de prun este la jumătatea toamnei (respectiv începând cu a doua jumătate a lunii octombrie). Ca urmare a faptului că între soiul de bază ales și soiul polenizator se sesizează un raport de ½, specialiștii susțin că ideală este alegerea ca și soi polenizator un soi valoros, acesta avâmd capacitatea de a determina o calitate superioară a fructelor de prun, ca și un volum deosebit al producției.

Ca urmare a realizării plantării puieților de prun în decursul toameni, se va sesiza faptul că diverse răni deschise ce au fost realizate cu ocazia procesului dedicat fasonării rădăcinilor s-au cicatrizat mai bine și mai rapid în cazul terenurilor la nivelul cărora gradul de umiditate a fost unul ridicat, deseori constatându-se formarea primelor rădăcini care s-au aplat în contact de tip direct în raport cu solul pe care au fost plantate.

În cazul în care se optează pentru plantarea puieților de prun mai devreme, cantitățile mari de apă de la nivelul solului pot influența o prindere mai rapidă a acestora, cu o pornire în vegetație timpurie, ceea ce se va reflecta și asupra procesului de creștere al lăstarilor, care va fi mai intens și va dura mai mult.

În vederea plantării puieților de prun pentru înființarea plantație în zona de amplasament anterior menționată, se are în vedere și săparea gropilor în care urmează să se realizeze plantarea efectivă a acestora. În situația în care nu s-a reușit desfundarea terenului pe care urmează să fie plantați puieții de prun, gropile se vor realiza în mod manual, dimensiunile acestora fiind în funcție de natura terenului, respectiv:

În situația existenței unui teren greu, dimensiunea unei gropi în care urmează să fie plantat un puiet de prun va avea valoarea : 1.25 m / 1.25 m / 1 m

În situația existenței unui teren ușor, ca și în cea a terenului mijlociu, dimensiunea unei gropi în care urmează să fie plantat un puiet de prun va avea valoarea : 1 m / 1 m / 0.8 m

Tipul terenului pe care urmează să fie înființată o livadă de prun influențează și forma gropilor dedicate plantării puietului, respectiv:

În situația în care terenul pe care urmează să fie săpate gropile este fertil și ameliorat, gropile săpate trebuie să aibă o formă pătrată

În situația în care terenul pe care urmează să fie săpate gropile este nisipos, gropilor vor avea o formă rotundă – astfel se reușește prevenirea unei eventuale surpări a marginilor gropii

Plantarea efectivă a puieților de prun pe terenul de cinci hectare ales, se realizează cu ajutorul unor echipe de lucru ce includ mai mulți muncitori, care în prealabil au fost instruiți asupra mai multor aspecte, respectiv:

Noțiuni de tehnica plantării puieților de prun

Forma schemei de plantare ce a fost definită/aleasă

Diverse soiuri de prun ai căror puieți urmează să fie plantați

Tipurile de portaltoi folosite

Modul în care sunt grupate toate soiurile de prun la nivelul parcelat

Plantarea puieților de prun trebuie să se realizeze numai după verificarea atentă a stării rădăcinilor acestora, respectiv a stării în care se află tulpinile și eventualii muguri timpurii. Plantarea efectivă a puietului de prun se va realiza numai în cazul în care se va constata că acesta are rădăcina intactă, sănătoasă, conformă soiului de prun din categoria aleasă, nefiind plantați puieții ce au rădăcinile deteriorate, mucegăite ori distruse de eventuale animale.

În plus, înaintea plantării, fiecare puiet de prun trebuie să fie fasonat, respectiv să îi fie îndepărtate, prin intermediul tăierii cu o foarfece specială, parte din rădăcinile rupte, traumatizate (ca urmare a transportării acestora până la locul de plantare) sau parțial necrozate, uscate ori mucegăite.

Chiar și asupra rădăcinilor perfect viabile trebuie să se intervină pentru scurtarea acestora, scurtare ce se realizează în funcție de dimensiunile gropii în care puietul urmează să fie plantat, ca și în funție de forma acestuia.

După această fasonare, realizată la nivelul rădăcinilor tuturor puieților de prun ce urmează a fi plantați pe terenul ales pentru înființarea livezii, echipele de lucru trebuie să introducă rădăcinile într-o mocirlă formată din apă, balegă proaspătă și pământ, urmărindu-se cu atenție ca fiecare ramificație a rădăcinii puietului de prun să includă parte din compoziția mocirlei special concepute pentru această operațiune. După mocirlire, puieții de prun sunt transportați în zona gropilor săpate anterior, plantarea realizându-se conform schemei de plantare concepute în prealabil și concepută de tot personalul implicat în operațiunea de plantare.

Pentru plantarea puieților de prun, se impune umplerea parțială a gropilor cu pământ de arătură, ca și realizarea unui mușuroi din mraniță și pământ, a cărui dimensiune maximă nu trebuie să depășească valoarea de 15 cm.

Urmează fixarea scândurii de repichetare între picheții marginali, puietul de prun fiind poziționat cu curbura orientată la nivelul rândului, la adâncimea specifică de plantare, în vreme ce rădăcinile acestuia sunt desfășurate în mușuroiul din groapă, ulterior ele fiind acoperite cu pământ curat (un strat de 15 cm). Ulterior acestei operațiuni s-a realizat o tasare a cantității de pământ din jurul marginii gropii, tasarea realizându-se din exterior înspre interior.

Se urmărește realizarea unei tasări de-a lungul rădăcinilor principale ale puietului de prun, pentru:

Obținerea unei contratări cât mai bune cu solul de plantat

Evitarea producerii unor potențiale deteriorări la nivelul rădăcinii puietului de prun

După terminarea tasării, peste groapa de plantare a puietului de prun s-a turnat o cantitate mare de apă, ulterior infiltrării acesteia și zvâmtării solului confecționându-se un nou mușuroi de dimensiune apreciabilă și carea acoperă în întregime groapa.

CAPITOLUL 3. ÎNTREȚINEREA PLANTAȚIEI DE PRUN PÂNĂ LA INTRAREA PE ROD

Prunul, ca toți pomii fructiferi, prezintă o creștere natură de formare, cu coroană specifică, în interiorul căreia se remarcă diverse deficiențe, acestea putând fi considerabil modificate ca urmare a formărilor artificiale.

În vederea obținerii unor fructe de calitate superioară, fructe care ulterior culegerii pot fi valorificate la maximul potențialului, se impune acordarea unei atenții deosebite coroanei arborelului de prun, în vederea:

Facilitării realizării lucrărilor periodice diverse, ce se impun la nivelul oricărei livezi de prun în sistem intensiv

Echilibrării volumului total de fructe ale prunului, aspect ce se va reflecta în mod direct asupra calității ulterioare a prunelor recoltate la finalul sezonului

În ceea ce privește forma coroanei arborelului de prun, aceasta depinde în principal de mai mulți factori, dintre care amintim:

Nivelul înălțimii aferente trunchiului prunului

Nivelul înălțimii totale la care va ajunge respectivul prun

Puterea de creștere a soiului de prun ales spre plantare

Numărul specific ramurilor de structură ale prunului

Modul în care sunt poziționate ramurile prunului

În plus, se remarcă faptul că distanțele ce se sesizează între trunchiurile prunilor ce sunt plantați în cadrul livezii intensive pot să fie ușor modificate, avându-se în vedere:

Tipul solului pe care s-a realizat plantarea puieților de prun

Tipul soiurilor de prun alese spre plantarea în viitoarea livadă

Portaltoiurile ce au fost utilizate

Nivelul diverselor tehnologii dedicate realizării diverselor culturi ce se impun în cadrul livezii intensive de prun

Este cunoscut faptul că în interiorul livezii de prun în sistem intensiv, dezvoltarea puieților de prun plantați este în relație directă cu tipul portaltoilor ce au fost utilizați, ca și de momentul intrării pe rod a pomului fructifer, respectiv de perioada în care fructele acestuia ajung la maturitate și pot fi culese.

În interiorul livezii intensive de prun, s-a avut în vedere faptul ca toți puieții de prun plantați să beneficieze de o irigare regulată, în situația sesizării unui regim redus al precipitațiilor optându-se pentru irigarea săptămânală, prin intermediul diverselor tehnologii.

De asemenea, s-a avut în vedere o verificare constantă a nivelului umidității la nivelul solului pe care au fost plantați puieții de prun, încercându-se evitarea unei supra-irigări, situație în care s-ar remarca nu doar o putrezire a rădăcinilor arborilor de prun, ci și o insuficientă oxigenare a acestora, datorată în principal umplerii cu apă a spațiilor de aer ce se găsesc în jurul rădăcinii prunului.

Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere tunderea regulată a crengilor prunilor din livada intensivă (inclusiv a crengilor puieților), cu realizarea unei forme corespunzătoare a coroanei arborelului. Prin intermediul operației de tundere se are în vedere formarea la nivelul fiecărui pom fructifer a unor ramuri laterale viguroase, ramuri ce se găsesc sub locul în care este realizată respectiva operație de tăiere.

Întreținerea plantației de prun până la intrarea pe rod implică și o fertilizare periodică a solului pe care au fost plantați puieții, fertilizare ce se realizează inclusiv în situația în care anterior plantării puieților s-a realizat o testare a solului, urmată de o fertilizare corespunzătoare a acestuia.

În plantațiile intensive de prun, amenajate pe teritoriul țării noaste, nu este necesară realizarea unei fertilizări speciale a solului cu Zn, cu Cu ori cu B, marea majoritate a cultivatorilor preferând îngrășămintele naturale (cu mențiunea că având în vedere conținutul redus al acestora în minerale, sunt recomandate de specialiști ulterior perioadei de „îmbătrânirea” prunilor), ca și fertilizatoarele granulate și cele lichide.

În situația în care sunt folosite fertilizatoarele granulate, încorporarea acestora la nivelul solului se realizează în tipul operației de săpare ori de udare, fertilizatoarele lichide fiind încorporate în sol cu ajutorul unei stropitori ori a unui dispozitiv special conceput în acest sens, cu precizarea că anterior încorporării se are în vedere diluarea corespunzătoare a acestora, în funcție de specificațiile producătorului.

Ulterior înființării plantației intensive de prun, este recomandată realizarea unei fertilizări ușoare la nivelul solului, folosindu-se diverse soluții îmbogățite cu azot. În ceea ce privește cantitatea de azot ce trebuie aplicată fiecărui prun plantat în cadrul livezii intensive, aceasta poate atinge anual valoarea de 30 de grame. Dacă se are în vedere încetinirea dezvoltării mlădițelor prunilor plantați în livada intensivă, se va utiliza o cantitate mai mare de N, în caz contrar recomandându-se omiterea fertilizării solului în viitorul an.

Întreținerea livezii intensive de prun include și realizarea unui management corespunzător a solului din vecinătatea arborilor, în caz contrat existând riscul unei deteriorări a calității recoltelor viitoare. În acest sens este recomandat să se evite în mod constant formarea în această zonă a diverselor vegetații, respectiv ierburi, ce pot reduce simțitor nivelul apei din solul din proximitatea prunilor, ca și nivelul de substanțe nutritive conținut de acesta.

Pemtru a se preveni apariția diversei vegetații în zona anterior menționată, specialiștii recomandă nu doar utilizarea periodică a ierbicidelor, ci și acoperirea acestei zone cu straturi protectoare diverse, organice sau anorganice. Pe lângă prevenirea apariției, respectiv dezvoltării vegetației în zona din imediata proximitate a prunului, această metodă permite și o conservare ideală a umidității solului, cu precizarea că stratul protector (indiferent de tipul acestuia), se impune a înconjura trunchiul pomului fructifer, dar fără a forma o movilă, ceea ce ar putea determina apariția putregaiurilor sau ar atrage diversele rozătoare ce pot produce la nivelul livezii de prun diverse pagube.

În cazul în care se optează pentru ierbicizare în interiorul livezii intensive de prun, specialiștii recomandă ca trunchiurile arborilor să fie în prealabil înveliți în folii (de aluminiu ori de plastic), astfel evitându-se deteriorarea inutilă.

La nivelul plantației intensive de prun, în vederea obținerii unui volum ridicat al recoltelor următoare, ca și pentru obține o calitate cât mai bună a prunelor, se recomandă acordarea unei atenții speciale nu doar tunderilor periodice, ci și formărilor anuale, respectiv:

Asigurarea unui cât mai bun management al luminii, respectiv se urmărește ca toate frunzele prunilor să fie corect luminate și să se bucure de lumina soarelor o cât mai lungă perioadă de timp, pe parcursul unei zile

Valorilor aferente dimensiunii prunilor, evitându-se extinderea deosebită a acestora, ceea ce în timp ar putea genera numeroase impedimente în realizarea lucrărilor de întreținere periodice

Ulterior primului an de la plantarea puieților de prun în cadrul livezii intensive, se are în vedere și alegerea sistemului de formarea coroanei prunilor, în mod constant impunându-se îndepărtarea mugurilor care fac un unghi ascuțit cu trunchiul de prun (astfel desfacerea este destul de greoaie), ca și a crengilor distruse ori rupte

O îndepărtare constantă a ramurilor de prun slabe în situația în care se constatată că acestea se încrucișează ori sunt paralele

Îndepărtarea tuturor ramurilor care au crescut invers, respectiv înspre sol

O aerisire periodică a zonelor dense, o atenție deosebită fiind acordată vârfurilor prunilor

Menținerea unei înălțimi accesibile a prunilor din plantație, avându-se în vedere o tăiere a crengilor pomilor ce sunt situate în vârful acestora

În ceea ce privește tehnica dedicată formării coroanei prunului, avându-se în vedere diversele particulariți dedicate creșterii, respectiv fructificării soiurilor, ca și nivelul vigorii soiului ales, respectiv a portaltoiului folosit în livada intensivă de cinci hectare, la care se adaugă și necesitatea privind dirijarea vigorii de creștere la nivelul a trei-patru direcții se va avea în vedere combinarea coroanelor prunilor, optându-se atât pentru varianta piramidei întrerupte, cât și pentru varianta coroanei de tip vas ameliorat.

În ceea ce privește formarea coroanei de tip piramidă întreruptă, se remarcă mai multe caracteristici, respectiv:

O înălțime a trunchiului prunului în valoare de 60 de cm

Un ax scurt – cu dimeniunea situată în intervalul 60 cm – 90 cm, pe acesta prinzându-se trei șarpante, în forma spiralei, la distanțe de 25 cm – 30 cm

O limitare a înălțimii coroanei prunului de maxim patru metri

În cadrul fiecărei șarpante se remarcă existența unui număr de trei-patru șarpante, aflate la distanțe de 50 cm/70 cm una față de cealaltă

Modalitatea de formare a coroanei piramidă întreruptă

În cadrul primului an de la plantarea puieților de prun în livadă, în cadrul perioadei repausului vegetativ, se are în vedere o tăiere a vărgii la dimensiunea de maxim 100 cm, urmând ca în perioada vegetației să se urmărească îndepărtarea creșterilor sesizate pe trunchiul prunului, cu alegerea unui număr de trei lăstari, respectiv:

Un lăstar la înălțimea de 60 de cm în raport cu solul

Un lăstar la înălțimea de 90 cm în raport cu solul – în acest fel urmărindu-se formarea primelor două șarpante

Al treilea lăstar dedicat prelungirii axului prunului – a se vedea imaginea alăturată:

Perioada de repaus vegetativ Perioada de vegetație

Sursa imaginii – google.ro

În cadrul celui de-al doilea an de la plantarea puieților de prun în livadă, în cadrul perioadei de reapus se realizează o scurtare a axului prunului la o distanță de 30 cm/40 cm în raport cu cea de-a doua șarpantă, în acest fel avându-se în vedere proiecția celei de-a treia șarpante. În situația în care se constată că primele două șarpante depășesc lungimea de 60 de cm, se va realiza o scurtare a acestora, în acest fel urmărindu-se formarea primelor sub-șarpante:

Perioada de repaus vegetativ Perioada de vegetație

Sursa imaginii – google.ro

În cadrul perioadei de vegetație din cel de-al doilea an se are în vedere alegerea lăstarilor din care se va constitui cea de-a treia șarpantă, ca și pentru a se realiza primele două sub-șarpante la nivelul șarpantei unu, șarpantei doi și a lăstarilor de prelugire aferenți acestora. Este recomandabil ca lăstarii să fie poziționați în laterala exterioară a prunului, în acest fel realizându-se nu doar o deschidere a unghiului ramificării, ci și o limitare a creșterii acestor lăstari.

În cel de-a treilea an de la plantarea puieților de prun în livadă, în perioada repausului vegetativ se are în vedere o scurtare a șarpantelor, în vederea formării unor noi sub-șarpante, în paralel cu scutarea sub-șarpantelor ce s-au format deja, astfel urmărindu-se o formare a ramificațiilor de nivel III. La nivelul axului se va lăsa o mică prelungire ce urmează să fie scurtată la o distanță de 30 cm, în acest fel permițându-se o consolidare a ultimei șarpante:

Perioada de repaus vegetativ Perioada de vegetație

Sursa imaginii – google.ro

În cadrul perioadei de vegetație se va realiza alegerea lăstarilor din care se vor forma sub-șarpantele și ramurile de nivel III, acestea fiind proiectate prin intermediul tăierilor în uscat.

În cel de-a patrulea an de la plantarea puieților de prun, ulterior consolidării ultimei șarpante a arborelului se va realiza eliminarea prelungirii axului, continuându-se procedeul anterior menționat în vederea formării sub-șarpantelor, ca și a ramurilor de nivel III:

Aspectul coroanei prunului în cel de-a patrulea an, in perioada de repaus vegetativ

Sursa imaginii – google.ro

Aspectul coroanei prunului în cel de-a patrulea an, in perioada de vegetație

Aspectul coroanei prunului în cel de-a patrulea an, la intrarea în perioada de repaus

Sursa imaginii – google.ro

În vederea diminuării distanței dintre rândurile de prun se va avea în vedere formarea coroanelor tip vas aplatizat, cu prezența a unui număr de trei-patru șarpante.

Modalitatea de formare a coroanei de tip vas ameliorat

În ceea ce privesc caracteristicile acestei forme a coroanei arborelului de prun, se remarcă:

O înălțime a trunchiului prunului de maxim 60 de cm

O coroană la nivelul căreia se remarcă prezența a trei șarpante, acestea fiind inserate la aproximativ 12 cm una de cealaltă, în mod uniform, la nivelul unui ax extrem de redus

La nivelul fiecărei șarpante se remarcă prezența sub-șarpantelor (ramificațiile de nivel II), acestea fiind dispuse alternant, de tip bilateral, la distanțe de 50 de cm

Valoarea maximă a înălțimii coroanei prunului este de 3.5 metri

În ceea ce privește modalitatea de formare a acestei coroane, aceasta se aseamănă cu cea prezentată anterior, cu precizarea că:

Se remarcă o distanță mult mai redusă între șarpante

Nu se mai mai în calcul o prelungire a axului (provizorie)

În vederea realizării îmbunătățirii tehnologiei dedicate formării coroanei prunului de tip vas ameliorat, se are în vedere:

O reducere a timpului dedicat formării acestei coroane (respectiv la patru ani)

Intensificarea intrării pe rod a prunilor plantați în livada de tip intensiv, intensificare ce se realizează prin intermediul combinării tăierii în uscat cu tăierile în verde

O diminuarea înălțimii prunilor (aceasta fiind de maxim trei metri)

Creșterea volumului de producție al coroanei prunului, prin intermediul introducerii în structura acesteia a încă unei șarpante (cea de-a patra) – se va remarca ulterior o diminuare a înălțimii prunului, vigoarea fiind împărțită nu pe trei direcții, ci pe patru, ca și o creștere a volumului de producție ulterior

În cadrul primului an de la plantarea puieților de prun în livada de tip intensiv, ulterior plantării acestora se va realiza o scurtare a vărgilor, scurtare ce va depăși cu aproximativ 20 de cm înălțimea la care se dorește a ajunge trunchiurile prunilor (de cele mai multe ori se practică distanța maximă de un metru de la sol, avându-se în vedere nivelul vigorii soiului/portaltoiului).

În situația în care prunii plantați de un an va prezenta lăstari anticipați, ce sunt poziționați corespunzător în raport cu diversele caracteristici ale coroanelor, aceștia pot fi menținuți, în vederea formării viitoarelor șarpante.

În cadrul perioadei de vegetație, respectiv la finele lunii mai, moment în care lăstarii ce au rezultat ca urmare a scurtării vărgii au atins dimensiuni de 15 cm, sunt aleși un număr de patru lăstari laterali, poziționați la maxim 12 cm unul în raport cu celălalt, restul lăstarilor fiind eliminați pentru a se evita o creștere a lăstarilor pentru alte șarpante, cu mențiunea că se va elimina chiar și lăstarul ce ar putea determina o refacere a axului prunului.

În situația în care, ca urmare a procesului de scurtare, nu se remarcă existența unui număr de lăstari suficient, se va avea în vedere lăsarea unui lăstar de prelugirea axului, acesta urmând să fie scurtat anul următor, în acest fel ramificând și reușind să formeze șarpantele lipsă.

În cel de-a doilea an de la plantarea puieților de prun în livada de tip intensiv înființată în localitatea Rusciori, în timpul perioadei de repaus se realizează scurtarea celor patru lăstari pe care se vor forma șarpantele, scurtare realizată la o lungime maximă de 60 de cm, în acest fel avându-se în vedere formarea primei sub-șarpante.

Această scurtare se va realiza deasupra mugurilor ce au o poziție de tip exterior, în acest fel reușindu-se:

O deschidere a unghiului ramificării șarpantelor

Evitarea apariției fenomenului de îndesire în interiorul coroanei prunului

Tot în cel de-al doilea an de la plantarea puieților de prun, în cadrul perioadei de vegetație, se va avea în vedere eliminarea lăstarilor formați în poziții incomode și care nu fac decât să îndesească coroana prunului. De asemenea, se vor elimina, respectiv ciupi și toți lăstarii care intră în concurență cu elementele specifice scheletului arborelului.

Tot în această fază se are în vedere alegerea unui lăstar lateral exterior (această alegere realizându-se dintre lăstarii rezultați ca urmare a scurtării) din care se va forma prima sub-șarpantă, ca și alegerea unui lăstar dedicat prelungirii creșterii respectivelor șarpante.

În cel de-al treilea an de la plantarea puieților în livada de prun, în timpul perioadei de repaus, se are în vedere eliminarea tuturor lăstarilor ce nu prezintă importanță în cadrul structurii prunilor, în paralel realizându-se o scurtare a prelungirii șarpantelor la o lungime maximă de 50 de cm în raport de prima șarpantă, în acest fel avându-se în vedere realizarea șarpantei a doua.

Iar în timpul vegetației:

Sunt eliminați toți lăstarii care contribuie la îndesirea coroanei, ca și lăstarii care concură

Se realizează o ciupire a tuturor lăstarilor prezenți pe șarpante, ca și pe sub-șarpante și care nu sunt incluși în cadrul structurii scheletului prunului, în acest fel realizându-se formarea rapidă atât a semi-scheletului prunului, cât și a ramurilor de rod

Se realizează alegerea unui lăstar poziționat lateral-exterior, în partea opusă șarpantei unu, în acest fel urmărindu-se respectarea dispunerii bilaterale alternante la nivelul sub-șarpantelor

În momentul în care lăstarii ce au fost obținuți ca urmare a scurtării au ajuns la dimensiunea de 15 cm se are în vedere alegerea la nivelul fiecărei șarpante a unui număr de doi lăstari, din care unul va fi utilizate pentru a se prelungi creșterea șarpantei, iar altul pentru a se reuși formarea sub-șarpantei a doua

În situația în care se remarcă faptul că lungimea lăstarilor de prelungirea șarpantelor depășesc valoarea de 50 de cm, se poate realiza o ciupire a acestora în vederea ramificării, respectiv pentru a se reuși formarea sub-șarpantei a treia încă din cel de-al treilea an din momentul plantării puieților de prun

În cel de-al patrulea an de la plantarea puieților de prun în livad de tip intensiv, în cadrul perioadei de repaus, se vor elimina toare ramurile ce au poziții incomode, cu precădere ramurile ce tin să se dezvolte înspre centrul coroanei prunului.

În situația în care șarpanta a treia a fost proiectată în cel de-al treilea an de la plantare, în verde, se are în vedere alegerea unui lăstar ce este poziționat lateral extern și la polul opus cu sub-șarpanta a doua, respectiv la o distanță maximă de 40 de cm, în acest fel urmărindu-se formarea celei de-a treia sub-șarpante.

De asemenea, se va avea în vedere și alegerea unui lăsatr dedicat prelungirii șarpantelor, acesta fiind scurtat la o dimensiune de 40 de cm în vederea obținerii celei de-a patra sub-șarpante.

În situația în care cea de-a treia sub-șarpantă nu a fost proiectată prin intermediul tăierilor în verde, se are în vedere o scurtare a prelungirilor șarpantelor, în acest fel urmărindu-se formarea celei de-a treia sub-șarpante, la o dimensiune maximă de 40 de cm în raport cu șarpanta anterioară.

În cadrul perioadei de vegetație, se are în vedere repetarea intervențiilor ce au fost realizate în perioada similară a anului anterior, în acest fel urmărindu-se obținerea celor de-a treia și a patra sub-șarpante (în raport cu rezultatele ce au fost obținute în anul anterior).

Nu în ultimul rând, se are în vedere o formare uniformă a semi-scheletului prunului, și inclusiv a ramurilor de rod, prin prevenirea îndesirii coroanei prunului, ce se realizează prin intermediul:

Ciupirea tuturor lăstarilor poziționați anormal

Eliminarea lăstarilor ce se găsesc în diverse poziții incorecte

Ciupirea tuturor lăstarilor ce nu sunt incluși în diversele elemente ale scheletului prunului

CAPITOLUL 4. TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A PLANTAȚIEI DE PRUN PE ROD

4.1 Lucrările solului în plantațiile pe rod

Ulterior intrării plantației de prun pe rod se au în vedere realizarea diverselor tehnologii dedicate întreținerii acestora, o atenție specială fiind acordată fertilizări plantației de prun, ca și a irigării acesteia.

În ceea ce privește vegetația care se remarcă în livada de pruni, între rândurile de arbori, aceasta trebuie tăiată/cosită periodic, evitându-se ca înălțimea acesteia să atingă dimensiunea de 15 cm, situație în care aceasta va intra în concurență cu prunii, cărora le va sustrage din volumul de apă, ca și din volumul de substanțe nutritive existente la nivelul solului.

Ulterior cosirii/tăierii acestei vegetații dintre rândurile de prun, aceasta se poate dirija de-a lungul rândurilor de pruni ca și mulci, recomandându-se periodic realizarea unei afânări de tip superficial. În ceea ce privește zona amplasată sub coroana prunilor, acesta trebuie menținut curat, fără nici un fel de ierburi/buruieni, obiectiv ce se poate realiza atât prin intermediul erbicizării, cât și prin diversele lucrări manuale ori mecanice (în cazul livezilor de amploare).

În ceea ce privește fertilizarea plantației de prun, aceasta se poate realiza cu ajutorul gunoiului de grajd, recomandat cu precădere în cazul solurilor cu un conținut ridicat al argilei. În interiorul plantației, în funcție de volumul producției avute în vedere, se are în vedere o îmbunătățire a conținutului de macro-elemente din sol, cu adaptarea acestora la diversele cerințe sesizate, respectiv:

În primele luni ale anului, în situația unui necesar de azot (70 kg/ha), fosfor (22 kg/ha) și potasiu (80 kg/ha) se recomandă realizarea fertilizărilor cu azotat de potasiu (200 kg/ha), azotat de amoniu (100 kg / ha) și monosulfat de amoniu (80 kg/ha)

În perioada anotimpului cald, cu maxim 50 zile înaintea datei de recoltarea prunelor, în situația unui necesar de azot (35 kg/ha) și potasiu (60 kg/ha) se recomandă realizarea fertilizărilor cu azotat de potasiu (160 kg/ha), ca și cu azotat de amoniu (40 kg/ha)

Ulterior recoltării prunelor, când necesarul se reduce la 46 kg/ha (în cazul azotului) și 60 kg/ha (în cazul potasiului) se recomandă fetilizarea cu azotat de amoniu (160 kg/ha), dar și cu azotat de amoniu (respectiv 70 kg /ha) (Recomandare aplicabilă în interiorul plantației în care a fost montată instalația de irigare, ca și dozatoare de îngrășăminte în stare solubilă)

După cum s-a precizat deja, o atenție deosebită este acordată și irigării plantației de prun, acesta având o plasticitate ecologică mai dezvoltată, ceea ce îi permite o favorabilitate cu mult mai dezvoltată în raport cu alte specii de pomi fructiferi. În ciuda acestui aspect, indiferent de natura soiului ales, de tipul portaltoiului ori de zona aleasă pentru înființarea plantației, irigarea se impune în mod constant.

Chiar dacă prunul are capacitatea de a rezista lipsei de apă cu mult mai bine decât alte specii de pomi fructiferi, se impune irigarea corespunzătoare a acestuia mai ales în perioada de dezvoltarea fructelor, în acest fel reușindu-se creșterea calității acestora, ca și a volumului total al producțiilor ce sunt obținute.

Se cunoaște faptul că adâncimea dezvoltării sistemului radicular la prun variază între 30/40 cm (în cazul portaltoiilor cu o mică vigoare) și 40/60 cm (în cazul portaltoilor cu vigoare deosebită – cazul corcodușului).

În aceste condiții, necesarul optim de apă poate fi realizat prin intermediul:

Micro-aspersiunii – cu mențiunea că micro-aspersoarele utilizate trebuie să aibă debite minime de 30/40 litri/oră, distanțele dintre acestea fiind stabilite în funcție de:

Distanțele dintre rândurile de pruni

Distanțele dintre pruni la nivelul unui rând

Textura solului plantației de prun

Lungimea specifică razei de udare a respectivelor emițătoare

Picurării – se recomandă utilizarea picurătoarelor ce au debite incluse în intervalul 4 l/oră – 8 l/h

4.2 Tăierile de rodire și fructificare

În cadrul prunilor tineri se remarcă o creștere a acestora bine reprezentată, motiv pentru care se are în vedere o accelerare a intrării pe rod, sens în care se are în vedere în principal:

Evitarea diverselor scurtări

Rărirea ușoară a coroanei prunilor – practicată cu precădere în cazul soiurilor la care se remarcă creșteri masive, ramurile fiind subțiri și deosebit de lungi

În perioada maximei rodiri se are în vedere o scurtare a ramurilor semi-scheletului, ca și rărirea acestora (în cazul ramurilor ce au mai mult de patru ani) în vederea determinării unor creșteri anuale.

Prin prisma formării predominante sub forma vasului, se urmărește scurtarea ramurilor de prelungirea șarpantelor prunului, la nivelul superior creșterii laterale poziționate exterior, în acest fel realizându-se o deschidere a unghiului de ramificare specific, metodă recomandată cu precădere soiurilor de prun ce se caracterizează prin unghiri mici de ramificare.

Se cunoaște faptul că prunul are capacitatea de a fructifica pe ramurile buchet ramificat, pe ramurile lungi, pe ramurile mijlocii ramificate, pe ramurile anticipate, ca și pe ramurile aflate în devenire, respectiv spin, pinten și smicea. În funcție de acest aspect, se urmărește:

Omiterea de la tăiere a buchetului ramificat, cu mențiunea că ulterior rodirii, respectiv în maxim patru ani, acesta trebuie îndepărtat în momentul scurtării diverselor ramuri ale semi-scheletului prunului. Se remarcă astfel și o regenerare deosebită, respectiv o nouă creștere vegetativă

Omiterea de la scurtare a ramurilor mijlocii, acestea urmând să fie rărite, cu eliminarea ramurilor considerate slabe, în situația în care numărul acestora este unul deosebit.

Se recomandă o scurtare a ramurilor mijlocii ramificate, respectiv a ramurilor lungi ramificate, și care au depășit vârsta de doi ani. În acest fel se reușește o stimulare deosebită a creșterii noilor ramuri la respectivul prun

Se recomandă scurtarea ramurilor semi-scheletului astfel încât să se reușească eliminarea tuturor ramificațiilor ce au fost degarnisite ulterior unor rodiri repetate, în paralel cu eliminarea formațiunilor fructifiere îmbătrânite ori uscate. Se impune a se menționa că este recomandabilă menținerea la baza ramurii a ramificațiilor apropiate, în acest fel reușindu-se o stimulare a formării noilor creșteri de tip vegetativ

În ceea ce privesc tăierile diferențiate, avându-se în vedere diversele particularități de fructificare, respectiv de creștere ale prunului, se remarcă:

Inexistența necesității tăierilor suplimentare de tăiere în cazul soiurilor ale căror ramuri prezintă un unghi de ramificare de 45 de grade, acestea având capacitatea de a asigura un raport ideal între creșterea prunului și fructificarea acestuia – cazul soiului Centenar

Necesitatea unei tăieri de fructificare deosebite în cazul soiurilor de prun ce dispun de capacitatea ramificării de tip mijlociu, respectiv de fructificarea spur, cu preponderență pe buchete (soiul de prun Stanley). În această situație se are în vedere o scurtare periodică (respectiv ulterior unui număr de trei/patru fructificări) la nivelul semi-scheletului ce poartă respectivele buchete, în paralel cu intervenția de detaliu ce constă în scurtarea buchetelor îmbătrânite, respectiv a buchetelor ramificate multiplu. Astfel se reușește nu numai o normalizare a rodului respectivului prun, ci și o regenerare deosebită a respectivelor formațiuni fructifiere

Necesitatea realizării, într-un interval de trei/cinci ani, a unor tăieri în lemn, în cazul soiurilor de prun

Ce au capacitatea de a forma arcade de rodire în cadrul ramurilor semi-scheletului ori în cadrul scheletului prunului. Aceste tăieri se realizează în zona maximei curburi, creșterea fiind transferată ramurei mult mai viguroase, al cărui unghi de ramificare este cu mult mai redus, respectiv în apropierea liniei verticale

În cazul soiurilor de prun ce au capacitatea de a fructifica mai ales la nivelul ramurilor lungi, respectiv a ramurilor mijlocii, sunt necesare mai multe operații de tăiere, în vederea prevenirii apariției unei aglomerări la nivelul coroanei prunului, sens în care se va realiza o reducere a semi-scheletului acestuia, ca și rărirea ramurilor mijlocii ale arborelui, la nivelul fiecărei ramuri a semi-scheletului. Toate aceste tăieri vor determina o repartizare cât mai uniformă a acestor ramuri

În domeniul tăierilor în verde, se remarcă:

Plivirea diverșilor lăstari ce intră în concurență cu diversele elemente ale scheletului prunului

Plivirea lăstarilor ce sunt poziționați în mod incorect

Rărirea, la o distanță de 20 cm, a lăstarilor laterali cu menținerea lăstarilor cu dispunere bilaterală alternantă, în acest fel reușindu-se obținerea scheletului prunului de tip uniform, atât prin prisma ramurilor de rod, cât și a semi-scheletului

Demn de menționat este și faptul că în timpul rodirii depline a prunului, se remarcă apariția fenomenului formării așa-numiților „lăstari lacomi”, zonele de inserție ale șarpantelor pe trunchiul prunului apropiindu-se.

În acest caz este recomandată îndepărtarea acestor lăstari prin intermediul lucrărilor în verde, ce se pot repeta ori de câte ori acești lăstari apar (îndepărtarea se realizează când acești lăstari se află în faza erbacee, dimensiunea acestora atingând valoarea de 15 cm). În unele cazuri acești lăstari se pot utiliza în vederea refacerii diverselor elemente ale scheletului prunului ce sunt afectate, rupte ori îmbătrânite, ca și pentru a se reuși o garnisire a bazei scheletului prunului ce a fost degarnisit.

4.3 Combaterea bolilor și dăunătorilor

În cazul prunului, se remarcă mai multe boli, dintre care amintim:

Monilioza (Monilinia laxa – respectiv putregaiul brun – a se vedea Anexa 2) – este considerată a fi una dintre cele mai grave boli ale acestei specii de pom fructifer, ea manifestându-se cu precădere la nivelul florilor, al fruzelor, pe lăstarii prunului, dar și pe fructe. În cazul atacului în timpul primăverii, se remarcă o afectare deosebită a florilor, frunzelor și lăstarilor, vârful acestora uscându-se și îndoindu-se (deseori se confundă cu înghețul tardiv). Organele parazitare ale acestei ciuperci încep să se ofilească, să se brunifice, ulterior ele uscându-se. La nivelul prunelor afectate, se remarcă apariția diverselor pete de culoare cafenie, circulare, care rapid cuprind întreaga suprafață a fructelor, pulpa acestora devenind moale și ulterior putrezind. În vederea prevenirii, ca și a combaterii acestei boli, se impun numeorase măsuri igienice dedicate, ca și aplicarea unor tratamente fito-sanitare.

Polystigma rubrum – pătarea roșie a frunzelor – afectează frunzele, pe suprafața cărora apar numeroase pete de culoare galben-verzuie, ce ulterior se transformă în roșu-cărămiziu. În situația în care atacul acestei boli este unui masiv, se remarcă desfolierea timpurie a frunzelor de prun, ulterior sesizându-se și căderea fructelor. Pentru a se combate pătarea roșie a frunzelor, respectiv pentru a se reuși prevenirea acesteia, este recomandată realizarea arăturilor de toamnă, în paralel cu aplicarea unor tratamente chimice.

Stigmina carpophyla – ciuruirea frunzelor – această boală afectează în principal frunzele prunului, ca și fructele și respectiv lăstarii tineri. La nivelul frunzelor, ulterior dezmuguririi, se remarcă apariția unor pete de culori diverse (cenușiu-brun), conturate accentuat, cu dimensiuni maxime de 3 mm în diametru. În timp, țesutul pe care se remarcă aceste pete ajunge să se necrozeze și să cadă, aspectul frunzelor devenind unul ciuruit. Demn de menționat este faptul că aceste pete se pot remarca în mod izolat sau de conglomerat, situație în care perforațiile la nivelul frunzelor sunt destul de mari. În cazul unui atac masiv, se remarcă desfrunzirea timpurile a prunilor, boala fiind stimulată în condițiile unei umidități atmosferice ridicate, când aceasta ajunge să afecteze lăstarii tineri ai prunilor, ca și fructele acestora.Această boală poate fi combătură prin retezarea lăstarilor ce au fost deja afectați, ca și printr-o răzuire a afectărilor sesizate la nivelul șarpantelor prunului. Ulterior răzuirii, se recomandă tratarea cu fungicide aplicate sub forma unei paste, prevenirea atacului fiind posibilă în condițiile aplicării unor tratamente chimice de avertizare, în perioada vegetației, ca și toamna, după căderea frunzelor de prun.

De asemenea, la această specie de pom fructifer se sesizează și prezența numeroșilor dăunători, dintre care menționăm:

Cydia funebrana – viermele prunelor – acest dăunător se adăpostește pe perioada iernii sub frunzele de prun căzute pe jos ori sub scoarța exfoliată a arborelui, el luând forma unui cocon care anual dezvoltă câte două generații. Dăunătorul este considerat a fi deosebit de periculos pentru acest pom fructifer, în cazul plantației netratate el reușind să atace marea majoritate a producției de fructe (până la 80%). Larvele viermelui atacă încă din faza în care fructele prunului sunt verzi, ca și atunci când acestea sunt coapte. În cazul atacului în perioada de dezvoltare, fructele nu se mai dezvoltă, încep să capete o culoare violacee, ulterior remarcându-se căderea lor prematură. Pentru a se reuși avertizarea corectă a diverselor tratamente fito-sanitare dedicate combaterii acestui dăunător, se recomandă utilizarea unor capcane cu feromoni sexuali de tipul „Atrafun”, diversele tratamente aplicate fiind recomandate a se aplica în momentul depășirii P.E.D.-ul specific fiecărei generație de dăunători

Hoplocampa minuta – viespea neagră a prunelor – are capacitatea de a ierna ca larvă dezvoltată complet în interiorul unui cocon, la adâncimi reduse în sol (de maxim 18 cm), fiind protejată de coroana prunului. Cu o singură generație anual, acest dăunător monofag se hrănește numai cu fructe, larvele atacând sâmburii cruzi ai acestora, ulterior trecându-se la pulpa poziționată în jurul acestora. Înainte a ajunge la maturitate, larvele acestui dăunător au capacitatea de a trece dintr-un fruct în altul, astfel că o singură larvă poate să distrugă în perioada evoluției sale chiar și șase prune. Toate fructele ce au fost infectate pot fi recunoscute cu ușurință, datorită prezenței la suprafața acestora a orificiului de culoare neagră-violacee, de formă rotundă, ce este acoperit cu particule negricioase și diverse exudații de tip gomos. Ca urmare a atacului acestui dăunător fructele de prun se opresc din dezvoltare, rămân verzi, de dimensiuni reduse și într-un final ajung să se desprindă din prun. În vederea combaterii acestui dăunător, este recomandată realizarea unor arături de toamnă/primăvară adânci, în vederea distrugerii coconilor ce se găsesc în sol. În paralel, se recomandă adunarea și ulterioara distrugere a fructelor ce au fost deja infestate de dăunător, înainte să se sesizeze prezența larvelor. Combaterea efectivă se realizează prin intermediul tratamentelor fito-sanitare, aplicabile în momentul în care se sesizează că aproximativ 15% din numărul total al florilor de prun și-au scuturat petalele. În cadrul livezii de prun se remarcă și Hoplocampa flava (a se vedea Anexa 2) care se comportă în mod asemănător viespei negre, modul de combatere al acestui dăunător fiind identic celui prezentat anterior.

CAPITOLUL 5. RECOLTAREA, PĂSTRAREA ȘI VALORIFICAREA PRUNELOR

În cazul prunilor, recoltarea fructelor acestora poate fi realizată în anul al III-lea, respectiv al IV-lea din momentul plantării puieților în cadrul livezii, producția inițială variind în intervalul 8/10 kg de fructe/pom fructifer, ea crescând în anii următori.

Procesul de recoltare al prunelor se derulează pe parcursul unei perioade mai lungi de timp, în funcție de soi și de sortiment acestea recoltându-se începând cu luna iulie și până la finele lunii octombrie.

În ceea ce privește momentul optim al recoltării fructelor de prun, acesta este stabilit avându-se în vedere un cumul de factori, respectiv:

Suma temperaturilor înregistrate într-o anumită perioadă

Numărul zilelor care au trecut din momentul înflorii prunilor

Anumite dimensiuni înregistrate la fructe

Gradul de fermitate al pulpei fructelor de prun

Conținutul de substanță uscată/substanță solubilă al fructelor – Acesta trebuie să fie cuprins în intervalul 12%-14%

Natura destinației recoltei de fructe

În cazul în care se are în vedere doar consumul local, fructele de prun sunt recoltate cu câteva zile înainte ca acestea să se matureze complet, în situația în care acestea urmează să fie transportate pe distanțe mai lungi recomandându-se recoltarea cu până la o săptămână înaintea maturării depline.

Un alt indice care este luat în calcul când se stabilește momentul ideal de recoltarea prunilor este culoarea specifică fiecărui soi, respectiv când aceasta se remarcă la nivelul a peste 50% din suprafața totală a unui fruct, cu mențiunea că în cazul prunelor din soiul Stanley se remarcă colorarea specifică cu treizeci de zile înaintea maturării depline.

În ceea ce privește recoltarea propriu-zisă, În cazul prunelor dedicate consumului fructelor în stare proaspătă, se recomandă recoltarea acestora în mod manual, respectiv cu peduncul, recoltatorii urmând să aibă în vedere menținerea stratului de pruină de la nivelul fructelor, ce le induce acestora apectul prospețimii.

În situația fructelor ce sunt dedicate diverselor prelucrări industriale, recoltarea acestora se realizează la nivel mecanizat, fiind utilizate scuturătoarele cu mase de tip excentric, aflate în mișcare, ulterioara prelucrare a fructelor realizându-se prin intermediul unor umbrele receptoare ori a prelatelor ce pot fi așezate sub coroanele prunilor din care urmează să fie recoltate fructele ajunse la maturare.

În cazul recoltării prunelor, se impun a fi făcute mai multe precizări, respectiv:

Coacerea fructelor de prun nu se realizează și ulterior culegerii acestora (cum este cazul în situația altor pomi fructiferi)

În cazul soiurilor cu coacere târzie, căderea brumei le imprimă fructelor de prun o anumită prospețime, în acest fel reușindu-se creșterea considerabilă a valorii comerciale a acestora

În cazul fructelor ce urmează să fie uscate, respectiv prelucrate pentru producția de gemuri/marmelade, se recomandă ca recoltarea acestora să se realizeze în momentul în care se constată că acestea au ajuns la maturarea deplină, existând recomandări și cu privire la recoltarea acestora în faza supra-coacerii

Nu se recomandă scuturarea pomilor, în vederea culegerii fructelor acestora, cu prăjinele, situație în care pot fi rupte numeroase ramuri de rod, aspect ce va afecta serios producțiile viitoare

În ceea ce privește păstrarea fructelor de prun, aceasta se poate face la temperaturi obișnuite, timp de maxim cinci zile, în cazul soiurilor Vânăt Romănesc, a soiului Vânăt de Italie ori a soiului Stanley, pulpa acestora înmuindu-se în mod lent.

În cazul soiului Stanley, se remarcă o colorare intensă a fructelor încă cu treizeci de zile înaintea maturării complete, motiv pentru care nu se recomandă culegerea prematură a acestora, cea mai bună metodă dedicată determinării momentului optim de culegere a fructelor fiind degustarea periodică a fructelor.

În situația fructelor dedicate consumului, respectiv comercializării, se recomandă ca recoltarea acestora să se realizeze direct în lădițele speciale, ulterioarele manipulări ale acestora putând determina nu numai o deteriorare a fructelor, ci și eliminarea pruinei, situație în care calitatea fructelor se va diminua considerabil.

Păstrarea fructelor de prun se realizează mult mai bine dacă înaintea depozitării acestora în spații bine aerisite și uscate ele sunt în prealabil ușor uscate la soare.

În cazul livezilor de prun, acestea continuă să reprezintă importante surse de venituri pentru producători/cultivatori, indiferent că fructele sunt valorificate în stare proaspătă, în stare prelucrată (compoturi, dulcețuri, gemuri, marmelade, prune uscate) sau în formă de alcool (lichioruri, palinca, țuica, etc).

Indiferent de metoda de valorificare a fructelor de prun, o importanță deosebită este acordată nu numai calității acestora, ci și recoltării (ulterior maturării depline), fructele intacte și care au un aspect îngrijit fiind cu mult mai apreciate de către consumatori, chiar dacă prețul acestora este unul mai ridicat.

De asemenea, o valorificare eficientă a fructelor de prun se poate realiza prin intermediul preparării diverselor gemuri, dulcețuri, marmelade, produse alcoolice, etc, prețul acestora fiind cu mult mai mare în raport cu prețul prunelor în stare proaspătă.

O importanță deosebită este acordată și prunelor uscate, ce pot fi uscate în interiorul cuptoarelor, acestea fiind deosebit de căutate pe piață, mai ales în perioada anotimpului rece.

CAPITOLUL 6. UTILAJE FOLOSITE ÎN PLANTAȚIA POMICOLĂ

CAPITOLUL 6. UTILAJE FOLOSITE ÎN PLANTAȚIA POMICOLĂ

În vederea demarării, respectiv implementării proiectului ce a avut ca temă înființarea unei plantații de prun în sistem intensiv, pe o suprafață de cinci hectare, s-a luat în calcul dotarea cu o serie de echipamente și utilaje dedicate realizării tehnologiilor de înființare, respectiv de întreținere ulterioară a livezii, incluzând:

Un tractor cu putere variabilă – respectiv în intervalul 45/60 C.P.

Diverse echipamente dedicate fertilizării solului pe care se află livada de prun

Mașinile de săpat, multistivuitor, plug

Mașini de stropit pomii fructiferi, mașinile de tăiat, cultivatoarele

Foarfece electrice, tocătoarele pomicole

Cositoarele, frezele, mașina de scuturat, etc

Toate echipamentele și utilajele ce au fost achiziționate în vederea înființării livezii de prun au contribuit nu doar la o dezvoltare a competitivității, ci și la optimizarea resurselor umane aferente, luându-se în calcul adoptarea sistemului intensiv de înființare/exploatare a livezii de prun, ceea ce a determinat nu numai consumuri reduse de muncă, ci și costuri de exploatare cu mult mai reduse, în paralel cu:

Diversificarea producției totale de fructe de prun, obținute anual

Creșterea calității fructelor

În domeniul dedicat tehnologiei privind înființarea plantației de prun, urmată de tehnologia de întreținere și de exploatare a livezii, s-a avut în vedere implementarea automatizării și mecanizării, special dedicate numeroaselor operații ce sunt incluse în complexul fluxului total de producție, ceea ce a determinat și dezvoltarea constantă a veniturilor ce au provenit din livada de prun înființată pe o suprafață de cinci hectare, venituri datorate în special calității deosebite a fructelor de prun oferite pe piața de profil.

Cu ajutorul diverselor mașini și utilaje achiziționate în cadrul acestui proiect, s-a reușit realizarea în cele mai bune condiții și în perioadele recomandate de specialiști, a diverselor lucrări de întreținere/exploatare ce sunt specificii într-o livadă de prun, ceea ce a determinat:

Dezvoltarea în termen și corectă a puieților de prun plantați în livada ce se întinde pe o suprafață de cinci hectare

Menținerea și inducerea stării de sănătate la nivelul întregii plantații de prun

Realizarea unei producții deosebite de fructe, calitatea acestora fiind conform standardelor în domeniu

Toate echipamentele și utilajele ce au fost achiziționate în vederea înființării și ulterioarei întrețineri și exploatări a livezii de prun au contribuit la realizarea la termenele impuse a diverselor lucrări agricole ce sunt specifice culturii prunului, în paralel realizându-se și o eliminare a potențialei dependențe de anumiți terți, dependență care în timp ar fi avut capacitatea de a genera eventuale disfuncționalități în cadrul complexei activități de întreținere, respectiv exploatare a livezii de prun, în paralel cu determinarea unor costuri mai ridicate, ceea ce ar fi implicat și costuri de vânzarea producției mai mari.

De asemenea, s-a reușit și o menținere a gradului constant de sănătate la nivelul întregii plantații de prun, ceea ce a determinat obținerea unor prune de o calitate superioară, ce au fost comercializate pe piață la prețuri competitive, cu obținerea unor venituri apreciabile și constante.

Ca urmare a achiziționării mașinilor și echipamentelor specifice livezii de prun, s-a reușit înființarea în condiții optime a livezii de prun în localitatea Rusciori, dar și întreținerea corectă a acesteia, ulterior plantării puieților de prun. Datorită utilizării tehnologiilor de ultimă generație, au fost premisele obținerii în cadrul întregii livezi de prun a unor fructe de o calitate deosebită, cu randamente crescute, în condițiile de productivitate și de eficiență deosebită a forței de muncă mai mari.

Prin intermediul acestor echipamente și utilaje s-a reușit realizarea în cele mai bune condiții a tuturor fazelor incluse în cadrul diverselor fișe tehnologice specifice prunului, ca și:

Creșterea gradului rentabilității economice a livezii de prun

O minimizare a diverselor costuri de producție implicate în cadrul înființării livezii, ca și a întreținerii și exploatării acestora

O creștere deosebită a gradului specific productivității muncii

O minimalizare a impactului pe care livada de prun îl are asupra diverșilor factori de mediu

Echipamentele de fertilizat au fost utilizate în mod periodic în cadrul procesului complex dedicat aplicării diverselor îngrășăminte agricole la nivelul solului, în vreme ce mașina de stropit este folosită pentru realizarea în condiții de maximă eficiență a diverselor lucrări de stropire a arborilor de prun. Întreținerea terenului de cinci hectare pe care a fost înființată plantația de prun s-a realizat în mod periodic prin folosirea cositoarei, toaletarea și formarea pomilor de prun fiind realizată cu ajutorul foarfecelor.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

I.Botu, Pomicultură generală și specială, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 2004

I.Botu, M. Botu, Metode și tehnici de cercetare în pomicultură, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 1997

I.Botu, M. Botu, Pomicultură modernă și durabilă, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 2003

N. Braniște et. all, Soiuri de pomi, arbuști fructiferi și căpșuni create în România, București, Editura Paralela 45, 2008

V. Cociu, Șt. Oprea, Metode de cercetare în ameliorarea plantelor pomicole, Cluj Napoca, Editura Dacia, 2001

G. Grădinariu, Pomicultură specială, Iași, Editura Ion Ionescu de la Brad, 2003

A. Negrilă și colaboratorii, Pomicultură și viticultură, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971

M. Popescu, I. Milițiu, Gh. Drobotă, Pomicultura generală și specială, 1982

H. Schmid, Pomi și arbuștii fructiferi: lucrările de tăiere, 2008

V. Spiridon, Arbuști fructiferi, București, Editura Alex-Alex, 2008

G. Stanciu, Pomicultura de succes pentru amatori, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2011 Târgoviște

F. Stănică, N. Braniște, Ghid pentru pomicultori, București, Editura CERES, 2011

D. Teaci, Fundamentarea pedologică a alegerii terenurilor pentru înființarea plantațiilor pomicole, 1980, publicat în revista Horticultura, nr. 11/1976

Autori străini:

D. Atkinson, R. Herbert, A review of long term effects of herbicides. Effect on the soil with particular reference to orchard crops.Annuals ofApplied Biology, 1999

P. Baxter, Effect of a weed free of straw mulched strip on the growth and yield of Young fruit trees, 2008, în Australian Journal of Exp.Agricole

K. Pieber Pomi fructiferi cu coroane pe spalier.Editura M.A.S.T, București, 2013

ANEXA 1

SOIURI DE PRUN

SOIUL STANLEY

Soiul Anna Spath

Soiul d'Agen

Soiul Early Rivers – RiversTimpuriu

Soiul Tuleu gras

Soiul Grase românești

Soiul RenclodAlthan

Soiul Vinete românești

Soiul Centenar

Soiul Agent

Soiul Andreea

Soiul Record

Soiul Romanța

Soiul Cacanska Rodna

Soiul Cacanska Lepotica

ANEXA 2

BOLILE ȘI DĂUNĂTORII PRUNULUI

Monilinia laxa

Polystigma rubrum

Stigmina carpophyla

Cydia funebrana

Hoplocampa minuta

Hoplocampa flava