Studiu Privind Prezentarea Situatiei Pozitiei Financiare. Cazul Societatilor Cotate la Bvb

=== 991bfb84a1d144f52e70a9789d6cfa949f8a6666_650142_1 ===

Lucrare de licență

Cu titlul

Studiu privind prezentarea situației poziției financiare

Cazurile Biofarm și Zentiva

Coordonator științific:

Absolvent:

București

2018

Cuprins

Introducere 3

CAPITOLUL I.Aspecte generale privind analiza poziției financiare 5

Reglementari contabile în România și rolul IFRS 5

Noțiuni generale privind bilanțul 7

Practici de prezentare a bilanțului contabil în România 8

Analiza poziției financiare a societății 12

CAPITOLUL II. Formatul bilanțului:cazurile Biofarm și Zentiva 20

2.1. Prezentare generală societăți 20

2.2. Formatul bilanțului în perioada 2006-2016 22

CAPITOLUL III. Indicatorii performanței și comentariul

managementului: cazurile Biofarm și Zentiva 28

2.1. Indicatorii performanței 28

2.2. Comentariul managementului 31

Concluzii 37

Bibliografie 39

Introducere

Lucrarea este structurată pe trei capitole și cuprinde aspecte teoretice și practice cu privire la analiza poziției financiare în cadrul unei societăți listată pe o piață reglementată. În cadrul primului capitol am prezentat noțiuni teoretice cu privire la poziția financiară și impactul pe care l-au avut modificările legislative în ceea ce privește situațiile financiare întocmite de către societățile comerciale din România. Raportul anual reprezintă principala cale de comunicare dintre persoanele din interiorul firmei și utilizatorii externi, având scopul diminuării asimetriei informaționale. Prin menținerea unui echilibru informațional, raportările anuale de calitate duc la o îmbunătățire a procesului decizional, la stabilizarea prețurilor de pe piața de capital și la crearea unui mediu favorabil pentru analiștii financiari.

În ceea ce privește cadrul juridic legislativ care stă la baza întocmirii situațiilor financiare de către societățile comerciale din România listate în cadrul Bursei de Valori București, menționăm că acestea aplică IFRS în situațiile financiare consolidate din 2007 și în toate situațiile financiare din 2012 (OMFP nr. 1121/2006 și OMFP nr. 881/2012). O parte importantă a raportului anual o reprezintă situațiile financiare. Acestea sunt întocmite în conformitate cu un anumit referențial contabil, iar practicile privind prezentarea situațiilor financiare depind de referențialul folosit, dar și de alți factori, conform literaturii de specialitate. Societățile listate pe Bursa de Valori București aplică IFRS în situațiile financiare consolidate din 2007 și în toate situațiile financiare din 2012 (OMFP nr. 1121/2006 și OMFP nr. 881/2012). Experiența cu standardele internaționale poate fi trasată încă din anii 2000 iar de-a lungul timpului au fost observate îmbunătățiri (ROSC, 2008). Cu toate acestea, unele dintre companiile românești prezintă situații financiare cu un nivel parțial de conformitate cu IFRS (ROSC, 2008; Albu et al., 2014).

În cadrul celui de-al doilea capitol am prezentat aspecte practice esențiale cu privire la două mari companii listate la Bursa de Valori București și anume Biofarm și Zentiva. Prima analiză pe care am efectuat-o cu privire la acestea este reprezentată de formatul bilanțului în perioada 2006-2016 pentru a vedea impactul pe care l-a avut adoptarea Ordinului 881/2012, în ceea ce privește obligativitatea întocmirii situațiilor financiare în conformitate cu IFRS.

Și cel de-al treilea capitol este preponderent practic și prezintă analize cu privire la indicatorii performantei și comentariul managementului în cadrul celor două companii, în aceeași perioadă, 2006-2016.

Scopul lucrării este de a analiza practicile aplicabile în ceea ce privește raportarea elementelor din cadrul bilanțului, în vederea prezentării evoluției pe care a avut-o modul de prezentare al bilanțului și al indicatorilor financiari în cadrul celor două companii listate la BVB.

CAPITOLUL I. Aspecte generale privind analiza pozitiei financiare

1.1. Reglementari contabile în România și rolul IFRS

Începând cu anul 2012, odată cu elaborarea și intrarea în vigoare a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice Nr. 881/2012, toate societățile comerciale ale căror valori mobiliare se tranzacționează în cadrul unei piețe reglementate sunt obligate să aplice Standardele Internaționale de Raportare Financiară, prescurtat IFRS, în ceea ce privește situațiile financiare anuale individuale. Așadar, acest ordin își găsește aplicabilitatea începând cu anul 2012. Anterior acestui ordin, a fost în vigoare Ordinului Ministrului Finanțelor Publice Nr. 1121/2006 în conformitate cu care toate societățile comerciale aveau posibilitatea de a întocmi în mod separat situații financiare care să fie în conformitate cu standardele mentionate anterior, însă aceastea nu erau obligatorii, ci erau doar la aprecierea societăților atunci când considerau necesar ca astfel de situații ar fi utile pentru ale entități decât cele ale statului. Așadar, se poate observa faptul că odată cu adoptarea ordinului din anul 2012, s-a trecut de la opțiunea pe care o aveau societățile de a întocmi astfel de situații financiare, la obligativitatea întocmirii acestora.

Așadar, Ordinul 881/2012 vine să abroge articolul 4 din Ordinul 1.121/2006 care solicita societăților care aplică IFRS să întocmească și situații financiare conforme cu reglementările contabile naționale. Standardele emise de IASB sunt supuse unui proces de aprobare la nivelul Uniunii Europene. Societățile vizate de Ordinul 881/2012 trebuie să urmărească la data raportării stadiul adoptării standardelor, interpretărilor (sau modificărilor acestora) la nivelul Uniunii Europene potrivit procedurii prevăzute la art. 6 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate. Dacă anumite standarde sunt aprobate prin Regulamente publicate în Jurnalul Oficial după data bilanțului, dar înainte de semnarea situațiilor financiare acestea pot fi utilizate în măsura în care aplicarea anticipată este permisă de Regulament și de standardul aprobat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de Ordinul 881/2012, toate societățile comerciale care au obligația de a întocmi situațiile financiare individuale în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare financiară, trebuie să facă acest lucru, respectând două reguli fundamentale și anume faptul că acestea trebuie să fie întocmite în limba romană și de asemenea, în moneda națională.

Un alt aspect foarte important de menționat este legat de situația care apare în cazul în care o societate este tranzacționata pe o piață reglementată, fiind astfel obligată să aplice IFRS, însă această situație se schimba, valorile sale nemaifiind admise spre tranzacționare. În acest caz, este instituita o altă regulă și anume aceea că societate care se afla în această situație vor fi obligate să aplice în continuare Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

În baza acestui Ordin, entităților reglementate și supravegheate de CNVM li se solicită  și prezentarea diferențelor dintre tratamentele contabile conform reglementărilor naționale și tratamentele prevăzute de IFRS pentru fiecare element al situațiilor financiare alături de explicațiile aferente. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a stabilit lista celor 11 societăți de asigurare care vor întocmi un al doilea set de situații financiare în conformitate cu IFRS.

În concluzie, anul 2012 este cel în care toate tuturor societăților comerciale ce sunt tranzacționate în cadrul unei piețe reglementata li s-a impus faptul că este necesar să întocmească și să pună la dispoziție informațiile datelor contabile și finannciare în conformitate cu standardele IFRS, astfel ca aceasta dobândește statutul de prim element de bază în ceea ce privește raportarea, fiind astfel foarte important pentru societățile listate la bursa din țara noastră. Un alt aspect foarte important este reprezentat de faptul că IFRS nu poate fi aplicat de către acele societăți care anterior aplicării acestora au pus la dispoziție situații financiare în conformitate cu IFRS și în pararel cu un alt set de situații, respectiv în cazul în care au prezentat în anul anterior situații financiare conforme cu standardele naționale ce conțineau o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile sau „a prezentat în anul anterior situații financiare care au conținut o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile, chiar dacă auditorii și-au întocmit raportul de audit calificându-și opinia pe baza acelor situații financiare” (IFRS 1) Punctul de plecare a contabilității în conformitate cu IFRS este reprezentat de un bilanț de deschidere la data trecerii la IFRS. Politicile contabile folosite în primele situații financiare sunt aceleași ca cele folosite în bilanțul de deschidere, precum și în toate perioadele prezentate în acele situații financiare. Atunci când se adoptă IFRS pentru prima dată, dispozițiile tranzitorii din alte IFRS-uri nu se aplică, cu excepția situațiilor prevăzute de IFRS 1.

1.2. Noțiuni generale privind bilanțul

Cele mai relevante informații cu privire la situația economică pe care o prezintă o companie se pot afla pe baza analizei următoarelor documente:

Contul de profit și pierdere;

Bilanțul;

Alte situații și documente ținute în cadrul societății de departamentul contabil.

Primele două documente menționate sunt situații financiare care se întocmesc annual și care trebuie să respecte toate condițiile și dispozitile prevăzute în cadrul reglementărilor contabile și fiscale din România, cele mai importante și complexe fiind cele prezentate în cadrul standardelor internaționale de contabilitate, dar și în alte ordine ale minstrului finanțelor public, precum și în diverse directive adoptate de instituțiile europene și pe care societățile romanesci trebuie să le aplice cu prioritate.

Bilanțul evidențiază starea întreprinderii la un moment dat: începutul sau sfârșitul unei perioadei financiare, încheierea unui trimestru sau a unui semestru. Sub formele sale prin care poate fi prezentat, fie tabel fie listă, aceasta arată totalitatea resurselor pe care le deține compania și de asemenea rezultatele pe care aceasta le înregistrează. Pe de altă parte, se poate spune că prin analiza bilanțului, persoanele care desfășoară această activitate pot să își formeze o imagine de ansamblu cu privire la necesitățile de finanțare pe care le prezintă compania,, prin intermediul acestuia fiind oferite și date cu privire la resursele pe care le necesită în perioadele următoare cele pentru care se face analiza.

Contul de profit și pierdere și bilanțul, reprezintă, așa acum am menționat și anterior, cele mai complexe și relevante situații de la nivelul oricărei companii, pe baza lor putându-se determina la nivelul acestora atât situația pe care o prezintă pasivele și activele deținute la nivelul societății, cât și situația cheltuielilor și a veniturile pe care aceasta le-a efectuat sau le-a obținut ca urmare a desfășurării activității, precum și evoluția elementelor mentionate anterior, deoarece prin aceste situații se determina atât informațiile de la începutul unui exercițiu financiar cât și cele de la sfârșitul acestuia.

Referitor la indicatorii care pot fi determinati pe baza bilanțului și a contului de profit și peirdere se poate menționa faptul că prin intermediul acestora se poate efectua analiza companiei din două puncte importante de vedere, respectiv analiza rentabilităților înregistrate la nivelul acesteia și analiza riscului, acestea două fiind fundamentale în cadrul oricărei firme care dorește să aibă o imagine clară cu privire la riscurile la care este supusă în desfășurarea activității sale și cu privire la modul în care au fost gestionate acestea. Pe baza celor două analize se obțin informații pentur toate categoriile de persoane care sunt interesate de firma respectivă. Altfel spus, pentur acționari este foarte important să se determine starea echilibrului financiar înregistrat în firma, atât pe termen scurt cât și pe termen lung, echilibru care se stabilește în urma analizei bilanțului. Acesta este inportant pentru că acționarii să poată lua cele mai optime decizii cu privire la păstrarea acțiunilor sau vânzarea acestora din cadrul firmei în funcție de avantajele și profitabilitatea pe care le poate obține.

În cadrul literaturii de specialitate, s-a menționat ideea că această valoare se afla într-o relație directă cu profitul firmei, în timp de dividentele nu influențează valoarea pe care o prezintă acțiunile.

1.3. Practici de prezentare a bilanțului contabil în România

În continuare vom prezenta pe scurt, modalitatea în care au fost influențate societățile ca urmare a obligativității prezentării situațiilor financiare în conformitate cu IFRS.

În vederea analizei cu privire la modalitatea în care trecerea obligatorie la IFRS are impact în cadrul României, Istrate (2015) se folosește de un eșantion de 80 de firme listate la BVB pentru a analiza măsura în care entitățile își mențin practicile după trecerea obligatorie la IFRS din 2012. Autorul studiază o parte din situațiile finaciare individuale publicate de entități în intervalul 2006-2013, bilanțul, cpp și situația fluxurilor de trezorerie, el dedică un subcapitol pentru analiza formatului bilanțier, din perspectiva modului de prezentare, al tipului de bilanț și al termenilor folosiți. Încercând să previzioneze comportamentul entităților la nivel individual, după implementarea IFRS, situațiile consolidate devin baza ipotezelor formate asupra practicilor analizate. Istrate (2015) identifică și posibilele surse de influență, care puteau duce la schimbarea practicilor după 2012, printre care se numără: societatea-mamă, auditorul independent, tradiția contabilă și uzanța de pe piețele europene de capital.

Referitor la bilanț, Istrate (2015) reușește să dovedească preferința entităților pentru formatul tabelar, folosit în proporție de 90% dintre firmele analizate, și pentru termenii sugerați în standardele internaționale, “capitaluri proprii și datorii” și “situația poziției financiare”. Alte caracteristici studiate includ prioritatea bilanțului față de cpp și a activelor pe termen lung față de cele curente, când vine vorba de ordinea de prezentare în situațiile financiare.

La nivel european trecerea la IFRS a avut un impact foarte puternic, de aceea această problematică a fost pe larg analizată în cadrul literaturii de specialitate. Astfel că, au fost efectuate numeroase studii prin intermediul cărora s-au stabilit atât deficientele cât și beneficiile existente odată cu introducerea IFRS. De asemenea, prin intermediul acestora studii s-a putut analiza modul în care situațiile financiare astfel întocmite sunt în măsură să fie comparate între ele, chiar dacă societățile fac parte din state diferite, precum și diferențele care i-au naștere intre situațiile financiare ce sunt întocmite având la baza regulile naționale, și cele întocmite având la baza standardele internaționale, ajungându-se la concluzia că apar diferențe în ceea ce privește costul capitalului, valoarea relevantei informațiilor, impactul pe care îl au în ceea ce privește gestionarea rezultatelor, calitatea informațiilor oferite etc.

În ceea ce privește adoptarea Standardelor Internaționale de Raportare financiară la nivelul Uniunii Europene, putem spune faptul că acest lcuru s-a realizat în anul 2005, ca urmare a necesității creșterii transparentei dar și a comparabilității situațiilor financiare între societățile din state diferite.

Pe de altă parte, în conformitate cu cele spuse de anumiți autorii din cadrul literaturii de specialitate, menționând în acest pe Nobes (2008) adoptarea acestor standarde internaționale nu garantează o completa comprabilitate la nivel internațional, deoarece prevederile pot fi interpretate și aplicate diferit în funcție de fiecare stat în parte, deoarece aplciabilitatea acestora are și alte inplicatii cum ar fi, juridice, financiare, economice, instituționale și culturale. Cu alte cuvinte, aplicarea standardelor internaționale de raportare financiară, poate diferi în funcție de influențele din exterior care apar asupra lor, influente locale. În sprijinul acestei afirmații vine și cea oferită de către Wehrfritz și Haller (2014) conform cărora standardele internaționale de raportare financiară prezintă o oarecare flexibilitate care le permite să fie interpretare și aplicate cu anumite diferențe în funcție de contextele locale.

În cazul României, Albu și Albu (2012) constată că un factor extrem de influent în implementarea IFRS este natura și legitimitatea autorității de reglementare, respectiv Ministerul Finanțelor Publie, precum și calitatea pe care o prezintă mecanismele prin intermediul căror sunt puse în aplicare aceste standardele, precum și cele prin care este urmărită modalitatea în care sunt respectate.

Așa cum am menționat anterior, în vederea analizării modului în care standardele internaționale de raportare financiare sunt puse în aplicare în România, precum și impactul pe care acestea le-au avut asupra societarilor românești, au fost efectuate studii pe baza companiilor din România listate. Ca urmare a rezultatelor obținute în urma numeroaselor studii realizate la nivel european, unul dintre cele mai importante fiind cel realizat de Kvaal și Nobes în anul 2010, în țara noastră, unul dintre studii cele mai relevante este realizat de Istrate, în anul 2005. În cadrul acestuia s-a pornit de la societățile comerciale din România au continuat să palice aceleași polici ca cele utilizate anterior introduceri obligativității Standardelor Internaționale de Raportare Financiară.

Ionașcu (2014) oferă o revizuire literară cuprinzătoare a istoricului IFRS și a impactului lor în România. Aplicarea inițială a standardelor internaționale în 2004 în România a fost rezultatul mai multor factori, printre care și recomandările a organismelor financiare internaționale: FMI și Banca Mondială (King et al., 2001; Ionașcu și colab., 2007; Albu și alții, 2011; Albu și Albu, 2012). Caracteristicile specifice ale economiei românești, ale economiei românești piață, a relației dintre contabilitate și fiscalitate, și a românilor contabilitatea au condus la o aplicare specifică a IFRS. De exemplu, Albu și Albu (2012) și Albu și colab. (2014) consideră că nivelul de conformitate este relativ redus în România, deși există diferențe semnificative între acestea entități.

Impactul pe care îl prezintă standardele internaționale de raportare financiară este diferit în funcție de țara, dar și de alte aspecte cum ar fi :dimensiunea societăților studiate, precum și numărul de societăți din eșantion. Ahmed și al (2013) comentează rezultatele raportate în mai mult de 50 de studii cu privire la impactul acestor standarde, asupra relevanței valorii capitalului propriu și a venitului, la nivelul angajamentele și previziunile analiștilor; aceștia considerând că standardele internaționale prezintă un imapct pozitiv asupra informațiilor utilizatorilor, însă impactul, așa cum am specificat este diferit de la stat la stat. Impactul asupra companiilor din România, a fost analizat și de către Sacarin (2014) în coformitate cu care aceste standarde influențează într-un mod limitat totalul activelor, a capitalurilor porprii sau a datoriilor, însă au un impact puternit în ceea ce privește rentabilitatea și veniturile societăților, ducând în cele mai multe cazuri la scăderea acestor indicatori.

Așa cum am precizat, unul dintre cele mai relevante studii la nivel european, este cel efectuat de Kvaal și Nobel în anul 2010, care au ajuns la concluzia că în cadrul primului exercițiu financiar în care standardele este necesar să fie aplicate, apar diferite versiuni ale acestora ca urmare a faptului că însă este posibilă continuarea practivitlor existente și aplicabile înainte de IFRS-uri, astfel în urma studiului efectuat de cei doi s-a ajuns la concluzia că, chair dacă au intrat în vigoare și au fost aplicate aceste standardele încă nu este posibilă o bună comparabilitate a informațiilor financiare la nivelul diferitelor state.

Aplicarea IFRS este un proces în evoluție și Kvaal iar Nobes se întoarce cu o analiză care ține cont de politicile contabile declarată de anumite societăți europene după trei ani de aplicare a IFRS (Kvaal & Nobes, 2012). Observă că, în ciuda anumitor modificări operate de între 2005-2006 și 2008-2009, influența praticilor anterioare sandardelor internaționale de raportare financiară la nivel național este încă destul de vizibil. Forst (2014) confirmă existența diferențele în aplicarea IFRS în UE și în Zona Economcia Europeană, diferențe datorate în special caracteristicilor specifice fiecărei țări și a fiecărui grup de țări. Variațiile de aplicare a IFRS încep cu diferite categorii de entități la care se impune această obligație.

Lăsând deoparte societățile listate care trebuie să furnizeaze în mod obligatoriu situații financiare consolidate în IFRS, țările membre pot impune sau permite aplicarea IFRS și altor societăți din România atât în ceea ce privește situațiile financiare consolidate, cât și în ceea ce privește situațiile financiare individuale.

1.4.Analiza poziției financiare a societății

Așa cum am menționat, bilanțul este documentul pe baza căruia se determina care este poziția financiară a întreprinderii. Ca urmare, putem spune faptul că bilanțul este cel pe baza căruia se poate stabili care este nivelul de echilibru existent la nivelul societății. În ceea ce privește formula privind echilibrul financiar de la nivelul unei companii, putem spune faptul că aceasta urmărește existența unui semn de egalitate între active de tip permanent și pasive de aceeași natură, astfel încât cele din urmă menționate să fie acoperite pe baza celor dintâi. De asemenea, aceeași regulă trebuie să fie respectată și în ceea ce privește elementele bilanțului ce prezintă caracter temporar. În continuare vom prezenta cei mai importanți indicatori cu privire la echilibrul financiar de la nivelul unei societăți comerciale.

Activul contabil net care definește averea pe care o dețin acționarii sau de ce nu, activul ce nu este folosit în vederea acoperirii datoriilor. În ceea ce privește acest indicator pot apărea două situații importante și anume. Cazul în care valoarea lui urmează o evoluție acendenta, fiind de asemenea mai mare decât zero, lucru care arata o bună manageriere a companiei din punct de vedere economic și situația în care valoare pe care acessta o prezintă urmează un trend descendent ajung la valori sub zero, ceea ce înseamnă că societatea nu prezintă o bună gestiune din punct de vedere financiar și ar trebui liate măsuri în vederea îmbunatățirii acesteia. Acest caz poate apărea atunci când la nivelul întreprinderii apare pierdere fie în anul de naliza, fie în anii anteriori acestuia, ceea ce duce la situația în care datoriile pe care le are societatea vor depăși activele pe care aceasta le deține.

Un alt indicator al echilibrului financiar este reprezentat de fondul de rulment care se determina în vederea identificării cuantumului resurselor ce există la nivelul societății, ca urmare a faptului că nevoile pe care aceasta le prezintă pe termen lung sunt mai reduse comparativ cu resursele existente. Cu alte cuvinte, prin acest indicator se determina existența echilibrului determinat pe termen lung. Atunci când indicatorul prezintă o valoare subunitară, se poate trage concluzia că la nivelul firmei, necesitățile sunt mai ridicate comparativ cu posibiltatile pe acoperrire pe care le are compania. Așadar, formula de calcul a acestui indicator poate fi prezentată sub următoarea formă.

Fondul de rulment = CPR + Dtermen lung – Imob.

Indicatorul cu valori mai mari decât valoarea zero, tinde să arate ca la nivelul societății existe un cuantum al activelor permenante ce îl depășește pe cel al pasivelor pe termen lung, ceea ce înseamnă că acestea din urmă vor fi integral acoperite din surse de aceeași natură.

Nu în cele din urmă, pentru determinarea echilibrului financiar, la nivelul companiilor se calculeasca un alt indicator și anume nevoia de de fond de rulment. Acest tip de indicator este în măsură să arate, un alt echilibru ce ar trebui să existe la nivelul firmelor ce prezintă o gestiune sănătoasă și anume cel pe termen scurt. Atunci când indicatorului echilibrului pe termen scurt înregistrează o valoare negativă, întâlnim cea mai favorabilă situație la nivelul persoanei juridice analizată, deoarece se poate trage concluzia că pe termen scurt resursele firmei sunt în măsură să finanțele necesitățile, în timp ce valoare mai mare ca zero a indicativului exprima o situație defavorabilă existența la nivelul companiei în cadrul căreia se determina.

Formula de calcul în vederea determinării acestui indicativ poate fi exprimată prin însumarea stocurilor, cheltuielilor în avans și a stocurilor și scăderea din cadrul acestora a daoturiilor curente și a veniturilor înregistrate în avans.

Ultimul indicator al echilibrului financiar poate fi determinat că fiind diferența dintre doi dintre indicatorii menționați anterior și anume, diferența dintre fondul de rulment și nevoia de fond de rulment și exprima, modul în care există atât echilibru pe termen scurt cât și pe termen lung.

O altă formula care să poate utiliza în determinarea trezoreriei nete, poate îmbrăca următoarea formă:

TN= Casă și Conturile la bănci+ Inves. Financ. TS

Alte aspecte importante de mentinat în cadrul oricărei societăți comerciale sunt reprezentate de cele privind performanțele financiare înregistrate la nivelul acestora. Prin intermediul acestora se are în vedere determinarea aspectelor cu privire la modul în care se desfășoară în cadrul societății cele trei activități fundamentale ale acesteia:

Activitatea de exploatare;

Activitatea de finanțare;

Activitatea de investiții

Așadar, ca urmare a analizei acestor activități la nivelul oricărei societății comerciale pot fi determinați o serie de indicatori ai performanței, care de cele mai multe ori sunt trecuți în cadrul rapoarte de la nivelul marilor societăți.

Așadar, pentru a se face o diferență între tipurile de activități menționate anterior și pentru a se analiza eficiența cu care se desfășoară fiecare dintre acestea, se determina marje de acumulare, care au scopul principal de a stabili profitabilitatea fiecărui ciclu de activitatea în funcție de veniturile obținute și de cheltuielile efectuate în vederea obținerii acestora.

Primul astfel de indicator este reprezentat de marjă cheltuielilor de tip variabil care se determina utilizându-se următoarea formula:.

MCV=Cifra de Afaceri – Cheltuielile variabile

Un alt indicator important din această categorie este reprezentat de excedenul brut obținut în urma exploatări care poate fi definit ca fiind cuantumul obținut ca urmare a desfășurării activității de exploatare, cuantum în determinarea căruia nu se ia în considerare elemente precum amortizarea, elementele specifice îndatorării sau ale impozitării.

Formula poate fi prezentată sub următoarea formă:

EBITDA= Marja cheltuielilor variabile- F (mai puțin amortizarea și provizionaele)

Cel de-al treilea indicator din categoria marjelor, care poate fi determinat este reprezentat de profitul obținut ca urmare a desfășurării activității de exploatare, în calcului căruia sunt avute în elementele excluse de la determinarea excedentului brut din exploatare, de aceea formula se poate prezenta sub următoarea formă:

Profit din exploatare=EBITDA- ( amortizarea +provizioane)

Următorul pas, respectiv următorul indicator din categoria marjelor, care poate fi determinat este reprezentat de rezultatul înainte de a se lua în calcul elementele privind îndatorarea și cele de natură fiscală, cu alte cuvinte veniturile înregistrate de societate, din care se scad cheltuielile efectuate de aceea, cu meniunea că, cheltuielile privind dobânzile de plată, dar și cele privind impozitul nu sunt scăzute din cadrul veniturilor totale. Așadar, formula acestui indicator, poate îmbrăca următoarea formă:

EBIT= VT- CT + Cheltuiala cu dobânzile+Cheltuiala cu impozitul pe profit

Următorul pas este reprezentat de determinarea profitului tnandu-se cont de elementele îndatorării, dar ignorându-se cele de natură fiscală, astfel că așa cum reiese din definire, acest indicator se poate determina cu rumatoarea formula:

EBT=EBIT- cheltuiala cu dobândă

Ultimul indicator din categoria marjelor de acumulare este reprezentat de profitul net, și așa cum reiese și din cadrul denumiri , este evident faptul că în cadurl acestuia vor fi avute în vedere toate elementele ignorate ulterior, astfel că, formula de calcul se prezintă:

Profit net = EBIT-Cheltuiala cu dobanda- impozit pe profit

În continuare vom aborda o altă problemă ce prezintă o importanță deosebită la nivelul fiecărei societăți și este reprezentată de capacitatea de autofinanțare a acestora. Capacitatea de autofinanțare are în vedere determinarea echilibrului care există între intrările de numerar și ieșirile de numerar ca urmare a activitățile de natură curentă pe care le realizează societatea, și urmărește să determine dacă la nivelul companiilor rămân surse ce pot fi utilizate ulterior în finanțarea și acoperirea alor nevoi ale companiei.

Capacitatea de autofinanțare poate fi redată, utilizându-se următoarea formula :

CAF= Intrări de numerar- Ieșiri de numerar și alte echivalente ale acestuia . În conformitate cu standardul inetrnational de contabbilitate IAS 7 care are în vedere evidențierea situației fluxurilor de trezorerie, se poate spune că numerarul include în cadrul acestuia atâta disponibilitățile cât și alte elemente cum ar fi : depozite la vedere etc, iar de cealalalta parte, se întâlnesc echivalentele de trezorerie care definesc plasamentele pe TS, ce prezintă un caracter lichid și care au capaciattea de fi se tranforma rapid în numerar. Important de menționat în cazul acestora din urmă este și faptul că ele prezintă un risc foarte scăzut în ceea ce privește posibilitatea schimbării valorii acestora odată cu trecerea timpului.

Așa cum am menționat, la nivelul oricărei companii sunt foarte importante fluxurile de trezorerie, ele fiind de natură să arate modalitatea prin intemreidul căreia iau naștere cash flow-uri existente la nivelul firmei, cash flow-uri ce apar pe baza desfășurării celor trei tipuri de activități menționate anterior și anume : activitatea de exploatare, de finanțare și de investiții.

Așadar, la nivelul companiilor, fluxurile de trezorerie existente pot fi exprimate utilizându-se următoarea formula:

Cash flow total = Cash flow din exploatare + Cash flow din investiții +Cash flow din activitatea de finanatare, cu mențiunea că primul element poate fi definit și ca fiind cash flow de gestiune.

În ceea ce privește indicatorul privind cash flow-ul total al societății trebuie menționat faptul că, așa cum este și evident, o valoare a acestuia mai mare decât zero este de natură să arate existența unei situații favorabile la nivelul companiei, situație care poate fi generată de existența unor lichidității ridicate de natură să poate acoperi toate sumele sub formă de plăți pe care compania trebuie să le efectueze.

În ceea ce privește fiecare dintre componentele cash flow-ului total, referitor la cash flow-ul din investiții putem spune faptul că aceasta este de natură să arate acele sume ce apar ca urmare a adesfasurarii activității cu acest specific, însă pe lângă acestea în categoria acestui tip de cash flox intra și sumele care apar ca urmare a desfășurării activităților de vânzare sau de cumpărare a unor activelor fixe.

O altă componentă a cash flow-ului este cel de finanțare ce apare ca urmare a modificărilor efectuate în ceea ce privește capitalul, modificări în sensul creșterii acestuia, precum și în ceea ce privește alte elementele de pasiv, cum ar fi datoriile pe TM și TL tot în sensul creșterii prin desfășurarea de operațiuni cum ar fi efectuarea de împrumuturi sau emiterea obligațiunilor la nivelul societății.

Așa cum am menționat anterior, în cadrul rapoartelor financiare prezentate de către marile societăți, de cele mai multe ori sunt evidențiați indicatori economici cu privire la performanță companiilor, lucru pe care îl vom prezenta și în cadrul părții partice a acestei lucrării cu privire la companiile pe care le vom prezenta. Așadar, în acest sens, în cadrul acestei părți teoretice, vom prezenta pe scurt aspecte cu privire la aceste tipuri de indicatori, respectiv aspecte cu privire la rentabilitățile înregistrate la nivelul societăților.

Scopul principal al oricărei societăți este reprezentat de obținerea unei profitabilități care să fie de natură să permită distribuirea resurselor de care această beneficiază în așa fel încât să fie posibilă efectuarea operațiunilor precum majorarea sau reducerea producției, în funcție de necesitățile pe care le prezintă societatea în cadrul căreia de urmărește atingerea acestui obiectiv. Cu alte cuvinte prin intermediul analizei cu privire la profitabilitate și rentabilitate se asigură un pas important în ceea ce privește mecanismul de feed-back la nivelul companiei, acesta având scopul de element de reglare.

Așadar, putem spune faptul că, prin intemediul determinării rentabilității se urmărește în primul rând, stabilirea situației în care se afla firmă din punct de vedere economic în vederea luării măsurilor necesare pentru imbuntatatirea situatiie acestea prin adoptarea diferitelor decizii la nivelul conducerii.

Aceste rentabilități vin să completeze analiza oricărei societăți efectuată pe baza determinării echilibrului financiar al acesteia, echilibru care scoate în evidență posibilitatea companiei de a-și plăti duce la îndeplinire toate obligațiile care s-au născut în sarcina sa în raportul acesteia cu creditorii, precum și posibilitatea acestea de a-și îndeplini aceste obligații în cadrul intervalului de timp stabilit, respectiv în momentul în care acestea ating dată de scadenta. Așadar, echilibrul este evident că este foarte important, însă completarea acestuia cu analiza performanțelor are în vedere o imagine mai bună cu privire la modul de gestionare al companiei.

De aceea putem spune faptul că acest tip de analiză este un element cheie al companiilor în ipoteza în care doar prin intrmediul acestora se poate urmării evoluția rezultatelor pe care le-a obținut activitatea desfășurată, astfel spus se asigura o imagine prin comparație între rezultatele din perioadele anteriore și cele din momentul analizei, putându-se de asemenea, determina și elementele posibile a se realiza în perioada următoare analizei, prin intermediul previzionării.

În vederea realizării acestui tip de analiza, este important de menționat faptul că literatura de specialitate pune la dispoziție un număr ridicat de rate și indicatori, însă analiștii fiecărei urmăresc să determina acei indicatori ce sunt cei mai relevanți pentru ativitatea desfășurată de companiei, și nu un numai cât mai mare al acestora, care însă ar putea să se dovedească ineficienți și irelevanți.

Prin determinarea rentabilităților la nicelul companiilor, inclusiv la nivelul cleor listate la Bursa de Valori, se asigura realizarea următoarelor obiective importante și anume:

Determinarea celei mai avantajoase structurii la nivelul produselor din cadrul societății, atât la nivelul ramurilor cât și a subramurilor;

Creșterea interesului întreprinzătorului în ceea ce privește diversificarea produselor oferite de către societatea să;

Îmbunătățirea gestiunii economice a companiei, ca urmare a folosirii cât mai eficiente a resurselor de care dispune’;

Stabilirea și implementarea anumitor strategii de acțiune, în special al unor strategii comerciale în funcție de piață și de poziția companiei în cadrul acesteia.

Așa cum am precizat anterior, în cadrul literaturii de specialitate este prezentat nu număr mare de rate de pot fi determinate la nivelul societăților, însă după cum vom vedeea și în parte practică, persoanele ce se ocupă de detemrinaera acestora la nivelul firmelor, vom calcula și vor prezenta doar acele rate ce prezintă importanță și relevanță în funcție de spcecificul activităților pe care le desfășoară. Cu toate acestea, noi vom prezenta pe scurt cele mai importante rât ece sunt evidențiate în cadrul literaturii de specialitate:

Rate privind rentabilitate resurselor utilizate;

Rate privind rentabilitatea veniturilor obtinute’;

Rate de rentabilitate financiară;

Rate de rentabilitate economică.

Așadar, în funcție de elementele prin care se asigura calculul acestora, ratele pot fi clasificate în cele menționate anterior, însă în clasificarea acestora pot fi utilizate și alte criterii, unele dintre cele fiind cel elementului la care se raportează, astfel că putem menționa în acest sens, că apar doar tipuri de rate:

Rate de structură care se determina ca urmare a prezentării în cadrul numitorului a unul element ce descrie fluxul de activitate al companiei;

Rate propriu zise inc adrul cărora la numitor sunt prezentate elementele utilizate în vederea atingerii rezultatelor sau altfel spus acestea sunt ratele clasice ce se prezintă ca raport între efort și efect.

Una dintre cele mai importante din ratele prezentate în funcție de primul criteriu este rata de rentabilitate eocnomica, care poate și , de asemenea, determinată sub mai mult forme, Acest tip de rață este de natură să arate rezultatele care se obțin ca urmare a folosirii totalului de active deținut la nivelul societății, ori rezultalee obținute ca urmare a utilizării întregului capital investit de aceasta.

În ceea ce privește valorile pe care aceasta trebuie să le prezinte pentru a se putea spune faptul că societatea se afla într-o situație favorabilă, putem spune faptul că, că în cazul oricărei rentabilități este necesar ca aceasta să înregistreze o valoare mai mare ca zero. Valoarea obținute arata în ce măsură societatea este în măsură să asigure compensarea riscurilor la care sunt supuși creditori și acționarii, prin posibilitatea de remunerare a acestora.

Așadar, după cum am menționat această rată poate fi determinată atât prin utilizarea în cadrul numărătorului a capitalurilor investite în cadrul companiei, cât și prin utilizarea în cadrul acestuia a activelor totale pe care le deține societatea.

Intodeauna este important ca rentabilitățile sa prezintă vlaori mari, însă aceast arata de rentabilitate ași valoarea ei trebuie analizate în funcție de valorile pe care le prezintă inflația în momentul în care se face analiza. Altfel spus, înregistrarea la nivelul companiei a unei rate de rentabilitate mai mare decât inflația existența în acest moment este de natură să arate faptul că capitalurile ce sunt investite la nivelul societății pot fi renumerate pe baza pe baza rezultatelor obținute de societate cel puțin la un nivel egal cu randamentul de la nivelul economiei, și de asemenea, prin asumarea unor riscuri scăzute.

CAPITOLUL II. Formatul bilanțului:cazurile Biofarm și Zentiva

2.1. Prezentare generală societăți

Biofarm

Biofarm este unul dintre primii producători români de medicamente și suplimente alimentare. De peste 95 de ani Biofarm este alături de specialiștii din Romania în cursa pentru descoperirea celor mai bune soluții pentru menținerea sănătății oamenilor. Compania, fondata în 1921, s-a concentrat pe dezvoltarea, producerea și comercializarea atât a unor branduri puternice, cat și a unor produse generice. În prezent, Biofarm este unul dintre primii 10 producători existenți pe piața farmaceutica din Romania, o piață dinamică și foarte competitivă. Sistemul de management al calității din companie este certificat în conformitate cu cerințele standardului ISO 9001 și ale Ghidului privind buna practică de fabricație (GMP) pentru toate liniile de producție. Totodată, din anul 2013 S.C. Biofarm S.A. are certificat sistemul integrat de management de mediu și sănătate și securitate ocupațională, în conformitate cu cerințele standardelor ISO 14001 și OHSAS 18001.

Acțiunile Biofarm sunt listate la Bursa de Valori București la Categoria I începând cu anul 2005. Începând cu data de 05 ianuarie 2015 acțiunile societatii sunt incadrate la Categoria Premium. Biofarm se regăsește de mai mulți ani în topul primilor 3 producători români de soluții și suspensii pentru administrare orală, este cel mai important producător român de capsule gelatinoase moi și unul dintre cei mai mari fabricanți de comprimate și drajeuri din România. Compania are laboratoare de cercetare de cel mai înalt nivel, linii de producție moderne și o echipă de specialiști foarte bine pregătiți. 

Biofarm are un portofoliu competitiv de peste 200 de produse care acoperă 65 de arii terapeutice și investește in mod continuu în campanii media, comerciale și de marketing pentru promovarea propriilor produse. Având o poziție stabilă pe piața farmaceutică românească, Biofarm urmărește să își îmbunătățească poziția și pe arena internațională. În momentul de față Biofarm este prezentă în 12 țări și extinderea continuă. Lansarea de noi produse și îmbunătățirea portofoliului sunt puncte cheie ale strategiei de dezvoltare a companiei. Pentru a-și îmbunătăți poziția atât pe piața internă, cât și pe cea internațională, Biofarm va dezvolta și lansa aproximativ 10 produse în fiecare an. Strategia de dezvoltare a companiei Biofarm include, de asemenea, îmbunătățirea prezenței companiei pe piața de retail, continuarea dezvoltării forței de vânzări și creșterea numărului de produse. Investițiile continue în cercetare, lansarea și promovarea propriilor produse vor contribui la consolidarea poziției companiei în piață. 

Actiunile S.C. BIOFARM S.A. au fost tranzactionate pe Piata RASDAQ, la categoria de baza, din data de 19.11.1996. Conform hotararii Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor nr. 40 din 24.03.2005, s-a aprobat demararea operatiunilor necesare listarii societatii la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti. Prin Hotararea nr. 69 din 25.10.2005 a Consiliului Bursei de Valori Bucuresti s-a aprobat inscrierea la Cota Bursei de Valori Bucuresti SA – sectorul valorilor mobiliare emise de persoanele juridice romane – Categoria I, a actiunilor emise de S.C. BIOFARM S.A.

Zentiva

În prezent, activitatea Zentiva în Europa este solidă, compania ocupând a treia poziție. Compania Zentiva, cu sediul situat în centrul Europei, operează în prezent în 50 de piețe și are acces la o populație țintă de peste un miliard de oameni. Zentiva ocupă locul 4 în Europa de Est, având o poziție de lider în Cehia, Slovacia și România, în vreme ce în Europa de Vest ocupă locul sase

Acțiunile Zentiva SA sunt tranzacționate la Categoria a II-a a Bursei de Valori București începând cu anul 1998. Capitalul social al societății este împărțit in 416.961.150 de acțiuni, fiecare dând dreptul la un vot. Valoare nominala = 0.1 lei/acțiune. Acțiunile Zentiva SA sunt emise în forma dematerializată și sunt liber transferabile. Depozitarul Central ține evidența la zi a registrului acționarilor Zentiva.

Zentiva contribuie de peste 55 de ani la îmbunătățirea sănătății românilor.
Fiecare an a reprezentant un pas înainte către organizația de astăzi: suntem unul dintre cei mai mari producători de medicamente din România, cu un portofoliu diversificat de medicamente generice moderne, de calitate și la prețuri accesibile.

Compania a evolutia si s-a adaptata schimbarilor atat de natura economica, cat si sociala impuse de piata pe care actioneaza, incercand sa raspuns intr-un mod cat mai rapid si eficient cerintelor impuse de clienti.

2.2. Formatul bilanțului în perioada 2006-2016

Potrivit studiului lui Istrate (2015), 40% dintre entități încep să prezinte bilanțul după contul de profit și pierdere odată cu implementarea IFRS, această practica nefiind întâlnită în cazul situațiilor financiare preparate conform reglementărilor naționale. Autorul pune această schimbare pe seama dorinței de legitimitate a firmelor listate, dar și a posibilelor presiuni venite din partea auditorilor și a societății-mamă. Conform noțiunilor prezentate de Albu et al. (2011) și dezvoltate de DiMaggio and Powell (1983), această schimbare poate fi caracterizată ca fiind atât de natură coercitiva, un rezultat al presiunilor externe, cât și mimetic, firmele urmând modelul entităților listate pe celelalte piețe de capital pentru a dobândi legitimitate.

Istrate (2015) notează numărul redus de entități care aleg să prezinte activele curente înaintea celor imobilizate, 10 firme din care 9 sunt financiare. Referitor la formatul folosit, Istrate (2015) reușește să surprindă afinitatea firmelor pentru modelul tabelar, 90% dintre entități renunțănd la formatul listă impus din 2001 prin reglementările naționale odată cu începerea perioadei de armonizare cu IAS. Autorul identifică mecanismul de implementare mimetic, alături de tradiția contabilă care nu a putut fi schimbată de reglementările naționale.

IAS 1 Prezentarea Situațiilor Financiare “prescrie baza pentru prezentarea situațiilor financiare cu scop general, pentru a asigura comparabilitatea atât cu situațiile financiare ale entității pentru perioadele precedente, cât și cu situațiile financiare ale altor entități”. IAS 1 nu impune întreprinderilor un format standardizat, dar precizează 18 elemente obligatorii pentru situația poziției financiare: imobilizări corporale, necorporale, investiții imobiliare, active financiare, investiții financiare, active biologice, stocuri, creanțe comerciale și similare, numerar și echivalente de numerar, totalul activelor clasificate drept deținute în vederea vânzării și active incluse în grupurile destinate cedării, datorii comerciale și similare, provizioane, datorii financiare, datorii și creanțe aferente impozitului curent, datorii și creanțe privind impozitele amânate, interes minoritar, capital emis și rezervele atribuibile acționarilor societății-mama.

În continuare am analizat formatul bilanțului în cadrul Biofarm și Zentiva în perioada 2006-2016, important de menționat fiind faptul că, în cadrul rezultatelor din tabelele 2.1, 2.2., 2.3. și 2.4 nu sunt luate în calcul rândurile din cadrul bilanțurile cu privire la subtotaluri și totaluri.

Biofarm

Tabel 2.1. Evolutia numarului de elemente din bilant Biofarm: 2006-2011

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

În ceea ce privește prima societate analizată, respectiv Biofarm, în urma analizei bilanțurilor din perioada 2006-2016, am observant faptul că acesta a prezentat numeroase modificări. Cu toate acestea, în perioada analizată, în cadrul bilanțurilor din Biofarm sunt prezentate aceleași elementele obligatorii, până în anul 2013, respectiv anul ulterior celui în care a intrat în vigoare Ordinul 881/2012 cu privire la obligativitatea întocmirii situațiilor financiare individuale în conformitate cu IFRS.

Așadar, începând cu anul 2013, bilanțul a fost prezentat sub o altă formă, iar din categoria elementelor obligatorii, prezentate în IAS sunt prezentate în cadrul situației Biofarm, care începând cu anul 2013 este denumită: Situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, doar 13 dintre elementele obligatorii.

Tabel 2.2. Evolutia numarului de elemente din bilant Biofarm: 2012-2016

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Grafic 2.1. Evolutia numarului de elemente

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Zentiva

In continuare, am prezentat aceeasi analiza, respective analiza formatului bilantului in perioada 2006-2016, in cadrul Zentiva.

Tabel 2.3. Evolutia numarului de elemente din bilant Zentiva: 2006-2011

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Observăm pe baza informațiilor din tabele 2.3. și 2.4. faptul că numărul de elemente din cadrul bilanțului prezentate în ceea ce privește această societate au avut prezentat fluctuații mai mari, comparativ cu Biofarm. Important de menționat este faptul că, în cazul Zentiva, numărul elementelor prezentate în cadrul bilanțului a scăzut începând cu anul 2015 nu cu cel în care a fost adoptat OMFP 881/2012.

Tabel 2.4. Evolutia numarului de elemente din bilant Zentiva: 2011-2016

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

In continuare am prezentat evolutia numaruluit total de elemente si a numarului de element obligatorii care apar in situatiile financiare in cazul Zentiva.

Grafic 2.2. Evolutia numarului de elemente

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Asadar, in ceea ce priveste cazul Zentiva, observam pe baza graficului 2.2. . faptul ca in perioada 2012-2014 numarul de elementele obligatorii se mentine constant la 18, in timp ce incepand cu anul 2015 aceasta a scazut la 13, ceea ce inseamna ca numarul de elementele prezentate de companiei nu respecta cerinta privind elementele obligatorii din cadrul standardului international de contabilitate. Totodata, se poate observa faptul ca situatia s-a schimbat in cee ace priveste elementele suplimentare acestea fiind reduse semnficiativ incepand cu anul 2015, comparative cu cele existente pana in acel moment.

CAPITOLUL III. Indicatorii performanței și comentariul

managementului: cazurile Biofarm și Zentiva

3.1. Indicatorii performanței

În cele ce urmează, vom prezenta evoluția numărului de indicatori calculate de către societățile Biofarm și Zentiva și prezentați în carul Rapoartelor anuale.

Biofarm

Tabel 3.1. Evolutia numarului de indicatori economic-financiari

Sursa tabel: Prelucrarii proprii pe baza datelor din situatiile financiare

În ceea ce prievste cazul Biofarm, în anul 2012, primul an în care raportul anual este public pe site-ul Bursei de Valori București oservam faptul că numărul de indicatori este mai redus comparativ cu cei prezentați în cadrul celorlati ani de analiza. Astfel că, în anul 2012, sunt prezentați opt indicatori, aceștia fiind:

Eficienta capitalului disponibil;

Rata profitului net;

Rata activelor totale;

Rata autonomiei financiare;

Rata lichidității generale;

Perioada încasării clienților;

Perioada imobilizării stocurilor;

Perioada achitării furnizorilor;

Grafic 3.1. Evolutia numarului de indicatorii si a ponderilor in perioada urmatoare

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Începând cu anul 2013, numărul indicatorilor financiar economici prezentați în cadrul rapoartelor anuale publicate a crescut la 12. Astfel că, s-au păstrat indicatorii din anul 2012, însă pe lângă aceștia au fost calculate și prezentați în anul 2013 următorii indicatori:

Eficienta capitalului propriu;

Eficienta profitului operațional;

Rata datoriei;

Rata rapidă a lichidității.

Aceștia indicatori prezentați în anul 2013 sunt prezentați în toți ceilalți ani analizați, până la sfârșitul perioadei. Așadar, se poate observa faptul că situația în ceea ce privește numărul de indicatori ai performanței prezentați de această societate este una stabilă în toată perioadă, cu mențiunea că se observă dorința firmei începând cu anul 2013, de a obține cât mai mult capital prin publicarea unui număr cât mai mare de indicatori.

Zentiva

În continuare vom prezenta evoluția acelorași indicatori, determinați de data aceasta pe cazul celeilalte societăți analizată și anume Zentiva.

Tabel 3.2. Evolutia numarului de indicatori ai bilantului

Sursa tabel: Prelucrarii proprii pe baza datelor din situatiile financiare

În cazul Zentiva, în raportul annual publicat de către societatea, sunt prezentați principalii indicatorii ai bilanțului, numărul acestora fiind mult mai redus comparativ cu cel înregistrat în ceea ce privește prima societate prezentată.

Grafic 3.2. Evolutia numarului de indicatorii si a ponderilor in perioada urmatoare

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Observăm așadar, și pe baza graficului faptul că în cadrul Zentiva, situația este stabilă din punctul de vedere al informațiilor publicate de societatea în ceea ce privește indicatorii din cadrul bilanțului, doar în primul an fiind prezentat unul în minus fata ce ceilalți ani din perioada 2013-2017.

2.2. Comentariul managementului

Ultima parte din cadrul lucrarii prezinta comentariu managementul in cadrul celor doua societati, prezentati anterior, respectiv Zentiva si Biofarm.

Conform practice statementului publicat de IASB pe 8 decembrie 2010, comentariul managementului reprezintă un raport narativ care ajută la interpretarea situațiilor financiare ale unei entități și care oferă managementului oportunitatea de a-și explica obiectivele și strategiile. Printre elementele menționate ca fiind esențiale utilizatorilor externi se numară „măsurile și indicatorii de performanță folosiți de management în evaluarea performanței entității față de obiectivele propuse”.

Biofarm

In continuare vom prezenta evolutia raportului annual, in ceea ce priveste partea privind indicatorii economico-financiari.

Tabel 3.3. Evolutia raportului anual

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Tabelele 3.3. și 3.4. prezintă evoluția comentariului managementului din cadrul Biofarm și Zentiva și urmărește caracteristici precum: numărul de pagini, denumirea folosită pentru capitolele și subcapitolele în care apar indicatori financiari.

În ceea ce privește numărul de pagini aferent subcapitolului, aceasta se referă la numărul de pagini în care apar măsuri de performanță. În aceste pagini managementul oferă cele mai multe informații referitoare la performanță prin intermediul indicatorilor și a descrierilor narrative.

În ceea ce privește Biofarm, observăm pe baza graficului 3.3. faptul că rapoartele anuale sunt similare pe toată perioadă, ponderea deținută de partea privind indicatorii economico-fiannciari variind destul de puțin de la an la an.

Grafic 3.3. Evolutia privind raportul anual

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

In cazul Biofarm, observam pe baza graficului, faptul ca in toata perioada analizata, ponderea pe care o detine capitolul ce implica comentariul managementul in totalul raportului este de peste 40%, ajung la 53% si 50% in anii 2015 si 2016.

Zentiva

În continuare am prezentat cazul Zentiva. Așa cum era de așteptat, având la baza faptul că indicatorii determinanți pe baza bilanțului au fost mult mai reduși comparativ cu cei prezentați în cadrul Biofarm și comentariul managementului reprezintă o pondere mult mai mică din raportul anual pe toată perioada analizată, față de prima societatea prezentată. Ponderile depăsesc 30% doar în ultimii 2 ani, respectiv în anul 2016 și 2017, în timp ce în cazul Biofarm, în toată perioadă, ponderile pe care le deține comentariul managementul din cadrul raportului anual, ajung să depășească chiar și 50% în anii 2015 și 2016.

Tabel 3.4. Evolutia raportului anual

Sursa tabel: Prelucrarii proprii

Referitor la stabilitatea pe care o prezintă evoluția comentariului managementului în cadrul raportului anual prezentat de către Zentiva, ca și în cazul Biofarm ponderile sunt similare pe toată perioada analizată, poziția pe care o ocupa în cadrul situațiilor fiind, de asemenea, asemănătoare în toți cei 6 ani prezentați.

În cadrul graficului 3.4 am prezentat evoluția pe care o prezintă numărul de pagini al capitolului, dar și ponderea pe care o deține în cadrul raportului anual în cazul Zentiva.

Grafic 3.4. Evolutia privind raportul anual

Sursa grafic: Prelucrarii proprii

Așadar, în baza graficului observăm faptul că cea mai mare parte alocată indicatorilor bilanțului apare în anul 2017, an în care numărul de pagini al capitoluluidin totalul raportului este de 34, de asemenea, o parte important este înregistrată și în anul 2016, în care ponderea pe care o prezintă acestea în totalul raportului prezentat de Zentiva este de peste 30%. În ceilalți ani prezentați, comentariul managementului nu este foarte amplu, comparativ cu societatea menționată anterior, și de asemenea, cu ultimii ani din cazul acesteia.

Concluzii

În concluzie, lucrarea de față, urmărește să prezinte situația poziției financiare în cazul a două mari companii din domeniul farmaceutic, respectiv Biofarm și Zentiva. Începând cu anul 2012, odată cu elaborarea și intrarea în vigoare a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice Nr. 881/2012, toate societățile comerciale ale căror valori mobiliare se tranzacționează în cadrul unei piețe reglementate sunt obligate să aplice Standardele Internaționale de Raportare Financiară, prescurtat IFRS, în ceea ce privește situațiile financiare anuale individuale. Așadar, acest ordin își găsește aplicabilitatea începând cu anul 2012.

Un aspect foarte important este reprezentat de faptul că IFRS nu poate fi aplicat de către acele societăți care anterior aplicării acestora au pus la dispoziție situații financiare în conformitate cu IFRS și în pararel cu un alt set de situații, respectiv în cazul în care au prezentat în anul anterior situații financiare conforme cu standardele naționale ce conțineau o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile sau „a prezentat în anul anterior situații financiare care au conținut o declarație explicită și fără rezerve de conformitate cu IFRS-urile, chiar dacă auditorii și-au întocmit raportul de audit calificându-și opinia pe baza acelor situații financiare” (IFRS 1) Punctul de plecare a contabilității în conformitate cu IFRS este reprezentat de un bilanț de deschidere la data trecerii la IFRS. Politicile contabile folosite în primele situații financiare sunt aceleași ca cele folosite în bilanțul de deschidere, precum și în toate perioadele prezentate în acele situații financiare.

Impactul pe care l-au prezentat acestea noutăți legislative asupra companiilor din România, a fost analizat de către Sacarin (2014) în coformitate cu care aceste standarde influențează într-un mod limitat totalul activelor, a capitalurilor porprii sau a datoriilor, însă au un impact puternit în ceea ce privește rentabilitatea și veniturile societăților, ducând în cele mai multe cazuri la scăderea acestor indicatori.

În ceea ce privește prima dintre societățile analizate, respectiv Biofarm, am ajuns la concluzia că în cazul acesteia bilanțurilor din perioada 2006-2016 au prezentat numeroase modificări. Cu toate acestea, în perioada analizată, în cadrul bilanțurilor din Biofarm sunt prezentate aceleași elementele obligatorii, până în anul 2013, respectiv anul ulterior celui în care a intrat în vigoare Ordinul 881/2012 cu privire la obligativitatea întocmirii situațiilor financiare individuale în conformitate cu IFRS.

În ceea ce privește cazul Zentiva, numărul de elemente din cadrul bilanțurilor prezentate în ceea ce privește această societate au prezentat fluctuații mai mari, comparativ cu Biofarm. Important de menționat este faptul că, privitor la această societate, numărul elementelor prezentate în cadrul bilanțului a scăzut începând cu anul 2015 nu cu cel în care a fost adoptat OMFP 881/2012.

Bibliografie

Istrate Costel, The persistence of the accounting policies after the transition to IFRS of the Romanian listed companies”, Accounting and Management Information Systems, Vol. 14: 599-626

Niculae Feleaga, Ion Ionașcu, Tratat de contabilitate financiară, Editura Economic, București, 1998

Wagner, F., Milakovic, M., Firm profitability and the network of organizațional capabilities, Physica A 389, 2010, p. 4771

Ordinul 881/2012 privind aplicarea de către societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară 

OMFP 1121/2006 privind aplicare Standardelor Internaționale de Contabilitate

Regulamentul Nr. 1606/2002

Petcu, M., David-Sobolevschi, I., Sandu, R., Analyse économique et financière, Editura ASE, București, 2005

Stancu, I., Revista Audit financiar, Ediția nr 110-2/ 2014

Victor Dragota, Ana Maria Ciobanu, Dalina Dumitrescu, Evaluarea întreprinderilor, Ediția a II-a, Editura Economică, București, 2002

Robu V., Georgescu N., Analiza economico–financiara, Editura ASE, București, 2001

Tiplic, G., Analiza rentabilității economice în dezvoltarea firmei, Revista Tribuna Economică v. 17, Nr. 36, 2006

Vasile I., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006, p.79

Cadrul legal privind aplicarea IFRS în România

https://www.zentiva.ro

https://www.biofarm.ro

http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Markets/AdvancedSearch