Studiul Privind Factorii Care Influenteaza Atacul Ciupercii Penicillium Expansum pe Merele Depozitate
=== 4dbe75a069a56df62020a24b6216c011395c89fe_95067_1 ===
STUDIUL PRIVIND FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ ATACUL CIUPERCII PENICILLIUM EXPANSUM PE MERELE DEPOZITATE
CUPRINS
Capitolul 1. Cultura mărului – delimitări conceptuale
„Punctele forte” ale mărului
Soiuri de măr
Capitolul 2. Standarde de calitate ale fructelor de măr
Procesul de rărirea fructelor de măr
Metoda gestionării irigării
Asigurarea unei nutriții adecvate de calciu
Capitolul 3. Maturarea fructelor de măr
Testarea maturării fructelor de măr
Testul A.I. – testul maturității cu amidon/iod
Capitolul 4. Procesul minimizării bolilor fructelor de măr
Capitolul 5. Recoltarea fructelor de măr. Condiții de depozitare
Recoltarea fructelor de măr
Depozitarea fructelor de măr recoltate
Condițiile din interiorul spațiului de depozitare al fructelor de măr
Tratarea merelor după recoltare
Bibliografie
Anexe
CAPITOLUL 1. CULTURA MĂRULUI – DELIMITĂRI CONCEPTUALE
În opinia marii majorități a specialiștilor în domeniu, mărul reprezintă o importantă specie pomicolă fructiferă, nu doar la nivel național, ci și la nivel global, acesta fiind cultivat în marea majoritate a statelor lumii, mai ales prin prisma plasticității ecologice deosebite. În plus, importanța culturii mărului este indusă și de valoarea alimentară a fructelor, la care se adaugă valorile profilactice și cele terapeutice, ca și diversele însușiri tehnologice, respectiv numeroasele particularități de tip agro-biologic sesizate la pomi.
Demn de menționat este faptul că importanța culturii mărului în cadrul complexului economiei mondiale derivă din rolul deosebit pe care îl dețin fructele în cadrul alimentației populației, mai ales prin prisma ameliorării condițiilor specifice microclimatului de viață.
În ceea ce privește originea mărului, specialiștii apreciază că acesta a fost cultivat încă de acum 7.000 de ani, pe zone întinse din India și China, ulterior cultura acestuia răspândindu-se pe întreg mapamondul. De altfel, mărul apare menționat inclusiv în cadrul scrierilor lui Theophrast, care face mențiuni cu privire la șase soiuri din această specie pomicolă fructiferă ce se cultivau cu precădere în teritorii ale Greciei Antice.
Numeroasele studii ce au fost realizate în domeniu au reușit să evidențieze faptul că cele mai multe soiuri de măr își au originea în regiunea sud-vestic asiatică, existând însă și specii care sunt originare din regiunile Americii de Nord, precum specia Malus Ioensis, specia Malus Fusca Schneid, specia Malus Coronaria Mill, specia Brit, specia Malus Angustifolia Michx, etc.
Odată cu dezvoltarea deosebită pe care a cunoscut-o întreaga ramură a pomiculturii în perioada Renașterii, au început să se remarce și primele grădini botanice, în interiorul cărora se cultivau diverse soiuri de măr. Totodată, mărul a intrat în atenția cercetărilor, care au început să acorde o atenție mult mai mare acestei specii pomicole, fiind descrise soiurile de măr cunoscute, identificate noi soiuri deja existente sau crearea de noi soiuri, prin intermediul procedurii de ameliorare.
Iar ca urmare a volumului mare de cultura mărului, ca și a plasticității ecologice ridicate, s-a remarcat diseminarea diverselor soiuri de măr ce au fost create ori formate, la nivelul diverselor regiuni ale mapamondului.
Mărul se remarcă mai ales în cadrul zonelor în care climatul este unul temperat, el reușind să se poziționeze în fruntea listei solicitărilor clienților de pe diversele piețe de desfacere din întreaga lume, dar și în cea dedicată volumului total de producție. Astfel, în cadrul volumului total al producției de fructe la nivel global, mărul deține o poziție specială, împreună cu portocalul și cu bananierul reprezentând aproximativ 2/3 din totalul recoltelor. Iar prin prisma diverselor componente consumabile identificate în fruct, mărul se poziționează în topul producției globale de fructe diverse.
Cea mai ridicată pondere a producției de măr se remarcă la nivelul emisferei nordice, în intervalul paralelor 30 grade / 50 de grade, volumul total al fructelor obținute în această regiune reprezentând un procent covârșitor (respectiv de 90 %) din totalul producției globale de măr. Această specie fructiferă poate fi cultivată și în intervalul climatic 30/700 latitudine sudică, ca și în regiuni în care predomină climatul ecuatorial și tropical.
Capacitățile deosebite de aclimatizare a acestei specii face ca ea să poată fi cultivată pe teritoriile tuturor continentelor, mai puțin în zonele climatice în care temperaturile sunt destul de reduse. Astfel, diversele specii de măr se remarcă pe teritorii vaste din China, din Japonia, din Caucaz sau Turkestan.
La ora actuală se apreciază că mărul este cultivat în peste 80 de state ale lumii, suprafața totală estimată a culturilor de măr fiind de peste 4.5 milioane hectare. Din totalul acestor state producătoare, în mai mult de jumătate se recoltează anual peste o mie de tone de fructe, ale 13 state fiind percepute ca mari producători ca urmare a recoltelor obținute anual, al căror volum depășește valoarea de 1 milion de tone.
Cel mai mare volum al producției se înregistrează în regiuni ale continentului asiatic (aproximativ 42% din totalul producției de măr), pe poziția a doua situându-se Europa (cu un procent de 23,2%), urmată de zona Americii de Nord (aproape 10% din volumul producției totale).
La nivel de stat, cea mai mare producție este înregistrată în China (peste 20 de milioane de tone), ca și în unele state ale Uniunii Europene (respectiv în U.E. 15), unde volumul total al producției de mere a atins valoarea de 14.7 milioane de tone.
„Punctele forte” ale mărului
Mărul de cultură (respectiv Malus Domestica Borkh) este inclus în familia Rosaceae, respectiv sub-familia Pomoideae, el reprezentând, așa cum s-a menționat deja, o specie pomicolă deosebit de importantă, datorită:
Valorii alimentare a fructelor – aceasta reprezintă principalul obiectiv pentru care se cultivă această specie pomicolă, cea mai mare valoare remarcându-se în cazul consumului de mere în stare proaspătă. Fructele de măr se consumă zilnic, ca și desert ori în cazul dietelor, existând și persoane care le preferă sub formă preparată, respectiv compoturi, dulcețuri, gemuri, poame, etc.
Valorii terapeutice – Cercetările realizate în domeniu au reușit să evidențieze faptul că fructele de măr au un conținut foarte mare de substanțe minerale, acestea influențând buna funcționare a diverselor glande ale organismului. De asemenea, substanțele minerale acționează ca o „zonă tampon” în cadrul metabolismului bazal, ele având o influență deosebită la nivelul sucului gastric. Împreună cu numeroasele săruri minerale și cu acizii (mai ales cu acidul malic), substanțele minerale conținute de fructul de măr reușesc să stimuleze secreția glandelor, în paralel cu limitarea acidității specifice sucului gastric.
De asemenea, fructele de măr conțin o cantitate impresionantă de vitamine, bio-catalizatorii proceselor vitale ale organismului, lipsa acestora putând genera numeroase disfuncționalități la nivelul metabolismului. Demn de menționat este că procentul vitaminelor regăsite în conținutul fructelor de măr este direct influențat de soiul de măr, ca și de genotipul speciei.
Potențialului productiv deosebit – productivitatea deosebită remarcată în cadrul culturilor de măr este completată de caracterul sezonier al acestora, în ultimii ani remarcându-se o dezvoltare deosebită a industriei dedicate prelucrării fructelor de măr. Din fructele de măr se fabrică diverse derivate și sortimente, cum ar fi băuturile răcoritoare, sucurile naturale (concentrate sau nu), compoturi, gemuri, dulcețuri, diverse băuturi alcoolice, înghețată, jeleuri, fructe deshidratate, etc. De altfel, în ultima vreme se constantă o tendință crescută a marii majorități a populației de a consuma fructele de măr în stare prelucrată, fie că acestea sunt congelate, conservate ori uscate
În cadrul acestui subcapitol se impune a se menționa și importanța pe care o deține mărul în domeniul agro-tehnicii, prin intermediul culturii de măr reușindu-se o valorificare deosebită a terenurilor mai puțin „prietenoase” altor specii.
Din acest considerent, se remarcă plantații importante de măr pe terenuri aflate în pante cu grade variabile, în zona de deal, pe terenurile argiloase, pe terenurile nisipoase, etc, un rol primordial jucându-l sistemul radicular specific, în condițiile utilizării unor tehnologii adaptate. În plus, fondul de germo-plasmă al mărului reprezintă o importantă sursă de resurse genetice dedicate cercetărilor în domeniu, ce vizează în principal procesul de ameliorare al diverselor soiuri, existente ori nou-create.
Soiuri de măr
În cazul acestei specii pomicole fructifere soiul este considerat a avea o importanță deosebită în cadrul tehnologiilor de producție, respectiv procesului de valorificare, el putând fi îmbunătățit în mod constant prin implementarea diverselor rezultate ale cercetărilor în domeniu.
În acest moment, pe piața speciilor fructifere sunt cunoscute peste zece mii de soiuri de măr, specialiștii estimând că numărul acestora va continua să crească, avându-se în vedere pretențiilor tot mai mari ale consumatorilor.
La nivelul Uniunii Europene, se remarcă cel mai frecvent soiul Jonagold, soiul Red Delicios, soiul Gala, soiul Elstar, soiul Golden Delicios, soiul Boskoop, soiul Fuji, soiul Braeburn, etc. În țara noastră se remarcă un fond genetic generos, ce include nu doar soiuri de măr autohtone, ci și soiuri străine, în cadrul culturilor regăsindu-se câteva soiuri precum Golden Delicios, Prima, Jonathan, Idared, soiul Starkrimson, soiul Prima, dar și soiul Jonagold. România se remarcă printre statele constant interesate de realizarea unor noi soiuri, dintre care amintim soiul Fălticeni, soiul Frumos de Voinești, soiul Romus 1, soiul Pionier, soiul Roșu de Cluj, soiul Rădășeni, etc.
CAPITOLUL 2. STANDARDE DE CALITATE ALE FRUCTELOR DE MĂR
Se cunoaște faptul că o producție ridicată de fructe nu implică și un interes direct al consumatorilor, aceștia fiind atrași de fructe de o calitate superioară, care să corespundă diverselor standarde impuse de autoritățile în domeniu și care să-și mențină aspectul, valoarea nutritivă, dar și integritatea și ulterior depozitării acestora, depozitare ce trebuie să se realizeze în anumite condiții.
În domeniul dedicat calității fructelor de măr, se remarcă:
Aspectul exterior al fructelor – incluzând culoarea fructelor de măr, forma acestora, ca și dimensiunea
Diversele calități organoleptice – incluzând gustul fructelor de măr, aroma acestora, ca și textura
Gradul de rezistență al fructelor de măr la diverșii dăunători, respectiv boli
Lipsa unor defecte evidente – cel mai adesea se remarcă numeroase malformații ale fructelor, ca și diverse alte anomalii
Termenul de păstrare – sunt apreciate fructele de măr care își mențin intacte calitățile și după o perioadă mai lungă de depozitare
Rezistența fructelor de măr în perioada culegerii, ca și după recoltare, respectiv pe perioada de transportare și depozitare
Gradul de fructificare, etc
În ceea ce privește calitatea fructelor de măr, statele producătoare impun și respectă diverse standarde acceptate, standarde ce se impun a fi respectate și de către producătorii ce doresc să-și comercializeze produsele în aceste state. În cazul României, sunt aplicabile standardele de calitate impuse fructelor de măr de către Uniunea Europeană, conform cărora producătorii sunt obligați să realizeze evaluarea, ca și sortarea fructelor de măr având în vedere mai multe criterii, respectiv:
Forma și dimensiunea fructelor de măr
Aroma fructelor, respectiv gustul acestora
Tipul sortării merelor, respectiv uniformitatea acestei sortări
Culoarea fructelor de măr
Modul de etichetare al merelor
Modul de ambalare al fructelor
Absența deteriorărilor determinate de diverșii dăunători
Absența anomaliilor diverse
Absența deformărilor, a zgârieturilor, etc
Absența diverselor deteriorări determinate de boli, etc
Exceptând fructele de măr ce sunt dedicate transformării industriale (în diversele sale forme), Comisia Europeană a impus un standard pentru toate soiurile din gama Malus domestica Borkh, acesta definind diversele calități ce trebuie să se regăsească la fructele de măr ulterior condiționării și respectiv ambalării.
Astfel, în conformitate cu prevederile Regulamentului C.E. nr. 85 privind stabilirea standardului de comercializarea merelor, indiferent de categoria (vezi Anexa 1) din care fac parte, fructele de măr trebuie să respecte simultan următoarele condiții:
Să fie integre, întregi
Să fie sănătoase, respectiv să nu fie alterate, improprii consumului, să nu fie afectate de putregai sau boli
Să nu conțină diverse materii străine
Să nu conțină nici un tip de paraziți
Să nu prezinte un nivel anormal al umidității exterioare
Să nu fi fost atacate de diverși paraziți
Să nu prezinte mirosuri sau gusturi străine
Atât procesul de dezvoltarea fructelor de măr, cât și starea acestora trebuie, conform Regulamentului anterior menționat, să permită:
O continuare corectă a procesului de maturare, în așa fel încât să se atingă gradul optim de maturitate, avându-se în vedere diversele caracteristici ale soiului de măr
Transportul în condiții de siguranță, respectiv rezistență
Rezistența fructelor pe întreaga perioadă a manipulări acestora
Depozitarea în condiții de integritate a fructelor
În ceea ce privește clasificarea fructelor de măr, aceasta este realizată tot în funcție de standardele europene, remarcându-se:
Mere de categorie „extra” – aceste fructe au o calitate superioară, cu un peduncul intact atașat și cu o formă, o mările și o colorație în conformitate cu caracteristicile soiului din care fac parte (a se vedea Anexa 2). Pulpa acestor fructe nu trebuie să prezinte nici un fel de deteriorare. La nivelul mărului nu sunt permise defectele, excepție făcându-se în situația constatării unor alterări superficiale și reduse la suprafața epidermei, aceste alterări neafectând nici aspectul general al mărului, nici calitatea acestuia, nici conservarea și nici modul de prezentare în cadrul ambalajului.
Mere de categoria I-a – aceste fructe au o calitate bună, ele prezentând forma, colorația și mărimea specifică soiului din care fac parte. De asemenea, pe pulpa acestor fructe nu este permisă existența nici unei forme de deteriorare, fiind mici defecte, acestea neavând însă capacitatea de a afecta aspectul general al fructului, calitatea acestuia, conservarea, ca și prezentarea fructelor de măr în cadrul ambalajului, respectiv:
Defecte mici în ceea ce privește forma fructelor
Mici defecte privind colorația fructelor de măr
Deficiențe reduse de dezvoltare
Diverse mici defecte sesizate la nivelul epidermei fructelor, care însă nu trebuie să:
Fie mai lungi de 2 cm, în situația defectelor ce se prezintă sub o formă alungită
Nu depășească valoarea de 1 cm2 raportată la suprafața totală a restului defectelor, exceptându-se cazul Venturia inaequalis (respectiv rugina), când această suprafață totală trebuie să se situeze sub valoarea de 0.25 cm2
Nu depășească valoarea de 1 cm2 raportată la suprafața totală a lovirilor ușoare, fără o decolorare a epidermei
În aceste cazuri se poate sesiza absența pedunculului, impunându-se însă ca punctul ruperii acestuia să fie cât mai curat, iar epiderma din regiunea acestuia intactă, fără nici un fel de deteriorări
Mere de categoria II-a – în această categorie sunt incluse toate fructele care nu satisfac cerințele impuse în cele două categorii anterior menționate, ele fiind în conformitate cu anumite caracteristici minime impuse, respectiv:
O pulpă fără defecte de tip esențial
Unele mici defecte admise (fructele de măr menținându-și diversele caracteristici de calitate, de prezentare și de conservare), precum:
Defectele de formă
Defectele de colorație
Defectele de dezvoltare
Defectele de la nivelul epidermei fructelor, cu condiția ca acestea:
Să nu depășească o lungime de 4 cm, în situația defectelor ce au o formă alungită
Să nu depășească 2.5 cm2 din totalul suprafeței restului defectelor, exceptând Venturia inaequalis, situație în care suprafața totală trebuie să fie sub 1 cm2
Calitatea fructelor de măr poate fi direct influențată prin intermediul unor metode speciale de producere îmbunătățită, a căror eficacitate se remarcă mai ales ulterior procesului de recoltare. În cadrul acestor metode ce pot să îmbunătățească în mod considerabil calitatea fructelor de măr mai ales după ce acestea au fost recoltate, se remarcă:
Procesul de rărire a fructelor de măr, în vederea reducerii de pe ramurile mărului a numărului de fructe
Asigurarea unei nutriții adecvate de calciu
O bună gestionare a irigării, în vederea modificării dimensiunilor fructelor de măr
Procesul de rărirea fructelor de măr
Numeroasele cercetări ce au fost realizate în domeniu au reușit să evidențieze o serie de avantaje ca urmare a răririi fructelor de pe ramurile de măr, avantaje ce se reflectă cu precădere asupra calității fructelor de măr, mai ales ulterior recoltării acestora.
Se cunoaște faptul că una dintre caracteristicile apreciate la fructele de măr este culoarea acestora, culoare ce este influențată de o corectă și suficientă expunere la soare în perioada de maturare. În situația în care fructele de măr se ating între ele pe ramurile copacului, sunt acoperite de frunze ori sunt poziționate mai adânc în cadrul coroanei arborelui, culoarea acestora nu va fi una conformă soiurilor din care fac parte.
În cazul în care, încă din faza foarte timpurie, se procedează la o rărire a fructelor de măr aflate în perioada de dezvoltare (lăsându-se un singur fruct la nivelul unei inflorescențe) se remarcă o maximizare a gradului de expunere la razele solare, fructul respectiv prezentând culoarea adecvată pe întreaga sa suprafață.
De asemenea, procesul de rărirea fructelor de măr, aflate în curs de dezvoltare, are capacitatea de a diminua concurența între fructele din vecinătate, în acest fel fiecare fruct având posibilitatea de a se dezvolta corect, la final ajungându-se la dimensiunea specifică soiului de măr din care acesta face parte.
În situația în care se permite dezvoltarea mai multor fructe de măr, există riscul ca, pe lângă dimensiunea cu mult mai redusă a fructelor (ajunse la maturitate), să se sesizeze și afectarea acestora de diverse boli/dăunători. Din acest considerent, cercetătorii americani recomandă obținerea unui singur fruct de măr din două inflorescențe.
Pe lângă aceste două aspecte, anterior menționate, procesul de reducere a fructelor de măr are capacitatea de a determina și echilibrarea încărcăturii fructelor pe arbore, o gestionare neadecvată a fructelor putând determina dezvoltări inegale la nivelul proporțiilor semnalate între lăstari și fructe, ceea ce va duce la o deviere a energiei și nutrienților înspre creșteri vegetative, în defavoarea dezvoltării fructelor de măr.
În situația stimulării unei dezvoltări vegetative deosebite, se va remarca:
Apariția umbrei, ceea ce va duce la o diminuare ulterioară ca calității fructelor de măr
O reducere considerabilă a energiei arborelui, acesta nemaiavând anul următor aceeași capacitate de generarea inflorescențelor
Apariția unor slabe inflorescențe – acestea neavând capacitatea de a determina fructe de măr de calitate superioară
Transferarea substanțelor nutritive din zona fructelor de măr înspre țesuturilor noilor muguri – este mecanismul natural al arborelui, în condiții de supraviețuire, transferarea unei anumite substanțe nutritive (în speță, calciul) dinspre țesutul fructului înspre muguri ducând la diminuarea considerabilă a calității ulterioare a fructului
Metoda gestionării irigării
Se cunoaște faptul că fructele de măr au un conținut ridicat de apă, procesul de divizare a celulelor acestora producându-se numai în intervalul a 30 de zile ulterior înfloririi arborelui.
Ulterior acestei perioade, aceste celule nu se mai multiplică, ele umplându-se. În situația în care, în perioada fazei divizării celulelor, arborele este supus unor anumite condiții de stres, se va remarca o reducere considerabilă a fructelor de măr ajunse la maturitate.
În mod asemănător, dacă arborele nu este hidratat corespunzător înaintea recoltării (respectiv cu minim șase săptămâni înainte) sau dacă se realizează o hidratare exagerată, se va remarca nu doar o reducere a dimensiunii fructelor de măr, ci și o diminuare a calității acestora.
Demn de menționat este faptul că în situația unei irigări excesive, aplicate înaintea recoltării fructelor de măr, se va reduce considerabil calitatea acestora, metoda recomandată de specialiști fiind irigarea arborelui prin picurare, pe perioada întregului sezon de dezvoltarea fructelor.
Asigurarea unei nutriții adecvate de calciu
Cercetările în domeniu au demonstrat că o calitate deosebită a fructelor de măr poate fi obținută în situația asigurării unei nutriții adecvate de calciu, acesta având influențe mai ales ulterior recoltării, respectiv:
În situația în care nivelul de calciu din țesuturilor fructelor de măr este unul redus, se remarcă un risc crescut de apariția unor întărituri la nivelul țesuturilor, apariția unui miez amar, ca și boala petelor negre
Nivelul scăzut al calciului în fruct poate influența în mod deosebit fermitatea țesutului, știut fiind faptul că pereți celulari din cadrul pulpei sunt interconectați prin pectină, activată de Ca. Nivelul de calciu influențează nu doar integritatea țesutului fructului de măr, ci și durabilitatea acestuia, respectiv fermitatea, o cerință impusă în marea majoritate a cazurilor de către consumatori, printre criteriile de selectare a fructelor poziționându-se nu doar culoarea acestora, dimensiunile și modul de ambalare, ci și fermitatea.
Cercetările în domeniu au evidențiat faptul că un conținut ridicat de calciu la nivelul fructelor de măr determină o perioadă mult mai mare de depozitarea acestora în condiții optime, cu menținerea la nivele ridicate atât a calității, cât și a fermității. La polul opus, în situația unui nivel redus de calciu, fructele depozitate își vor pierde mult mai repede diversele proprietăți, incluzând nu doar fermitatea, ci și calitatea.
Se impune a se semnala în cadrul acestui subcapitol a prezentei lucrări faptul că nivelul de calciu se înscrie în limite variabile, ce depind nu doar de diversele caracteristici ale soiului de măr, ci și de sezonul producerii acestuia, o importanță deosebită având-o și dimensiunea fructelor.
Studiile în domeniu au reuși să demonstreze faptul că nivelul conținutului de calciu, raportat la 100 de grame de fruct de măr scade în mod natural pe măsură cu diminuarea greutății fructului, respectiv un fruct cu dimensiuni mari (apreciat de consumatori) are un conținut mai redus de calciu/100 grame fruct, el pierzându-și fermitatea mult mai repede și îmbătrânind într-un timp mult mai scurt.
Prin intermediul metodei ce vizează stropirea merilor cu calciu, se reușește nu doar o îmbunătățire considerabilă a calității fructelor, ci și mărirea considerabilă a termenului de păstrare în condiții optime a fructelor, ulterior recoltării acestora.
Prin prisma fiziologică, substanța nutritivă din interiorul plantei se remarcă printr-o limitare în mișcare, evidențiată mai ales în momentul în care se realizează absorbția la nivelul rădăcinii pomului, ca și pe perioada transportării. Acesta este motivul pentru care, în vederea creșterii considerabile a nivelului de calciu în fructele de măr, se recomandă pulverizarea acestuia (calciul se impune a fi în stare solubilă) direct pe frunzele mărului, respectiv pe fructele de măr (a se vedea Anexa 3), cu luarea în considerare a unor factori ce ar putea determina un nivel diminuat de calciu, respectiv:
Nivelul pH-ului solului, ca și bilanțul aferent diverselor substanțe nutritive componente
Nivelul de apă din sol
Vigoarea pomului de măr
Densitatea fructelor pe ramurile mărului
Nivelul de calciu din sol
CAPITOLUL 3. MATURAREA FRUCTELOR DE MĂR
Studiile care au fost realizate de-a lungul timpului în domeniu au reușit să sublinieze faptul că în situația în care fructele de măr sunt recoltate în perioada de maturare optimă, șansele privind menținerea pentru o perioadă mult mai îndelungată a calității acestora, la o valoare ridicată, pe perioada depozitării, cresc considerabil, merele păstrându-se în condiții ideale un timp mult mai mare.
Prin fruct de măr maturat se înțelege fructul care a atins o anumită fază a dezvoltării sale, el fiind apt, prin prisma fiziologică, de a se coace în mod natural, independent. Și chiar dacă acest fruct nu prezintă încă toate calitățile necesare consumului, el este suficient de bine dezvoltat ca ulterior recoltării:
Amidonul pe care îl conține să se poată transforma în glucoză
Să-și dobândească suculența specifică soiului din care face parte
Să-și modifice culoarea, ajungând la nuanța specifică soiului din care face parte, etc
În cazul fructelor de măr ce se recoltează înaintea maturării, se va remarca:
O dimensiune mult mai redusă
O coacere neuniformă
Un gust mai acru, ce uneori poate fi și de amidon
O textură de tip rigid
O culoare difuză, ștearsă
Lipsa aromei
Un nivel redus al glucozei
Anumite dereglării și anomalii pe perioada depozitării
Principala modificare fiziologică remarcată la fructele de măr, privind nivelul maturității acestora, se remarcă în producția de C2H4 (fito-hormon etilenă, ce este generat în mod natural), aceasta atingând pragul de 1 ppm, nivel de la care începe să genere un complex de reacții de natură bio-chimică cu implicații directe în cadrul procesului de coacerea fructelor.
Etilena ce se produce în momentul în care fructul de măr se maturează determină coacerea acestuia, respectiv:
Are loc producerea diverșilor compuși volatili – fructul capătă savoare și aromă
Fructul devine mai moale
Amidonul începe să se transforme în gluzoză
Are loc descompunerea clorofilei verzi
Începe să se dezvolte culoarea pieliței
Fructelor de măr, ce în timpul procesului de coacere generează etilenă (fructe climaterice) le poate fi încetinit acest proces, în practică folosindu-se o răcire a acestora, în paralel cu controlarea atmosferei înconjurătoare.
Se remarcă astfel că la fiecare minus 10 grade Celsius asupra fructelor, rata de coacere a acestora se înjumătățește, cu mențiunea că, în funcție de soiul de măr, valoarea minimă de păstrare a fructelor nu trebuie să scadă sub -1 grad Celsius /-2 grade Celsius.
În ceea ce privește perioada maximă de depozitare a fructelor de măr, aceasta este direct influențată de:
Soiul din care provin respectivele fructe
Un control ideal al temperaturii, pe întreaga perioadă a depozitării
Rapiditatea cu care sunt răcite fructele de măr, ca și eficiența procesului de răcire – s-a dovedit faptul că perioada maximă de depozitare se diminuează cu câte 10 zile/20 zile pentru orice întârziere de o zi (24 ore) în care fructele sunt păstrate în interiorul unui depozit frigorific
Un control strict al atmosferei dimprejurul fructelor de măr, o atenție deosebită impunându-se a se acorda atât nivelului de oxigen din spațiul de depozitare, cât și nivelului de CO2
Nivelul de coacere al fructelor în momentul recoltării acestora – se remarcă faptul că fructele de măr ce nu sunt suficient de bine coapte se păstrează o perioadă mult mai lungă și în condiții cu mult mai bune, în raport cu fructele ce sunt mai coapte
Fructele de măr ce urmează să fie comercializate în scurt timp după ce au fost recoltate, pot să fie culese ulterior coacerii, în acest fel acestea dobândind culoarea și dimensiunea dorită, conforme soiului din care acestea fac parte.
Se recomandă evitarea culegerii în fazele de coacere târzie, situație în care fructele de măr pot fi prea coapte, ele fie desprinzându-se singure de pe crengi (caz în care se vor deteriora), fie vor suferi diverse descompuneri interne (de natură fiziologică), dereglări ale pulpei, etc, termenul de comercializare, respectiv de depozitare reducându-se considerabil.
Testarea maturării fructelor de măr
Determinarea cât mai precisă a momentului maturării fructelor de măr constituie o fază deosebit de importantă, atât pentru stabilirea perioadei de recoltare, cât și pentru ulterioarele influențe pe care maturarea le induce fructelor pe perioada de depozitare. În cazul mărului, diferența dintre un fruct supra-maturat și unul imatur este de numai 7/14 zile, intervalul variind în funcție de:
Soiul din care face parte respectivul fruct
Sezonul de coacere a respectivului soi
Condițiile climatice
Diversele măsuri agro-tehnice aplicate pomului, etc
Demn de menționat este faptul că producția de etilenă din cadrul fructelor de măr poate fi monitorizată atât pe teren cât și în laborator, în acest fel fiind evidențiate fazele de maturare. În practică, se folosesc diverse metode pentru a delimita aceste faze, respectiv:
Testul amidon/iod – testul distruge fructul pe care este aplicat
Stabilirea nivelul glucozei solubile – nivel Brix – testul distruge fructul pe care este aplicat
Analizarea gradului de fermitate al fructelor
Ținerea unei evidențe stricte a perioadei scurse de la înflorirea completă
Analizarea culorii pericarpului
Analizarea culorii pieliței fructelor
Testul A.I. – testul maturității cu amidon/iod
Acest test este considerat a fi cea mai sigură metodă dedicată determinării maturității diverselor soiuri de mere, el fiind în același timp și indicatorul cel mai sigur privind maturitatea fructelor de măr.
Ulterior coacerii fructului, amidonul natural care s-a acumulat în acesta începe să se transforme în glucoză, testul cu amidon/ion permițând măsurarea nivelului de transformare al amidonului în glucoză, aspect ce poate fi asociat evoluției etilenei.
În practică, există diagrame special concepute de amidon/iod (A.I.). în raport de care are loc compararea indicatoarelor înregistrate practica la nivelul fructelor de măr, cu următoarele precizări:
În situația în care A.I. se situează în intervalul ¾, ulterior comparării cu diagrama oficială, fructele pot fi depozitate pe termen lung în diverse încăperi cu atmosferă controlată
În situația în care A.I. se situează în intervalul 4/6, ulterior comparării cu diagrama oficială, fructele pot fi depozitate pe termen scurt în diverse încăperi cu atmosferă controlată
În situația în care A.I. depășește valoarea 6, ulterior comparării cu diagrama oficială, fructele trebuie comercializate imediat sau depozitate în încăperi frigorifice normale
Echipamentul dedicat testării A.I. este destul de simplu, el incluzând un pulverizator manevrabil manual, o diagramă de indicatori și un simplu cuțit de buzunar, soluția de iod impunându-se să fie preparată în cadrul fiecărui sezon al recoltării, ea păstrându-se la adăpost de lumina puternică, prin prisma sensibilității deosebite prezentate la aceasta.
Preluarea mostrelor ce urmează să fie supuse testării, ca și testarea fructelor de măr trebuie să se realizeze cu minim 14 zile înaintea recoltării anticipate, în acest fel obținându-se o bază a maturității respectivelor fructe.
Procedura se impune a fi efectuată în primele ore ale zilei, testarea fructelor fiind aplicată doar pe cele a căror presiune a fost anterior verificată. În acest sens:
Se aleg merele ce par a fi într-o stare avansată de maturare, analizându-se dimensiunea acestora, culoarea, ca și gustul
Se practică o tăietură orizontală, la jumătatea fructului, respectiv de-a lungul bazei mediane a acestuia
Se pulverizează deasupra părții tăiate soluția A.I., anterior preparată, avându-se în vedere ca suprafața fructului să fie uniform distribuită cu această soluție. În maxim 60 de secunde, amidonul reacționează cu iodul și se colorează în negru/albastru, zonele albe fiind cele în care se sesizează prezența glucozei – a se vedea exemplificarea în ANEXA 4 !
Se așteaptă încă 60 de secunde, după care se pot identifica rezultatele printr-o comparare a coeficientului de glucoză cu indicii regăsiți în diagrama A.I.
Se are în vedere faptul că la nivelul unei plantații de măr, la fiecare cinci zile este înregistrată o creștere cu o unitate amidon, procesul putând fi accelerat în condițiile unor temperaturi ridicate
O altă metodă dedicată evaluării procesului de transformare al amidonului in glucoză constă în măsurarea substanțelor uscate solubile, măsurare ce se poate realiza cu ajutorul unui refractometru manual.
În vederea realizării acestei măsurări se impune realizarea mai multor etape, respectiv:
Se taie o felie de fruct între floarea uscată și peduncul
Se ridică învelișul refractometrului și se stoarce puțin suc de mere pe lentila acestuia, avându-se grijă ca pe lentilă să nu cadă și pulpa fructului
Se coboară cu atenție învelișul refractometrului peste sucul de mere, avându-se în vedere că un strat din acest suc, fără a conține bule de aer sau pulpa fructului, este prins pe această lentilă
Se privește prin vizorul dispozitivului pe scala respectivă, ce poate fi reglabilă, urmând citirea procentajului de glucoză conținut de respectivul fruct
După folosire, lentila trebuie clătită și uscată
Ulterior citirii procentajului de glucoză, acesta este comparat cu valorile incluse în ghidul dedicat maturității merelor, în raport cu nivelul Brix, respectiv al glucozei solubile, măsurată prin intermediul refractometrului (procedeul anterior expus). Se remarcă următoarele valori:
Prelucrare informații regăsite pe site-ul Universității Michigan S.U.A.
Valorile din tabelul de mai sus sunt reprezentative fructelor de măr maturate, acestea fiind gata de recoltare și depozitare. În ceea ce privesc fructele dedicate comercializării consumatorilor finali, acestea trebuie să fie suficient de bine coapte, conținutul de amidon ce este transformat în glucoză fiind mai mare decât maximul Ghidului Brix, respectiv peste valoarea de 16.
O altă metodă dedicată evaluării maturării fructelor de măr are în vedere zilele de înflorire, cunoscut fiind faptul că intervalul de timp dintre înflorirea completă a mărului și recolta propriu zisă a acestuia se menține, de regulă, constantă, pentru fiecare soi.
În ciuda acestui aspect, în practică se obișnuiește evidențierea datelor privind temperaturile înregistrate, cu ulterioara calculare a unităților de căldură, în acest fel fiind obținută o estimare cu mult mai precisă. Spre exemplificare, se prezintă intervalul cuprins între momentul înfloririi complete și momentul atingerii maturității la mai multe soiuri de mere, respectiv:
Prelucrare informații regăsite pe site-ul Universității Michigan S.U.A.
În plus, și culoarea semințelor contribuie la determinarea momentului maturării fructelor de măr, acestea colorându-se în culoarea brună sau neagră în momentul declanșării maturării. În funcție de culoarea semințelor fructelor de măr, se remarcă următoarea delimitare:
În faza inițială, culoarea tuturor semințelor este albă
Instaurarea culorii brune a semințelor se declanșează de la capătul ascuțit al acestora
În următoarea fază a maturării, un sfert din numărul total al semințelor sunt cafenii
Urmează faza maturării în care jumătate dintre semințe capătă culoarea brună
În ultima fază a maturării fructului de măr se remarcă colorarea majoritară sau totală a semințelor în brun/negru
CAPITOLUL 4. PROCESUL MINIMIZĂRII BOLILOR FRUCTELOR DE MĂR
În vederea diminuării impactului pe care îl pot avea asupra fructelor de măr diversele boli, ca și pentru reducerea gradului de deteriorare al producției de mere, se pot implementa în perioada anterior recoltării fructelor ca ulterior acesteia diverse măsuri, ce vor influența în mod considerabil calitatea fructelor, determinând creșterea perioadei de depozitare în condiții optime.
În acest sens, se impune acordarea unei atenții deosebite salubrizării terenului pe care se găsește respectiva plantație de mere, cunoscut fiind faptul că sporii diverselor afecțiuni sunt în permanență prezenți în livadă, pe întregul sezon de cultivare, ceea ce poate determina o îmbolnăvire a fructelor, mai ales în perioada dinaintea recoltării.
Numeroasele studii ce au fost realizate de-a lungul anilor în domeniu au reușit să evidențieze faptul că în situația în care s-a realizat infectarea fructelor de măr respectivele infecții nu mai pot fi eliminate prin intermediul nici unei metode/tehnici eficiente.
Cu toate acestea, se poate reduce considerabil incidența pe care o au diversele putregaiuri din livadă la nivelul pomilor, ca și al fructelor, proces ce are în vedere aplicarea corectă a diverselor procese dedicate salubrizării livezii, în cadrul tuturor etapelor de producție și implicit de tratarea respectivelor fructe. În acest sens, se recomandă:
O retezare corectă a ramurilor de măr, în vederea formării unor coroane deschise, prin care să se realizeze o mai bună circulație a aerului, în paralel cu îndepărtarea ramurilor din partea de jos a pomilor, prin intermediul cărora fructele crescute pe acestea pot să intre în contact cu solul ori cu iarna din jurul pomilor
Implementarea la termen a diverselor programe dedicate controlării creșterii ierbii și a buruienilor, în așa fel încât să se asigure o mult mai bună circulație a aerului între copaci, ceea ce va determina implicit o reducere a condițiilor de umezeală în care se pot dezvolta diversele boli ale acestui pom fructifer
Eradicarea ierbii, ca și a buruienilor ce cresc sub pomii de măr, acestea putând să conțină diverși spori ai unor ciuperci, ce se pot dezvolta în mod deosebit în condițiile de umiditate deosebită, respectiv când iarba din jurul pomilor este proaspăt cosită sau tunsă
Tunderea regulată a ierbii crescute între rândurile de pomi, procedeul nefiind realizat în condiții meteo favorabile dezvoltării diverșilor spori ai ciupercilor ce pot infecta fructele – respectiv nu în condiții de umezeală
Tunderea buruienilor, ca și a ierbii, care pot să emită diverși spori fungici, mai ales în condiții deosebite de umiditate
Înlăturarea părților ce deja au fost afectate de boli, în perioada sezonului de tăiere/curățare
Evitarea irigării pomului dinspre ramuri spre rădăcină, ci doar la rădăcina acestuia
Realizarea constantă a operațiunilor de pulverizare fungicidă, ce pot reduce considerabil riscurile apariției putrefacției la nivelul fructelor
Realizarea răririi la nivelul fructelor, în vederea evitării formării de ciorchini în interiorul cărora se pot diverși dăunători (insecte, blastobasis, tortrix, etc)
Folosirea periodică a programelor de combaterea diverșilor dăunători
Aplicarea stratului protector (respectiv a mulcilor) în vederea minimizării prafului din interiorul livezii de meri, ca și pentru a se preveni o eventuală răspândire a sporilor ce pot să provină de la nivelul solului.
Optimizarea conținutului de minerale conținut în fructele de măr, cu impunerea unui nivel ridicat de calciu (acesta are capacitatea de a ajuta mărul să reziste unor eventuale invazii fungice) și reducerea nivelului de N, aspecte ce pot contribui la creșterea calității fructelor, ca și la evitarea carierii acestora
Recoltarea fructelor la momentul oportun, respectiv în momentul atingerii fazei optime de maturitate și în faza coacerii optime, situație în care fructele coapte vor fi cu mult mai expuse diverselor boli
De asemenea, o atenție deosebită se impune a fi acordată prevenirii carierii fructelor, motiv pentru care se impune a se avea în vedere implementarea unor practici agrotehnice moderne în interiorul livezii de meri, atât în perioada de producere a fructelor, cât și în perioada de recoltare și implicit transportarea acestora la depozite.
La nivelul unei livezi de meri se poate sesiza apariția mai multor boli, pentru combatere acestora putându-se folosi diverse metode, respectiv:
În situația putregaiului brun, respectiv Moniliata Fructigena, se recomandă:
Retezarea corectă a șancrelor
Colectarea, respectiv înlăturarea fructelor de măr ce sunt zbârcite
Practicarea periodică a diverselor măsuri dedicate combaterii bolilor și dăunătorilor
Evitarea deteriorării fructelor de măr – acest aspect va fi tratat separat, în conținutul prezentului capitol al lucrării de diplomă
Optimizarea procesului de recoltare a fructelor, avându-se grijă ca recoltarea să se realizeze cu grijă, evitându-se agresarea fructelor
În situația putregaiului negru, respectiv Botryosphaeria obtuse, se recomandă:
Retezarea corectă a șancrelor
Colectarea, respectiv înlăturarea fructelor de măr ce sunt zbârcite
Evitarea menținerii în livadă a ramurilor de măr ce au fost retezate în cadrul procesului de curățare/toaletare
În cazul putregaiului Gloeosporium, Gloeosporium spp, este recomandată:
Retezarea corectă a șancrelor
Retezarea constantă a cioturilor moarte
Eliminarea tuturor mugurilor uscați ai pomului fructifer
În cazul Putregaiul Phytophthora, Phytophthora syringae, se recomandă:
Menținerea unei fășii de iarbă pe lățime maximă
Acoperirea cu mulci a solului, în vederea evitării stropirii acestuia cu noroi
Înlăturarea periodică a ramurilor joase ale pomului fructifer
Evitarea acumulării solului la nivelul containerelor vrac, chiar și la nivelul fundului lădițelor ce sunt utilizate pentru recoltare/transportare/depozitare
În situația putregaiului Nectria, Nectria galligena, se recomandă înlăturarea corectă a șancrelor și macerarea acestora cu retăzături
În cazul putregaiului Diaporthe, Diaporthe permiciosa, este indicată:
Retezarea corectă și înlăturarea șancrelor
Înlăturarea crengilor de măr moarte, cu ocazia retezării
În situația putregaiurilor Botrytis, Botrytis cinerea, se recomandă:
Inspectarea periodică a fructelor de măr și înlăturarea celor afectate
Realizarea unei recoltări atente, în vederea evitării producerii unor leziuni la suprafața merelor
Realizarea periodică a măsurilor dedicate combaterii bolilor și a dăunătorilor
Evitarea depunerii solului în diverse containere
Spălarea corectă a lăzilor de depozitare
În cazul mucegaiului albastru, Penicillium expansum, este recomandată:
Culegerea corectă a merelor și tratarea atentă a acestora, în vederea evitării deteriorării fructelor
Realizarea diverselor măsuri dedicate combaterii bolilor și dăunătorilor
Evitarea depunerii solului pe containere
Spălarea periodică a containerelor vrac
În situația putregaiului Mucor, Mucro spp, este indicată:
Evitarea depunerii solului pe containere, ca și a diverselor deșeuri de tip organic
Spălarea containerelor vrac
Înlăturarea fructelor ce pot să cadă în livadă, în momentul recoltării, în vederea diminuării populării solului cu diverse ciuperci
Depozitarea corectă a fructelor uscate
În cazul putregaiului Fusarium, Fusarium spp, este recomandată:
Spălarea corectă a containerelor vrac
Evitarea depunerii solului pe containere, ca și a diverselor deșeuri de tip organic
Recoltarea atentă a fructelor, în vederea evitării deteriorării
În ceea ce privește Penicillium expansum, este cunoscut faptul că sporii acestuia pot intra în interiorul fructului prin intermediul pedunculilor, ulterior constatându-se apariția unei carii la capătul acestui peduncul (a se vedea ANEXA 5).
În ciuda faptului că acești spori ai Penicillium expansum pot să lipsească din noile încăperi, cercetările au demonstrat că numărul acestora este în continuă creștere de la un an la altul, cultura bacteriană reușind să supraviețuiască de la an la an nu doar în pereții și pardoseala depozitelor, ci și în lăzile în care fructele de măr sunt depozitate în momentul recoltării din livadă.
Deși poate părea greu de crezut, cercetările au reușit să evidențieze faptul că doar într-o simplă ladă de lemn, în care se depozitează fructele de măr, pot fi identificate peste două miliarde de spori de Penicillium expansum, numărul sporilor fiind mai reduși în cazul lăzilor confecționate din plastic.
Se remarcă faptul că sporii de Penicillium expansum ajung la nivelul lăzilor de depozitare:
În timpul procesului de recoltare, ca și post-recoltare, mai ales în situația folosirii sistemelor plutitoare
Prin intermediul transferului de la o ladă la altă ladă, realizat de lucrătorii din livadă
Transportați de insecte
Prin transferul de la un fruct la altul.
În vederea diminuării pierderilor cauzate de Penicillium expansum se recomandă o salubrizare corectă și de tip integrat, realizată pe întreaga perioadă ulterior recoltării, aspect despre care se va face referire pe larg în conținutul prezentei lucrări.
De asemenea, se recomandă evitarea lovirii fructelor de măr, inclusiv a comprimării acestora, leziunile suferite nefiind vindecabile și determinând diminuarea considerabilă a calității și valorii respectivelor fructe.
CAPITOLUL 5. RECOLTAREA FRUCTELOR DE MĂR. CONDIȚII DE DEPOZITARE
Recoltarea fructelor de măr
Stabilirea perioadei optime de recoltarea fructelor de măr se face în funcție de soi, ca și de diversele condiții anterioare, cu identificarea corectă a perioadei de maturare a fructelor, după cum s-a evidențiat și în cuprinsul acestei lucrări de diplomă, în conținutul unui subcapitol anterior.
Procesul de recoltare este unul deosebit de important, el nefiind perceput drept o simplă operație în cadrul căreia sunt adunate fructele de măr, ci o operațiune complexă, de care depinde nu doar calitatea ulterioară a fructelor și valoarea comercială, respectiv alimentară a acestora, ci mai ales durata de păstrare a acestora.
Se recomandă ca recoltarea merelor să se înceapă de la baza coroanei pomului fructifer înspre vârful acestuia, respectiv de la periferia coroanei înspre centrul acesteia. Demn de menționat este faptul că procesul de recoltare trebuie realizat în zilele în care temperaturile nu depășesc valoarea de 16 grade Celsius.
Toate fructele de măr, indiferent de soiul acestora, trebuie să fie culese manual, fără atingerea prea tare a acestora sau respectiv presare. De asemenea, nu se recomandă ștergerea fructelor de pruină și nici lezarea/ zgârierea pielițelor, culegerea implicând o ușoară răsucire a fructului, fără smulgerea pedunculului ori lezarea exterioară.
Ulterior desprinderii de la nivelul ramurii, fructul de măr trebuie să fie așezat cu mare atenție în ambalajele special pregătite pentru acest proces, toate fructele deteriorate, atacate de dăunători, de boli sau care nu corespund diverselor condiții de depozitare, fiind lovite, agresate sau prezentând anumite defecte de formă ori de mărime fiind depozitate în ambalaje separate.
În ceea ce privesc ambalajele dedicate recoltării fructelor de măr, este recomandată utilizarea unor saci speciali, ce au pereții, dar și fundul, destul de moi, în acest fel reușindu-se prevenirea deteriorării fructelor de măr. Acești saci trebuie să fie prevăzuți cu centuri late în vederea atârnării acestora pe umeri, culegătorii având în acest fel ambele mâini libere, ceea ce va diminua efortul fizic, în paralel cu creșterea eficienței activității de recoltare.
În cadrul procesului de recoltare, se impune luarea în considerare a mai multor aspecte, respectiv:
Se evită culegerea fructelor ude ori a fructelor foarte reci – acestea se vor distruge cu destul de multă ușurință, motiv pentru care se recomandă recoltarea doar a fructelor uscate ori nu foarte reci
O cât mai minimă manevrare a fructelor de măr, evitându-se transferul repetat al acestora dintr-un ambalaj în altul, respectiv container/ladă, etc. De asemenea, transferul trebuie să fie realizat cu mare atenție, evitându-se o eventuală deteriorare a fructelor
În situația folosirii pentru recoltare a găleților, trebuie ca acesteia să fie din plastic (nu metal), cu eventuală căptușire laterală și în fund, astfel reușindu-se absorbirea impactului fructelor cu găleata.
Se recomandă întreținerea curată a recipientelor utilizate pentru recoltarea merelor, ca și salubrizarea acestora constantă, în acest fel reușindu-se prevenirea acumulării ori dezvoltării sporilor unor ciuperci/boli, care pot să infecteze fructele, ducând la ulterioara deteriorare deosebită a acestora
Nu este recomandată urcarea în pom pentru recoltarea fructelor de măr, situație în care se va constata nu doar o contuzionare a fructelor culese, ci și deteriorarea crengilor pomului fructifer, cu efecte ce se vor resimți cu precădere în anii viitori, mai ales în volumul producției
Se recomandă depozitarea separată a fructelor ce sunt scăpate pe jos în momentul recoltării, acestea prezentând un risc deosebit de deteriorare ulterior depozitării.
Pentru a se evita o evitare contaminare, respectiv răspândirea unor spori, se recomandă ca persoanele care culeg fructele sănătoase din pom să nu adune și fructele lovite, afectate de boli/ciuperci ori cele scăpate întâmplător pe suprafața solului
Containerele în care sunt depozitate fructele de măr trebuie să aibă capacitatea de a limita pe cât posibil atât comprimarea fructelor, cât și o eventuală abrazivitate a acestora. În situația în care găurile de ventilate cu care acestea sunt prevăzute nu sunt prevăzute cu acoperitori speciale, se recomandă căptușirea acestora cu materiale ce au capacitatea de a absorbi impactul (bule de aer, plastic dens, cauciuc de tip spongios, etc
Se recomandă ca ulterior recoltării, fructele de măr să fie păstrate la umbră, departe de razele soarelui ce pot deteriora grav pielița acestora, ca și să determină o acumulare deosebită de energie termică internă – se cunoaște faptul că ulterior recoltării, fructele de măr nu mai au capacitatea de a-și regla temperatura, motiv pentru care, lăsate la soare, ele se vor supra-încălzi în interior, își vor pierde mare parte din umezeală, se vor coace mult mai repede, se vor deteriora calitativ, cu diminuarea masei totale, ca și reducerea termenului de depozitare normal
Containerele în care sunt depozitate merele în vederea transportării acestora în depozite trebuie să fie menținute la umbră, eventual acoperite cu plase dense sau cu prelate impermeabile, asigurându-se o circulație corespunzătoare a aerului
Se recomandă ca plasarea acestor containere la nivelul solului, pe câmp, să se realizeze pe palete sau direct în remorci și direct la suprafața solului, în acest fel reușindu-se prevenirea realizării unui contact direct între sol și fundul containerelor, ocazie cu care se poate cumula sol, ce ulterior, în timpul stivuirii ori al transportului, poate ajunge în containere și implicit pe fructe, cu toate efectele ce pot decurge din aceasta
Nu se recomandă păstrarea fructelor de măr, proaspăt recoltate, pe câmp, pe perioada nopții, acestea trebuind să fie transportate rapid în depozitele special amenajate în acest scop, anterior răcite corespunzător
În vederea evitării unei deteriorări a fructelor de măr pe perioada transportului, se recomandă ca viteza de deplasare a autovehiculelor să fie redusă, acestea fiind prevăzute cu roți multiple, dotate cu anvelope de dimensiuni mari, astfel reușindu-se diminuarea considerabilă a potențialelor vibrații
Depozitarea fructelor de măr recoltate
Este cunoscut faptul că fiecare soi se remarcă parametrii de depozitare diferiți, în funcție de aceștia delimitându-se și limitele de depozitare în afara cărora fructele devin perisabile și nu mai pot fi valorificate.
În vederea unei depozitări cât mai prelungite și în condiții deosebite, se impune ca temperatura în interiorul spațiilor de depozitare să fie menținute într-un interval al valorilor bine stabilit, în paralel cu respectarea strictă a condițiilor ce privesc:
Temperatura aerului din interiorul depozitului
Umiditatea aerului
Nivelul purității aerului din interiorul spațiului de depozitare, respectiv nu doar prin prisma încărcăturii microbiologice, prin și prin prisma poluării, orice formă ar putea îmbrăca aceasta
Compoziția semnalată la nivelul atmosferei interioare
Nivelul de ventilație al aerului
Distribuția aerului și repartizarea acestuia la nivelul fructelor depozitate
Modul de ambalare al fructelor și implicit modalitățile de stivuire pe rafturi a acestora
Gradul încărcării spațiului de depozitare cu fructele recoltate
Modul de transportare al fructelor de măr, ulterior recoltării acestora
Funcționabilitatea instalațiilor frigorifice din spațiile de depozitare – se impune corelarea permanentă a puterii frigorifice la necesarul de frig
Asigurarea unei igiene stricte pe întreaga durată de depozitarea fructelor
Condițiile din interiorul spațiului de depozitare al fructelor de măr
În cazul oricărui produs ce este depozitat într-un spațiu frigorific, nivelul impus temperaturii aerului este direct influențat de natura produsului, ca și de diversele caracteristici ale acestuia, ca și de durata destinată depozitării, știut fiind faptul că în condițiile unei durate mai mari de depozitare, se impune ca temperatura aerului să fie mai redusă.
În vederea asigurării unei temperaturi optime a aerului în interiorul spațiului de depozitare, se impune ca respectiva instalație frigorifică din interiorul spațiului de depozitare să fie corect dimensionată, avându-se în vedere în permanență diverse caracteristici ale produselor ce sunt depozitate, în speță a fructelor de măr.
În ceea ce privesc limitele între care poate varia temperatura din interiorul depozitului de răcire, acestea sunt de asemenea, direct influențate de diversele caracteristici ale fructelor de măr (aspect ce va fi tratat pe larg în cuprinsul acestui capitol), menținerea temperaturii aerului în acest interval necesitând reglarea automată a acesteia.
Și umiditatea relativă a aerului din interiorul spațiului de depozitarea fructelor de măr joacă un rol determinant asupra modului în care se vor comporta fructele pe întreaga perioadă de depozitare.
În situația unei umidități relative a aerului mai ridicată, se va constata o favorizare a dezvoltării diverselor micro-organisme, mai ales în condițiile unui temperaturi a aerului mai ridicate. În plus, în prezența unei umidități relative a aerului mai mare, se va constata o dezvoltare exponențială a diverselor mucegaiuri, ceea ce va afecta în mod direct și iremediabil calitatea fructelor depozitate.
La polul opus se poziționează umiditatea relativă a aerului din interiorul spațiului de depozitare mai scăzută, situație în care se va semnala o pierdere în greutate la nivelul fructelor, mai mare decât pierderile semnalate în cazul unei umidități ridicate. Mai mult, ca urmare a uscării suprafețelor fructelor se va sesiza și o reducere a valorii comerciale specifice.
Ambii factori ce reușesc să inducă influențe deosebite asupra aspectului microbiologic al fructelor de măr depozitate, ca și asupra pierderii în greutate și implicit al reducerii valorii comerciale, sunt luați în calcul în vederea determinării unui nivel optim al umidității aerului din spațiul frigorific de depozitare.
La o valoare a umidității relative a aerului din spațiul de depozitare mai mică de 85 % se va remarca o pierdere în greutate deosebită a fructelor depozitate, motiv pentru care se impune o corelare permanentă a umidității relative cu diminuarea nivelului aferent temperaturii aerului din spațiul de depozitare.
Umiditatea aerului din interiorul depozitului reușește să determine mici reacții de natură biochimică asupra merelor depozitate, limitele admisibile acesteia fiind direct influențate de nivelul aerului din spațiul de depozitare ca și de diversele caracteristici ale produselor depozitate.
În cazul unor temperaturi ale aerului în interiorul depozitului mai ridicate, se va remarca faptul că limitele admisibile variației umidității relative a aerului se impun a fi mai reduse, în situația existenței unor diferențe mici între temperatura fructelor depozitate și temperatura aerului din interiorul depozitului, impunându-se evitarea unor creșteri exagerate ale valorilor temperaturii aerului, respectiv ale umidității aerului. În caz contrar, în interiorul depozitului, se va remarca apariția fenomenului condensului, cu efecte deosebite asupra fructelor de măr depozitate.
Fenomenul condensului, ce influențează negativ fructele de măr depozitate mai ales prin prisma microbiologică, se produce numai în momentul în care temperatura specifică termometrului umed al aerului din interiorul depozitului frigorific o depășește pe cea a temperaturii suprafeței fructelor de măr.
Și puritatea aerului din interiorul spațiilor frigorifice dedicate depozitării fructelor de măr are o importanță deosebită, poluarea acestuia fiind generată în principal de diversele încărcături microbiologice. În cazul spațiilor dedicate depozitării fructelor de mere, din diverse soiuri, se recomandă modificarea compoziției aerului interior, astfel încât să se realizeze o inhibare a dezvoltării micro-organismelor, dar și reducerea proceselor de respirație, respectiv menținerea calității fructelor depozitate.
Tratarea merelor după recoltare
Ulterior recoltării și depozitării fructelor de măr, marea majoritate a producătorilor obișnuiesc să aplice pe acestea diverse biocizi, ca și ceruri și diverse produse de natură fitosanitară, avându-se în vedere procedurile din domeniu dedicate aplicării acestora, în conformitate cu instrucțiunile existente pe etichetele diverselor produse utilizate.
Toate aceste produse fitosanitare, ceruri, ca și biocizi, ce sunt ulterior aplicate pe fructele de măr, se impun a fi în mod oficial înregistrate și aplicate în România, cu mențiunea că deseori se preferă aplicarea 1 – M.C.P. (1-metilciclopropen – o substanță activă), inhibitor de etilenă, a cărei moleculă este asemănătoare etilenei, aceasta având capacitatea de a proteja fructele de măr de eventualele efecte negative determinate de aceasta.
Se impune a se menționa faptul că etilena este considerată a fi un hormon vegetal ce are capacitatea de a determina numeroase reacții de natură bio-chimică, în urma cărora se remarcă nu doar o coacere și o înmuiere a fructelor de măr, ci și deteriorarea semnificativă a calității acestora, incluzând și reducerea valorii comerciale ulterioare.
Ca urmare a utilizării metilciclopropenului, se reușește întârzierea semnificativă a efectelor determinate de către etilenă, motiv pentru care se va remarca faptul că respectivele fructe de măr își vor menține o lungă perioadă de timp nu doar colorația, ci și prospețimea și inclusiv calitatea ridicată.
De regulă această substanță se prezintă pe piață în formă gazoasă, ce este introdusă în interiorul spațiului de depozitare prin intermediul unui dispozitiv special, eliminarea acesteia în atmosferă realizându-se gradual, pe perioada unui interval de 24 de ore.
Numeroasele teste ce au fost realizate de-a lungul timpului pe soiuri precum Jonagold, Golden Delicious Idared, dar și pe soiul Reinette Simerenko au reușit să evidențieze faptul că prin utilizarea metilciclopropenului se reușește:
Diminuarea semnificativă a diverselor manifestări ale unor dereglări de natură fiziologică sesizată la fructele de măr, cum ar fi :
Opăreala fructelor de măr
Pătarea amară a fructelor de măr
Sticlozitatea, etc
Menținerea nivelului de fermitate a fructelor de măr, o lungă perioadă de timp
Menținerea nivelului de aciditate, specific fiecărui soi de măr
Menținerea colorației specifice mărului, în funcție de soi, chiar și ulterior scoaterii acestora din condițiile de depozitare specifice
Spre exemplu, în cazul soiului de măr Jonagold s-a remarcat faptul că în cazul fructelor ce nu au fost tratate cu metilciclopropen, gradul de fermitate s-a redus de la valoarea de 7,8 kg/cm2 la o valoare de 5,0 kg/cm2 , în condițiile menținerii acestora în spații de depozitare cu atmosferă controlată, nivelul reducându-se până la valoarea de 4,1 kg/cm2 în situația fructelor de măr ce au fost păstrate în spații frigorifice simple.
În cazul fructelor din soiul Jonagold s-a remarcat că, datorită tratării acestora cu metilciclopropen, nivelul de fermitate s-a menținut la valori cu mult mai ridicate, acestea situându-se în jurul valorii de 6,9 kg/cm2, respectiv a valorii 6,5 kg/cm2. Se impune a se menționa în cuprinsul acestui subcapitol și faptul că fructele de măr ce au fost tratate și care erau depozitate în simple unități frigorifice au avut o fermitate net superioară fermității sesizate în cazul fructelor de măr ce nu au fost tratate, dar care erau depozitate în spații cu atmosferă controlată.
La nivel internațional, diversele cercetări ce au fost realizate în domeniu, privind influența utilizării metilciclopropenului asupra fructelor de măr, au demonstrat faptul că această substanță este conformă cu standardele impuse în domeniul siguranței alimentare, ca și în domeniul protecției mediului, substanța fiind de altfel omologată în vederea folosirii acesteia și în scopuri comerciale diverse.
Ambalarea fructelor de măr în vederea menținerii calității inițiale a acestora
Se cunoaște faptul că principalul scop al ambalării corecte a fructelor de măr, ulterior recoltării acestora și anterior depozitării, este reprezentat de menținerea calității acestora, ca și de protejarea acestora împotriva potențialelor deteriorări ce s-ar putea produce pe perioada manipulării lor, ca și pe perioada de păstrare, indiferent de spațiul utilizat.
În vederea păstrării în condiții de maximă siguranță a fructelor de măr, se recomandă utilizarea unor containere de lemn ori a unor containere din plastic, ce au p capacitate maximă de 259 kg. De asemenea, se impune a se acorda o atenție deosebită modului în care sunt așezate aceste fructe, astfel încât, în momentul depozitării acestora în spațiile speciale, să se asigure cele mai bune condiții de circulația aerului printre acestea.
În plus, în momentul așezării fructelor de măr în containerele speciale, se impune respectarea cu strictețe a distanțelor minime precizate de specialiști în ceea ce privește distanțele dintre fructele de măr și stâlpii containerului de depozitare, ca și între acestea și stâlpi, respectiv tavan, nerecomandându-se, sub nici o formă, așezarea fructelor de măr direct pe podeaua/pardoseala spațiului de depozitare.
Se recomandă, de asemenea, o dispoziție a fructelor de măr la nivelul spațiilor de depozitare în mod lotizat, asigurându-se între loturi diverse inter-spații corespunzătoare unei bune circulații a aerului, ca și pentru o manipulare cât mai corectă pe perioada depozitării, respectiv pentru permiterea controlului periodic a fructelor de măr depozitate, în vederea identificării eventualelor deficiențe.
Se recomandă, de asemenea, ca anterior depozitării fructelor de măr, acestea să fie, în prealabil, în mod corect și eficient răcite, situație în care, pe perioada depozitării, nu se vor mai remarca diverse variații ale temperaturii acestora.
În ceea ce privește gradul încărcării spațiului dedicat depozitării fructelor de măr, se cunoaște faptul că orice astfel de spațiu trebuie să fie în mod corect nu doar pre-dimensionat, ci și echipat cu toate echipamentele necesare pe întreaga perioadă a procesului de depozitare, avându-se în vedere nu doar natura diverselor produse ce urmează să fie depozitate în interiorul său, ci și potențialele modalități de așezarea acestora.
Se recomandă, astfel, ca încărcarea spațiului de depozitare a fructelor de măr să se realizeze numai avându-se în vedere capacitatea nominală a acestuia, prin prisma faptului că atât o eventuală supraîncărcare, cât și o sub-încărcare a spațiului de depozitare, pot determina multiple efecte nedorite asupra fructelor de măr, de la deteriorarea calității acestora, la pierderi deosebite în ceea ce privește greutatea fructelor de măr depozitate.
În ceea ce privește exploatarea spațiului tehnologic dedicat depozitării fructelor de măr, se recomandă ca acest spațiu să fie special conceput și implicit exploatat numai pentru menținerea în condiții optime a fructelor, ce anterior depozitării sunt prerăcite. În această situație, în spațiul dedicat depozitării fructelor de măr urmează să fie păstrate numai fructele ce au fost în prealabil răcite, astfel reușindu-se prevenirea apariției unor eventuale variații considerabile ale temperaturii și implicit umidității aerului din interiorul spațiului.
Pentru că, așa cum se cunoaște, introducerea într-un spațiu frigorific a unor fructe ce nu au fost anterior răcite determină diverse variații de umiditate și temperatură în interiorul acestuia, exceptând situațiile în care respectivele spații de depozitare sunt, prin proiect, astfel dimensionate și proiectate încât să reușească să asigure o refrigerare propriu zisă a fructelor introduse în vederea păstrării.
În vederea asigurării condițiilor optime de microclimat în interiorul spațiilor de depozitarea fructelor de măr se impune asigurarea constantă a echilibrului dintre necesarul de frig determinat în interiorul spațiului și respectiva putere frigorifică pe care o au aparatele de răcire a aerului, existente în dotarea spațiului de depozitare.
În aceste condiții, se impune realizarea:
Reglării automate a temperaturii aerului din interiorul spațiului de depozitarea fructelor de măr
Ajustarea constantă (fie manuală, fie automată) a puterii frigorifice specifice diverselor compresoare aflate în dotarea instalațiilor frigorifice din respectivul spațiu de depozitarea fructelor de măr
Se remarcă faptul că, în marea majoritate a situațiilor, temperaturile medii aferente suprafețelor răcitoarelor de aer se poziționează sub nivelul specific al temperaturii punctului de rouă de la nivelul aerului, respectiv pe aceste suprafețe formându-se de cele mai multe ori clasica „zăpadă”, ce în timp începe să se acumuleze.
Urmare a acestui aspect, se remarcă în timp o diminuare a puterii frigorifice a respectivelor răcitoare de aer din interiorul spațiului de depozitarea fructelor de măr, din cauza:
Reducerii semnificative a coeficientului specific transferului termic
Reducerii debitului de aer ce este specific respectivelor ventilatoare utilizate în cadrul spațiului de depozitare
Ca urmare a acestui aspect se recomandă periodic realizarea unei decongelări a respectivelor răcitoare de aer, frecvența acestor procedee fiind influențată de o serie întreagă de factori, dintre care amintim:
Nivelul umidității înregistrat la nivelul fructelor de măr depozitate
Nivelul la care ajung temperaturile la suprafețele respectivelor răcitoare
Debitul de aer
Limita maximă admisibilă specifică reducerii respectivei puteri frigorifice, etc.
De asemenea, se impune a se menționa faptul că, prin intermediul secțiunii aferente ușii cu care este prevăzut respectivul spațiu de depozitarea merelor, în interiorul acestuia există posibilitatea pătrunderii unei cantități de căldură din exterior, ca și a unui volum de umiditate, motiv pentru care se impune ca toate manipulările ce se fac în interiorul acestui spațiu să țină cont de acest aspect, respectiv să se reducă cât mai mult perioada în care respectiva intrare în depozit este menținută în poziția deschis, eventual aceasta urmând să fie dotată cu draperii special proiectate în acest sens.
Depozitarea fructelor de măr într-o atmosferă de tip normal
Depozitarea fructelor de măr în cadrul unui spațiu de depozitare în care se remarcă existența unei atmosfere de tip normal include depozitarea acestora în cadrul spațiilor în care se realizează nu doar o răcire a aerului, ci și o umidificare a acestuia. Se impune a se preciza că fructele de măr trebuie să fie, în scurt timp de la recoltare, răcite, respectiv aduse până în jurul valorii temperaturii existente în spațiul de depozitare, știut fiind faptul că lanțul frigorific al acestor fructe se declanșează chiar în momentul procesului de recoltare.
De altfel, în ultimii ani, la nivel internațional, se remarcă frecvent tendința dezvoltării unor stații destinate prerăcirii fructelor în imediata apropiere a zonelor de recoltare/cultivare, în aceste condiții reușindu-se menținerea calității fructelor, ca și a aspectului acestora o perioadă mult mai mare de timp.
Depozitarea fructelor de măr într-o atmosferă de tip controlat
Depozitarea fructelor de măr în cadrul unui spațiu de depozitare în care se remarcă existența unei atmosfere de tip controlat incluse și o conservare a acestora în cadrul unei atmosfere ce în prealabil a fost adusă la anumiți parametrii (respectiv cu mai puțin O2 ori cu îmbogățirea acesteia cu CO2).
În cadrul diverselor tehnologii dedicate depozitării fructelor de măr sunt folosite diverse procedee dedicate tratării acestora, ca și a modificării compoziției aerului, remarcându-se prezența oxidului de C, a dioxidului de S, a etilenei ori a protoxidului de N. ca urmare a utilizării acestei atmosfere modificate, respectiv controlate, se reușește o menținere a calității fructelor de măr la valori ridicate, știut fiind faptul că temperaturile joase au capacitatea de a reduce în mod considerabil activitatea diverselor organe de tip vegetal, prevenindu-se accentuarea influenței manifestate de Penicillium Expansum, ca și stoparea fenomenului de putrezire, deseori remarcat în alte condiții ale atmosferei.
Se impune a se mai preciza, în finalul acestei lucrări de diplomă, faptul că în cadrul practicii frigorifice, o atenție specială este acordată atmosferei modificate mai ales când vine vorba de depozitarea fructelor diverselor soiuri de măr, conservarea acestora în cadrul acestei atmosfere realizându-se în cadrul unor spații frigorifice de dimensiuni peste medie, cu etanșeitate la gaze, acestea fiind deseori denumite celule de atmosferă controlată.
De asemenea, trebuie precizat și faptul că rezultatele acestui proces de depozitare al fructelor de măr este direct dependent de gradul maturității fructelor introduse spre depozitare în spațiile cu atmosferă controlată, în cazul unor recoltări tardive remarcându-se o creștere deosebită a riscurilor dedicată apariției fenomenului putrezirii acestora, ca și prezența diverselor boli, cum ar fi:
Brumificarea endocarpului, ca și mezocarpului fructelor, ca urmare a acțiunii manifestate de existența bioxidului de carbon în respectiva atmosferă de depozitare
Diverse tulburări dedicate îmbătrânirii țesuturilor fructelor de măr
Înmuierea fructelor, cu pierderea calității acestora, inclusiv a valorii comerciale aferente
Apariția unor numeroase tulburări de metabolism
La finalul acestei lucrări de diplomă, denumite „Studiul privind factorii care influențează atacul ciupercii Penicillium expansum pe merele depozitate”, se mai impune a se preciza și aspectul că depozitarea fructelor de măr în spații în care se remarcă existența unei atmosfere de tip controlat impune:
O reglare corespunzătoare și constantă a temperaturii
Reglarea constantă a conținutului de oxigen din atmosfera interioară a spațiului de depozitare
Îndepărtarea constantă, din respectivul spațiu de depozitare, a conținutului de etilenă ce este degajat în atmosfera controlată, periodic, de către fructele de măr depozitate
BIBLIOGRAFIE
Autori români:
I.Botu, Pomicultură generală și specială, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 2004
I.Botu, M. Botu, Metode și tehnici de cercetare în pomicultură, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 1997
I.Botu, M. Botu, Pomicultură modernă și durabilă, Râmnicu Vâlcea, Editura Conphys, 2003
N. Braniște et. all, Soiuri de pomi, arbuști fructiferi și căpșuni create în România, București, Editura Paralela 45, 2008
V. Cociu, Șt. Oprea, Metode de cercetare în ameliorarea plantelor pomicole, Cluj Napoca, Editura Dacia, 2001
Vasile Cociu, Soiurile noi, factor de progres în pomicultură, 1990
G. Grădinariu, Pomicultură specială, Iași, Editura Ion Ionescu de la Brad, 2003
Ghe. Cimpoieș, Cultura mărului, 2012, Chișinău, Editura Bons Offices
N. Ghena. N. Braniște, I. Stănică, Pomicultură generală, București, 2004, Editura Matrix Rom
V. Mitre, Pomicultură specială, Cluj Napoca, 2001, Editura Academic Press
A. Negrilă și colaboratorii, Pomicultură și viticultură, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971
M. Popescu, I. Milițiu, Gh. Drobotă, Pomicultura generală și specială, 1982
H. Schmid, Pomi și arbuștii fructiferi: lucrările de tăiere, 2008
V. Spiridon, Arbuști fructiferi, București, Editura Alex-Alex, 2008
G. Stanciu, Pomicultura de succes pentru amatori, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2011 Târgoviște
F. Stănică, N. Braniște, Ghid pentru pomicultori, București, Editura CERES, 2011
D. Teaci, Fundamentarea pedologică a alegerii terenurilor pentru înființarea plantațiilor pomicole, 1980, publicat în revista Horticultura, nr. 11/1976
Autori străini:
D. Atkinson, R. Herbert, A review of long term effects of herbicides. Effect on the soil with particular reference to orchard crops.Annuals ofApplied Biology, 1999
P. Baxter, Effect of a weed free of straw mulched strip on the growth and yield of Young fruit trees, 2008, în Australian Journal of Exp.Agricole
Jim Schupp, Renae Moran, Mineral Nutrient Management for Organic Fruit Production
Linda Edwards, Organic Tree Fruit Management. 2008, Certified Organic Associations of British Columbia, Keremeos, B.C., Canada
George Kuepper, Guy K. Ames and Ann Baier, Tree Fruits: Organic Production Overview, 2009
Tammy Hinman, Guy Ames, Apples: Organic Production Guide, 2011
K. Pieber Pomi fructiferi cu coroane pe spalier.Editura M.A.S.T, București, 2013
D. O’Rourke, Major trends in U.S. and world apple markets, 2002, N.Y. Fruit Quarterly 10(4)
Site-uri consultate:
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32004R0085
http://www.wapa-association.org/asp/index.asp
http://www.fao.org/statistics/en/, http://www.fao.org/3/a-i4691e.pdf
Alte documente consultate:
F.A.O. Statistics
THE WORLD APPLE AND PEAR ASSOCIATION
Commission Regulation (EC) No 85/2004 of 15 January 2004 laying down the marketing standard for apples
ANEXA 1 – REGULAMENTUL (C.E.) NR. 85/2004 AL COMISIEI
PRIVIND STABILIREA STANDARDULUI DE COMERCIALIZARE PENTRU MERE
ANEXĂ – STANDARD PENTRU MERE
I. DEFINIȚIA PRODUSULUI
Prezentul standard reglementează merele din soiurile provenite din Malus domestica Borkh., destinate livrării în stare proaspătă către consumatori, cu excepția merelor destinate transformării industriale.
II. DISPOZIȚII PRIVIND CALITATEA
Standardul are ca obiect definirea calităților pe care trebuie să le prezinte merele după condiționare și ambalare.
A. Caracteristici minime
La toate categoriile, ținând seama de dispozițiile speciale prevăzute pentru fiecare categorie și de toleranțele admise, merele trebuie să fie:
întregi;
sănătoase; sunt excluse produsele atinse de putregai sau cu alterări din cauza cărora ar deveni improprii pentru consum;
curate, practic lipsite de materii străine vizibile;
practic lipsite de paraziți;
practic lipsite de atacuri ale paraziților;
să nu prezinte umiditate exterioară anormală;
să fie lipsite de mirosuri și/sau gusturi străine.
De asemenea, fructele trebuie să fie culese cu grijă. Dezvoltarea și starea merelor trebuie să permită:
continuarea procesului de maturație, pentru a putea atinge gradul de maturitate adecvat în funcție de caracteristicile soiului respectiv
rezistența la transport și manipulare;
sosirea în condiții satisfăcătoare la locul de destinație.
ANEXA 2 – CLASIFICAREA FRUCTELOR DE MĂR
CONFORM REGULAMENTULUI (C.E.) NR. 85/2004 AL COMISIEI
PRIVIND STABILIREA STANDARDULUI DE COMERCIALIZARE PENTRU MERE
Merele sunt clasificate în trei categorii definite în cele ce urmează:
(i) Categoria „Extra”
Merele din această categorie trebuie să fie de calitate superioară. Ele trebuie să prezinte forma, mărimea și colorația caracteristice soiului respectiv și să aibă atașat un peduncul intact. Pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare. Merele nu trebuie să prezinte defecte, cu excepția unor foarte mici alterări superficiale la nivelul epidermei, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea și prezentarea sa în ambalaj.
(ii) Categoria I
Merele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Ele trebuie să prezinte forma, mărimea și colorația caracteristice soiului respectiv. Pulpa trebuie să fie lipsită de orice deteriorare. Cu toate acestea, merele pot prezenta mici defecte după cum urmează, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produsului, calitatea, conservarea și prezentarea sa în ambalaj:
mici defecte de formă;
mici defecte de dezvoltare;
mici defecte de colorație;
mici defecte la nivelul epidermei care nu pot depăși:
lungimea de 2 cm, în cazul defectelor de formă alungită;
1 cm2 din suprafața totală în cazul celorlalte defecte, cu excepția ruginii (Venturia inaequalis), a căror suprafață totală nu poate depăși 0,25 cm2;
1 cm2 din suprafața totală în cazul loviturilor ușoare, caz în care epiderma nu trebuie să fie decolorată.
Pedunculul poate lipsi, cu condiția ca punctul de rupere să fie curat și ca epiderma din zona respectivă să nu fie deteriorată.
(iii) Categoria II
Această categorie cuprinde merele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar corespund caracteristicilor minime definite în cele ce urmează. Pulpa nu trebuie să prezinte defecte esențiale. Următoarele defecte sunt admise, cu condiția ca fructele să păstreze caracteristicile esențiale în ceea ce privește calitatea, conservarea și prezentarea:
defecte de formă;
defecte de dezvoltare;
defecte de colorație;
defecte la nivelul epidermei, care nu pot depăși:
lungimea de 4 cm în cazul defectelor de formă alungită;
2,5 cm2 din suprafața totală în cazul altor defecte, cu excepția ruginii (Venturia inaequalis), a căror suprafață totală nu poate depăși 1 cm2;
ușoare lovituri care nu depășesc 1,5 cm2 din suprafața totală, epiderma putând fi ușor decolorată.
III. DISPOZIȚII PRIVIND MĂRIMEA
Mărimea este determinată de diametrul maxim al secțiunii ecuatoriale sau de greutate.
În cazul în care dimensiunea este determinată cu ajutorul diametrului, se impune un diametru minim pentru toate categoriile de fructe, după cum urmează:
În cazul în care dimensiunea este determinată cu ajutorul greutății, se impune o greutate minimă pentru toate categoriile de fructe, după cum urmează:
Pentru a garanta o dimensiune omogenă a fructelor dintr-un colet:
pentru fructele măsurate în funcție de diametru, diferența de diametru dintre fructele din același colet este limitată la:
5 mm, pentru fructele din categoria „Extra” și fructele din categoriile I și II prezentate în straturi suprapuse
10 mm, pentru fructele din categoria I, prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sunt comercializate
pentru fructele măsurate în funcție de greutate, diferența de greutate dintre fructele din același colet este limitată la:
20 % din greutatea medie a fructelor din colet, pentru fructele din categoria „Extra” și fructele din categoriile I și II prezentate în straturi suprapuse;
25 % din greutatea medie a fructelor din colet, pentru fructele din categoria I prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sunt comercializate.
Nu este prevăzută o mărime omogenă pentru fructele din categoria II prezentate în vrac în coletul sau ambalajul în care sunt comercializate.
IV. DISPOZIȚII PRIVIND TOLERANȚELE
Sunt admise toleranțe privind calitatea și mărimea pentru fiecare colet cu produse care nu sunt în conformitate cu cerințele categoriei indicate.
A. Toleranțe privind calitatea
(i) Categoria „Extra”
Aproximativ 5 % din numărul sau din greutatea merelor care nu corespund caracteristicilor categoriei respective, dar sunt în conformitate cu caracteristicile categoriei I sau sunt admise, în mod excepțional, în toleranțele pentru această categorie.
(ii) Categoria I
Aproximativ 10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu corespund caracteristicilor categoriei, dar sunt în conformitate cu caracteristicile categoriei II sau sunt admise, în mod excepțional, în toleranțele pentru această categorie.
(iii) Categoria II
Aproximativ 10 % din numărul sau din greutatea merelor care nu corespund caracteristicilor categoriei și nici caracteristicilor minime, cu excepția fructelor atinse de putregai sau de alterări din cauza cărora devin improprii pentru consum. În cadrul acestei toleranțe, se poate admite un procent de maximum 2 % din numărul sau din greutatea fructelor care prezintă următoarele defecte:
atacuri grave ale bolilor care dau anumitor regiuni din fructe un aspect sticlos sau de plută;
mici leziuni sau fisuri necicatrizate;
urme foarte mici de putregai;
prezența unor paraziți vii în fruct și/sau alterarea pulpei din cauza paraziților.
B. Toleranțe privind mărimea
Pentru toate categoriile:
V. DISPOZIȚII PRIVIND PREZENTAREA
A. Omogenitatea
Conținutul fiecărui colet trebuie să fie omogen și să conțină numai mere de aceeași origine, din același soi, de aceeași calitate sau mărime (dacă se determină mărimea), în aceeași fază de dezvoltare. De asemenea, pentru categoria „Extra”, se impune omogenitatea din punctul de vedere al colorației.
Ambalajele în care sunt puse merele pentru vânzare, având o greutate netă de maximum 5 kg, pot conține amestecuri de mere din diverse soiuri, cu rezerva ca acestea să fie omogene în ceea ce privește calitatea și, pentru fiecare soi prezent, originea, mărimea (în cazul în care se determină mărimea) și faza de dezvoltare. Prin derogare de la dispozițiile anterioare de la prezentul punct, produsele reglementate de prezentul regulament pot fi amestecate, în ambalaje de comercializare cu greutatea mai mică sau egală cu trei kilograme, cu fructe și legume proaspete din specii diferite, în condițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 48/2003 al Comisiei. Partea aparentă a conținutului coletului trebuie să fie reprezentativă pentru întregul conținut.
B. Condiționarea
Merele trebuie condiționate astfel încât să se asigure o protecție adecvată a produsului. În special, ambalajele de comercializare având o greutate netă de peste 3 kg trebuie să fie suficient de rigide pentru a proteja produsul în mod adecvat. Materialele utilizate în interiorul coletelor trebuie să fie noi, curate și confecționate din materiale care să nu producă alterări externe sau interne ale produsului. Este autorizată utilizarea materialelor, în special a hârtiei sau timbrelor care conțin indicații comerciale, cu condiția ca imprimarea și etichetarea să fie realizate cu cerneală sau lipici, netoxice. În colete nu trebuie să existe corpuri străine.
C. Prezentarea
Fructele din categoria „Extra” trebuie ambalate în straturi suprapuse.
VI. DISPOZIȚII PRIVIND MARCAJUL
Fiecare colet trebuie să conțină, în caractere grupate pe aceeași parte, lizibile, de neșters și vizibile din exterior, următoarele indicații:
A. Identificarea
Ambalatorul și/sau expeditorul: numele și adresa sau identificarea simbolică eliberată sau recunoscută de un serviciu oficial. Cu toate acestea, în cazul în care se utilizează un cod (identificare simbolică), mențiunea „ambalator și/sau expeditor (sau o abreviere echivalentă)” trebuie să apară lângă acest cod (identificare simbolică).
B. Natura produsului
„mere”, în cazul în care conținutul nu este vizibil din exterior;
denumirea soiului;
în cazul ambalajelor de comercializare care conțin un amestec de soiuri diferite de mere, indicarea fiecărui soi prezent în ambalaj.
C. Originea produsului
Țara de origine și, eventual, zona de producție sau denumirea națională, regională sau locală
D. Caracteristici comerciale
categoria;
mărimea sau, pentru fructele prezentate în straturi suprapuse, numărul de bucăți.
În cazul în care identificarea are loc pe baza mărimii, aceasta este indicată:
pentru fructele pentru care există norme privind omogenitatea, prin diametrul minim și maxim sau prin greutatea minimă și maximă;
pentru fructele pentru care nu există norme privind omogenitatea, prin diametrul sau greutatea celui mai mic fruct din colet, urmate de expresiile „și peste” sau „și +” sau o denumire echivalentă sau, după caz, diametrul sau greutatea celui mai mare fruct din colet.
E. Marca oficială de control
În ceea ce privește caracteristicile soiului Fuji și ale mutațiilor sale referitoare la maturitatea la recoltare, fructele afectate de boala miezului sticlos sunt admise, cu condiția ca manifestarea bolii respective să se limiteze la fasciculul fibro-vascular al fiecărui fruct. În acest sens, fructele trebuie să prezinte un conținut solide solubil și un grad de fermitate corespunzătoare.
Apendice
1. CRITERII DE COLORAȚIE, GRUPE DE COLORAȚIE ȘI CODURI
2. CRITERII DE ÎNROȘIRE
ANEXA 4
EVIDENȚIEREA MATURĂRII FRUCTELOR PRIN INTERMEDIUL TESTULUI A.I.
Notă : Zonele deschise evidențiază glucoza, zonele închise la culoare evidențiază amidonul!
Soiul Red Delicious
Fruct imatur
Fruct matur
Fruct supra maturat
Soiul Spartan
Fruct imatur
Fruct matur
Fruct supra maturat
Soiul Mc Intosh
Fruct imatur
Fruct matur
Fruct supra maturat
Soiul Empire
Fruct imatur
Fruct matur
Fruct supra maturat
ANEXA 5
EVIDENȚIEREA MODULUI DE MANIFESTAREA CIUPERCII
Sursă imagini – google.ro
Sursă imagini – google.ro
Sursă imagini – google.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiul Privind Factorii Care Influenteaza Atacul Ciupercii Penicillium Expansum pe Merele Depozitate (ID: 120243)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.