Încălțămintea – Prezentare Merceologică. Rol ȘI Funcții

CAPITOLUL I. ÎNCĂLȚĂMINTEA – PREZENTARE MERCEOLOGICĂ. ROL ȘI FUNCȚII

1.1. CARACTERIZAREA MERCEOLOGICĂ A GRUPEI DE MARFURI

Principalul rol al încălțămintei este de a apăra picioarele de lovituri, de acțiunile mecanice ale mediului înconjurator și de agenții atmosferici precum umezeala, frigul, căldura, ajută la menținerea echilibrului corpului și ușurarea mersului, dar și împiedică

deformarea piciorului.

1.1.1. MATERII PRIME

Principalele materii prime utilizate pentru confecționarea articolelor de încălțăminte sunt:

Fibra sintetică;

Pielea;

Înlocuitori de piele;

Spuma;

Pânza;

Adeziv (pentru lipirea tălpilor);

Cauciuc sau polimer pentru tălpi (pentru uz profesional).

1.1.1.1. Pieile folosite pentru obținerea încălțămintei

Pentru fabricarea încălțămintei se folosesc piei finite (numite și „piei tăbăcite”), structura și topografia pieii influențând, în cea mai mare parte, calitate acestora.

Pielea este alcatuită din părți : epiderma, derma și hipoderma.

Fig. 1.1. Structura pieilor si a firelor de păr vazute la microscop

Stratul exterior îl constituie epiderma, care se înlătură prin procesul de tăbăcire. Desenul pieii permite determinarea naturii și a modului de prelucrare al pieii prin intermediul țesutului de legătură al dermei cu epiderma.

Derma reprezintă stratul principal care rezultă în urma tăbăcirii și determină rezistența, flexibilitatea, moliciunea și grosimea pieii.

Hipoderma reprezintă un strat subcutanat care, prin procesul de tabacire, se îndeparteaza celulele grase.

Calitatea pieilor finite este influențată, în mare parte, și de grosimea și adâncimea firului de păr pătruns în piele (la unele animale firul de păr pătrunde până la hipodermă, pielea devenind permeabilă după tăbăcire), dar și de adâncimea, de mărimea și numărul glandelor sudoripare.

Forma conturului pieii o reprezintă topografia pieii. Întrucât pieile au diferențe de structuri și grosime în diverse zone, acestea vor avea întrebuintari diferite.

De exemplu pielea provenită de la bovine:

cruponul (a) – este asociata zonei spatelui animalului și constituie cea mai valoroasă parte a pieii întrucât are grosimea aproximativ uniformă pe toată suprafața sa;

pielea de la gât (b): este o piele mai afânată, mai rară și mai slabă;

pielea de pe cap (c) împreuna cu poalele (d) și pielea de pe picioare (g) reprezintă zone topografice mai slabe – fiind utilizate mai puțin în producerea articolelor de încălțăminte.

Fig.1.2. Forma anatomică a pieii bovinelor

Principalii factorii care influențează calitatea pielii din timpul vieții animalului sunt reprezentați de: rasă, sex, vârstă, hrană, climă, mod de sacrificare și jupuire.

Pieile crude trebuiesc să fie tăbăcite pentru a putea fi folosite. Tăbăcirea reprezintă metoda prin care pielea crudă capătă calități superioare și este imputrescibilă prin procese chimice și fizico-mecanice. În urma acestui proces rezultă piela finită.

În procesul de tăbăcire se disting următoarele metode în funcție de substanțele folosite: tăbăcire vegetală, tăbăcire cu grăsimi, tăbăcire minerala, tăbăcire combinată. În mare parte, caracteristicile pieii sunt influențate de metoda de tăbăcire.

Cele mai importante proprietăți ale pieilor în fabricarea articolelor de încălțăminte sunt reprezentate de:

grosimea pieii – exprimată în milimetri;

masa specifică – indică obținerea articolelor ușoare și depinde de modul de tăbăcire și de tipul animalului. Se exprimă în g/cm3.

suprafața pieii – influențează randamentul croirii și se măsoară în m2 sau dm2;

plasticitatea – este proprietatea care asigură menținerea formei încălțămintei.

elasticitatea – este influențată de metodele de fabricare după procesul de tăbăcire. În acest caz, cruponul reprezintă cea mai elastică parte a pieii;

Alte proprietăți ale pieilor: rezistența la abraziune, rezistența la compresiune, rezistența la vopsire, flexibilitatea, conductibilitatea termică și electrică, permeabilitatea la aer, impermeabilitatea la apă, rezistența la tracțiune, alungirea la rupere.