Tratamentul Ulcerului Gastric Si Ulcerului Duodenaldocx

=== Tratamentul ulcerului gastric si ulcerului duodenal ===

CUPRINS

Capitol I – Sistemul digestiv ,anatomia și fiziologia stomacului și a duodenului

1.1 Aparatul digestiv

1.2 Anatomia și fizologia stomacului

1.2.1 Anatomia stomacului

1.2.2 Fiziologia stomacului

1.3 Anatomia și fiziologia duodenului

1.3.1 Anatomia duodenului

1.3.2 Fiziologia duodenului

Capitol II –Ulcer gastric și duodenal afecțiune a aparatului digestiv – Generalități

2.1 Ulcerul gastric

2.2 Ulcerul duedonal

2.3 Ulcerul gastro-duodenal

2.4 Receptorii colinergici și histaminici

2.4.1 Receptorii colinergici

2.4.2 Receptorii histaminici

Capitol III – Tratamentul ulcerului gastric și ulcerului duodenal

3.1 Tratament ulcerului gastric și duodenal pe baza de ceaiuri

3.2 Tratament ulcerului gastric și duodenal pe baza de produse apicole

3.3 Tratamentul medicamentos al ulcerului gastric si duodenal

Capitol IV – Prevenirea ulcerului gastric si ulcerului duodenal

Capitol I.Sistemul digestiv,anatomia și fiziologia stomacului și a duodenului

1.1.Aparatul digestiv

Cuprinde un grup de organe a căror funcție principala este digestia.

Segmentele apărutului digestive sunt:

Cavitatea bucală

Cavitatea bucală este ocupată în cea mai mare parte de limba organ musculo-membranos mobil situată pe planșeul bucal.

Faringele

Este un organ musculo-membranos la nivelul căruia se intersecteaza calea respiratorie și digestivă.

Esofagul

Esofagul este segmentul tubului digestiv cuprins între faringe și stomac

Stomacul

Stomacul este un organ abdominal al tubului digestiv situat între esofag și duoden.

Intestinul subțire

Este cel mai lung segment al tubului digestiv și organul cel mai important al procesului de digestie prin funcția motorie și de absorbție.

Intestinul gros

Este ultimul segment al tubului digestiv. Se întinde de la nivelul valvului ileocecale până la orificiul anal.

Pe lângă aceste segmente, aparatul digestiv cuprinde și o serie de glande anexe, ale căror secreții ajută la digestia și absorbția alimentelor:

Glandele salivare: Reprezintă glandele exocrine din cavitatea bucală.Acestea produc salivă.

Ficatul:-Reprezintă o altă glanda anexă a tubului digestive și este cea mai voluminoasă glanda a organismului. Este situat în etajul abdominal superior, ocupând lojă hepatică.

Pancreasul:-Este un organ retroperitoneal, dispusanterior coloanei lombare,posterior stomacului .Acesta este situate între duoden și splină.

1.2 Anatomia și fiziologia stomacului

1.2.1 Anatomia stomacului

Stomacul este un organ cavitar toraco-abdominal, situat în etajul supramezocolic, fiind cea mai dilatată parte a tubului digestiv. Are formă literei "J" sau de cârlig la omul viu și de cimpoi la cadavru. Este situat între esofag și duoden, are dimensiuni diferite în funcție de individ, vârstă, constituție, stări funcționale și poziția corpului. În general, în stare de umplere, are 25 de centimetri lungime, 12 centimetrii lățime între cele două curburi, 8 milimetrii grosime între cei doi pereți. Stomacul gol are 18 centimetri lungime, 7 centimetri lățime și 3 milimetri grosimea pereților. Capacitatea stomacului este de 1200 – 2000 cm3.

Stomacului i se descriu o față anterioară și o față posterioară, acoperite de peritoneu; două curburi (una mică și una mare) și două orificii (cardia și pilorul).

Cardia este primul segment, se proiectează la nivelul vertebrelor T10 – T11 și la 3 cm sub hiatusul diafragmic; se sprijină de aorta, având anterior lobul hepatic și în stânga grosimea retroperitoneala.

Mică curbură are doi versanți: unul vertical, ce continuă marginea dreapta a esofagului, și unul orizontal, ușor ascendent spre dreapta. Pe acești versanți sunt cele mai frecvente localizări ale ulcerului gastric.

Marea curbură are formă convexă și continuă marginea stânga a esofagului.

Porțiunea pilorică se împarte în antru piloric (mai dilatat) și canal piloric (cilindric, de 3 – 5 cm, cu o direcție ușor ascendentă spre dreapta și înapoi).

Pilorul este partea terminală a stomacului, conținând mușchiul piloric, că un inel circular. Pilorul este mobil, situat profund la 2 – 3 cm deasupra ombilicului și pe linia mediană (când stomacul este gol) la nivelul vertrebei lombare L1-2.

Fundul stomacului ajunge până la a cincea coasta, sub cupola diafragmatică (prin intermediul căreia are raport cu vârful inimii, pleură și plămânul stâng).

De la interior spre exterior se găsesc patru straturi:

1. Tunică seroasa – formată din peritoneu (ce acoperă stomacul în cea mai mare parte) care poate adera la diafragm.

2. Tunică musculară – formată din fibre musculare netede dispuse în trei substraturi: fibre longitudinale la exterior, circulare la mijloc și oblice la interior. În stratul muscular există un plex nervos vegetativ format din fibre simpatice și parasimpatice (plexul Anerbach).

3. Tunică submucoasă – formată din țesut conjunctiv lax, ce conține vase de sânge și plexul nervos vegetativ, compus din fibre simpatice și parasimpatice (plexul Meissner).

4. Tunică mucoasa – este cutată cu numeroase pliuri (exceptând mică curbură). Mucoasa are un epiteliu simplu cilindric. La nivelul cutelor sunt mici zone denumite arii gastrice, la suprafață cărora se află orificii unde se deschid glandele gastrice. Acestea sunt glande tubulare, simple sau ramificate, ce secretă suc gastric. După localizarea lor avem glande cardiale, fundice, pilorice și ale corpului stomacului. Ele secretă mucus sau pepsinogen, (HCI și mucus).

Vascularizatia stomacului

Vascularizarea este asigurată de ramuri ale arterelor trunchilui celiac (arteră gastrică, slenica și hepatică) iar sângele venos ajunge în venă porta. Limfaticele ajung în ganglionii marii și micii curburi, apoi înspre canalul toracic.

Inervatia stomacului

Inervatia este asigurată de plexul gastric (provenit din plexul celiac) format din fibre simpatice și parasimpatice.

1.2.2 Fiziologia stomacului

Stomacul constituie un rezervor in care au loc fenomene biologice importante. El primeste alimentele, le lichefiaza si le transmite duodenului, fractionat si succesiv, sarcina sa fiind sa protejeze duodenul impotriva introducerii intempensive a unui bol iritant, mecanic, fizic,chimic.Din punct de vedere fiziologic stomacul are 4 functii majore:

Digestia gastrică

În stomac se realizează o digestie completă și complexă.Această digestive este bazată pe procese fizice, datorită activității enzimatice.

Funcția secretorie

E realizată de glande. Pe toată suprafață mucoasei digestive existabilioane de glande unicelulare, celule mucoase care secretă mucus .Acestea au rol de protecție și de favorizare a alunecării conținutului digestiv ,dar și de formarea bolului din cavitatea bucală și din colon.

Sucul gastric este un amestec format din produsul de secretie a glandelor gastrice si a celulelor epiteliale din mucoasa gastrica. Sucul gastric este un lichid incolor, limpede sau usor opalescent, cu un pH acid cuprins intre 0,8-l,5, ce contine apa, electroliti, HCI, fermenti, mucus, factor intrinsec. Cantitatea secretanta in 24 h este intre 1,5 si 3 litri

Funcția motorie

Este realizată de musculature netedă care este formată din fibre cu lungime de 500 µm și lățime de 5-20 µm. Glandele din mucoasa antro pilorica si cele din mucoasa duodenala sintetizeaza peptide reglatorii cu rol de hormoni locali.

Absortia gastrică

Reprezintă totalitatea transformărilor mecanice și chimice din stomac.

1.3 Anatomia și fiziologia duodenului

1.3.1 Anatomia duodenului

Duodenul este prima porțiune a intestinului subțire și se deosebește de jejunileon prin faptul că este fixat de peretele abdominal posterior. Este situat profund și are importante relații cu ductul coledoc și cu ductul pancreatic.

Formă duodenului se aseamănă cu cea a unui segment de cerc sau cu o potcoavă, cu concavitatea orientată în sus și spre stânga. În concavitatea potcoavei duodenală pătrunde capul pancreasului.

Separația dintre duoden și stomac este dată de șanțul duodeno-piloric (la nivelul căruia urcă venă prepilorica), limita dintre duoden și jejun este marcată de flexură duodeno-jejunală.

Lungimea duodenului se consideră că este de 12 lățimi de degete, adică aproximativ 25cm. Din aceștia 5cm revin pt porțiunea superioară, 8 cm pentru porțiunea descendența și câte 6cm pentru porțiunea orizontală și ascendentă. Diametrul este de 3,4-4cm și este mai mare decât cel al jejunileonului. În linie generală calibrul diferitelor porțiuni ale duodenului nu este egal, mai larg în porțiunea inițială, el se îngustează progresiv spre trecerea la jejun.

Duodenul este situat profund, fiind aplicat pe coloana vertebrală. El se găsește în parte deasupra mezocolonului transvers, în parte dedesubtul lui. Datorită acestui fapt el se află situat atât în etajul superior cât și în cel inferior al abdomenului. Raportat la zonele de topografie clinică, doedenul se proiectează în epigastru și în zona ombilicală.

În structura duodenului intră cele patru tunici caracteristice ale organelor tubului digesstiv abdominalS tunică seroasa, tunică musculară, stratul submucos și tunică mucoasa.

Tunică seroasa este formată din peritoneul visceral. Peritoneul se aplică pe tunică musculară prin intermediul unei lame de țesut conjunctivS pătură subseroasa.

Tunică musculară reprezintă aparatul motor al intestinului subțire. Prin mișcările pe care le efectuează pereții săi se asigura contactul intim și amestecarea conținutului sau intestinal(chimul) cu sucurile intestinale și progresiuneanacestei mase pe lungul traiect al canalului digestiv.

Tunică submucoasă este constituită din țesut conjunctivo-elastic lax, care permite alunecarea mucoasei pe musculară. În grosimea submucoasei se găsesc vase sanguine, limfatice, nervi, plexul Meissner și foliculi limfoizi.

Tunică mucoasa constituie două treimi din grosimea peretelui intestinal. Ea are o culoare cenușie-rosiatca în perioada de repaus, devenind apoi roșie în perioada de digestie.

Vase și nervi.

Arterele duodenului provin din arteră gastroduodenală și din arteră mezenterică superioară. Din gastroduodenală pleacă două artere pancreaticoduodenale superioare, iar din mezenterică superioară două pancreaticoduodenale inferioare. Aceste patru vase formează două arcade în jurul capului pancreasului din care se desprind o serie de ramuri pentru duoden și pancreas.Drenajul venos al duodenului urmează în general dispozitivul arterial.Limfaticele se îndreaptă spre nodurile hepatice și celiace

Nervii porțiunii superioare provin din nervii destinați ficatului. Celelalte porțiuni primes filete nervoase care provin din plexul celiac. Filetele nervoase pătrund în peretele duodenului și formează cele două plexuri – mienteric și submucos.

1.3.2 Fiziologia duodenului

Funcția secretorie

Este valorificată în principal de secreția glandelor Brunner,dar și de secreția sucului intestinal.

Funcția motorie

Asigura transportul alimentelor către jejun ,dar și amestecul acestora cu sucurile gastrice.

Absortia la nivelul duodenului

Structura inerna a duodenului este reprezentată de de valvulule conivente ,vilizotatile intestinale ,dar și de microvilozitatiile marginii “ în perie” a enterocolitelor.

Capitol II Ulcerul gastric și duodenal afecțiune a aparatului digestiv – Generelalitati

2.1 Ulcerul gastric

Ulcerul gastric reprezinta o leziune la nivelul mucoasei gastrice (a stomacului). Aceste leziuni apar atunci cand secretiile gastrice – care contin acid clorhidric si o enzima numita pepsina irita si lezeaza mucoasa stomacului.

Cauzele aparitiei ulcerului gastric

Doua dintre cele mai frecvente cauze de ulcer gastric sunt infectia cu bacteria numita Helicobacter pylori (H. pylori) si abuzul de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), cum ar fi Aspirina. Desi majoritatea oamenilor sunt infectati cu H. pylori, doar cativa vor face boala ulceroasa peptica. Unii factori de risc la o persoana cu H. pylori dau o susceptibilitate crescuta pentru dezvoltarea ulcerului. Acesti factori, unii dintre ei prea putin cunoscuti, includ:

fumatul

abuzul de alcool

antecedente de ulcer

stresul fizic determinat de o boala severa sau accident grav (trauma majora, dependenta de un aparat de ventilatie sau interventia chirurgicala).

Majoritatea ulcerelor care nu sunt cauzate de H. pylori sunt date de AINS. AINS sunt prescrise pentru a reduce durerea sau inflamatia in boli cronice, ca artrita sau durerile de cap. Folosite timp de saptamani sau luni de zile, AINS pot afecta mucoasa tractului gastric, ducand la un ulcer sau activand un ulcer deja format. O cauza rara de ulcer peptic este sindromul Zollinger-Ellison. In aceasta afectiune stomacul secreta in exces acid clorhidric, care afecteaza mucoasa gastrica. Stresul psihologic, adaugat la alti factori de risc, poate creste sansele de a dezvolta ulcere peptice.

Simptomele specifice unui ulcer gastric sunt:

dureri, sub forma de arsuri sau eroziuni, intre regiunea ombilicala si osul xifoid (portiunea inferioara a sternului, cunoscuta popular de "capul pieptului"). Cateodata durerea iradiaza in spate. Durerea abdominala tine de la cateva minute pana la cateva ore si dispare la administrarea unui antiacid (Maalox, Sucralfat) sau inhibitor al secretiei acide (Omeprazol, Lansoprazol). Simptomatologia este periodica, durerea apare si dispare, perioadele cu simptomatologie alterneaza cu cele fara simptomatologie

inapetenta (lipsa poftei de mancare) si scaderea in greutate

balonarile abdominale si greata postprandiala (dupa mese)

voma postprandiala (dupa mese)

scaun negru, ca smoala sau care contine sange rosu-inchis in cazul unui ulcer hemoragic

Durerea de ulcer gastric poate apare la scurt timp dupa masa (cand alimentele sunt inca in stomac). Unele ulcere nu prezinta simptomatologie si sunt cunoscute sub numele de ulcere silentioase. Aproximativ jumatate din toate ulcerele nu prezinta simptomatologie, decat in momentul in care apar complicatiile. Complicatiile unui ulcer gastric pot fi hemoragia, perforatia, penetratia sau obstructia tractului digestiv. Ulcerele silentioase sunt frecvente la persoanele in varsta, persoanele cu diabet zaharat sau cele care consuma multe antiinflamatoare, cum ar fi Aspirina.

Ulcerul gastric este de 5 tipuri:

Ulcerul gastric tip I caracterizat prin localizare la nivelulcapului gastric, care alături de tulburările de motilitate șivascularizație reprezintă principalii factori incriminați în aparițiaulcerelor.

Ulcerul gastric tip II este localizat tot la nivelul capului gastricdar este asociat cu ulcer duodenal sau piloric (stenoză piloro-bulbară)în care staza antrală și hipersecreția gastrică acidă consecutivă joacărol principal în patogeneză, astfel ulcerul gastric tip II este secundar și determinat patogenic de ulcerul duodenal stenozant.

Ulcerul gastric tip III are o localizare antrală în special prepilorică (comportându-se ca un ulcer duodenal) fiind caracterizatde creșterea masei celulelor parietale, hipersecreție gastrică acidă(uneori normosecreție), deplasarea distală a joncțiunii mucoaseiantrale cu cea oxintică și absența modificărilor inflamatorii gastrice(care apar însă la nivelul regiunii piloro-duodenale).La această clasificare Csendes a adăugat încă două tipuri care seîntâlnesc în practică:

Ulcerul gastric tip IV localizat la nivelul micii curburi, foartesus, sub cardia

Ulcerul gastric tip V situat pe marea curbură în vecinătatea unirii porțiunii orizontale cu porțiune verticală.

2.2 Ulcerul duodenal

Ulcerul duodenal este o boală cu evoluție cronică și recurentă. Se caracterizează prin pierdere de substanță la nivelul mucoasei duodenale.

Spre deosebire de eroziuni, care sunt limitate la mucoase și superficiale, ulcerele sunt de regulă profunde, bine delimitate și pot ajunge în mucoasa și submucoasă. Destul de frecvent pot pătrunde până la la nivelul musculaturii proprii a mucoasei.

Pacienții cu ulcer duodenal prezintă o secreție crescută față de normal de acid gastric. Stomacul are tendința să se golească mai repede la pacienții cu ulcer duodenal decât la cei fără ulcer. Acest fenomen, asociat cu hipersecretia relativă a acidului gastric poate determina o acidifiere crescută în prima parte a duodenului. Această acidifiere poate contribui la modificarea mucoasei gastrice și favorizează colonizarea consecutivă cu Helicobacter pylori.

În ulcerul duodenal durerea apare în general la 2-3 ore după masă și se ameliorează la ingestia de alimente. Tot ulcerul duodenal se poate manifestă cu dureri nocturne.

2.3 Ulcerul gastro-duodenal

Ulcerul gastro-duodenal este o afecțiune digestivă frecvența, definită prin pierderea integrității mucoasei (stratul intern al tubului digestiv) într-o zona limitată a stomacului sau duodenului. Cauzele cele mai importante ale apariției ulcerului sunt infecția cu Helicobacter Pylori (în mai mult de două treimi din cazuri) și ingestia de medicamente, dintre care aspirina și antiinflamatoarele nonsteroidiene neselective (de tipul Diclofenac, Indometacin, Piroxicam, Ibuprofen, medicamente frecvent folosite și accesibile fără rețeta) sunt cele mai des implicate. H. Pylori și antiinflamatoarele produc peste 90% dintre ulcere, restul fiind rezultatul unor cauze mai rare.

Marea majoritate a ulcerelor duodenale sunt localizate în partea proximală a duodenului (95%). Aproximativ 90 % dintre acestea sunt localizate în primii 3 centimetri de la joncțiunea mucoasei pilorice cu cea duodenală.

Ulcerele duodenale sunt de regulă mai mici de 1 centimetru în diametru. Ulcerele gigante au diametru între 3- 6 centimetri și pot fi confundate la examenul radiologic cu bulbul duodenal.

Complicațiile ulcerului pot fi:

Hemoragia

Hemoragia este o complicație frecventă a ulcerelor, chiar și atunci când durerea este absentă. Se poate manifesta prin eliminarea de vomă de sânge roșu deschis sau a sângelui parțial digerat, care are culoarea maronie (asemenea zațului de cafea), sau prin eliminarea unor materii fecale negre și moi. Hemoragia poate fi produsă și de alte boli digestive în afară de ulcer, însă medicii încep evaluarea pacientului prin cercetarea în primul rând a stomacului și duodenului. Dacă hemoragia nu este masivă, se efectuează o endoscopie. În cazul în care la endoscopie se observă leziunea ulcerată hemoragică, endoscopul se poate folosi pentru cauterizarea acesteia (adică aplicarea locală de căldură, care distruge țesuturile).

Perforatia

Ulcerele situate pe peretele anterior al duodenului sau, mai rar, ulcerele gastrice, pot perfora peretele tractului digestiv, creând astfel o deschidere către spațiul liber din cavitatea abdominală. Durerea care apare este bruscă, intensă și constant. Se răspândește rapid la nivelul întregului abdomen. Persoana afectată resimte durere la nivelul unuia sau ambilor umeri, aceasta intensificându-se în timpul respirației. Modificarea poziției agravează durerea, astfel încât pacienții stau de obicei nemișcați.

Abdomenul este sensibil la atingere, iar durerea se agravează atunci când medicul exercită presiune cu mâna și apoi eliberează brusc apăsarea. Simptomele pot fi mai puțin intense la persoanele în vârstă, la cei care iau corticosteroizi sau la pacienții foarte bolnavi. Febra indică prezența unei infecții în cavitatea abdominală. Dacă boala nu este tratată prompt, pacientul poate intra în șoc. Această situație de urgență necesită intervenție chirurgicală imediată și administrarea intravenoasă de antibiotic.

Penetrarea

Ulcerul poate distruge peretele muscular al stomacului sau duodenului, pătrunzând într-un organ vecin, cum este ficatul sau pancreasul. În această situație, pacientul resimte durere persistentă foarte intensă, cu caracter de înjunghiere, localizată uneori la distanță de regiunea afectată. Intensitatea durerii crește când persoana își modifică poziția. Dacă ulcerul nu se vindecă prin tratament medicamentos, trebuie intervenit chirurgical.

Obstrucția

Tumefacția țesuturilor inflamate din jurul leziunii ulcerate sau fibroza produsă de acutizările repetate ale ulcerului pot conduce la îngustarea orificiului de comunicare între stomac și duoden. Pacienții cu acest tip de obstrucție vomită în mod repetat – adeseori regurgitând cantități mari de alimente consumate cu câteva ore înainte. Simptomele obstrucției gastrice sunt senzația de plenitudine, balonare și lipsă a apetitului. În timp, voma poate duce la deshidratare și la afectarea echilibrului electrolitic. Tratamentul ulcerului ameliorează obstrucția în majoritatea cazurilor, însă în caz de obstrucție severă este necesară intervenția endoscopică sau chirurgicală.

Diagnosticul ulcerului se face prin endoscopie digestivă superioară, care vizualizează direct leziunea.

2.4 Receptorii colinergici și histaminici

2.4.1 Receptorii colinergici

Acetil-colină acționeză pe receptoriilor colinergici post sinaptici care sunt de 2 tipuri:

a) muscarinici (M)

b) nicotinici (N)

a) Receptorii muscarinici (M)

– sunt receptori în serpentină

– sunt stimulați specific de muscarină

– sunt de 5 tipuri: M1, M2, M3, M4, M5

o receptorii M1 – sunt situați în SNC și în unele plexuri nervoase periferice

o receptorii M2 – sunt situați la nivelul efectorului vegetativ ( glande endocrine, musculatura netedă)

b) Receptorii nicotinici (N)

– sunt receptori în serpentină

– sunt stimulați specific de nicotină

– sunt formați din 5 subunități care formează un canal de sodiu

– stimularea lor determina deschiderea canalului de sodiu urmată de un influx de sodiu și depolarizare membranară

– sunt de 2 tipuri :

receptori N ganglionari situați la nivelul ggl. vegetativ parasimpatic și la nivelul glandei medulosuprarenale

receptori N musculari situați la nivelul plăcii terminale motorii

2.4.2 Receptorii histaminici

Receptorii histaminici sunt de 3 tipuri:

– H1 – localizat la nivelul musculaturii netede endoteliale, în creier (pe membrană postsinaptica). Sunt cuplați cu o proteină G legată de fosfolipaza C , acționează prin creșterea ITP și DAG. Un agonist parțial selectiv este Fluorofenil histamină.

– H2 – se găsesc în mucoasa gastrică, miocard, mastocite (mecanism de feed-back), creier (postsinaptic). Acest receptor este cuplat pozitiv cu adenilat cilaza (crește AMPc). Că agonist parțial selectiv: Dimaprid.

– H3 – se găsesc în creier (presinaptic), plex mienteric. Sunt cuplați cu proteinele Gi ,scad concentrația de AMPc.

Pompă de protoni – enzima proprie a celulele parietale , ATP-aza H+/K+ dependență

-funcționează că un sistem transportor

-realizează efluxul ionilor de H+ necesari sintezei HCl, în influxului celor de K+

– IPP – cele mai eficiente medicamente disponibile scăderea secretiei gastrice de HCl.

– OMEPRAZOL, ESOMEPRAZOL, PANTOPRAZOL,

LANSOPRAZOL, RABEPRAZOL…

Capitol III Tratamentul ulcerului gastric și ulcerului duodenal pe baza de plante și de produse apicole

3.1 Tratamentul ulcerului gastric și ulcerului duodenal pe baza de ceaiuri

Ceai gastric 1

Compoziție: iarbă de păpădie – Taraxaci Herba, flori de gălbenele – Calendulae Flos, flori de mușețel – Chamomillae Flos, flori de coadă șoricelului – Millefolii Flos, iarbă de mentă – Menthae Herba, rădăcina de valeriana – Valerianae Radix.

Acțiune: antiseptic intestinală, cicatrizantă și calmantă a mucoasei gastrice iritate; diminuează secreția gastrică.

Utilizare: în mod tradițional în ulcer gastric și duodenal.

Mod de preparare: Infuzie. O cană de apă clocotită se toarnă peste o lingură de plante, se acoperă 10-15 minute, se strecoară; se consumă la temperatura camerei, după mesele principale, de preferință neîndulcit.

Mod de utilizare: 2-3 căni/zi, în cure de 5-6 săptămâni.

Ceai gastric 2

Acțiune: antiseptic intestinală, carminativă, calmantă a mucoasei gastrice iritate, astringentă.

Compoziție: de gălbenele – Calendulae Flos, iarbă de troscot -Polygonii Herba, fructe de fenicul – Foeniculi Fructus, iarbă de coadă șoricelului -Millefolii Herba, iarbă de țintaură -Centauri Herba, iarbă de sunătoare – Hyperici Herba, fructe de coriandru – Coriandri Fructus.

Utilizare: mod tradițional în hiperaciditate, balonări.

Mod de preparare:.O cană de apă clocotită se toarnă peste o lingură de plante, se acoperă 15 minute, se strecoară; se consumă la temperatura camerei, de preferință neîndulcit.

Utilizare:2-3 căni/zi, după mesele principale.

Ceai gastric D40

Ingrediente:

flori de salcâm (Robiniae flos),

flori de gălbenele (Calendulae flos) 15%,

frunze de pătlagină (Plantaginis folium) 15%,

roinita (Melissae herba),

sunătoare (Hyperici herba) 10%,

rădăcina de lemn dulce (Liquiritiae radix),

rădăcina de nalba (Althaeae radix),

rizomi de obligeană (Calami rhizoma).

Modul de actiune: reduce inflamatia mucoasei stomacului, favorizeaza cicatrizarea eroziunilor si creste secretia de mucus cu rol protector gastric prin faradiolul si carotenoidele prezente in galbenele, taninurile si mucilagiile din patlagina si nalba, amentoflavonele din sunatoare si acidul gliceritic din radacina de lemn dulce. La acestea se adauga actiunea reglatoare a secretiei gastrice datorata principiilor active din obligeana si florile de salcam, precum si actiunea antispastica a roinitei cu rol calmant asupra durerilor de stomac

Ceai gastric cicatrizant

Ingrediente:

Rădăcina de tătăneasă – Symphyti Radix,

iarbă de coadă racului -Anserinae Herba,

iarbă de sunătoare – Hyperici Herba,

flori de mușețel – Chamomillae Flos,

flori de gălbenele – Calendulae Flos,

flori de coadă șoricelului – Millefolii Flos.

Modul de acțiune: Antiseptică și antiinflamatorie intestinală, cicatrizantă a leziunilor gastrice.

Ceai gastric calmant

Ingrediente:

Flori de salcâm -Acaciae Flos,

rădăcina de tătăneasă – Symphyti Radix,

rădăcina de valeriana -Valerianae Radix,

iarbă de coadă racului -Anserinae Herba,

flori de mușețel – Chamomillae Flos,

iarbă de roinita -Melissae Herba.

Modul de acțiune: Antiseptic intestinală, calmantă a mucoasei gastrice irritate

Ceai nutrisan AU antiulceros

Ingrediente:

ulei volatile,

mucilagii,

saponozide triterpenice,

bioflavonoide,

săruri minerale băgrin,

floarea lui Ion,

limba oii,

șirușliță,

poală Sfintei Marii

Modul de acțiune: scade aciditatea gastrică; are acțiune antispastică

Ceai gălbenele

Ingrediente:Flori de gălbenele (Calendulae flos).

Modul de acțiune: cicatrizant, antiinflamator, dezinfectant, coleretic-colagog (stimulează secreția și eliminarea bilei), emenagog (favorizează declanșarea ciclului menstrual)

Ceai sănătatea stomacului

Ingrediente:

salcâm (Robinia pseudacacia) – flori (30%),

roinita (Melissa officinalis) – partea aeriană (20%),

coadă-șoricelului (Achillea millefolium) – partea aeriană (10%),

gălbenele (Calendula officinalis) – flori (10%), mușețel (Matricaria chamomilla) – flori (10%),

sunătoare (Hypericum perforatum) – partea aeriană (10%),

zmeur (Rubus idaeus) – frunze (10%).

Modul de acțiune: hipoacidifianta, cicatrizantă, antispastică, antiinflamatoare, antiulceroasă

Ceai lemn dulce rădăcina

Ingrediente:

Saponine triterpenice (glicirizina, acid liquiritic, acid glabric),

flavone (liquiritozida, neoliquiritozida, glabrolul),

izoflavone (glabridina), chalcone (izoliquiritozida),

cumarine (umbeliferona, herniarina, licumarina),

fitosteroli (β-sitosterol),

poliholozide,

zaharuri (glucoză, zaharoză),

amidon,

rezine,

proteine,

substanțe minerale

Modul de acțiune:

INTERN:

Expectorant și emolient, antiulceros, cicatrizant, antispastic, antiinflamator de tip cortizonic și mineralocorticoid, estrogenic, analgezic, bacteriostatic, imunostimulent, laxativ sau purgativ (în funcție de doză), diuretic

EXTERN:

Antiinflamator, antiseptic, cicatrizant.

Ceai U D42

Ingrediente:

flori de gălbenele (Calendulae flos)

mentă (Menthae herba)

flori de mușețel (Chamomillae flos)

troscot (Polygonii herba)

frunze de păpădie (Taraxaci folium)

coadă șoricelului (Millefolii herba)

fructe de fenicul (Foeniculi fructus)

frunze de roinita (Melissae folium)

Modul acțiune: în compoziția acestui ceai au fost alese plante cu proprietăți cicatrizante, hemostatice, antiinflamatoare și antimicrobiene (gălbenele, mușețel, troscot, coadă șoricelului, mentă). Dintre acestea gălbenelele și mușețelul au acțiune reepitelizanta, ajutând refacerea țesuturilor din profunzime. În plus, uleiurile esențiale din mentă, mușețel, roinita, fenicul au efecte antispastice, antiemetice, de reglare a motilitătii, gastrointestinale, antialgice și calmante. Păpădia și coadă șoricelului adaugă ceaiului efecte stomahice și coleretic-colagoge.

GĂLBENELELE

Gălbenele reprezintă poate plantă cea mai folositoare în tratamentul multor afecțiuni și boli.Această este folosită încă din Evul Mediu datorită florilor galben-portocalii care aduceau alinare multor boli .

În latină se numește Calendula officinalis .În popor poartă mai multe denumiri cum ar fi:boance,calce,ochi galbeni, floare galbenă,ochi de bou ,salomie,roșioară,ect.

Există 2 feluri de gălbenele : una care este cultivate în grădina și altă puțin sălbăticită care crește lângă zidurile de ruine ,lângă poteci și în cimitire.

Florile au culoare portocaliu spre galben.Gălbenelele înfloresc din iunie până în septembrie în locurile cel mai puțin îngrijite .Florile au effect unic în vindecarea icterului infecțios și în hepatite.

Compoziție

Gălbenelele conțin flavonoide, carotenoizi, vitamina C, uleiuri eterice, substanțe amare, saponine triterpenice, rășini, mucilagii.

Acțiune

Modul de acțiune: Antiseptică și antiinflamatorie intestinală, cicatrizantă a leziunilor gastrice.

Indicații terapeutice

Gălbenelele sunt indicate în ulcerații, eczeme, gastrite, ulcer gastric, ulcer duodenal, inflamații ale colonului, colecistită, boli hepato-biliare, hemoroizi, dereglări menstruale, dismenoree, micoze, vaginite, infecții urinare, cistite, cancer .

Administrare:

Infuzia se prepară din 2 ligurite cu vârf de floare uscată la o cană de apă clocotită, se lasă la infuzat 3-5 minute și se consumă 2- 3 căni pe zi, înainte de mese.

Tinctura se prepară din flori proaspete puse într-o sticlă peste care se toarnă alcool de 60 de grade, se lasă la macerat, la soare, timp de două săptămâni, se strecoară și se păstrează în recipiente închise la culoare, închise ermetic; se administrează de 3 ori pe zi câte 30 de picături, pentru reglarea ciclului menstrual, tratarea ulcerului gastro-duodenal.

Decoctul se prepară din două linguri de plantă uscată la 1 litru de apă, se lasă la macerat în apă rece 24 de ore, apoi se strecoară și se mai fierbe maceratul într-un litru de apă timp de 10 minute, se strecoară și se amestecă cele două extracte și se administrează atât intern cât și extern, gargară (afte, stomatite, gingivite, faringite), se fac băi de șezut, comprese externe (vindecarea ulcerelor, escarelor, abcese, pustule, fisuri, degerături), spălături, clisme.

Pulberea de plantă se obține prin măcinarea florilor uscate, din care se administrează câte o linguriță de plantă pe stomacul gol de 3-4 ori pe zi pentru efectul antiinflamator, cicatrizant (se depozitează în recipiente bine închise, maxim 10 zile, datorită uleiurilor volatile care se evaporă rapid) .

În cosmetică

Unguentul pe baza de gălbenele poate fi utilizat cu succes în diverse boli dermatologice sau pentru întreținerea pielii.

CĂRBUNELE ACTIV

Despre cărbunele medicinal se poate spune pe scurt că este un medicament cu un preț acesibil, care îndepărtează probleme frecvente precum balonarea, halenă , icterul, indigestia, flatulență sau intoxicatiile alimentare. Deși cărbunele medicinal este o pastilă care nu beneficiază de o atenție prea mare, acesta are efecte extraordinare pentru organism, motiv pentru care ar trebui să îl avem la îndemână tot timpul.

Indicațiile cărbunelui medicial:

Indigestia, arsurile stomacale sau balonările pot fi îndepărtate dacă iei o pastilă de cărbune medicinal cu un pahar de apă plata sau ceai. Desigur, dacă știi că te confrunți cu aceste probleme după fiecare masă, poți lua medicamentul preventiv, cu aproximativ 30 de minute înainte de a servi masă.

Calmează crizele de gastrită

Cărbunele medicinal absoarbe acidul gastric din stomac și duce astfel la calmarea crizelor de gastrită. În acest caz, cărbunele medicinal poate fi luat atât preventiv, cât și atunci când simți că începe o criză de gastrită. Îl poți lua sub formă de pastilă sau pulbere, dizolvată într-un pahar cu apă.

Indepărtează halenă

Dacă ai probleme cu respirația urat mirositoare cauzată de alimentele care au fermentat în stomac, un cărbune medicinal poate salva situația. Atunci când simți că respirația ta are un miros greu, înghite o pastilă de cărbune medicinal cu un pahar cu apă, iar în aproximativ 15 minute vei scapă de problema.

De asemenea, o altă metodă la îndemână pentru îndepărtarea halenei este următoarea: umezește-ți degetele, înmoaie-le în pulbere de cărbune și masează-ți limba și obrajii cu această. Efectul va fi imediat.

Previne și combate flatulență

Deși gazele sunt un lucru normal și necesar, există și cazuri când acestea apar foarte des și sunt greu de controlat, creând momente extrem de jenante. Pentru a preveni flatulență în exces poți lua preventiv un cărbune medicinal înainte sau după o masă în care consumi alimente cum ar fi fasole, mazăre , soia, linte, ceapă, varză, mere, prune uscate, nuci sau stafide.

Tratează problemele respiratorii

Persoanele care suferă de astm, dar și cei care au crize respiratorii și de tușe, au în cărbunele medicinal un aliat de nădejde. Amestecă două linguri de pulbere de cărbune medicinal într-un pahar mare cu apă și consumă apoi rezultatul. Amestecul se bea în fiecare zi, timp de cel puțin 7 zile.

Te scapă de intoxicații

Dacă ai înghițit mai multe medicamente sau diverse substanțe toxice, cărbunele medicinal este o soluție foarte eficientă. Evident, această măsură este de ajutor numai până când ajungi de urgență la spital. Se amestecă o linguriță de pulbere de cărbune medicinal amestecat într-un pahar cu apă, iar apoi se consumă cel puțin un litru de apă. Această este o metodă prin care se grabese eliminarea substanțelor toxice din organism.

Combate diareea

Dacă ai consumat alimentele nepotrivite și acum te confrunți cu diareea, cărbunele medicinal este salvarea ta. Înghite două pastile de cărbune medicinal, iar în maxim 30 de minute, problema va fi de domeniul trecutului.

Scade colesterolul

Cărbunele medicinal scade concentrația de colesterol din sânge și îmbunătățește activitatea inimii și a creierului. Un tratament de 7 zile cu câte o pastilă pe zi, poate face minuni în special pentru persoanele cardiace sau cele care au colesterolul ridicat. De asemenea, activitatea neurală va fi simțitor îmbunătățită.

Reduce inflamatiile și iritatiile

Dacă ai suferit înțepături de insecte, răni, eczeme sau iritații amestecă o lingură de pulbere de cărbune medicinal cu o lingură de apă și aplică rezultatul pe zona afectată. După aceea, aplică un pansament și ține-l timp de maxim 12 ore. Această cataplasmă nu trebuie aplicată pe răni deschise pentru că pătează pielea.

3.2 Tratamentul ulcerului gastric și duodenal pe baza de produse apicole

Produse apicole:

Mierea

Mierea poate fi folosită pentru a trata insomnia, anorexia, ulcerul stomacal și intestinal, constipația, osteoporoză și laringita. Mierea este indicată și pentru tratarea indigestiilor și inflamatiilor gastrointestinale. Mierea inhibă și dezvoltarea H. pylori, o bacterie responsabilă pentru dezvoltarea ulcerelor. Mierea are și proprietăți antibiotice, antifungicide și antivirale. Extern, mierea poate fi aplicată pentru a trata diverse tipuri de eczeme și herpes. De asemenea, este utilă pentru sterilizare rănilor infectate în urmă accidentelor, operațiilor sau arsurilor.

Propolis

Propolisul este folosit că antibiotic și pentru videcare a numeroase răni. Are rol antiseptic și previne apariția bacteriilor. Propolisul este util și pentru tratarea unor afecțiuni precum respirația urat mirositoare, gingivită sau carii dentare. Este util și în tratarea artritei, a acneei, astmului, dermatitelor și ulcerelor.

Suplimentele cu propolis ajută și în prevenția cancerului. În combinație cu lăptișorul de matcă ameliorează efectele chimioterapiei.

3.3 Tratamentul medicamentos al ulcerului gastric si duodenal

Tratamentul medicamentos al ulcerului duodenal consta din: antiacide, pansamente gastrice, anticolinergice, antagonisti ai receptorilor histaminici H , inhibitori ai anhidrazei carbonice, prostaglandine, carbenoxolona, tranchilizante si sedative, alte mijloace terapeutice.

Antiacidele

. Aministrarea antiacidelor neutralizeaza acidul clorhidric, ridicand pH-ul continutului gastric, ceea ce determina disparitia durerii ( aceasta se produce cand pH-ul este in jur de 3,5) si favorizeaza vindecarea; antiacidele protejeaza ulcerul atat impotriva acidului ( prin neutralizarea acestuia) cat si impotriva pepsinei ( prin mentinerea pH-ului la un nivel la care acesta este inactiva)

Antiacidele se inpart in doua grupe:

1. sistemice ( absorbabile), din care face parte bicarbonatul de sodiu

2. nesistemice (care nu se absorb in cantitati semnificative): carbonatul de calciu, saruri de magneziu si de aluminiu.

Pansamentele gastrice sunt substante absorbante si protectoare ale mucoasei gastrice, lipsite de efect tampon. Dintre pansamentele gastrice amintim sarurile de bismut, siliconii si antipepticele.

Sarurile de bismut sunt de departe pansamentele gastrice cel mai des folosite, mai ales in Franta, dar si in alte tari printre care si in tara noastra. Subnitratul de bismut este derivatul folosit cel mai mult, mai exista: carbonat, silicat, aluminocarbonat, subgalat de bismut au efect unui pansament gastric.

In ultimii ani, in tratamentul ulcerului gastroduodenal mai sunt folosite numeroase medicamente, dar perioada de utilizare nu este suficient de lunga, pentru a putea trage concluzii ferme privind locul lor in cadrul arsenalului terapeutic al acestei boli.

Sedativele si tranchilizantele sunt mijloace medicamentoase adjuvante, utile mai ales in cazul bolnavilor stresati, agitati, care au insomnie. Folosirea unor preparate ca Diazepam ( comprimate de 2mg, de 3 ori pe zi cate un comprimat) sau Napoton, ca si prescrierea unui hypnotic seara la culcare (Fenobarbital sau Ciclobarbital, un comprimat) sunt judicioase.

Metoclopramida (Primperan, Reglan) se administreza in comprimate de 10 mg per os, de 3 ori pe zi cate un comprimat .

Putem recurge la preparatele comerciale; dintre acestea, le amintim pe cele mai importante:

Ulcerotratul (Pangastrin), echivalentul preparatului Roter, este o asociere de

bismut subnitric coloidal, carbonat de magneziu si carbonat de sodiu, plus doua extracte vegetale; el se foloseste in doza de 6 comprimate pe zi (cate 2comprimate dupa fiecare dintre mesele principale.)

Ulcomplexul este o asociere de hidroxid de aluminiu cu brombutilat de scopolamina si meprobamat; se administreaza de 3 ori pe zi cate 1-2 comprimate, dupa mesele principale.

Dicarbocalmul, care contine carbonat de calciu, carbonat de magneziu, se gaseste conditionat sub forma de comprimate; se administreza de 3 ori pe zi cate 1-2 comprimate, la 1-2 ore dupa mesele principale si ori de cate ori este nevoie, recomandand bolnavilor sa suga comprimatele sau sa le sfarame si sa le inghita treptat.

Calmogastrinul are ca principiu activ hidroxidul de aluminiu coloidal; se administreaza dupa 1-2 ore de la mesele principale, cate 1-2 comprimate.

Musthesa este un amestec de gel de hidroxid de magneziu cu un anestezic de suprafata; se recomanda administrarea a 1-2 lingurite de 4 ori pe zi (inaintea meselor principale si la culcare).

Phosphalugelul, unul dintre relativ recentele preparate folosite cu success in tratamentul ulcerului duodenal, un fosfat de aluminiu.

Trisilicalmul ( trisilicat de magneziu) se administreaza dupa mese, cate 1-2 comprimate, sugand sau sfaramand comprimatele

Capitol IV Prevenirea ulcerului gastric si ulcerului duodenal

Ulcerul poate fi prevenit prin schimbarea stilului de viață. Iată în continuare câteva reguli importante de urmat:

1. Mâncați cu regularitate trei mese pe zi (dimineața, la prânz și seara), dar mai luați între ele gustări mici și ușoare;

2. Mâncați în liniște, fără grabă și evitați mesele abundente;

3. Nu mâncați prea târziu seara. Ultima masă este bine să fie luată cu cel puțin două-trei ore înainte de culcare;

4. Mestecați bine fiecare îmbucătură. Evitați alimentele prea fierbinți sau prea reci;

5. Nu vă întindeți în pat imediat după masă (somnul de după-amiază);

6. Dacă aveți arsuri, vă ajută dacă ridicați partea dinspre cap a patului cu 20 cm. Prin această manevră nu ridicați numai capul, ci întregul trunchi superior;

7. Este important să încercați să vă mențineți greutatea normală (calculată după formula: înălțimea în centimetri minus 100,+/-10%). Obezitatea împiedică vindecarea bolilor și facilitează revenirea lor;

8. Încercați să eliminați stresul sau să-l combateți prin mișcare, plimbări, sport, mers pe bicicletă, psihoterapie, relaxare și autocontrol;

9. Utilizați cu precauție medicamentele „agresive“ pentru stomac: aspirina, cortizonul, antiinflamatoarele nesteroidiene (diclofenac, indometacin etc.);

10. Evitați fumatul;

11. Reduceți consumul de alcool, dulciuri, mâncăruri grase, ceai negru și cafea. În principiu, le puteți consuma cu măsură în timpul mesei sau imediat după, dar niciodată între mese sau pe stomacul gol;

12. Este de mare importanță să urmați întocmai recomandările medicului dumneavoastră de familie. Este, de asemenea, important să luați medicamentele sau suplimentele pe care vi le-a prescris medicul, după precizarea diagnosticului. Chiar dacă durerile încetează curând, afecțiunea se vindecă abia după perioada de tratament prescrisă, de 6-12 săptămâni.

Masura cea mai la indemana este probabil evitarea folosirii medicamentelor antiiflamatoare in absenta unei indicatii ferme, stabilita de medicul specialist. Asocierea la antiiflamatorii a unor medicamente care diminueaza secretia acida gastrica duce la scaderea riscului de ulcer. Cum am vazut, infectia cu Helicobacter, factorul cel mai frecvent implicat in producerea bolii este consecinta unei igiene deficitare. De aici deriva posibilele masuri preventive.

Medicamentele antiacide, multa vreme singurele disponibile nu au in prezent un rol important in tratament, acestea oferind o ameliorare pasagera a durerii, dar rate scazute de vindecare a bolii.

Blocantele receptorilor H2, de tipul ranitidinei, famotidinei, nizatidinei etc. au fost urmatoarea clasa de medicamente antiulceroase intrate in uz, inlocuite in mare parte si ele de catre blocantii pompei de protoni, reprezentati de omeprazol, esomeprazol, pantoprazol, lansoprazol etc., medicamente ce sunt in prezent cele mai eficiente in tratarea ulcerului. In cazul frecvent al infectiei cu Helicobacter, este necesara administrarea de antibiotice asociat antisecretoarelor, cura de eradicare durand 7-10 zile.