Încrederea Consumatorilor în Politicile de Siguran Ă Alimentară

UNIVERSITATEA „Lucian Blaga” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE , INDUSTRIE

ALIMENTARA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

Încrederea consumatorilor în politicile de siguranță alimentară

Coordonator :

Șef lucrări dr. ing. Otto KETNEY

Nume student: BÎZÎC

Prenume: Alexandra-Elena

-SIBIU-

2016

Încrederea consumatorilor în politicile de siguranță alimentară

INTRODUCERE

Stilul de viață al timpurilor noastre este foarte diferit de cel din trecut. Ritmul rapid al stilului modern de viață au dus la schimbări în modul de preparare a mâncării și a consumării acesteia. Calitatea și siguranța alimentelor de bazează pe eforturile tuturor celor implicați în lanțul complex care include producția agricolă, procesarea, transportul și consumul , astfel încât siguranța alimentelor devine o responsabilitate a tuturor,începând de la originea lor, până în momentul în care ajung pe masă.

Siguranța alimentului reprezintă o calitate intrinsecă a produsului alimentar, și un drept al consumatorului de a utiliza produse sigure pentru consum. Tocmai de aceea, pentru asigurarea calității și siguranței alimentelor, există o serie de norme, standard, coduri de bună practică ,coduri de igienă interne,internaționale.

Producătorii de alimente sunt obligați să distribuie pe piață numai produse sigure, produse care nu afectează în nici un fel sănătatea consumatorilor.

De aceea este absolut necesar ca siguranța produselor (o cerință expresă și de perspectivă) să poată fi obținută și controlată prin metode care să asigure o tratare sistematică și preventivă a pericolelor potențiale, abordată într-un proces coerent de anticipare și prevenire înainte de consumul produsului finit.

Siguranța alimentară nu este negociabilă și alături de calitate, reprezintă condiția esențială de acceptare și de menținere a ofertei de produse alimentare pe piață. Siguranța alimentară presupune asigurarea igienei alimentare pe întregul lanț al procesului de producție de la materia primă până la consumatorul final; este responsabilitatea tuturor celor implicați în lanțul alimentar și face ca riscul contaminării să fie redus la minim sau eliminat.

Prin urmare, orientarea actuală a consumatorilor din țările dezvoltate este către alimentele sigure, care, în plus, prin conținutul de compuși bioactivi, să garanteze starea de sănătate (alimente funcționale). În acest context, calitățile senzoriale ale alimentelor au devenit un criteriu de selecție secundar pentru consumator, fără să își piardă, însă, semnificația economică pentru producători. Calitățile senzoriale ale produselor alimentare obținute la nivel industrial nu pot fi asigurate și  păstrate un timp cât mai lung decât utilizând o gamă largă de aditivi. Aceștia sunt fie compuși naturali, fie de sinteză, a căror adăugare în alimente este strict reglementată și a căror siguranță este reevaluată periodic pe baza noilor informații științifice. De aceea, utilizarea aditivilor admiși și respectarea dozelor permise de aditivi este o condiție esențială pentru menținerea sănătății consumatorilor, motiv pentru care este necesară urmărirea tipurilor de aditivi folosiți și a nivelurilor acestora .

Calitatea alimentelor și, mai ales, inocuitatea lor i-a preocupat în permanență pe specialiști și, an de an, s-au îmbunătățit rețetele, practicile, tratamentele, metodele astfel încât acestea să-și sporească valoarea, aportul lor la sănătatea și dezvoltarea armonioasă organismului uman.

Implementarea sistemului HACCP în cadrul unei unități de industrie alimentară,presupune ca primă etapă formularea politicii siguranței alimentare,care cuprinde obiectivele ce urmează a fi realizate ,într-o anumită perioadă de timp ,care să particularizeze activitatea unității ,față de alte perioade și față de alte unități din același sector,în condițiile unei economii de piață caracterizată printr-o concurență puternică.

Pentru elaborarea unei politici adecvate privind asigurarea siguranței alimentare pentru toate activitățile și produsele ce se realizează într-o unitate de industrie alimentară,trebuie să se analizeze în mod obiectiv următoarele elemente:

– care este profilul de activitate;

– care este rolul și locul societății în lanțul agroalimentar;

– care sunt caracteristicile produselor unității;

– ce așteaptă clienții de la produsele firmei;

– cum se vor realiza obiectivele stabilite în relațiile cu: furnizorii, clienții,colaboratorii proprii.

Consumatorii trebuie să aibă încredere că produsele alimentare pe care le cumpără în UE sunt sigure. Primele norme europene în materie de igienă alimentară au fost introduse în 1964. De atunci, ele au evoluat, devenind un instrument proactiv, coerent și complex, menit să protejeze sănătatea oamenilor, a animalelor și a plantelor. De asemenea, își propun să contribuie la protecția mediului și să garanteze buna funcționare a comerțului cu alimente și furaje.

Cadrul legal privind siguranța alimentelor

Cadrul general al protecției consumatorilor la comercializarea produselor și serviciilor de piață este asigurat de Legea nr. 296/2004 (Codul consumului) și O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.

Potrivit art. 13 C. consum., orice persoană care are calitatea de producător, distribuitor sau vânzător de produse alimentare va comercializa numai alimente care prezintă siguranță pentru consumator, sunt salubre și apte pentru consum uman. Operatorii economici sunt obligați să comercializeze numai alimente care:

– sunt însoțite de documente care le atestă originea, proveniența și securitatea, după caz;

– sunt manipulate și comercializate în condiții corespunzătoare de igienă, care nu pun în pericol viața și sănătatea consumatorilor și care respectă normele sanitare în vigoare;

– nu afectează viața și sănătatea consumatorilor (art. 21 C. consum.).

Aplicarea sistemului de siguranță a alimentelor

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să garanteze că alimentele satisfac cerințele tuturor legilor în domeniul alimentar și să implementeze permanent aceste cerințe, pentru a pune pe piață numai alimente sigure.

Corectitudine

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar nu trebuie să mediatizeze, prezinte sau eticheteze alimentele într-un mod care poate induce în eroare consumatorii.

Responsabilitate

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar sunt responsabili de siguranță alimentelor pe care le produc, transporta, depozitează sau le vând.

Transparență

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să informeze imediat Autoritatea Competențăîn cazul în care au motive să considere că alimentele puse pe piață prezintă un risc pentru sănătatea publică.

Trasabilitate

Operatorii cu activitate în domeniul alimentar trebuie să păstreze înregistrările materiilor prime, materiilor auxiliare, ambalaje etc., care intră în companie și a produselor pe care le furnizează (exceptând consumatorul final), în scopul de a asigura trasabilitate și de a fi în stare să pună la dispoziție rapid aceste informații Autorității competențe.

Principiul precautiei

În împrejurări specifice în care, în urma unei evaluări a informațiilor disponibile, se identifica posibilitatea unor efecte dăunătoare asupra sănătății, dar persistă incertitudinea științifică, pot fi adoptate măsuri provizorii de gestiune a riscului, necesare pentru asigurarea nivelului ridicat de protecție a sănătății stabilit în Comunitate, până la apariția unor noi informații științifice pentru o evaluare mai cuprinzătoare a riscului.

Siguranța alimentară ca și concept ocupă un loc important în directivele Uniunii Europene. Prin sistemul de management al siguranței alimentului furnizorii de produse alimentare își declară orientarea către conformitatea cu reglementările legale, cu cerințele autorităților competențe de control, ale asociațiilor profesionale și/ sau de sector, specifice domeniului de activitate din lanțul alimentar cât și orientarea către comunicarea problemelor de siguranță a alimentului existente sau potențiale, în scopul prevenirii îmbolnăvirii consumatorilor și a fraudei în domeniul alimentar.

În Cartea Verde privind protecția consumatorului din 2 octombrie 2001 Comisia Europeanǎ propunea ca dezvoltarea viitoare a politicii în domeniu sǎ se facǎ in baza unei largi dezbateri cu participarea pǎrților interesate și a examinat obstacolele legate de desǎvârșirea pieței interne și armonizarea reglementǎrilor naționale, precum și îmbunǎtǎțirea cooperǎrii între autoritǎțile publice responsabile cu protecția consumatorilor. Comisia vedea drept o problemǎ spinoasǎ legile naționale diferite privind practicile comerciale între producǎtori/comercianți și consumatori pentru garantarea protecției consumatorilor pe piața internǎ.

Politica europeană în materie de siguranță alimentară are două obiective principale: protejarea sănătății umane și a intereselor consumatorilor și promovarea bunei funcționări a pieței unice europene. Astfel, Uniunea Europeană se asigură că sunt stabilite și respectate norme de control în domenii precum igiena produselor alimentare și a furajelor, sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și prevenirea contaminării produselor alimentare cu substanțe externe. Uniunea reglementează, de asemenea, etichetarea produselor alimentare și a furajelor.

3.Cadrul instituțional al politicii de protecție a consumatorilor

În prezent există un cadru instituțional bine structurat și destul de complex în acest domeniu, cadru care s-a dezvoltat și diversificat în timp. Se observă numărul relativ mare de actori instituționali implicați și rolul important al actorilor privați sau al grupurilor de interese bine organizate la nivel național și european. Reacția tot mai atentă a autorităților UE la preocupările și exigențele sporite ale consumatorilor europeni – tot mai conștienți de drepturile lor și mai activi în presiunile exercitate asupra factorilor de decizie – s-a reflectat în procesul de dezvoltare a asociațiilor consumatorilor.

„În vederea creșterii încrederii consumatorilor în autoritățile competente, în operatorii din domeniul alimentar și în produsele alimentare fabricate la nivel național, este imperios necesar să se dispună măsuri legislative prin care să fie asigurat controlul acestora din punct de vedere al calității și compoziției de către organismele abilitate”.

Legislația privind siguranța generală a produselor care a introdus o cerință generală de siguranță având drept scop prevenirea comercializării produselor periculoase. Această legislație creaza cadrul general în care sunt stabilite cerințele de siguranță pentru diferite tipuri de produse și ofera consumatorilor toate informațiile privind potențialele riscuri. Stabilirea cerințelor comune “esențiale” privind ambalarea, etichetarea și siguranța produselor asigură consumatorii din UE că produsele achiziționate au o calitate ridicată.

Legislația privind etichetarea produselor alimentare

Cadrul juridic referitor la etichetarea produselor alimentare are drept scop garantarea accesului consumatorilor la informații complete privind conținutul și compoziția produselor, scopul fiind acela de a proteja sănătatea și interesele consumatorilor. La 13 decembrie 2014 a intrat în vigoare un nou regulament [Regulamentul (UE) 1169/2011], care combină două directive într-un singur act legislativ: Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora și Directiva 90/496/CE a Consiliului privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare, astfel cum a fost modificată de Directiva 2003/120/EC a Comisiei.

Conform documentului adoptat de OMS, s-a precizat că „sistemul HACCP reprezintă un sistem folosit ca o metodă a asigurării siguranței alimentare în producerea, procesarea, fabricarea și prepararea alimentelor…sistemul HACCP poate fi folosit pentru studierea practicilor referitoare la prepararea alimentelor și pentru a identifica și stabili comportamentele periculoase, care trebuie să fie în vizorul intervențiilor referitoare la educația sănătății”. În opinia noastră, o strânsă colaborare între instituțiile, agențiile și organizațiile la care am făcut referire anterior, prin adoptarea de standarde sau proceduri uniforme pe planul Uniunii Europene, respectiv pe plan internațional, este de natură a realiza o stabilitate în ceea ce privește comerțul cu alimente.

Legislația internațională și cea din România privind industria alimentară prevede aplicarea în toate unitățile implicate în întreg lanțul alimentar de la producători primari pânăla desfacerea produseloralimentare (producția, transportul, depozitarea și comerțul alimentelor), a principiilor unui sistem de management al siguranței produselor alimentare bazat pe evaluarea si prevenirea riscurilor, deci a unui sistem HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point).

ISO 22000 este un nou standard internațional, elaborat pentru a asigura securitatea produselor alimentare. Elaborat cu participarea specialiștilor din domeniul alimentar, ISO 22000 cuprinde principiile HACCP și integrează cerințele standardelor cheie elaborate la nivel mondial.

Condițiile generale ale fabricării alimentelor

Cadrul special al protecției consumatorilor privind producția, circulația și comercializarea alimentelor este asigurat de O.G. nr. 97/2001, care stabilește cadrul juridic unitar referitor la producerea, ambalarea, depozitarea, transportul și comercializarea alimentelor, responsabilitățile producătorilor și comercianților de alimente, organizarea controlului oficial al alimentelor și sancțiunile în vederea protejării calității alimentelor1.

O.G. nr. 97/2001 protejează consumatorii de practici incorecte, în fabricarea, depozitarea și comercializarea alimentelor și asigură condiții pentru informarea lor corectă și completă (art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 97/2001).

De precizat că dispozițiile O.G. nr. 97/2001 nu se aplica alimentelor produse în gospodarii individuale pentru consumul propriu și nici produselor alimentare care sunt în tranzit sau care sunt depozitate temporar, ca bunuri care tranzitează țara, dacă nu reprezintă un pericol pentru sănătatea umană sau pentru mediu (art. 2 din O.G. nr. 97/2001).

Condiții privind comercializarea alimentelor

Alimentele pot fi comercializate numai în spații special amenajate și destinate acestui scop, în condiții de igienâ adecvate și cu respectarea reglementărilor specifice comune (art. 30 din ordonanță)2.

Alimentele oferite spre comercializare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

– să fie fabricate conform prevederilor legale, în scopul protecției sănătății publice, protecției igienei alimentului și protecției calității produsului;

– să se încadreze în nivelurile maxime admise de contaminare fizică, chimică, microbiologică, toxicologică sau radiologică, stabilite prin reglementări speciale;

– să fie ambalate, etichetate și marcate conform reglementărilor specifice, iar inscripționarea etichetelor să fie vizibilă, lizibilă și corectă.

Potrivit art. 32 alin. 1 din ordonanță, se interzice comercializarea alimentelor care:

– nu sunt însoțite de documente care le atestă originea, proveniența și securitatea;

– sunt manipulate și comercializate în condiții necorespunzătoare de igienă, care pun în pericol sănătatea consumatorilor;

– afectează sănătatea consumatorilor prin vânzarea unor produse sau substanțe drept alimente.

5.Legislația care trebuie respectată

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare;

Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare;

Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală;

Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 226, 25.6.2004, p. 83;

Hotărârea Guvernului nr. 106/2002 – versiune actualizata la data de 06.08.2008;

Regulamentul (CE) nr. 1441/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 decembrie 2007 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 322/13 din 7.12.2007;

Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind aditivii alimentari;

Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE, publicat în Jurnalul Oficialal Uniunii Europene

Regulamentul (CE) nr. 466/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 martie 2001 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 77/I din 16.03.2001;

OUG nr. 97/2001 republicata 2008 privind reglementarea producției, circulației și

comercializării alimentelor, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 168 din 05.03.2008.

Legea nr. 37/2002privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor (publicată în Monitorul Oficial nr. 91 din 2 februarie 2002);

Legea nr. 98/1994, republicata în 2008, privind stabilirea si sancționarea contravențiilor la normele legale de igiena și sănătate (Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 325 din24/04/2008).