Teorii Si Aspecte Generale Privind Derularea Relatiilor de Credit In Economomiedocx

=== Teorii si aspecte generale privind derularea relatiilor de credit in economomie ===

2. Literatura de specialitate – Teorii și aspecte generale privind derularea relațiilor de credit în economie

2.1. Definirea și trăsăturile caracteristice ale creditului

Potrivit autorilor Cechin-Crista P. și Cechin-Crista D. ( 2001, p.1,2), în economia de piață, sectorul bancar are un rol major în promovarea reformei și manifestarea concretă a mecanismului autoreglarii economiei. Activitatea societăților bancare este constituită dintr-o mulțime de operațiuni bancare, care conduc la conceperea, realizarea și înregistrarea produselor și serviciilor bancare. Având în vedere activitatea de creditare, în literatura de specialitate română și străină, definiția creditului și accepțiunile sale sunt foarte diferite.

potrivit lui Niță C. (1999, p.77), creditul este “Suma de bani acordată de creditor unei personae (debitor) cu obligația de a fi restituită la un termen scadent.”

din perspective lui Cerna S. (2000, p. 172) “Termenul de credit desemnează operațiunile de finanțare care pun în legătură directă un organism financiar (bancă sau altă instituție financiară) și un debitor.”

autorii Kiritescu C. , Dobrescu E. (1998, p.78) definesc creditul ca fiind “Relație bănească între o persoană fizică sau juridică numită creditor care acordă altei persoane numită debitor un împrumut în bani sau care vinde mărfuri/servicii pe datorie în general cu dobândă stabilită în funcție de riscul pe care și-l asumă creditorul sau de reputația debitorului.”

altă abordare a termenului o întâlnim la autorii Basno C. , Dardac N. , Floricel C. (2001, p. 126), unde “Creditul este operațiunea prin care se ia în stăpânire imediată resurse în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoțite de plata unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător.”

în completare autorul Gh. Manolescu, (1997, p. 212) susține definiția: “Într-un mod simplificat, creditul poate fi definit ca o formă specială de mișcare a valorilor: vânzare de mărfuri cu plată amânată sau cu transferare de monedă cu titlul de împrumut.”

Conform sudiilor de specialitate raporturile de credit iși dezvăluie esența prin caracateristicile sale, iar din perspectiva autorilor F. Tecușan, L. Pater, (2003, p. 47), principalele trăsături ale creditului sunt:

subiecții relației de credit, respectiv creditorul și debitorul, ce prezintă o mare diversitate în ceea ce privește motivația angajării într-un raport de credit, durata acestui angajament și apartenența la strucurile social-ecomonice. Astfel:

– creditorii pot fi: întreprinderile și populația;

– debitorii pot fi : întreprinderile, statul și populația.

promisiunea de rambursare este elementul esențial al relației de creditare pentru că relația de credit presupune riscuri (ex. risc de nerambursare, risc de imobilizare).

În completare V. Dedu, (2008, p. 45), aduce două noi caracteristici:

prevenirea riscului care se poate realiza prin garantare. Garanția poate fi: personal sau reală – drept de reținere, gajul, ipoteca, privilegiul.

termenul de rambursare are și acesta o mare varietate:

– rambursare integrală- pentru creditele pe termen scurt;

– rambursare eșalonată- pentru creditele pe termen mediu și lung.

Potrivit autorilor V. Cocriș, D. Chirleșan, 2009, caracteristici ce nu pot lipsi sunt:

dobânda reprezintă caracteristica definitorie a creditului și poate fi fixă sau variabilă.

acordarea creditului. Acesta poate fi constituit în cadrul unei tranzacții unice: acordarea unui împrumut, angajarea unui depozit, vânzarea unei obligațiuni.

Având în vedere cele șase caracteristici ale creditului, L. Pater susține că și consemnarea și

transferabilitatea reprezintă caracteristici esențiale ale creditului, în sensul că:

acordurile de credit sunt consemnate în mare majoritate prin contracte (înscrisuri), iar prin intermediul transferului se realizează cesiunea creanței, a dreptului de a încasa suma înscrisă în instrumental de credit.

2.2. Formele și funcțiile creditului bancar

Raporturile de credit sunt multiple și variate, delimitarea acestora având la bază mai multe criterii. Luându-se în considerare natura și conținutul creditului, de-a lungul timpului, în literatura de specialitate s-au cristalizat cinci forme fundamentale, fapt susținut de autorii F.Tecușan, L. Pater, (2003, p. 48-63): creditul comercial, creditul obligator și creditul bancar, principalele forme ale acestuia fiind creditul ipotecar și creditul de consum.

În ceea ce privește creditul comercial, în zilele noastre și în toate țările dezvoltate acoperă o parte semnificativă din resursele financiare ale întreprinderilor. Aceasta constă în acordul reciproc de amânare a plății agenților economici cu prilejul vânzării mărfurilor. El apare din faptul că unii agenți economici dispun de mărfuri fabricate și pregătite pentru vânzare, în vreme ce alți agenți economici au nevoie de aceste marfuri dar nu dispun, o perioadă de timp, de mijloace bănești pentru cumpărare. Astfel, acest credit favorizează desfacerea producției respective înainte ca agentul economic cumpărător să dispună de cantitatea de bani necesară și accelerează circuitul și rotația capitalului ocupat în sfera producției și circulației. Motivația pentru acest credit decurge din interesele comune ale părților pentru creșterea fluidității schimburilor și diminuarea cheltuielilor de întreținere, depozitare, organizare etc., totodată fiind și un mijloc de concurență, deoarece acordarea de facilități de către furnizor, este o cale suplimentară de a atrage clientela.

Creditul obigatar exprimă relații de credit în care debitorii sunt: instituțiile statului întreprinderi economice, care emit obligațiuni în această calitate, iar creditorii sunt subscriitorii și deținătorii acestor obligațiuni, care-și angajează capitalurile în vederea obținerii de profit. Obligațiunea este titlu financiar reprezentând creanța acestuia asupra emitentului ei, rezultată în urma unui împrumut prin care acesta din urmă- o companie, o agenție publică sau statul- plătește periodic dobândă și urmează să răscumpere obligațiunea la un anumit termen. Cea mai frecventă formă de obligațiune este cea clasică/ordinară care în cadrul aceleiași emisiuni asigură aceleași drepturi de creanță pentru aceeași valoare nominală. Acestea sunt nominative și la purtător.

Operațiunile de credit bancar, în sensul raporturilor bancă-întreprindere, se realizează într-o diversitate de modalități, putând fi grupate în funcție de anumite criterii determinate, în tipuri de credite. Din perspectiva autoriilor F. Tecușan și L. Pater (2003, p. 57-61), S. Cerna (2000, p. 200), tipurile de credite sunt:

din punct de vedere al scadenței:

– credite pe termen scurt:

– credite pe termen mediu;

– credite pe termen lung.

în funcție de calitatea lor:

– credite performante (sunt rambursabile conform prevederilor înscrise în contractul de credit);

– credite nerambursabile la scadență.

conform formării ratei dobânzii:

– credite cu rată a dobânzii format pe piață în mod liber, rată stabilită de organismele care distribuie creditul, fie în funcție de evoluția dorită de autoritățile monetare, fie în mod individual de instituțiile de credit în funcție de “rata de bază” publicată de Asociația Băncilor;

– credite cu rata dobânzii privilegiată, această rată vizează acordarea unor credite cu dobânzi reduse, stimulative, unor sectoare economice considerate prioritare, practicându-se o politică de creditare selectivă.

din punct de vedere al destinației:

– credit de producție, banii împrumutați fiind necesari desfășurării producției viitoare dar și investițiilor;

– credit de consum.

din punct de vedere al beneficiarilor creditului:

– acordate particularilor (îmbracă în principal forma creditelor de trezorerie, avansuri pentru titluri, avansuri în cont curent debitor, împrumuturi personale, leasingul, cauțiunile etc.);

– acordate întreprinderilor;

– acordate statului.

din punct de vedere al calității debitorului:

– credit privat în general pe bază de efecte de comerț;

– credit public care este forma de credit acordat statului sau oricărui organism dependent de acesta.

Creditul ipotecar, ca principală formă a creditului bancar, este destinat activității imobiliare și este acordat în contul curent garantat prin constituirea unei ipoteci sau înscris ipotecar în favoarea creditorului. În accepțiunea autorilor F. Tecușan și L. Pater, (2003, p. 62), formele creditului ipotecar sunt:

împrumut ipotecar cu dobândă fixă;

împrumut ipotecar cu dobândă variabilă;

împrumut ipotecar cu rambursare progresivă;

împrumut ipotecar inversat, purtător de anuități.

Potrivit autorilor F. Tecușan și L. Pater, (2003, p. 62), creditul de consum este pe termen scurt sau mijlociu acordat persoanelor individuale, fiind destinat a acoperi costul bunurilor și serviciior de care beneficiază prin rețeaua de comercializare și servicii sau pentru recontractarea creanțelor contractate în acest scop.

Privind din perspectiva funcțiilor, autorului Vasile Dedu, 2008, susține că există patru funcții fundamentale ale creditul bancar, iar acestea sunt:

funcția distributivă, care constă în mobilizarea resurselor bănești disponibile la un moment dat în economie și redistribuirea lor prin acordarea de credite spre anumite ramuri, sectoare de activitate, care au novoie de fonduri de finanțare;

funcția de emisiune monetară;

funcția de transformare a economiilor în investiții. Creditul este cel care pune l-a dispoziția întrepinzătorului capitalul necesar, asigurând astfel transformarea economiilor inactive în investiții;

funcția de asigurare a stabilității prețurilor. Aceasta se realizează prin reglarea dimensiunilor cererii și ofertei de mărfuri și servicii, creditându-se atat consumul cât și stocurile.

În completare autorii F. Tecușan, L. Pater susțin că mai există și alte funcții ale creditului, cum ar fi:

fucția de control

funcția de mobilizare

funcția de sprijinire a comerțului exterior, prin promovarea unor operațiuni cu predilecție de export dar și de import, bazate pe credit.

2.3. Principii și strategii care stau la baza activității de creditare

Potrivit literaturii de specialiate străină și autohtonă, în economia de piață creditul are un rol deosebit de important, fiind unul din motoarele principale ale întregului angrenaj econimico-social. Economia de piață presupune în mod necesar existența unui sistem bancar care să asigure mobilizarea tuturor disponibilităților monetare ale economiei și orientarea lor temporară în desfășurarea de activități eficiente. Astfel creditul devine un instrument activ în stimularea dezvoltării economiei, prin intermediul lui încurajandu-se acțiunea anumitor fenomene, în funcție de obiectivele urmărite.

Utilizarea rațională a creditului sporește puterea productivă a capitalului și asigură un volum mare de produse. Pe măsura dezvoltării economico- sociale, rolul și importanța creditului în economia fiecărei țări au marcat o creștere considerabilă, având loc totodată, o diversificare a funcțiilor și principiilor creditului.

În concepția autorului D. Ilie, 2005, principiul fundamental ce caracterizează întreaga activitate a unei bănci este prudența bancară. Cu toate acestea nu trebuie neglijat suportul economic, aspectul real obiectiv al creditului.

Al doilea principiu este rambursabilitatea creditului. Acesta fiind un termen relativ, se face prin analiza aspectelor financiare si nefinanciare ale afacerilor, din perioadele trecute, curente cât și din cele prognozate. În cadrul activității de creditare, banca trebuie să identifice varianta optima ce permite rambursarea creditelor la termen și plata dobânzilor aferente, de asemenea, analiza și acordarea creditelor trebuie să aiba în vedere influența factorilor externi asupra proiectelor propuse de clienți, respectiv aspectele nefinanciare care pot avea efecte neprevazute asupra desfășurării afacerilor și rambursarii creditelor. Evaluarea potențialului economic și financiar al clienților trebuie realizată periodic, de la acordare și până la rambursarea integrală a creditelor.

Un alt principiu face referire la creditele acordate, indiferent de tip, valoare sau perioadă de creditare, care se contracteaza cu destinații precise, stabilite prin contracte de credit, respectarea acestora fiind obligatorie pentru imprumutați. Orice modificare a clauzelor inițiale prevăzute în contractele de credit va face obiectul încheierii unui act adițional la contractul de credit care să precizeze noile condiții de creditare.

De aemenea, creditele se acorda pe baza de garantii asiguratorii. Banca are dreptul și obligația să verifice existența și starea acestora pe toata durata creditării.

În fine, Legea bancară nr. 227/2007 art. 56 prevede ca ”toate operațiunile de credit și garanție ale băncilor trebuie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții”, astfel că, volumul creditelor acordate, destinația, perioada de creditare, garanțiile constituite, condițiile de rambursare, nivelul dobânzilor și alte clauze se stabilesc prin contracte de credit și de garanție încheiate cu clienții băncii. Aceste documente trebuie păstrate de bănci și puse la dispoziție personalului autorizat al Băncii Naționale a României, la cererea acestuia, astfel rezultând ultimul principiu, adică principiul contractualității care constă în consemnarea în documente contract a operațiunii de creditare.

2.4. Riscul asociat relației de creditare și măsuri de protecție împotriva riscurilor

Riscul bancar, potrivit autorului Nițu I. (2000, p. 197), poate fi definit ca posibilitatea de producere a unui eveniment cu consecințe adverse pentru bancă. În acest sens, expunerea la risc reprezintă valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar suporta instituția bancară. În lucrarea „ Principii de bază pentru supravegherea bancară efectivă”, Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel, delimitează opt categorii de riscuri:

riscul de credit este riscul cel mai important dintre cele de pe piață, el datorându-se deprecierii valorii activelor debitorului, ca o consecință a falimentului sau imposibilității rambursării împrumutului;

riscul de țară, este legat de probabilitatea de neplată a creanțelor de către debitorii rezidenți în țara supusă riscurilor;

riscul de piață, denumit și risc sectorial, include riscul legat de gradul de dependență sectorială a unei instituții bancare;

riscul ratei dobânzii este reprezentat de sensibilitatea fluxului de numerar la schimbările

ratelor dobânzii. În cea mai mare măsură, acest risc este preluat de către clienții băncilor;

riscul de lichiditate, constă în faptul că banca nu dispune de lichidități corespunzătoare pentru a acoperii obligații financiare, la un moment dat;

riscul operațional se referă la incapacitatea băncii de a asigura servirea profitabilă a clienților;

riscul legislativ, se referă la faptul că activitatea oricărei societăți bancare trebuie să se desfășoare în condiții de plină legalitate;

riscul de reputație, care reprezintă pierderea de credibilitate a băncilor afectate de o serie de evenimente ce afectează podusele bancare și relația societății bancare cu clienții.

Din punct de vedere al gestiunii elementelor de risc bancar Miru O. și Heteș- Gavra R. (2009, p. 200) au identificat principalele obiective ale unui bun sistem de management al riscurilor:

stabilirea unei definiții comun acceptate a “riscului” și a tipurilor de riscuri, care să determine elaborarea unei “hărți” a riscurilor băncii;

evaluarea cuprinzătoare și continuă a surselor de risc interne și externe existente și potențiale;

stabilirea unor responsabilități clare în domneniul managementului riscurilor și a sistemului de raportare;

asigurarea unei transparențe, a unui sistem cuprinzător de informare a conducerii și a unui sistem de raportare și monitorizare, care să comunice, să prezinte și să analizeze expunerile efective, câștigurile și pierderile care trebuie cunoscute și stocate pentru referiri viitoare;

evaluarea în funcție de piață a costului capitalului, a ratei minime a rentabilității și a posibilității și limitelor creșterii organizatorice a expunerii la risc;

elaborarea unui sistem de măsurare a perfomanței financiare, care să ia în considerare pierderea prevăzută, pierderea neprevăzută, alocarea de capital pe fiecare risc, unde este posibil, și veniturile ajustate pentru fiecare risc;

elaborarea unui sistem de clasificare a creditelor pe baza ratei anticipate de neperformanță;

definirea si utilizarea principiilor de diversificare a riscurilor și de management al portofoliului;

stabilirea prețurilor serviciilor și produselor;

identificarea toleranței/înclinației în asumarea riscurilor și stabilirea limitelor de expunere în concordanță cu acestea;

instalarea în toate domeniile băncii a unor planuri de recuperare în caz de dezastre;

elaborarea unui cadru conceptual consistent, in cadrul căruia să se stabilească obiectivele și să se evalueze performanțele produselor, unităților de activitate, relațiilor cu clienții si salariații;

stabilirea unui control independent de management al riscurilor, separate de inițierea și derularea activității.

Din aceeași perspectivă, referitor la perfecționarea unor metode cât mai eficiente de protecție împotriva riscurilor, autoarea Roxin L. (1999, p. 160) ne prezintă mai multe exemple de astfel de metode. Un prim exemplu este constituirea unor fonduri de rezervă cu caracter general. Instituțiile de credit trebuie să repartizeze din profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit, sumele destinate constituirii unui fond pentru riscuri bancare generale, în limită de 1% din soldul activelor purtătoare de riscuri specifice activității bancare. Un alt exemplu este constituirea de rezerve, numite privizioane specifice de risc de credit și de dobândă, pentru protecția capitalului propriu, a depozitelor persoanelor fizice si juridice și acoperirea eventualelor credite pe termen scurt, mediu sau lung, care prezintă incertitudini de recuperare. Astfel, creditele și plasamentele băncilor trebuie clasificate lunar, prin aplicarea simultană a criteriilor privind performanța financiară, serviciul datoriei și inițierea de proceduri juridice.

Acestea ne sunt prezentate de către autoarele Heteș- Gavra R. și Miru O. (2009, p. 227), astfel:

serviciul datoriei reprezintă capacitatea debitorului de a-și onora datoria la scadență, aceasta fiind exprimată în număr de zile de întârziere de plată de la data scadenței. În funcție de acest criteriu dosarul de credit al clientului poate fi apreciat ca fiind: bun(ratele și dobânzile sunt plătite la scadență cu o întârziere de maxim 7 zile), slab(ratele și dobânzile sunt plătite cu o întârziere de maxim 30 zile), necorespunzător(ratele și dobânzile sunt plătite cu o întârziere de peste 30 zile).

performanța financiară reflectă potențialul economic și solidaritatea financiară a unei entități economice, obținută în urma analizării unui ansamblu de factori cantitativi (grad de acoperire a dobânzii din profit, lichiditatea patrimonială etc.) și calitativi (calitatea managerială, poziția pe piață a agentului economic, relația cu banca, credibilitatea cilentului etc.).

Stabilirea performanței financiare a debitorilor are la bază clasificarea agenților economici în cele 5 categorii: Categoria A, Categoria B, Categoria C, Categoria D, Categoria E.

inițierea de proceduri judiciare se referă la una din următoarele situații:

– printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de credit dar și a contractelor de garanții aferente;

– față de clientul debitor, persoană juridică, instanța a acceptat cererea de declanșare a procedurii de reorganizare judiciară sau a procedurii de faliment, iar față de persoanele fizice, executarea silită a patrimoniului, cererea fiind înregistrată de către bancă, fie de către terț.

În completarea autoarei Roxin L. autoarea Heteș- Gavra R. (2009, p. 230) susține că sistemul de provizionare și clasificarea creditelor în funcție de clasificarea clienților, aparțin metodelor de protecție împotriva riscurilor. Sistemul de provizionare este destinat protejării capitalului băncii, protejării depozitelor persoanelor fizice și juridice, acoperirii eventualelor credite cu incertitudini în recuperare, stabilindu-se în acest sens un sistem de coeficienți de provizionare aferenți categoriilor de clasificare a creditelor.

2.5. Tendințe și evoluții la nivelul pieței bancare de retail în România

Segmentul de retail banking a suferit de-a lungul anilor, odată cu noile tehnologii și sisteme de comunicații apărute pe piață, modificări importante în ceea ce privește serviciile oferite și relațiile cu clienții.Într-un viitor nu prea îndepărtat tehnologiile informatice vor schimba complet actualaconfigurație a băncilor tradiționale. Tot mai multe servicii vor fi automatizate, clienții vor prefera să-și efectueze singuri operațiunile sau prin telefon, astfel că noua bancă va deveni mai mult uncentru de afaceri. Actuala bancă tradițională se va transforma într-un centru tehnic de lucru, unfel de bancă fără clienți fizici.Noile orientări către persoanele fizice completează profilul universal al băncilor.

Accentul care se pune pe produsele și serviciile destinate acestui segment corespunde cerințelor pieței dinRomânia, în prezent existând o adevărată competiție pentru piața de retail. De la segmentulpersoanelor fizice va veni cel mai ridicat profit și cel mai sigur; experiența băncilor din occidentcu câteva decenii în urmă reprezintă un argument în acest sens.Anticipările vizavi de piața de retail românească se bazează pe următoarele premise:

piața românească se bazează pe un grad ridicat de competiție, în contextul în caregradul de bancarizare este încă scăzut. Din experiența europeană rezultă că multe bănci mici vor să aibă azi un cuvânt important de spus dar piața se va împărți până la urmă între 6-7 bănci, care vor avea fiecare o cotă de piață de peste 5-6 la sută;

piața este prea puțin sofisticată, în sensul că în afară de depozite, carduri și credite,oferta băncilor este încă limitată, deoarece nu există o veritabilă piață pentru produse sau serviciimai complexe;

piața este o piață de produse și nu de clienți, care în prezent sunt migratori și mai puțin fideli pentru a construi o relație globală cu banca;

piața de retail este puțin rentabilă și se află într-o febrilă construcție și devenire.Industria mondială bancară se restructurează, iar vechea relație dintre bancă și client seschimbă și ea. Modificările din sectorul tehnologic, reglementările și condițiile economice generale transformă industria serviciilor financiare.

Activitatea electronică, cunoscută și sub denumirea de "e-banking", reprezintă o partecomponentă a comerțului electronic, care cuprinde toate tipurile de tranzacții desfășurate prinintermediul rețelelor electronice. În urmă cu câțiva ani, activitatea de e-banking era reprezentatăde operațiuni de tip phone banking și remote banking (tranzacțiile electronice dintre clienți șibancă se derulau printr-o rețea închisă de comunicare și cu utilizarea programelor informatice specifice furnizate de bancă).

În prezent, sfera noțiunii de e-banking s-a extins, utilizându-se termeni ca internet banking și mobile banking pentru a desemna noi modalități prin care clienții stabilesc raporturi bilaterale cu băncile fără a fi prezenți fizic în clădirile acestora.

În România, relativ recenta dezvoltare a serviciilor Internet a făcut ca segmentul e-banking să fie încă în stadiu incipient, băncile reușind abia în ultimii ani să-și pună la punctinfrastructura necesară. În prezent, sub o formă sau alta, câteva bănci oferă servicii bancareonline: Banc Post, BCR, Volsbank, HVB, BCIT. Deși în România cifrele sunt încă foarte reduse (doar circa 1% din clienți au utilizat servicii de Internet banking și 0,6% folosesc servicii de mobile banking), potențialul pieței estedestul de ridicat.Internet banking-ul și home-banking-ul au fost deschizătoarele de drum pentru un nou tipde serviciu: mobil-bankingul care permite accesarea informațiilor financiar bancare de cătreclient folosind numai telefonul mobil.

Primul serviciu de mobile-banking, SmartTel, a fost lansatîn iulie 2000 iar utilizatorii acestei platforme foloseau serviciile de telefonie mobilă, fiind înacelași timp, posesorii unui card emis de băncile care ofereau, la acea dată, opțiunea respectivă.Concurența din sectorul bancar pe segmentul de retail a obligat băncile comerciale sădezvolte canale alternative de distribuție a produselor și serviciilor bancare. Autoservirea bancară (self banking) este un serviciu cu mare succes în rândul clienților deoarece elimină cozile de laghișee, orarul fix și contactul cu funcționarul băncii, amabil sau obosit. Calea a fost deschisă în2004 de ING Bank.

De atunci, tot mai multe instituții de credit sunt preocupate de promovarea serviciilor de tip self-banking susținute de o logistică modernă.Unitățile bancare fără funcționari, aflate permanent la dispoziția clienților, reprezintă una din tendințele de pe piața bancară românească.

Dacă, în 2004, ING Bank era singura bancă ceoferea astfel de servicii, urmată de BRD Groupe Société Générale și Millennium Bank, în 2008 numărul băncilor care au lansat sau intenționează să lanseze astfel de unități crește de la o zi laalta (Credit Europe Bank, Volksbank, UniCredit Țiriac Bank, Piraeus Bank). Romanii s-au inrolat in numar mare la serviciile de internet-banking anul trecut, atrasi inspecial de posibilitatea de a plati facturi. Numarul total de clienti care folosesc internet banking, atât persoane fizice cat si companii, a urcat cu 66% anul trecut, până la 1,96 milioane, potrivit datelor colectate de la banci de revista eFinance. Și numărul de tranzacții a înregistrat în 2009 o creștere anuală de 28%, până la 2,4 milioane.

Devine tot mai evident că, în general, viitorul va pune baza mai mult pe tehnologie, decât pe locațiile fizice.Tehnologia poate fi folosită pentru a integra diferite tipuri de conturi financiare, atât timp cât clienții sunt mai interesați de valoarea totală a depozitelor lor,decât de a stabili o relație cu furnizorul serviciilor financiare.

Evoluțiile recente indică următoarele previziuni în legătură cu piața de retail din Româniași noile servicii electronice și informatice:

se anticipează o creștere a tranzacțiilor electronice, atât ca număr cât și ca volum;4

se vor dezvolta serviciile de telebanking și o mai bună personalizare a relației decolaborare cu clienții;

marea provocare o va reprezenta exigența sporită a clienților față de calitatea serviciilor,a informațiilor oferite, față de timpul petrecut la sediul băncii;

creșterea concurenței pe acest segment vizat deopotrivă de bănci și de alte instituțiifinanciare;

satisfacerea consumatorului va deveni ținta principală în dezvoltarea portofoliului de noi produse, marcate de flexibilitate și rapiditate.

Premisele succesului în retail-banking ține și de alți factori care privesc: aspectul unităților bancare, consultanța oferită clienților persoane fizice, separarea clară a activităților defront și back office, dezvoltarea canalelor alternative de distribuție a produselor și serviciilor oferite.

3. Studiu de caz – Activitatea de creditare a persoanelor fizice în practica Băncii Comerciale Române

3.1 Scurtă prezentare a Băncii Comerciale Române

Banca Comercială Română își înscrie numele pe lista băncilor comerciale nou create și reorganizate dupa 1989. Ea este o instituție specială, ce poate fi considerată o banca noua pentru că actul sau de naștere poarta data de 1decembrie 1990, dar in același timp , prin activitatea pe care o desfășoară în cadrul Băncii Naționale din care se desprinde este deopotriva o bancă cu tradiție în domeniul bancar.

Banca Comercială Română (BCR), în prezent membră a Erste Group, este cel mai important grup financiar din România, incluzând operațiunile de bancă universală (retail, corporate & investment banking, trezorerie și piețe de capital), precum și societățile de profil de pe piața leasingului, pensiilor private și a băncilor de locuințe. BCR este banca nr.1 în România după valoarea activelor (peste 15 mld EUR), banca nr.1 după numărul de clienți și banca nr.1 pe segmentele de economisire și creditare. BCR este cel mai valoros brand financiar din România, după gradul de încredere al clienților și după numărul celor pentru care BCR este principala instituție cu care fac banking.

BCR oferă o gamă completă de produse și servicii financiare prin intermediul unei rețele de 22 de centre de afaceri si 23 de birouri mobile dedicate companiilor și508 de unități retail localizate în majoritatea orașelor din întreaga țară cu peste 10.000 de locuitori. BCR este banca nr.1 din România pe piața tranzacțiilor bancare, clienții BCR având la dispoziție cea mai mare rețea națională de ATM – aproape 2.100 de bancomate și POS – 13.500 de terminale pentru plată cu cardul la comercianți, precum și servicii complete de Internet banking, Mobile Banking, Phone banking și E-commerce.

În centrul preocupărilor BCR sunt nevoile clienților;eficiența, inovația și calitatea serviciilor sunt principiile după care se ghidează angajatorii companiei, iar succesul BCR se bazează pe îmbunătățirea continuă a abilităților de a găsi soluții pentru nevoile clienților săi.

BCR ofera o gamă largă de servicii financiare clienților săi persoane fizice, companii sau instituții prin intermediul unor canale variate de distributie, care le ofera acestora libertatea de a alege acea soluție care care se potriveste cel mai bine scopurilor urmarite.Strategia BCR, care stabilește obiective clare, urmărește furnizarea de servicii optime clienților, obținerea unei creșteri stabile și menținerea unei profitabilități ridicate.

Puterea financiară , gama largă de produse și servicii, marea diversitate a surselor de profit și disemimarea adecvată a riscurilor alcătuiesc baza continuitații și potențialului de dezvoltare ale BCR. În cadrul tuturor operațiunilor, BCR urmărește cu atenție echilibrul dintre interesele acționarilor, clienților și angajaților. Aceste principii au la bază valorile esențiale ale BCR: servirea promptă a clienților, spiritul antreprenorial, profesionalismul, munca in echipa și integritatea. Aceste valori stau la baza tuturor activităților BCR.

3.2 Coordonatele politicii de creditare a persoanelor fizice derulate de către Banca Comercială Română

3.2.1 Tipuri de credite specifice segmentului retail

Obiectivul Băncii Comerciale Române în activitatea derulată cu clienții persoane fizice este acela de a atinge cel mai înalt nivel de calitate al produselor și serviciilor din sistemul bancar românesc, respectiv consolidarea unei relații durabile cu fiecare client căruia îi este partener financiar. Gama de produse oferite de bancă pentru clienții persoane fizice este grupată în următorul mod: credite ipotecare, credite de consum și refinanțare.

În ceea ce privește segmentul de creditare în relație cu clienții persoane fizice, conform Normelor de Creditare în practica Băncii Comerciale Române, pot fi amintite următoarele categorii de credite:

Credite ipotecare

Creditul CASA MEA vine în întâmpinarea clienților care doresc achiziționarea unei locuințe în condiții avantajoase de cost. De asemenea, BCR oferă asigurarea gratuită pe întreaga perioadă de finanțare pentru casa achiziționată, lucru care reprezintă un avantaj important întrucât reduce cheltuielile totale ale clientului.Este un credit cu garanție ipotecară imobiliară, acordat în scopul dobândirii dreptului de proprietate asupra unei construcții, realizate sau care urmează să se realizeze; sau în scopul rambursării unui credit ipotecar deja existent. Cele mai importante condiții și caracteristici sunt: plata unui avans de 15% din valoarea evaluată a imobilului; rate fixe în lei în primii 5 ani, cu dobandă de 4,95% pe an;zero comisioane: analiză și administrare . Avantajele acestui tip de credit sunt: 1.760.000 lei, în cazul în care valoarea creditului reprezintă mai mult de 75% din valoarea garanțiilor;4.300.000 lei, în cazul în care valoarea creditului reprezintă cel mult 75% din valoarea garanțiilor;

Creditul pentru imobile BCR-acest tip de credit oferă posibilitatea de a alege locuința dorită dintr-o gamă variată de imobile aflate în proprietatea BCR,proces de cumpărare fiind sigur, simplu și rapid, fără agenți imobiliari și cu mai puține cheltuieli.

BCR oferă un credit ipotecar în lei, în condiții speciale:

-dobândă mai mică față de un credit standard

-zero comisioane bancare

-zero taxă de evaluare

-risc valutar zero.

Cele mai importante caracteristici ale acestui tip de credit sunt: plata unui avans de 15%,comisioane bancare 0,simplu și rapid fără documente de venit.

Creditul PRIMA CASĂ- credit oferit pentru achiziționarea unei locuințe finalizate sau nefinalizate aflate în diverse faze de construcție destinate achiziționării după finalizare,pe teritoriul Romîniei ,înscrisă în cartea funciară în condițiile legii sau construirea unei locuințe viitoare de către beneficiari individuali.

Caracteristici:

-sumă maximă:

-57.000 EUR în echivalent RON în cazul creditelor acordate pentru locuințe finalizate

-66.500 EUR în echivalent RON în cazul creditelor acordate pentru locuințe noi, construite în baza autorizațiilor eliberate după 22.02.2010 și pentru locuințele viitoare ce urmează să se construiască de către beneficiari individuali

-termen maxim: 30 ani

-avans minim: 5%

-garanții ipotecare

Beneficiile acestui credit sunt:

-rate în lei cu dobândă de 2,78% pe an (ROBOR 3M + 2%)*

-zero comision de analiză

-risc valutar zero

-aprobare financiară valabilă 90 zile; în cazul în care nu s-a găsit imobilul dorit, întâi se aprobă creditul și apoi clientul are la dispoziție 90 de zile de la semnarea contractului de credit pentru găsirea imobilului.

Credite pentru nevoi personale

Creditul Divers BCR- este un credit de nevoi personale fară ipotecă acordat pentru finanțarea oricărui proiect personal, rapid și ușor, fără a fi necesară justificarea scopului utilizării banilor.

Acest credit oferă costuri reduse:rate lunare fixe pe toată perioada creditului: de exemplu, pentru o rată lunară de 210 lei, primești 10.000 lei credit, pe 5 ani, dacă vii cu salariul sau pensia la noi; zero comision de analiză*;zero costuri cu asigurarea de viață;obții banii rapid și simplu:aprobare în 3 ORE (daca îți încasezi salariul sau pensia la noi);fără garanții.

Un alt avantaj este cel de refinanțare a oricărui tip de credit fără garanții: credit de nevoi personale, card de credit sau descoperit de cont. Totodată, se pot obține bani în plus, în aceleași condiții avantajoase de dobândă și se poate opta pentru transformarea în lei a creditului contractat deja în valută, pentru a nu mai fi afectat de variația cursului de schimb valutar.

Caracteristicile creditului:

-sumă maximă: 88.000 lei, în funcție de produsele deținute la BCR/alte bănci;

-termen maxim:

5 ani în cazul creditelor noi și a celor destinate refinanțării creditelor acordate după 31 octombrie 2011;

10 ani, în cazul refinanțării creditelor acordate înainte de 31 octombrie 2011;

-până la maxim 3 coplătitori acceptați.

Credit de nevoi personale cu ipotecă Maxicredit RON – credit nenominalizat garantat cu garanții reale mobiliare/imobiliare pentru rezolvarea nevoilor personale ale împrumutatului sau pentru refinanțarea altor credite în derulare la alte bănci.

Avantaje:

-finanțarea oricărui proiect personal, rapid și ușor, fără a fi necesară justificarea scopului utilizării banilor

-acordarea creditului de nevoi personale cu ipotecă, fără aport propriu

-gamă largă de venituri acceptate – salarii, pensii, chirii, dividende, venituri din străinătate, din activități independente sau orice alte surse de venit dovedite cu documente

-se pot aduce până la 3 coplatitori care să participe cu veniturile lor la credit, ceea ce înseamnă posibilitatea de a obține o sumă mai mare

-se acceptă în garanție și imobile care aparțin altor persoane (coplatitori, părinți, frați, soț/soție etc.)

-zero comisioane de administare și analiză

-zero costuri cu asigurarea facultativă pentru locuință

-în plus, cu Cardul BUN DE PLATĂ la pachet cu un credit BCR se oferă ZERO COMISIOANE la cardul de credit: emitere și administrare în primul an.

Credite de consum

Cardul BUN DE PLATĂ- este un program de loialitate considerat cel mai avantajos program de acest gen pentru cardurile de credit destinate persoanelor fizice. Pe lângă rate cu 0% dobândă la magazinele partenere și reduceri speciale la partenerii selectați, facilitățile programului vizează introducerea unui “cash back” lunar de 2% si a unui “cash back” aniversar de 1%.

Procentul de 2% din valoarea tranzacției (care înseamnă bani înapoi în contul de card), se aplică pentru toate tranzacțiile efectuate oriunde în lume, inclusiv online, însă doar la anumite categorii de comercianți respectiv, benzinării, magazine de îmbracaminte și încalțăminte, restaurante, divertisment și timp liber, călătorii (avion, hotel, închirieri mașini) și utilități.

Avantaje:

– până la 12 rate egale cu dobândă 0% la partenerii BCR;

-55 de zile perioadă de grație cu dobândă 0%;

-reduceri la partenerii BCR;

-siguranță maximă cu serviciul 3D-Secure;

-siguranță și control cu serviciul BCR Alert Plus;

– tehnologie Contactless integrată;

-posibilitatea de a atașa carduri suplimentare pentru utilizatori autorizați, maxim doi;

-extras de cont gratuit prin e-mail și/sau postă;

-debitarea automată gratuită a sumei minime de plată dintr-un cont curent BCR în lei;

-plăți facturi la ATM BCR;

-reîncărcare Orange/Vodafone/Telekom la ATM BCR;

-comision 0 la orice plată cu cardul, atât online cât și la comercianții acceptați;

-accesul 24/7, la orice ATM din țară și străinatate.

3.2.2 Proceduri și condiții de creditare

Acordarea, garantarea, derularea creditelor destinate persoanelor fizice se realizează pe bază contractuală, în conformitate cu prevederile unor proceduri de creditare, bine definite în activitatea Băncii Comerciale Române .Mai concret, Procedura privind creditarea clienților retail anul 2014 cuprinde reglementări referitoare la:

modalitatea de organizare a activității de acordare și derulare a creditelor destinate persoanelor fizice;

categoriile de credite, modalitatea de garantare a creditelor și modalitatea de perfectare a contractelor de credit și de garanții;

categoriile de clienți eligibili pentru finanțare;

clasificarea clientelei țintă pe categorii de risc, conform unui sistem adecvat de scoring stabilit în baza unei analize statistice a calității portofoliului de credite acordate persoanelor fizice;

categoriile de venituri eligibile și coeficienții de ajustare aferenți;

categoriile de cheltuieli care se deduc din veniturile eligibile în scopul determinării gradului total de îndatorare;

modalitatea de determinare și nivelurile maxime admise pentru gradul total de îndatorare, diferențiate în funcție de:

încadrarea clienților în categoriile de risc determinate prin aplicarea sistemului de scoring;

nivelul veniturilor eligibile luate în calcul;

variația ratei dobânzii conform statisticii B.N.R. privind ratele medii ale dobânzii practicate de instituțiile de credit la creditele noi acordate gospodăriilor populației;

aprecierea față de moneda națională a cursului de schimb al valutei în care se acordă creditul, în cazul creditelor care nu se acordă în lei. Acest indicator nu se va avea în vedere la determinarea nivelurilor maxime admise pentru gradul total de îndatorare în cazul creditelor pentru investiții imobiliare;

destinația și tipul creditului, care, în scopul determinării nivelurilor maxime admise pentru gradul total de îndatorare, au fost diferențiate astfel: credite pentru investiții imobiliare și credite de consum;

tipul creditului raportat la moneda în care se acordă creditul;

termenul de acordare al creditului;

metodologia de reconsiderare periodică a coeficienților de ajustare a veniturilor și nivelurilor maxime admise pentru gradul de îndatorare, în vederea asigurării acurateței acestora pe o bază continuă;

menținerea sau diminuarea, pe toată durata de creditare, a nivelului comisioanelor și a cheltuielilor privind administrarea creditului prevăzute în contractul de credit sau, după caz, eliminarea acestora.

Conform Normei privind creditarea persoanelor fizice, creditele se acordă la cererea clienților eligibli pentru finanțare, care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să aibă cont curent deschis la bancă prin intermediul căruia să se efectueze tragerile din credit și rambursarea acestuia, achitarea dobânzilor și a altor datorii legate de credit;

să fie persoane fizice majore, cu cetățenie română, cu domiciliul în România;

creditul solicitat să se încadreze în categoriile de credite acordate de bancă clienților persoane fizice;

să pună la dispoziția societății bancare toate informațiile și documentele solicitate conform prevederilor reglementărilor interne privind creditarea persoanelor fizice;

să facă dovada aportului propriu (să constituie și să utilizeze surse proprii de finanțare);

să facă dovada că poate susține rambursarea creditului și plata dobânzilor din veniturile nete realizate, cu respectarea reglementărilor emise de Banca Națională a României și a celorlalte reglementări legale incidente;

să prezinte garanții corespunzătoare;

clientul, familia clientului și giranții acestuia să nu înregistreze, la data solicitării clientului, obligații neachitate la scadență față de bancă și/sau față de alte bănci și nici datorii restante sau debite restante către terți;

să se încadreze în prevederile reglementărilor interne ale societăților bancare privind admiterea la creditare a persoanelor care figurează cu informații negative în baza de date a Sistemului Informatic al Biroului de Credit și în alte baze de date existente la dispoziția băncii;

să se încadreze în baza, procedurilor de creditare, referitoare la vârsta clienților.

3.2.3 Documentația tehnico-economică de credit

Pentru obținerea creditului, clienții trebuie să depună la Banca Comercială Română, în vederea constituirii dosarului de credit, după caz, următoarele documente:

cererea de credit;

documente care atestă capacitatea de a dispune de venituri certe;

acte de identitate;

acte de proprietate asupra bunurilor propuse a fi aduse în garanție;

acordul de consultare la Biroul de Credit;

documente din care să rezulte destinația creditului solicitat;

documente din care rezultă aportul propriu;

declarații pe proprie răspundere;

alte documente solicitate de bancă.

În cadrul dosarului de credit, pe lângă cererea de credit prin care se inițiază relația Banca Comercială Română – client, un rol esențial revine documentelor care atestă capacitatea clientului, familiei sale și a giranților de a dispune de venituri certe obținute din salarii, profesii liberale, pensii, închirierea unor imobile, dobânzi, diurne, drepturi de autor, contracte de management, agricultura etc.

În ceea ce privește veniturile obținute din salarii, acestea trebuie să respecte următoarele condiții:

să fie obținute în urma derulării unui contract de muncă încheiat pe o perioadă nedeterminată sau determinată, doar în situația în care perioada rămasă de derulat din contractul de muncă acopera perioada creditului sau în situația în care legislația specifică profesiei respective menționează posibilitatea încheierii succesive de noi contracte – fără limitarea numărului acestora (soldați și gradați voluntari, personal didactic din învățământul preuniversitar, personal didactic și de cercetare din învățământul superior);

vechimea titularului să fie de minim 6 luni la actualul loc de muncă sau la agenți economici care constituie, împreună cu societatea, la care este angajat în prezent, un grup de persoane juridice și minim 1 an vechime totală în muncă. Nu se vor finanța salariații care sunt în perioada de probă;

vechimea la locul de muncă se calculează ca perioadă de desfășurare neîntreruptă a activității în cadrul unui agent economic sau în cadrul grupului acestuia, fie în baza aceluiași sau a mai multor contracte de muncă, fie în baza unui contract de mandat/management.

Documente care atestă obținerea de venituri salariale:

adeverința de venit / adeverință de salariu (format standard …) semnată și ștampilată de angajator;

fișa fiscală aferentă anului anterior/ adresă emisă de angajator cu venituri declarate autorităților fiscale pe anul anterior/ adeverință de venit emisă de autoritățile fiscale cu veniturile declarate pe anul anterior. Fișa fiscală nu se va solicita salariaților pentru care angajatorii nu au obligația legală de depunere a acesteia la Administrația Financiară sau pentru cei care nu au obligația legală de punere la dispoziție a fișei fiscale. Pentru salariații care nu au realizat venituri salariale în anul anterior se va solicita completarea unei declarații pe propria răspundere;

copia cărții de muncă (care va atesta contractele de muncă încheiate de angajat până la data de 1.01.2014) și/sau contract de muncă individual și/sau documente care atestă contractul/modificarea contractului de muncă (excepție în cazul salariaților care sunt încadrați în domeniile de activitate cărora nu li se întocmesc/eliberează contracte de muncă/cărți de muncă);

în situația documentațiilor de credit în care salariații Băncii… au calitatea de solicitant/ soț, soție/codebitor este suficientă prezentarea doar a adeverinței de venit, fișei fiscale (unde aceasta există) pentru aceștia;

în situații speciale: extras REVISAL și/sau Adeverință privind stagiul de cotizare emisă de Casa de Pensii(se solicită atunci când media venitului brut din documente este mai mare decât 130% din media venitului brut din documentul fiscal pe anul anterior, și clientul dorește luarea în calcul a venitului brut prezent; dar nu se solicită salariaților băncii, militarilor, polițiștilor, demnitarilor, funcționarilor publici, magistraților, angajaților MIRA/MAPN/SRI); copie adresă/decizie angajator (ca act adițional care să certifice deciziile angajatorului respectiv Hotărârile de Guvern pentru demnitari, fucționari publici, magistrați în caz de modificare salariu și/sau numiri în vigoare începând cu 2011); RECOM(se acceptă statusurile ”în funcțiune” , ”fuziune prin absorbție”, ”divizare parțială”).

documentele care atestă obținerea de venituri salariale în străinătate:

contract individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, înregistrat la organul competent al administrației țării unde sunt obținute veniturile;

declarație specială privind veniturile realizate sau fișa fiscală sau alt document fiscal pentru ultima lună cât și pentru anul anterior;

document emis de angajator, din care să rezulte venitul net încasat pe ultimele 3 luni.

Documente care pot atesta destinația creditului solicitat vizează: factură pro-formă, factură fiscală, precomandă, comandă, acord, precontract sau contract încheiat între vânzător și cumpărător, deviz estimativ, proces verbal de licitație, hotărâre judecătorească definitivă de partaj, etc., după caz. În documentele respective trebuie să se menționeze datele de identificare a vânzătorului bunurilor/prestatorului de servicii (denumirea/numele și prenumele, adresa, contul, codul unic de înregistrare/codul numeric personal, etc.), acordul acestuia privind vânzarea, denumirea și caracteristicile bunurilor sau serviciilor ce urmează a fi vândute sau prestate, prețul sau tariful acestora, termenele și modalitatea de efectuare a plăților, etc.

Nu în ultimul rând, sunt necesare o serie de declarații pe propria răspundere, date de client, familia clientului și giranți cu privire la:

valoarea angajamentelor de plată ale acestora la data solicitării creditului și, în mod distinct, a obligațiilor devenite exigibile și neonorate la scadență la aceeași dată;

litigiile cu terții existente la data solicitării creditului, cu precizarea, după caz, a motivelor care au condus la situațiile respective (inclusiv litigiile cu Banca…).

3.2.4 Nivelul total de îndatorare și cuantumul de venituri eligibile

Pentru stabilirea gradului de îndatorare pe solicitant se vor lua în considerare veniturile nete lunare calculate ca diferență între veniturile eligibile ajustate și cheltuielile lunare. În accepțiunea Băncii Comerciale Române , veniturile eligibile și coeficienții de ajustare aferenți sunt prezentați în tabelul 1:

Tabelul 1 – Venituri eligibile și coeficienți de ajustare

(Sursa: Norma de creditare privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice)

Veniturile certe cu caracter de permanență, sunt veniturile înscrise în documentele care atestă realizarea de venituri asupra cărora se aplică, pentru fiecare categorie de venituri, coeficienți de ajustare. Nivelul minim al coeficienților de ajustare urmează să fie reconsiderat periodic sau ori de câte ori este necesar, în vederea asigurării acurateței coeficientilor de ajustare pe o bază continuă, în funcție de:

gradul de certitudine și caracterul de permanență ale veniturilor;

evoluția indicatorilor privind gradul de risc de nerambursare stabilit prin profilul de risc;

costurile aferente derulării creditului;

situația indicatorilor proprii Băncii… referitori la activitatea de creditare a persoanelor fizice.

Cheltuielile lunare ale familiei solicitantului de credit sunt:

cheltuieli de subzistență;

prime de asigurare (asigurări de viață, locuință, auto, etc);

angajamente de plată rezultate în urma unei hotărâri judecătorești (popriri, pensii alimentare, etc);

alte angajamente de plată (chirii, etc).

În ceea ce privește, cheltuielile de subzistență, acestea reprezintă cheltuieli efectuate de client în vederea asigurării mijloacelor necesare traiului, a mijloacelor de întreținere și se concretizează în: cheltuieli pentru întreținere (utilități, taxe, etc), alimente, alte cheltuieli de subzistență declarate de client. Pentru fundamentarea nivelului cheltuielilor de subzistență, vor fi luate în considerare sumele declarate de client pe propria răspundere, dar nu mai puțin de valoarea coșului minim de consum lunar, după cum urmează în tabelul 2:

Tabelul 2 – Valoarea coșului minim de consum lunar

(Sursa: Norma de creditare privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice)

La evaluarea bonității clienților, banca se va raporta la un nivel al veniturilor eligibile luate în calcul, care nu poate depăși cu mai mult de 20% nivelul veniturilor aferente anului anterior. Nivelul venitului aferent anului anterior se va stabili pe baza fișei fiscale puse la dispoziția clientului de către angajator, în cazul persoanelor care obțin venituri din salarii și/sau, după caz, a unui document fiscal depus de către client la Administrația Financiară sau eliberat clientului de către Administrația Financiară în cazul persoanelor care obțin venituri din alte activități.

În situația în care în anul anterior clientul nu a obținut venituri din salarii (este nou angajat), precum și în situația în care clientul lucrează la respectivul angajator din anul în curs, se va analiza capacitatea de rambursare în baza veniturilor eligibile înscrise în adeverința de salariu care, pentru a putea fi luate în calcul, nu pot depăși, fiecare în parte, cu mai mult de 20% nivelul venitului mediu net lunar aferent perioadei anterioară ultimelor trei luni lucrate la respectivul angajator, rezultat dintr-un document eliberat de acesta. Prin excepție, conform Manualului de creditare persoane fizice, BCR va putea lua în calcul venitul net lunar înscris în adeverința de salariu ce depășește cu mai mult de 20% nivelul venitului mediu net lunar, numai după obținerea de la clienți a unor documente justificative din care să rezulte modificările intervenite în situația venitului acestora (de exemplu: schimbarea încadrării în funcție, terminarea perioadei de probă, schimbarea locului de muncă în cadrul aceleiași societăți, majorări salariale conform contractului colectiv de muncă, majorări salariale conform unor reglementări legale în domeniu, etc.) și caracterul de continuitate al veniturilor .

După verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute mai sus, privind veniturile realizate din salarii, la evaluarea bonității clienților se va lua în calcul salariul net cert realizat în ultima lună, înscris în adeverința de salariu, cu excepția cazului în care majorarea de salariu între oricare două luni consecutive este mai mare de 20%, situație în care se va lua în calcul salariul cel mai mic. Excepția nu se aplică în cazul în care majorarea de salariu este justificată. În astfel de cazuri, se va lua în calcul venitul mediu net lunar calculat ca medie a salariilor nete certe realizate în ultimele 3 luni înscrise în adeverința de salariu.

Raportat la toate aspectele menționate mai sus, în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile referitoare la venituri, consilierul de credite poate propune clientului o altă variantă de creditare. Dintr-o altă perspectivă, dacă volumul creditului posibil de contractat este acceptat de client, acesta este informat asupra documentelor solicitate în vederea întocmirii dosarului de credit.

3.2.5 Analiza de credit

Într-o accepțiune etapizată, după primirea cererii de credit, consilierul de credite verifică întreaga documentație de credit, iar în situația în care aceasta este incompletă sau nu este corect întocmită solicită clientului refacerea sau completarea ei. Dacă documentația de credit este completă și corect întocmită, mai departe se procedează la interogarea Sistemului Informatic al Biroului de Credit și, după caz, verificarea listelor transmise de societățile de asigurare-reasigurare cuprinzând persoanele pentru care s-au acordat despăgubiri ca urmare a producerii riscului financiar de neplată, consultarea altor baze de date existente la dispoziția Băncii…. din care rezultă credibilitatea clientului pentrurambursarea la scadență a creditului și pentru plata dobânzilor aferente și a altor costuri dacă este cazul.

Consilierul de credite efectuează, totodată, consultarea bazelor de date centrale ale Ministerului Economiei și Finanțelor privind înregistrarea contribuabililor persoane juridice și a instituțiilor publice și anexează la dosarul de credit materialul consultat, în scopul:

verificării concordanței datelor de identificare a angajatorului înscrise în adeverința de salariu cu cele existente în bazele de date consultate;

verificării depunerii de către angajator, conform reglementărilor în domeniu, a ultimei declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat, nu mai veche de 6 luni. În situația în care, ca urmare a consultării site-ului Ministerului Economiei și Finanțelor, rezultă că ultima declarație depusă de angajator privind obligațiile de plată la bugetul de stat este mai veche de 6 luni sau nu sunt înscrise informații privind data depunerii ultimei declarații, cererea de credit în cauză poate fi soluționată favorabil în condițiile în care din verificările efectuate rezultă elemente care conduc la faptul că angajatorul și salariatul prezintă credibilitate.

Analiza solicitărilor de credit în cazul persoanelor care sunt înregistrate cu informații negative în Sistemul Informatic al Biroului de Credit se efectuează având la bază algoritmul utilizat pentru parametrizarea riscului de credit, prevăzut de reglementările interne ale Băncii Comerciale Române referitoare la transmiterea și obținerea datelor referitoare la creditele bancare la/de la Biroul de Credit. Prin aplicarea algoritmului rezultă numărul de unități de risc atribuit fiecărei persoane, determinat pe baza datelor înscrise în raportul de consultare al sistemului informatic al Biroului de Credit, care stabilește încadrarea într-unul dintre următoarele grade de risc: grad de risc minim, grad de risc mediu, grad de risc mare, grad de risc foarte mare și grad de risc maxim (Regulamentul BNR. nr. 5/2012).

În cazul persoanelor pentru care aplicând algoritmul rezultă încadrarea în gradul de risc mare și foarte mare, solicitările de credit pot fi acceptate de Banca Comercială Română doar cu aprobarea Comitetului de Credite al unității teritoriale a băncii sau, după caz, a unităților superioare în competența cărora este aprobarea creditului, care vor putea solicita, dacă se consideră necesar, și constituirea de garanții reale suplimentare. Cu aprobarea Comitetului de Credite al unității teritoriale a Băncii Comerciale Române sau, după caz, a unităților superioare în competența cărora este aprobarea creditului, pot fi acceptate la creditare și situațiile în care se înregistrează în baza de date restanțe accidentale, unde vina nu aparține persoanelor în cauză (dovedit cu acte), situații în care se va lua în considerare și comportamentul financiar anterior al acestora. Nu se acordă credite pentru situațiile în care aplicând algoritmul rezultă încadrarea în gradul de risc maxim în ultimele l2 luni și nici, pentru situațiile în care sunt înregistrate persoane carantinate (dovedite) sau fraudulente, așa cum sunt definite de reglementările interne referitoare la transmiterea și obținerea datelor referitoare la creditele bancare la/de la Biroul de Credit.

În cazul în care, din verificările efectuate rezultă că există premise favorabile clientului privind acordarea creditului solicitat, mai departe consilierul de credite va analiza documentația repartizată. De o manieră concretă, analiza dosarului de credit presupune, în general, parcurgerea următoarelor etape:

încadrarea solicitării în criteriile și condițiile specifice categoriei de credit, în funcție de destinația ce urmează a fi dată creditului;

determinarea capacității clientului de rambursare a creditului și de plată a dobânzilor și a altor costuri dacă este cazul;

întocmirea și semnarea formularului tip scoring de stabilire a bonității clientului, pe baza documentației de credit;

determinarea și evaluarea garanțiilor;

stabilirea calității clientului în conformitate cu reglementările BNR referitoare la supravegherea solvabilității și expunerilor mari ale instituțiilor de credit, precum și cu reglementările interne în domeniu.

Deoarece Banca Comercială Română este preocupată în mod constant de îmbunătățirea calității portofoliului de credite, situarea acestuia sub nivelele maxim acceptabile ale apetitului de risc fiind unul din obiectivele sale principale. În procesul de creditare revizuirea periodică a politicii de creditare, inclusiv profilul clientului …, este foarte importantă deoarece ajută la identificarea clientului cu un comportament probabil pozitiv/ negative de rambursare. Astfel printre factorii de identificare a clientului cu un comportament probabil pozitiv de rambursare întâlnim:

vârsta 30-50 ani;

studii peste medie și ocupație corelată;

experiență relevantă (istoric inclusiv la angajatorul curent);

venit peste media regiunii;

angajat într-o industrie stabile (telecom, poștă, IT, domeniul financiar, sănătate, asistență socială etc.);

client care utilizează activ produsele si serviciile bancare și … este banca sa principală (cont salariu, tranzacții, depozit etc.);

client cu un bun istoric de rambursare a creditelor și care nu se îndatorează excesiv (până la nivelul maxim).

La polul opus se află clientul cu un comportament probabil negativ de rambursare, câțiva factori de identificare fiind:

tânăr cu studii sub medie și ocupație corelată;

fără experiență relevantă;

venit redus și domeniu riscant de activitate (construcții, case de schimb/ amanet, etc.)

client inactiv/ care demonstrează o utilizare limitată a serviciilor bancare, cu o gamă redusă de produse și servicii pentru care …. nu este banca principală;

client care nu arată un comportament prudent și responsabil din perspectiva contractării de împrumuturi( înregistrează restanțe la creditele existente sau se îndatorează la limita maximă).

Rata estimată de acceptare a noului model de scoring este de 73.49%. Pentru creditele de tip revolving ( Extra`Rol, Credit Card) rata de acceptare este de 75.97% , gradul de îndatorare al clientului putând ajunge la un maxim de 50% (Norma de creditare privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice)

Criteriile din cuprinsul formularului tip scoring de stabilire a bonității clientului, precum și categoriile din cadrul criteriilor și punctajul acordat pentru fiecare categorie, sunt prezentate mai detaliat în tabelul 3:

Tabelul nr. 3-Criteriile de stabilire a bonității clienților și punctajul aferent

Criteriul Categoria Punctajul

acordat

Venituri totale certe, cu caracter -peste 5.000lei; 5

de permanență, -între 3.000 și 5.000 lei,incusiv; 4

ale clientului și ale – între 1.000, exclusiv și 3.000 lei, inclusiv; 3

membrilor familiei clientului – până la 1.000 lei, inclusiv. 1

Domeniul în care își

desfășoară activitatea clientul – instituții financiare, instituții bancare, 5

societăți de asigurare reasigurare,case de

asigurări de sănătate, case de pensii, etc.;

– servicii și comerț; 3

– industrie și construcții; 2

– agricultură. 1

Ocupația actuală a clientului – funcție de conducere; 5

– personal calificat cu studii superioare; 4

– personal calificat fără studii superioare 2

și pensionari;

– persoane care realizează venituri din activitatea 1

agricolă și care nu se încadrează în niciuna din

categoriile de mai sus, personal necalificat, etc.

Vechimea în muncă a clientului – peste 5 ani; 5

– între 2 ani și 5 ani; 4

– între 6 luni și 2 ani; 2

– până în 6 luni. 1

Vârsta clientului – între 18 și 25 de ani; 3

– între 26 și 45 de ani; 5

– între 46 și 60 de ani; 4

– peste 60 de ani . 1

Situația familială a clientului – căsătorit(ă), cu cel mult 2 persoane 5

în familie care nu realizează venituri;

– căsătorit(ă) , cu mai mult de 2 persoane 3

în familie care nu realizează venituri;

– necăsătorit(ă), divorțat(ă), văduv(ă), cu 2

cel mult 2 persoane în familie care

nu realizează venituri;

– necăsătorit(ă), divorțat(ă), văduv(ă), cu 1

mai mult de 2 persoane în familie care

nu realizează venituri.

Garanțiile propuse – ipoteci și/sau depozite colaterale, a căror 5

valoare acoperă integral sau în proporție de cel

puțin 80% valoarea garanțiilor acceptate de bancă;

– asigurare de risc financiar/garanție emisă de 4

un fond de garantare;

– ipoteci și/sau depozite colaterale, a căror valoare 3

acoperă în proporție mai mică de 80% valoarea

garanțiilor acceptate de bancă;

– garanții reale mobiliare; 2

– numai giranți. 1

Relația clientului cu băncile – instrumente de economisire la banca în cauză; 5

– instrumente de economisire la alte bănci; 4

– credite la banca în cauză; 2

– credite la alte bănci 1

Gradul de risc determinat – fără grad de risc și grad de risc minim; 5

pe baza datelor înscrise în – grad de risc mediu; 4

raportul de consultare al B.C – grad de risc mare; 2

și C.R.B., pentru client și – grad de risc foarte mare . 0

membrii familiei clientului ale

căror venituri sunt luate în calcul

Tabelul nr. 4- Categorii finale de risc

Categoria finală de risc Aprecierea Total punctaj

A1 risc minim peste 40 de puncte

A2 risc minim între 35 și 40 de puncte

B1 risc redus între 30 și 35 de puncte

B2 risc redus între 25 și 30 de puncte

C1 risc mediu între 20 și 25 de puncte

C2 risc mare între 15 și 20 de puncte

D1 risc mare între 10 și 15 de puncte

D2 risc foarte mare sub 10 puncte

Clienții care realizează un punctaj ce îi încadrează în categoria D2 nu sunt acceptați la creditare. În aceste cazuri, documentele depuse vor fi restituite clientului de către inspectorul de credite, cu mențiunea că nu i se poate soluționa favorabil cererea de credit. Pentru clienții ce realizează un punctaj ce îi încadrează în categoriile A1, A2, B1, B2, C1, C2 și D1, punctajul obținut constituie un prim element, dar nu singurul, în luarea deciziei de creditare.

Informațiile înscrise în documentația prezentată de către clienții încadrați în categoriile A1, A2, B1, B2, C1, C2 și D1 de risc, cu privire la identitatea și caracteristicile bunurilor ce urmează a fi constituite drept garanții, vor fi verificate din punct de vedere faptic de evaluatorul propus de bancă. Acesta va efectua evaluarea bunurilor conform prevederilor procedurilor de creditare, va aplica pentru fiecare caz în parte cotele de risc, va întocmi și va semna referatul de evaluare

3.2.6 Proceduri privind garanțiile asiguratorii

Pentru asigurarea executării obligațiilor contractuale de rambursare a creditelor și de plată a dobânzilor și a altor costuri dacă este cazul, băncile solicită clienților persoane fizice garanții corespunzătoare. În practica Băncii Comerciale Române , garanțiile acceptate pot fi: garanții personale și garanții reale în conformitate cu Regulamentul privind procedura de evaluare a garanțiilor.

Privite de o manieră detaliată, garanțiile personale și reale admise de Banca ING pentru creditele pe care le acordă clienților pot fi delimitate în:

garanțiile personale:

cauțiunea (fidejusiunea);

garanțiile reale:

ipoteca convențională asupra bunurilor imobile (proprietăți imobiliare locative, terenuri intravilane sau extravilane, alte bunuri imobile);

garanția reală mobiliară asupra bunurilor mobile și/sau depozitelor colaterale.

Ipoteca pe terenuri intravilane sau extravilane se poate realiza doar pentru un credit ipotecar pentru achiziție teren și valoarea creditului poate ajunge pâna la maxim 50% din valoarea evaluată a terenului/ prețului de vânzare. La ipoteca proprietăților imobiliare locative valoarea creditului poate atinge maxim 85% din valoarea imobilului, acesta fiind situat în zonă urbană sau suburbană.

Creditele de consum pot fi garantate și numai cu bunurile care fac obiectul creditelor, situație în care valoarea garanțiilor acceptate de bancă va fi cel puțin egală cu valoarea creditului. În cazurile în care creditele se acordă numai cu giranți, valoarea garanțiilor acceptate trebuie să fie cel puțin egală cu valoarea la care se înscriu în contabilitate contractele de cauțiune (fidejusiune) încheiate cu giranții.

Pentru a se asigura îndeplinirea condițiilor de formă a contractelor de garanții reale, acestea se vor autentifica de un notar public și se vor face publice prin înscrierea la Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară al Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară în a cărui rază de activitate se află bunul imobil ipotecat sau la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, după caz. Contractele de garanții reale mobiliare și contractele de depozit colateral se pot încheia și prin înscris sub semnătură privată (fără a fi necesară autentificarea la un notar public). Pe parcursul derulării creditelor bunurile afectate garanției vor putea fi înstrăinate numai cu acordul prealabil, în scris, al Băncii …. Acest acord va fi necesar în legătură cu fiecare înstrăinare determinată. Consilierul de credite va proceda la încheierea unui act adițional la contractul de credit și, dacă este cazul, persoana desemnată de conducerea operativă a unității teritoriale sau de conducerea băncii va proceda la încheierea unui act adițional la contractul de garanție sau la încheierea unui alt contract de garanție, după caz.

După achitarea integrală a creditului, a dobânzilor aferente, a comisioanelor și a celorlalte obligații ce decurg din contractul de credit, bunurile afectate garanției vor fi eliberate de sub garanție la cererea clientului. În cazul garanțiilor reale mobiliare, în termen de 40 de zile de la stingerea garanției reale banca va înscrie o notificare la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. În cazul ipotecii, se va proceda la radierea inscripției ipotecare, ce constă în încetarea efectelor acesteia, prin inscripționarea unei mențiuni în cartea funciară.

3.2.7 Procesul de acordare și derulare a relațiilor de credit

Creditele aprobate se acordă persoanelor fizice în baza contractelor de credit și de garanții, care cuprin o serie de clauze contractuale. Conform Instrucțiunilor privind politicile de administrare a riscurilor semnificative, în contracte se inscriu clauze din care să rezulte clar toți termenii și toate condițiile respectivelor tranzacții, care să ducă la diminuarea riscului în activitatea de creditare, fiind în sarcina consilierului juridic verificarea respectării reglementărilor legale în vigoare și a prevederilor procedurilor de creditare, în fiecare caz în parte.

Contractele se încheie într-un număr corespunzător de exemplare, în funcție de situația existentă în fiecare caz în parte. Toate exemplarele contractelor sunt exemplare originale, având fiecare aceeași putere juridică.

După perfectarea contractelor de credit și de garanții, precum și după prezentarea polițelor de asigurare aferente garanțiilor constituite, Banca Comercială Română se obligă să pună creditul la dispoziția clientului, la data stabilită de comun acord cu acesta prin contractul de credit. Suma creditului acordat va fi pusă la dispoziție împrumutatului, eșalonat sau integral, în conformitate cu prevederile contractului de credit. În ziua tragerii creditului, consilierul de credite genereaza graficul de rambursare și îl înmânează clientului și îi face cunoscut forma de decontare, care este viramentul, efectuat din contul curent al său în contul sau pe numele beneficiarului de sumă, pentru fiecare operațiune înregistrată întocmindu-se „note contabile”.

În vederea asigurării rambursării la termen și integral a creditelor acordate, unitățile Băncii … vor supraveghea pe toată perioada de creditare, până la rambursarea integrală a creditului, dobânzilor și comisioanelor, respectarea de către împrumutat a tuturor clauzelor prevăzute în contract.

O obligație de maximă răspundere este legată de urmărirea și verificarea, pe toată perioada derulării creditului prin verificare faptică la fața locului a concordanței permanente între valoarea garanțiilor și cea a creditului angajat, pentru menținerea continuă a gradului de siguranță a creditului și a performanțelor stabilite la acordare.

Contractul de credit încetează de drept la expirarea duratei pentru care a fost încheiat, dacă împrumutatul a achitat toate obligațiile sale față de bancă, iar în situația în care se înregistrează credite și dobânzi restante contractul de credit rămâne în vigoare până la data recuperării integrale a creanțelor băncii.

3.3 Studiu de caz – acordarea unui credit…..de către banca… unei persoane fizice