Tehnici de Ingrijire ale Tenului
=== c11e25b85e63d1276e4dcd733197e28efc747a46_491510_1 ===
CAPITOLUL 1
PIELEA
1.1. Structura și funcțiile pielii
Pentru a dezbate pe larg , tema propusă trebuie făcută o scurtă incursiune în ceea ce privește pielea deoarece aspectul și implicit,îngrijirea acesteia a reprezentat o preocupare în toate timpurile.
Figura 1. Structura pielii (Ioan Nenițescu-Dermaologie ,pg.12 ,2009)
Pielea are un rol de manta acidă , care este un film lipidic la a cărui compoziție iau parte substanțe acide provenind din metabolismul de la nivelul straturilor superioare epidermice (secreția sebacee și secreția sudorală ) iar pH –ul fiziologic variază în funcție de regiune.Pielea posedă și propietăți electrice care au capacitatea de a regla traversarea electroliților și a apei întrucât are o încărcătură negativă , în timp ce pielea alterată devine electropozitivă .Un rol important îi revine pielii în procesul de termoreglare , atât un rol pasiv cât și unul activ.Pielea participă și la procesele imunologice , datorită prezenței la nivelul dermului și epidermului a celulelor cu rol binecunoscut în răspunsul imunitar.
Pielea are mai multe funcții, dar majoritatea dintre ele sunt de protecție deoarece pielea acoperă și separă organele interne, protejează întregul corp de orice fel de accidente, cum ar fi lovituri, tăieturi. Pielea oferă de asemenea protecție contra substanțelor chimice dăunătoare, pericolelor termale (cald și rece) și infecțiilor bacteriene. Pielea sau tegumentul este derivatul conjunctivo-eptelial care acoperă toată suprafața corpului. Este un organ elastic și impermeabil pentru unele soluții și gaze, ca și pentru microbe .Culoarea pielii este data de :
●cantitatea de pigment din epiderm;
●circulația sangvină din derm;
●stratul de grăsime din epiderm.
La bătrâni ,procesul de îmbătrânire a pielii ,fenomen progresiv de involuție fiziologică ,determinat de influențe genetice ,de regimul alimentar și de condițiile igienice de viață ,de secrețiile endocrine ,de factori psihici și accelerat în mare măsură de expunerea prelungită la radiațiile solare,duce la modificări însemnate în aspectul învelișului cutanat , ca și la modificări strructurale ale acestuia.
Astfel,pielea vârstnicilor este mai palidă,mai uscată, pergamentoasă,mai subțire ,maschează mai puțin decât la omul tânăr rețeaua venoasă subiacentă.Pe acest tegument atrofic survin cu mare frecvență pete pigmentare și formațiuni keratozice,în special pe părțile descoperite.
Histologic, pielea este alcatuită din trei straturi principale:
Anatomia macroscopic a pielii .Pielea este un înveliș conjunctivo-epitelial,care acoperă corpul în întregime,continându-se cu semimucoasele și mucoasele cavităților naturale.
Suprafața pielii este cuprinsă între 1,5 și 2 m2 și prezintă pliuri, unele mai mari (submamar,interfesier,inghinogenital),altele discrete (pe fața de flexie a articulațiilor).Suprafața este cuprinsă între 1,5 și 2 m2 și prezintă pliuri ,unele mai mari (submamar,interfesier,inghinogenital),altele discrete (pe fața) de flexie a articulațiilorTot cu ochiul lor se observă cadrilajul normal al pielii, ce ia naștere prin întretăierea unor șanțuri fine.Pe suprafața palmară și plantară,o serie de șanțuri curbe delimitează dermatoglifele,determinate genetic.Grosimea pielii variează după regiunea topografică.Porii ( depresiunii infundibuliforme) fac parte de asemenea din desenul cutanat normal și corespund orificiilor pilosebacee sau ale glandelor sudoripare.
Structura microscopică a pielii.Structura organului cutanat este constituită din țesuturi epiteliale (epiderm, glande ,firul de păr,unghii),din țesut conjunctiv al dermului și hipodermului,la care adăugăm mușchii proprii,vasele și nervi de la acest nivel.De la suprafață spre profunzime,la microscopul optic,întâlnim epidermul,joncțiunea dermo-epidermică,dermul și hipodermul.
Epidermul se dezvoltă din ectoderm este compus din mai multe straturi de celule ( epiteliu pluristratificat pavimentos ) , denumite generic keratinocite datorită funcțiilor de bază de a forma keratinele.La bătrâni epidermal,devine în general mai subțire dar această opinie nu este unanim acceptată, unii cercetători contestând scăderea grosimii epidermului o dată cu înaintarea în vârstă.
Stratul bazal (germinativ ) este constituit dintr-un singur rând de celule;
Stratul (corpul) mucos al lui Malpighi constituie porțiunea cea mai groasă a epidermului , aproximativ (50 %) și este format din mai multe rânduri de celule dispuse în mozaic ;
●stratul granulos îl continuă pe cel malpighian în evoluția celulelor spre suprafață ;
●stratul lucidum , este situat între cel granulos și cel mai superficial ( stratul cornos) , bine vizibil numai în epidermal palmar și plantar ;
●stratul cornos , a cărui grosime variază în funcție de regiune – de la aproximativ 1 /5 până la ½ din înălțimea epidermului este constituit din celule mult turtite cu citoplasmă eozinofilă și omogenă , anucleate , aspect datorat gradului mare de keratinizare .Stratul bazal la bătrâni are tendința de a devein rectiliniu,datorită turtirii și estompării proeminențelor papilare și ștergerii ondulațiilor joncțiunii dermoepidermice,iar melanocitele bazale sunt în număr scăzut și adesea vacuolizate .Celulele stratului mucos au dimensiuni mai mici și forma lor polisedrică este mai puțin regulată.Uneori, se poate constata o vascuolizare accentuată a celulelor spinoase .Alte caracteristici ale epidermului vârstnicului sunt scăderea activității mitotic ,reducerea la jumătate a vieții celulelor și scăderea masivă a conținutului în acid ribonucleic,fără modificare a conținutului de acid dezoxiribonucleic.Principalele funcții ale epidermului sunt:
●keratinogeneza este funcția propie epidermului , prin care acesta produce keratina , o scleroproteină , constituită din 18 aminoacizi din care cel mai bine reprezentat este cisteina ce conține în molecula sa o grupare sulfihidrică ;cisteina se transformă în cistină , indispensabilă , procesului de keratinizare;
●melanocitele reprezintă sistemul pigmentar al epidermului ; funcția lor este elaborarea pigmentului natural al acestuia ( melanina ).
Dermul se dezvoltă din mesoderm ,este situat imediat sub epiderm fiind constituit din 3 zone :
●una superioară, dermul superficial ( papilar ) cu o structură mai laxă;
●una mijlocie , corionul ( drrmul reticular ) demarcate în partea superioară de o linie aproape orizontală , are o structură mai densă și este situată la o mică distanță sub mugurii interpiliari;
●una inferioară , dermul profund , cu fascicule colagene groase .
Structura intimă a dermului comportă un schelet fibrilar reprezentat de fibre colagene elastic și fibre de reticulină , de substanță fundamentală care umple spațiile interfibrilare și de celule , puțin numeroase , presărate rar ( fibroblaști , histiocite , foarte rare mastocite – evidențiabile prin colorații special și plasmocite ) .
Prin structura și componentele sale dermul asigură elasticitatea , tensiunea , rezistența la presiune și protecția mecanică a pielii .În derm,senescența provoacă de asemenea modificări evidente.Fasciculele de collagen nu mai apar încrucișate în toate sensurile,ca împletitura fibrelor de pâslă,ci sunt orizontalizate și sunt reduse cantitativ în comparație cu cele din corionul indivizilor tineri,ceea ce determină o apreciabilă subțiere a dermului.
Îmbătrânirea pielii adduce modificări în conținutul de acid hialuronic dermic,mucopolizaharid acid nesulfurat,cu mare capacitate de hidratare ( spre deosebire de mucopolizaharide sulfatate) și parallel cu scăderea acestuia,diminuă și hidratarea colagenului,care devine mai rigid.La fibrele elastic,devenite bazofile,cu fenomene de degenerescență se constată transformări de ordin chimic constând într-o scădere a unor acizi aminați cu lanț lateral acid ( acidul glutaminic) sau cu lanț lateral basic (lizina),componenți ai elastinei.În ceea ce privește celulele din derm se remacă următoarele:
●fibroblasticele se decelează într-un număr mai redus în dermul bătrânilor,au o talie mai mică și o capacitate de multiplicare scăzută,fapt semnificativ, dată fiind importanța lor în procesul de elaborare a colagenului,dar histocitele nu par a fi modificate,cel puțin numeric.
Despre capilarele din dermul papilar s-a afirmat că ar mai puțin abundente în pielea vârstnicilor decât în cea a tinerilor,ceea c ear explica paloarea obișnuită a tegumentelor bătrânilor,paloare la care contribuie ,fără îndoială ,și reducerea aportului sanguine prin ischemie periferică ,atât de frecventă la indivizii trecuți de 60-65 de ani.
Hipodermul, se dezvolta din mesoderm situate sub acest din urmă strat al dermului , este constituit dintr-o rețea de trasee conjuctivoelastice ale cărei ochiuri sunt ocupate de lobulii grăsoși constituiți din celule adipoase .Sub hipoderm este țesutul celular subcutanat .Fenomenele involutive interesează și hipodermul ,și duc la o diminuare accentuată a grăsimii subcutanate .În esență,alterațiile dermului și hipodermului sunt cauza principal a ridurilor.Hipodermul este format în cea mai mare parte din celule adipoase,organizate sub formă de lobuli,despărțiți de septuri conjunctive.Între lobuli se găsesc vase sanguine,nervi ,bulbi pilari,glomeruli sudoripari.
1.1.1.Anexele pielii
Anexele pielii cuprind glandele ,părul și unghiile.
Fig.2.Glandele pielii (Dr. Aurel Voina -Îngrijirea tenului ,pg.86 ,2000)
Glandele sudoripare .În derm se găsesc glandele sudoripare ,în număr de aproximativ 2 milioane.Distribuția lor este inegală, aglomer’ndu-se îndeosebi în palme și tălpi.Activitatea glandelor sudoripare, prevăzute cu o bogată inervație,se găsește sub influența direct a sistemului nervos.
Așa se explică mărimea secreției sudoripare în cursul diferitelor stări emotive .Sudoarea se elimină în permanență ,chiar în timpul frigului ,însă ea devine deosebit de abundentă în caz de temperatură ridicată,în timpul muncii fizice intense ,înb timpuil î,băierii , etc .O dată cu sudoarea se elimină din organism și săruri minerale ,ca și produsele inutile și vătămătoare , rezultat al metabolismului.
În felul acesta ,pielea degrevează ,în parte,activitatea rinichilor .Pe aceasta se bazează de multă vreme ,în anumite boli ,utilizarea tratamentului diaphoretic .Dar o hipersecreție sudoripară cu character persistent se poate repercuta nefavorabil asupra sănătății ,întrucât odată cu sudoarea se elimină și anumite vitamine .În afară de aceasta ,în cazuri de transpirație abundentă pielea se macerează,ceea ce duce la intretrigo ( opăreală),și astfel pătrund mai uzșor în ea microbii supurației și anumite specii de ciuperci microscopic patogene.
Glandele sudoripare ecrine sunt numeroase ,distribuite pe întreaga suprafață cutanată,dar predomină pe palme,frunte.Anatomic au un glomerul situat în dermul profund,continuat cu canalul sudoripar care se deschide la suprafața pielii ,independent de orificiul pilar.
Glandele sudoripare ecrine sunt răspîndite pe toată suprafața pielii,au formă de tuburi ce ajung până în hipoderm ,au capătul terminal al tubului ,se înfășoară ca un ghem numit glomerul sudoripar secreția apoasă se numește sudoare cu un miros specific caracteristic ce se elimină la suprafața pielii. Cantitatea de sudoare crește direct proporțional cu efortul fizic și cu creșterea temperaturii mediului.Glandele sudoripare ecrine,distribuite pe întreg tegumentul,dar în special pe palme,tălpi,toracele anterior ,involuează și ele în cursul îmbătrânirii .Glicogenul ,present în abundență la individual tânăr în celulele clare ale glomerulului sudoripar,se găsește în cantitate mai mică în celulele secretoare ale glandelor vârstnicilor.În protoplasma celulelor, atât celor clare cât și celor întunecate,se acumulează granule galbene, în formă de rozete ,fenomen a cărui explicație nu se cunoaște
Glandele sudoripare apoecrine sunt mai puține și se găsesc grupate în regiunile axilare,perimamelonare ,inghinale ,pubiană ,perineală .Se dezvoltă complet la pubertate .Canalul excretor se deschide în partea superioară a unui folicul pilar sau în apropierea lui.
Secreția glandelor apocrine este de tip semiholocrin (eliminarea concomitentă a unor fragmente din celulele glandulare).Glandele sudoripare apocrine sunt asemănătoare celor ecrine dar mai mici se găsesc în axile, perigenital, perianal ,canalul excretor al acestor glande este anexat firului de par .
Glandele sudoripare apocrine,din regiunile axilare,inghinală,perianală,diferind de glandele ecrine prin mărimea lor și prin calibrul mult mai larg al tubului lor excretor și prin deschiderea acestuia mai frecvent într-un folicul pilos în apropierea glandei sebacee și nu direct pe tegument,nu par reduse numeric,dar pot prezenta vacuolizări ale celulelor secretorii,iar scăderea activității lor este confirmată prin dispariția la vârstnici a mirosului cutanat specific sexual de capril al individului.
Glandele mamare sunt glande sebacee modificate deoarece evoluția lor este legată de funcția organelor genitale feminine.
Glandele sebacee sunt de tip holocrin,procesul secretor fiind însoțit de dezagregarea celulelor glandulare ce se elimină odată cu secreția .În 24 de ore ele produc 1-2 grame de sebum,secreția realizându-se în flux continuu.Ele sunt distribuite neuniform pe suprafața cutanată ,densitatea maximă (400-900/cm2) fiind pe pielea păroasă a capului ,frunte ,bărbie,regiunea mediană a spatelui și presternal .Anatomic sunt glande acinoase ,situate în apropierea firelor de păr (formează împreună foliculul pilosebaceu),iar canalul excretor se deschide în orificiul pilar.
Glandele sebacee -au forma de ciorchine ,sunt anexate firului de păr, unde își elimină secreția grăsoasă ce se numeste sebum .Secreția în exces de sebum duce la seboree, iar scăderea secreției duce la ihtioza.Glandele sebacee nu se pot decela la microscop semen de atrofie sau alte modificări morfologice ,dar activitatea lor secretorie diminuă o dată cu înaintarea în vârstă,în special la sexul feminin.
Vârsta la care apare caniția variază foarte mult de la un individ la altul,în funcție în primul rând de ereditate,care se manifestă în dominanță autosomală.
Pielea,tenul și glandele cu secreție internă.Cuvântul glandă este un termen medical întrebuințat foarte des în medicină și în vorbirea curentă.Sunt multe feluri de glande;când vorbim de piele ne gândim în primul rând la cele care produc grăsimea (glandele sebacee) și sudoarea ( glandele sudoripare).
Pielea diferă,ca înfățișare ,de la persoană la persoană,prin însușiri pe care le putem constata cu ușurință dacă privim mai aproape acest organ.Aceste diferențe depend ,în mare măsură, de caracterul endocrine individual,variabil de la individ la individ .Glandele endocrine care au legătură mai strânse cu pielea și influențează calitatea tenului sunt: hipofiza,tiroida ,paratiroidele , suprarenalele și glandele sexual.
Ele joacă un rol biologic primordial ,iar legătura dintre ele este tot așa de strânsă ca și legătura dintre alte organe care,prin asocierea lor, alcătuiesc un grup menit să asigure o anumită funcție,cum ar fi digestia, respirația sau circulația sângelui.În cadrul fiecăreia din aceste funcții ,unul din organe joacă rolul principal.În complexul endocrine un rol de coordinator revine hipofizei
Prin secrețiile sale,hipofiza influențează celelalte glande endocrine,care au efecte hotărâtoare asupra tegumentelor în genere și asupra tenului în special.Sistemului nervos îi revine în acest complex un rol deosebit de important.Hipofiza secretă diferiți hormoni care stimulează tiroida suprarenalele și gonadele .
Aproape toți acești hormone dirijează dezvoltarea normal a pielii,cu glandele sebacee și sudoripare,al căror rol este hotărâtor în igiena și estewtica tenului.Chiar numai această singură legătură endocrino-cutanată lămurește corelațiile strânse dintre piele și glandele cu secreție internă,dar mai sunt și alte legături biologice intime.Deranjamentele glandei suprarenale produc tulburări serioase asupra pielii în ce privește circulația sângelui ,creșterea părului, apariția ridurilor ,uscăciunea și grăsimea tegumentelor,precum și distribuția pigmentului,tot atâtea aspecte care privesc în aceeași măsură fiziologia și estetica pielii.Tenul are mult de suferit din cauza tulburărilor produse în funcția glandelor suprarenale.
1.1.2. Importanta pielii pentru buna funcționare a organismului
Pielea are o poziție privilegiată,în contextual discutat deoarece ea reprezintă interfața de contact a organismului cu mediul înconjurător iar atingerea limitelor capacității ei normale de adaptare la agresiunea termică determină manifestări patologice polimorfe,care au generat eforturi deosebite de cercetare și cunoaștere .
Pielea-organ senzitiv.În piele se găsește un număr imens de terminații nervoase.Acestea există în toate straturile pielii,în mușchii cutanați,în bulbul firului de păr- din care crește părul- în glandele sudoripare și sebacee .Terminațiile nervoase din piele recepționează senzațiile de durere ,presiune ,atingere ,căldură,frig.acestea ne îndreptățește să considerăm pielea ca un organ senzitiv.
Pielea răspunde repede la variațiile de temperatură din mediul înconjurător,la vânt,iritații solare,precum și alte schimbări ale mediului.Sub acțiunea frigului,vasele sanguine din piele își micșorează calibrul,pielea devenind palidă,iar transpirația scade și ea Când este cald,dimpotrivă vasele cutanate se dilată,pielea devine roșie,transpirația se accentuează.Toate aceste schimbări se produc pe cale reflex ,cu participarea sistemului nervos central .
Pe acesta se bazează călirea,prin aplicarea sistematică a procedeelor hidrice sau a băilor de aer.Modificările iritative mecanice,de temperatură,precum și modificările chimice ale pielii,care apar cu această ocazie provoacă prin intermediul sistemului nervos o reacție a întregului organism,care are ca urmare o schimbare rapidă a debitului sanguine din piele și organelle interne,precum și a presiunii arteriale,a transpirației.
Pielea-barieră protectoare.Am amintit mai sus că stratul extern al pielii ( stratul cornos) prezintă o mare rezistență față de o seamă de factori din mediul înconjurător.Pe lângă aceasta,pielea sănătoasă ,intact este o adevărată barieră,care ocrotește organismul de microbii prezenți pe suprafața corpului.Reacția acidă a suprafeței cutanate are rol de protecție în lupta împotriva microbilor.O asemenea reacție este datorată faptului că odată cu sebumul și sudoarea se elimină și acizi grași .Microbii patogeni,ajunși pe piele ,pot să se înmulțească rapid numai în mediu alcalin.
Acesta este una din cauzele faptului că la persoanele sănătoase , care se preocupă de curățenia pielii,apar foarte rar piodermite,cu toate că suprafața tegumentelor este acoperită de un număr imens de microbi.
În caz de îngrijire ineficientă a pielii,sudoarea și sebumul, amestecate cu scuamele cornoase,care se desprind continuu ,astupă orificiile glandelor sudoripare și sebacee,având ca urmare o tulburare a funcției lor normale.
Prin descompunerea sudorii și a sebumului,accumulate pe suprafața pielii,reacția acidă devine alcalină,ceea ce înseamnă că se crează un mediu,favorabil înmulțirii rapide a microbilor,prezenți pe suprafața tegumentelor .
În caz de îngrijire atentă a pielii,sudoarea și sebumul amestecate cu praf și scuame epidermice,sunt îndepărtate la timp de pe suprafața cutanată ,ceea ce menține reacția acidă și creează condiții nefavorabile dezvoltării microbilor.Pielea ne apără de microbe și într-un alt mod:producând substanțe cu acțiune nocivă asupra lor.
Pielea poate deveni poartă de intrare pentru infecții .În caz că pe piele există fisuri sau excoriații ,chiar invizibile,microbii pătrund ușor prin ele în organism.Asemenea mici leziuni ale stratului cornos al pielii,așa-numitele microtraumatisme,se produc deseori în timpul procesului de producție sau acasă.Ele constituie poarta de intrare prin care pătrund în organism,nu numai microbii ci și anumite substanțe chimice vătămătoare.De aici reiese cât de important este păstrarea integrității cutanate.Dacă pe piele există leziuni chiar foarte mici , acestea trebuie dezinfectate și păzite de infecție .
Pielea participă la termoreglare și metabolism.După cum se știe,temperature corpului unui om sănătos,indifferent de oscilațiile temperaturii aerului, se menține în mare măsură constant, în această privință pielea jucând un roil important.Prin intermediul pielii, organismul elimină căldură mai ales în timpul transpirației;deci,eliminarea de căldură nu este datorată numai proprietății de termoconductibilitate și termoiradiere,pe care o are pielea.Dacă ținem mâna în aer apare senzația de frig,pentru că evaporarea apei răcește pielea.Când de pe suprafața pielii se evaporă 1 ml de sudoare,se pierd 0,58 de calorii mari.
Eliminarea căldurii prin evaporarea sudorii se produce în mod continuu,sub forma unei evaporări neobservate.În decursul a 24 de ore,pielea elimiă o dată cu sudoarea de 2 ori mai multă apă,decât plămânii,în aceeași perioadă de timp.Omul suportă greu baia de aburi prin simplul fapt că umiditatea,în acest caz,fiind prea mare,evaporarea cutanată este îngreunată.În schimb,căldura în condiții de aer uscat este mult mai suportabilă.Pe timp de vară,corpul uman pierde multă căldură,din cauza dilatării vaselor de sânge aflate în piele .
Curentul sanguin accelerando-se în aceste vase ,se mărește cantitatea de sânge care circulă în vecinătatea suprafeței corpului ,răcindu-se în acest fel.În anotimpul rece,dimpotrivă ,vasele sanguine se îngustează ,pielea devine palidă ,iar eliminarea sudorii se micșorează brusc,micșorându-se totodată și eliminarea de căldură.
În piele iau naștere anumiți fermenți și vitamine,ca vitamina ,și alte substanțe,care trece în sânge având o mare însemnătate în metabolism.În felul acesta,pielea participă activ la metabolism,iar starea ei influențează starea întregului organism.
1.2.Tenul și tipuri de ten
Figura 3.Tipuri de ten (Dr. Aurel Voina -Îngrijirea tenului ,pg.112 ,2000)
1.2.1.Tenul normal
Ten endemic caracterizat prin pori fini ,piele mată,catifelată ,suplă,întâlnit destul de rar,mai ales la copiii mici înainte de pubertate.O astfel de piele suportă greu apa calcaroasă,cea mai bine tolerată fiind apa de ploaie .O spălare exagerată duce la uscarea pielii.Persoanele care fac abuz de săpun,îndepărtează de pe piele stratul de grăsime natural ,silind glandele sebacee la o muncă suplimentară pentru înlocuirea lui.Aceasta determină ridarea și ofilirea timpurie a pielii.Curățirea se face cu o cremă demachiantă sau cu lapte demachiant,ștergându-se apoi obrazul cu un tampon de vată cu o loțiune din plante sau cu o loțiune tonică.După demachiere și aplicarea loțiunii se recomandă folosirea unei crème de noapte , tip cold-cremă.
Dimineața se aplică crema de zi ,care va servi atât pentru protecția pielii ,cât și ca support pentru pudră.Excesul de cremă se îndepărtează ușor cu un șervețel umed,prin apăsarea acestuia pe față ,din loc în loc.Aceeași atenție care se acordă îngrijirii feței,trebuie acordată îngrijirii gâtului ,decolteului și cefei.Atât gâtul cât și ceafa vor fi masate zilnic cu o cremă grasă .Îngrijirea gâtului și a decolteului este foarte important, deoarece ofilirea prematură a pielii se datorește în general lipsei de îngrijire .
1.2.2.Tenul gras
Tenul gras este lucios,lipsit de suplețe ,unsuros în special pe frunte, aripile nasului și bărbie.Acest aspect este consecința activității sporite a glandelor sebacee.Pielea grasă prezintă porii dilatați ,datorită cantității sporite de sebum, iar cu timpul,neângrijită,capătă o culoare gălbuie. Acest tip de piele este terenul favorizant al apariției comedoamelor și chiar a acneei.Tenul gras este caractewristic femeilor brunette.Specialiștii îl impart în două categorii:
-ten gras uleios,care este lucios și la apăsare ușoară prezintă o suprafață netedă.
– ten gras asfixic ( transformat din tenul gras uleios care nu a beneficiat de îngrijiri cosmetic adecvate) care prezintă porii închiși ,cu exces de sebum și cu un strat cornos dezvoltat .Se observă numeroase puncte negre care se transform uneori în coșuri.Asfixia cutanată are loc datorită următoarelor fenomene.
●celule cornoase moarte de la suprafața pielii se descuamează incomplet;
● excesul de secreție sudoripară astupă porii pilosebaceei;
●se produce hipercheratinizarea pielii .Astfel,este împiedicată evacuarea liberă a sebumului și a transpirației ,orificiile de ieșire fiind astupate;
●circulația sanguină se diminuează și țesutul cutanat nu este bine aprovizionat cu oxygen.
Pielea grasă se ridează mai greu,dar este lipsită de suplețe și frăgezime din cauza efortului la care sunt supuse glandele sebacee.Îngrijirea zilnică și în special curățirea profundă prezintă o importanță deosebită pentru tenul gras.Pentru îngrijirea zilnică a tenului gras se pot folosiapa și săpunul,dar unele tipuri de ten gras prezintă intoleranță.În cazul tenului gras trebuie evitată folosirea cremelor de curățat,care accentuează gradul de grăsime a pielii și provoacă unele neajunsuri,ca apariția punctelor negre,a coșurilor, etc.Tenul uscat este fin,subțire,fragil,iritabil și se descuamează ușor.Uneori se observă și riduri fine.Se disting două categorii de tenure uscate:ten uscat-din lipsă de apă și ten deshidratat.Pielea deshidratată este ștearsă ,brăzdată de riduri fine.Prinsă între degete pune în evidență lipsa ei de suplețe și elasticitate.Tenul uscat se mai poate recunoaște și prin faptul că este foarte sensibil la frig ,săpun,loțiuni alcoolizate ,crème pe bază de glicerină.Tenul deshidratat se întâlnește și la persoanele mai în vârstă,ca o consecință normal a îmbătrânit.Factorii care determină uscarea pielii sunt :
Factori interni:predispoziție congenital,respective un număr redus de glande sebacee sau o secreție insuficientă a acestora;tulburări endocrine; tulburări nervoase;tulburări ale circulației sanguine;unele boli interne.
Factori externi:influențe ale factorilor de mediu;produse cosmetic folosite necorespunzător.
Curățirea obrazului în cazul tenului uscat se face numai cu o cremă grasă sau cu lapte demachiant.Curățirea și aplicarea loțiunilor trebuie efectuată numai cu produse adecvate tenului uscat.Persoanele care prezintă sensibilitate față de lanolină vor renunța la folosirea cremelor având ca bază această substanță.Și pentru tenul uscat se recomandă masaje ușoare și aplicarea de măști.
1.2.3.Tenul mixt
Tenul mixt este frecvent întâlnit.Elk reprezintă o secreție grasă pen as,bărbie ,frunte ,restul porțiunilor fiind uscate .În îngrijhirile zilnice trebuie ținut seama de această caracteristică pentru a aplica produse specific fiecărei regiuni.Curățirea se face cu o cremă sau cu lapte demachiant,apoi se șterge obrazul cu un tampon îmbibat într-o soluție din plante.Pentru îngrijirea zilnică a feței dermatologii recomandă ca prosopul să fie schimbat la două zile și aceasta să fie fiert în apă ,fără adios de detergent,uscat și călcat În general,pentru îngrijirea unui ten mixt este bines ă nu se folosească cremă în exces pe zonele grase.
1.2.4.Tenul ridat
În afară de faptul că acest fenomen apare odată cu înaintarea în vârstă, mai sunt și cauze care favorizează apariția ridurilor ,ca de exemplu :influența agenților atmosferici;băile prelungite de soare;insuficiența odihnei și respective a somnului ;excesul de tutun;cafea ,băuturi alcoolice;cura de slăbire nerațională;abuzul de farduri sau de preparate cosmetic;abuzul de săpun;loțiuni concentrate în alcool,glicerină.
Lipsa de control a expresivității de a termina așa-numitele ,,cute –expresie,, .Persoanele cu tenul uscat au o predispoziție special pentru riduri.Pe lângă regimul alimentar rațional,exercițiile în aer liber ,exercițiile de respirație se recomandă aceleași îngrijiri ca cele pentru tenul uscat sau senile.
1.2.5.Tenul deshidratat
Tulburările de hidratare pot determina modificări ale tenului .Pielea conține aproximativ 70 % apă, din care 10-20 % în stratul cornos;această apă provine din ingerarea alimentelor care conțin apă și din reacțiile care au loc în organism ,reacții reglate de sistemul nervos și de glandele endocrine.după conținutul în apă se deosebesc următoarele tipuri de ten:normal,hidratat ,hiperhidratat și deshidratat.Căile deshidratării pielii poate fi datorită tulburărilor nervoase, surmenajului fizic ,lipsei unor vitamine,în special A și F,influenței factorilor externi-fizici sau chimici-cum ar fi:expunerea obrazului neprotejat la ger,vânt,zăpadă,soare sau căldură,abuz de săpun,de soluții alcoolice ,degresante.Deshidratarea mai poate intervene în timpul unor anumite boli însoțite de febră,diaree,etc , ca o consecință a unei îngrijiri cosmetic defectuoase sau în timpul curelor de slăbire neraționale
Tabelul nr.1 evidențiează informații în ceea ce privește comportamentul pielii în funcție de unelii criterii
Aspecte ale îmbătrânirii cutanate.Sub aspect microscopic, la nivelul hipodermului se produce o atrofie prin degradarea fasciculelor conjunctive care înfășoară lobulii grăsoși.
La nivelul dermului papilar are loc liza fibrelor fine elastice, zona subepidermică se lățește, iar joncțiunea dermo-epidermică se aplatizează, pierzându-și ondulațiile inițiale. Aceste tulburări încep la vârsta de 30-40 ani.
La nivelul dermului reticular, fasciculele de colagen se rarefiază, apoi dispar. Elastina își pierde proprietățile de extensibilitate și tonicitate. Aceste tulburări încep foarte devreme, imediat după pubertate. în plus, elastina se impregnează cu lipide și se mărește viteza de elastoliză.Cu vârsta, crește proporția de colagen insolubil dar fenomenul major constă în dispariția aproape completă a sintezei colagenului în dermul reticular, fibroblastele pierzându-și capacitatea de a se reproduce. Rarefierea glicosoaminoglicanilor duce la pierderea turgescenței celulelor și a tonicității pielii.Pierzându-se structura de susținere, vasele sanguine devin fragile (apare purpura senilă), iar șocurile mecanice exercitate asupra pielii duc la desprinderea cu ușurință a dermului de epiderm, apărând clivări și leziuni ale tegumentului.
La nivelul epidermului, descuamarea invizibilă se face în mod necorespunzător. Celulele cornoase suferă un proces de agregare, care dă senzația de asprime la pipăit. Epidermul se subțiază, în timp ce zona subepidermică crește în grosime Are loc o reducere a numărului glandelor sebacee și o hipofuncție a lor, iar diminuarea filmului hidro-lipidic accentuează aspectul de piele uscată și cenușie.Subțierea epidermului și aplatizarea ondulațiilor papilare fac ca pielea să fie subțire și laxă și să se formeze cute sau riduri.
Ridurile de expresie par să fie rezultatul creșterii proporției de proteine în părțile laterale ale ridului și depresiei în centrul acestuia. Pe zonele expuse la lumină (de exemplu, părțile laterale ale gâtului), apar riduri provocate de o acumulare de material fibros în derm (elastoza actinică).Desprinderea epidermului de derm determină apariția unor cicatrice stelare. Repartizarea melanocitelor devine, cu vârsta, inegală; are loc fie o diminuare a numărului de melanocite {leziuni acromice), fie o înmulțire exagerată a lor (leziuni hiperpigmentate sau așa-numitele pete senile).
Numeroase teorii încearcă să explice fenomenul îmbătrânirii pe baza epuizării „zestrei" genetice, a mutațiilor produse în catenele de ADN sau a influenței radicalilor liberi care se formează în celule .Dar, în afara unor factori interni, este incontestabil că unii factori externi legați de mediul și modul de viață al fiecărui individ, au o contribuție importantă în procesul de îmbătrânire.Expunerile prelungite la soare antrenează o îmbătrânire precoce a pielii, radiațiile UV acționând asupra catenelor de ADN, a fibrobîastelor și melanocitelor.
Epidermul devine, cu vârsta, foarte sensibil la acțiunea ultravioletelor, cu atît mai mult cu cît numărul de melanocite (care reprezintă principalul mijloc de fotoprotecție naturală) la adult scade cu 10-20%, din 10 în 10 ani.În sfârșit, factorii iatrogeni (corticoterapia, diureticele, hemodializa) determină uscăciunea pielii, o scădere a proporției de lipide cutanate și subțierea tegumentului.
Soarele -În cââiva ani de expunere neprotejată la soare apar semne vizibile de schimbare a aspectului pielii: pistrui ;pete maronii ;vene vizibile ; piele îngroșată și uscată ; riduri fine care dispar dacă pielea este întinsă ; piele lăsată ; pori blocați;keratoza actinică ; cancer de piele.Apariția și gravitatea acestora depinde de culoarea pielii și de timpul de expunere la soare.Potrivit studiilor de specialitate, expunerea repetată la razele ultraviolete dizolvă colagenul din piele și împiedică formarea acestuia. Soarele atacă și elastina, pielea expusă făra protecție devenind lăsată, ridată și cu aspect uscat și îngroșat. Toate aceste efecte negative sunt prezente în straturile pielii,abia după câțiva ani devenind vizibile .
Afectarea tenului prin intermediul tutunului Fumatul activ echivalează cu cel pasiv, iar expunerea la fumul de țigară îmbătrânește în mod semnificativ pielea, producînd riduri și uscăciune. Potrivit cercetărilor, o persoană care fumează 10 sau mai multe țigarete pe zi, timp de minim 10 ani, este mai predispusă la apariția ridurilor profunde și a pielii îngroșate și uscate decât un nefumător. Ridurile fine, vizibile la microscop, sunt prezente la fumatori încă de la vârsta de 20 de ani .Fumatul afectează negativ aspectul tenului, prin mai multe mecanisme. În primul rând, produce o deshidratare importanta și precoce a feței. La acest proces se adaugă efectul radicalilor liberi toxici, produși sub efectul nicotinei arse, care grăbesc procesul îmbătrânirii, prin distrucții nicroscopice ireversibile. Acțiunea sa distructivă este potențată daca i se adaugă factorul stres, lucrul îndelungat la un calculator generator de radiații, sau baia excesivă de soare.
Expunerea la temperaturi scăzute .Frigul și vântul rece contribuie la îmbătrânirea tenului prin uscarea acestuia.Din acest motiv, cremele și măștile hidratante sunt esențiale în timpul iernii.O idee bună este utilizarea unui umidificator în camerele încălzite.
Abuzul de alcool ,contribuie la îmbătrânirea și schimbarea tenului prin dilatarea vaselor și creșterea fluxului de sânge. În timp, aceste vase rămân deteriorate permanent și tenul capătă pete roșii și vase de sânge sparte vizibile la suprafață .
Lipsa somnului se observă în primul rând pe față, prin cearcăne maronii și pielea lăsată.
Stresul .Încruntatul frunții este un obicei nociv pentruten , deoarece în timp mușchii își formează un obicei din această poziție.
Gravitatia .Forța gravitațională ne trage în jos în mod constant, efectele sale fiind din ce în ce mai pronunțate, odată cu înaintarea în vârstă. Efectele gravitației asupra tenului sunt cel mai evidente în jurul vârstei de 50 de ani, când se înregistrează o scădere dramatică a elasticității acestuia.
Expresiile faciale repetitive duc la formarea ridurilor fine.Odată cu fiecare expresie se activează un mușchi facial și se formează o micro-crevașa sub piele. Pe măsura ce îmbătrînește, pielea își pierde elasticitatea și în consecință posibilitatea de a reveni la starea inițială .
Poziția de somn .Menținerea aceleiași pozitii a capului pe perna mai mulți ani la rînd duce la formarea ridurilor. Aceste riduri de somn rămîn în timp ,,gravat ,, pe ten și nu mai dispar.La persoanele care dorm pe o parte, aceste riduri sunt mai pronunțate pe obraji și bărbie, iar la persoanele care dorm cu față în jos ridurile se formează pe frunte. Din această perspectivă, poziția ideală de dormit este cu fața în sus, pielea feței fiind destinsă și nu ,, boșită,, în pernă .
CAPITOLUL 2
PRODUSE DERMSTOCOSMETICE
2.1.Delimitări conceptuale
Produsele cosmetice și de parfumerie sunt amestecuri de substanțe chimice naturale sau sintetice care se folosesc în scopul îngrijirii corpului omenesc,în vederea asigurării menținerii echilibrului fiziologic și a stării de sănătate corespunzatoare deoarece îngrijirea rațională a tenului presupune cunoașterea naturii sale .Cosmetica se structurează pe trei nivele:
●cosmetica terapeutică: preântampinarea și tratarea bolilor corpului și a pielii;
●cosmetica de modelare: prevenirea și corectarea defectelor fizice ;
●cosmetica decorativă (cosmetica de înfrumusețare): ascunde defectele și pune în prim plan trăsăturile frumoase ;
Tehnologia obținerii produselor cosmetice și de parfumerie constă în procese de condiționare.Produsele noi lansate în vederea prospectării pieții și a formulelor propii au un scop dublu, și anume:valorificarea resurselor de materii prime naturale,prin transformare în produse de largă și eficientă utilitate,dar și producerea bunurilor de larg consum.Oricărui produs cosmetic înainte de a fi introdus în consum i se efectuează aplicații sistematice și teste epicutanate în clinici de specialitate pentru a se verifica eficiența și inofensivitatea componenților pe care îi conține. Trebuie menționat faptul că întreținerea tenului se face atât cu produse cosmetice cât și cu produse dermatocosmetice dar utilizarea acestora este total diferită .
Produsele cosmetice nu produc schimbări în structura sau în funcțiile tenului, deoarece atunci când sunt aplicate pe tenul intact se ține cont de tipul de piele și de gradul de îmbătrînire a acesteia .
Produsele dermatocosmetice reprezintă o categorie specială de produse care, datorită conținutului ridicat de substanțe active esentiale (Ex. uree, acid azelaic, săruri de Zn, polifenoli, apa termală bogată în săruri minerale și oligoelemente), sunt recomandate de specialiști pentru a preveni și trata diverse afecțiuni ale pielii : ●uscarea excesiva a pielii (xeroza) ;●cuperoza ;●dermatita seboreica ; ●dermatita atopica ; ●acneea (juvenilă, rozacee).
Spre deosebire de cosmeticele clasice, dermatocosmeticele schimbă parametrii pielii și o ajută să redevină sănătoasă acționând, atât asupra efectului, cât și asupra cauzei problemelor.De asemenea, dermatocosmeticele sunt testate perioade mai mari de timp atât pe voluntari sănătoși, cât și pe cei cu probleme de piele și sunt considerate extrem de eficiente și sigure pentru pielea cu probleme .Trebuie remarcat faptul că produsele cosmetice și de parfumerie sunt folosite pentru organismul sănătos.Deci,cosmetica se bazează pe igienă și estetică.Noțiunea cuprinde o sferă mai largă și anume de:
Cosmetica fiziologică bazată pe îngrijirea pielii, feței, corpului, a părului , pentru a le asigura funcții de nutriție și dezvoltare normală.
Cosmetica decorativă bazată pe obținerea unui aspect cât mai plăcut,curat și atrăgător.Păstrarea aspectului plăcut altenului, ca și întârzierea proceselor ei de îmbătrânire, au determinat oamenii de știință să se ocupe îndeaproape de structura și imperfecțiunile pielii, pentru a găsi metode noi și cât mai eficiente, pentru prepararea unor produse cât mai variate și de o cât mai bună calitate .
Cremele cu extracte placentare: măresc meolismul celular și stimulează funcțiile fiziologice ale pielii, datorită unor substanțe bio-stimulatoare pe care le secretă celulele și animale și vegetale.
Cremele cu colesterol și lecitină: influențează procesele pielii, deoarece ele intră în alcătuirea țesutului subcutanat al pielii și a altor organe, ele regenerează celulele pielii, activează glandele sebacee și glandele cu secreție internă și se folosesc în proporție de 0,50-2 % având și capacitatea de a încorpora și reține apa , înnmoaie și catifelează pielea.
Cremele cu fitohormoni și fitozomi ,au o mare putere de penetrație, sunt bine resorbite de piele și îmbunătațesc tonicitatea țesutului cutanat, cu efecte asupra pielii îmbătrînite.
Cremele cu extract Kamomillae, hemamelis sunt bogate în fitohormoni sunt
uleiuri de germeni de grâu și de porumb.
Cremele nutritive cu substanțe biologice și tamine F. A și E joacă un rol tot mai important în cosmetica modernă.
Cremele industriale, indiferent de firma care le produce, sunt preparate cosmetice cu scopul de a fi folosite pentru întreținerea pielii feței, gâtului, decolteului și a corpului .Cremele industriale sunt diferite de cele preparate în farmacie, deoarece ele conțin și derivați ai glicerinei, stearinei și substanțe și oleuri minerale, alcool cetilic derivat al cetaceului etc.
Cremele preparate în farmacii în cantități mici, după prescripție medicală, formula farmaciei, sau la cerere, diferă de cele industriale, atât prin subsțantele folosite, cât și prin modul de preparare.
Cosmetice antisolare-se prezintă sub formă de loțiuni, creme sau emulsii fluide. Schematic ele sunt constituite dintr-un excipient substanță filtrantă sau ecran și adjuvantii cu rol de îngrijire a pielii ce a fost expusă soarelui și în general intemperiilor atmosferice. Substanțele filtrante acționează selectiv dar nu opresc radiațiile pigmentogene .Exemplu de filtre solare selective sunt:silicatul de fenil și mai ales de metil, esterii acidului antranilic , oxicumarinele, sulfatul, clorhidratul sau oleatul de chinină, difenilglioxalona și trioleatul de digaloil etc. Extinderea produselor de tip aerosoli este datorată atât diversificării continue a produselor prezentate sub această formă cât și creșterii efective a consumului pentru fiecare din calitățile de produse fabricate inițial. Produsele de îngrijire pentru diferite tipuri de piele prezintă câteva aspecte .
2.1.1.Produsele de îngrijire pentru pielea normală
Au rolul de a menține pielea în starea ei naturală .Cremele de îngrijire a pielii normale sunt destinate să mențină o hidratare corectă a epidermului și să protejeze epidermul față de acei factori care favorizează deshidratarea ( vânt , umiditate scăzută , frig, soare excesiv , praf ,unele produse de machiaj ).Bazele pentru machiaj sunt creme de tip U/A , cu efecte protectoare și hidratante .După aplicare , ele nu trebuie să lase pe piele un film gras care ar face dificilă aderarea ulterioară a machiajului .Aceste creme se numesc creme de bază , creme de fond sau creme evanescente .Formulările clasice sunt reprezentate de cremele stearați , a căror fază uleioasă o reprezintă acidul stearatic purificat pentru îndepărtarea acidului oleic iritant .Cremele pentru pielea normală se aplică zilnic pe față și gât , chiar dacă persoanele care nu se machează .
2.1.2..Produsele de îngrijire pentru pielea uscată
Pentru îngrijirea cosmetică a acestui tip de piele se vor evita :apa calcaroasă și săpun alcalin ;loțiunile alcoolizate și astringente ; produsele cosmetice prea hidrofile care , prin higroscopicitatea lor , măresc pierderea apei din stratul cornos .Denumirile sub care aceste produse sunt cunoscute și sugerează efectul lor major :
-produsele lubrifiante sunt acelea care fac netedă o piele aspră ,rugoasă , uscată ;
– produsele emoliente sunt destinate să hidrateze pielea , crescându-i flexibilitatea și elasticitatea;
-produsele reparatoare ( de refacere , reconstituire sau revitalizare) sunt concepute pentru a da pielii îmbătrînite un aspect mai tânăr .
În general , formulările cosmetice folosite pentru pielea uscată trebuie să îndeplinească trei cerințe importante : să crească conținutul în apă , să facă pielea moale și elastică , să protejeze tegumentul de acțiunea factorilor agresivi , mai ales a celor deshidratanți .Principiile care stau la baza acestor produse și modul lor de acțiune se bazează pe cunoașterea mecanismelor de hidratare și emoliere a pielii .
2.1.3.Produsele de îngrijire pentru pielea grasă
Presupune respectarea câtorva reguli de bază :
●Se vor evita spălările repetate cu săpunuri alcaline sau săpunuri lichide de
uz dermatologic;
●Se recomandă folosirea după spălare a unui tonic astringent care să îndepărteze orice urmă de săpun și să ,,strângă ,, fața ;
●Vor fi evitate degresările excesive ale pielii , prin ștergerea feței cu alcool , eter , apă de colonie , spirt camforat;
●Se vor evita expunerile prelungite la soare și bronzarea artificială deoarece ele determină o recrudescență a seboreei .
Produsele pentru îngrijirea pielii grase trebuie să aiba un pH ușor acid pentru a nu favoriza dezvoltarea florei microbiene saprofite .În formularea lor se pot încorpora ca substanțe active specifice :●Derivați de sulf;●Cisteină liposolubilă;●Uleiuri esențiale antiseptice;●Derivați de metionină;●Substanțe absorbante ale execsului de sebum .
Preparatele pentru îngrijirea pielii grase pot fi considerate în același timp , creme de protecție și baze de machiaj . Se recomandă aplicarea lor de două ori pe zi .În îngrijirea pielii grase este recomandat să se evite deshidratarea printr-o serie de îngrijiri prea intense și neadecvate și supragresarea prin folosirea unor creme prea concentrate în lipide.
2.1.4.Produsele de îngrijire pentru pielea seboreică și acneică
Îngrijirea pielii seboreice presupune diminuarea sau eliminarea secreției exagerate de sebum și evitarea apariției acneei .Preparatele antiseboreice trebuie folosite cu discernămînt , pentru a nu determina o seboree reacțională .Tratamentul eficace al acneei urmărește eliminarea cauzelor care stau la originea ei :●combaterea seboreei;●inhibarea colonizării bacteriene folosind antibiotice , antiseptice;●spălarea cu săpunuri pe bază de gudron sau sulf , urmată de aplicarea unor loțiuni degresante , astringente , antiseptice sau cheratolitice .
Preparatele antiacneice favorizează drenarea sebumului , diminuarea pruritului , îndepărtarea formațiunilor acneice de pe față.Ele conțin sulf coloidal , rezorcinol , acid salicilic , peroxid de benzol , săruri cuaternare de amoniu .
2.1.5.Produsele de îngrijire pentru pielea îmbătrânită
Sunt produse care au grijă de pielea deja afectată .Indiferent de stadiul sau perioada în care se află pielea , pentru o menținere cîz mai eficientă este nevoie de :
Hidratarea pielii poate fi obținută prin două mecanisme principale :
●Frînarea deshidratării stratului cornos prin intermediul unor substanțe cu efect ocluziv;
●Reținerea apei în stratul cornos cu ajutorul agenților umectanți.
Ocluzivele – sunt substanțe grase care etalate pe suprafața epidermei , creează o barieră hidrofobă ce se opune transferului apei în mediul exterior .Ca substanțe cu efect ocluziv , se folosesc :●hidrocarburi ( vaselină , parafină ,perhidroscualen );●uleiuri de silicon;●ceruri : ceară de albine , cetaceu , lanolină ;●fosfolipide lecitină;
Uleiuri de origine vegetală ulei de măsline , migdale :●steroli ;●alcooli grași :alcool cetilic , alcool stearilic
Umectanții sunt folosiți în scop etnic și funcțional ,și sunt adăugați în formulările cosmetic pentru a mări perioada de valabilitate a produselor , prevenind evaporarea apei și îngroșarea preparatelor sub influența variațiilor de temperatură și umiditate din timpul păstrării sau folosirii cosmeticelor respective .
Emolienții imprimă pielii un aspect catifelat , dar implică și o serie de procese complexe , fizice , biochimice .emolienții restabilesc suplețea și moliciunea pielii , prin consolidarea rețelei sale lipidice , umplând spațiile libere dintre celulele care se descuamează .
Emolienții liposolubili sunt substanțe grase , ce au o structură apropiată de a lipidelor cutanate. Unii compuși precum izopropilpalmitat , deciloleat , alcool izostearilic , sînt considerați emolienți uscați , deoarece creează o senzație de piele mată , neunsuroasă .
Emolienții hidrosolubili sunt alcooli polihidrici precum glycerol , sorbitol, propilengricol , polietilenglicoli lichizi .Dată fiind acțiunea lor umectantă puternică , emolienții hidrosolubili se utilizează în principal pentru obținerea cremelor , a gelurilor și a loțiunilor destinate îngrijirii mîinilor .În preparatele faciale , ei sînt folosiți mai ales ca substanțe auxiliare și nu ca substanțe active .
Acțiunea protectoare a preparatelor destinate îngrijirii pielii uscate este obținută prin intermediul filtrelor și a ecranelor solare .Protectorul solar previne distrugerea celulară produsă de radiațiile ultraviolet cu lungimi de undă medie ( UVB) și împiedică deshidratarea pielii .
2.2.Clasificarea produselor cosmetic
Pentru clasificarea produselor cosmetice, ca și în alte domenii ale tehnologiei chimice, sunt utilizate următoarele criterii, și anume : modul de întrebuințare și efect ;modul de prezentare . Însă cel mai frecvent întâlnit este modul de clasificare în funcție de finalitate și respectiv de scopul utilizării – scopuri de fapt pentru care sunt create toate cremele pentru îngrijirea tenului sunt:.
Cremele care pot fi considerate utile pentru un tn ridat , conform , definiției sunt creme , emulsii,loțiuni, geluri și uleiuri pentru piele ( mâini picioare ).
Cremele cu extracte placentare: măresc meolismul celular și stimulează funcțiile fiziologice ale pielii, datorită unor substanțe bio-stimulatoare pe care le secretă celulele și animale și vegetale.
Cremele cu colesterol și lecitină: influențează procesele pielii, deoarece ele intră în alcătuirea țesutului subcutanat al pielii și a altor organe, ele regenerează celulele pielii, activează glandele sebacee și glandele cu secreție internă și se folosesc în proporție de 0,50-2 % având și capacitatea de a încorpora și reține apa , înnmoaie și catifelează pielea .
Cremele cu fitohormoni și fitozomi ,au o mare putere de penetrație, sunt bine resorbite de piele și îmbunătațesc tonicitatea țesutului cutanat, cu efecte asupra pielii îmbătrînite.
Cremele cu extract Kamomillae, hemamelis sunt bogate în fitohormoni sunt
uleiuri de germeni de grâu și de porumb.
Cremele nutritive cu substanțe biologice și vitamine F. A și E joacă un rol tot mai important în cosmetica modernă fiind component de bază pentru anticelulită.
Cremele industriale, indiferent de firma care le produce, sunt preparate cosmetice cu scopul de a fi folosite pentru întreținerea pielii feței, gâtului, decolteului și a corpuluiCremele industriale sunt diferite de cele preparate în farmacie, deoarece ele conțin și derivați ai glicerinei, stearinei și substanțe și oleuri minerale, alcool cetilic derivat al cetaceului etc.
Cremele preparate în farmacii în cantități mici, după prescripție medicală, formula farmaciei, sau la cerere, diferă de cele industriale, atât prin subsțantele folosite, cât și prin modul de preparare.
Cosmetice antisolare-se prezintă sub formă de loțiuni, creme sau emulsii fluide. Schematic ele sunt constituite dintr-un excipient substanță filtrantă sau ecran și adjuvantii cu rol de îngrijire a pielii ce a fost expusă soarelui și în general intemperiilor atmosferice.
CAPITOLUL.3
FORMULAREA UNOR PREPARATE COSMETICE PENTRU ÎNGRIJIREA TENULUI
Definiție. Produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului sunt amestecuri de substanțe chimice naturale sau sintetice care se folosesc în scopul îngrijirii corpului,în vederea asigurării menținerii echilibrului fiziologic și a stării de sănătate corespunzatoare deoarece îngrijirea rațională a pielii presupune cunoașterea naturii sale Dermatocosmeticele se structurează pe trei nivele:
-Dermatocosmeticele terapeutice: preântampinarea și tratarea bolilor corpului și a pielii;
-Dermatocosmeticele de modelare: prevenirea și corectarea defectelor fizice ;
Tehnologia obținerii produselor dermatocosmeticelor constă în procese de condiționare. Produsele noi lansate în vederea prospectării pieții și a formulelor propii au un scop dublu, și anume:valorificarea resurselor de materii prime naturale,prin transformare în produse de largă și eficientă utilitate,dar și producerea bunurilor de larg consum.
Oricărui produs dermatocosmetic cu acțiune pentru îngrijirea tenului , înainte de a fi introdus în consum i se efectuează aplicații sistematice și teste epicutanate în clinici de specialitate pentru a se verifica eficiența și inofensivitatea componenților pe care îi conține.
Trebuie menționat faptul că utilizarea produselor dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului este total diferită.
Produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului nu produc schimbări în structura sau în funcțiile pielii , deoarece atunci când sunt aplicate pe pielea intactă se ține cont de tipul de piele și de gradul de îmbătrânire a acesteia .
Produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului reprezintă o categorie specială de produse care, datorită conținutului ridicat de substanțe active esentiale (Ex. uree, acid azelaic, săruri de Zn, polifenoli, apa termală bogată în săruri minerale și oligoelemente), sunt recomandate de specialiști pentru a preveni și trata diverse afecțiuni ale pielii : uscarea excesiva a pielii (xeroza) ;cuperoza ;dermatita seboreica ; dermatita atopica ; acneea (juvenilă, rozacee).
Spre deosebire de cosmeticele clasice, dermatocosmeticele pentru îngrijirea tenului schimbă parametrii pielii și o ajută să redevină sănătoasă acționând, atât asupra efectului, cât și asupra cauzei problemelor.
De asemenea, dermatocosmeticele pentru îngrijirea tenului sunt testate perioade mai mari de timp atât pe voluntari sănătoși, cât și pe cei cu probleme de piele și sunt considerate extrem de eficiente și sigure pentru pielea cu probleme .
Obținerea în faza pilot productiv (pentru produsele noi lansate în vederea prospectării pieții și a formulelor proprii), dar mai ales la scara industraială a produselor dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului realizează un dublu scop , și anume : valorificarea resurselor de materii prime naturale, prin transformarea în produse de largă și eficiență utilitate, dar și producerea bunurilor de larg consum.
Păstrarea aspectului plăcut al tenului, ca și întârzierea proceselor lui de îmbătrînire, au determinat oamenii de știință să se ocupe îndeaproape de structura și imperfecțiunile pielii, pentru a găsi metode noi și cât mai eficiente, pentru prepararea unor produse cât mai variate și de o cât mai bună calitate .
Substanțele filtrante acționează selectiv dar nu opresc radiațiile pigmentogene .Exemplu de filtre solare selective sunt:silicatul de fenil și mai ales de metil, esterii acidului antranilic , oxicumarinele, sulfatul, clorhidratul sau oleatul de chinină, difenilglioxalona și trioleatul de digaloil etc.
Extinderea produselor de tip aerosoli este datorată atat diversificării continue a produselor prezentate sub această formă cât și creșterii efective a consumului pentru fiecare din calitățile de produse fabricate inițial. Produsele de îngrijire pentru diferite tipuri de ten prezintă câteva aspecte .
Produsele de îngrijire pentru tenul normal – au rolul de a menține tenul în starea lui naturală .Cremele de îngrijire a tenului normal sunt destinate să mențină o hidratare corectă a epidermului și să protejeze epidermul față de acei factori care favorizează deshidratarea ( vânt , umiditate scăzută , frig, soare excesiv , praf ,unele produse de machiaj ).
Bazele pentru machiaj sunt creme de tip U/A , cu efecte protectoare și hidratante .După aplicare , ele nu trebuie să lase pe piele un film gras care ar face dificilă aderarea ulterioară a machiajului .
Aceste creme se numesc creme de bază , creme de fond sau creme evanescente .Formulările clasice sunt reprezentate de cremele stearați , a căror fază uleioasă o reprezintă acidul stearatic purificat pentru îndepărtarea acidului oleic iritant. Cremele pentru tenul normal se aplică zilnic pe față și gât , chiar și pentru persoanele care nu se machează .
Produsele de îngrijire pentru tenul uscat-pentru îngrijirea cosmetică a acestui tip de ten se vor evita :
-apa calcaroasă și săpun alcalină ;
-loțiunile alcoolizate și astringente ;
-produsele cosmetice prea hidrofile care , prin higroscopicitatea lor , măresc pierderea apei din stratul cornos .
Denumirile sub care aceste produse sunt cunoscute și sugerează efectul lor major :
-produsele lubrifiante sunt acelea care fac netedă un ten aspru ,rugos , uscat;
– produsele emoliente sunt destinate să hidrateze tenul, crescându-i flexibilitatea și elasticitatea;
-produsele reparatoare ( de refacere , reconstituire sau revitalizare) sunt concepute pentru a da tenului îmbătrânit un aspect mai tânăr .
În general , formulările cosmetice folosite pentru tenul uscat trebuie să îndeplinească trei cerințe importante : să crească conținutul în apă , să facă tenul moale și elastic , să protejeze tegumentul de acțiunea factorilor agresivi , mai ales a celor deshidratanți .Principiile care stau la baza acestor produse și modul lor de acțiune se bazează pe cunoașterea mecanismelor de hidratare și emoliere a tenului.
Produsele de îngrijire pentru tenul gras. presupun respectarea câtorva reguli de bază :
-Se vor evita spălările repetate cu săpunuri alcaline sau săpunuri lichide de uz dermatologic;
-Se recomandă folosirea după spălare a unui tonic astringent care să îndepărteze orice urmă de săpun și să ,,stângă ,, fața ;
-Vor fi evitate degresările excesive ale tenului, prin ștergerea feței cu alcool , eter , apă de colonie , spirt camforat
-Se vor evita expunerile prelungite la soare și bronzarea artificială deoarece ele determină o recrudescență a seboreei .
Cremele pentru îngrijirea tenului gras trebuie să aiba un pH ușor acid pentru a nu favoriza dezvoltarea florei microbiene saprofite. În formularea lor se pot încorpora ca substanțe active specifice:
-Derivați de sulf;
-Cisteină liposolubilă;
-Uleiuri esențiale antiseptice;
-Derivați de metionină;
-Substanțe absorbante ale excesului de sebum .
Preparatele pentru îngrijirea tenului gras pot fi considerate în același timp , creme de protecție și baze de machiaj . Se recomandă aplicarea lor de două ori pe zi .
În îngrijirea tenului gras este recomandat să se evite deshidratarea printr-o serie de îngrijiri prea intense și neadecvate și supragresarea prin folosirea unor creme prea concentrate în lipide.
Produsele de îngrijire pentru tenul seboreic și acneică .Îngrijirea pielii seboreice presupune diminuarea sau eliminarea secreției exagerate de sebum și evitarea apariției acneei .Preparatele antiseboreice trebuie folosite cu discernământ , pentru a nu determina o seboree reacțională .
Tratamentul eficace al antiridului urmărește eliminarea cauzelor care stau la originea ei :combaterea seboreei ;spălarea cu săpunuri pe bază de gudron sau sulf , urmată de aplicarea unor loțiuni degresante , astringente , antiseptice sau cheratolitice .
Produsele de îngrijire pentru tenul îmbătrînit- sunt produse care au grijă de tenul deja afectat.Indiferent de stadiul sau perioada în care se află tenul , pentru o menținere cât mai eficientă este nevoie de :
Hidratarea tenului poate fi obținut prin două mecanisme principale :
-Frânarea deshidratării stratului cornos prin intermediul unor substanțe cu efect ocluziv
-Reținerea apei în stratul cornos cu ajutorul agenților umectanți.
Ocluzivele – sunt substanțe grase care etalate pe suprafața epidermei , creează o barieră hidrofobă ce se opune transferului apei în mediul exterior .
Ca substanțe cu efect ocluziv , se folosesc :
●hidrocarburi ( vaselină , parafină ,perhidroscualen );uleiuri de silicon;
●ceruri : ceară de albine , cetaceu , lanolină ;
●fosfolipide lecitină;
●uleiuri de origine vegetală ulei de măsline , migdale .
●steroli :alcooli grași :alcool cetilic , alcool stearilic
Umectanții sunt folosiți în scop etnic și funcțional ,și sunt adăugați în formulările cremelor antirid pentru a mări perioada de valabilitate a acestora, prevenind evaporarea apei și îngroșarea preparatelor sub influența variațiilor de temperatură și umiditate din timpul păstrării sau folosirii cremelor antirid respective.
Emolienții imprimă tenului un aspect catifelat , dar implică și o serie de procese complexe , fizice , biochimice .emolienții restabilesc suplețea și moliciunea tenului , prin consolidarea rețelei sale lipidice , umplând spațiile libere dintre celulele care se descuamează .
Emolienții liposolubili sunt substanțe grase , ce au o structură apropiată de a lipidelor cutanate. Unii compuși precum izopropilpalmitat , deciloleat , alcool izostearilic , sunt considerați emolienți uscați , deoarece creează o senzație de piele mată , neunsuroasă.
Emolienții hidrosolubili sunt alcooli polihidrici precum glicerol , sorbitol, propilengricol , polietilenglicoli lichizi .
Dată fiind acțiunea lor umectantă puternică , emolienții hidrosolubili se utilizează în principal pentru obținerea cremelor , a gelurilor și a loțiunilor destinate îngrijirii mâinilor .În preparatele faciale , ei sunt folosiți mai ales ca substanțe auxiliare și nu ca substanțe active .
Acțiunea protectoare a preparatelor destinate îngrijirii trnului este obținută prin intermediul filtrelor și a ecranelor solare .
CAPITOLUL 4
MATERII PRIME ȘI AUXILIARE FOLOSITE LA PREPARAREA DERMATOCOSMETICELOR PENTRU ÎNGRIJIREA TENULUI
4.1.Diferite tipuri de produse dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului
Fig.4.Îngrijirea pielii (Victoria Hârjeu , Dumitru Lupuleasa , Ana Maria Dumitrescu – Dermo-cosmetologie , pg.143, 2003)
Industria produselor dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului deține recordul din punct de vedere al frecvenței de apariție a noului, chiar în cazul produselor de serie – fabricate în flux continuu sau discontinuu.
De aceea,din multitudinea tipurilor de produse dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului ce se obțin, se vor prezenta în acest capitol numai preparate cu valoare de model (simbol) reprezentativ pentru clasa sau grupa de produse.
Datorită multitudinii scopurilor și utilizărilor produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică ce determină diversitatea lor, precum și formele complexe de realizare a produselor comerciale, industria fabricării acestora este poate cea care reclamă materii prime și auxiliare pe cât numeroase, pe atât de diverse și care cunosc o dinamică de dezvolatare ascendentă,permanentă și în continuă completare utile pentru anticelulită.O trăsătură comună materiilor prime dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică, în afară de marea lor diversitate, o constituie puritatea deosebită ce trebuie să o aibă .
Dermatocosmeticele își au resursele de materii prime din toate cele trei regnuri naturale, animale, vegetale și minerale, precum și produse de sinteză, care ocupă, de asemenea , un rol important și care su „nt din ce în ce mai mult asimilate și diversificate ( așa cum este cazul glicerinei sintetice vitaminelor și al hormonilor ).Gruparea principalelor clase de materii prime folosite în funcție de diferite criterii, se realizează astfel :
-sintetice (anorganice ,organice ) ;
-după structura chimică –hidrocarburi (alcooli și polioli) ;
– după starea fizică -pulverulente lichide pastoase (cremoase);
Substanțele auxiliare folosite în prepararea dermatocosmeticelor pentru îngrijirea tenului au un rol deosebit de important.
Conservanții – dermatocosmeticele cu acțiune anticelulitică pot fi ușor contaminate cu bacterii , îndeosebi cele care conțin apă , conservanți deoarece sunt ingrediente active care inhibă infestarea cu bacterii , ciuperci , viruși . Se adaugă în compozițiile dermatocosmeticelor la sfârșit când totul este aproape răcit
Ex. vit E , ulei esențial de teea sau oregano , extract de sâmburi de grapefruit , Rakonol ;
– Emolienții sunt compuși cu propietăți de înmuiere și uniformizare .Spre deosebire de uleiurile vegetale , emolienții sunt rezistenți la oxidare , deci nu strică și nu au nevoie de antioxidanți pentru conservare.
Ex. glicerina , lecitina , lanolina , squdare , cetil palmilat , alcool cetilic .
– Agenții de îngroșare sunt folosiți foarte des pentru produsele dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică, pentru a le crește vâscozitatea și stabilitatea .Majoritatea au capacitatea de a reține apa în piele și prin urmare , acționează cu hidratanți .
Ex. guma xanton , ceara , lanolina , alcool cetylic , cetil palmidă, unt de cacao , unt de stea .
– Antioxidanții sunt ingrediente foarte utile pentru fabricarea produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică. Ei întrerup reacțiile de oxigenare și previn efectele radiațiilor libere .Antioxidanții acționează dublu : pe de-o parte previn degradarea ingredientelor naturale în produsele dermatocosmetice, iar pe de altă parte protejează celulele pielii de deteriorare și încetinesc procesul de îmbătrânire și dau strălucire pielii.
Ex. vit E ,ulei de rodie , ulei de aragon , extract de ceai verde .
-Emulsifianții sunt utilizați în crème și loțiuni pentru a amesteca apa cu grăsimile ( unturi , uleiuri ) .
Ex. lecitină , ceară, alcool cetylic .
4.2.Formularea emulsiilor și cremelor dermatocosmetice
pentru îngrijirea tenului
După modul de referire al emulsiilor și cremelor dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului care constituie categoriile de produse cele mai folosite în practică se pot observa și în tabelul de mai jos .
Tabel.1.Compoziția emulsiilor și cremelor dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului
Faza apoasă ( hidrofilă ) este constituită din apă purificată prin demineralizare , mai rar prin distilare .Pentru a împiedica contaminarea cu microorganisme , apa este menținută adesea sterilă , înainte de încorporarea de produse dermatocosmetice .Uneori în locul apei demineralizate se folosește o apă aromată , de roze , de flori de portocal , de hamamelis , etc .În cazul emulsiilor de tip U/A , în compoziția fazei păstoase se pot găsi agenți de îngroșare sub formă de mucilagii sau geluri de macromolecule , umectanți și , în mod obligatoriu conservanți microbieni.
Faza uleioasă ( lipofilă ) este constituită din produse grase de origine naturală ( vegetală , animală sau minerală ) sau din produse de sinteză .
Esterii acizilor grași sunt folosiți cu alcooli cu greutate molecular mică și anume : stearați de butil și izopropil , palmitat sau miristat de izopropil .
Aceștia au un caracter uleios și o vâscozitate redusă , lăsând pe piele un film uniform , subțire , neted și negras .Sunt emulgători foarte buni și sunt folosiți mai ales la formularea cremelor pentru prevenire celulitei.
Gliceridele sunt esteri ai acizilor grași cu glicerină . Cele mai folosite sunt gliceridele naturale , respective uleiurile vegetale : ulei de măsline , de sesam , avocado, arahide , palmier , migdale dulci .Se pot utiliza și gliceride modificate , precum uleiurile hidrogenate sau gliceridele polioxietilenice .
Gliceridele modificate sunt mai hidrofile , adăugate lanțurilor polioxietilenice ,permite obținerea unor produse ,, autoemulsionabile ,, care au capacitatea de a se emulsion în faza apoasă , fără a mai fi nevoie de prezența altui emulgător .
Acizii grași , se folosesc acizii care au catena conținând C12-C18 ( acid miristic , palmitic , stearic ) .
Ceruri .În compoziția preparatelor dermatocosmetice , intră ceruri natural de origine vegetală ( ceara de Carnauba ) sau animal ( lanolina , ceara de albine , cetaceul ).Dintre cerurile prelucrate , se folosesc alcooli de lână și derivații lanolinei ( lanolina acetilată , etoxilată ) .
Lanolina este un agent ocluziv bun și un emolient eficace ; ea poate absorbi o cantitate însemnată de apă , dar folosirea unor concentrații mai mari de 5 % duce la obținerea de produse lipicioase .Ceara de albine are o compoziție complex și datorită , punctului de topire imprimă preparatelor consistență , având și propietăți emoliente .
Înlocuirea uleiurilor vegetale cu uleiul mineral în preparatele pentru prevenirea celulitei a reprezentat un progres în elaborarea acestora ;uleiul de parafină au o stabilitate bună și este un bun solvent pentru grăsimile pe piele .
În formulările dermatocoscosmetice se folosesc acele tipuri de ulei cu o vâscozitate mică sau medie , care nu produc un film prea vâscos pe piele .De asemenea calitățile dermatocosmetice ale materiilor prime își au importanța lor în caracterizarea unui produs dermatocosmetic.
Tensioactivi sunt substanțe amfifile , având simultan afinitate pentru faza hidrofilă și lipofilă pe care le emulsionează .Cele două propietăți nu sunt de obicei de intensitate egală și , în funcție de hidrofilia sau lipofilia lor , tensioactivii sau emulgătorii de tip A/U la o valoare HLB medie sau detergenți , dacă valoarea HLB este directă.
Substanțele tensioactive sunt întrebuințate de obicei în cuplu , asociindu-se un agent tensioactiv preponderant hidrofil cu altul lipofil și invers , deoarece amestecurile de emulgători sunt de regulă mai eficicace în realizarea și stabilizarea emulsiei .
4.3.Agenți de îngroșare sau consistență a dermatocosmeticelor
pentru îngrijirea tenului
Agenții de îngroșare intră în compoziția emulsiilor de tip U/A și , prin mărirea vîscozității fazei apoase externe , imprimă produselor o consistență adecvată .Sunt compuși macromoleculari care au propietatea de a forma în prezența apei o structură de gel sau soluții vâscoase .
Dintre polimerii de origine vegetală , în compoziția fazei apoase a unui preparat dermatocosmetic cu acțiune anticelulitică intră : polioze , geloza , gume, celuloza , alginați .Dintre derivații de semisinteză , se folosesc derivații de celuloză .Dintre derivații de sinteză , se utilizează unii polimeri acrilici ( acrilici ).
Umectanți –sunt substanțe care rețin apa datorită puterii lor higroscopice Se adaugă în faza apoasă a unei emulsii sau crème tip U/A cu scopul de a impiedica deshidratarea produsului dermatocosmetic în timpul stocării și folosirii sale , mai ales în condiții de umiditate relativă joasă și de temperatură crescută .
Antioxidanții- faza lipofilă a emulsiilor este sensibilă la oxidare. Substanțele grase din compoziția ei care au în moleculă duble legături , alături de uleiurile esențiale și vitaminele prezente în unele formulări dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică , pot suferi un proces de autooxidare –râncezire .Prevenirea lor se realizează cu ajutorul substanțelor antioxidante .Ca antioxidanți se folosesc :
-tocoferoli –sunt principii vitaminice naturale , lipsite de toxicitate ;ele sunt însă substanțe perisabile și costisitoare ;
-esterii acidului galic ( galatul de propel și butil) sunt compuși fenolici destul de active (1:1000) , dar care prezintă anumite incompatibilități față de metale .
Cei mai folosiți antioxidanți sunt butilhidroxianisolul și butilhidroxitoluenul .Sunt compuși foarte activi ( 1 :10000) care se folosesc întotdeauna în amestec dar nu sunt substanțe iritante .
4.4.Conservanți antimicrobieni folosite în produsele dermatocosmetice
pentru îngrijirea tenului
Sunt indisepensabili în preparatele în care faza continuă este apoasă.Conservanții antimicrobieni sunt considerați , ca fiind substanțele cele mai alergizante .
Acești compuși previn degradarea produsului înainte de cumpărare și contaminarea lui în timpul folosirii . Conservanții antimicrobieni folosiți în dermatocosmeticele pentru îngrijirea tenului rebuie să îndeplinească o serie de condiții:
-să nu fie iritanți și sensibilizanți ;
-să fie stabili și în domenii largi de pH și de temperatură ;
-să aibă un spectru larg de activitate ;
-să fie eficienți la concentrații mici ;
-să fie incolori și inodori ;
-să fie compatibili cu restul ingredientelor și cu materialele de ambalaj.
Deși există un număr mare de substanțe antiseptice folosite drept conservanți antimicrobieni , nici una dintre ele nu poate fi considerată conservantul ideal .Principalele substanțe folosite drept conservanți antimicrobieni aparțin următoarelor grupe de compuși :
derivați fenolici –fenol , o-fenilfenol ,clorotimol,diclorofen,hexaclorofen
acizi organici , săruri –acid benzoic , benzoate de sodium,acid sorbic,sorbet de sodium ,acid dehidroacetic
derivați clorurați- clorhexidina ,triclorcarbină , triclorsalicilanilină
parabeni- metal-p hidroxidabenzoat ,etil-p-hidroxibenzoat,etil-p-hidroxibenzoat,butil-p-hidroxibenzoat,benzyl-p-hidroxibenzoat
alcooli –clorobutanol ,alcool izopropilic , alcool etilic , alcool benzilic
aldehide – formaldehidă
derivați clorurați –clorhexidină , triclorcarbanilidă , triclorsalicilianilină
compuși mercuriali- acetat de fenilmercur, borat de fenilmercur,nitrat de fenilmercur ,tiomersal .
Unele uleiuri esențiale care intră în compoziția produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică au propietăți : ulei de cinnamon , ulei de eucalip , ulei de lavandă , ulei de lămîie , ulei de tim , ulei de rozmarin .
Tabelul nr.2.Lista selectivă a conservanților folosiți în produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului este redată în tabelul de mai jos .
Coloranții sunt identificați pe baza unui indice numeric și imprimă produselor dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului o varietate de culori , alb , roșu , verde , galben , violet , maron , s.a .
Tabelul nr.3.Lista selectivă a coloranților pentru produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului este redată în tabelul de mai jos
Domeniul de aplicare :-coloranți admiși în toate produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului;- coloranți admiși în produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului destinate doar unui contact scurt cu pielea .
Colagenul este una dintre cele mai importante proteine aflate în organismul uman , fiind prezent în derm , ligament , tendoane , cartilaje și alte țesuturi conjunctive .
Elastina , ca și colagenul, este o componentă structurală a dermului .În preparate topice , se folosește sub forma unui hidrolizat constituit dintr-un lichid galben clar , cu miros pronunțat .Datorită capacității sale de umectare se folosește în crème pentru celulită.
Vitamine .Folosirea vitaminelor în dermatocosmeticele pentru îngrijirea tenului s-a bazat pe caracterul antioxidant al unora dintre ele (β-caroten , vitamina C , vitamina E ).
CAPITOLUL .5
PREZENTAREA PRODUSELOR DERMATOCOSMETICE PENTRU ÎNGRIJIREA TENULUI
5.1.Tehnologii anti-age
Industria de cosmetice și de înfrumusețare este una dintre cele mai vechi ramuri ale industriilor din lume, datînd încă din 1000 Hr., în Scoția. Utilizarea de unguente și uleiuri a fost înregistrată pentru prima dată pe papirus de către vechi egipteni.
Fig.5. Cremă antiage (www.cosmetic.com)
Se mai spune că cel care a inventat crema cu efect de răcire este medical grec Galen. Căutarea pentru o piele frumoasa va aduce în continuare mulți pacienți care doresc consultanța de specialitate în cabinetul unui dermatolog.
Tehnologiile avansate din ultimile decenii au furnizat o cantitate mare de informații despre structura, funcția pielii precum și mecanismele celulare și moleculare ale îmbătrânirii. Medicina anti-age este practicată de către medici, oameni de știința, cercetători, care cred cu tărie în posibilitatea de a încetinii, stopa și chiar de a inversa, procesul de îmbătrînire.
Acest tip de medicină se bazează pe detectarea timpurie și prevenirea bolilor legate de îmbătrînire. Medicii care practică medicina anti-age caută să îmbunătățească viața, limitînd perioadele de boală.
Medicina anti-age cuprinde schimbări în modul de viață (dieta și sport), terapii de substituție, realizate de către medici prin analize de sînge (melatonina, hormoni de creștere, estrogen, testosteron), antioxidanți, vitamine și protocoale de testare care verifică nu numai nivelul hormonilor, dar și analize amănunțite ale componentelor sîngelui pînă la nivel celular.
Aspectul pielii depinde de mulți factori, inclusive luminozitatea și modul în care reflectă pielea. Aspectul sănătos și modul în care aceasta reflectă este la fel de important, pentru un aspect mai tînăr cu mai puține riduri.
Lipsa de îngrijire a pielii poate accelera procesul de îmbătrînire a pielii. Prin urmare, este necesară o măsura de îngrijire a pielii în plus, cu rol important în curățare și hidratare. Stratul cornos este o structură extrem de specializata, care este alcătuită din corneocite diferențiate care se interferează într-o matrice lipidică și care formează bariera hidratantă de protecție a pielii.
Stratul cornos conține corneocite moarte care se formează în urma apaptozei sau a morții keratinocitelor. Capacitatea de reținere a apei de către stratul cornos depinde de unirea unor mici molecule ce formeaza factorul natural de hidratare.
5.2.Factorul natural de hidratare
Ingredientele principale care rețin apa în piele ( lactatul de sodiu, anumiți aminoacizi, acid piroglutamic, ureea), constituie 15-20% din masa totală a stratului cornos a epidermei. Asigură capacitatea de reținere a apei în piele și influențează elasticitatea stratului cornos.
Cele mai ridicate niveluri ale factorului natural de hidratare se găsesc în regiunile stratului cornos unde umiditatea este scăzută.
Matricea stratului cornos este formată din lipide bipolare care alternează cu rînduri lipidice hidrofile și hidrofobe.
Lipidele conțin acizi grași, ceramide, colesterol; acestea se formează în jurul factorului natural de hidratare, reușind astfel să prevină pierderea de apă.
Fără aceste lipide bistratificate, apa s-ar evapora și ar rezulta o pielea ucată și un aspect îmbătrînit.Curățarea este necesară pentru a elimina impuritățile, microorganismele, machiajul dar și produsele secundare metabolice care pot deveni daunatoare pielli. Găsirea unei loțiuni de curățare, a unei crème hidratante potrivite tipului de ten este la fel de importantă ca folosirea unei substanțe anti-age.
Elastina este o scleroproteina ce formează fibre foarte elastice ce se găsesc în derma, vasele de sînge, dar și în organe, cum ar fi de exemplu plămînii.
Este substanța care contribuie la elasticitatea și fermitatea pielii și face ca pielea să revină la forma inițială după ce este pliată sau ciupita.
Compușii care determină foto-îmbătrînirea determină de asemenea schimbări structurale prin accelerarea îmbătrînirii. Mulți oameni de știința încep acum a vedea procesul de îmbătrînire fizică, ca un proces de boală.
Mecanismele celulare și moleculare implicate în procesul de îmbătrînire relevă o serie de semnale, markeri și căi, programate pentru a monitoriza și controla durata de viață a celulelor.
Antioxidantii .Utilizarea antioxidanților în orice proces cu rol de a împiedica îmbătrînirea, este esențială în sensul de a combate și preveni deteriorarea în continuare.
5.3. Vitaminele
Vitaminele au fost folosite pentru combaterea radicalilor liberi de multi ani. Din pacate, vitaminele se irosesc destul de usor, deoarece este nevoie de o vitamina pentru a neutraliza un radical liber. Un rol deosebit de important îl au și enzimele, cu toate acestea ele au nevoie de un mediu celular sănătos dar și de anumite minerale pentru a asigura sinteza. Există dovezi tot mai multe legate de un sinergism ce se formează folosind combinații de antioxidanți, împreună cu produsele de protecție solară.
5.3.1. Vitamina E
Fig.6.Creme cu vitamina E (allthatbeautyxo.blogspot.com)
Vitamina E – este nutrient antioxidant și reprezintă numele dat unui grup de 8 compuși solubili în grăsimi. Cea mai des întîlnită formă de vitamina E este α-tocoferolul, iar acesta este și unica formă care se poate absoarbe la om.
Cu toate acestea , cercetătorii sugerează ca formele mixte găsite în produsele alimentare ar putea fi mai benefice decît forma izolată α-tocoferolul care este folosiă în anumite suplimente. Suplimentele de vitamina E sunt disponibile în forme naturale obținute din ulei de germeni de soia sau de grîu dar, și sub forma sintetică, obținută din ulei de petrol purificat.
Forma cea mai activă și disponibilă de vitamina E este α-tocoferolul. Vitamina E este și antioxidantul predominant în LDL. Această vitamină, de asemenea, inhibă activarea trombocitelor și adeziunea monocitelor.
Rolul în corpul uman și consecintele deficienșei vitaminei E este acela de a acționa ca un antioxidant.
Vitamina E este încorporată în lipidele de la nivelul membranelor celulare, dar și în alte molecule, rolul ei fiind de a proteja aceste structuri de oxidare dar și de prevenire a peroxidarii lipidelor.
Vitamina E pare a avea efecte de protecție împotriva cancerului, bolilor de inimă dar și complicații ale diabetului. Este necesară pentru menținerea unui săstem imunitar sănatos și protejază globulele albe de daunele oxidarii. De asemenea această poate funcționa sinergic cu vitamina C în consolidarea funcției imunitare.La nivel ocular, vitamina E este necesară pentru dezvoltarea retinei pentru protejarea împotriva cataracței și a degenerării maculare.
Deficiența de vitamina E este rară și apare mai ales la persoanele cu boli hepatice, cronice și sindroame de malabsorbție de grăsimi, cum ar fi boală celiacă și fibroza chistică. Aceasta poate duce la daune nervoase, letargie, apatie, incapacitate de concentrare, o scădere a hormonilor tiroidieni, a imunității și anemiei.
Doza zilnica recomandata de acizi grași polinesaturați sunt cel mai probabil supusi oxidării în prezența oxigenului. Cantitatea necesară de vitamina E, depinde de cantitatea de acizi grași polinesaturați din dietă. Cu cât este mai mare cantitatea acestor grăsimi, cu atît mai mult crește riscul de a fi distrusă de radicalii liberi. Pentru că este posibil să se obțină un aport de vitamina E, fără a consuma o dietă bogată în grăsimi, utilizarea suplimentelor de vitamina E este adesea recomandată.
Surse alimentare .Cele mai bune surse de vitamina E sunt anumite uleiuri vegetale (ulei din germeni de grîu, ulei de aloe, ulei de floarea soarelui, ulei de migdale) germeni de grîu, cereale integrale și ouă.
Riscurile la doze mari .Se consideră că vitamina E este relativ sigură la doze mai mari de 1000 mg/zi.Administrarea pe termen scurt a unor doze de pînă la 3200 mg/zi nu a fost dovedită ca fiind toxică, deși au fost raportate unele reacții adverse la doze de 1100 – 2100 mg/zi. Ca efecte adverse au fost raportate:
-dureri abdominale;
-risc crescut de sîngerare;
-diaree;
-creșterea tensiunii arteriale.
Interacțiuni cu alti nutrienți și medicamente .Vitamina E are efecte antioxidante și în asociere cu alți antioxidanti, inclusiv β caroten, vitamina C și seleniuul, vitamina E, fiind necesară și pentru protecția vitaminei A, dar și împotriva unor efecte adverse produse de vitamina A.Deoarece fierul anorganic distruge vitamina E, cele două nu ar trebui luate simultan.Colestiramina, uleiul mineral și alcoolul pot reduce de asemenea absorbția vitaminei E.
Alte crecetări susțin teoria potrivit căreia administrarea vitaminei E concomitent cu anticoagulante ( de exemplu warfarina) poate spori efectele anticoagulante. Cu toate acestea, un studiu clinic care a investigat efectele administrarii vitaminei E la pacienții aflați sub tratament cu warfarină pe termen lung,nu a demonstrat nici-o schimbare semnificativă, iar cercetătorii au concluzionat că vitamina E, poate fi administrate în condiții de siguranță la pacienții care primesc warfarină.
Vitamina E – actiune dermatologica. Vitamina E aplicată topic joacă un rol important în protejarea pielii față de radicalii liberi. Este antioxidantul cel mai des intalnit in piele, fiind produs în glandele sebacee umane sub forma de α-tocoferol și Ү- tocoferol. Acești tocoferoli reprezintă o manta de protecție naturală care a fost descrisă ca fiind prima linie de protectie impotriva stresului.
Pe măsură ce vitamina C scade, producția de α si Ү -tocoferoli apare la nivelul glandelor sebacee, fiind condusă la suprafața pielii prin intermediul sebumului. Daunele oxidative au loc atunci cînd rata de epuizare a vitaminei E depășește rata de producție.Rolul important al glandelor sebacee si al sebumului în producția și furnizarea vitaminei E la nivelul pielii, poate explica observația făcută de multe ori potrivit căreia tenul gras tinde să îmbătrînească mai încet decît tenul uscat.
Cei cu tenul gras au un nivel mai ridicat de vitamina E și prin urmare, dețin o protecție naturală față de cei cu tenul uscat.
Proprietățile care fac α-tocoferolul să fie un antioxidant puternic, determină posibilitatea de descompunere în prezența oxigenului sau la expunerea la lumină.Din acest motiv acetatul α-tocoferol care este forma cea mai stabile esterificata este utilizat in cosmetologie. Cum acetatul de α-tocoferol nu este un antioxidant, acesta trebuie sa se reduca la forma activa:α-tocoferolul.
Mulți ani capacitatea α-tocoferolului de a acționa asupra pielii și de a fi transformată în forma ei activă, a fost discutată și pusă sub semnul întrebării.
Utilizarea vitaminei E are numeroase efecte anti-age atît pentru proprietățile sale hidratante, cît și pentru proprietățile sale protectoare.
Mulți oameni de știință sînt de părere că vitamina E din stratul cutanat, scade în urma radiațiilor UV. În plus, s-a demonstrate ca în urma aplicării unei creme cu 5% acetat de tocoferol timp de 10 zile, elasticitatea pielii s-a îmbunătățit semnificativ. De asemenea, s-a mai demonstrate și rolul antioxidant al vitaminei E împotriva stresului oxidativ cauzat de ozon.Atunci cînd produsele cosmetice, conțin subsțante ușor oxidabile, cum ar fi vitaminele, extractele naturale, utilizarea α-tocoferolului cu palmitatul de ascorbil formeaza un sistem puternic antioxidant, ce previne oxidarea. În plus, combinația de α-tocoferol cu palmitatul de ascorbil poate preveni formarea de nitrosamine cancerigene.
5.3.2. Vitamina C
Vitamina C- nutrient antioxidant este antioxidantul predominant din plasmă. Această vitamină hidrosolubilă distruge radicalii plasmatici liberi și previne intrarea lor în lipoproteine cu densitate mică (LDL).
Fig.7.creme cu Vitamina C ((allthatbeautyxo.blogspot.com))
Vitamina C determină creșterea excreției colesterolului, îmbunătățește vasodilatatia endoteliului si reduce aderenta monocitelor. Suplimentarea cu vitamina C (1000 mg) și vitamina E (800 UI), înainte de îngerarea unei mese bogate în grăsimi a fost considerată a fi utilă în inversarea disfuncției endoteliale și in vasoconstrictie, dupa masă. La nivelul pielii vitamina C are rol important în producția de colagen, ceea ce demonstrează faptul ca formează bază pentru țesutul conjunctiv în oase, dinți și cartilaje. De asemenea joacă un rol important în vindecarea ranilor, imunitate, sistem nervos si actioneaza ca un antioxidant solubil in apa.
Deoarece vitamina C este hidrosolubila, aceasta îți exercită funcțiile antioxidante în compartimente ale organismului apoase.
De asemenea ajută la protejarea lipoproteinelor cu densitate joasă, acționînd împotriva radicalilor liberi. Ca un antioxidant, ajuta la protejarea împotriva cancerului, bolilor cardiovasculare și anumite efecte ale îmbătrînirii.
Deficitul sever de vitamina C duce la scorbut, care include simptome de sangerare a gingiilor, dureri articulare, invinetire usoara, piele uscata, retentie de lichide si depresie. Un deficit mic de vitamina C poate juca un rol important în dezvoltarea:-cancer; hipertensiune arterial; scaderea imunitatii; diabet si cataracta.
Surse alimentare .Surse de vitamina C se găsesc în fructe, citrice, căpșuni, kiwi, papaya și legume cum ar fii ardei, rosii, broccoli. Vitamina C se poate distruge ușor prin gătit sau depozitare; prin urmare conținutul de vitamina C poate avea un efect semnificativ asupra sănătății.
Riscuri la doze mari .Vitamina C este relative sigura la doze mari dar nu mai mult de 2 g/zi poate duce la diaree, greata, crampe, eruptii cutanate. Mai recent, concentratia de 4g/zi a fost declarată a fi bine tolerată, excepție făcînd unii pacienți cu disfuncție renală. În cazuri rare, doza zilnică de 2g a fost asociată cu pietre la rinichi. Nevoile de vitamina C sunt crescute de fumat, poluanți, aspirina, alcool, estrogen, antibiotice, corticosteroizi.
Vitamina C – acțiune dermatologică .Vitamina C este un antioxidant hidrosolubul major care joacă un rol vital în fotoprotecție precum și în sinteza colagenului. Cantitatea de vitamină C din organism scade odată cu înaintarea vîrstei, iar obiceiuri cum ar fi fumatul determină reducerea rezervelor de vitamina C. Mai mult vitamina C nu este sintetizată în organism, de aceea aceasta trebuie preluată prin dietă.
Cum vitamina C joacă un rol important în fotoprotecție și in procesul de îmbătrînire aceasta trebuie suplimentată, spre deosebire de vitamina E care se sintetizează în piele.
Rolul vitaminei C în fotoprotectie a fost demonstrat prin reducerea dramatică a vitaminei C în piele în urma radiațiilor UV. În plus, combinația celor doua vitamine E și C funcționează sinergic pentru a spori efectele lor fotoprotectoare. Acest lucru conduce la creșterea fotoprotecției prin combinarea antioxidanților cu produse de protecție solară. Vitamina C este un factor esențial pentru hidroxilarea de prolina și lizina, cu rol deosebit de important în sinteza colagenului.
De fapt, fibroblastele din culturile celulare vor secreta selectiv colagen atunci cînd are loc suplimentarea vitaminei C.
Așadar, prin sinteza colagenului cu ajutorul vitaminei C, are loc o reducere a ridurilor și o încetinire a proceselor de îmbătrînire. De asemenea, vitamina C reduce semnele de foto-îmbătrînire.
Despre vitamina C se știe deja că reduce hiperpigmentarea, de aceea a și fost implementată în unele produse cosmetice.
Vitamina C prin inhibarea tirizinazei. Multe forme de vitamina C au fost folosite în diferite formule chimice chiar cu scopul de a stabiliza această molecula. Cu toate acestea, orice forma de vitamina C aplicata pe piele trebuie să se reducă la acidul ascorbic în scopul de a fi recunoscută de organism și de a oferi astfel, un beneficiu.
Din păcate stabilitatea pe termen lung a preparatelor pe baza de vitamina C rămîn o preocupare; preparatele cele mai stabile find cele anhidre.
5.3.3.Vitamina A
Fig.8. cremă vitamina A (GNC Crema cu Vitamina C 57g GNC)
Utilizarea locală a vitaminei A a fost cel mai intens aspect studiat în dermatologie. Retinolul (forma propiu-zisa a vitaminei A) joacă un rol important în dezvoltarea pielii, în creșterea și diferențierea keratinocitelor.
Capacitatea vitaminei A de a încetinii foto-îmbătrînirea și îmbătrînirea face posibila utilizarea retinolului în orice tratament cosmetic.
Prin utilizarea locală vitamina A diminuează semnele îmbătrînirii prin reducerea liniilor fine și a ridurilor. În plus se resimte o normalizare și o îmbunătățire a elasticitatii.
Vitamina A aduce un aport suplimentar texturii pielii printr-un plus de luminozitate, mai ales cînd sunt asociate în formula și substanțe depigmentante.
Vitamina A este o molecula anhidra, a cărei structura a fost modificata și divizată în mai multe forme structurale diferite.
Prima generație cuprinde acidul trans-retinoic (tretinoin) și izomerii sai: 9-cis-si 13-cis (izotretinoin).
Acidul retinoic are rol în creșterea, diferențierea și normalizarea pielii prin recunoașterea și legarea de receptorii specifici ai acidului retinoic: RAR si RXR, care funcționează ca liganzi de transcriere.
Acești receptori se leagă de ADN și activează transcripția. Produsele cosmetice care conțin derivați de vimina A conțin retinol, retinaldehida, retinol palmitat. Retinolul și retinaldehida reprezintă forme intermediare de trecere de la retinol la acidul retinoic, forma naturală. Cele mai frecvente forme utilizate sunt retinolul și palmitatul de retinol.
Despre retinol se știe că are capacitatea de penetrare mai pronunțată decît retinaldehida, palmitatul de retinol și chiar acidul retinoic. Retinolul este forma cea mai abundentă de vitamina A din piele existența în tegument; cu toate acestea, este extrem de sensibilă la lumina și aer în timpul îngrijirii pielii.
Dacă retinolul nu este manipulat în condiții corecte, acesta va oxida repede și va rezulta un produs dăunător, iritant.
5.4.Coenzima Q10
Fig.9.Coenzima Q10 (GNC Coenzima Q10 C 50 g GNC)
Coenzima Q10 este un puternic inhibitor al radicalilor liberi, cu rol deosebit în inhibarea peroxizilor lipidici din membranele plasmatice.Aceasta joacă un rol important în producția de energie celulară prin producerea de ATP. Prezenta coenzimei Q10 în mitocondrii poate juca un rol important in prevenirea stresului oxidativ. Pe măsură ce îmbătrînim nivelurile de coenzima Q10 și producția de energie celulară scad, însă printr-un aport suplimentar se poate aduce o îmbunătățire reală. Majoritatea informațiilor despre coenzima Q10 se bazează pe administrarea acesteia pe cale orală.
5.5.Idebenone
Idebenone este un analog sintetic puternic al coenzimeiQ10, care arată o mare promisiune. Într-un studiu care a comparat proprietățile fotoprotectoare ale Idebenonei cu cele ale vitaminei E, kinetina, coenzima Q10, vitaminaC și acidul Lipoic, Idebenona a demonstrate cel mai constant nivel de antioxidare și fotoprotecție. Idebenone, deși este destul de structură similară cu coenzima Q10, există câteva diferențe importante. Idebenone este mai bun la anumite tipuri de neutralizarea radicalilor liberi în timp ce coenzima Q10 este mai bună la alte tipuri de neutralizare.
5.6.Acidul Lipoic
Fig.9. Acidul Lipoic (www.cosmetics.com)
Acidul lipoic este un puternic antioxidant care are avantajul de a fi atat hidrosolubil cat si liposolubil si reprezinta un cofactor important in dehidrogeneza miticondriala. Studiile au demonstrate cu usurinta capacitatea acidului lipoic de a patrunde in piele, urmand ca apoi sa fie redus la acidul dihidrolipoic (DHLA).Aplicarea unei concentratii de 3 % de acid lipoic a demonstrat capacitatea de a reduce eritemul produs de razele UV, dovedind totodata proprietatile sale antiinflamatorii si fotoprotectoare. De asemenea, un studio de 12 saptamani a demonstrat ca utilizarea unei creme care continea 5% acid lipoic, a avut rezultate eficiente in tratarea semnelor de fotoimbatranire.
5.7.Polifenolii
Polifenolii obtinuti din ceaiul verde au fost incluși în număr tot mai mare în produse de îngrijire a pielii, atît pentru rolul lor antiinflamator cît și pentru rolul antioxidant. Acest produși polifenolici sînt numiți epicatechine și cel mai puternic reprezentant este epigalocatechin-3-galat (EGCG). Studiile au demonstrat capacitatea EGCG de a ameliora eritemul și inflamația în urma iradierii UVB.
In plus, pielea tratată cu polifenoli a arătat o deteriorare mai puțin intense a ADN-ului. Alți polifenoli care diferă de cei găsiți în ceaiul verde, sunt procianidele. Procianidele sunt puternici antioxidanti a caror maxima concentratie se afla in semintele de struguri rosii. Polifenolii indiferent dacă provin de la semințele de struguri sau ceaiul verde, încep să cîștige un rol din ce în ce mai important în industria anti-age. Cu toate acestea este important să se standardizeze metodele de extracție precum și testele pentru activitatea lor.
5.8.Alfa-hidroxiacizii (AHA)
Cu aproximativ 25 de ani înaintea intrării pe piața cosmetică a acidului glicolic, la inceputul anilor 1990 acidul lactic a fost descris ca parte constituientă a factorului natural de hidratare, fiind cu success utilizat în hidratarea pielii. Efectele alfa-hidroxi-acizilor (AHA) sunt determinate de pH, dar și de contracția acestora.
Deși acești acizi organici se regăsesc în general în fructe, cum ar fi fructele citirice (acidul citric), merele (acidul malic), struguri (acidul tartric), doi dintre cei mai utilizați alfa-hidroxi-acizii nu sunt componente ale fructelor.
Acidul glicolic este obținut din trestia de zahăr, acidul lactic se obține din lapte. Se cunosc o serie de beneficii prin utilizarea AHA în produsele de îngrijire a tenului, deoarece conferă pielii un aspect mai tînăr. Ar fi ideal că acesti acizi să fie cuplați cu retinoizii și agenții de depigmentare pentru a spori efectele anti-age.
5.9.Poli-hidroxiacizii (PHAD)
Poli-hidroxiacizii sunt următoarea generație de alfa-hidroxiacizi. În aceasta categorie intră acidul gluconolactic și acidul lactobionic, care sînt molecule structural mai mari decat AHA și oferă o penetrare mai lentă în piele și mai puține efecte secundare.În plus, față de beneficiile exfoliante ale AHA, oferă beneficii suplimentare prin imbunatatirea barierei dermice si un plus de hidratare. Astfel se explică posibilitatea utilizării acestor substanțe și în cazul pielii sensibile. Deoarece acesti poli-hidroxi-acizi au și pigmentații antioxidante, ele pot fi folosite si pentru rolul protector.
5.10.Beta-hidroxiacizii (BHAD)
Cel mai frecvent acid utilizat din această categorie este acidul salicilic. Se întîlnește în cele mai multe produse cosmetice eliberate fără prescripție medicală, fiind utilizat în principal în tratamentul acneei. Eficiența sa în tratamentul acneeic se explică în principal prin capacitatea de a solubiliza lipidele. Mai recent, acidul salicilic a fost utilizat și în tratamentul foto-îmbătrânirii. Acesta poate fi destul de util pentru pacienții care nu tolerează alfa-hidroxiacizii, deoarece irita mai puțin pielea.De asemenea prin îmbinarea AHA și BHAD pot rezulta efecte benefice deoarece mecanismele de acițune diferă și se pot comlementera.
5.11.Beta-glucanul
Beta-glucanul aparține unei clase de compuși, cunoscuți ca modificatori ai răspunsului imun. Deși poate fi izolat din diverse surse cum ar fi ovăzul, orzul și ciupercile Reishi, cea mai active forma este izolată din membranele celulelor drojdiei de bucatarie (Sacchromyus cerevisiae).
Capacitatea beta-glucanilor de a stimula și de active macrofagele, a condus la mai multe utilizari, cum ar fi vindecarea rănilor, bolile infecțioase, oncologie și dermatologie.
In epiderma unde macrofagele conține keratinocite, celule Langerhans, beta-glucanii stimulează protecția acestor celule.
Beta-glucanii accelerează vindecarea rănilor și cresc rezistența la infecții. Studiile au demonstrat proprietăți similare vitaminei E, prin capacitatea de a mentine nivelul de glutation redus în piele în urma radiațiilor UV .
Beta-glucanii au efect relaxant și antiiritant pentru piele. Utilizarile potențiale ale beta-glucanilor în dermatologie sunt numeroase.
Pot fi utilizate în produse de îngrijire personală pentru efectul lor anti-iritant, ciatrizant, protector.
Efectele foto-protectoare precum și capacitatea lor de a calma, hidrată și de a proteja pielea de iritații potențiale, atesta utilitatea acestora în produsele anti-age.
CONCLUZII
Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare procesul de îmbătrânire antrenează o serie de modificări morfologice și funcționale ale organismului, unele din acestea putand fi detectate, constituindu-se in indicatori ai imbatranirii.
Pe baza acestor indicatori se poate preciza vârsta biologică a unui subiect care, în condiții ideale, se confundă cu vîrsta cronologică. În acest caz este vorba de îmbătrânire normală sau ortogera.
În cazurile în care vârsta biologică este mai mare decât cea cronologică e vorba de o îmbătrînire accelerată, deseori patologică, iar în cazul în care este mai mică ne aflăm în fața unei îmbătrâniri întîrziate.
O dată cu vârsta pielea își pierde din elasticitate devine tot mai uscată, întrucât stratul de grăsime de dedesubt dispare. Acest aspect determină scăderea supleții pielii și apariția ridurilor.
La om, îmbătrânirea este asociată cu o scădere a producției gonadale de estrogen, la femei (menopauza) și testosteron la bărbați (andropauza).
Îmbătrînirea implică o scădere a hormonului de creștere (GH), provoacă un declin în sistemul imunitar ceea ce determină și o creștere a nivelului de oxigen și a radicalilor liberi. Pielea suferă consecințele scăderii hormonului de creștere de la nivelul tisular la celular.
Apar modificări și în percepția senzorială, în reglarea termica și în clearance-ul chimic. De asemenea, există un prag mai mare pentru durere, apar iritații la nivelul pielii, ulcerații și răni.
Modificari suplimentere de îmbătrânire a pielii includ aplatizarea joncțiunii dermico-epidermică, ceea ce duce la scăderea suprafeței de contact între derm și epidermă.
Această schimbare pot compromite schimburile dintre nutrienți și mediatorii pielii. Există o scădere la nivelul epidermei, a unei proteine menite de a lega filamentele de keratină cu microfibre ceea ce contribuie la uscăciunea pielii și exgolierea ei.
BIBLIOGRAFIE
Ioan Nenițescu-Dermaologie ,editura Rdical,Craiova ,2009
Ludmila Cosmovicu ,L.Zisu-Caleidoscop Cosmetic,Editura All, București ,2010
Alfred Adler-Cosmetica modernă,Editura Iri, București,2005
Claudiu Vodă,Nicolae Predescu-Formularea cremelor,Editura Radical, Craiova , 2012
Dr. Aurel Voina -Îngrijirea tenului ,Editura Medicală, București,2000
Dan Forsea ,Raluca Popescu,Cătălin Mihai Popescu-Compendiu de dermatologie,Editura Medicală, București,1999
Victoria Hârjeu , Dumitru Lupuleasa , Ana Maria Dumitrescu – Dermo-cosmetologie , Editura. Ceres , Cluj-Napoca , 2003
Dr.Darius P. –Cosmetica Modernă , Editura Medicală , București , 2007
Dr. Marin Voiculescu – Pielea și Cremele aplicate , Editzra Medicală , București , 1999
Dr.Darius P. –Cosmetica Modernă , Ed. Medicală , București , 2007
Dr. Marin. Voiculescu – Pielea și Cremele aplicate , Ed. Medicală , București , 1999
Victoria Hîrjeu , Dumitru Lupuleasa , Ana Maria Dumitrescu – Dermo-cosmetologie , Ed. Ceres , Cluj-Napoca , 2003
=== c11e25b85e63d1276e4dcd733197e28efc747a46_491510_2 ===
ȘCOALA POSTLICEALĂ FUNDENI
SPECIALIZAREA :ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE
TEHNICI DE ÎNGRIJIRE ALE TENULUI
PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ
2017
CUPRINS
INTRODUCERE
CAP. 1.PIELEA…………………………………………………………………………………..1
1.1.Structura și funcțiile pielii ……………………………………………………………………1
1.1.1.Anexele pielii ……………………………………………………………………………….5
1.1.2. Importanta pielii pentru buna funcționare a organismului ……………………………….8
1.2.Tenul și tipuri de ten …………………………………………………………………………11
1.2.1.Tenul normal ………………………………………………………………………………11
1.2.2.Tenul gras …………………………………………………………………………………12
1.2.3.Tenul mixt…………………………………………………………………………………13
1.2.4.Tenul ridat …………………………………………………………………………………13
1.2.5.Tenul deshidratat ………………………………………………………………………….14
CAP. 2.PRODUSE DERMSTOCOSMETICE………………………………………………. 18
2.1.Delimitări conceptual…………………………………………………………………….. 18
2.1.1.Produsele de îngrijire pentru pielea normală…………………………………………………. 20
2.1.2..Produsele de îngrijire pentru pielea uscată ………………………………………………..21
2.1.3.Produsele de îngrijire pentru pielea grasă …………………………………………………….21
2.1.4.Produsele de îngrijire pentru pielea seboreică și acneică ……………………………….22
2.1.5.Produsele de îngrijire pentru pielea îmbătrânită ……………………………………………22
2.2.Clasificarea produselor cosmetic………………………………………………………. 23
CAP.3.FORMULAREA UNOR PREPARATE DERMATOCOSMETICE
PENTRU ÎNGRIJIREA TENULUI…………………………………………………………. 25
CAP.4.MATERII PRIME ȘI AUXILIARE FOLOSITE LA PREPARAREA DERMATOCOSMETICELOR PENTRU ÎNGRIJIREA TENULUI …………………30
4.1.Diferite tipuri de produse dermatocosmetice ……………………………………………………..30
4.2.Formularea emulsiilor și cremelor dermatocosmetice …………………………………………. 32
4.3.Agenți de îngroșare sau consistență a dermatocosmeticelor pentru îngrijirea
tenului…………………………………………………………………………………………………………..34
4.4.Conservanți antimicrobieni folosite în produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului …………………………………………………………………………………………35
CAP.5.PREZENTAREA PRODUSELOR DERMATOCOSMETICE PENTRU ÎNGRIJIREA TENULUI……………………………………………………………………………………..38
5.1.Tehnologii anti-age……………………………………………………………………… 38
5.2.Factorul natural de hidratare……………………………………………………………… 39
5.3.Vitaminele……………………………………………………………………………….. 41
5.3.1. Vitamina E …………………………………………………………………………….41
5.3.2. Vitamina C…………………………………………………………………………… 45
5.3.3.Vitamina A …………………………………………………………………………… 48
5.4.Coenzima Q10 …………………………………………………………………………… 49
5.5.Idebenone ……………………………………………………………………………… 50
5.6.Acidul Lipoic…………………………………………………………………………… 51
5.7.Polifenolii …………………………………………………………………………………51
5.8.Alfa-hidroxiacizii (AHA) …………………………………………………………………52
5.9.Poli-hidroxiacizii (PHAD) ………………………………………………………………53
5.10.Beta-hidroxiacizii (BHAD) ……………………………………………………………..53
5.11.Beta-glucanul…………………………………………………………………………… 54
CONCLUZII …………………………………………………………………………………55
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………56
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acestei lucrări, studiind și literatura de specialitate, am dorit să pun în lumină importanța tehnicilor de îngrijire ale tenului.
De menționat că modul de preluare al datelor din literatura de specialitate, este concis , bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în ceea ce privește tehnicile de îngrijire ale tenului.
În realizarea acestei lucrări predomină aducerea contribuției personale, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în care sunt implicate tehnicile de ingrijire ale tenului.
Lucrarea de față are un caracter unicat evidențiind produsele dermatocosmetice pentru a demonstra importanța tehnicilor de îngrijire ale tenului.
INTRODUCERE
Modificările la nivelul organului cutanat au frapat nu numai bolnavul și lumea medicală ,ci și pe unii farmaciști.Înfățișarea are un rol în comunicare ,iar aspectul fizionomic ocupă o poziție privilegiată.
De aceea,aspectul are un impact important asupra psihicului , cu implicații pe plan relațional.Spicuind din literatura de specialitate ,trebuie menționat faptul că dintotdeauna s-a făcut legătura între sănătate și frumusețe.
Considerând că frumusețea înseamnă să te simți bine în propria piele,alături de un bun echilibru fizic și psihic ,înțelegem interesul crescut acordat aspectului fizic de către fiecare individ.
Plecând-use de la acest interes s-a dezvoltat și continuă să se dezvolte o întreagă industrie de produse cosmetice, omenirea visând încă la tinerețe fără bătrânețe.
Asistentul de farmacie trebuie să cunoască materiile prime din care sunt preparate cremele cosmetic pentru a știi să dea informațiile corespunzătoare pacienților/clienților .
Pe baza cunoștințelor acumulate el trebuie să știe să interpreteze propietpțile fizico-chimice ale substanțelor deoarece cosmeticele și medicamentele reprezintă forma sub care substanțele chimice și ajutătoare sunt preluate spre a fi administrate .
O caracteristică esențială a profesiei de farmacist este promovarea excelenței în exercitarea profesiei, pentru a aduce beneficii sănătății populației.
Farmacistul este obligat, grație pregătirii sale complexe, să acorde servicii de sănătate de înaltă calitate, pentru respectarea drepturilor pacientului/clientului, prevăzute și protejate de lege.
Pentru aplicarea acestor principii în practică și la nivelul farmaciei, ca și în cazul altor domenii ale medicamentului, trebuie aplicate metodele moderne de gestiune a calității.
Concluziile sunt succeptibile iar bibliografia acestei lucrări este selectivă și de actualitate conferându-i calitatea de a fi prezentată în anul 2017.
=== c11e25b85e63d1276e4dcd733197e28efc747a46_496188_1 ===
CAPITOLUL 1
PIELEA
1.1. Structura și funcțiile pielii
Pentru a dezbate pe larg , tema propusă trebuie făcută o scurtă incursiune în ceea ce privește pielea deoarece aspectul și implicit,îngrijirea acesteia a reprezentat o preocupare în toate timpurile.
Figura 1. Structura pielii (Ioan Nenițescu-Dermaologie ,pg.12 ,2009)
Pielea are un rol de manta acidă , care este un film lipidic la a cărui compoziție iau parte substanțe acide provenind din metabolismul de la nivelul straturilor superioare epidermice (secreția sebacee și secreția sudorală ) iar pH –ul fiziologic variază în funcție de regiune.Pielea posedă și propietăți electrice care au capacitatea de a regla traversarea electroliților și a apei întrucât are o încărcătură negativă , în timp ce pielea alterată devine electropozitivă .Un rol important îi revine pielii în procesul de termoreglare , atât un rol pasiv cât și unul activ.Pielea participă și la procesele imunologice , datorită prezenței la nivelul dermului și epidermului a celulelor cu rol binecunoscut în răspunsul imunitar.
Pielea are mai multe funcții, dar majoritatea dintre ele sunt de protecție deoarece pielea acoperă și separă organele interne, protejează întregul corp de orice fel de accidente, cum ar fi lovituri, tăieturi. Pielea oferă de asemenea protecție contra substanțelor chimice dăunătoare, pericolelor termale (cald și rece) și infecțiilor bacteriene. Pielea sau tegumentul este derivatul conjunctivo-eptelial care acoperă toată suprafața corpului. Este un organ elastic și impermeabil pentru unele soluții și gaze, ca și pentru microbe .Culoarea pielii este data de :
●cantitatea de pigment din epiderm;
●circulația sangvină din derm;
●stratul de grăsime din epiderm.
La bătrâni ,procesul de îmbătrânire a pielii ,fenomen progresiv de involuție fiziologică ,determinat de influențe genetice ,de regimul alimentar și de condițiile igienice de viață ,de secrețiile endocrine ,de factori psihici și accelerat în mare măsură de expunerea prelungită la radiațiile solare,duce la modificări însemnate în aspectul învelișului cutanat , ca și la modificări strructurale ale acestuia.
Astfel,pielea vârstnicilor este mai palidă,mai uscată, pergamentoasă,mai subțire ,maschează mai puțin decât la omul tânăr rețeaua venoasă subiacentă.Pe acest tegument atrofic survin cu mare frecvență pete pigmentare și formațiuni keratozice,în special pe părțile descoperite.
Histologic, pielea este alcatuită din trei straturi principale:
Anatomia macroscopic a pielii .Pielea este un înveliș conjunctivo-epitelial,care acoperă corpul în întregime,continându-se cu semimucoasele și mucoasele cavităților naturale.
Suprafața pielii este cuprinsă între 1,5 și 2 m2 și prezintă pliuri, unele mai mari (submamar,interfesier,inghinogenital),altele discrete (pe fața de flexie a articulațiilor).Suprafața este cuprinsă între 1,5 și 2 m2 și prezintă pliuri ,unele mai mari (submamar,interfesier,inghinogenital),altele discrete (pe fața) de flexie a articulațiilorTot cu ochiul lor se observă cadrilajul normal al pielii, ce ia naștere prin întretăierea unor șanțuri fine.Pe suprafața palmară și plantară,o serie de șanțuri curbe delimitează dermatoglifele,determinate genetic.Grosimea pielii variează după regiunea topografică.Porii ( depresiunii infundibuliforme) fac parte de asemenea din desenul cutanat normal și corespund orificiilor pilosebacee sau ale glandelor sudoripare.
Structura microscopică a pielii.Structura organului cutanat este constituită din țesuturi epiteliale (epiderm, glande ,firul de păr,unghii),din țesut conjunctiv al dermului și hipodermului,la care adăugăm mușchii proprii,vasele și nervi de la acest nivel.De la suprafață spre profunzime,la microscopul optic,întâlnim epidermul,joncțiunea dermo-epidermică,dermul și hipodermul.
Epidermul se dezvoltă din ectoderm este compus din mai multe straturi de celule ( epiteliu pluristratificat pavimentos ) , denumite generic keratinocite datorită funcțiilor de bază de a forma keratinele.La bătrâni epidermal,devine în general mai subțire dar această opinie nu este unanim acceptată, unii cercetători contestând scăderea grosimii epidermului o dată cu înaintarea în vârstă.
Stratul bazal (germinativ ) este constituit dintr-un singur rând de celule;
Stratul (corpul) mucos al lui Malpighi constituie porțiunea cea mai groasă a epidermului , aproximativ (50 %) și este format din mai multe rânduri de celule dispuse în mozaic ;
●stratul granulos îl continuă pe cel malpighian în evoluția celulelor spre suprafață ;
●stratul lucidum , este situat între cel granulos și cel mai superficial ( stratul cornos) , bine vizibil numai în epidermal palmar și plantar ;
●stratul cornos , a cărui grosime variază în funcție de regiune – de la aproximativ 1 /5 până la ½ din înălțimea epidermului este constituit din celule mult turtite cu citoplasmă eozinofilă și omogenă , anucleate , aspect datorat gradului mare de keratinizare .Stratul bazal la bătrâni are tendința de a devein rectiliniu,datorită turtirii și estompării proeminențelor papilare și ștergerii ondulațiilor joncțiunii dermoepidermice,iar melanocitele bazale sunt în număr scăzut și adesea vacuolizate .Celulele stratului mucos au dimensiuni mai mici și forma lor polisedrică este mai puțin regulată.Uneori, se poate constata o vascuolizare accentuată a celulelor spinoase .Alte caracteristici ale epidermului vârstnicului sunt scăderea activității mitotic ,reducerea la jumătate a vieții celulelor și scăderea masivă a conținutului în acid ribonucleic,fără modificare a conținutului de acid dezoxiribonucleic.Principalele funcții ale epidermului sunt:
●keratinogeneza este funcția propie epidermului , prin care acesta produce keratina , o scleroproteină , constituită din 18 aminoacizi din care cel mai bine reprezentat este cisteina ce conține în molecula sa o grupare sulfihidrică ;cisteina se transformă în cistină , indispensabilă , procesului de keratinizare;
●melanocitele reprezintă sistemul pigmentar al epidermului ; funcția lor este elaborarea pigmentului natural al acestuia ( melanina ).
Dermul se dezvoltă din mesoderm ,este situat imediat sub epiderm fiind constituit din 3 zone :
●una superioară, dermul superficial ( papilar ) cu o structură mai laxă;
●una mijlocie , corionul ( drrmul reticular ) demarcate în partea superioară de o linie aproape orizontală , are o structură mai densă și este situată la o mică distanță sub mugurii interpiliari;
●una inferioară , dermul profund , cu fascicule colagene groase .
Structura intimă a dermului comportă un schelet fibrilar reprezentat de fibre colagene elastic și fibre de reticulină , de substanță fundamentală care umple spațiile interfibrilare și de celule , puțin numeroase , presărate rar ( fibroblaști , histiocite , foarte rare mastocite – evidențiabile prin colorații special și plasmocite ) .
Prin structura și componentele sale dermul asigură elasticitatea , tensiunea , rezistența la presiune și protecția mecanică a pielii .În derm,senescența provoacă de asemenea modificări evidente.Fasciculele de collagen nu mai apar încrucișate în toate sensurile,ca împletitura fibrelor de pâslă,ci sunt orizontalizate și sunt reduse cantitativ în comparație cu cele din corionul indivizilor tineri,ceea ce determină o apreciabilă subțiere a dermului.
Îmbătrânirea pielii adduce modificări în conținutul de acid hialuronic dermic,mucopolizaharid acid nesulfurat,cu mare capacitate de hidratare ( spre deosebire de mucopolizaharide sulfatate) și parallel cu scăderea acestuia,diminuă și hidratarea colagenului,care devine mai rigid.La fibrele elastic,devenite bazofile,cu fenomene de degenerescență se constată transformări de ordin chimic constând într-o scădere a unor acizi aminați cu lanț lateral acid ( acidul glutaminic) sau cu lanț lateral basic (lizina),componenți ai elastinei.În ceea ce privește celulele din derm se remacă următoarele:
●fibroblasticele se decelează într-un număr mai redus în dermul bătrânilor,au o talie mai mică și o capacitate de multiplicare scăzută,fapt semnificativ, dată fiind importanța lor în procesul de elaborare a colagenului,dar histocitele nu par a fi modificate,cel puțin numeric.
Despre capilarele din dermul papilar s-a afirmat că ar mai puțin abundente în pielea vârstnicilor decât în cea a tinerilor,ceea c ear explica paloarea obișnuită a tegumentelor bătrânilor,paloare la care contribuie ,fără îndoială ,și reducerea aportului sanguine prin ischemie periferică ,atât de frecventă la indivizii trecuți de 60-65 de ani.
Hipodermul, se dezvolta din mesoderm situate sub acest din urmă strat al dermului , este constituit dintr-o rețea de trasee conjuctivoelastice ale cărei ochiuri sunt ocupate de lobulii grăsoși constituiți din celule adipoase .Sub hipoderm este țesutul celular subcutanat .Fenomenele involutive interesează și hipodermul ,și duc la o diminuare accentuată a grăsimii subcutanate .În esență,alterațiile dermului și hipodermului sunt cauza principal a ridurilor.Hipodermul este format în cea mai mare parte din celule adipoase,organizate sub formă de lobuli,despărțiți de septuri conjunctive.Între lobuli se găsesc vase sanguine,nervi ,bulbi pilari,glomeruli sudoripari.
1.1.1.Anexele pielii
Anexele pielii cuprind glandele ,părul și unghiile.
Fig.2.Glandele pielii (Dr. Aurel Voina -Îngrijirea tenului ,pg.86 ,2000)
Glandele sudoripare .În derm se găsesc glandele sudoripare ,în număr de aproximativ 2 milioane.Distribuția lor este inegală, aglomer’ndu-se îndeosebi în palme și tălpi.Activitatea glandelor sudoripare, prevăzute cu o bogată inervație,se găsește sub influența direct a sistemului nervos.
Așa se explică mărimea secreției sudoripare în cursul diferitelor stări emotive .Sudoarea se elimină în permanență ,chiar în timpul frigului ,însă ea devine deosebit de abundentă în caz de temperatură ridicată,în timpul muncii fizice intense ,înb timpuil î,băierii , etc .O dată cu sudoarea se elimină din organism și săruri minerale ,ca și produsele inutile și vătămătoare , rezultat al metabolismului.
În felul acesta ,pielea degrevează ,în parte,activitatea rinichilor .Pe aceasta se bazează de multă vreme ,în anumite boli ,utilizarea tratamentului diaphoretic .Dar o hipersecreție sudoripară cu character persistent se poate repercuta nefavorabil asupra sănătății ,întrucât odată cu sudoarea se elimină și anumite vitamine .În afară de aceasta ,în cazuri de transpirație abundentă pielea se macerează,ceea ce duce la intretrigo ( opăreală),și astfel pătrund mai uzșor în ea microbii supurației și anumite specii de ciuperci microscopic patogene.
Glandele sudoripare ecrine sunt numeroase ,distribuite pe întreaga suprafață cutanată,dar predomină pe palme,frunte.Anatomic au un glomerul situat în dermul profund,continuat cu canalul sudoripar care se deschide la suprafața pielii ,independent de orificiul pilar.
Glandele sudoripare ecrine sunt răspîndite pe toată suprafața pielii,au formă de tuburi ce ajung până în hipoderm ,au capătul terminal al tubului ,se înfășoară ca un ghem numit glomerul sudoripar secreția apoasă se numește sudoare cu un miros specific caracteristic ce se elimină la suprafața pielii. Cantitatea de sudoare crește direct proporțional cu efortul fizic și cu creșterea temperaturii mediului.Glandele sudoripare ecrine,distribuite pe întreg tegumentul,dar în special pe palme,tălpi,toracele anterior ,involuează și ele în cursul îmbătrânirii .Glicogenul ,present în abundență la individual tânăr în celulele clare ale glomerulului sudoripar,se găsește în cantitate mai mică în celulele secretoare ale glandelor vârstnicilor.În protoplasma celulelor, atât celor clare cât și celor întunecate,se acumulează granule galbene, în formă de rozete ,fenomen a cărui explicație nu se cunoaște
Glandele sudoripare apoecrine sunt mai puține și se găsesc grupate în regiunile axilare,perimamelonare ,inghinale ,pubiană ,perineală .Se dezvoltă complet la pubertate .Canalul excretor se deschide în partea superioară a unui folicul pilar sau în apropierea lui.
Secreția glandelor apocrine este de tip semiholocrin (eliminarea concomitentă a unor fragmente din celulele glandulare).Glandele sudoripare apocrine sunt asemănătoare celor ecrine dar mai mici se găsesc în axile, perigenital, perianal ,canalul excretor al acestor glande este anexat firului de par .
Glandele sudoripare apocrine,din regiunile axilare,inghinală,perianală,diferind de glandele ecrine prin mărimea lor și prin calibrul mult mai larg al tubului lor excretor și prin deschiderea acestuia mai frecvent într-un folicul pilos în apropierea glandei sebacee și nu direct pe tegument,nu par reduse numeric,dar pot prezenta vacuolizări ale celulelor secretorii,iar scăderea activității lor este confirmată prin dispariția la vârstnici a mirosului cutanat specific sexual de capril al individului.
Glandele mamare sunt glande sebacee modificate deoarece evoluția lor este legată de funcția organelor genitale feminine.
Glandele sebacee sunt de tip holocrin,procesul secretor fiind însoțit de dezagregarea celulelor glandulare ce se elimină odată cu secreția .În 24 de ore ele produc 1-2 grame de sebum,secreția realizându-se în flux continuu.Ele sunt distribuite neuniform pe suprafața cutanată ,densitatea maximă (400-900/cm2) fiind pe pielea păroasă a capului ,frunte ,bărbie,regiunea mediană a spatelui și presternal .Anatomic sunt glande acinoase ,situate în apropierea firelor de păr (formează împreună foliculul pilosebaceu),iar canalul excretor se deschide în orificiul pilar.
Glandele sebacee -au forma de ciorchine ,sunt anexate firului de păr, unde își elimină secreția grăsoasă ce se numeste sebum .Secreția în exces de sebum duce la seboree, iar scăderea secreției duce la ihtioza.Glandele sebacee nu se pot decela la microscop semen de atrofie sau alte modificări morfologice ,dar activitatea lor secretorie diminuă o dată cu înaintarea în vârstă,în special la sexul feminin.
Vârsta la care apare caniția variază foarte mult de la un individ la altul,în funcție în primul rând de ereditate,care se manifestă în dominanță autosomală.
Pielea,tenul și glandele cu secreție internă.Cuvântul glandă este un termen medical întrebuințat foarte des în medicină și în vorbirea curentă.Sunt multe feluri de glande;când vorbim de piele ne gândim în primul rând la cele care produc grăsimea (glandele sebacee) și sudoarea ( glandele sudoripare).
Pielea diferă,ca înfățișare ,de la persoană la persoană,prin însușiri pe care le putem constata cu ușurință dacă privim mai aproape acest organ.Aceste diferențe depend ,în mare măsură, de caracterul endocrine individual,variabil de la individ la individ .Glandele endocrine care au legătură mai strânse cu pielea și influențează calitatea tenului sunt: hipofiza,tiroida ,paratiroidele , suprarenalele și glandele sexual.
Ele joacă un rol biologic primordial ,iar legătura dintre ele este tot așa de strânsă ca și legătura dintre alte organe care,prin asocierea lor, alcătuiesc un grup menit să asigure o anumită funcție,cum ar fi digestia, respirația sau circulația sângelui.În cadrul fiecăreia din aceste funcții ,unul din organe joacă rolul principal.În complexul endocrine un rol de coordinator revine hipofizei
Prin secrețiile sale,hipofiza influențează celelalte glande endocrine,care au efecte hotărâtoare asupra tegumentelor în genere și asupra tenului în special.Sistemului nervos îi revine în acest complex un rol deosebit de important.Hipofiza secretă diferiți hormoni care stimulează tiroida suprarenalele și gonadele .
Aproape toți acești hormone dirijează dezvoltarea normal a pielii,cu glandele sebacee și sudoripare,al căror rol este hotărâtor în igiena și estewtica tenului.Chiar numai această singură legătură endocrino-cutanată lămurește corelațiile strânse dintre piele și glandele cu secreție internă,dar mai sunt și alte legături biologice intime.Deranjamentele glandei suprarenale produc tulburări serioase asupra pielii în ce privește circulația sângelui ,creșterea părului, apariția ridurilor ,uscăciunea și grăsimea tegumentelor,precum și distribuția pigmentului,tot atâtea aspecte care privesc în aceeași măsură fiziologia și estetica pielii.Tenul are mult de suferit din cauza tulburărilor produse în funcția glandelor suprarenale.
1.1.2. Importanta pielii pentru buna funcționare a organismului
Pielea are o poziție privilegiată,în contextual discutat deoarece ea reprezintă interfața de contact a organismului cu mediul înconjurător iar atingerea limitelor capacității ei normale de adaptare la agresiunea termică determină manifestări patologice polimorfe,care au generat eforturi deosebite de cercetare și cunoaștere .
Pielea-organ senzitiv.În piele se găsește un număr imens de terminații nervoase.Acestea există în toate straturile pielii,în mușchii cutanați,în bulbul firului de păr- din care crește părul- în glandele sudoripare și sebacee .Terminațiile nervoase din piele recepționează senzațiile de durere ,presiune ,atingere ,căldură,frig.acestea ne îndreptățește să considerăm pielea ca un organ senzitiv.
Pielea răspunde repede la variațiile de temperatură din mediul înconjurător,la vânt,iritații solare,precum și alte schimbări ale mediului.Sub acțiunea frigului,vasele sanguine din piele își micșorează calibrul,pielea devenind palidă,iar transpirația scade și ea Când este cald,dimpotrivă vasele cutanate se dilată,pielea devine roșie,transpirația se accentuează.Toate aceste schimbări se produc pe cale reflex ,cu participarea sistemului nervos central .
Pe acesta se bazează călirea,prin aplicarea sistematică a procedeelor hidrice sau a băilor de aer.Modificările iritative mecanice,de temperatură,precum și modificările chimice ale pielii,care apar cu această ocazie provoacă prin intermediul sistemului nervos o reacție a întregului organism,care are ca urmare o schimbare rapidă a debitului sanguine din piele și organelle interne,precum și a presiunii arteriale,a transpirației.
Pielea-barieră protectoare.Am amintit mai sus că stratul extern al pielii ( stratul cornos) prezintă o mare rezistență față de o seamă de factori din mediul înconjurător.Pe lângă aceasta,pielea sănătoasă ,intact este o adevărată barieră,care ocrotește organismul de microbii prezenți pe suprafața corpului.Reacția acidă a suprafeței cutanate are rol de protecție în lupta împotriva microbilor.O asemenea reacție este datorată faptului că odată cu sebumul și sudoarea se elimină și acizi grași .Microbii patogeni,ajunși pe piele ,pot să se înmulțească rapid numai în mediu alcalin.
Acesta este una din cauzele faptului că la persoanele sănătoase , care se preocupă de curățenia pielii,apar foarte rar piodermite,cu toate că suprafața tegumentelor este acoperită de un număr imens de microbi.
În caz de îngrijire ineficientă a pielii,sudoarea și sebumul, amestecate cu scuamele cornoase,care se desprind continuu ,astupă orificiile glandelor sudoripare și sebacee,având ca urmare o tulburare a funcției lor normale.
Prin descompunerea sudorii și a sebumului,accumulate pe suprafața pielii,reacția acidă devine alcalină,ceea ce înseamnă că se crează un mediu,favorabil înmulțirii rapide a microbilor,prezenți pe suprafața tegumentelor .
În caz de îngrijire atentă a pielii,sudoarea și sebumul amestecate cu praf și scuame epidermice,sunt îndepărtate la timp de pe suprafața cutanată ,ceea ce menține reacția acidă și creează condiții nefavorabile dezvoltării microbilor.Pielea ne apără de microbe și într-un alt mod:producând substanțe cu acțiune nocivă asupra lor.
Pielea poate deveni poartă de intrare pentru infecții .În caz că pe piele există fisuri sau excoriații ,chiar invizibile,microbii pătrund ușor prin ele în organism.Asemenea mici leziuni ale stratului cornos al pielii,așa-numitele microtraumatisme,se produc deseori în timpul procesului de producție sau acasă.Ele constituie poarta de intrare prin care pătrund în organism,nu numai microbii ci și anumite substanțe chimice vătămătoare.De aici reiese cât de important este păstrarea integrității cutanate.Dacă pe piele există leziuni chiar foarte mici , acestea trebuie dezinfectate și păzite de infecție .
Pielea participă la termoreglare și metabolism.După cum se știe,temperature corpului unui om sănătos,indifferent de oscilațiile temperaturii aerului, se menține în mare măsură constant, în această privință pielea jucând un roil important.Prin intermediul pielii, organismul elimină căldură mai ales în timpul transpirației;deci,eliminarea de căldură nu este datorată numai proprietății de termoconductibilitate și termoiradiere,pe care o are pielea.Dacă ținem mâna în aer apare senzația de frig,pentru că evaporarea apei răcește pielea.Când de pe suprafața pielii se evaporă 1 ml de sudoare,se pierd 0,58 de calorii mari.
Eliminarea căldurii prin evaporarea sudorii se produce în mod continuu,sub forma unei evaporări neobservate.În decursul a 24 de ore,pielea elimiă o dată cu sudoarea de 2 ori mai multă apă,decât plămânii,în aceeași perioadă de timp.Omul suportă greu baia de aburi prin simplul fapt că umiditatea,în acest caz,fiind prea mare,evaporarea cutanată este îngreunată.În schimb,căldura în condiții de aer uscat este mult mai suportabilă.Pe timp de vară,corpul uman pierde multă căldură,din cauza dilatării vaselor de sânge aflate în piele .
Curentul sanguin accelerando-se în aceste vase ,se mărește cantitatea de sânge care circulă în vecinătatea suprafeței corpului ,răcindu-se în acest fel.În anotimpul rece,dimpotrivă ,vasele sanguine se îngustează ,pielea devine palidă ,iar eliminarea sudorii se micșorează brusc,micșorându-se totodată și eliminarea de căldură.
În piele iau naștere anumiți fermenți și vitamine,ca vitamina ,și alte substanțe,care trece în sânge având o mare însemnătate în metabolism.În felul acesta,pielea participă activ la metabolism,iar starea ei influențează starea întregului organism.
1.2.Tenul și tipuri de ten
Figura 3.Tipuri de ten (Dr. Aurel Voina -Îngrijirea tenului ,pg.112 ,2000)
1.2.1.Tenul normal
Ten endemic caracterizat prin pori fini ,piele mată,catifelată ,suplă,întâlnit destul de rar,mai ales la copiii mici înainte de pubertate.O astfel de piele suportă greu apa calcaroasă,cea mai bine tolerată fiind apa de ploaie .O spălare exagerată duce la uscarea pielii.Persoanele care fac abuz de săpun,îndepărtează de pe piele stratul de grăsime natural ,silind glandele sebacee la o muncă suplimentară pentru înlocuirea lui.Aceasta determină ridarea și ofilirea timpurie a pielii.Curățirea se face cu o cremă demachiantă sau cu lapte demachiant,ștergându-se apoi obrazul cu un tampon de vată cu o loțiune din plante sau cu o loțiune tonică.După demachiere și aplicarea loțiunii se recomandă folosirea unei crème de noapte , tip cold-cremă.
Dimineața se aplică crema de zi ,care va servi atât pentru protecția pielii ,cât și ca support pentru pudră.Excesul de cremă se îndepărtează ușor cu un șervețel umed,prin apăsarea acestuia pe față ,din loc în loc.Aceeași atenție care se acordă îngrijirii feței,trebuie acordată îngrijirii gâtului ,decolteului și cefei.Atât gâtul cât și ceafa vor fi masate zilnic cu o cremă grasă .Îngrijirea gâtului și a decolteului este foarte important, deoarece ofilirea prematură a pielii se datorește în general lipsei de îngrijire .
1.2.2.Tenul gras
Tenul gras este lucios,lipsit de suplețe ,unsuros în special pe frunte, aripile nasului și bărbie.Acest aspect este consecința activității sporite a glandelor sebacee.Pielea grasă prezintă porii dilatați ,datorită cantității sporite de sebum, iar cu timpul,neângrijită,capătă o culoare gălbuie. Acest tip de piele este terenul favorizant al apariției comedoamelor și chiar a acneei.Tenul gras este caractewristic femeilor brunette.Specialiștii îl impart în două categorii:
-ten gras uleios,care este lucios și la apăsare ușoară prezintă o suprafață netedă.
– ten gras asfixic ( transformat din tenul gras uleios care nu a beneficiat de îngrijiri cosmetic adecvate) care prezintă porii închiși ,cu exces de sebum și cu un strat cornos dezvoltat .Se observă numeroase puncte negre care se transform uneori în coșuri.Asfixia cutanată are loc datorită următoarelor fenomene.
●celule cornoase moarte de la suprafața pielii se descuamează incomplet;
● excesul de secreție sudoripară astupă porii pilosebaceei;
●se produce hipercheratinizarea pielii .Astfel,este împiedicată evacuarea liberă a sebumului și a transpirației ,orificiile de ieșire fiind astupate;
●circulația sanguină se diminuează și țesutul cutanat nu este bine aprovizionat cu oxygen.
Pielea grasă se ridează mai greu,dar este lipsită de suplețe și frăgezime din cauza efortului la care sunt supuse glandele sebacee.Îngrijirea zilnică și în special curățirea profundă prezintă o importanță deosebită pentru tenul gras.Pentru îngrijirea zilnică a tenului gras se pot folosiapa și săpunul,dar unele tipuri de ten gras prezintă intoleranță.În cazul tenului gras trebuie evitată folosirea cremelor de curățat,care accentuează gradul de grăsime a pielii și provoacă unele neajunsuri,ca apariția punctelor negre,a coșurilor, etc.Tenul uscat este fin,subțire,fragil,iritabil și se descuamează ușor.Uneori se observă și riduri fine.Se disting două categorii de tenure uscate:ten uscat-din lipsă de apă și ten deshidratat.Pielea deshidratată este ștearsă ,brăzdată de riduri fine.Prinsă între degete pune în evidență lipsa ei de suplețe și elasticitate.Tenul uscat se mai poate recunoaște și prin faptul că este foarte sensibil la frig ,săpun,loțiuni alcoolizate ,crème pe bază de glicerină.Tenul deshidratat se întâlnește și la persoanele mai în vârstă,ca o consecință normal a îmbătrânit.Factorii care determină uscarea pielii sunt :
Factori interni:predispoziție congenital,respective un număr redus de glande sebacee sau o secreție insuficientă a acestora;tulburări endocrine; tulburări nervoase;tulburări ale circulației sanguine;unele boli interne.
Factori externi:influențe ale factorilor de mediu;produse cosmetic folosite necorespunzător.
Curățirea obrazului în cazul tenului uscat se face numai cu o cremă grasă sau cu lapte demachiant.Curățirea și aplicarea loțiunilor trebuie efectuată numai cu produse adecvate tenului uscat.Persoanele care prezintă sensibilitate față de lanolină vor renunța la folosirea cremelor având ca bază această substanță.Și pentru tenul uscat se recomandă masaje ușoare și aplicarea de măști.
1.2.3.Tenul mixt
Tenul mixt este frecvent întâlnit.Elk reprezintă o secreție grasă pen as,bărbie ,frunte ,restul porțiunilor fiind uscate .În îngrijhirile zilnice trebuie ținut seama de această caracteristică pentru a aplica produse specific fiecărei regiuni.Curățirea se face cu o cremă sau cu lapte demachiant,apoi se șterge obrazul cu un tampon îmbibat într-o soluție din plante.Pentru îngrijirea zilnică a feței dermatologii recomandă ca prosopul să fie schimbat la două zile și aceasta să fie fiert în apă ,fără adios de detergent,uscat și călcat În general,pentru îngrijirea unui ten mixt este bines ă nu se folosească cremă în exces pe zonele grase.
1.2.4.Tenul ridat
În afară de faptul că acest fenomen apare odată cu înaintarea în vârstă, mai sunt și cauze care favorizează apariția ridurilor ,ca de exemplu :influența agenților atmosferici;băile prelungite de soare;insuficiența odihnei și respective a somnului ;excesul de tutun;cafea ,băuturi alcoolice;cura de slăbire nerațională;abuzul de farduri sau de preparate cosmetic;abuzul de săpun;loțiuni concentrate în alcool,glicerină.
Lipsa de control a expresivității de a termina așa-numitele ,,cute –expresie,, .Persoanele cu tenul uscat au o predispoziție special pentru riduri.Pe lângă regimul alimentar rațional,exercițiile în aer liber ,exercițiile de respirație se recomandă aceleași îngrijiri ca cele pentru tenul uscat sau senile.
1.2.5.Tenul deshidratat
Tulburările de hidratare pot determina modificări ale tenului .Pielea conține aproximativ 70 % apă, din care 10-20 % în stratul cornos;această apă provine din ingerarea alimentelor care conțin apă și din reacțiile care au loc în organism ,reacții reglate de sistemul nervos și de glandele endocrine.după conținutul în apă se deosebesc următoarele tipuri de ten:normal,hidratat ,hiperhidratat și deshidratat.Căile deshidratării pielii poate fi datorită tulburărilor nervoase, surmenajului fizic ,lipsei unor vitamine,în special A și F,influenței factorilor externi-fizici sau chimici-cum ar fi:expunerea obrazului neprotejat la ger,vânt,zăpadă,soare sau căldură,abuz de săpun,de soluții alcoolice ,degresante.Deshidratarea mai poate intervene în timpul unor anumite boli însoțite de febră,diaree,etc , ca o consecință a unei îngrijiri cosmetic defectuoase sau în timpul curelor de slăbire neraționale
Tabelul nr.1 evidențiează informații în ceea ce privește comportamentul pielii în funcție de unelii criterii
Aspecte ale îmbătrânirii cutanate.Sub aspect microscopic, la nivelul hipodermului se produce o atrofie prin degradarea fasciculelor conjunctive care înfășoară lobulii grăsoși.
La nivelul dermului papilar are loc liza fibrelor fine elastice, zona subepidermică se lățește, iar joncțiunea dermo-epidermică se aplatizează, pierzându-și ondulațiile inițiale. Aceste tulburări încep la vârsta de 30-40 ani.
La nivelul dermului reticular, fasciculele de colagen se rarefiază, apoi dispar. Elastina își pierde proprietățile de extensibilitate și tonicitate. Aceste tulburări încep foarte devreme, imediat după pubertate. în plus, elastina se impregnează cu lipide și se mărește viteza de elastoliză.Cu vârsta, crește proporția de colagen insolubil dar fenomenul major constă în dispariția aproape completă a sintezei colagenului în dermul reticular, fibroblastele pierzându-și capacitatea de a se reproduce. Rarefierea glicosoaminoglicanilor duce la pierderea turgescenței celulelor și a tonicității pielii.Pierzându-se structura de susținere, vasele sanguine devin fragile (apare purpura senilă), iar șocurile mecanice exercitate asupra pielii duc la desprinderea cu ușurință a dermului de epiderm, apărând clivări și leziuni ale tegumentului.
La nivelul epidermului, descuamarea invizibilă se face în mod necorespunzător. Celulele cornoase suferă un proces de agregare, care dă senzația de asprime la pipăit. Epidermul se subțiază, în timp ce zona subepidermică crește în grosime Are loc o reducere a numărului glandelor sebacee și o hipofuncție a lor, iar diminuarea filmului hidro-lipidic accentuează aspectul de piele uscată și cenușie.Subțierea epidermului și aplatizarea ondulațiilor papilare fac ca pielea să fie subțire și laxă și să se formeze cute sau riduri.
Ridurile de expresie par să fie rezultatul creșterii proporției de proteine în părțile laterale ale ridului și depresiei în centrul acestuia. Pe zonele expuse la lumină (de exemplu, părțile laterale ale gâtului), apar riduri provocate de o acumulare de material fibros în derm (elastoza actinică).Desprinderea epidermului de derm determină apariția unor cicatrice stelare. Repartizarea melanocitelor devine, cu vârsta, inegală; are loc fie o diminuare a numărului de melanocite {leziuni acromice), fie o înmulțire exagerată a lor (leziuni hiperpigmentate sau așa-numitele pete senile).
Numeroase teorii încearcă să explice fenomenul îmbătrânirii pe baza epuizării „zestrei" genetice, a mutațiilor produse în catenele de ADN sau a influenței radicalilor liberi care se formează în celule .Dar, în afara unor factori interni, este incontestabil că unii factori externi legați de mediul și modul de viață al fiecărui individ, au o contribuție importantă în procesul de îmbătrânire.Expunerile prelungite la soare antrenează o îmbătrânire precoce a pielii, radiațiile UV acționând asupra catenelor de ADN, a fibrobîastelor și melanocitelor.
Epidermul devine, cu vârsta, foarte sensibil la acțiunea ultravioletelor, cu atît mai mult cu cît numărul de melanocite (care reprezintă principalul mijloc de fotoprotecție naturală) la adult scade cu 10-20%, din 10 în 10 ani.În sfârșit, factorii iatrogeni (corticoterapia, diureticele, hemodializa) determină uscăciunea pielii, o scădere a proporției de lipide cutanate și subțierea tegumentului.
Soarele -În cââiva ani de expunere neprotejată la soare apar semne vizibile de schimbare a aspectului pielii: pistrui ;pete maronii ;vene vizibile ; piele îngroșată și uscată ; riduri fine care dispar dacă pielea este întinsă ; piele lăsată ; pori blocați;keratoza actinică ; cancer de piele.Apariția și gravitatea acestora depinde de culoarea pielii și de timpul de expunere la soare.Potrivit studiilor de specialitate, expunerea repetată la razele ultraviolete dizolvă colagenul din piele și împiedică formarea acestuia. Soarele atacă și elastina, pielea expusă făra protecție devenind lăsată, ridată și cu aspect uscat și îngroșat. Toate aceste efecte negative sunt prezente în straturile pielii,abia după câțiva ani devenind vizibile .
Afectarea tenului prin intermediul tutunului Fumatul activ echivalează cu cel pasiv, iar expunerea la fumul de țigară îmbătrânește în mod semnificativ pielea, producînd riduri și uscăciune. Potrivit cercetărilor, o persoană care fumează 10 sau mai multe țigarete pe zi, timp de minim 10 ani, este mai predispusă la apariția ridurilor profunde și a pielii îngroșate și uscate decât un nefumător. Ridurile fine, vizibile la microscop, sunt prezente la fumatori încă de la vârsta de 20 de ani .Fumatul afectează negativ aspectul tenului, prin mai multe mecanisme. În primul rând, produce o deshidratare importanta și precoce a feței. La acest proces se adaugă efectul radicalilor liberi toxici, produși sub efectul nicotinei arse, care grăbesc procesul îmbătrânirii, prin distrucții nicroscopice ireversibile. Acțiunea sa distructivă este potențată daca i se adaugă factorul stres, lucrul îndelungat la un calculator generator de radiații, sau baia excesivă de soare.
Expunerea la temperaturi scăzute .Frigul și vântul rece contribuie la îmbătrânirea tenului prin uscarea acestuia.Din acest motiv, cremele și măștile hidratante sunt esențiale în timpul iernii.O idee bună este utilizarea unui umidificator în camerele încălzite.
Abuzul de alcool ,contribuie la îmbătrânirea și schimbarea tenului prin dilatarea vaselor și creșterea fluxului de sânge. În timp, aceste vase rămân deteriorate permanent și tenul capătă pete roșii și vase de sânge sparte vizibile la suprafață .
Lipsa somnului se observă în primul rând pe față, prin cearcăne maronii și pielea lăsată.
Stresul .Încruntatul frunții este un obicei nociv pentruten , deoarece în timp mușchii își formează un obicei din această poziție.
Gravitatia .Forța gravitațională ne trage în jos în mod constant, efectele sale fiind din ce în ce mai pronunțate, odată cu înaintarea în vârstă. Efectele gravitației asupra tenului sunt cel mai evidente în jurul vârstei de 50 de ani, când se înregistrează o scădere dramatică a elasticității acestuia.
Expresiile faciale repetitive duc la formarea ridurilor fine.Odată cu fiecare expresie se activează un mușchi facial și se formează o micro-crevașa sub piele. Pe măsura ce îmbătrînește, pielea își pierde elasticitatea și în consecință posibilitatea de a reveni la starea inițială .
Poziția de somn .Menținerea aceleiași pozitii a capului pe perna mai mulți ani la rînd duce la formarea ridurilor. Aceste riduri de somn rămîn în timp ,,gravat ,, pe ten și nu mai dispar.La persoanele care dorm pe o parte, aceste riduri sunt mai pronunțate pe obraji și bărbie, iar la persoanele care dorm cu față în jos ridurile se formează pe frunte. Din această perspectivă, poziția ideală de dormit este cu fața în sus, pielea feței fiind destinsă și nu ,, boșită,, în pernă .
CAPITOLUL 2
PRODUSE DERMSTOCOSMETICE
2.1.Delimitări conceptuale
Produsele cosmetice și de parfumerie sunt amestecuri de substanțe chimice naturale sau sintetice care se folosesc în scopul îngrijirii corpului omenesc,în vederea asigurării menținerii echilibrului fiziologic și a stării de sănătate corespunzatoare deoarece îngrijirea rațională a tenului presupune cunoașterea naturii sale .Cosmetica se structurează pe trei nivele:
●cosmetica terapeutică: preântampinarea și tratarea bolilor corpului și a pielii;
●cosmetica de modelare: prevenirea și corectarea defectelor fizice ;
●cosmetica decorativă (cosmetica de înfrumusețare): ascunde defectele și pune în prim plan trăsăturile frumoase ;
Tehnologia obținerii produselor cosmetice și de parfumerie constă în procese de condiționare.Produsele noi lansate în vederea prospectării pieții și a formulelor propii au un scop dublu, și anume:valorificarea resurselor de materii prime naturale,prin transformare în produse de largă și eficientă utilitate,dar și producerea bunurilor de larg consum.Oricărui produs cosmetic înainte de a fi introdus în consum i se efectuează aplicații sistematice și teste epicutanate în clinici de specialitate pentru a se verifica eficiența și inofensivitatea componenților pe care îi conține. Trebuie menționat faptul că întreținerea tenului se face atât cu produse cosmetice cât și cu produse dermatocosmetice dar utilizarea acestora este total diferită .
Produsele cosmetice nu produc schimbări în structura sau în funcțiile tenului, deoarece atunci când sunt aplicate pe tenul intact se ține cont de tipul de piele și de gradul de îmbătrînire a acesteia .
Produsele dermatocosmetice reprezintă o categorie specială de produse care, datorită conținutului ridicat de substanțe active esentiale (Ex. uree, acid azelaic, săruri de Zn, polifenoli, apa termală bogată în săruri minerale și oligoelemente), sunt recomandate de specialiști pentru a preveni și trata diverse afecțiuni ale pielii : ●uscarea excesiva a pielii (xeroza) ;●cuperoza ;●dermatita seboreica ; ●dermatita atopica ; ●acneea (juvenilă, rozacee).
Spre deosebire de cosmeticele clasice, dermatocosmeticele schimbă parametrii pielii și o ajută să redevină sănătoasă acționând, atât asupra efectului, cât și asupra cauzei problemelor.De asemenea, dermatocosmeticele sunt testate perioade mai mari de timp atât pe voluntari sănătoși, cât și pe cei cu probleme de piele și sunt considerate extrem de eficiente și sigure pentru pielea cu probleme .Trebuie remarcat faptul că produsele cosmetice și de parfumerie sunt folosite pentru organismul sănătos.Deci,cosmetica se bazează pe igienă și estetică.Noțiunea cuprinde o sferă mai largă și anume de:
Cosmetica fiziologică bazată pe îngrijirea pielii, feței, corpului, a părului , pentru a le asigura funcții de nutriție și dezvoltare normală.
Cosmetica decorativă bazată pe obținerea unui aspect cât mai plăcut,curat și atrăgător.Păstrarea aspectului plăcut altenului, ca și întârzierea proceselor ei de îmbătrânire, au determinat oamenii de știință să se ocupe îndeaproape de structura și imperfecțiunile pielii, pentru a găsi metode noi și cât mai eficiente, pentru prepararea unor produse cât mai variate și de o cât mai bună calitate .
Cremele cu extracte placentare: măresc meolismul celular și stimulează funcțiile fiziologice ale pielii, datorită unor substanțe bio-stimulatoare pe care le secretă celulele și animale și vegetale.
Cremele cu colesterol și lecitină: influențează procesele pielii, deoarece ele intră în alcătuirea țesutului subcutanat al pielii și a altor organe, ele regenerează celulele pielii, activează glandele sebacee și glandele cu secreție internă și se folosesc în proporție de 0,50-2 % având și capacitatea de a încorpora și reține apa , înnmoaie și catifelează pielea.
Cremele cu fitohormoni și fitozomi ,au o mare putere de penetrație, sunt bine resorbite de piele și îmbunătațesc tonicitatea țesutului cutanat, cu efecte asupra pielii îmbătrînite.
Cremele cu extract Kamomillae, hemamelis sunt bogate în fitohormoni sunt
uleiuri de germeni de grâu și de porumb.
Cremele nutritive cu substanțe biologice și tamine F. A și E joacă un rol tot mai important în cosmetica modernă.
Cremele industriale, indiferent de firma care le produce, sunt preparate cosmetice cu scopul de a fi folosite pentru întreținerea pielii feței, gâtului, decolteului și a corpului .Cremele industriale sunt diferite de cele preparate în farmacie, deoarece ele conțin și derivați ai glicerinei, stearinei și substanțe și oleuri minerale, alcool cetilic derivat al cetaceului etc.
Cremele preparate în farmacii în cantități mici, după prescripție medicală, formula farmaciei, sau la cerere, diferă de cele industriale, atât prin subsțantele folosite, cât și prin modul de preparare.
Cosmetice antisolare-se prezintă sub formă de loțiuni, creme sau emulsii fluide. Schematic ele sunt constituite dintr-un excipient substanță filtrantă sau ecran și adjuvantii cu rol de îngrijire a pielii ce a fost expusă soarelui și în general intemperiilor atmosferice. Substanțele filtrante acționează selectiv dar nu opresc radiațiile pigmentogene .Exemplu de filtre solare selective sunt:silicatul de fenil și mai ales de metil, esterii acidului antranilic , oxicumarinele, sulfatul, clorhidratul sau oleatul de chinină, difenilglioxalona și trioleatul de digaloil etc. Extinderea produselor de tip aerosoli este datorată atât diversificării continue a produselor prezentate sub această formă cât și creșterii efective a consumului pentru fiecare din calitățile de produse fabricate inițial. Produsele de îngrijire pentru diferite tipuri de piele prezintă câteva aspecte .
2.1.1.Produsele de îngrijire pentru pielea normală
Au rolul de a menține pielea în starea ei naturală .Cremele de îngrijire a pielii normale sunt destinate să mențină o hidratare corectă a epidermului și să protejeze epidermul față de acei factori care favorizează deshidratarea ( vânt , umiditate scăzută , frig, soare excesiv , praf ,unele produse de machiaj ).Bazele pentru machiaj sunt creme de tip U/A , cu efecte protectoare și hidratante .După aplicare , ele nu trebuie să lase pe piele un film gras care ar face dificilă aderarea ulterioară a machiajului .Aceste creme se numesc creme de bază , creme de fond sau creme evanescente .Formulările clasice sunt reprezentate de cremele stearați , a căror fază uleioasă o reprezintă acidul stearatic purificat pentru îndepărtarea acidului oleic iritant .Cremele pentru pielea normală se aplică zilnic pe față și gât , chiar dacă persoanele care nu se machează .
2.1.2..Produsele de îngrijire pentru pielea uscată
Pentru îngrijirea cosmetică a acestui tip de piele se vor evita :apa calcaroasă și săpun alcalin ;loțiunile alcoolizate și astringente ; produsele cosmetice prea hidrofile care , prin higroscopicitatea lor , măresc pierderea apei din stratul cornos .Denumirile sub care aceste produse sunt cunoscute și sugerează efectul lor major :
-produsele lubrifiante sunt acelea care fac netedă o piele aspră ,rugoasă , uscată ;
– produsele emoliente sunt destinate să hidrateze pielea , crescându-i flexibilitatea și elasticitatea;
-produsele reparatoare ( de refacere , reconstituire sau revitalizare) sunt concepute pentru a da pielii îmbătrînite un aspect mai tânăr .
În general , formulările cosmetice folosite pentru pielea uscată trebuie să îndeplinească trei cerințe importante : să crească conținutul în apă , să facă pielea moale și elastică , să protejeze tegumentul de acțiunea factorilor agresivi , mai ales a celor deshidratanți .Principiile care stau la baza acestor produse și modul lor de acțiune se bazează pe cunoașterea mecanismelor de hidratare și emoliere a pielii .
2.1.3.Produsele de îngrijire pentru pielea grasă
Presupune respectarea câtorva reguli de bază :
●Se vor evita spălările repetate cu săpunuri alcaline sau săpunuri lichide de
uz dermatologic;
●Se recomandă folosirea după spălare a unui tonic astringent care să îndepărteze orice urmă de săpun și să ,,strângă ,, fața ;
●Vor fi evitate degresările excesive ale pielii , prin ștergerea feței cu alcool , eter , apă de colonie , spirt camforat;
●Se vor evita expunerile prelungite la soare și bronzarea artificială deoarece ele determină o recrudescență a seboreei .
Produsele pentru îngrijirea pielii grase trebuie să aiba un pH ușor acid pentru a nu favoriza dezvoltarea florei microbiene saprofite .În formularea lor se pot încorpora ca substanțe active specifice :●Derivați de sulf;●Cisteină liposolubilă;●Uleiuri esențiale antiseptice;●Derivați de metionină;●Substanțe absorbante ale execsului de sebum .
Preparatele pentru îngrijirea pielii grase pot fi considerate în același timp , creme de protecție și baze de machiaj . Se recomandă aplicarea lor de două ori pe zi .În îngrijirea pielii grase este recomandat să se evite deshidratarea printr-o serie de îngrijiri prea intense și neadecvate și supragresarea prin folosirea unor creme prea concentrate în lipide.
2.1.4.Produsele de îngrijire pentru pielea seboreică și acneică
Îngrijirea pielii seboreice presupune diminuarea sau eliminarea secreției exagerate de sebum și evitarea apariției acneei .Preparatele antiseboreice trebuie folosite cu discernămînt , pentru a nu determina o seboree reacțională .Tratamentul eficace al acneei urmărește eliminarea cauzelor care stau la originea ei :●combaterea seboreei;●inhibarea colonizării bacteriene folosind antibiotice , antiseptice;●spălarea cu săpunuri pe bază de gudron sau sulf , urmată de aplicarea unor loțiuni degresante , astringente , antiseptice sau cheratolitice .
Preparatele antiacneice favorizează drenarea sebumului , diminuarea pruritului , îndepărtarea formațiunilor acneice de pe față.Ele conțin sulf coloidal , rezorcinol , acid salicilic , peroxid de benzol , săruri cuaternare de amoniu .
2.1.5.Produsele de îngrijire pentru pielea îmbătrânită
Sunt produse care au grijă de pielea deja afectată .Indiferent de stadiul sau perioada în care se află pielea , pentru o menținere cîz mai eficientă este nevoie de :
Hidratarea pielii poate fi obținută prin două mecanisme principale :
●Frînarea deshidratării stratului cornos prin intermediul unor substanțe cu efect ocluziv;
●Reținerea apei în stratul cornos cu ajutorul agenților umectanți.
Ocluzivele – sunt substanțe grase care etalate pe suprafața epidermei , creează o barieră hidrofobă ce se opune transferului apei în mediul exterior .Ca substanțe cu efect ocluziv , se folosesc :●hidrocarburi ( vaselină , parafină ,perhidroscualen );●uleiuri de silicon;●ceruri : ceară de albine , cetaceu , lanolină ;●fosfolipide lecitină;
Uleiuri de origine vegetală ulei de măsline , migdale :●steroli ;●alcooli grași :alcool cetilic , alcool stearilic
Umectanții sunt folosiți în scop etnic și funcțional ,și sunt adăugați în formulările cosmetic pentru a mări perioada de valabilitate a produselor , prevenind evaporarea apei și îngroșarea preparatelor sub influența variațiilor de temperatură și umiditate din timpul păstrării sau folosirii cosmeticelor respective .
Emolienții imprimă pielii un aspect catifelat , dar implică și o serie de procese complexe , fizice , biochimice .emolienții restabilesc suplețea și moliciunea pielii , prin consolidarea rețelei sale lipidice , umplând spațiile libere dintre celulele care se descuamează .
Emolienții liposolubili sunt substanțe grase , ce au o structură apropiată de a lipidelor cutanate. Unii compuși precum izopropilpalmitat , deciloleat , alcool izostearilic , sînt considerați emolienți uscați , deoarece creează o senzație de piele mată , neunsuroasă .
Emolienții hidrosolubili sunt alcooli polihidrici precum glycerol , sorbitol, propilengricol , polietilenglicoli lichizi .Dată fiind acțiunea lor umectantă puternică , emolienții hidrosolubili se utilizează în principal pentru obținerea cremelor , a gelurilor și a loțiunilor destinate îngrijirii mîinilor .În preparatele faciale , ei sînt folosiți mai ales ca substanțe auxiliare și nu ca substanțe active .
Acțiunea protectoare a preparatelor destinate îngrijirii pielii uscate este obținută prin intermediul filtrelor și a ecranelor solare .Protectorul solar previne distrugerea celulară produsă de radiațiile ultraviolet cu lungimi de undă medie ( UVB) și împiedică deshidratarea pielii .
2.2.Clasificarea produselor cosmetic
Pentru clasificarea produselor cosmetice, ca și în alte domenii ale tehnologiei chimice, sunt utilizate următoarele criterii, și anume : modul de întrebuințare și efect ;modul de prezentare . Însă cel mai frecvent întâlnit este modul de clasificare în funcție de finalitate și respectiv de scopul utilizării – scopuri de fapt pentru care sunt create toate cremele pentru îngrijirea tenului sunt:.
Cremele care pot fi considerate utile pentru un tn ridat , conform , definiției sunt creme , emulsii,loțiuni, geluri și uleiuri pentru piele ( mâini picioare ).
Cremele cu extracte placentare: măresc meolismul celular și stimulează funcțiile fiziologice ale pielii, datorită unor substanțe bio-stimulatoare pe care le secretă celulele și animale și vegetale.
Cremele cu colesterol și lecitină: influențează procesele pielii, deoarece ele intră în alcătuirea țesutului subcutanat al pielii și a altor organe, ele regenerează celulele pielii, activează glandele sebacee și glandele cu secreție internă și se folosesc în proporție de 0,50-2 % având și capacitatea de a încorpora și reține apa , înnmoaie și catifelează pielea .
Cremele cu fitohormoni și fitozomi ,au o mare putere de penetrație, sunt bine resorbite de piele și îmbunătațesc tonicitatea țesutului cutanat, cu efecte asupra pielii îmbătrînite.
Cremele cu extract Kamomillae, hemamelis sunt bogate în fitohormoni sunt
uleiuri de germeni de grâu și de porumb.
Cremele nutritive cu substanțe biologice și vitamine F. A și E joacă un rol tot mai important în cosmetica modernă fiind component de bază pentru anticelulită.
Cremele industriale, indiferent de firma care le produce, sunt preparate cosmetice cu scopul de a fi folosite pentru întreținerea pielii feței, gâtului, decolteului și a corpuluiCremele industriale sunt diferite de cele preparate în farmacie, deoarece ele conțin și derivați ai glicerinei, stearinei și substanțe și oleuri minerale, alcool cetilic derivat al cetaceului etc.
Cremele preparate în farmacii în cantități mici, după prescripție medicală, formula farmaciei, sau la cerere, diferă de cele industriale, atât prin subsțantele folosite, cât și prin modul de preparare.
Cosmetice antisolare-se prezintă sub formă de loțiuni, creme sau emulsii fluide. Schematic ele sunt constituite dintr-un excipient substanță filtrantă sau ecran și adjuvantii cu rol de îngrijire a pielii ce a fost expusă soarelui și în general intemperiilor atmosferice.
CAPITOLUL.3
FORMULAREA UNOR PREPARATE COSMETICE PENTRU ÎNGRIJIREA TENULUI
Definiție. Produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului sunt amestecuri de substanțe chimice naturale sau sintetice care se folosesc în scopul îngrijirii corpului,în vederea asigurării menținerii echilibrului fiziologic și a stării de sănătate corespunzatoare deoarece îngrijirea rațională a pielii presupune cunoașterea naturii sale Dermatocosmeticele se structurează pe trei nivele:
-Dermatocosmeticele terapeutice: preântampinarea și tratarea bolilor corpului și a pielii;
-Dermatocosmeticele de modelare: prevenirea și corectarea defectelor fizice ;
Tehnologia obținerii produselor dermatocosmeticelor constă în procese de condiționare. Produsele noi lansate în vederea prospectării pieții și a formulelor propii au un scop dublu, și anume:valorificarea resurselor de materii prime naturale,prin transformare în produse de largă și eficientă utilitate,dar și producerea bunurilor de larg consum.
Oricărui produs dermatocosmetic cu acțiune pentru îngrijirea tenului , înainte de a fi introdus în consum i se efectuează aplicații sistematice și teste epicutanate în clinici de specialitate pentru a se verifica eficiența și inofensivitatea componenților pe care îi conține.
Trebuie menționat faptul că utilizarea produselor dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului este total diferită.
Produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului nu produc schimbări în structura sau în funcțiile pielii , deoarece atunci când sunt aplicate pe pielea intactă se ține cont de tipul de piele și de gradul de îmbătrânire a acesteia .
Produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului reprezintă o categorie specială de produse care, datorită conținutului ridicat de substanțe active esentiale (Ex. uree, acid azelaic, săruri de Zn, polifenoli, apa termală bogată în săruri minerale și oligoelemente), sunt recomandate de specialiști pentru a preveni și trata diverse afecțiuni ale pielii : uscarea excesiva a pielii (xeroza) ;cuperoza ;dermatita seboreica ; dermatita atopica ; acneea (juvenilă, rozacee).
Spre deosebire de cosmeticele clasice, dermatocosmeticele pentru îngrijirea tenului schimbă parametrii pielii și o ajută să redevină sănătoasă acționând, atât asupra efectului, cât și asupra cauzei problemelor.
De asemenea, dermatocosmeticele pentru îngrijirea tenului sunt testate perioade mai mari de timp atât pe voluntari sănătoși, cât și pe cei cu probleme de piele și sunt considerate extrem de eficiente și sigure pentru pielea cu probleme .
Obținerea în faza pilot productiv (pentru produsele noi lansate în vederea prospectării pieții și a formulelor proprii), dar mai ales la scara industraială a produselor dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului realizează un dublu scop , și anume : valorificarea resurselor de materii prime naturale, prin transformarea în produse de largă și eficiență utilitate, dar și producerea bunurilor de larg consum.
Păstrarea aspectului plăcut al tenului, ca și întârzierea proceselor lui de îmbătrînire, au determinat oamenii de știință să se ocupe îndeaproape de structura și imperfecțiunile pielii, pentru a găsi metode noi și cât mai eficiente, pentru prepararea unor produse cât mai variate și de o cât mai bună calitate .
Substanțele filtrante acționează selectiv dar nu opresc radiațiile pigmentogene .Exemplu de filtre solare selective sunt:silicatul de fenil și mai ales de metil, esterii acidului antranilic , oxicumarinele, sulfatul, clorhidratul sau oleatul de chinină, difenilglioxalona și trioleatul de digaloil etc.
Extinderea produselor de tip aerosoli este datorată atat diversificării continue a produselor prezentate sub această formă cât și creșterii efective a consumului pentru fiecare din calitățile de produse fabricate inițial. Produsele de îngrijire pentru diferite tipuri de ten prezintă câteva aspecte .
Produsele de îngrijire pentru tenul normal – au rolul de a menține tenul în starea lui naturală .Cremele de îngrijire a tenului normal sunt destinate să mențină o hidratare corectă a epidermului și să protejeze epidermul față de acei factori care favorizează deshidratarea ( vânt , umiditate scăzută , frig, soare excesiv , praf ,unele produse de machiaj ).
Bazele pentru machiaj sunt creme de tip U/A , cu efecte protectoare și hidratante .După aplicare , ele nu trebuie să lase pe piele un film gras care ar face dificilă aderarea ulterioară a machiajului .
Aceste creme se numesc creme de bază , creme de fond sau creme evanescente .Formulările clasice sunt reprezentate de cremele stearați , a căror fază uleioasă o reprezintă acidul stearatic purificat pentru îndepărtarea acidului oleic iritant. Cremele pentru tenul normal se aplică zilnic pe față și gât , chiar și pentru persoanele care nu se machează .
Produsele de îngrijire pentru tenul uscat-pentru îngrijirea cosmetică a acestui tip de ten se vor evita :
-apa calcaroasă și săpun alcalină ;
-loțiunile alcoolizate și astringente ;
-produsele cosmetice prea hidrofile care , prin higroscopicitatea lor , măresc pierderea apei din stratul cornos .
Denumirile sub care aceste produse sunt cunoscute și sugerează efectul lor major :
-produsele lubrifiante sunt acelea care fac netedă un ten aspru ,rugos , uscat;
– produsele emoliente sunt destinate să hidrateze tenul, crescându-i flexibilitatea și elasticitatea;
-produsele reparatoare ( de refacere , reconstituire sau revitalizare) sunt concepute pentru a da tenului îmbătrânit un aspect mai tânăr .
În general , formulările cosmetice folosite pentru tenul uscat trebuie să îndeplinească trei cerințe importante : să crească conținutul în apă , să facă tenul moale și elastic , să protejeze tegumentul de acțiunea factorilor agresivi , mai ales a celor deshidratanți .Principiile care stau la baza acestor produse și modul lor de acțiune se bazează pe cunoașterea mecanismelor de hidratare și emoliere a tenului.
Produsele de îngrijire pentru tenul gras. presupun respectarea câtorva reguli de bază :
-Se vor evita spălările repetate cu săpunuri alcaline sau săpunuri lichide de uz dermatologic;
-Se recomandă folosirea după spălare a unui tonic astringent care să îndepărteze orice urmă de săpun și să ,,stângă ,, fața ;
-Vor fi evitate degresările excesive ale tenului, prin ștergerea feței cu alcool , eter , apă de colonie , spirt camforat
-Se vor evita expunerile prelungite la soare și bronzarea artificială deoarece ele determină o recrudescență a seboreei .
Cremele pentru îngrijirea tenului gras trebuie să aiba un pH ușor acid pentru a nu favoriza dezvoltarea florei microbiene saprofite. În formularea lor se pot încorpora ca substanțe active specifice:
-Derivați de sulf;
-Cisteină liposolubilă;
-Uleiuri esențiale antiseptice;
-Derivați de metionină;
-Substanțe absorbante ale excesului de sebum .
Preparatele pentru îngrijirea tenului gras pot fi considerate în același timp , creme de protecție și baze de machiaj . Se recomandă aplicarea lor de două ori pe zi .
În îngrijirea tenului gras este recomandat să se evite deshidratarea printr-o serie de îngrijiri prea intense și neadecvate și supragresarea prin folosirea unor creme prea concentrate în lipide.
Produsele de îngrijire pentru tenul seboreic și acneică .Îngrijirea pielii seboreice presupune diminuarea sau eliminarea secreției exagerate de sebum și evitarea apariției acneei .Preparatele antiseboreice trebuie folosite cu discernământ , pentru a nu determina o seboree reacțională .
Tratamentul eficace al antiridului urmărește eliminarea cauzelor care stau la originea ei :combaterea seboreei ;spălarea cu săpunuri pe bază de gudron sau sulf , urmată de aplicarea unor loțiuni degresante , astringente , antiseptice sau cheratolitice .
Produsele de îngrijire pentru tenul îmbătrînit- sunt produse care au grijă de tenul deja afectat.Indiferent de stadiul sau perioada în care se află tenul , pentru o menținere cât mai eficientă este nevoie de :
Hidratarea tenului poate fi obținut prin două mecanisme principale :
-Frânarea deshidratării stratului cornos prin intermediul unor substanțe cu efect ocluziv
-Reținerea apei în stratul cornos cu ajutorul agenților umectanți.
Ocluzivele – sunt substanțe grase care etalate pe suprafața epidermei , creează o barieră hidrofobă ce se opune transferului apei în mediul exterior .
Ca substanțe cu efect ocluziv , se folosesc :
●hidrocarburi ( vaselină , parafină ,perhidroscualen );uleiuri de silicon;
●ceruri : ceară de albine , cetaceu , lanolină ;
●fosfolipide lecitină;
●uleiuri de origine vegetală ulei de măsline , migdale .
●steroli :alcooli grași :alcool cetilic , alcool stearilic
Umectanții sunt folosiți în scop etnic și funcțional ,și sunt adăugați în formulările cremelor antirid pentru a mări perioada de valabilitate a acestora, prevenind evaporarea apei și îngroșarea preparatelor sub influența variațiilor de temperatură și umiditate din timpul păstrării sau folosirii cremelor antirid respective.
Emolienții imprimă tenului un aspect catifelat , dar implică și o serie de procese complexe , fizice , biochimice .emolienții restabilesc suplețea și moliciunea tenului , prin consolidarea rețelei sale lipidice , umplând spațiile libere dintre celulele care se descuamează .
Emolienții liposolubili sunt substanțe grase , ce au o structură apropiată de a lipidelor cutanate. Unii compuși precum izopropilpalmitat , deciloleat , alcool izostearilic , sunt considerați emolienți uscați , deoarece creează o senzație de piele mată , neunsuroasă.
Emolienții hidrosolubili sunt alcooli polihidrici precum glicerol , sorbitol, propilengricol , polietilenglicoli lichizi .
Dată fiind acțiunea lor umectantă puternică , emolienții hidrosolubili se utilizează în principal pentru obținerea cremelor , a gelurilor și a loțiunilor destinate îngrijirii mâinilor .În preparatele faciale , ei sunt folosiți mai ales ca substanțe auxiliare și nu ca substanțe active .
Acțiunea protectoare a preparatelor destinate îngrijirii trnului este obținută prin intermediul filtrelor și a ecranelor solare .
CAPITOLUL 4
MATERII PRIME ȘI AUXILIARE FOLOSITE LA PREPARAREA DERMATOCOSMETICELOR PENTRU ÎNGRIJIREA TENULUI
4.1.Diferite tipuri de produse dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului
Fig.4.Îngrijirea pielii (Victoria Hârjeu , Dumitru Lupuleasa , Ana Maria Dumitrescu – Dermo-cosmetologie , pg.143, 2003)
Industria produselor dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului deține recordul din punct de vedere al frecvenței de apariție a noului, chiar în cazul produselor de serie – fabricate în flux continuu sau discontinuu.
De aceea,din multitudinea tipurilor de produse dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului ce se obțin, se vor prezenta în acest capitol numai preparate cu valoare de model (simbol) reprezentativ pentru clasa sau grupa de produse.
Datorită multitudinii scopurilor și utilizărilor produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică ce determină diversitatea lor, precum și formele complexe de realizare a produselor comerciale, industria fabricării acestora este poate cea care reclamă materii prime și auxiliare pe cât numeroase, pe atât de diverse și care cunosc o dinamică de dezvolatare ascendentă,permanentă și în continuă completare utile pentru anticelulită.O trăsătură comună materiilor prime dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică, în afară de marea lor diversitate, o constituie puritatea deosebită ce trebuie să o aibă .
Dermatocosmeticele își au resursele de materii prime din toate cele trei regnuri naturale, animale, vegetale și minerale, precum și produse de sinteză, care ocupă, de asemenea , un rol important și care su „nt din ce în ce mai mult asimilate și diversificate ( așa cum este cazul glicerinei sintetice vitaminelor și al hormonilor ).Gruparea principalelor clase de materii prime folosite în funcție de diferite criterii, se realizează astfel :
-sintetice (anorganice ,organice ) ;
-după structura chimică –hidrocarburi (alcooli și polioli) ;
– după starea fizică -pulverulente lichide pastoase (cremoase);
Substanțele auxiliare folosite în prepararea dermatocosmeticelor pentru îngrijirea tenului au un rol deosebit de important.
Conservanții – dermatocosmeticele cu acțiune anticelulitică pot fi ușor contaminate cu bacterii , îndeosebi cele care conțin apă , conservanți deoarece sunt ingrediente active care inhibă infestarea cu bacterii , ciuperci , viruși . Se adaugă în compozițiile dermatocosmeticelor la sfârșit când totul este aproape răcit
Ex. vit E , ulei esențial de teea sau oregano , extract de sâmburi de grapefruit , Rakonol ;
– Emolienții sunt compuși cu propietăți de înmuiere și uniformizare .Spre deosebire de uleiurile vegetale , emolienții sunt rezistenți la oxidare , deci nu strică și nu au nevoie de antioxidanți pentru conservare.
Ex. glicerina , lecitina , lanolina , squdare , cetil palmilat , alcool cetilic .
– Agenții de îngroșare sunt folosiți foarte des pentru produsele dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică, pentru a le crește vâscozitatea și stabilitatea .Majoritatea au capacitatea de a reține apa în piele și prin urmare , acționează cu hidratanți .
Ex. guma xanton , ceara , lanolina , alcool cetylic , cetil palmidă, unt de cacao , unt de stea .
– Antioxidanții sunt ingrediente foarte utile pentru fabricarea produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică. Ei întrerup reacțiile de oxigenare și previn efectele radiațiilor libere .Antioxidanții acționează dublu : pe de-o parte previn degradarea ingredientelor naturale în produsele dermatocosmetice, iar pe de altă parte protejează celulele pielii de deteriorare și încetinesc procesul de îmbătrânire și dau strălucire pielii.
Ex. vit E ,ulei de rodie , ulei de aragon , extract de ceai verde .
-Emulsifianții sunt utilizați în crème și loțiuni pentru a amesteca apa cu grăsimile ( unturi , uleiuri ) .
Ex. lecitină , ceară, alcool cetylic .
4.2.Formularea emulsiilor și cremelor dermatocosmetice
pentru îngrijirea tenului
După modul de referire al emulsiilor și cremelor dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului care constituie categoriile de produse cele mai folosite în practică se pot observa și în tabelul de mai jos .
Tabel.1.Compoziția emulsiilor și cremelor dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului
Faza apoasă ( hidrofilă ) este constituită din apă purificată prin demineralizare , mai rar prin distilare .Pentru a împiedica contaminarea cu microorganisme , apa este menținută adesea sterilă , înainte de încorporarea de produse dermatocosmetice .Uneori în locul apei demineralizate se folosește o apă aromată , de roze , de flori de portocal , de hamamelis , etc .În cazul emulsiilor de tip U/A , în compoziția fazei păstoase se pot găsi agenți de îngroșare sub formă de mucilagii sau geluri de macromolecule , umectanți și , în mod obligatoriu conservanți microbieni.
Faza uleioasă ( lipofilă ) este constituită din produse grase de origine naturală ( vegetală , animală sau minerală ) sau din produse de sinteză .
Esterii acizilor grași sunt folosiți cu alcooli cu greutate molecular mică și anume : stearați de butil și izopropil , palmitat sau miristat de izopropil .
Aceștia au un caracter uleios și o vâscozitate redusă , lăsând pe piele un film uniform , subțire , neted și negras .Sunt emulgători foarte buni și sunt folosiți mai ales la formularea cremelor pentru prevenire celulitei.
Gliceridele sunt esteri ai acizilor grași cu glicerină . Cele mai folosite sunt gliceridele naturale , respective uleiurile vegetale : ulei de măsline , de sesam , avocado, arahide , palmier , migdale dulci .Se pot utiliza și gliceride modificate , precum uleiurile hidrogenate sau gliceridele polioxietilenice .
Gliceridele modificate sunt mai hidrofile , adăugate lanțurilor polioxietilenice ,permite obținerea unor produse ,, autoemulsionabile ,, care au capacitatea de a se emulsion în faza apoasă , fără a mai fi nevoie de prezența altui emulgător .
Acizii grași , se folosesc acizii care au catena conținând C12-C18 ( acid miristic , palmitic , stearic ) .
Ceruri .În compoziția preparatelor dermatocosmetice , intră ceruri natural de origine vegetală ( ceara de Carnauba ) sau animal ( lanolina , ceara de albine , cetaceul ).Dintre cerurile prelucrate , se folosesc alcooli de lână și derivații lanolinei ( lanolina acetilată , etoxilată ) .
Lanolina este un agent ocluziv bun și un emolient eficace ; ea poate absorbi o cantitate însemnată de apă , dar folosirea unor concentrații mai mari de 5 % duce la obținerea de produse lipicioase .Ceara de albine are o compoziție complex și datorită , punctului de topire imprimă preparatelor consistență , având și propietăți emoliente .
Înlocuirea uleiurilor vegetale cu uleiul mineral în preparatele pentru prevenirea celulitei a reprezentat un progres în elaborarea acestora ;uleiul de parafină au o stabilitate bună și este un bun solvent pentru grăsimile pe piele .
În formulările dermatocoscosmetice se folosesc acele tipuri de ulei cu o vâscozitate mică sau medie , care nu produc un film prea vâscos pe piele .De asemenea calitățile dermatocosmetice ale materiilor prime își au importanța lor în caracterizarea unui produs dermatocosmetic.
Tensioactivi sunt substanțe amfifile , având simultan afinitate pentru faza hidrofilă și lipofilă pe care le emulsionează .Cele două propietăți nu sunt de obicei de intensitate egală și , în funcție de hidrofilia sau lipofilia lor , tensioactivii sau emulgătorii de tip A/U la o valoare HLB medie sau detergenți , dacă valoarea HLB este directă.
Substanțele tensioactive sunt întrebuințate de obicei în cuplu , asociindu-se un agent tensioactiv preponderant hidrofil cu altul lipofil și invers , deoarece amestecurile de emulgători sunt de regulă mai eficicace în realizarea și stabilizarea emulsiei .
4.3.Agenți de îngroșare sau consistență a dermatocosmeticelor
pentru îngrijirea tenului
Agenții de îngroșare intră în compoziția emulsiilor de tip U/A și , prin mărirea vîscozității fazei apoase externe , imprimă produselor o consistență adecvată .Sunt compuși macromoleculari care au propietatea de a forma în prezența apei o structură de gel sau soluții vâscoase .
Dintre polimerii de origine vegetală , în compoziția fazei apoase a unui preparat dermatocosmetic cu acțiune anticelulitică intră : polioze , geloza , gume, celuloza , alginați .Dintre derivații de semisinteză , se folosesc derivații de celuloză .Dintre derivații de sinteză , se utilizează unii polimeri acrilici ( acrilici ).
Umectanți –sunt substanțe care rețin apa datorită puterii lor higroscopice Se adaugă în faza apoasă a unei emulsii sau crème tip U/A cu scopul de a impiedica deshidratarea produsului dermatocosmetic în timpul stocării și folosirii sale , mai ales în condiții de umiditate relativă joasă și de temperatură crescută .
Antioxidanții- faza lipofilă a emulsiilor este sensibilă la oxidare. Substanțele grase din compoziția ei care au în moleculă duble legături , alături de uleiurile esențiale și vitaminele prezente în unele formulări dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică , pot suferi un proces de autooxidare –râncezire .Prevenirea lor se realizează cu ajutorul substanțelor antioxidante .Ca antioxidanți se folosesc :
-tocoferoli –sunt principii vitaminice naturale , lipsite de toxicitate ;ele sunt însă substanțe perisabile și costisitoare ;
-esterii acidului galic ( galatul de propel și butil) sunt compuși fenolici destul de active (1:1000) , dar care prezintă anumite incompatibilități față de metale .
Cei mai folosiți antioxidanți sunt butilhidroxianisolul și butilhidroxitoluenul .Sunt compuși foarte activi ( 1 :10000) care se folosesc întotdeauna în amestec dar nu sunt substanțe iritante .
4.4.Conservanți antimicrobieni folosite în produsele dermatocosmetice
pentru îngrijirea tenului
Sunt indisepensabili în preparatele în care faza continuă este apoasă.Conservanții antimicrobieni sunt considerați , ca fiind substanțele cele mai alergizante .
Acești compuși previn degradarea produsului înainte de cumpărare și contaminarea lui în timpul folosirii . Conservanții antimicrobieni folosiți în dermatocosmeticele pentru îngrijirea tenului rebuie să îndeplinească o serie de condiții:
-să nu fie iritanți și sensibilizanți ;
-să fie stabili și în domenii largi de pH și de temperatură ;
-să aibă un spectru larg de activitate ;
-să fie eficienți la concentrații mici ;
-să fie incolori și inodori ;
-să fie compatibili cu restul ingredientelor și cu materialele de ambalaj.
Deși există un număr mare de substanțe antiseptice folosite drept conservanți antimicrobieni , nici una dintre ele nu poate fi considerată conservantul ideal .Principalele substanțe folosite drept conservanți antimicrobieni aparțin următoarelor grupe de compuși :
derivați fenolici –fenol , o-fenilfenol ,clorotimol,diclorofen,hexaclorofen
acizi organici , săruri –acid benzoic , benzoate de sodium,acid sorbic,sorbet de sodium ,acid dehidroacetic
derivați clorurați- clorhexidina ,triclorcarbină , triclorsalicilanilină
parabeni- metal-p hidroxidabenzoat ,etil-p-hidroxibenzoat,etil-p-hidroxibenzoat,butil-p-hidroxibenzoat,benzyl-p-hidroxibenzoat
alcooli –clorobutanol ,alcool izopropilic , alcool etilic , alcool benzilic
aldehide – formaldehidă
derivați clorurați –clorhexidină , triclorcarbanilidă , triclorsalicilianilină
compuși mercuriali- acetat de fenilmercur, borat de fenilmercur,nitrat de fenilmercur ,tiomersal .
Unele uleiuri esențiale care intră în compoziția produselor dermatocosmetice cu acțiune anticelulitică au propietăți : ulei de cinnamon , ulei de eucalip , ulei de lavandă , ulei de lămîie , ulei de tim , ulei de rozmarin .
Tabelul nr.2.Lista selectivă a conservanților folosiți în produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului este redată în tabelul de mai jos .
Coloranții sunt identificați pe baza unui indice numeric și imprimă produselor dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului o varietate de culori , alb , roșu , verde , galben , violet , maron , s.a .
Tabelul nr.3.Lista selectivă a coloranților pentru produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului este redată în tabelul de mai jos
Domeniul de aplicare :-coloranți admiși în toate produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului;- coloranți admiși în produsele dermatocosmetice pentru îngrijirea tenului destinate doar unui contact scurt cu pielea .
Colagenul este una dintre cele mai importante proteine aflate în organismul uman , fiind prezent în derm , ligament , tendoane , cartilaje și alte țesuturi conjunctive .
Elastina , ca și colagenul, este o componentă structurală a dermului .În preparate topice , se folosește sub forma unui hidrolizat constituit dintr-un lichid galben clar , cu miros pronunțat .Datorită capacității sale de umectare se folosește în crème pentru celulită.
Vitamine .Folosirea vitaminelor în dermatocosmeticele pentru îngrijirea tenului s-a bazat pe caracterul antioxidant al unora dintre ele (β-caroten , vitamina C , vitamina E ).
CAPITOLUL .5
PREZENTAREA PRODUSELOR DERMATOCOSMETICE PENTRU ÎNGRIJIREA TENULUI
5.1.Tehnologii anti-age
Industria de cosmetice și de înfrumusețare este una dintre cele mai vechi ramuri ale industriilor din lume, datînd încă din 1000 Hr., în Scoția. Utilizarea de unguente și uleiuri a fost înregistrată pentru prima dată pe papirus de către vechi egipteni.
Fig.5. Cremă antiage (www.cosmetic.com)
Se mai spune că cel care a inventat crema cu efect de răcire este medical grec Galen. Căutarea pentru o piele frumoasa va aduce în continuare mulți pacienți care doresc consultanța de specialitate în cabinetul unui dermatolog.
Tehnologiile avansate din ultimile decenii au furnizat o cantitate mare de informații despre structura, funcția pielii precum și mecanismele celulare și moleculare ale îmbătrânirii. Medicina anti-age este practicată de către medici, oameni de știința, cercetători, care cred cu tărie în posibilitatea de a încetinii, stopa și chiar de a inversa, procesul de îmbătrînire.
Acest tip de medicină se bazează pe detectarea timpurie și prevenirea bolilor legate de îmbătrînire. Medicii care practică medicina anti-age caută să îmbunătățească viața, limitînd perioadele de boală.
Medicina anti-age cuprinde schimbări în modul de viață (dieta și sport), terapii de substituție, realizate de către medici prin analize de sînge (melatonina, hormoni de creștere, estrogen, testosteron), antioxidanți, vitamine și protocoale de testare care verifică nu numai nivelul hormonilor, dar și analize amănunțite ale componentelor sîngelui pînă la nivel celular.
Aspectul pielii depinde de mulți factori, inclusive luminozitatea și modul în care reflectă pielea. Aspectul sănătos și modul în care aceasta reflectă este la fel de important, pentru un aspect mai tînăr cu mai puține riduri.
Lipsa de îngrijire a pielii poate accelera procesul de îmbătrînire a pielii. Prin urmare, este necesară o măsura de îngrijire a pielii în plus, cu rol important în curățare și hidratare. Stratul cornos este o structură extrem de specializata, care este alcătuită din corneocite diferențiate care se interferează într-o matrice lipidică și care formează bariera hidratantă de protecție a pielii.
Stratul cornos conține corneocite moarte care se formează în urma apaptozei sau a morții keratinocitelor. Capacitatea de reținere a apei de către stratul cornos depinde de unirea unor mici molecule ce formeaza factorul natural de hidratare.
5.2.Factorul natural de hidratare
Ingredientele principale care rețin apa în piele ( lactatul de sodiu, anumiți aminoacizi, acid piroglutamic, ureea), constituie 15-20% din masa totală a stratului cornos a epidermei. Asigură capacitatea de reținere a apei în piele și influențează elasticitatea stratului cornos.
Cele mai ridicate niveluri ale factorului natural de hidratare se găsesc în regiunile stratului cornos unde umiditatea este scăzută.
Matricea stratului cornos este formată din lipide bipolare care alternează cu rînduri lipidice hidrofile și hidrofobe.
Lipidele conțin acizi grași, ceramide, colesterol; acestea se formează în jurul factorului natural de hidratare, reușind astfel să prevină pierderea de apă.
Fără aceste lipide bistratificate, apa s-ar evapora și ar rezulta o pielea ucată și un aspect îmbătrînit.Curățarea este necesară pentru a elimina impuritățile, microorganismele, machiajul dar și produsele secundare metabolice care pot deveni daunatoare pielli. Găsirea unei loțiuni de curățare, a unei crème hidratante potrivite tipului de ten este la fel de importantă ca folosirea unei substanțe anti-age.
Elastina este o scleroproteina ce formează fibre foarte elastice ce se găsesc în derma, vasele de sînge, dar și în organe, cum ar fi de exemplu plămînii.
Este substanța care contribuie la elasticitatea și fermitatea pielii și face ca pielea să revină la forma inițială după ce este pliată sau ciupita.
Compușii care determină foto-îmbătrînirea determină de asemenea schimbări structurale prin accelerarea îmbătrînirii. Mulți oameni de știința încep acum a vedea procesul de îmbătrînire fizică, ca un proces de boală.
Mecanismele celulare și moleculare implicate în procesul de îmbătrînire relevă o serie de semnale, markeri și căi, programate pentru a monitoriza și controla durata de viață a celulelor.
Antioxidantii .Utilizarea antioxidanților în orice proces cu rol de a împiedica îmbătrînirea, este esențială în sensul de a combate și preveni deteriorarea în continuare.
5.3. Vitaminele
Vitaminele au fost folosite pentru combaterea radicalilor liberi de multi ani. Din pacate, vitaminele se irosesc destul de usor, deoarece este nevoie de o vitamina pentru a neutraliza un radical liber. Un rol deosebit de important îl au și enzimele, cu toate acestea ele au nevoie de un mediu celular sănătos dar și de anumite minerale pentru a asigura sinteza. Există dovezi tot mai multe legate de un sinergism ce se formează folosind combinații de antioxidanți, împreună cu produsele de protecție solară.
5.3.1. Vitamina E
Fig.6.Creme cu vitamina E (allthatbeautyxo.blogspot.com)
Vitamina E – este nutrient antioxidant și reprezintă numele dat unui grup de 8 compuși solubili în grăsimi. Cea mai des întîlnită formă de vitamina E este α-tocoferolul, iar acesta este și unica formă care se poate absoarbe la om.
Cu toate acestea , cercetătorii sugerează ca formele mixte găsite în produsele alimentare ar putea fi mai benefice decît forma izolată α-tocoferolul care este folosiă în anumite suplimente. Suplimentele de vitamina E sunt disponibile în forme naturale obținute din ulei de germeni de soia sau de grîu dar, și sub forma sintetică, obținută din ulei de petrol purificat.
Forma cea mai activă și disponibilă de vitamina E este α-tocoferolul. Vitamina E este și antioxidantul predominant în LDL. Această vitamină, de asemenea, inhibă activarea trombocitelor și adeziunea monocitelor.
Rolul în corpul uman și consecintele deficienșei vitaminei E este acela de a acționa ca un antioxidant.
Vitamina E este încorporată în lipidele de la nivelul membranelor celulare, dar și în alte molecule, rolul ei fiind de a proteja aceste structuri de oxidare dar și de prevenire a peroxidarii lipidelor.
Vitamina E pare a avea efecte de protecție împotriva cancerului, bolilor de inimă dar și complicații ale diabetului. Este necesară pentru menținerea unui săstem imunitar sănatos și protejază globulele albe de daunele oxidarii. De asemenea această poate funcționa sinergic cu vitamina C în consolidarea funcției imunitare.La nivel ocular, vitamina E este necesară pentru dezvoltarea retinei pentru protejarea împotriva cataracței și a degenerării maculare.
Deficiența de vitamina E este rară și apare mai ales la persoanele cu boli hepatice, cronice și sindroame de malabsorbție de grăsimi, cum ar fi boală celiacă și fibroza chistică. Aceasta poate duce la daune nervoase, letargie, apatie, incapacitate de concentrare, o scădere a hormonilor tiroidieni, a imunității și anemiei.
Doza zilnica recomandata de acizi grași polinesaturați sunt cel mai probabil supusi oxidării în prezența oxigenului. Cantitatea necesară de vitamina E, depinde de cantitatea de acizi grași polinesaturați din dietă. Cu cât este mai mare cantitatea acestor grăsimi, cu atît mai mult crește riscul de a fi distrusă de radicalii liberi. Pentru că este posibil să se obțină un aport de vitamina E, fără a consuma o dietă bogată în grăsimi, utilizarea suplimentelor de vitamina E este adesea recomandată.
Surse alimentare .Cele mai bune surse de vitamina E sunt anumite uleiuri vegetale (ulei din germeni de grîu, ulei de aloe, ulei de floarea soarelui, ulei de migdale) germeni de grîu, cereale integrale și ouă.
Riscurile la doze mari .Se consideră că vitamina E este relativ sigură la doze mai mari de 1000 mg/zi.Administrarea pe termen scurt a unor doze de pînă la 3200 mg/zi nu a fost dovedită ca fiind toxică, deși au fost raportate unele reacții adverse la doze de 1100 – 2100 mg/zi. Ca efecte adverse au fost raportate:
-dureri abdominale;
-risc crescut de sîngerare;
-diaree;
-creșterea tensiunii arteriale.
Interacțiuni cu alti nutrienți și medicamente .Vitamina E are efecte antioxidante și în asociere cu alți antioxidanti, inclusiv β caroten, vitamina C și seleniuul, vitamina E, fiind necesară și pentru protecția vitaminei A, dar și împotriva unor efecte adverse produse de vitamina A.Deoarece fierul anorganic distruge vitamina E, cele două nu ar trebui luate simultan.Colestiramina, uleiul mineral și alcoolul pot reduce de asemenea absorbția vitaminei E.
Alte crecetări susțin teoria potrivit căreia administrarea vitaminei E concomitent cu anticoagulante ( de exemplu warfarina) poate spori efectele anticoagulante. Cu toate acestea, un studiu clinic care a investigat efectele administrarii vitaminei E la pacienții aflați sub tratament cu warfarină pe termen lung,nu a demonstrat nici-o schimbare semnificativă, iar cercetătorii au concluzionat că vitamina E, poate fi administrate în condiții de siguranță la pacienții care primesc warfarină.
Vitamina E – actiune dermatologica. Vitamina E aplicată topic joacă un rol important în protejarea pielii față de radicalii liberi. Este antioxidantul cel mai des intalnit in piele, fiind produs în glandele sebacee umane sub forma de α-tocoferol și Ү- tocoferol. Acești tocoferoli reprezintă o manta de protecție naturală care a fost descrisă ca fiind prima linie de protectie impotriva stresului.
Pe măsură ce vitamina C scade, producția de α si Ү -tocoferoli apare la nivelul glandelor sebacee, fiind condusă la suprafața pielii prin intermediul sebumului. Daunele oxidative au loc atunci cînd rata de epuizare a vitaminei E depășește rata de producție.Rolul important al glandelor sebacee si al sebumului în producția și furnizarea vitaminei E la nivelul pielii, poate explica observația făcută de multe ori potrivit căreia tenul gras tinde să îmbătrînească mai încet decît tenul uscat.
Cei cu tenul gras au un nivel mai ridicat de vitamina E și prin urmare, dețin o protecție naturală față de cei cu tenul uscat.
Proprietățile care fac α-tocoferolul să fie un antioxidant puternic, determină posibilitatea de descompunere în prezența oxigenului sau la expunerea la lumină.Din acest motiv acetatul α-tocoferol care este forma cea mai stabile esterificata este utilizat in cosmetologie. Cum acetatul de α-tocoferol nu este un antioxidant, acesta trebuie sa se reduca la forma activa:α-tocoferolul.
Mulți ani capacitatea α-tocoferolului de a acționa asupra pielii și de a fi transformată în forma ei activă, a fost discutată și pusă sub semnul întrebării.
Utilizarea vitaminei E are numeroase efecte anti-age atît pentru proprietățile sale hidratante, cît și pentru proprietățile sale protectoare.
Mulți oameni de știință sînt de părere că vitamina E din stratul cutanat, scade în urma radiațiilor UV. În plus, s-a demonstrate ca în urma aplicării unei creme cu 5% acetat de tocoferol timp de 10 zile, elasticitatea pielii s-a îmbunătățit semnificativ. De asemenea, s-a mai demonstrate și rolul antioxidant al vitaminei E împotriva stresului oxidativ cauzat de ozon.Atunci cînd produsele cosmetice, conțin subsțante ușor oxidabile, cum ar fi vitaminele, extractele naturale, utilizarea α-tocoferolului cu palmitatul de ascorbil formeaza un sistem puternic antioxidant, ce previne oxidarea. În plus, combinația de α-tocoferol cu palmitatul de ascorbil poate preveni formarea de nitrosamine cancerigene.
5.3.2. Vitamina C
Vitamina C- nutrient antioxidant este antioxidantul predominant din plasmă. Această vitamină hidrosolubilă distruge radicalii plasmatici liberi și previne intrarea lor în lipoproteine cu densitate mică (LDL).
Fig.7.creme cu Vitamina C ((allthatbeautyxo.blogspot.com))
Vitamina C determină creșterea excreției colesterolului, îmbunătățește vasodilatatia endoteliului si reduce aderenta monocitelor. Suplimentarea cu vitamina C (1000 mg) și vitamina E (800 UI), înainte de îngerarea unei mese bogate în grăsimi a fost considerată a fi utilă în inversarea disfuncției endoteliale și in vasoconstrictie, dupa masă. La nivelul pielii vitamina C are rol important în producția de colagen, ceea ce demonstrează faptul ca formează bază pentru țesutul conjunctiv în oase, dinți și cartilaje. De asemenea joacă un rol important în vindecarea ranilor, imunitate, sistem nervos si actioneaza ca un antioxidant solubil in apa.
Deoarece vitamina C este hidrosolubila, aceasta îți exercită funcțiile antioxidante în compartimente ale organismului apoase.
De asemenea ajută la protejarea lipoproteinelor cu densitate joasă, acționînd împotriva radicalilor liberi. Ca un antioxidant, ajuta la protejarea împotriva cancerului, bolilor cardiovasculare și anumite efecte ale îmbătrînirii.
Deficitul sever de vitamina C duce la scorbut, care include simptome de sangerare a gingiilor, dureri articulare, invinetire usoara, piele uscata, retentie de lichide si depresie. Un deficit mic de vitamina C poate juca un rol important în dezvoltarea:-cancer; hipertensiune arterial; scaderea imunitatii; diabet si cataracta.
Surse alimentare .Surse de vitamina C se găsesc în fructe, citrice, căpșuni, kiwi, papaya și legume cum ar fii ardei, rosii, broccoli. Vitamina C se poate distruge ușor prin gătit sau depozitare; prin urmare conținutul de vitamina C poate avea un efect semnificativ asupra sănătății.
Riscuri la doze mari .Vitamina C este relative sigura la doze mari dar nu mai mult de 2 g/zi poate duce la diaree, greata, crampe, eruptii cutanate. Mai recent, concentratia de 4g/zi a fost declarată a fi bine tolerată, excepție făcînd unii pacienți cu disfuncție renală. În cazuri rare, doza zilnică de 2g a fost asociată cu pietre la rinichi. Nevoile de vitamina C sunt crescute de fumat, poluanți, aspirina, alcool, estrogen, antibiotice, corticosteroizi.
Vitamina C – acțiune dermatologică .Vitamina C este un antioxidant hidrosolubul major care joacă un rol vital în fotoprotecție precum și în sinteza colagenului. Cantitatea de vitamină C din organism scade odată cu înaintarea vîrstei, iar obiceiuri cum ar fi fumatul determină reducerea rezervelor de vitamina C. Mai mult vitamina C nu este sintetizată în organism, de aceea aceasta trebuie preluată prin dietă.
Cum vitamina C joacă un rol important în fotoprotecție și in procesul de îmbătrînire aceasta trebuie suplimentată, spre deosebire de vitamina E care se sintetizează în piele.
Rolul vitaminei C în fotoprotectie a fost demonstrat prin reducerea dramatică a vitaminei C în piele în urma radiațiilor UV. În plus, combinația celor doua vitamine E și C funcționează sinergic pentru a spori efectele lor fotoprotectoare. Acest lucru conduce la creșterea fotoprotecției prin combinarea antioxidanților cu produse de protecție solară. Vitamina C este un factor esențial pentru hidroxilarea de prolina și lizina, cu rol deosebit de important în sinteza colagenului.
De fapt, fibroblastele din culturile celulare vor secreta selectiv colagen atunci cînd are loc suplimentarea vitaminei C.
Așadar, prin sinteza colagenului cu ajutorul vitaminei C, are loc o reducere a ridurilor și o încetinire a proceselor de îmbătrînire. De asemenea, vitamina C reduce semnele de foto-îmbătrînire.
Despre vitamina C se știe deja că reduce hiperpigmentarea, de aceea a și fost implementată în unele produse cosmetice.
Vitamina C prin inhibarea tirizinazei. Multe forme de vitamina C au fost folosite în diferite formule chimice chiar cu scopul de a stabiliza această molecula. Cu toate acestea, orice forma de vitamina C aplicata pe piele trebuie să se reducă la acidul ascorbic în scopul de a fi recunoscută de organism și de a oferi astfel, un beneficiu.
Din păcate stabilitatea pe termen lung a preparatelor pe baza de vitamina C rămîn o preocupare; preparatele cele mai stabile find cele anhidre.
5.3.3.Vitamina A
Fig.8. cremă vitamina A (GNC Crema cu Vitamina C 57g GNC)
Utilizarea locală a vitaminei A a fost cel mai intens aspect studiat în dermatologie. Retinolul (forma propiu-zisa a vitaminei A) joacă un rol important în dezvoltarea pielii, în creșterea și diferențierea keratinocitelor.
Capacitatea vitaminei A de a încetinii foto-îmbătrînirea și îmbătrînirea face posibila utilizarea retinolului în orice tratament cosmetic.
Prin utilizarea locală vitamina A diminuează semnele îmbătrînirii prin reducerea liniilor fine și a ridurilor. În plus se resimte o normalizare și o îmbunătățire a elasticitatii.
Vitamina A aduce un aport suplimentar texturii pielii printr-un plus de luminozitate, mai ales cînd sunt asociate în formula și substanțe depigmentante.
Vitamina A este o molecula anhidra, a cărei structura a fost modificata și divizată în mai multe forme structurale diferite.
Prima generație cuprinde acidul trans-retinoic (tretinoin) și izomerii sai: 9-cis-si 13-cis (izotretinoin).
Acidul retinoic are rol în creșterea, diferențierea și normalizarea pielii prin recunoașterea și legarea de receptorii specifici ai acidului retinoic: RAR si RXR, care funcționează ca liganzi de transcriere.
Acești receptori se leagă de ADN și activează transcripția. Produsele cosmetice care conțin derivați de vimina A conțin retinol, retinaldehida, retinol palmitat. Retinolul și retinaldehida reprezintă forme intermediare de trecere de la retinol la acidul retinoic, forma naturală. Cele mai frecvente forme utilizate sunt retinolul și palmitatul de retinol.
Despre retinol se știe că are capacitatea de penetrare mai pronunțată decît retinaldehida, palmitatul de retinol și chiar acidul retinoic. Retinolul este forma cea mai abundentă de vitamina A din piele existența în tegument; cu toate acestea, este extrem de sensibilă la lumina și aer în timpul îngrijirii pielii.
Dacă retinolul nu este manipulat în condiții corecte, acesta va oxida repede și va rezulta un produs dăunător, iritant.
5.4.Coenzima Q10
Fig.9.Coenzima Q10 (GNC Coenzima Q10 C 50 g GNC)
Coenzima Q10 este un puternic inhibitor al radicalilor liberi, cu rol deosebit în inhibarea peroxizilor lipidici din membranele plasmatice.Aceasta joacă un rol important în producția de energie celulară prin producerea de ATP. Prezenta coenzimei Q10 în mitocondrii poate juca un rol important in prevenirea stresului oxidativ. Pe măsură ce îmbătrînim nivelurile de coenzima Q10 și producția de energie celulară scad, însă printr-un aport suplimentar se poate aduce o îmbunătățire reală. Majoritatea informațiilor despre coenzima Q10 se bazează pe administrarea acesteia pe cale orală.
5.5.Idebenone
Idebenone este un analog sintetic puternic al coenzimeiQ10, care arată o mare promisiune. Într-un studiu care a comparat proprietățile fotoprotectoare ale Idebenonei cu cele ale vitaminei E, kinetina, coenzima Q10, vitaminaC și acidul Lipoic, Idebenona a demonstrate cel mai constant nivel de antioxidare și fotoprotecție. Idebenone, deși este destul de structură similară cu coenzima Q10, există câteva diferențe importante. Idebenone este mai bun la anumite tipuri de neutralizarea radicalilor liberi în timp ce coenzima Q10 este mai bună la alte tipuri de neutralizare.
5.6.Acidul Lipoic
Fig.9. Acidul Lipoic (www.cosmetics.com)
Acidul lipoic este un puternic antioxidant care are avantajul de a fi atat hidrosolubil cat si liposolubil si reprezinta un cofactor important in dehidrogeneza miticondriala. Studiile au demonstrate cu usurinta capacitatea acidului lipoic de a patrunde in piele, urmand ca apoi sa fie redus la acidul dihidrolipoic (DHLA).Aplicarea unei concentratii de 3 % de acid lipoic a demonstrat capacitatea de a reduce eritemul produs de razele UV, dovedind totodata proprietatile sale antiinflamatorii si fotoprotectoare. De asemenea, un studio de 12 saptamani a demonstrat ca utilizarea unei creme care continea 5% acid lipoic, a avut rezultate eficiente in tratarea semnelor de fotoimbatranire.
5.7.Polifenolii
Polifenolii obtinuti din ceaiul verde au fost incluși în număr tot mai mare în produse de îngrijire a pielii, atît pentru rolul lor antiinflamator cît și pentru rolul antioxidant. Acest produși polifenolici sînt numiți epicatechine și cel mai puternic reprezentant este epigalocatechin-3-galat (EGCG). Studiile au demonstrat capacitatea EGCG de a ameliora eritemul și inflamația în urma iradierii UVB.
In plus, pielea tratată cu polifenoli a arătat o deteriorare mai puțin intense a ADN-ului. Alți polifenoli care diferă de cei găsiți în ceaiul verde, sunt procianidele. Procianidele sunt puternici antioxidanti a caror maxima concentratie se afla in semintele de struguri rosii. Polifenolii indiferent dacă provin de la semințele de struguri sau ceaiul verde, încep să cîștige un rol din ce în ce mai important în industria anti-age. Cu toate acestea este important să se standardizeze metodele de extracție precum și testele pentru activitatea lor.
5.8.Alfa-hidroxiacizii (AHA)
Cu aproximativ 25 de ani înaintea intrării pe piața cosmetică a acidului glicolic, la inceputul anilor 1990 acidul lactic a fost descris ca parte constituientă a factorului natural de hidratare, fiind cu success utilizat în hidratarea pielii. Efectele alfa-hidroxi-acizilor (AHA) sunt determinate de pH, dar și de contracția acestora.
Deși acești acizi organici se regăsesc în general în fructe, cum ar fi fructele citirice (acidul citric), merele (acidul malic), struguri (acidul tartric), doi dintre cei mai utilizați alfa-hidroxi-acizii nu sunt componente ale fructelor.
Acidul glicolic este obținut din trestia de zahăr, acidul lactic se obține din lapte. Se cunosc o serie de beneficii prin utilizarea AHA în produsele de îngrijire a tenului, deoarece conferă pielii un aspect mai tînăr. Ar fi ideal că acesti acizi să fie cuplați cu retinoizii și agenții de depigmentare pentru a spori efectele anti-age.
5.9.Poli-hidroxiacizii (PHAD)
Poli-hidroxiacizii sunt următoarea generație de alfa-hidroxiacizi. În aceasta categorie intră acidul gluconolactic și acidul lactobionic, care sînt molecule structural mai mari decat AHA și oferă o penetrare mai lentă în piele și mai puține efecte secundare.În plus, față de beneficiile exfoliante ale AHA, oferă beneficii suplimentare prin imbunatatirea barierei dermice si un plus de hidratare. Astfel se explică posibilitatea utilizării acestor substanțe și în cazul pielii sensibile. Deoarece acesti poli-hidroxi-acizi au și pigmentații antioxidante, ele pot fi folosite si pentru rolul protector.
5.10.Beta-hidroxiacizii (BHAD)
Cel mai frecvent acid utilizat din această categorie este acidul salicilic. Se întîlnește în cele mai multe produse cosmetice eliberate fără prescripție medicală, fiind utilizat în principal în tratamentul acneei. Eficiența sa în tratamentul acneeic se explică în principal prin capacitatea de a solubiliza lipidele. Mai recent, acidul salicilic a fost utilizat și în tratamentul foto-îmbătrânirii. Acesta poate fi destul de util pentru pacienții care nu tolerează alfa-hidroxiacizii, deoarece irita mai puțin pielea.De asemenea prin îmbinarea AHA și BHAD pot rezulta efecte benefice deoarece mecanismele de acițune diferă și se pot comlementera.
5.11.Beta-glucanul
Beta-glucanul aparține unei clase de compuși, cunoscuți ca modificatori ai răspunsului imun. Deși poate fi izolat din diverse surse cum ar fi ovăzul, orzul și ciupercile Reishi, cea mai active forma este izolată din membranele celulelor drojdiei de bucatarie (Sacchromyus cerevisiae).
Capacitatea beta-glucanilor de a stimula și de active macrofagele, a condus la mai multe utilizari, cum ar fi vindecarea rănilor, bolile infecțioase, oncologie și dermatologie.
In epiderma unde macrofagele conține keratinocite, celule Langerhans, beta-glucanii stimulează protecția acestor celule.
Beta-glucanii accelerează vindecarea rănilor și cresc rezistența la infecții. Studiile au demonstrat proprietăți similare vitaminei E, prin capacitatea de a mentine nivelul de glutation redus în piele în urma radiațiilor UV .
Beta-glucanii au efect relaxant și antiiritant pentru piele. Utilizarile potențiale ale beta-glucanilor în dermatologie sunt numeroase.
Pot fi utilizate în produse de îngrijire personală pentru efectul lor anti-iritant, ciatrizant, protector.
Efectele foto-protectoare precum și capacitatea lor de a calma, hidrată și de a proteja pielea de iritații potențiale, atesta utilitatea acestora în produsele anti-age.
CONCLUZII
Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare procesul de îmbătrânire antrenează o serie de modificări morfologice și funcționale ale organismului, unele din acestea putand fi detectate, constituindu-se in indicatori ai imbatranirii.
Pe baza acestor indicatori se poate preciza vârsta biologică a unui subiect care, în condiții ideale, se confundă cu vîrsta cronologică. În acest caz este vorba de îmbătrânire normală sau ortogera.
În cazurile în care vârsta biologică este mai mare decât cea cronologică e vorba de o îmbătrînire accelerată, deseori patologică, iar în cazul în care este mai mică ne aflăm în fața unei îmbătrâniri întîrziate.
O dată cu vârsta pielea își pierde din elasticitate devine tot mai uscată, întrucât stratul de grăsime de dedesubt dispare. Acest aspect determină scăderea supleții pielii și apariția ridurilor.
La om, îmbătrânirea este asociată cu o scădere a producției gonadale de estrogen, la femei (menopauza) și testosteron la bărbați (andropauza).
Îmbătrînirea implică o scădere a hormonului de creștere (GH), provoacă un declin în sistemul imunitar ceea ce determină și o creștere a nivelului de oxigen și a radicalilor liberi. Pielea suferă consecințele scăderii hormonului de creștere de la nivelul tisular la celular.
Apar modificări și în percepția senzorială, în reglarea termica și în clearance-ul chimic. De asemenea, există un prag mai mare pentru durere, apar iritații la nivelul pielii, ulcerații și răni.
Modificari suplimentere de îmbătrânire a pielii includ aplatizarea joncțiunii dermico-epidermică, ceea ce duce la scăderea suprafeței de contact între derm și epidermă.
Această schimbare pot compromite schimburile dintre nutrienți și mediatorii pielii. Există o scădere la nivelul epidermei, a unei proteine menite de a lega filamentele de keratină cu microfibre ceea ce contribuie la uscăciunea pielii și exgolierea ei.
BIBLIOGRAFIE
Alfred Adler-Cosmetica modernă,Editura Iri, București,2005
Dr. Aurel Voina -Îngrijirea tenului ,Editura Medicală, București,2000
Claudiu Vodă,Nicolae Predescu-Formularea cremelor,Editura Radical, Craiova , 2012
Dan Forsea ,Raluca Popescu,Cătălin Mihai Popescu-Compendiu de dermatologie,Editura Medicală, București,1999
Dr.Darius P. –Cosmetica Modernă , Editura Medicală , București , 2007
Ioan Nenițescu-Dermaologie ,editura Rdical,Craiova ,2009
Ludmila Cosmovicu ,L.Zisu-Caleidoscop Cosmetic,Editura All, București ,2010
Dr. Marin Voiculescu – Pielea și Cremele aplicate , Editzra Medicală , București , 1999
Victoria Hârjeu , Dumitru Lupuleasa , Ana Maria Dumitrescu – Dermo-cosmetologie , Editura. Ceres , Cluj-Napoca , 2003
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tehnici de Ingrijire ale Tenului (ID: 120328)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.