Uniunea Bancara Si Reforma Sistemului Financiar Bancar In U.e.docx

=== Uniunea bancara si reforma sistemului financiar-bancar in U.E. ===

UNIUNEA BANCARĂ EUROPEANĂ

Masterandă:

GOGU CORNELIA

Centrul de Studii Europene-Iași

Master – ,, Studii Europene’’

– Anul II –

UNIUNEA BANCARĂ:

De ce este nevoie de o

supraveghere internațională

a operațiunilor bancare?

Sistemul financiar-bancar este unul dintre sistemele ,,active" ale societății, fiind necesară coordonarea între autoritățile de supraveghere pentru ca acesta să fie pe deplin funcționabil. Criza din ultima perioadă a demonstrat însă contrariul, în sensul că nu este suficient numai un sistem financiar-bancar funcțional, ci în contextul unei monede unice este necesar ca unele decizii să fie comune tuturor statelor membre. Drept urmare, Comisia Europeană a militat pentru ,,înființarea unei uniuni bancare"- cu scopul de a plasa sectorul bancar pe o bază mai solidă precum și de a restabili încrederea în moneda unică- ca parte a unei viziuni pe termen lung pentru promovarea integrării economice și fiscale.

Noua direcție a reformei de tip financiar-bancar este ,,crearea unei uniuni bancare", care va sprijini întărirea supravegherii bancare, va asigura o mai bună siguranță a depozitelor, va ajuta la recapitalizarea băncilor și nu în ultimul rând va promova un management centralizat al crizelor în sistemul bancar.

Puternica criză financiară începută în anul 2007 în S.U.A., ca o criză pe piața creditelor ipotecare, s-a dovedit extrem de contagioasă, extinzându-se la nivel global, afectând sistemul financiar-bancar al U.E. Multe dintre piețele financiare internaționale au fost situate în epicentrul acestui seism financiar, ceea ce a scos în evidență slabiciunile sistemului de reglementare, a unei guvernanțe corporative avide de profit, prin promovarea unor produse financiare vulnerabile ( ,, toxice" – după unii specialiști).

Această situație economică critică a impus concentrarea eforturilor U.E. spre o stabilizare a sistemului financiar-bancar în vederea înlăturării numeroaselor nereguli și abuzuri care există, pentru a putea preveni apariția altor crize și pentru a favoriza o creștere economică sustenabilă.

Realizarea unei piețe integrate, atât pentru bănci cât și pentru conglomeratele financiare, este o componentă esențială a politicii economice din domeniul serviciilor financiar-bancare. Politicile Comisiei Europene în reglementarea băncilor și a conglomeratelor financiare contribuie la implementarea și aplicarea planului de acțiune pentru serviciile financiare. Instituțiile bancare trebuie să aibă sisteme financiare sigure, care să asigure o stabilitate financiară în toate statele membre ale U.E. și un cadru comun în care să fie asigurate supravegherea prudențială și protecția consumatorilor, peste tot pe piața internă europeană.

Instrumentul cheie pentru atingerea acestui obiectiv îl reprezintă dezvoltarea, implementarea și aplicarea legislației privind conglomeratele bancare și financiare la nivelul intregii Uniuni Europene, ceea ce în fapt acoperă norme de reglementare și prudențiale pentru instituțiile de credit, conglomerate financiare și firmele de investiții.

Instrumentul cheie mai sus menționat, include în principal, transpunere corectă și în timp util a legislației în toate statele membre precum și facilitarea unor proceduri în cazul nerespectării dreptului comunitar.

În acest sens reforma sectorului financiar-bancar are ca principale direcții de acțiune:

supraveghere strictă a sistemului financiar și bancar;

promovarea unor instituții financiare și piețe financiare integrate mult mai stabile;

asigurarea unei bune guvernanțe corporatiste în sectorul financiar-bancar;

apărarea intereselor clienților băncilor prin garantarea depozitelor și asigurarea de compensații, precum și corecta informare a acestora despre riscurile produselor financiare promovate;

promovarea unui sistem bancar orientat spre susținerea economiei reale și promovarea unei creșteri economice sustenabile.

Pentru o supraveghere îndeaproape a tuturor instituțiilor financiare și bancare (a sistemelor financiare), au fost instituite autorități de supraveghere europeană (ESA), precum: Autoritatea Europeană Bancară (EBA), Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Operaționale (EIOPA) și Autoritatea Europeană pentru Obligațiuni și Piețe (ESMA). Rolul acestor instituții financiare este de a coopera strâns cu instituțiile financiare ale statelor membre pentru armonizarea reglementărilor și asigurarea unei implementări stricte și coerente acestora.

De mentionat este faptul ca autoritățile europene de supraveghere au puteri sporite în cazuri de urgență ca principale instrumente pentru apararea stabilitatii economice, in perioadele de crize sau colapsuri financiare. Astfel, dacă Consiliul decide că există turbulențe pe piețele financiare, aceste autorități de supraveghere pot coordona instituțiile financiare de supraveghere din statele membre și pot impune acțiunile necesare pentru armonizarea acestora în tot spațiul UE. Un alt instrument necesar în lupta împotriva turbulențelor apărute pe piețele financiare, este Tabloul European de Bord pentru Risc Sistemic (ESRB) ce a fost instituit pentru monitorizarea amenințărilor aduse sistemului financiar. ESRB monitorizează apariția unor eventuale riscuri pe piața financiară și formulează recomandări pentru a le preveni si inlatura.

Toate aceste instituții sunt necesare pentru crearea unei culturi comune în domeniul supravegherii, pentru promovarea unui sistem bazat pe standarde înalte de supraveghere, pentru îmbunătățirea siguranței și responsabilizarea sectorului financiar în vederea dezvoltării unei creșteri economice durabile.

În acest sens, toate reformele întreprinse de U.E. în sectorul financiar-bancar, sunt menite să îmbunătățească siguranța și responsabilitatea sectorului financiar-bancar.

Pentru ca sistemul financiar-bancar sa fie unul funcționabil este necesară respectarea si insusirea de catre orice entitate economica a următoarelor principii generale ce stau la baza unei economii durabile: transparența sporită a piețelor financiare prin instituirea unor măsuri de control și prevenție; instituirea unei supravegheri controlate în aplicarea eficace a politicilor financiare; creșterea rezistenței și stabilității sectorului financiar; sporirea responsabilității actorilor financiari; îmbunătățirea protecției consumatorilor.

Specialiștii Comisiei Europene apreciază faptul că recenta criză financiară internațională a scos în evidență necesitatea prevenirii crizelor la nivelul intern al băncilor, acționarii și managerii participând mai activ și responsabil la această prevenire.

Prin introducerea Regulamentului Basel III (ca revizuire fundamentală a cadrului de reglementare și supraveghere a industriei bancare), se urmărește ca sistemul bancar european să devină mai sigur prin repararea erorilor existente și prevenirea apariției altora în viitor.

Îmbunătățirea calității și dimensiunii capitalului precum și reînnoirea managementul lichidităților, sunt destinate să incurajeze băncile să mareasca capacitatea de gestionare a riscului sistemic. Implementarea acestui nou acord se face treptat, începând din 2011 până la implementarea completă la finalul 2018. Scopul principal este ca băncile să ajungă la restructurarea riscurilor – ceea poarta denumirea de ,,o nouă paradigmă de risc’’ – care ar trebui să fie benefică pentru afaceri, pentru consumatori, investitori și guverne.

Ca răspuns la noile reglementări Basel III, băncile vor trebui să acționeze în următoarele direcții : asigurarea unui management eficient al capitalului și al lichidităților, restructurarea bilanțurilor, ajustarea modelului de business și a serviciilor financiare oferite.

Având în vedere că în cadrul întrunirilor Consiliului European și a Summitului privind zona Euro, au existat discuții privind reforma sistemului financiar precum și propuneri privind adoptarea unor principii, ce se impun a fi aplicate în mod general, în perioada septembrie 2012 a fost adoptat un set de propuneri legislative pentru stabilirea unui mecanism unic de supraveghere pentru bănci, sub atenta coordonare a Bancii Central Europene. Toate aceste măsuri au fost susținute în comunicarile Comisiei către Parlamentul și Consiliul European , sub titulatura de ,,o hartă către uniunea bancară".

Acest document însumează propuneri privind completarea reformei cadrului de reglementare a sistemului financiar bancar pentru a face față mai bine amenințărilor asupra stabilității financiare în cadrul Uniunii Economice și Financiare. În acest sens, Comisia Europeană propune atât intensificarea eforturilor pentru contracararea riscurilor de contagiune în toată Zona Euro în cazul unei noi crize financiare, cât și asumarea unor responsabilității pentru a avea o politica monetara comuna, avand ca scop impulsionarea procesul de intregrare economică și financiară la nivelul intregii Uniuni Europene și pentru a rupe legătura dintre datoriile suverane și criza bancară.

Comisia Europeană a precizat că trebuie făcute eforturi pentru a rupe cercul vicios care a făcut ca miliarde de euro din banii plătiți de contribuabilii europeni sa fie insuficienti pentru salvarea sistemului bancar al Uniunii Europene. Aceste eforturi, trebuie să fie comune pentru a reduce riscul de fragmentare a piețelor financiare europene, care în mod semnificativ afectează procesul de propagare a politicii monetare către economia reală în Zona Euro.

Supravegherea băncilor la nivelul Uniunii va putea fi completată de alte măsuri specifice cu caracter de recomandare, cum ar fi: armonizarea și simplificarea sistemelor de protejare a depozitelor și un management integrat în cazul unor crize în sistemul bancar european. Conform mecanismului unic de supraveghere propus si implementat de catre Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană va putea supraveghea toate băncile din spațiul U.E., cărora li se vor aplica reglementări comune specifice pieței unice.

Ultimele studii au evidențiat că aceste dificultăți ce sunt întâmpinate de catre băncile statelor membre pot avea un impact negativ asupra întregii stabilității financiare a acestora. Tocmai din aceste considerente, Banca Centrală Europeană va avea puterea de a exercita un control absolut, de a supraveghea orice bancă din Zona Euro, în special bancile din această zonă care primesc ajutor public. A fost stabilit, faptul că începând cu 1 ianuarie 2015, toate băncile din zona euro vor fi sub supravegherea nivelului european, sub egida Băncii Central Europene.

Drept concluzie, dacă bancile vor intra în dificultate în viitor, populația trebuie să aibă încredere că unitățile bancare ce vor avea astfel de probleme, aflându-se într-un impas financiar declarat, vor fi restructurate sau închise pentru minimalizarea costurilor pentru contribuabili, procedându-se astfel la protecția intereselor acestora. Acest sistem (supraveghere prin mecanism unic) este unul care va contribui în primul rând la consolidarea încrederii necesare între statele membre, ceea ce reprezintă o precondiție pentru introducerea unor angajamente financiare comune pentru a proteja deponenții și a soluționa ordonat situația băncilor falimentare.

În ceea ce privește piața unică a serviciilor financiare este unanim recunoscut că aceasta funcționează pe baza de norme comune, care asigură băncile și alte instituții financiare care se bucură în temeiul Tratatului de funcționare a U.E. de drepturile de stabilire și libera prestare a serviciilor, că sunt supuse unor norme echivalente și unei supravegheri adecvate în întreaga Uniune Europeana. Crearea uniunii bancare nu trebuie să compromită unitatea și integritatea pieței unice, care rămâne una dintre cele mai mari realizări ale integrării europene. Deși, uniunea bancară se bazează pe finalizarea programului de reformă regulatorie de fond (cadru de reglementare unic), piața unică și uniunea bancară sunt interdependente, consolidându-se reciproc.

Comunicarea Comisiei U.E. cu privire la uniunea bancară, însoțește două propuneri legislative, respectiv una pentru înființarea unui singur mecanism de supraveghere prin acordarea unor competențe specifice Băncii Central Europene (BCE) privind politicile referitoare la supravegherea prudențială a instutițiilor de credit și o alta privind perfecționările Regulamentului de funcționare a Autorității Bancare Europene (EBA). Potrivit acestor reglementări, BCE i se acordă sarcini cheie și specifice de supraveghere, care sunt indispensabile pentru a asigura detectarea riscurilor care amenință viabilitatea băncilor.

Toate aceste prerogative ce-i sunt transferate BCE, fac din aceasta singura autoritate competentă pentru autorizarea instituțiilor de credit, asigurarea conformării cu cerințele minime de capital, asigurarea adecvării capitalului intern în raport cu profilul de risc al unei instituții de credit, efectuarea supravegherii pe o bază consolidată și supravegherea conglomeratelor financiare. Printre atribuțiile aferente BCE, enumerăm: conformarea cu prevederile privind raportul dintre fondurile atrase și cele împrumutate și lichiditățile; aplicarea rezervelor de capital; competențe de investigare și de supraveghere ș.a..

În mod evident, este prevăzută și implicarea activă a autorităților naționale de supraveghere în cadrul mecanismului unic de supraveghere pentru a realiza pregătirea eficientă și implementarea deciziilor de supraveghere, precum și coordonarea necesară a fluxul de informații cu privire la problemele locale și europene, având drept scop asigurărea stabilității financiare în întreaga Uniune și în statele membre.

În definitiv, toate sarcinile care nu sunt în mod explicit atribuite BCE vor fi în sarcina autorităților naționale de supraveghere. Cu titlu de exemplu, autoritățile naționale de supraveghere vor rămâne responsabile cu protecția consumatorilor și combaterea spălării banilor, precum și cu supravegherea instituțiilor de credit din țările terțe care înființează sucursale sau furnizează servicii transfrontaliere în cadrul unui stat membre. BCE trebuie să fie în măsură să-și îndeplinească funcțiile de supraveghere în condiții de independență deplină, fiind complet responsabilă pentru acțiunile sale.

Propunerea Comisiei Europene cu privire la crearea unei ,,uniuni bancare", conține un număr de principii organizaționale pentru a asigura o separare clară între politica monetară și supravegherea bancară, ceea ce pe viitor, va atenua potențialele conflicte între diferite obiective politice. Toate activitățile de pregătire și de execuție vor fi, prin urmare, efectuate de organisme și diviziuni administrative separate de funcțiile politicii monetare printr-un consiliu de supraveghere stabilit de BCE pentru realizarea întocmai a acestui scop.

Crearea Autorității Europene Bancare (denominație: EBA) și a Sistemului European de supraveghere financiară a contribuit deja la o mai bună cooperare între autoritățile naționale de supraveghere.

Comisia Europeană critică faptul că în multe cazuri supravegherea financiar-bancară continuă să fie efectuată la nivel național, fără a putea face față piețelor integrate. În această direcție, noile modificări propuse regulamentului EBA vor asigura autoritatea națională ca poate continua să-și îndeplinească misiunea în mod eficient în ceea ce privește toate statele membre. În special, EBA va exercita competențele și sarcinile sale, vis-à-vis de BCE. Aranjamentele de vot în cadrul EBA vor fi adaptate pentru a se asigura că structurile decizionale ale acesteia continuă să fie echilibrate și eficiente, reflectând pozițiile autorităților competente ale statelor membre participante la mecanismul unic de supraveghere precum și ale celor care nu participă, ceea ce semnifică păstrarea integrității pieței unice.

Implementarea operațională a tuturor principiilor ce stau la baza funcționării BCE și EBA, s-a realizat în cursul anului 2013. Această implementare impunea necesitatea asigurării unei separări clare între politica monetară a BCE și funcțiile sale de supraveghere, a asigurării unui tratament și a unei reprezentări echitabile ale statelor membre din zona euro și ale celor din afara acesteia care participă la MSU.

Mecanismul unic de supraveghere (MSU) se bazează pe cele mai înalte standarde de supraveghere bancară, iar BCE este în măsură, să exercite o supraveghere directă în mod diferențiat. BCE este în măsură să își utilizeze competențele efective conferite prin legislație, imediat după intrarea acesteia în vigoare. Pentru o supraveghere centralizata este extrem de important să se stabilească un cadru de reglementare unic care să stea la baza acesteia.

Este important să se asigure un mediu de concurență echitabilă între statele care participă la MSU și cele care nu participă, cu respectarea deplină a integrității pieței unice pentru serviciile financiare. Este necesară o soluție acceptabilă și echilibrată referitoare la schimbările privind modalitățile de vot și deciziile luate în temeiul Regulamentului privind Autoritatea Bancară Europeană (EBA), ținând seama de posibilele evoluții ale participării la MSU, care să garanteze un proces de luare a deciziilor eficient și nediscriminatoriu în interiorul pieței unice.

Astfel, crearea „uniunii bancare”, prin mecanismul unic de supraveghere va exercita un control direct asupra băncilor, pentru asigurarea respectării normelor prudențiale și prin efectuarea unui control al piețelor interbancare transfrontaliere. Dar, în ceea ce privește „buna guvernare”, sarcinile de politică monetară vor fi strict separate de sarcinile de supraveghere, pentru a se elimina potențialele conflicte de interese dintre politica monetară și supravegherea prudențială.

Controverse. Integrarea financiară globală și piața unică a UE au permis sectorului bancar din unele state membre să depășească de mai multe ori PIB-ul realizat de ele, rezultând instituții care sunt " prea mari pentru a cădea” și "prea mari pentru a fi salvate". Pe de altă parte, experiența arată că eșecul băncilor, chiar relativ mici, poate provoca daune sistemice transfrontaliere. În plus, băncile ce acționează în afara granițelor naționale pot slăbi critic sistemele bancare naționale.

Supravegherea consolidată în cadrul uniunii bancare va contribui la îmbunătățirea robusteței băncilor. Dacă totuși apare o criză, este necesar să se asigure că instituțiile pot fi protejate într-o manieră ordonată și că depunătorii au economiile lor în deplină siguranță.

O uniune bancară ar trebui să includă un management mai centralizat al crizelor bancare cu implicarea principalelor instituții europene.

Obstacolele în calea realizării uniunii bancare sunt mari și numeroase. O singură autoritate de supraveghere, fie ea BCE, trebuie să aibă sprijinul tuturor celor 27 de state membre. Țări ca Suedia, Ungaria, Polonia, Cehia sunt nemulțumite de propunerea Comisiei care nu oferă condiții favorabile celor care optează pentru a nu intra în uniunea bancară, oferind garanții slabe față de autoritatea instituției de supraveghere.

Liderii UE au discutat propuneri privind uniunea bancară la Summit-ul din 19 octombrie 2012, dar un număr de țări, inclusiv alte state membre non-euro ca Marea Britanie și Suedia – au ridicat obiecții cu privire la planul care ar da puteri mari de reglementare a Băncii Centrale Europene.

Provocările și riscurile de uniune bancară nu poate fi neglijate. Statele membre acționează în calitate de gardieni ai "suveranității", chiar și atunci când este în joc creșterea integrării financiare în UE.

În afara Marii Britanii, statele care nu au adoptat euro nu au obiecții de principiu împotriva uniunii bancare, dar doresc mai multă putere de influență. Adâncirea integrării financiare prin realizarea uniunii bancare este evidentă, dar există pericolul unei divizări a UE. Luarea deciziilor și atribuțiile BCE pot fi puse în discuție, deși rolul său de supervizor nu poate fi contestat. Britanicii, care au un puternic centru financiar-City of London, s-ar putea găsi în minoritate, dar există totuși riscul unei divizări puternice a UE, din punct de vedere a viziunii privind sectorul financiar.

Chestiunea responsabilității democratice a unui singur supervizor a fost adusă în discuție si de catre reprezentanții Poloniei. Pentru statele care nu au euro, dar unde sistemele bancare sunt controlate aproape integral de bănci din zona euro, apare întrebarea legată de gradul de implicare a BCE și de impactul acesteia la nivel național, precum și de extinderea cerințelor de lichiditate și a schemelor de garantare în acestea dacă totuși ele aderă. Statele non-euro care intră în uniunea bancară nu au prevăzute drepturi de vot similare cu cele din zona euro, iar jurisdicția BCE asupra lor rămâne o chestiune delicată, la fel și încrederea în eficiența noilor mecanisme.

În concluzie, reforma sistemului financiar bancar trebuie gândită în contextul asigurării “unei bune guvernanțe a UE”. În discursul intitulat " Riscurile globale sunt în creștere, dar există o cale de recuperare", directorul general al FMI, a arătat că există trei etape cheie pe care UE ar trebui să le depășească, pentru a avea un sistem financiar funcționabil: * o primă etapă- finanțele suverane trebuie să fie durabile- aceasta s-ar traduce printr-o serie de acțiuni conjugate de natură fiscală, care ar putea asigura această durabilitate. În cazul în care statele abordeză cu prudență riscurile pe termen lung, cum ar fi creșterea cheltuielilor cu pensiile sau creșterea cheltuielilor de asistență medicală, ele vor avea mai mult spațiu pe termen scurt, pentru a sprijini creșterea economică și crearea de locuri de muncă. Directorul FMI, subliniază că fără o cale de finanțare credibilă, ajustarea fiscală va fi sortită eșecului. La urma urmei, decizia cu privire la dimensiunea unui deficit bugetar este un lucru, iar obținerea de bani pentru a-l finanța este un alt lucru. O finanțare corespunzătoare poate veni din sectorul privat, sau prin sprijinul din partea BCE, asigurându-se susținerea completă a membrilor Zonei Euro.; ** în al doilea rând, băncile au nevoie de o recapitularizare urgentă. Acestea trebuie să fie suficient de puternice pentru a face față riscurilor, datoriilor suverane și ritmurilor reduse de creștere economică. Acest lucru este esențial pentru a rupe lanțurile de contagiune. În cazul în care nu se rezolvă aceste probleme, am putea vedea cu ușurință răspândirea în continuare a recesiunii economice în UE, sau chiar o criză de lichiditate. Soluția cea mai eficientă ar fi recapitalizarea băncilor prin căutare de resurse private în primul rând, dar și folosirea de fonduri publice, dacă este necesar. O opțiune ar fi mobilizarea Facilității Europeane pentru Stabilitate Financiară sau alte fonduri la nivel european pentru recapitalizarea băncilor, în mod direct.; *** a treia etapă. Existența unei viziuni comune la nivelul Europei, asupra propriului viitor. Criza economică actuală a scos în evidență unele defecte grave în arhitectura Zonei Euro, defecte care amenință durabilitatea întregului proiect. Într-o astfel de atmosferă, nu există nici un loc pentru ambivalență cu privire la direcția viitoare. Un mesaj neclar sau confuz se va adăuga la incertitudinea pieței și va amplifica tensiunile economice din Zona Euro. Deci, Europa trebuie să promoveze în mod credibil o viziune comună, și aceasta trebuie să fie construită pe fundații solide, inclusiv pe reguli fiscale si financiare care sunt aplicate efectiv.

Asadar, putem afirma că măsurile de reformă ale sistemului financiar nu trebuie să urmărească eludarea piețelor, ci dimpotrivă trebuie să privească asigurarea funcționării corespunzătoare a acestora. Un grad ridicat de siguranță nu trebuie obținut pe seama unei eficiențe mai reduse a unei capacități mai scăzute a sistemului financiar de a susține o creștere economică robustă.

În condițiile globalizării financiare, este esențială intensificarea cooperării transnaționale prin aplicarea unor noi mecanisme/tehnici de realizare a schimburilor informaționale, prin armonizarea abordărilor referitoare la soluționarea situației băncilor aflate în dificultate.

Întărirea cooperării transaționale este cu atât mai importantă în cadrul unei uniuni monetare pentru realizarea unui cadru comun de aplicare a măsurilor de reformă ale sistemului financiar.

Bibliografie:

Bălăceanu Cristina, Mecanisme fundamentale ale pieței unice europene, Editura Pro Universitaria, 2012.

Cocriș Vasile, Sireteanu Elena, Andrieș Alin Marius, Activitatea bancară și integrarea monetară europeană, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza’’, Iasi, 2013.

Dragoș Dacian Cosmin, Haruța Cristina, Suciu Raluca, Politici și instrumente ale Uniunii Europene, Editura Tritonic, București, 2013.

Marcu Zîna, Impactul politicilor monetare asupra procesului inflaționist, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi, 2015.

Mătușescu Constanța, Drept instituțional al Uniunii Europene-curs universitar, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2013.

Nucu Anca Elena, Politici ale băncilor centrale privind asigurarea stabilității financiar-monetare, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza’’, Iasi, 2013.

Scântee Roxana, Concurența în cadrul pieței bancare unice europene, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza’’, Iasi, 2013.

http://www.preferatele.com/docs/economie/12/politica-monetara-si12.php, accesat in data de 10.12.2015, ora 1713 .

http://www.arb.ro/uniunea-bancara/ , accesat in data de 11.12.2015, ora 2045 .

http://ec.europa.eu/europe2020/banking-union/index_ro.htm , accesat in data de 14.12.2015, ora 1511 .