Televiziunea, Computerul, Radioul Nocivitate SAU Cunoastere

=== 1024c39265242934061303e049cab8e95cb162a9_687668_1 ===

1.ARGUMENT

Procesul de comunicare a devenit esențial în societatea contemporană iar faptul cel mai important este transmiterea unui mesaj de la cel care dorește să îl facă cunoscut la cel care trebuie să îl recepționeze.

A comunica înseamnă a stabili raporturi de putere între cei care o realizează, iar tranzacțiile ce au loc între părțile implicate în proces pot fi simetrice sau complementare,însă un raport de egalitate perfectă între cei care comunică este doar o himeră. (Prutianu, 2000)

Alex Muccchielli, care a studiat în profunzime științele comunicării a spus despre comunicare că înseamnă influență.(Mucchielli, 2005)

Nu trebuie neglijată și circulația informației în sens invers, care a fost denumită feed-back, fiindcă în cele mai multe cazuri atunci când se comunică informații se dorește obținerea unui răspuns.

Cele mai multe aspecte pe care le cunoaștem astăzi sunt bazate pe convenții și credințe, foarte puține având legătură cu experințele personale ale oamenilor sau pe descoperiri.(Babbie, 2010).

Un aspect relevant al evoluției pe care o înregistreză o societate este acela de a accepta ceea ce oamenii care ne înconjoară consideră că „știu” că este într-un anume fel.

Televiziunea,computerul și radioul răspund necesității oamenilor de a comunica, de a primi sau de a transmite informații semenilor.

De aceea, am considerat că trebuie să fie relevată importanța pe care o au aceste mijloace de comunicare în existența de zi cu zi a oamenilor mai ales datorită faptului că a devenit tot mai necesar să se stabilească dacă au un rol predominant benefic în viața oamenilor sau un rol nociv, care contribuie la diseminarea unor puncte de vedere greșite.

Am dorit să aflu care este punctul de vedere al celor care sunt afectați în mod direct de acest fenomen al exploziei informației, cetățenii simpli și ce rol consideră aceștia că au televiziunea, computerul și radioul în viața lor.

Este important pentru calitatea vieții oamenilor să se afle modul în care aceștia privesc unele fenomene ce au devenit parte integrantă a vieții lor datorită evoluției pe care a înregistrat-o tehnologia la nivel mondial.

2.Organizarea cercetării

Metodele cele mai utilizate în cercetările sociologice sunt metoda interviului și metoda chestionarului, ale căror rezultate sunt considerate de specialiști a fi concludente.

Tehnica chestionarului presupune faptul că răspunsurile care se primesc sunt în formă scrisă, pe când răspunsurile la interviu sunt în formă verbală, putând fi consemnate pe hârtie de către cei care realizează interviul.

„Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică, și corespunzător un instrument de investigare constând într-un ansamblu de întrebări scrise, și eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.”(Chelcea, 2001)

Chestionarele se pot clasifica după conținut, formă și mod de aplicare(Chelcea,2001) (888538

După conținutul informațiilor, există:

-chestionare de date factuale, ce se referă la fapte obiective, care se pot observa direct și care se pot verifica și de alte persoane

-chestionarele de opinie ce reflectă atitudinile, motivația și interesele individului care a completat acest tip de chestionar.

După formă chestionarele se clasifică în:

-chestionare cu întrebări deschise lasă respondenților o mare libertate în ceea ce privește distribuția răspunsurilor, din acest motiv repartiția răspunsurilor poate fi mai greu analizată, însă permit culegerea unor date diverse, deoarece persoanele care răspund la întrebări nu au nici o constrângere

-chestionare cu întrebări închise nu dau libertate respondentului, ci trebuie să se încadreze într-una din categoriile fixate de cel care a conceput chestionarul

Întrebările închise favorizează întocmirea unor statistici referitoare la răspunsuri, pot servi ca un “filtru” pentru întrebările care vor urma, dau senzația de siguranță a respondentului, de aceea sunt preferate în foarte multe ocazii.

După forma pe care o au întrebările pot exista :

-chestionare cu întrebări închise ce nu permit decât selectarea unui răspuns dintre cele existente în chestionar, gradul de libertate al respondentului fiind mic

-chestionare cu întrebări deschise ce lasă posibilitatea ca persoanele ce răspund să își exprime opiniile în mod liber.

-chestionare cu întrebări atât închise cât și deschise

Erhard Stephan (1961),a afirmat faptul că în alcătuirea unui chestionar, mai puțin întrebările: „De ce?“, se regăsește poziția teoretică și ideologică, reprezentările, atitudinile și opiniile autorului care l-a elaborat.

Foarte multe întrebări nu rezolvă (în majoritatea cazurilor) problema care se cere a fi rezolvată, important fiind succesiunea acestora și modul în care cel care concepe chestionarul știe să îl realizeze pentru ca să poată fi pe înțelesul respondenților.

S-a constatat faptul că și interviul și-a demonstrat utilitatea în toate științele sociale, cât și în cele socio-umane .

Interviul poate fi definit ca o conversație față în față, în cadrul căreia o persoană va obține informații de la o altă persoană.(Denzin,1994)

Nu orice convorbire din viața cotidiană este un interviu, deși sunt cercetători care pentru care convorbirea este sinonimă cu interviul.

În acest proces al comunicării există un receptor( cel care realizează interviul), un emițător ( cel căruia i se ia interviul) și informația care este transmisă de la emițător spre receptor, în cadrul interviului .

Din momentul în care cercetătorul a adunat datele și a stabilit o relație între acestea, se va realiza o substituire a realității studiate.(Agabrian,2006).

În funcție obiectivele urmărite, un cercetător poate opta pentru folosirea uneia dintre cele două metode, rezultatele obținute prin prelucrarea informațiilor constituind baza pentru îmbogățirea cunoștințelor cu privire la anumite aspect ale societății în care trăim, în cazul de față dacă televiziunea, computerul sau radioul contribuie în mod decisiv la cunoaștere sau realizează îndepărtarea oamenilor de adevăr, din cauza interpretărilor care sunt oferite de către cei care lucrează în aceste domenii pentru diverse evenimente și fenomene.

Pentru această lucrare voi proiecta o cercetare cantitativă concretizată prin formularea întrebărilor grupate într-un chestionar la care vor răspunde un anumit număr de subiecți și o cercetare calitativă, cu întrebări conform unui ghid de interviu.

Pentru fiecare dintre cele două situații este necesar să se formuleze o ipoteză pe baza căreia se va construe cercetarea, se vor avea în vedere obiective ale cercetării, va fi determinat numărul de respondenți necesar pentru relevanța studiului după care se va trece la construcția chestionarului, respectiv a ghidului de interviu.

Cercetarea cantitativă poate începe de exemplu cu câteva întrebări demografice generale, utilizate în majoritatea cercetărilor de acest tip care se referă la sexul, vârsta, nivelul de educație și venitul pe care îl au respondenții la întrebări.

O întrebare relavantă ar fi cea referitoare la numărul zilnic de ore pe care îl petrec respondenții în contact cu mijloacele de comunicare al căror rol se dorește a fi determinat.

O altă întrebare se poate referi la gradul de încredere pe care îl au respondenții în mijloacele de comunicare în privința veridicității informațiilor.

Pot fi abordate și aspecte referitoare la existența tendinței de a manipula auditoriul prin formarea anumitor curente de opinie favorabile unor grupuri de interese.

În privința interviului, doresc ca acesta să fie semi-structurat, adică întrebările pe care le pun persoanelor intervievate să urmărească un anumit traseu, pentru a putea să nu mă pierd în detalii nesemnificative, deoarece este știut faptul că o convorbire poate devia de la sensul inițial, atunci când nu urmărești în mod coerent un anumit scop.

Totodată, prin folosirea interviului semi-structurat există libertatea de a te abate de la drumul stabilit inițial în funcție de răspunsurile pe care le primești de la respondent.

Utilizarea interviului semi- structurat oferă din punctul meu de vedere rezultate mult mai concludente decât cele obținute prin folosirea unui interviu nestructurat, care decurge liber .

În cazul interviului voi pune întrebări privitoare la implicarea celor intervievați în domeniul pe care doresc să îl cercetez și întrebări cu privire modul în care aceștia privesc rolul pe care îl pot avea mijloacele de informare în modelarea conștiinței oamenilor.

În același timp voi formula întrebări referitoare la impactul pe care consideră cei intervievați că îl au televiziunea, computerul sau radioul asupra personalității actualei generații.

Interviul se va încheia în mod obligatoriu prin mulțumiri adresate celor intervievați pentru amabilitatea de a participa la cercetare.

2.1 Ipoteze de cercetare

Pentru a cerceta pe baza unui chestionar problema care se dorește a fi analizată se vor formula două ipoteze de la care se pornește pentru a vedea dacă mijloacele de comunicare avute în vedere reprezintă un factor ce contribuie la o informare mai bună a respondenților sau se constituie în modalități de manipulare a acestora.

Ipotezele reprezintă instrumente puternice care vizează orientarea studiilor științifice. Avantajul utilizării ipotezelor în cercetări este acela că acestea dau posibilitatea de a avea claritate și focalizează investigația pe direcția cea mai bună pentru a aduce dovezi în sprijinul acesteia (Barker, Pistrang, & Elliott, 2002).

Mai mult decât atât , prin natura și conținutul ei, ipoteza își aduce o contribuție esențială la orientarea către procedurile statistice care sunt adecvate analizei datelor, chiar dacă alegerea acestora nu poate fi făcută decât în ultimă instanță, după ce datele au fost obținute și supuse unei analize primare.

Generarea acestor ipoteze reprezintă una din problemele cele mai importante pe care le are demersul de cercetare (Dougherty & Jennifer, 2003) și s-a constatat faptul că acest proces are profunde implicații cu privire la toate deciziile pe care urmează să le ia cercetătorul pe parcursul elaborării cercetării sale , de la alegerea, delimitarea populației supuse analizei și alegerea eșantionului, până la construirea modelului cercetării, alegerea tehnicilor în ceea ce privește colectarea datelor și a procedurilor de analiză statistică a acestora.

Ipotezele reprezintă formulari specifice care pot indica modul în care un cercetător crează în mintea sa relația dintre mai multe fenomene (Johnson si Joslyn, 1995).

Tipuri de ipoteze (Johnson si Joslyn, 1995) pot fi următoarele:

1. Ipoteze correlative ce afirmă existenta unei relații care se stabilește între două sau mai multe fenomene.

Acest tip de ipoteze va rămâne la un nivel destul de general, deoarece ele nu spun nimic despre direcția în care cele două fenomene se influențează în mod reciproc, astfel că, la acest nivel, acest tip de formulare nu poate oferi nici o informație despre, unele date care sunt esențiale pentru cercetare

2. Ipoteze direcționale sunt acelea care aduc, în plus, față de ipotezele corelative, informații despre sensul relației ce există între două concepte.

In acest caz, intâlnim două situații tipice:

– Situația în care putem vorbi despre o relație directă ce se stabilește în cazul în care două variabile cresc împreună sau scad împreună.

-Cazul în care atunci cand o variabilă crește, cealaltă scade (și invers), fiind o relație inversă

3. . Ipoteze cauzale – sunt cel mai greu de testat, pentru că sunt și cele mai “curajoase” formulări ale unor ipoteze de cercetare.

Cu alte cuvinte, dacă ne exprimăm in limbaj de variabile, o ipoteza arată modul în care este proiectat efectul variabilelor independente asupra variabilei dependente.

Prima ipoteză care ar putea fi cercetată este aceea potrivită căreia mijloacele de comunicare reprezintă un vector al cunoașterii, care dezvoltă mintea oamenilor și care le oferă posibilitatea de a dobândi noi abilități.

Se poate cerceta de exemplu modul în care completarea educației oamenilor este legată de vizionarea anumitor programe de televiziune, ascultarea anumitor programe de radio sau accesarea anumitor informații de pe internet

A doua ipoteză este cea conform căreia aceste mijloace de comunicare exercită un efect negativ asupra persoanelor care urmăresc informațiile apărute.

În acest caz se poate analiza modul în care orientarea politică a unei persoane poate fi influențată de modul în care mijloacele de comunicare reflectă anumite evenimente.

2.2 Eșantionarea

Pentru o cercetare sociologică este esențială alegerea corectă a celor care vor răspunde la întrebări deoarece concluziile trebuie să fie relevante pentru populația respectivă.

Cercetarea selectivă care se realizează pe teren are ca bază din punct de vedere teoretic două legi statistice:

-Legea regularității statistice conform căreia orice parte ce aparține unui întreg tinde să aibă caracteristicile întregului.

-Legea numerelor mari cu cît grupurile sunt de dimensiune mai mare, cu atît au o stabilitate mai mare, deci răspunsurile pot fi considerate mai relevante.

Erorile care se pot produce la realizarea unei cercetări selective de teren sunt următoarele:

-Erori de înregistrare (consemnarea unor diferențe între nivelul înregistrării pentru caracteristica unui fenomen și nivelul real al acestuia ).

Aceste erori nu pt fi evitate și se pot compensa reciproc, prin înregistrări în plus sau minus, experiența celui ce realizează cercetarea fiind decisivă

-Erori de reprezentativitate (existența unor diferențe semnificative între nivelul unui indicator sintetic înregistrat pentru eșantionul ales și nivelul aceluiași indicator sintetic pentru colectivitatea generală).

Erorile de reprezentativitate pot fi de următoarele feluri :

a.Sistematice, din cauza nerespectării regulilor teoriei statistice privind selecția unităților de observare

b.Întâmplătoare, care nu au o cauză precisă

Într-o cercetare pot fi aplicate următoarele scheme principale de eșantionare:

1.Eșantionarea nealeatoare ce este făcută de către cercetător/operator prin libera lui alegere.

2.Eșantionarea aleatoare este cea care dă dreptul fiecărei unități de observare de a fi selectată pentru a fi inclusă în eșantion.

Eșantionarea aleatoare fixă: este determinat un număr exact de unități pentru eșantion.

Eșantionarea aleatoare secvențială: se aleg din cadrul colectivității eșantioane succesive până la îndeplinirea unui anumit număr de restricții.

Eșaantionarea simplă aleatoare: este realizată prin metoda urnei sau a tragerii la sorți. Selecția ce se face poate fi repetată (bila revine în urnă după fiecare extragere) sau nerepetată (bila nu revine în urnă).

3.Eșantionarea cu restricții sistemică: se realizează prin metoda pasului mecanic (din 5 în 5, din 10 în 10).

4.Eșantionarea stratificată: se bazează pe construirea unor grupuri pe baza unor criterii (categorii socio-profesionale, venituri) și extragerea din aceste grupuri a unui număr predeterminat de subiecți.

5.Eșantionarea de grup: are ca fundament constituirea de grupuri din colectivitatea generală, la întîmplare, și extragerea unuia sau mai multor grupuri pentru eșantion sau extragerea unui număr de grupuri din grupurile ce au fos alese în mod aleator.

6.Eșantionarea multistadială: se realizează prin combinații între eșantionarea stratificată și cea de grup.

În scopul efectuării analizei pe care mi-am propus-o , am efectuat o cercetare sociologică, propunându-mi să administrez chestionare unui număr de 385 de persoane

Populația totală avută în vedere este în număr de aproximativ 2000000 de persoane, populația municipiului București, iar pentru a alege eșantionul reprezentativ care să răspundă la chestionar am urmat indicațiile existente pe site-ul http://www.raosoft.com/samplesize.html, condiția pentru cei care răspund la întrebări fiind aceea de a fi locuitor al municipiului București.
Se acceptă o eroare de 5%, aceasta fiind o alegere obișnuită și un nivel de încredere de 95%, la o populație de 2000000 persoane, mărimea stabilită de program a eșantionului fiind de 385 persoane , rezultat după introducerea datelor proprii cercetării noastre, calcul făcut de site-ul indicat, aceasta fiind mărimea minimă a eșantionului pentru ca rezultatele să fie concludente

Unitatea de sondaj este reprezentată de respondent care este locuitor al Bucureștiului , iar unitatea de observare este formată din cei 385 de oameni care au dorit să răspundă la întrebările chestionarului.

Am ales această modalitate de stabilire a eșantionului deoarece am considerat că utilizând această metodă rezultatele obținute vor fi mai concludente.

2.3 Instrumentul de cercetare (chestionarul)

Chestionarul pe care mi-am propus să îl administrez respondenților va include următoarele întrebări:

1. 1.Dumneavoastră sunteți?

a. Femeie

b. Bărbat

2. Domiciliu:

a. Urban

b. Rural

3.Aveți vârsta:

a. sub 18 ani

b. între 18-25ani

c. între 25-35 ani

d. între 35-60 ani

e. peste 60 ani

5. Nivel de educație:

a. Școală primară

b. Gimnaziu

c. Liceu

d. Facultate

e. Studii postuniversitare

6.Venitul dumneavoastră se încadrează în următoarea categorie:

a.sub 1500 lei

b.între 1500-2000lei

c.între 2000-2500lei

d.între 2500-3500lei

e.Peste 3500lei

7.Considerați că mijloacele de informare în masă au adus o îmbunătăție a vieții dumneavoastră?

8.Acordați încredere doar anumitor posturi de televiziune sau radio?

9.Sunteți influențat(ă) de opiniile exprimate pe rețelele de socializare?

10.V-au determinat aceste opinii să achiziționați anumite produse ?

11.Au reușit mijloacele de informare să vă schimbe concepțiile despre anumite persoane sau despre societate în general?

12.Credeți că mijloacele de comunicare au avut un mare aport în formarea convingerilor dumneavoastră?

13.Considerați că mijoacele de comunicare vă pot furniza toate informațiile necesare?

14.Considerați că tânără generație este mai susceptibilă la a fi influențată de televiziune, computer sau radio?

15.Ați putea spune că aveți încredere în profesionalismul oamenilor care își desfășoară activitatea în mass-media?

16.Credeți că opiniile exprimate de mijloacele de comunicare servesc unor grupuri de interese?

17.Considerați că mijloacele de comunicare au un rol benefic în viața oamenilor de azi?

Chestionarul este de opinie deoarece reflectă atitudinile, motivația și interesele individului care a completat acest tip de chestionar.

Din punct de vedere al întrebărilor care au fost puse, chestionarul este cu întrebări închise, deoarece respondentul va trebui să aleagă un răspuns dintre cele care i s-au oferit.

Dacă aș fi ales ca întrebările să fie deschise, rezultatele care se vor obține ar fi mai greu de cuantificat.

M-am gândit ca acest chestionar să fie aplicat online, condiția de participare fiind aceea ca respondentul să fie locuitor al Bucureștiului, deoarece am dorit ca răspunsurile să fie relevante pentru această zonă geografică.

Consider că întrebările nr 7, 12, 13 și 17 răspund întrebărilor ce se doresc a fi lămurite prin cercetare, iar 11 și 14 pot ajuta la confirmarea ipotezelor ce au fost formulate.

2.4 Scala utilizată

Tipul de design utilizat în studiu este cvasiexperimental, deoarece nu s-a intervenit din partea cercetătorului în scopul provocării unor reacții, ci s-a folosit chestionarul fără a se sugera subiecților vreo opinie, iar completarea chestionarului a fost lăsată doar la latitudinea lor.

Cercetarea cantitativă este o cercetare concludentă care are profunzime și presupune intervievarea unui număr relativ mare de subiecți, rezultatele fiind relevante pentru grupul țintă pe care se desfășoară cercetarea.

Însă și în cazul acestor cercetări de tip cantitativ , completarea de către respondenți a unor chestionare ce se bazează pe intuiție și motivație, subiectivitatea tipic umană este imposibil să nu intervină, deci rezultatele obținute pot fi mai mult sau mai puțin așteptate de cercetător.

S-a optat pentru utilizarea scalei lui Likert pentru a putea realiza o analiză a răspunsurilor primite de la respondenți

Rensis Likert și Gardner Mrphy au realizat o cercetare ce se referea la măsurarea atitudinilor oamenilor în cinci domenii de mare interes:relații internaționale, relații rasiale, conflicte economice, conflicte politice religie .( https://image.slidesharecdn.com/mtcs11scalele-091001124757-phpapp01/95/mtcs-11-scalele-18-728.jpg?cb=1254401321)

Chestionarul elaborat de cei doi cercetători a fost aplicat între anii 1929-1931 în cadrul a nouă universități și colegii din Statele Unite ale Americii peste 2000 de studenți răspunzând la întrebări, dintre aceștia fiind constituit un eșantion de 650 de persoane care au servit studiului ce a fost publicat de Likert în 1932.

Scala lui Likert face parte din categoria scalelor de tip ordinal și în cazul utilizării acestei scale vor fi parcurse următoarele etape pentru a putea cuantifica răspunsurile obținute de la subiecți:

se formulează de cei care realizează cercetarea un set de propoziții cu caracter favorabil sau nefavorabil referitor la problema care urmează să fie studiată.

transpunerea acestor propoziții în chestionarele care vor fi înmânate subiecților cercetării care vor fi rugați să-și exprime acordul sau dezacordul în privința informațiilor respective, prin încercuirea uneia din cele 5 gradații ale scalei utilizate.

Se aplică chestionarul elaborat unei populații stabilite în conformitate cu scopul de măsurare, în acest caz respondenților cărora le-a fost administrat un chestionar la care au răspuns pe e-mail

Răspunsurile posibile au fost:

acord total acord indiferent dezacord dezacord total

(A.T.) (A) (I) (D) (D.T.)

fiecărei gradații care există pe scala lui Likert i se atribuie după ce chestionarul este dat spre completare subiecților un set de valori numerice prezentate în rândurile următoare::

în cazul propozițiilor cu aspect favorabil

+2; +1; 0; -1; -2

în cazul propozițiilor cu aspect nefavorabil

-2; -1; 0; +1; +2

se efectuează calcularea scorului realizat de fiecare subiect în parte pentru tema dată sub forma unei sume algebrice a valorilor numerice ce cuantifică opinia sa referitoare la fiecare propoziție, componentă a setului administrat.

Este bine de observat faptul că scala Likert este o scală bipolară în sensul că măsoară atitudinea sau aprecierea față de o temă dată atât prin răspuns pozitiv cât și negativ, al subiecților care completează chestionarul respectiv..

Se va utiliza această scală pentru a cuantifica răspunsurile care vor fi primite la întrebările existente în chestionar, și anume întrebările 7-17.

Coeficientul Cronbach Alpha are valori între 0 și 1și valorile ce indică faptul că metoda aleasă este relevantă sunt peste 0,7.

Conform cu opiniile unor specialiști scara lui Likert are un nivel de reliabilitate acceptabil și poate fi utilizată în cadrul cercetărilor sociologice.(Vogt, Vogt, Gardner &Haeffele,2014).

3.INTERVIUL

În acest interviu voi pune întrebări privitoare la implicarea celor intervievați în domeniul pe care doresc să îl cercetez și întrebări cu privire modul în care aceștia privesc rolul pe care îl pot avea mijloacele de informare în modelarea conștiinței oamenilor.

În același timp voi formula întrebări referitoare la impactul pe care consideră cei intervievați că îl au televiziunea, computerul sau radioul asupra personalității actualei generații.

3.1 Selecția participanților

Michael Patton afirma că principiul după care se conduc interviurile calitative este legat de posibilitatea ce trebuie creată celui intervievat de a putea exprima prin răspunsurile pe care le oferă gândurile sale utilizând cuvintele sale.(Patton, 1980).

Ca urmare a acestui fapt, celui ce realizează interviul nu îi este permis să sugereze răspunsuri celui pe care îi intervievează.

Folosirea unui anume tip de interviu, după gradul de libertate al acestora, depinde de nivelul cunoștințelor anterioare despre problema care este supusă studiului .(Chelcea,2001)

Atunci când este abordată o problemă nouă, care prea puțin cunoscută, este recomandă utilizarea interviurilor nondirective, care au un grad mai mare de libertate pentru a putea explora fenomenul sub toate fațetele pe care le dezvăluie de la o întrebare la alta. Altfel se prezintă situația atunci când când problema cercetată este bine determinată și se dorește numai măsurarea, aflarea intensității ei de manifestare (în acest caz intensitatea opiniilor pro sau contra privirii mijloacelor de comunicare în masă ca vestori ai cunoașterii sau ca elemente negative pentru evoluția indivizilor și a societății. (Chelcea,2001)

Pentru cercetarea avută în vedere mi-am propus să selectez respondenții pentru interviurile semi-structurate conform cu unele criterii prestabilite:

-respondentul este locuitor al municipiului București

-utilizează toate mijloacele de informare a căror influență în viața oamenilor va fi cercetată

-respectă unele cerințe demografice ce corespund evoluției populației

3.2 Ghidul de interviu

Pentru desfășurarea unui interviu este foarte importantă menționarea faptului că nu există răspunsuri are pot fi catalogate ca bune sau rele, este de ajuns ca respondendentul să își exprime părerile în mod sincer.

Analiza pe care am avut-o în vedere putea fi realizată cu cele două părți aflate în contact vizual direct (modalitate pe care am preferat să o aleg), sau prin intermediul telefonului.

Cea de a doua modalitate era mai comodă, însă s-a constatat faptul că rata de răspuns la întrebări este cu siguranță mult mai mică, deoarece oamenii nu au tmp sau chef să răspundă la astfel de solicitări, în multe cazuri considerând că este vorba despre o farsă.

De aceea am preferat să mă deplasez la domiciliul subiecților, răspândiți în mod aleator în cartierele din București, pentru a realiza interviul, remarcând faptul că timpul alocat a fost mult mai mare decât în cazul chestionarului.

Numărul de interviuri realizate a fost similar cu numărul persoanelor cărora am decis să le administrez un chestionar în prima cercetare efectuată care a fost cantitativă, scest număr fiind de 385 de persoane.

Model de ghid de interviu

Tema cercetării – Eficiența, rolul și funcțiile pe care le au mjloacele de informare în societatea românească

Subiecți: Locuitori ai municipiului București

Obiectivele cercetării:

-atitudini ale populației față de mijloacele de informare

-percepții privind rolul acestora în informarea populației

Introducere

Bună ziua, sunt student la [anonimizat], și doresc să realizez o cercetare cu privire la rolul pe care îl au mijloacele cunoscute de informare în masă (televiziunea, computerul, radio) în societatea românească din zilele noastre.

Orice informație primită din partea dumneavoastră mă va ajuta să îmi fac o imagine mai clară cu privire la această problemă.De aceea vă rog să acceptați să purtăm o discuție pe această temă și să înregistrez convorbirea, pentru a nu uita nimic din ceea ce veți spune .

Vă asigur că aceste opinii sunt cerute numai cu scop științific și că nimeni în afara celor interesați de acest studiu nu va avea acces la înregistrare.

1.Pentru informarea dumneavoastră faceți apel la toate modalitățile de informare uzuale(televiziune, computer, radio)?

2.Considerați că dintre aceste mijloace există unul care este mai potrivit pentru informarea dumneavoastră?

3.Există un mijloc de informare care vi se pare mai credibil decât celelalte?

4. Cum s-ar putea îmbunătăți gradul de utilizare a mijloacelor de informare?

5.Enumerați câteva puncte tari ale fiecărui mijloc de informare a populației.

6. Cum ar putea participa în mai mare măsură mijloacele de informare la îmbunătățirea calității vieții populației?

7.Considerați că mijloacele de informare au mare impact asupra cunoștințelor și personalității actualelor generații?

8.Considerați că mijloacele de informare prezintă principalele probleme ale societății românești?

9.V-ați simțit vreodată manipulat de mijloacele de informare?

10.Credeți că cei ce lucrează în acest domeniu sunt suficient de implicați în rezolvarea problemelor pe care le semnalează?

11.Ce răspunsuri concrete pot oferi mijloacele de informare în privința problemelor abordate?

Vă mulțumesc pentru timpul pe care mi l-ați acordat și pentru informațiile folositoare pe care mi le-ați împărtășit!

Pentru cercetarea realizată am dorit ca întrebările patru, cinci și șapte să se refere la întrebările de cercetare iar opt, nouă și zece mă ajută să răspund ipotezelor formulate.

CONCLUZII

Proiectarea unei cercetări cu privire la o anumită problemă se poate dovedi a fi un demers dificil deoarece necesită o informare prealabilă destul de aprofundată cu privire la aspectele pe care cel care realizează studiul dorește să le scoată în evidență.

Problema dezbătută ce se referă la modul în care oamenii privesc mijloacele de informare este una delicată, receptarea informațiilor fiind dependentă și de personalitatea fiecărui individ în parte, deci se consideră că rezultatele obținute cuprind o marjă de eroare, fapt caracteristic pentru orice tip de cercetare.

Părerea pe care oamenii o au despre mijloacele de informare poate avea o evoluție pozitivă sau negativă pe parcursul timpului acest fapt fiind dependent de modul în care mijloacele de informare reflectă la un moment dat problemele societății contemporane.

De aceea, cel care realizează cercetarea trebuie să fie atent la toate aspectele și să poată alege dintre metodele existente pe cea mai potrivită pentru situația în fața căreia este pus, prin acestă metodă dorind să se obțină cele mai relevante rezultate.

În cele mai multe situații, se alege metoda chestionarului sau cea a interviului deoarece specialiștii au constatat faptul că aplicarea acestora conduce la obținerea unor rezultate care se apropie cel mai mult de cele reale,

BIBLIOGRAFIE

1.AGABRIAN, Mircea. (2006). Analiza de conținut. Iași: Editura Polirom.
2.BARBIE, Earl. (2010). Practica cercetării sociale. Iași: Editura Polirom

3.BARKER, C., PISTRANG, N. and ELLIOTT, R. (2002) Research Methods in Clinical Psychology: an introduction for students and practitioners (2nd edition) Chichester
4.CHELCEA, Septimiu. (2004). Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și
calitative. București: Editura Economică (pp. 97-107, 171-205, 291-333, 385-419,
541-569).
5.DENZIN, Norman K. și LINCON, Yvona (Eds.). (2005). Handbook of Qualitative Research
(ediția a 3-a). Londra: Sage Publications

6.ERHARD S,(1961), Methoden Der Motivforschung: Befragung und Projektive Verfahren, Verlag Moderne Industrie 

7.JOHNSON J B , JOSLYN R(1995) ,Political Science Research Methods. CQ Press

8.MUCCHIELLI А., (2005)Аrtа ԁе а сοmunіса, Еԁ. Pοlіrοm, Іаșі

9. PATTON M,(1980) Qualitative evaluation methods ,Sage Publications

10.PRUTIANU S ,(2000) Manual de comunicare și negociere în afaceri, vol I, Iași, Editura Polirom, 2000

11.VOGT P, VOGT E, GARDNER D AND HAEFFELE L(2014) Selecting the Right Analyses for Your Data Quantitative, Qualitative, and Mixed Methods, The Guilford Press

12.https://image.slidesharecdn.com/mtcs11scalele-091001124757-phpapp01/95/mtcs-11-scalele-18-728.jpg?cb=1254401321

13.http://www.raosoft.com/samplesize.html