Asezarea Geografica Si Consecintele Acesteia Asupra Componentelor Mediului Geografic

[NUME_REDACTAT] F. – Descrierea și întrebuințarea apei comune și a apelor minerale în România, [NUME_REDACTAT] ,,Al.I.Cuza’’ Iași, 1974;

Bally R.,Stănescu P. – Alunecări de terenuri. Prevenire și combatere, [NUME_REDACTAT], București, 1978;

Băcăuanu V., Barbu N., Pantazică M., [NUME_REDACTAT]., Chiriac D. – [NUME_REDACTAT]-natură, om, economie, [NUME_REDACTAT] și Enciclopedică, București, 1980;

Barbu N. – Geografia solurilor României, [NUME_REDACTAT],,Al.I.Cuza’’, Iași, 1987;

Băloi V., Ionescu V. – Apărarea terenurilor agricole împotriva eroziunii ,alunecării și inundațiilor ,[NUME_REDACTAT], București, 1986;

Bălteanu D. – Relieful- ieri, azi, mâine, [NUME_REDACTAT], Bucurețti,1982;

Bălteanu D. –Hazarde naturale și dezvoltarea durabilă, Revista geografică,[NUME_REDACTAT], 2004;

Bălteanu D.,Alexe R. – Hazarde naturale și antropice ,[NUME_REDACTAT] , București, 2001;

Bogdan O.- Noi puncte de vedere asupra hazardelor climatice, Lucr. Ses. St.An., 1993;

Bogdan O.- Riscul de mediu și metodologia studierii lui .Puncte de vedere, în Riscuri și catastrofe ,volumul II, [NUME_REDACTAT] Cărții de Știință, Cluj- Napoca, 2003;

Bogdan O., Niculescu E. – Riscurile climatice din România,, [NUME_REDACTAT], București, 1999;

Brânduș C., Grozavu A. – Natural hazard and risk in [NUME_REDACTAT], Revista de geomorfologie, Asociația geomorfologilor din România, 2001;

Bârgăoanu P. – Metodica predării geografiei la clasele V-VIII, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1980;

Cerghit I. – Sisteme de instruire alternative și complementare, [NUME_REDACTAT] ,București,2002

Cerghit I. – Metode de învățământ , [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București 1998;

Coteț P., Nedelcu E. – Principii ,metode și tehnici moderne de lucru în geografie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1976;

Ciulache S., Ionac N. – Fenomene atmosferice de risc, Partea I, [NUME_REDACTAT] din București, 1995;

Ciulache S., Ionac N. – Fenomene geografice de risc Partea I , [NUME_REDACTAT] din București, 1995;

Cândea M., Bran F.,Cimpoeru I. – Organizarea ,amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, [NUME_REDACTAT], București, 2006;

Chifu I. – Bazele protecției mediului înconjurător, [NUME_REDACTAT],,Al.I.Cuza’’, 1999;

Cristea G. – Menagementul lecției, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 2003;

Dulamă M. – Didactica geografică, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 1996;

Dulamă M. – Metode,strategii și tehnici didactice actvizante cu aplicații în geografie ,[NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 2003;

Dulamă M. – Formarea competențelor elevilor prin studierea localității de domiciliu, teorie și aplicații, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca,2010

David M. – Cercetări geologice în [NUME_REDACTAT],An.[NUME_REDACTAT] Român, t.IX, București, 1992;

Donisă I., Barbu N., Ionescu L. – Etapele evoluției rețelei hidrografice din [NUME_REDACTAT]. Realizări din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București, 1973;

Erhan E.– Meteorologie și climatologie practică, [NUME_REDACTAT],,Al.I.Cuza’’, Iași, 1999;

Florea M. – Degradarea, protecția și ameliorarea solurilor și terenurilor, București, 2003;

Grecu F. – Hazarde și riscuri naturale, [NUME_REDACTAT], București, 2004;

Grecu F. – Fenomene naturale de risc,geologice și geomorfologice , [NUME_REDACTAT] din București, 1997;

Grecu F. – Expunerea la risc a terenurilor deluroase .Lucrările celei de-a doua Conferințe regionale de Geografie, Timișoara, 1994;

Grigore M. – Reprezentarea grafică și cartografică a formelor de relief, [NUME_REDACTAT], București, 1979;

Grigore M., Achim F. – Inițiere și date generale privind alunecările de teren în unele elemente specifice ale acestora pe teritoriul României, [NUME_REDACTAT], București , 2003;

Hociung C.,[NUME_REDACTAT]. – [NUME_REDACTAT] – riscuri și vulnerabilități. Fenomene excepționale de risc, [NUME_REDACTAT], Suceava, 2009

Ielenicz M. – Dealurile și podișurile României, [NUME_REDACTAT],, România de Mâine’’,București, 1999;

Ielenicz M. – Geomorfologie, [NUME_REDACTAT], București, 2003;

Ielenicz M., Erdeli G. – Dicționar de termeni geografici pentru gimnaziu și liceu, [NUME_REDACTAT], București;

Ilinca N. , Mândruț O. – Elemente de didactică aplicată a geografiei, Editura CD Press,București, 2006;

Ionesi L. – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] ,,Al.I.Cuza’’, Iași, 1988;

Mândruț O., Ungureanu V. – Metodica predării geografiei la clasele IX-XII, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1982;

Mihăilă D. – [NUME_REDACTAT] – studiu climatic, [NUME_REDACTAT], Suceava, 2006

Mihăilescu V. – Dealurile și câmpiile României ,[NUME_REDACTAT], București, 1969;

Moțoc M, Munteanu S. – Eroziunea solului și metodele de combatere, [NUME_REDACTAT], București, 1975;

Mutihac V.,Ionesi L. – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, 1981;

Pișata I., Zaharia L. – Hidrologie, [NUME_REDACTAT] din București, București,2001;

[NUME_REDACTAT]., Grigore M. – Geomorfologie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1979;

[NUME_REDACTAT]., Popescu N. – [NUME_REDACTAT] ,[NUME_REDACTAT], București,1974;

Rădoane M., Rădoane N. – Ravenele. Forme, procese,evoluție, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 1999;

Rădoane N. – Geomorfologia bazinelor hidrografice mici, [NUME_REDACTAT] Suceava, 2002;

[NUME_REDACTAT]. – Hidrologie generală, [NUME_REDACTAT] Noastră, Iași, 2003;

Sârcu I. – Geografia fizică a României, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1971;

[NUME_REDACTAT]. – [NUME_REDACTAT]- Studiu climatologic. Rez.Tezei doctorat, Iași, 1977;

[NUME_REDACTAT], Steva E. – Elemente de didactică geografică, [NUME_REDACTAT], Iași, 2003;

Stoica A. – Reforma evaluării în învățământ, [NUME_REDACTAT], București, 2000;

Tomescu V. – Didactica geografiei, [NUME_REDACTAT], Craiova, 2007;

Tufescu V. – Modelarea naturală a reliefului și eroziunea accelerată, [NUME_REDACTAT], București, 1966;

[NUME_REDACTAT]., Donisă I. – Geografia podișurilor și câmpiilor, [NUME_REDACTAT] ,,Al.I.Cuza’’, Iași, 1993;

*** Date climatice și hidrologice ,Stația meteo Rădăuți;

*** (1971) [NUME_REDACTAT]. Monografie hidrologică, I.N.M.H. București;

***(2000) Ghid de evaluare pentru științe socio-umane,Serviciul național de evaluare și examinare, [NUME_REDACTAT], București;

***(2007) Ghidul aplicantului, programul de granturi pentru dezvoltarea școlară, București;

*** Programe școlare(clasele a V a – a XII a );

***[NUME_REDACTAT], vol. I, Geografie fizică; Institutul de Geografie, București, [NUME_REDACTAT], 1983;

*** [NUME_REDACTAT] vol. IV, [NUME_REDACTAT]: Dealurile și [NUME_REDACTAT] și Crișanei, [NUME_REDACTAT], Subcarpații, [NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT];Institutul de Geografie, [NUME_REDACTAT], București.

*** www.primaria-arbore.ro

*** www.meteoromania.ro

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. Așezarea geografică

1.1. Așezarea geografică, limitele, suprafața și vecinii

1.2. Aspecte metodice

1.2.1. Proiectarea activității didactice a profesorului de geografie

1.2.2. Metode și tehnici folosite în formarea noțiunii de așezare geografică

1.2.3. Formarea noțiunilor de orizont și de orientare

1.2.4. Formarea sistemului de reprezentări și noțiuni geografice prin valorificarea orizontului local

CAPITOLUL II. Scurt istoric al cercetărilor geografice pe tematica și în aria aleasă. Metodologia de intocmire a lucrarii metodico-științifice

CAPITOLUL III. Geologia și relieful

II1.1. Geologia

III.2. Considerații metodice privind geologia si resursele subsolice

III.3. Caracteristici morfografice

III.4. Caracteristici morfometrice

III.5. Tipuri genetice de relief

III.6.Aspecte metodice

III.6.1.. Strategii activizante de predare-învățare

III.6.2. Proiect de lecție: „Reliefului orizontului local

CAPITOLUL IV. Clima

IV.1.Factorii genetici ai climei

IV.2 Analiza elementelor și fenomenelor climatice

IV.3 Aspecte metodice privind stările de vreme si clima. Importanta cunoașterii acestora pentru activitățile cotidiene sociale si economice

a. Proiect de lecție: „Vremea. Observarea particularităților timpului la o stație meteorologica. Microclimatele și topoclimatele din orizontul local

CAPITOLUL V. Hidrografia

V.1Apelesubterane

V.2. Apele de suprafață

V.3. Aspecte metodice. Observații și măsurători hidrologice si limnologice în orizontul local. Aplicații practice

CAPITOLUL VI. Vegetația, fauna și solurile

VI. 1 Vegetația. Caracteristici și importanța economică

VI.2. Fauna. Caracteristici și importanța economică

VI. 3. Solurile. Caracteristici și importanța economică

VI.4 Aspecte metodice. Proiect de lecție: „Vegetația, fauna si solurile din orizontul local. Ierbarul, fotografia tematica si profilul de sol

CAPITOLUL VII . RISCURI NATURALE

VII.1. Considerații generale privind studierea riscurilor naturale și antropice

VII.2. Riscuri geologice

VII.3. Riscurile geomorfologice si de degradare a terenurilor

VII.4. Fenomene atmosferice de risc

VII.5. Hazarde și riscuri hidrologice. Revărsările, viiturile, inundațiile, excesul de umiditate

VII.6 Riscurile biologice la care este supus omul, sau sunt supuse vegetația și fauna

VII.7. Riscul erozional al solului

VII.8. Aspecte metodice.

Aplicații practice

Educația elevilor pentru prevenirea efectelor unor riscuri (cutremure)

CAPITOLUL VIII. CALITATEA COMPONENTELOR MEDIULUI. POLUAREA MEDIULUI ȘI RISCURILE DE NATURĂ ANTROPICĂ

VIII.1 Calitatea aerului. Poluarea aerului

VIII.2. Calitatea apelor. Poluarea apelor subterane si de suprafață

VIII.3. Calitatea solurilor. Poluarea acestora prin intermediul deșeurilor și a altor poluanți

VIII.4 Riscuri tehnologice

VIII. 5. Riscurile de natură demografică, socială și economică

VIII. 6. Aspecte metodice legate de problemele de calitate a mediului și de riscurile de natură antropică

VIII.6.1. Importanța studierii riscurilor/hazardelor în formarea gândirii geografice și dezvoltarea gândirii critice

VIII.6.2.Evaluarea rezultatelor învățării la geografie

Concluzii științifice și metodico-didactice

[NUME_REDACTAT] la decizia școlii, curs opțional „Geografia comunei Arbore”

CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I. Așezarea geografică

1.1. Așezarea geografică, limitele, suprafața și vecinii

1.2. Aspecte metodice

1.2.1. Proiectarea activității didactice a profesorului de geografie

1.2.2. Metode și tehnici folosite în formarea noțiunii de așezare geografică

1.2.3. Formarea noțiunilor de orizont și de orientare

1.2.4. Formarea sistemului de reprezentări și noțiuni geografice prin valorificarea orizontului local

CAPITOLUL II. Scurt istoric al cercetărilor geografice pe tematica și în aria aleasă. Metodologia de intocmire a lucrarii metodico-științifice

CAPITOLUL III. Geologia și relieful

II1.1. Geologia

III.2. Considerații metodice privind geologia si resursele subsolice

III.3. Caracteristici morfografice

III.4. Caracteristici morfometrice

III.5. Tipuri genetice de relief

III.6.Aspecte metodice

III.6.1.. Strategii activizante de predare-învățare

III.6.2. Proiect de lecție: „Reliefului orizontului local

CAPITOLUL IV. Clima

IV.1.Factorii genetici ai climei

IV.2 Analiza elementelor și fenomenelor climatice

IV.3 Aspecte metodice privind stările de vreme si clima. Importanta cunoașterii acestora pentru activitățile cotidiene sociale si economice

a. Proiect de lecție: „Vremea. Observarea particularităților timpului la o stație meteorologica. Microclimatele și topoclimatele din orizontul local

CAPITOLUL V. Hidrografia

V.1Apelesubterane

V.2. Apele de suprafață

V.3. Aspecte metodice. Observații și măsurători hidrologice si limnologice în orizontul local. Aplicații practice

CAPITOLUL VI. Vegetația, fauna și solurile

VI. 1 Vegetația. Caracteristici și importanța economică

VI.2. Fauna. Caracteristici și importanța economică

VI. 3. Solurile. Caracteristici și importanța economică

VI.4 Aspecte metodice. Proiect de lecție: „Vegetația, fauna si solurile din orizontul local. Ierbarul, fotografia tematica si profilul de sol

CAPITOLUL VII . RISCURI NATURALE

VII.1. Considerații generale privind studierea riscurilor naturale și antropice

VII.2. Riscuri geologice

VII.3. Riscurile geomorfologice si de degradare a terenurilor

VII.4. Fenomene atmosferice de risc

VII.5. Hazarde și riscuri hidrologice. Revărsările, viiturile, inundațiile, excesul de umiditate

VII.6 Riscurile biologice la care este supus omul, sau sunt supuse vegetația și fauna

VII.7. Riscul erozional al solului

VII.8. Aspecte metodice.

Aplicații practice

Educația elevilor pentru prevenirea efectelor unor riscuri (cutremure)

CAPITOLUL VIII. CALITATEA COMPONENTELOR MEDIULUI. POLUAREA MEDIULUI ȘI RISCURILE DE NATURĂ ANTROPICĂ

VIII.1 Calitatea aerului. Poluarea aerului

VIII.2. Calitatea apelor. Poluarea apelor subterane si de suprafață

VIII.3. Calitatea solurilor. Poluarea acestora prin intermediul deșeurilor și a altor poluanți

VIII.4 Riscuri tehnologice

VIII. 5. Riscurile de natură demografică, socială și economică

VIII. 6. Aspecte metodice legate de problemele de calitate a mediului și de riscurile de natură antropică

VIII.6.1. Importanța studierii riscurilor/hazardelor în formarea gândirii geografice și dezvoltarea gândirii critice

VIII.6.2.Evaluarea rezultatelor învățării la geografie

Concluzii științifice și metodico-didactice

[NUME_REDACTAT] la decizia școlii, curs opțional „Geografia comunei Arbore”

[NUME_REDACTAT] geografic este un spațiu particular, de mare complexitate și dinamism, în care se realizează funcția cea mai semnificativă și originală a Terrei și anume, funcția biotică ,sub toate formele și treptele ei de evoluție.

Este cunoscut și, de altfel normal, faptul că dezvoltarea economică a avut și are un impact asupra mediului înconjurător, modificarea în bine sau în rău a mediului înconjurător și în primul rând „cucerirea” naturii, se înfăptuiesc prin relații sociale bine determinate.

Ca urmare, mediul ambiant transformat, reprezintă astăzi o oglindă fidelă a raporturilor existente între oameni și a prezenței lor în cadrul mediului înconjurător, mediu care în unele areale sau zone nu mai este propice vieții și, implicit dezvoltării social economice.

Necesitatea adaptării curriculum-ului la noile realități ale perioadei, nevoia de a răspunde, prin intermediul școlii, la imperativele societății, dorința de a oferi un instrument de cunoaștere și unul pedagogic elevilor, sunt tot atâtea motive care m-au determinat să abordez particularitățile geografice ale comunei Arbore în cadrul unei discipline opționale, intitulate „Geografia comunei Arbore”, dar și în această lucrare de grad didactic I în domeniul Geografiei. Obiectivul fundamental este așadar, dezvoltarea unei gândiri interdisciplinare în rândul elevilor, bazată pe nevoia de cunoaștere autentică și în profunzime a realităților geografice, în special, din comuna lor, formarea unei conștiințe ecologice care să aibă ca efect protecția și conservarea mediului geografic.

Cunoașterea riscurilor naturale și antropice în general, prin studierea geografiei în școală reprezintă una din prioritățile învățământului geografic, aceasta cu atât mai mult cu cât prin acest lucru se poate realiza una dintre componentele privind formarea specialistului de mâine, pus în situația de a organiza sau amenaja teritoriul. Prin dobândirea unor cunoștințe teoretice, realizarea de materiale cartografice sau grafice specifice, prin studii de teren, prin exersarea și dezvoltarea unor abilități specifice acest lucru este cu atât mai evident.

Dacă pentru formarea unei imagini complete și complexe asupra mediului geografic cunoștințele teoretice sau practice sunt obligatorii, nu mai puțin adevărat este faptul că fără o abordare metodică adecvată și detaliată a cunoștințelor predate din partea profesorului de geografie (care trebuie să rămână una dintre laturile cele mai importante pentru toată activitatea sa) acest lucru nu ar fi posibil.

Lucrarea și-a propus, pe lângă analizarea componentelor naturale și evidențierea unor aspecte privind riscurile și hazardele naturale și antropice din arealul comunei Arbore și evidențierea modului în care unele dintre aceste aspecte pot fi analizate sau abordate metodic.

Lucrarea este structurată în opt capitole:

În primul capitol a fost analizată așezarea geografică și consecințele acesteia asupra componentelor mediului geografic.

În cel de-al doilea capitol au fost precizate cercetările în tematica și arealul studiat , a fost formulată ipoteza de lucru „Curriculumul la decizia școlii contribuie la îmbogățirea cunoștințelor, la formarea de priceperi și deprinderi reflectate în rezultatele obținute la finele anului școlar, atât la disciplina opțională, cât și la disciplina obligatorie – geografie generală” și au prezentate metodele și tehnicile de cercetare.

Următoarele patru capitole analizează componentele mediului natural: geologia și relieful, clima, hidrografia, vegetația, fauna și solurile al comunei Arbore.

În ultimele două capitole sunt prezentate succint principalele tipuri de riscuri și hazarde naturale și antropice ce pot fi evidențiate în arealul comunei Arbore.

Fiecare capitol cuprinde abordarea din punct de vedere metodic a tematicii prezentate precum aspecte de utilizare a orizontului local în predarea geografiei, proiectarea activității didactice, metode și strategii de predare – evaluare.

Finalitatea lucrării considerăm că este dată de realizarea cursului opțional .

Lucrarea reprezintă o contribuție modestă referitoare la posibilitățile de abordare metodică a temei la modul general, în cadrul lecțiilor de geografie. În realizarea lucrării am beneficiat de sprijinul și îndrumarea oferită de către lector univ. dr. [NUME_REDACTAT] căruia îi adresez și pe această cale muțumirile mele.

CAPITOLUL I. Așezarea geografică

1.1. Așezarea geografică, limitele, suprafața și vecinii

[NUME_REDACTAT] străveche vatră de cultură și civilizație românească este situată în partea de nord-est a României și în partea central nordică a județului Suceava, având o suprafață de aproximativ 6620 ha. Are în componență 3 sate: Arbore, Clit, Bodnăreni.

Fig 1.1.Poziția geografică a comunei [NUME_REDACTAT] Arbore este situată pe coordonatele geografice 47º43’45” latitudine nordică și 25º55’30” longitudine estică.

Vecinii comunei Arbore sunt:

– comuna Marginea în partea de nord-vest ;

– comuna Burla în partea de nord ;

– comuna Iaslovăț în partea de nord-est ;

– comuna Grănicești în partea de est ;

– orașul Cajvana și comuna Botoșana în sud ;

– orașul Solca și [NUME_REDACTAT]-Solca în partea de sud-vest ;

– comuna Sucevița în partea de vest.

[NUME_REDACTAT] este situată la 7 km de orașul Solca, la 19 km de orașul Rădăuți și la 38 km de municipiul Suceava reședința județului.

Teritoriul comunei Arbore este situat în [NUME_REDACTAT], la contactul cu [NUME_REDACTAT], în piemontul colinar Marginea-Ciungi. [NUME_REDACTAT] și Bodnăreni sunt așezate pe versantul sudic al [NUME_REDACTAT] și pe versantul nordic al [NUME_REDACTAT], iar satul Clit pe [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

Din punct de vedere climatic această zonă aparține tipului temperat continental de tranziție cu influențe scandinavo-baltice.

Teritoriul comunei aparține în totalitate bazinului hidrografic al pârâului Solca, cu excepția zonei [NUME_REDACTAT] dinspre Marginea, ce aparține bazinului hidrografic al Suceviței.

Biogeografic teritoriul comunei se încadrează arealului pădurilor de foioase.

1.2. Aspecte metodice

1.2.1. Proiectarea activității didactice a profesorului de geografie

Proiectarea activității didactice cuprinde următoarele elemente:

– macroproiectarea – planificările calendaristice;

– proiectarea secvențială – proiectele unităților de învățare și proiectele de lecție;

– curriculum la decizia școlii.

În continuare mă voi referi la proiectul de lecție, întrucât lecția sintetizează toate elementele sistemului de instruire și educare, sub conducerea profesorului.

Proiectul se constituie, pe de o parte, ca succesiune de momente, etape, pași ai acțiunii și pe de altă parte, ca un sistem de modalități de acțiune pe care formatorul le anticipează și le propune spre realizare pentru a da viață intenției, scopului educativ cu care efectuează o activitate. Concepând proiecte, profesorul conferă sens explicit acțiunilor inițiate în școală. De asemenea, inițiind și realizând întregul demers al proiectării, el are avantajul că poate să fie stăpân pe acțiunile sale ți poate deveni riguros în activitățile pedagogice. Educatorul responsabil trebuie să accepte că, în primul rând, prin proiectare munca sa dobândește eficiență, siguranță, rigurozitate ( Stan, 2003). Proiectarea riguroasă a lecției presupune parcurgerea unor etape precise.

Prima etapă coincide cu precizarea clară a obiectivelor educaționale urmărite. Programele școlare aferente disciplinelor de studii precizează finalitățile generale ale disciplinei și obiectivele specifice ale fiecărui capitol sau unitate de instruire. Obiectivele operaționale, însă, urmează a fi stabilite de fiecare profesor în parte în funcție de o multitudine de factori. Profesorul va trebui să fărâmițeze fiecare obiectiv terminal (sau specific) în obiective operaționale. Activitățile didactice (lecții sau sisteme de lecții) proiectate pe bază de obiective operaționale vor avea nu numai o desfășurare coerentă, care elimină improvizația și hazardul procedeelor; ele se vor finaliza prin evaluări vizând eficacitatea învățării tuturor elevilor și progresul individual al fiecărui elev. Aceasta înseamnă că orice obiectiv operațional stabilește un nivel standard al performanței de învățare acceptabilă care poate fi măsurat e baza unor teste de progres (formative sau sumative) riguroase și obiective. Obiectivele operaționale trebuie să dea posibilitatea focalizării strategiilor de învățare asupra lor și a evaluării eficienței acestor activități, în mod riguros.

A doua etapă în cadrul proiectării lecției va obliga pe proiectant la o analiză a resurselor, dintre care două sunt foarte importante:

a) conținutul necesară realizării obiectivelor operaționale stabilite;

b) capacitățile de învățare necesare realizării obiectivelor operaționale.

Conținutul învățării – cunoștințele de specialitate ale profesorului de geografie – nu constituie un obiectiv în sine, ci o resursă educațională cu care pot fi realizate anumite obiective. El se stabilește în funcție de obiectivele operaționale urmărite și nu independent de acestea. Construirea și prezentarea conținuturilor a reprezentat mult timp un scop în sine în economia programelor școlare. Așa numitele programe analitice descompuneau conținutul în structuri atomizate și uneori stereotipe (lucru consemnat și vizibil în programele anterioare).

Procesele de învățare constituie ținta concretă de zi cu zi a educatorului. Instruirea înseamnă dirijarea proceselor de învățare. Operaționalizarea obiectivelor poate facilita alegerea concretă a tipului de învățare potrivit realizării respectivelor obiective. Pentru aceasta, profesorii trebuie să cunoască în profunzime mecanismele psihologice pe care fiecare tip de învățare le angajează. De aceea respectarea particularităților de vârstă este un principiu pedagogic fundamental.

A treia etapă o constituie adoptarea strategiei didactice adecvate. În didactica modernă se folosește expresia strategie educațională cu două accepțiuni. În sens larg, prin strategie educațională se înțelege concepția metodologică cu ajutorul căreia poate fi realizat un set de obiective educaționale predeterminate într-o lecție sau într-un grup de lecții. În sens restrâns, prin strategie educațională înțelegem combinația de ,metode, mijloace și materiale de învățământ cu ajutorul cărora pot fi realizate unul sau mai multe obiective operaționale într-o activitate didactică folosind cât mai rațional anumite resurse psihologice, didactice sau materiale. O strategie didactică precizează condițiile materiale (externe) și condițiile interne de realizare a unui anumit obiectiv. Condițiile externe sunt constituite de auxiliarele de învățământ (manual, atlas, hărți, planșe, scheme, etc.). Condițiile interne sunt constituite de tipurile de învățare ce trebuie utilizate ca premise ale învățării, în acord cu concepția profesorului căreia i se subordonează toate celelalte.

A patra etapă, pe baza căreia se poate sconta realizarea unei activități didactice eficiente, o constituie evaluarea performanțelor care învață. În această etapă se poate stabili calitatea și eficiența întregii activități; se poate determina efectul formativ și cumulativ al instruirii; se poate determina o creștere a interesului elevilor pentru învățare.

► Proiecte didactice

Conceperea unei lecții se concretizează în elaborarea unui proiect, adeseori denumit și model tehnologic al lecției, fișă tehnologică a lecției, proiect pedagogic sau scenariu. Avându-se în vedere că un proiect de lecție este o anticipare ideală a ceea ce se va întreprinde practic, el va oferi o perspectivă de ansamblu asupra lecției, asupra fazelor, a evenimentelor de parcurs și a mijloacelor adecvate, subordonate cerințelor finale.

Algoritmul proiectării unei lecții pentru dezvoltarea gândirii critice este următorul (Stan, 2003):

Motivația

• De ce este importantă și valoroasă această lecție?

• Cum se leagă ea de ce am predat deja și de ceea ce voi preda mai departe?

Obiective

• Ce cunoștințe și ce semnificații vor fi explorate sau transmise?

• Ce vor putea face elevii cu acestea?

Condiții prealabile

• Ce trebuie să știe să poată face un elev pentru a putea învăța această lecție?

Evaluare

• Ce dovezi vor exista că elevul a învățat lecția?

Resurse procedurale, materiale și managementul timpului

• Cum vor fi gestionate metodele și procedeele, resursele materiale și timpul pentru diverse activități?

Scenariul unei lecții

Evocarea

• Cum vor fi conduși elevii către formularea unor întrebări și stabilirea unor scopuri pentru învățare?

• Cum vor ajunge să – și examineze cunoștințele anterioare?

Realizarea sensului

• Cum va fi explorat conținutul de către elevi?

• Cum își vor monitoriza ei înțelegerea acestui conținut?

Reflecția

• Cu vor utiliza elevii cunoștințele dobândite în cadrul lecției?

• Cum vor fi îndrumați să caute informații suplimentare, răspunsuri la întrebările care mai există și rezolvări pentru neclaritățile rămase?

1.2.2. Metode și tehnici folosite în formarea noțiunii de așezare geografică

Formarea noțiunii de așezare geografică se poate realiza atât utilizându-se metodele tradiționale, precum: conversația, aplicația în teren, folosirea hărții, cât și cele noi. Acestea implică și motivează în plus elevii la învățare. Trebuie avut în vedere că în prezent, mijloacele de mass media și internetul furnizează un fond extrem de bogat și de complex de date cu caracter geografic pe care mulți elevi și le însușesc pe cont propriu sau sub îndrumarea profesorului de geografie.

Dintre tehnicile moderne care apelează nemijlocit la cunoștințele anterioare ale elevilor pot fi folosite: lanțul ideilor, copacul ideilor, predicția cu termeni dați, analiza SWOT, argumente pro și contra ș.a.

Astfel de tehnici au fost adesea prezentate, sub diferite exemplificări în literatura de specialitate. În cele ce urmează vom face câteva referiri la fiecare în parte.

Copacul ideilor reprezintă o tehnică geografică în care cuvântul cheie (cuvântul pe care îl avem în vedere – în cazul nostru așezarea geografică) se dispune într-un dreptunghi în centrul unei scheme. De la acest dreptunghi se ramifică spre partea superioară ramuri pe care se completează alte dreptunghiuri cu cunoștințe legate de cuvântul cheie. Copacul poate fi completat de către fiecare elev sau de colective (grupe) de elevi, în grup sau frontal cu sau fără folosirea hărții, pe baza cunoștințelor proprii.

Figura nr.1.2. Copacul ideilor-una din tehnicile de reprezentare a așezării geografice.

În cazul unui teritoriu administrativ cum este o comună, o astfel de schemă se poate prezenta ca în figura nr.1.2.

Scheme de tipul „copacul ideilor” mai mult sau mai puțin complexe se pot realiza pentru orice localitate, unitate administrativă sau unitate naturală. Acestea arată în mod sugestiv poziția localității sau unității respective în cadrul unor zone mai largi.

Predicția cu termenii dați.

Această metodă contribuie la dezvoltarea capacității de predicție și stimulează creativitatea, deoarece elevilor li se cere să alcătuiască un text, sa descrie un eveniment sau un fenomen. Metoda cuprinde următoarele etape:

comunicarea sarcinii de lucru:

Realizați un text în care să precizați caracteristicile așezării geografice a comunei Arbore și consecințele acesteia, folosind termenii: continent, țară, județ, vecini, râuri importante, dealuri;

activitate individuală: elevii realizează textul;

se scriu pe tablă consecințele acestei așezări (Tabel nr. 1).

activitate individuală: elevii compară textul redactat cu cel din manual sau informațiile oferite de hartă, reflectând asupra asemănărilor și deosebirilor.

Tabel 1.1. Predicția cu termenii dați. Aplicație la comuna Arbore.

Am aplicat această metodă la clasele a V-a din comună și am constatat că elevii cunosc așezarea geografică în cadrul continentului și al țării, precum și vecinii, însă în cazul rețelei hidrografice și al dealurilor au utilizat denumirile locale deoarece nu au accesat hărțile topografice. Ca urmare a acestor constatări, am intervenit făcând corecțiile de rigoare.

Analiza SWOT reprezintă o modalitate de a organiza grafic informațiile, importantă pentru așezarea geografică, deoarece se evidențiază în același timp și punctele tari și punctele slabe ale unui aspect din realitate(Tabel nr. 1.2).

Tabel.1.2. Analiză SWOT. Aplicație la comuna [NUME_REDACTAT] completează un astfel de tabel pe baza informațiilor pe care le culeg din diferite surse: cărți, manual, hartă, internet, mass media, cercetare în teren.

Argumentele pro și contra.

Argumentele pro și contra constituie o tehnică de argumentare, desfășurată pe etape, în care este necesară o exersare prealabilă cu elevii, în vederea formulării și susținerii argumentărilor, amplificând reacțiile elevilor ([NUME_REDACTAT], 2002).

Metoda are mai multe variante dar se aleg cele mai concludente, pentru situația dată. De exemplu, clasa se împarte în două grupe.

Etapele acestei tehnici sunt:

Comunicarea sarcinii de lucru: tema lucrării este așezarea geografică a României. Clasa se împarte în două grupe (în mod arbitrar) fiecare dintre ele cu sarcina de a găsi argumente pro și contra față de această poziție geografică a României.

Activitate frontală: grupurile își prezintă pe rând argumentele pro sau contra fără o precizare clară a poziției, urmând ca celălalt grup să formuleze argumente care să sprijine poziția grupului advers. În final, fiecare grup își prezintă concluziile (tabel nr.1.3)

Tabel.1.3. Argumente pro și contra. Aplicație la teritoriul României.

Această tehnică a fost realizată cu elevii de clasa a VIII-a.

O altă metodă activzantă, ce poate fi utilizată în formarea noțiunii de așezare geografică dar și cu multiple utilizări practice în viața de zi cu zi, este algoritmizarea. Algoritmizarea este o metodă de predare-învățare care constă în utilizare algoritmilor pentru rezolvarea sarcinilor de instruire. Algoritmul cuprinde un ansamblu standardizat de reguli, simboluri, operatori și proceduri care garantează obținerea soluției corecte printr-un număr finit de pași (Dulamă,[NUME_REDACTAT], 2004, pag.187).

Voi prezenta în continuare un exemplu de secvență de învățare a unui procedeu de calculare a distanței între localitățile Arbore și Suceava cu ajutorul hărții și a riglei gradate:

Subprocedura a : Măsurarea distanței pe hartă între două localități.

Pasul 1: Căutați pe harta fizică a județului Suceava localitățile Arbore și Suceava;

Pasul 2 : Suprapuneți rigla pe hartă între cele două localități;

Pasul 3 : Citiți pe riglă distanța dintre cele două localități .

Subprocedura b : Calcularea distanței reale între cele două localități :

Pasul 4 : Identificați pe scara hărții cât reprezintă un centimetru de pe hartă în teren;

Pasul 5 : Aplicați regula de trei simplă pentru a calcula distanța rerală între cele două localități.

Fiecare din metodele de mai sus își au importanța sa în formarea geografică a elevilor. Cu toate acestea, lucrul cu harta rămâne cea mai importantă metodă pentru formare noțiunii de așezare geografică, pentru că harta este cea care oferă imaginea cea mai completă a reprezentării fenomenelor și obiectivelor.

În cadrul fiecărei lecții cunoștințele noi trebuie localizate pe hartă, deoarece citirea și interpretarea ei permit stabilirea legăturilor de ordin topografic sau logic. De asemenea este foarte util ca în cazul așezării geografice să se deducă, cu ajutorul coordonatelor geografice, a poziției în cadrul unui continent sau a unei țări și alte elemente geografice : climă, hidrografie, vegetație, faună, soluri.

1.2.3. Formarea noțiunilor de orizont și de orientare

O dată cu reforma procesului de învățământ și modernizarea demersului didactic au fost introduse și activități desfășurate în orizontul local. Aceste activități determină formarea capacității de investigare științifică în rândul elevilor, precum și creșterea ponderii elementelor formative ale însușirii cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor practice.

Activitățile de observare în natură permit elevilor să ajungă la reprezentări clare asupra fenomenelor geografice și la înțelegerea unor noțiuni geografice, îi ajută pe elevi să înțeleagă raporturile de cauzalitate și relațiile dintre fenomene și procese geografice. Se pot realiza în mod concret legături și raporturi între noțiuni exprimate prin reguli care se referă la legile generale ale naturii și societății, ce stau la baza fenomenelor fizice și economico-geografice.

Observațiile în natură au un loc central în activitatea metodică a profesorului de geografie, deoarece noțiunile teoretice pot fi aplicate în practică în terenul geografic, iar uneori anumite fenomene observate în natură se pot concretiza în generalizări: succesiunea anotimpurilor specifică climei temperate, scăderea temperaturii cu creșterea în altitudine, , precipitațiile mai reduse din lunile ianuarie și februarie, creșterea nivelului apei din cele două râuri, primăvara, la topirea zăpezii și în lunile mai și iunie, datorită precipitațiilor bogate, etc. De aceea profesorului de geografie îi revine sarcina de a se folosi de cunoașterea orizontului local, unde se pot organiza și efectua observări, exerciții și aplicații practice, reușind astfel să-și pregătească elevii în mod temeinic, atât teoretic cât și practic. Ieșirile în orizontul local trebuie să constituie o formă de organizare importantă în predarea geografiei.

În urma confruntării harții cu terenul elevii își formează deprinderea de a citi harta, de a o utiliza pentru cercetarea unor fenomene geografice: alunecările de teren, degradarea terenului, zone cu risc de inundare, etc. În acest mod elevii vor putea să facă aprecieri asupra posibilităților de utilizare a terenurilor și a condițiilor naturale specifice în direcția valorificării lor economice.

Orizontul local este alcătuit dintr-o sumă de factori fizici și biologici care asigură existența omului,la care se adaugă condițiile sociale și economice care marchează un mod de viață și un ansamblu de activități umane.

El corespunde unei unități sau unei asocieri de unități geografice și cuprinde elemente fizice, biologice și antropice care se influențează reciproc. Elementele fizice(abiotice) sunt reprezentate de : substratul geologic, aerul, apa, relieful, ca suport ecologic al mediului; cele biotice cuprind: vegetația, fauna și solul , iar cele antropice de oameni.

O parte dintre noțiuni se formează mai ușor, în timp ce altele solicită un efort de gândire considerabil. Astfel, însușirea noțiunii de spațiu geografic și de repartiție teritorială a fenomenelor geografice se poate realiza destul de ușor, prin organizarea unor drumeții și parcurgerea unor distanțe diferite, culegerea și centralizarea datelor, iar în final compararea acestora, analizând și determinând cauzele fenomenelor studiate.

Fig.1.3. Aplicație în orizontul local

De aceea, observările directe în natură trebuie să constituie baza de plecare în predarea geografiei în gimnaziu și în liceu.

Cercetarea geografică efectuată în orizontul local cu elevii contribuie la creșterea calității cunoștințelor, înțelegerea mai rapidă și însușirea temeinică a unor noțiuni. Elevii dobândesc o capacitate sporită de a aplica cunoștințele în situații noi, de a stabili relații cauzale, de a face corelări între fenomene, și își vor forma un vocabular geografic legat nemijlocit de realitatea care-i înconjoară.

Prin studierea orizontului local se îmbină învățarea propriu-zisă cu cercetarea mediului înconjurător. Acest lucru are o importanță deosebită pentru atragerea elevilor spre cunoașterea acestuia, fiind o activitate școlară cu un pronunțat caracter formativ și educativ.

Din clasele primare elevii sunt familiarizați cu noțiunea de orizont sau zare. La clasa a V-a profesorul de geografie va relua și va insista pe înțelegerea noțiunilor: orizont, puncte cardinale și orientare în teren, chiar dacă acestea nu fac obiectul unor lecții conform curriculumului școlar, deoarece aplicabilitatea lor practică este foarte importantă..

Problema referitoare la linia orizontului este reluată in cadrul lecției „Pământul – corp cosmic” atunci când se argumentează forma sferică a Terrei. Elevilor li se solicită să precizeze linia orizontului, iar cele mai frecvente răspunsuri vor fi: linii date de un deal, o vale sau arbori. Daca vom organiza o aplicație în orizontul local, elevii vor constata faptul că linia orizontului se îndepărtează, orizontul lărgindu-se, în plus forma de cerc demonstrează curbura Pământului, respectiv forma sferică a acestuia.

Punctele cardinale, se explică foarte ușor legându-le ziua de poziția Soarelui (tabel nr.4) pe cer, iar noaptea de [NUME_REDACTAT] care indică nordul.

Orientarea în teren se poate realiza fie cu ajutorul hărții, fie fără aceasta, situație în care se utilizează o serie de indicii cum ar fi:

– arborii au pe partea nordică a trunchiului mușchi;

– bisericile ortodoxe au altarele orientate spre est;

– în cimitire crucile sunt poziționate la vest față de mormânt;

– mușuroaiele de furnici sau de cârtiță au partea nordică umezită;

– zăpada se topește mai repede pe versanții orientați spre sud;

– iarna, zăpada prinde o pojghiță spre sud iar spre nord rămâne afânată;

– toamna iarba se îngălbenește mai repede spre sud;

– în cazul copacilor izolați sau aflați la marginea pădurilor ramurile arborilor sunt mai dese spre nord și mai rare spre sud;

– pe scoarța brazilor se află mai multă rășină în partea sudică;

– Orientarea după Soare, precum și orele sunt indicate în tabelul nr.1.4:

Tabel nr.1.4. Orientarea după [NUME_REDACTAT] observă, cu ușurință, că la ora 12, Soarele este spre sud, tot timpul anului (Pe tot Globul ne arată, Soarele, la ora 12 sudul ? Cum este în emisfera sudică ?).

Creșterea și descreșterea, zilelor, respectiv a nopților, între lunile decembrie și iunie, ne oferă informații despre poziția Pământului pe orbită, în jurul Soarelui. În cazul în care se urmărește durata zilelor și nopților în lunile martie, iunie, septembrie și decembrie între 20 și 25 ale lunilor respective, se putea afla:

data când ziua și noaptea sunt egale , în martie și septembrie (echinocții);

data când ziua are durata cea mai mare iar noaptea cea mai mică – solstițiul de vară;

data când ziua are durata cea mai mică iar noaptea cea mai lungă – solstițiul de iarnă.

În nopțile în care cerul este parțial acoperit și nu se observă [NUME_REDACTAT] orientarea se poate face și după Lună(tabel nr.1.5):

Tabel nr.1.5. Orientarea după [NUME_REDACTAT] mai precisă orientare este însa cu harta și cu ajutorul busolei.

Orientarea hărții cu ajutorul busolei se face astfel:

– se așează busola pe hartă, în așa fel încât direcția nord-sud a cadranului sa fie paralelă cu direcția nord-sud a hărții;

– se rotește harta, împreună cu busola, până când acul magnetic al acesteia se oprește cu vârful pe direcția nord a busolei;

– se determină locul de stație, alegând poziția noastră față de două repere;

– se face un tur de orizont, confruntând harta cu terenul pe diferite direcții, corelând semnele convenționale înscrise pe harta cu corespondențele lor din teren; astfel se realizează recunoașterea elementelor naturale și socio-economice din orizontul local.

Cu ajutorul hărții topografice și al unor noțiuni deja însușite :curbe de nivel, cote; se pot calcula distanțe, altitudini, se pot observa versanții cu pante mai abrupte, fragmentarea reliefului, etc.

Pe o harta a județului se pot rezolva probleme de citire și de interpretare:

– în ce parte a județului este situată comuna Arbore?

– care sunt vecinii comunei noastre ?

– ce formă de relief este predominantă ?

– cum se numește principalul râu care traversează comuna?

1.2.4. Formarea sistemului de reprezentări și noțiuni geografice prin valorificarea orizontului local

Orizontul local cu semnificații deopotrivă cantitative sau calitative, definit ca și spațiu cuprins cu privirea comportă o interdependență a naturalului și antropicului dar și a relațiilor de tip cauză-efect care dau nota caracteristică a acestuia.

În formarea unei culturi geografice, a noțiunilor și reprezentărilor geografice, cunoașterea orizontului local, devine cu atât mai importantă cu cât programele și manualele școlare începând din clasele primare continuate pe întregul parcurs al școlarității, cuprind diferite probleme legate de orizontul local. Aplicațiile geografice în raport de orizontul local, stau de fapt la baza însușirii diferitelor noțiuni, procese sau fenomene geografice și prin analiza aspectelor geografice ale orizontului local se contribuie astfel la formarea noțiunilor și reprezentărilor geografice. Consecințele imediate ale acestei analize se regăsesc în: formarea unei gândiri geografice, îmbogățirea vocabularului și a noțiunilor, dezvoltarea spiritului de analiză, observare a mediului, stimularea curiozității sau formarea unor deprinderi și priceperi practice geografice specifice.

Diversitatea lecțiilor la care se pot folosi cunoștințele atât ale elevilor, cât și ale profesorului este foarte mare. De exemplu la lecțiile referitoare la capitolul ape continentale, subcapitolul ape curgătoare, se pot folosi cunoștințele elevilor dobândite în excursii sau drumeții, dar și cunoștințele personale ale profesorului legate de elementele văii Solcii (albie minoră, albie majoră, terase, versanți etc). La lecțiile cu conținut geomorfologic utile sunt observațiile legate de unele procese geomorfologice actuale. Folosirea în cadrul lecțiilor de geografie a cunoștințelor dobândite pe teren, din realitatea imediată, contribuie de fapt la facilitarea înțelegerii unor procese, fenomene, la legarea lor de practica propriu-zisă sau la sistematizarea lor .

De asemenea activitatea didactică realizată pe teren, prin intermediul excursiilor sau drumețiilor favorizează cunoașterea mai aprofundată a mediului local, prin urmărirea desfășurării în mod direct a unor procese sau fenomene.

Practica didactică demonstrează că analiza diferitelor aspecte geografice ale orizontului local duce la creșterea eficienței întregului demers didactic, de aceea în activitatea didactică curentă am constatat că lecțiile axate pe cunoașterea unor realități ale orizontului local, au avut efecte imediate și rezultate mult mai bune.

Predarea unor lecții (Tipuri de relief, Procese geomorfologice actuale, Relieful antropic, Elementele apelor curgătoare etc.) oferă largi posibilități de valorificare a cunoștințelor legate de procesele sau fenomenele geografice, care se desfășoară la suprafață. Pe teren eficiența lecțiilor este mai mare, facilitând înțelegerea interdependențelor dintre diferite procese sau însușirea mai temeinică a unor cunoștințe, prin realizarea legăturii dintre teorie și practică.

La multe dintre lecțiile ale căror teme sunt legate de relief, bazine hidrografice, se poate renunța la caracterul lor pur teoretic și poate mai abstract pentru elevi, recurgându-se la aplicații practice în orizontul local, determinând în acest fel înțelegerea justă a proceselor și fenomenelor geografice.

CAPITOLUL II. Scurt istoric al cercetărilor geografice pe tematica și în aria aleasă. Metodologia de întocmire a lucrării metodico-științifice

II.1 Scurt istoric

Teritoriul comunei Arbore, parte a [NUME_REDACTAT] a fost studiat, în cadrul unor studii mai ample, geografice și geologice, realizate asupra [NUME_REDACTAT].

Lucrări care să abordeze doar arealul comunei, au fost realizate din perspectivă istorică și etnografică, în care s-au făcut și scurte referiri la particularitățile geografice. Între acestea le remarc pe cele întocmite de localnici : țăranul cărturar [NUME_REDACTAT] “Cronica de la Arbore” în anul 1971 și profesorii Avramia și [NUME_REDACTAT] “Arbore, străveche vatră de etnografie și folclor” în anul 2000.

Informații asupra ariei studiate putem obține din diverse studii.

În anul 1929, V. Mihăilescu realizează cercetări geografice asupra ciclurilor de eroziune ți platformelor de eroziune din [NUME_REDACTAT].

În 1973 N. Popp , I. Iosep, D. Paulencu întocmesc monografia [NUME_REDACTAT], în care fac referiri asupra zonei comunei Arbore.

În 1980, apare studiul “[NUME_REDACTAT].Natură, om, economie” lucrare complexă în care coordonatorul V. Băcăuanu și colaboratorii săi prezintă informații grafice, cartografice și textuale cu referiri la particularitățile geografice ale [NUME_REDACTAT].

În 1984 lucrarea “[NUME_REDACTAT].Stratigrafie și considerații economice” întocmită de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] ce tratează stratigrafia [NUME_REDACTAT].

În tratul “[NUME_REDACTAT] – vol. IV” unde sunt analizate regiunile de podiș și de câmpie ale României este supus cercetării și [NUME_REDACTAT].

În 2009,[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Băișanu publică lucrarea “[NUME_REDACTAT] – Riscuri și vulnerabilități” în care sunt evidențiate fenomenele de risc climatic, cu referiri directe asupra inundațiilor din anul 2006 dim Arbore.

În anul 2011, meteorologul [NUME_REDACTAT] în lucrarea „[NUME_REDACTAT] Sucevei – fenomene de risc, implicații asupra dezvoltării durabile” face referiri climatice detaliate asupra comunei Arbore.

În anul 2013, [NUME_REDACTAT] în lucrarea “Bazinul râului Suceava pe teritoriul României – valorificarea potențialului turistic”, face referiri la relieful, hidrografia, vegetația și fauna comunei Arbore.

II.2 Metodologia de întocmire a lucrării metodico-științifice

Elaborarea conținuturilor privind didactica geografiei, inclusă în lucrarea metodico-științifică pentru obținerea gradului didactic I, vizează parcurgerea etapelor cercetării, pentru a se obține un răspuns la ipoteza de lucru propusă: „Curriculumul la decizia școlii contribuie la îmbogățirea cunoștințelor, la formarea de priceperi și deprinderi reflectate în rezultatele obținute la finele anului școlar, atât la disciplina opțională, cât și la disciplina obligatorie – geografie generală”.

Obiectivele generale pe care ne străduim să le urmărim în această lucrare sunt: relevarea necesității unui modul opțional specific, prin intermediul căruia elevii să dobândească cunoștințe, capacități și deprinderi de muncă intelectuală prin valorificarea experiențelor cognitive și afectiv – atitudinale, prin folosirea unor metode moderne de predare – învățare, centrate pe nevoile lor și a unor strategii de evaluare interactive; elaborarea unei lucrări în care elementele științifice și cele pedagogice să fie reunite în vederea unei potențiale valorificări a achizițiilor de la clasă.

Provocările metodologice au fost destul de mari. Tema lucrării, deloc simplă sau facilă din perspectivă științifică – în pofida aparențelor – nu este comodă nici din perspectivă didactică, pentru că, pe de o parte, literatura de specialitate, nu abundă în informații referitoare la particularitățile geografice ale comunei, nu a fost realizat nici un studiu fizico-geografic complet al comunei,existând doar abordări din perspectivă istorică și etnografică și, pe de alta, pentru că în practica școlară astfel de teme sunt de obicei simplificate ori schematizate.. Pașii metodologici au constat în: formularea ipotezei de lucru; documentarea bibliografică; selectarea informațiilor relevante, analiza și interpretarea acestora; cercetarea de teren; parcurgerea etapei experimentale, respectiv implementarea programului opțional și posibilitatea evidențierii efectelor formative ale acestuia prin utilizarea a două grupuri de elevi: clasa experimentală și clasa de control; integrarea experienței pedagogice și a cunoștințelor de profil în corpul lucrării.

În ceea ce privește tema noastră de cercetare, care are ca parte componentă și elaborarea unui opțional cu tema „Geografia comunei Arbore” precizăm că am parcurs toate etapele necesare aplicării unui asemenea demers, beneficiind de sprijinul acordat de conducerea unității [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, a elevilor și părinților acestora, precum și de către inspectorul de specialitate, care a avizat programa analitică.

Am abordat această temă de opțional la clasa a V-a pentru că programa școlară cuprinde o serie de lecții dedicate geografiei orizontului local. Constatăm că acestea sunt totuși puține pentru o cunoaștere în profunzime a acestuia și de aceea am preferat ca elevii să-și îmbogățească cunoștințele cu privire la comuna în care locuiesc și să-și formeze o serie de competențe de ordin superior, prin intermediul aplicațiilor practice..

În cadrul disciplinei opționale predate am folosit atât o paletă largă de metode și tehnici de predare – învățare activă, centrată pe elev, cât și strategii de evaluare interactive, care sperăm noi, să producă anumite schimbări în structura psihică a elevilor clasei a V- a A. Aceste modificări la nivelul cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor dobândite se vor reflecta și în rezultatele obținute la finele anului școlar, atât la disciplina opțională, cât și la disciplina obligatorie – geografie generală. Aceasta este de fapt ipoteza de lucru pe care o propunem și în vederea verificării ei vom lucra cu două grupuri omogene de elevi: clasa experimentală (clasa a V-a A) și clasa de control (clasa a V-a B). Metodologia de cercetare, procedura experimentală, rezultatele și interpretarea lor psihopedagogică vor fi abordate în capitolele următoare.

CAPITOLUL III. Geologia și relieful

II1.1. [NUME_REDACTAT] punct de vedere geologic, teritoriul comunei Arbore se află pe marginea vestică a [NUME_REDACTAT], la contactul cu [NUME_REDACTAT]. Această platformă reprezintă o continuare spre vest a [NUME_REDACTAT]- Europene, fiind o zonă rigidă, constituită dintr-un fundament cristalin vechi, ce ulterior, a fost acoperit de o stivă de sedimente cu vârste diferite: sedimente ordoviciene, siluriene, jurasice, cretacice și neogene necutate. Aceste sedimente prezintă discordanțe stratigrafice și ating grosimi de peste 1000 m.

Fig. 3.1. Harta geologică a comunei [NUME_REDACTAT] depășește limitele podișului, fiind prins sub structurile șariate ale [NUME_REDACTAT] și este zona în care s-a produs scufundarea maximă a acesteia. Fundamentul cristalin are în componența sa formațiuni cristaline de vârstă precambriană, fiind alcătuit în principal din gnaise granitoide, paragnaise plagioclazice, șisturi magmatice.

În alcătuirea cuverturii sedimentare intră depozite de vârstă paleozoică. mezozoică și neozoică.

[NUME_REDACTAT] Moldovei, teritoriul comunei Arbore se caracterizează prin trei mari cicluri de sedimentare, acestea fiind separate de două lacune stratigrafice. În ultimul ciclu de sedimentare [NUME_REDACTAT]-Levantin, se conturează Sarmațianul. C. Martiniuc și I. Ionesi consideră că aceste pietrișuri s-au acumulat în volhinian și că sunt formate din patru complexe de pietrișuri,fiecare complex fiind alcătuit din câteve orizonturi de pietrișuri și argile nisipoase, separete de intercalații argilo-nisipoase marine. Această succesiune a complexelor de pietrișuri demonstrează, că au fost atât faze de intensificare a eroziunii ucatului din regiunea carpatică , cât și oscilații a nivelului mării.

Analizând harta geologică (fig. 3.1) a zonei studiate se observă că cea mai mare extindere o au formațiunile volhiniene, reprezentate de marne argiloase cu intercalații de nisipuri. În extremitatea vestică, în zona de orogen apare pe fâșie îngustă flișul șistos și flișul șistos grezos, limitată la est de depozite de marne și argile cenușii, gips și sare.

Peste depozitele sarmațiene, apar depozitele cuaternare formate din depozite eluviale,deluviale, proluviale, coluviale și aluviale. Depozitele eluviale apar pe platourile structurale: [NUME_REDACTAT], Hrincești , iar cele deluviale pe pantele mai abrupte.

La baza glacisurilor de eroziune se întâlnesc depozite deluvio-coluviale luto-argiloase, iar la baza versanților slab înclinați apar depozite proluvio-coluviale. În cadrul albiilor pâraielor apar depozite aluvio-coluviale, cu textură variată.

Zona a fost influențată de mișcările de basculare și fracturare acre au determinat căderea în trepte spre zona de orogen, iar în zilele noastre și de cele neotectonice, ce ajung la valoarea de 3-4 mm/an, activând și fracturile transversale din fundament (Cocerhan C. pag. 54).

Formațiunile geologice de la partea superioară a cuverturii sedimentare sunt înclinate spre sud-est cu o valoare de 5-8 m/km spre direcția de regresie a mării sarmatice.

III.2. Considerații metodice privind geologia si resursele subsolice

În arealul comunei Arbore se pot face observații geologice îndeosebi de lungul văii Solcii, în locurile in care există deschideri naturale .Observațiile care se pot realiza într-o deschidere naturală reprezintă maniera cea mai accesibilă pentru cunoașterea orizontului local, într-un studiu geologic. Această observație cuprinde identificarea rocilor din deschidere, a poziției și raporturilor reciproce ale acestora și a proceselor care determină transformarea lor.

La clasa a V-a după ce elevii își însușesc noțiunile generale despre tipurile de roci care alcătuiesc scoarța Pământului, se pot realiza aplicații de cunoaștere a geologiei din orizontul local: recunoașterea tipurilor de roci, măsurarea grosimii stratelor, colectarea de eșantioane.

Resursele subsolice sunt modeste, fiind reprezentate de nisipuri, pietrișuri, argile utilizate în domeniul construcțiilor și pentru pietruirea drumurilor.

III.3. Caracteristici morfografice

Trăsăturile geomorfologice generale ale regiunii, în care este situată comuna Arbore, sunt determinate de structura geologică, litologie precum și de factorii modelatori externi. Din punct de vedere morfologic, teritoriul comunei aparține Podișului piemontan Marginea- Ciungi, situat între văile Moldovei și Sucevei, la contactul dintre Obcina mare și podiș.

Acest podiș a suscitat numeroase controverse în literatura geografică fiind cunoscut și sub alte denumiri: „Piemontul colinar Marginea-Ciungi”, după N. Popp (1935), „[NUME_REDACTAT] Mari”, după C. Martiniuc (1960) sau „Piemontul pericarpatic” după V. Băcăuanu (1970). Cu toate acestea majoritatea cercetătorilor consideră că acest podiș piemontan reprezintă „mulajul fosilizat al piemontului inițial sarmato-pliocen” (N. Popp și colab. 1973), distrus în cea mai mare parte (tectonic și eroziv) și încorporat [NUME_REDACTAT]. Din vechiul piemont sarmatic au mai rămas astăzi doar câteva dealuri izolate, sculptate pe depuneri fluvio-deltaice (C. Martiniuc, 1956, N. Barbu și colab., 1964).

Individualizarea piemontului a început în Sarmațianul inferior, când spațiul geografic din fața [NUME_REDACTAT] era submers și supus unui intens proces de colmatare prin depuneri fluvio-deltaice (alternanțe de prundișuri, nisipuri, marne și argile), care au alcătuit în timp mari paleo-delte la vărsarea râurilor Solca și Clit.

În urma evoluției din perioada pliocen-cuaternară, din câmpia piemontană au rămas doar câteva dealuri și coline izolate sculptate în acumulările fluvio-deltaice. Cu toate acestea, există mai multe trăsături specifice unui piemont:  înclinarea pe direcția vest-est, orientarea perpendiculară pe Obcine a rețelei hidrografice, deplasarea ei și capacitatea mare de înmagazinare a apelor infiltrate  (*** [NUME_REDACTAT], vol I, pag.468).

Fig.3.2. a) [NUME_REDACTAT] b) [NUME_REDACTAT]

Situându-se în nord-vestul [NUME_REDACTAT], pe subunitatea [NUME_REDACTAT], teritoriul pe care se află așezată comuna Arbore prezintă aceleași caracteristici ca ale marii unități geografice din care face parte. Relieful accidentat, pentru un podiș, din care cauză și rețeaua hidrografică este destul de neregulată, lipsită de forme structural tipice, cu excepția malului drept al pârâului Solca marcat pe o distanță mare a interfluviului de cueste. Se evidențiază văile Solcii și Clitului, care curg pe panta piemontului spre râul Suceava. Orientarea generală a rețelei de văi precum și a interfluviilor este de la vest la est pe întreaga întindere a localității, cu versanți afectați de intense procese denudaționale.

III.4. Caracteristici morfometrice

Teritoriul comunei cuprinde trei forme de relief: munți, dealuri subcarpatice și podiș. Munții, aparținând [NUME_REDACTAT] ocupă porțiunea cea mai redusă de circa 15% din teritoriul comunei, situată în partea vestică spre Solca și Sucevița. Aici se află cele mai mari altitudini: 737 m în [NUME_REDACTAT] și 726 m în [NUME_REDACTAT].

Colinele subcarpatice ocupă partea centrală a teritoriului până la râul Solca și au altitudini cuprinse între 400 și 480 m, ele sunt delimitate de văile pâraielor Clit, Iaslovăț și Saca, afluenți ai Solcii. Zona de podiș este situată în partea estică a teritoriului, între râurile Solca și Crivăț și are altitudini de 340 -400 m.

În partea nordică se află două culmi deluroase cu orientare vest-est: [NUME_REDACTAT] (532 m) și [NUME_REDACTAT] sau Buhoaiei (475 m), iar în partea sudică alte două dealuri: Cajvenei (418 m) și Portarului (461 m). În partea vestică a satului Arbore se află alte dealuri: Ariniș (438m) și Cipornița (454m), spre sud-vest, se găsește [NUME_REDACTAT] sau Mestecenilor (455m) iar spre est [NUME_REDACTAT] sau Sandu.

Marea majoritate a acestor dealuri sunt considerate de C. Cocerhan dealuri piemontane cu formă mamelonată. Între aceste dealuri pantele coboară domol spre albiile pâraielor Solca și Clit. Între culmile deluroase se întind suprafețe plane: [NUME_REDACTAT],Crivăț, Bărc, Câmp, Șes. Altidunea medie a comunei este de 400 m.

Fig. 3.3. Harta hipsometrică a comunei [NUME_REDACTAT] analiza hărții hipsometrice (fig.3.2) se constată o scădere a altitudinilor de la vest la est. Domină treapta hipsometrică cuprinsă între 400-500 m, cu o pondere de 65 %, care ocupă partea centrală și sudică a comunei. Urmează treapta hipsometrică cuprinsă între 300-400 m, cu o pondere de 20 %, cuprinzând valea Solcii și a afluenților săi: Clit, Crivăț, Iazlovăț. Cea mai redusă pondere de doar 15 % o are treapta hisometrică cuprinsă între 500-700 m, care ocupă partea vestică a comunei.

Adâncimea fragmentării exprimă diferențele altitudinale create prin acțiunea comună a unor factori morfogenetici interni și externi. Altfel spus exprimă intensitatea sau profunzimea până la care a pătruns eroziunea verticală generată predominant de apele curgătoare.

Energia reliefului are valori diferite în cadrul ariei studiate, ca urmare a potențialului dinamic al reliefului, determinat de o anumită pantă și adâncime a fragmentării verticale.

Fig. 3.4. Harta energiei de relief a comunei [NUME_REDACTAT] comunei Arbore fiind situat într-o zonă de podiș, are valori reduse ale energiei de relief. Cea mai mare parte a teritoriului are valori cuprinse între 20 și 60 m. Cea mai mare valoare a energiei de relief, de 122 m, se înregistrează între [NUME_REDACTAT] și firul văii Clitului în cursul său superior. De asemenea pe cursul superior al Clitului energia de relief are valori mai mari față de restul comunei, fiind cuprinsă între 80 și 100m ( fig. 3.3).

Rezultă că energia de relief între nivelul de bază local – râul Solca 310 m – și vârful cel mal înalt, – [NUME_REDACTAT]- 736 m – este de peste 400 metri.

Fragmentarea orizontală a reliefului reprezintă gradul de discontinuitate în plan orizontal al suprafețelor și este în principal rezultatul modelării și compartimentării prin acțiunea rețelei hidrografice. Există o legătură între densitatea fragmentării, litologie, energie de relief și pantă (Harta fragmentării orizontale – Figura nr.3.4).

Fig. 3.5. Harta densității fragmentării orizontale a reliefului comunei [NUME_REDACTAT] hidrografică, eroziunea torențială au facilitat o puternică fragmentare a culmilor atât în profil longitudinal cât și transversal. La nivelul teritoriului, densitatea fragmentării este mare. Peste 75 % din suprafața sa are valori cuprinse între 1 – 2,5 km/kmp (Figura nr.12). Cea mai mare densitate, 2,5-3 km/kmp o întâlnim în porțiunile cele mai înalte.

III.5. Tipuri genetice de relief

Relieful comunei Arbore prezintă un caracter mixt, principalele tipuri genetice de relief fiind reprezentate de relieful structural, sculptural și cel fluviatil (de acumulare).

Relieful structural s-a format pe o structură monoclinală cu alternanță de roci moi, argilo-nisipoase, cu sectoare de roci dure rezistente la eroziune, gresii și calcare. Cele mai reprezentative forme ale acestui tip de relief sunt: platourile structurale, suprafețele structurale piemontane derivate cuestele și abrupturile cuestiforme.

Cea mai mare dezvoltare o au suprafețele structurale piemontane derivate, resturi ale piemontului sarmațian.

Cuestele și abrupturile cuestiforme constituie forme caracteristice structurilor monoclinale, reprezentând versanți abrupți de văi subsecvente care retează, în cap, un număr de cel puțin două strate ([NUME_REDACTAT]., 1970). În arealul studiat cuestele apar în lungul văii Solcii, pe partea dreaptă.

Relieful sculptural a apărut și s-a dezvoltat sub acțiunea factorilor exogeni, în special datorită eroziunii și proceselor deluviale care au modelat teritoriul. Formele de relief specifice reliefului sculptural sunt interfluviile și versanții cu declivitate mai mare de 3-4 grade, care sunt modelați prin eroziune liniară, areolară, deplasări de tern și organisme torențiale.

Interfluviile au forma unor dealuri domoale cu formă mamelonată, cum sunt [NUME_REDACTAT], Ariniș, Cajvenei. Lupului, Hrincești (Cocerhan C., 2013,pag. 62). Pe dreapta văii Solcii versanții sunt afectați de alunecări complexe, ravene, ogașe și organisme torențiale.

Relieful de acumulare apare în cadrul văilor la contactul dintre treptele de relief și la schimbările importante de pantă. Formele specifice acestui tip de relief sunt luncile, terasele, glacisurile și conurile de dejecție.

Cea mai întinsă este lunca Solcii, cu o lățime variabilă cuprinsă între 500-900m .

Terasele fluviatile fac trecerea de la podiș spre șesurile aluviale. Râurile din zonă prezintă un număr de cinci terase.

Conurile de dejecție sunt reprezentate de acele forme de acumulare aplatizate, cu lungimi ce nu depășesc un kilometru, ce au o compoziție litologică eterogenă. La nivelul comunei sunt prezente la vărsarea afluenților Solcii.

.

III.6.Aspecte metodice

III.6.1.. Strategii activizante de predare-învățare

Studierea reliefului reprezintă un domeniu important al lecțiilor de geografie de la toate nivelurile. Formarea noțiunilor privitoare la relief se realizează progresiv printr-un proces complex de extindere a sferei conținuturilor acestor noțiuni.

Harta este instrumentul principal de lucru, atunci când se analizează caracteristicile litosferei, respectiv relieful. Studiul problemelor legate de relief contribuie la formarea gândirii geografice a elevilor.

Metodele, strategiile și tehnicile activizante de predare-învățare sunt diferite și complexe, dar ele se pot clasifica astfel: tehnici de evocare a cunoștințelor anterioare, strategii și tehnici de realizare a sensului, tehnici de organizare grafică a informațiilor, tehnici de reflecție (Dulamă, MariaEliza , 2002).

Acest sistem de derulare a activităților didactice este deosebit de important și se poate utiliza cu succes la clasele gimnaziale.

A. Tehnicile de evocare a cunoștințelor și experiențelor anterioare au rolul de a îmbunătăți procesul instructiv-educativ și elimină monotonia, deoarece clasa este activizată în evocarea cunoștințelor anterioare legate de subiectul propus. Între aceste tehnici menționăm lanțul ideilor, termenii cheii în avans și copacul ideilor.

a. Lanțul ideilor reprezină o tehnică frontală, orală, prin care profesorul solicită elevilor idei despre subiectul propus. Se selectează răspunsurile primite, se evaluează și se scriu în caiete și pe tablă.

Comunicarea sarcinii de lucru: Fiecare dintre elevi este rugat să spună câte o idee despre relieful creat de apele curgătoare. Pe baza experienței anterioare elevii vor menționa văile, luncile, terasele, interfluviile, versanții, albie minoră, albie majoră etc.

b. Termenii cheii în avans. Această tehnică este utilă atunci când se dorește reactualizarea unor noțiuni deja învățate sau stabilirea de relații între acestea.

Comunicarea sarcinii de lucru: Profesorul scrie pe tablă termenii legați de relieful fluviatil: apă curgătoare, albie minoră, luncă, relieful fluviatil, terase, interfluvii, versanți. Se cere elevilor să scrie în caiete termenii de pe tablă și să stabilească o relație între aceștia.

Elevii discută și stabilesc relația dintre termenii dați:apă curgătoare-relief fluviatil-vale-albie minoră-luncă-terase-versanți-interfluviu.

La clasele de liceu, unde orizontul de cunoștințe geografice al elevilor este mai larg se pot stabili termeni-cheie în avans și pentru relief mai complex.

Copacul ideilor (E. Dulamă, 2002) reprezintă o organizare grafică, a ideilor legate de un anumit subiect, fiind foarte util în procesul de predare-învățare a reliefului.

Comunicarea sarcinii de lucru: Realizați un desen similar cu cel de pe tablă pe care îl completați individual, urmărind ca, de la cuvântul cheie, să completați copacul cu ideile referitoare la acesta, trecând în dreptul liniilor problemele legate de continente, formarea reliefului, vechimea reliefului, fizionomia, modelarea reliefului, impactul antropic (figura. nr. 14).

Fig. 3.6. Copacul ideilor pentru relief

Astfel de scheme cu cunoștințe geografice mai ample se utilizează cu succes la clasele de liceu, respectiv clasa a IX-a care studiază geografia fizică generală.

La clasele gimnaziale se poate utiliza copacul ideilor pentru elemente mai simple și locale, așa cum se prezintă în figura 3.5.

Figura3.7. Copacul ideilor pentru relieful local din comuna Arbore.

Plecând de la aceste forme mai simple, se pot face scheme mai largi, pe tipuri de relief. De exemplu în cazul reliefului sculptural (figura nr.3.6.).

Figura.3.8. Copacul ideilor pentru relieful sculptural.

B. Tehnicile de realizare a sensului sunt utilizate mai ales, pentru dobândirea noilor cunoștințe.

Cele mai reprezentative pentru cunoașterea reliefului sunt schemele logice. Între acestea menționăm schemele arborescente, piramidale, etapizate, sub formă de ciorchine.

Un exemplu de schemă logică arborescentă prezentăm în figura nr.3.8.

anticlinal

structuri cutate sinclinal

structural butoniere

structuri faliate horst

graben

cueste consecvente

structuri monoclinale văi subsecvente

tabulară obsecvente

pe conuri vulcanice resecvente

vulcanic pe platouri vulcanice

Relief denaduțional de alunecare

fluviodenudațional coluvii

sculptural văi proluvii

fluviatil versanți

interfluvii

rambleuri

forme pozitive halde

antropic diguri, baraje

gropi

forme negative galerii

mine

Fig.3.9. Schemă logică arborescentă. Relieful.

Schemele logice etapizate redau însăși evoluția proceselor de modelare. În acest caz eroziunea torențială reprezintă un exemplu potrivit, deoarece se desfășoară cu o anumită rapiditate care poate fi urmărită de elevi.

Schema logică etapizată: eroziunea torențială.

Pregătire: roci friabile, pante, despăduriri, precipitații torențiale.

Desfășurarea eroziunilor: se realizează în timp, dar se poate urmări și monitoriza după fiecare ploaie abundentă și torențială.

Stabilizarea eroziunilor: se manifestă în perioadele secetoase sau prin lucrări de amenajare (praguri, baraje de stingere a torenților, împăduriri etc).

Reluarea eroziunilor: la alte ploi puternice, dacă între timp nu s-au executat lucrări de stabilizare sau în cazul distrugerii unor astfel de lucrări.

Tehnici de organizare grafică a informațiilor.

Dintre aceste scheme o menționăm pe cea sub formă de ciorchine. Aceasta permite o organizare grafică a informațiilor legate de o anumită temă.

În centrul acestui organizator grafic se află cuvântul cheie. De la acesta pleacă mai multe ramificații care corespund informațiilor legate de cuvântul cheie.

Folosind manualul, elevii realizează pe caiete după modelul de pe tablă, câte o schemă logică sub formă de ciorchine pentru elementul propus.

De exemplu, la clasa a IX-a, în manualul de geografie fizică este prezentat relieful Terrei. Dacă ne referim la relief în ansamblu, pe baza datelor din manual se poate întocmi următoarea schemă sub formă de ciorchine (figura nr.3.9).

Fig.3.10. Ciorchine relief.

Alte tehnici de însușire a cunoștințelor de geografie privind relieful sunt: cubul, diagrama Venn, bucla dublă, rețeaua de discuții, tabelul consecințelor.

Cubul reprezintă o tehnică prin care un anumit subiect poate fi interpretat din mai multe perspective. De exemplu, în cazul eroziunii torențiale se pun următoarele probleme.

Descrie o eroziune torențială;

Compară eroziunea torențială cu alte forme de eroziune (marină, glaciară, fluviatilă);

Analizează cauzele eroziunii torențiale (pante, roci friabile, despăduriri, ploi torențiale);

Analizează repartiția teritorială a eroziunii torențiale (în teritoriu limitat, în România, în Europa, pe glob).

Argumentează poziția eroziunii torențiale în categoria factorilor de risc.

[NUME_REDACTAT] este o tehnică prin care se face o sintetizare grafică a cunoștințelor sub forma a două cercuri suprapuse parțial, iar în partea comună se înscriu asemănările și în părțile laterale se înscriu deosebirile dintre două forme de relief apropiate de geneză.

Bucla dublă este, de asemenea, utilă în gruparea asemănărilor și deosebirilor dintre două idei, concepte, aspecte. Aici sunt tot două cercuri dar separate. Elementele comune se leagă către interior iar deosebirile către exterior.

Rețeaua de discuții este utilă în procesul de învățare atunci când elevul trebuie să prezinte părerile proprii referitoare la o problemă importantă. Întrebarea se scrie pe tablă (figura nr.3.10.).

DA NU

Fig3.11.Rețeaua de discuții.

Tabelul consecințelor se prezintă elevilor posibilitatea desfășurării unor elemente cu potențial evident de risc sau alte fenomene și se cere elevilor o predicție a eventualelor consecințe.

III.6.2. Proiect de lecție: „Reliefului orizontului local”

PROIECT DIDACTIC

DATA:

CLASA: a V-a

DISCIPLINA: Geografia generală

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: [NUME_REDACTAT]

CONȚINUTURI: Relieful orizontului local – elemente de bază

TIPUL LECȚIEI:de dobândire de cunoștințe

CADRUL DE DESFĂȘURARE : sala de clasă

SCOPUL LECȚIEI : dobândirea de cunoștințe referitoare la relieful orizontului local prin descoperire, observare, localizare pe hartă a principalelor forme de relief;

COMPETENȚE SPECIFICE:

Precizarea în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici de bază;

Utilizarea termenilor geografici simpli în contexte cunoscute sau în contexte noi;

3.2 Identificarea legăturilor între elemente, fenomene și procese observabile;

3.5 Explicarea legăturilor dintre realitatea observată și fenomene din domeniul științelor naturii;

4.3 Poziționarea corectă a elementelor geografice pe reprezentări cartografice specifice;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

A. COGNITIVE:

Pe parcursul și la sfârșitul activității, elevii vor fi capabili:

O1 – să enumere comunele și orașele cu care se învecinează;

O2 – să identifice pe harta fizică a României și pe harta fizică a județului Suceava, formele de relief ale orizontului local;

O3 – să caracterizeze relieful orizontului local;

O4 – să precizeze altitudinile reliefului din orizontul local;

B. METODOLOGICE:

Elevii vor fi capabili:

Să localizeze pe harta fizică a României și pe harta fizică a județului Suceava formele de relief;

C. ATITUDINALE

Să manifeste interes și curiozitate pentru cunoașterea orizontului local și apropiat;

Să lucreze ordonat;

Să rezolve sarcinile de lucru în timpul acordat.

CONDIȚII PREALABILE: elevii au noțiuni despre formele de relief și orizontul local din clasa a IV-a;

METODE: conversația euristică, expunerea, lucrul cu harta, diagrama Venn, braistorming, învățarea prin descoperire;

MIJLOACE: harta fizică a României, harta fizică a județului Suceava, planul cadastral al comunei Arbore,fișe de lucru

STRATEGIA: euristică, aplicativă;

EVALUAREA: Ce dovezi există că elevii au învățat lecția ?

De conținut: răspunsurile la întrebări, localizarea pe hartă;

De utilizare a operațiilor gândirii: sistematizarea informațiilor;

RESURSE

A. BIBLIOGRAFICE

1. ȘTIINȚIFICE:

Băcăuanu V. și colab., [NUME_REDACTAT], Editura științifică și enciclopedică, București, 1980

[NUME_REDACTAT]., Geografia fizică a României, Partea I, [NUME_REDACTAT] România de Mâine, București, 2003

[NUME_REDACTAT]., Popescu N., Ielenicz M., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București, 1974

2. OFICIALE:

[NUME_REDACTAT], Programe școlare pentru clasele a V-a – a VIII-a, București, 1999

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], manual pentru clasa a V-a, [NUME_REDACTAT], București, 1997

3. METODICO-DIDACTICE

[NUME_REDACTAT] Dulamă, Strategii didactice, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 2000

[NUME_REDACTAT] Dulamă, Modele, Strategii și [NUME_REDACTAT] Activizante cu aplicații în geografie, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 2002

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București, 2000

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Curriculum școlar Geografie, clasele IV-IX, Ghid metodologic, [NUME_REDACTAT], București, 2000

. B. TEMPORALE: 50 minute.

Fișa de lucru nr. 2

Cu ajutorul schiței de hartă de mai sus completați următorul ciorchine :

Fișa de lucru nr. 3

[NUME_REDACTAT] este situată în partea de vest a [NUME_REDACTAT] (parte a [NUME_REDACTAT]) la contactul cu [NUME_REDACTAT].

Teritoriul comunei cuprinde trei forme de relief : munți, dealuri subcarpatice și podiș. Munții, aparținând [NUME_REDACTAT] ocupă porțiunea cea mai redusă în partea vestică spre Solca și Sucevița . Aici se află altitudinea maximă 532 m în [NUME_REDACTAT].

Dealurile subcarpatice ocupă partea centrală a teritoriului până la râul Solca și au altitudini cuprinse între 400 și 480 m. Zona de podiș este situată în partea estică a teritoriului și are altitudini de 340 – 380 m.

Teritoriul comunei are aspectul unei succesiuni de porțiuni mai înalte, reprezentate de dealurile: Bobeica, Lupului, Cipornița, Cajvenei, Hrincești și zone mai joase: [NUME_REDACTAT], Bărc, Șes.

Tipurile de roci prezente în zonă sunt : argilă, nisip, pietrișuri.

Pornind de la textul de mai sus rezolvați următoarele cerințe :

Precizați numele unității de relief în care este situată comuna Arbore.

Ce forme de relief sunt prezente pe teritoriul comunei ?

Dați exemple de câte două dealuri și două zone joase.

Care este altitudinea maximă din comună ?

Enumerați tipurile de roci prezente pe teritoriul comunei.

CAPITOLUL IV. [NUME_REDACTAT] în partea de nord est a țării, în [NUME_REDACTAT] comuna Arbore primește influențe oceanice și baltice, pe fondul climei temperat-continentale de tranziție în care se află țara noastră, aparținând etajului climatic de deal și podiș ([NUME_REDACTAT], vol.1,1983).

IV.1.Factorii genetici ai climei

IV.1.1 Factorii radiativi

Clima ariei studiate ca și a oricărei alte regiuni depinde de factori radiativi,cel mai important fiind radiația solară globală formată din radiația solară directă și radiația difuză.

Analizând radiația solară pe parcursul a 24 de ore se constată, că aceasta înregistrează creșteri începând cu orele dimineții, atinge maximul la ora trecerii Soarelui la meridianul locului, după care începe să scadă, seara având valoarea zero. Ea poate suferi modificări determinate de transparența atmosferei, albedoul suprafeței active și nebulozitate.

În ceea ce privește evoluția pe anotimpuri, se observă că vara radiația globală are cel mai important procent (41 %), iar iarna de doar 10%. La nivelul unui an valorile radiației globale sunt sub 115 kcal/cm2.

IV.1.2 Factorii dinamici

Fiind situată în partea de nord-est a României, teritoriul comunei Arbore este influențat de acțiunea a 4 centri barici principali , dar și a altora secundari.

[NUME_REDACTAT] determină cele mai importante transformări asupra proceselor atmosferice din țara noastră. Acest centru baric determină în urma pătrunderii unor mase de aer dinspre vest și nord-vest, veri mai umede și mai răcoroase și ierni mai blânde și mai umede. La nivelul ariei studiate masele de aer ajung mai uscate datorită traversării Carpaților. Această zonă de presiune atmosferică mare , este mai frecventă în lunile de vară, când determină înnorări, averse și grindină produse în special după amiază. Pe timpul iernii prezența acestui maxim baric duce la o încălzire a vremii, o creștere a nebulozității și la ninsori abundente.

[NUME_REDACTAT]-European este un centru baric de mare presiune ce determină adevecția de aer rece dinspre et și nord est. Acțiunea sa se resimte îndeosebi pe timpul iernii când provoacă geruri aspre, viscole puternice, cețuri de radiație și nebulozitate ridicată. Pe timpul verii determină pătrunderea de aer continental, foarte cald și uscat ce produce secetă, iar primăvara și toamna determină înghețuri și brume târzii sau timpurii datorită aerului mai rece.

În timpul iernii comuna Arbore se află și sub influența [NUME_REDACTAT] și a celui Groenlandez, dar frecvența lor este estul de redusă. Acțiunea acestora determină răcirea bruscă a temperaturii și ninsori abundente.

Ceilalți centrii barici care influențează clima ariei studiate sunt: Anticiclonul din nordul Africii, [NUME_REDACTAT], Ciclonii mediteraneeni și [NUME_REDACTAT], dar influența lor este destul de redusă.

IV 1.3 Factorii fizico-geografici

Așezarea geografică

[NUME_REDACTAT] fiind situată pe paralela de 47˚ latitudine nordică la distanțe mari de suprafețele oceanice și la distanțe aproximativ egale față de punctele extreme ale continentului are o climă temperat continentală.

Suprafața activă

Particularitățile suprafeței active determină o mare complexitate și variație a proceselor climatice generate și influențate de ele, cele mai importante fiind caracteristicile reliefului, vegetației și suprafețelor acvatice.

[NUME_REDACTAT] influențează clima prin:altitudine, expunerea și orientarea versanților,formele de relief.

La nivelul comunei Arbore altitudinea are o influență redusă, deoarece diferența de altitudine este redusă fiind de aproximativ 200 m. O dată cu creșterea înălțimii temperatura scade cu 0,50-0,70 /100m, cantitatea de precipitații crește cu 70-100 mm / 100m, la fel și umiditatea relativă medie anuală cu 1- 1,5 % / 100m (Atlasul R. S. România, 1972-1979).

Panta și expoziția versanților determină cantități diferite de energie solară pe care le primesc suprafețele mici, adică un grad diferit de încălzire și umezeală. Versanții orientați spre nord, nord-est și nord-vest primesc o cantitate mai redusă de energie radiantă, iar versanții orientați spre nord-vest și vest vor înregistra valori ale umidității mai ridicate cu 2-4 %, față de cei orientați spre est și sud-vest.

B. [NUME_REDACTAT] determină unele particularități topoclimatice și microclimatice în funcție de tipul de cultură, stadiul vegetației, componența floristică.

În arealul studiat predomină culturile agricole care în funcție de tipul de cultură, dezvoltarea vegetației, densitatea și rotația culturilor generează un mozaic de microclimate.

Pădurea ocupă suprafețe reduse,determinând influențe la scară topoclimatică prin suprafață, specii componente, dimensiunea și desimea arborilor. În timpul verii temperatura este mai mică în pădure față de cea din câmp deschis, în timp ce iarna diferențele sunt mai mici și de semn contrar.

Suprafețele acvatice

Suprafețele acvatice se manifestă diferit față de alte suprafețe active, deoarece au o căldură specifică mai mare de 2-3 ori față de cea a unui sol, se încălzesc și se răcesc mai greu, evaporare intensă ce determină creșterea umidității și a precipitațiilor (Mihăilă D., 2006, pag 43).

În comuna Arbore suprafețele acvatice sunt reprezentate de râul Solca și afluenții săi, la care se adaugă câteva mici amenajări piscicole, care generează unele topoclimate și microclimate.

IV.1.4 Factorii antropici

O dată cu dezvoltarea societății omenești, au apărut modificări și în starea climei și a vremii. Poluarea atmosferei a făcut ca să se vorbească tot mai des de încălzirea globală, de efectul de seră și de schimbări climatice.

IV.2 Analiza elementelor și fenomenelor climatice

IV.2.1. Temperatura aerului

Temperatura aerului este unul din cele mai importante elemente climatice, deoarece influențează particularitățile biogeografice ale unei zone și răspândirea populației. Ea este influențată de latitudine, altitudine, dispunerea formelor de relief, poziția și înclinarea versanților, gradul de acoperire cu vegetație.

Deoarece pe teritoriul comunei nu se află nici o stație meteorologică, am utilizat datele de la [NUME_REDACTAT] din Rădăuți localizată la altitudinea de 389 m, 470 51` latitudine nordică și 250 55` longitudine estică.

Temperatura medie anuală la Stația meteorologică Rădăuți este de 7,3˚C. În cadrul [NUME_REDACTAT], municipiul Rădăuți este considerat polul frigului, deoarece aici se înregistrează frecvent cele mai scăzute temperaturi. Această situație se datorează pătrunderii unor mase de aer de deasupra [NUME_REDACTAT] care se canalizează pe cursul râului Suceava spre aval. Din analiza temperaturilor medii anuale s-a constatat că cel mai călduros an a fost 2000 când temperatura medie a fost de 9˚C, iar cel mai răcoros anul 1980 când media anuală abia a ajuns la 5,9˚C.

Fig.4.1. Regimul anual al temperaturii aerului la Rădăuți (1970- 2010)

După cum se observă din graficul se mai sus cea mai rece lună a anului este ianuarie cu o temperatură medie multianuală de -4,3˚C, iar cea mai caldă este luna iulie cu o medie multianuală de 18,2˚C.

Temperaturile extreme înregistrate au fost: maximă 37,7˚C în anul 1958, iar cea minimă – 31,7˚C în anul 1963.

Teritoriul comunei Arbore este traversat de izoterma anuală de 6˚C care trece prin vestul satului Clit și de cea de 7˚C care trece prin estul teritoriului aproape de hotarul cu comuna Grănicești.

Primul îngheț apare în ultima decadă a lunii noiembrie, dar cel mai devreme poate să apară și la sfârșitul lunii septembrie, iar ultimul îngheț în prima decadă a lunii aprilie (cel mai târziu la începutul lunii mai).

IV.2 2. Temperatura solului

Temperatura solului este importantă îndeosebi pentru sectorul agricol. Valoarea și regimul temperaturii solului este influențată de: tipul de sol, tipul de vegetație ce îl acoperă și stadiul de dezvoltare al acestuia, gradul de umiditate, prezența sau absența stratului de zăpadă, forma de relief pe care este așezat (Mihăilă D,pag 114). În tabelul 4 1. Redau statistica termică la nivelul solului la Rădăuți.

Tab.4. 1.Tabloul termic al suprafeței solului la stația meteorologică Rădăuți

IV. 2.3. Umiditatea aerului

Sursele de umiditate care completează rezervele momentane de apă din țara noastră provin în proporție de 80% din [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], iar restul de 20% din circuitul local (Ujvari, 1972). Sursele locale de creștere a umidității sunt reprezentate de evaporarea apei de pe suprafețele acvatice ale râurilor, lacurilor, mlaștinilor și ale solului, precum și din evapotranspirația plantelor.

Caracteristicile higrometrice ale aerului sunt evaluate prin tensiunea vaporilor de apă, deficitul de saturație și umezeala relativă, în cazul nostru, pentru analiză s-au folosit date provenite din măsurătorile higrometrice efectuate la stația meteorologică Rădăuți.

Tab. 4.2. regimul anual al umidității relative a aerului la Rădăuți(1970-2010)

Analizând evoluția anuală a mediilor lunare ale umidității relative se constată că începând cu luna august valorile încep sa crească pentru a atinge un maxim în lunile noiembrie-decembrie, iar cele mai coborâte valori se înregistrează în luna mai. Maximul anual din lunile noiembrie – decembrie se datorează frecventelor advecții de aer rece precum și intensificării răcirii radiative în special din timpul nopților senine și liniștite.

Umezeala relativă

Umezeala relativă a aerului reprezintă raportul procentual dintre tensiunea reală și tensiunea de saturație. Acest indicator are valori mai mari iarna când se înregistrează 40-45 zile cu umezeală relativă de 80 % la ora 14, datorită temperaturilor mai scăzute,iar cele mai scăzute valori sunt vara, când se înregistrează doar 10-15 zile cu umezeală relativă de 80 % , datorită temperaturii ridicate a aerului.

IV. 2.4. [NUME_REDACTAT] exprimă gradul de acoperire a cerului cu nori și se notează în zecimi de cer acoperit, de la 0 la 10.

Nebulozitatea este influențată de circulația maselor de aer , umiditatea aerului, relief ș.a. nebulozitatea influențând la rândul ei, valorile și regimul elementelor climatice.

În urma măsurătorilor efectuate s-a constatat că în zona Rădăuți nebulozitatea atinge, în medie 6,0 zecimi din bolta cerului. Cele mai mari valori ale nebulozității se înregistrează în luna decembrie, iar cele mai scăzute valori în luna august.

La nivelul anotimpurilor, nebulozitatea are valori maxime iarna (6,7 zecimi) și minime vara (5,3 zecimi), în timp ce în anotimpurile de tranziție nebulozitatea este de 6,3 zecimi primăvara și de 5,9 toamna.

Tab.4.3. Regimul anual al numărului de zile senine și acoperite la Rădăuți (1970-2010)

Fig. 4.2. . Regimul anual al numărului de zile senine și acoperite la Rădăuți (1970-2010)

Există și o variație diurnă a nebulozității. În timpul iernii nebulozitatea atinge valoarea maximă în jurul orelor 8-9 dimineața, când inversiunea termică este maximă, iar pe timpul verii valoarea maximă se înregistrează în jurul orei 13 și cea minimă dimineața .

IV.2.5. Durata de strălucire a [NUME_REDACTAT] de strălucire a Soarelui depinde îndeosebi de deplasarea maselor de aer, dar și de factorii geografici locali. Ea variază în timpul unui an datorită duratei inegale a zilelor și nopților, dar și a nebulozității.

Durata medie de strălucire a Soarelui la stația meteo din Rădăuți este de peste 1900 ore anual. Cele mai mari valori ale duratei de strălucire a Soarelui se înregistrează în lunile mai – august, iar cele mai mici în luna decembrie.

În zona Rădăuți sunt în medie pe an, 80-100 zile cu cer senin, 140-160 zile cu cer acoperit și 110-120 zile cu cer noros.

Fig.4.3. Duratele medii lunare de strălucire a Soarelui la stația meteorologică Rădăuți (1970- 2010)

IV.2. 6. Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice reprezintă unul din cele mai importante elemente climatice, ele fiind determinate de particularitățile circulației generale ale atmosferei și condițiilor fizico-geografice.

La stația meteorologică Rădăuți cantitatea medie de precipitații este de 626 mm, dar comuna Arbore fiind situată într-o zonă cu altitudini puțin mai mari cantitatea de precipitații este în jur de 650 mm anual.

Cele mai mari cantități de precipitații cad în lunile iunie și iulie din cauza circulației active a maselor de aer umede din vest și nord – vest, dar și a proceselor convective mai intense sin sezonul cald. Iarna cad cele mai mici cantități de precipitații, deoarece predomină circulația anticiclonică și sunt importante advecții de aer rece și uscat continental.

La nivelul aceleași luni cantitatea de precipitații diferă foarte mult de la un an la altul, datorită schimbărilor înregistrate în raporturile dintre deplasarea maselor de aer pe orizontală și verticală, bilanțului radiativ și factorilor geografici locali.

Fig. 4.4.Precipitații medii lunare la [NUME_REDACTAT] Rădăuți (1970-2010)

Referitor la forma sub care cad precipitațiile comuna Arbore se încadrează în tipul pluvionival. Numărul mediu anual de zile cu precipitații oscilează între 120-130, din care numărul mediu al zilelor cu ninsori este de 50. Precipitațiile sub formă de ninsoare încep să cadă în a doua decadă a lunii noiembrie, iar ultimele se pot prelungi până la mijlocul lunii aprilie.

Uneori precipitațiile sunt însoțite de fenomene atmosferice de risc: orajele, trăsnetele, aversele, grindina.

Orajele reprezintă un ansamblu de fenomene fizice, optice (fulger) și acustice (tunete) ale atmosferei, în esență procese complexe de descărcări electrice discontinui. Apariția orajelor este condiționată de crearea unei stări de instabilitate în atmosferă, aerul cald și umed să fie forțat să se ridice rapid la înălțimi care să depășească nivelul de condensare. Aceste fenomene se produc frecvent vara, când încălzirea excesivă a suprafeței terestre determină formarea norilor Cumulonimbus.

Fenomenele orajoase însoțite de vânturi puternice și grindină de dimensiuni mari, provoacă pagube materiale: întreruperi de curent, afectarea telecomunicațiilor, a transporturilor și chiar victime umane.

Aversele de ploaie reprezintă căderea unei mari cantități de precipitații în timp relativ scurt, apariția și stingerea lor având loc aproape instantaneu. În unele cazuri ele pot produce inundații.

Grindina este o formă de precipitații solide, alcătuite din granule de gheață având diferite forme, mărimi și greutăți care cad în timpul furtunilor. Fenomenul de grindină este declanșat ca urmare a dezvoltării pe verticală a unor procese termoconvective intense, care favorizează formarea sistemelor noroase de mare amploare din categoria Cumulonimbus (Mihăilă D. pag 368). Dintre efectele căderilor de grindină menționăm : distrugerile provocate culturilor agricole și avariile suferite de construcții.

Fenomenele atmosferice de risc caracteristice anotimpului rece sunt înghețul și gerul, bruma, chiciura, poleiul, ceața, viscolul. Majoritatea fenomenelor care se înscriu în această categorie se datorează temperaturii aerului.

IV.2.7 [NUME_REDACTAT] teritoriul [NUME_REDACTAT] și al comunei Arbore vânturile se formează sub acțiunea directă a principalilor centri barici și a particularităților suprafeței active. [NUME_REDACTAT] are rol de baraj orografic, determinând prin altitudine și orientare o serie de particularități regionale vântului.

Direcția vântului

Din analiza datelor de frecvență a vântului pentru perioada 2000 -2010 se constată că anual predomină vântul din direcția NV cu 17,95%, urmat de cel din N cu 14,28%, vânturile din direcția S și SE fiind cel mai rare.

Tab. 4.3.Frecvența medie anuală a vântului pe direcție și calmului la Rădăuți (2000- 2010)

IV.3 Aspecte metodice privind stările de vreme si clima. Importanta cunoașterii acestora pentru activitățile cotidiene sociale si economice.

Cunoștințele despre climă sunt deosebit de importante. Toate activitățile umane se desfășoară în diferite condiții climatice iar rezistența organismelor la aceste condiții se înscrie în anumite limite care nu sunt prea largi.

Cu alte cuvinte stările de vreme și climă prezintă o influență deosebită. Dar stările de vreme se schimbă adesea în timp foarte scurt fapt ce se face resimțit imediat. De asemenea variațiile unor elemente climatice depășesc limite de normalitate și devin factori de risc (temperaturi excesive, precipitații abundente, vânturi, uragane, grindină, brumă timpurie, îngheț etc) fapt ce face și mai necesară cunoașterea climei.

În ultimul timp tendința de „încălzire a climei la nivel planetar”, foarte mult mediatizată, suscită un interes deosebit la nivelul populației întregi.

Pe de altă parte clima condiționează și alte procese și fenomene geografice. Astfel pe Terra există reliefuri climatice, alimentarea rețelei hidrografice depinde în principal de precipitații, modelarea reliefului se face, într-o anumită măsură, prin condițiile climatice etc.

Cunoașterea evoluției vremii în orizontul local și apropiat, este deci foarte importantă, iar prognozele meteo pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp sunt extrem de utile atât pentru activitățile cotidiene, cât și pentru agricultori, transportatori sau alți agenți economici.

Pe lângă prognozele meteorologice standard, se pot face și prognoze pe baza semnelor naturii.

Cele mai frecvente semne de vreme bună sunt :

– atunci când dimineața este rouă este semn că vremea rămâne frumoasă;

– dacă păianjenii își construiesc pânze sau dacă albinele încep lucrul devreme și sunt harnice toată ziua, este sigur că vremea va fi bună;

– dacă cerul de asfințit este roșu și lipsit de nori sau prezintă câțiva nori de tip cirrus, luminați roz, vremea rămâne frumoasă pentru câteva zile;

Semnele de vreme urâtă și în special de furtună sunt următoarele :

– când dimineața cerul are o culoare prea roșiatică, este semn că vremea se va înrăutăți, iar dacă cerul are o tentă de roșu închis, înrăutățirea vremii va avea loc în curând;

– atunci când se ridică ceața trebuie să ne așteptăm la o înrăutățire a vremii;

– agresivitatea țânțarilor și agitația furnicilor sunt semne că se apropie o furtună ;

– trifoiul se comportă într-un mod special înainte de apariția unei furtuni: frunzele îi sunt colorate și arată ca o umbrelă închisă, iar florile îi atârnă în jos.

Importanța mare pe care clima o are pentru desfășurarea proceselor și fenomenelor geografice și pentru desfășurarea activităților umane curente se reflectă în faptul că primele noțiuni despre aceasta să se predea și elevilor din clasele mici. Baza științifică a acestor cunoștințe, precum și analiza temeinică a condițiilor climatice la nivel planetar și local se realizează la lecțiile de geografie fizică generală (clasele a V-a și a IX-a) prin capitole distincte.

Predarea cunoștințelor despre climă începe cu studiul atmosferei și se continuă cu analiza regimului fiecărui element în parte.

În final se studiază zonalitatea climatică latitudinală și altitudinală, deoarece clima, ca element geografic se supune legii zonalității.

Tehnicile de predare-învățare sunt și în cazul climei deosebit de variate și de complexe: copacul ideilor, schemele logice, diagrama Venn, bucla dublă, termenii cheii în avans, cubul, organizatorul grafic comparativ, învățarea prin descoperire, experimentul, problematizarea etc. Fiecare tehnică, prin particularitățile sale, este importantă. În cele ce urmează vom prezenta principalele elemente climatice, temperatura aerului și precipitațiile, prin tehnica „Bucla dublă” și o situație de învățare prin descoperire, în care se utilizează câteva experimente care se pot realiza cu elevii pentru o mai bună înțelegere a fenomenelor și proceselor atmosferice și climatice.

Aplicație: Realizați o buclă dublă privind temperatura aerului și precipitațiile pe baza datelor din manualul de „Geografie fizică” din clasa a IX-a (figura nr.4.5.):

Fig.4.5. Bucla dublă.

Experimentul este o metodă didactică de explorare directă a realității, în care se provoacă intenționat un fenomen sau un proces în condiții determinate, în scopul cercetării, descoperirii esenței fenomenului sau procesului, a legilor care-l determină, pentru verificarea unor ipoteze.

Problematizarea este utilizată în scop didactic în două moduri :

ca o metodă didactică independentă, când se propun elevilor situații-problemă intercalate în scenariul didactic, printre situații situații bazate pe alte metode și procedee didactice;

pentru crearea unui cadru de învățare problematizat, euristic, când lecția este constituită dintr-o suită de situații-problemă propuse elevilor spre rezolvare.

Învățarea prin descoperire constă în desfășurarea de către elev a unei experiențe, a unei activități de observare corelată cu o situație-problemă, în explorarea diverselor alternative și în găsirea soluției.

Problematizarea și învățarea prin descoperire constituie două secvențe ale aceluiași demers euristic. În problematizare accentul se pune pe crearea unor situații de învățare pornind de la o situație-problemă, în timp ce în învățarea prin descoperire, prin situația problemă se declanșează descoperirea, dar accentul cade pe căutarea și găsirea situației-problemă.

În continuare prezint un exemplu de situație de învățare prin descoperire, în care experimentul și problematizarea devin procedee didactice:

Subetapa 1. Prezentarea situației-problemă: Atunci când plouă, pe suprafața pământului se formează bălți. Ce se întâmplă cu apa din aceste bălți după o perioadă de timp?

Subetapa 2 . Căutare indiciilor și emiterea părerilor elevilor. Aceștia răspund că apa din bălți a dispărut (concepție).

Ce înseamnă faptul că a dispărut? (… ea nu mai există, ea nu se mai vede etc.)

Subetapa 3. Confruntarea și selecționarea pistelor. Elevii emit două ipoteze ce vor fi verificate prin experiment : 1) Apa este ascunsă vederii noastre (ipoteza 1) ; 2) Apa este invizibilă (ipoteza 2).

Experiment 1. Sepune apă într-un pahar transparent, apoi se introduce în apă o bucată de sol.

Experiment 2. Se pune apă în cantități egale în două pahare transparente. Un vas este poziționat la umbră, iar altul la soare timp de câteva ore.

Experiment 3. Se pune apă în cantități egale în două vase transparente închise. Un vas este poziționat la umbră, iar altul la soare timp de câteva ore.

Subetapa 4. Comunicarea rezultatelor

Experiment 1. Ce s-a întâmplat cu apa după ca a-ți pus bucata de sol? (… a fost absorbită de sol)

Experiment 2. Câtă apă observați că mai există în cele două vase deschise ? (…în vasul expus la soare este mai puțină apă decât în vasul care a stat la umbră.)

De ce ? (… apa se împrăștie în afara vasului deschis.) (ipoteză)

Experiment 3. Câtă apă mai există în cele două vase închise ? (… în cele două vase există cantități de apă egale).

Subetapa 5. Căutarea indiciilor și emiterea ipotezelor elevilor.

În timpul prezentării se identifică următoarele ipoteze ale elevilor: 1) „Apa a dispărut”; 2) „Apa este ascunsă vederii noastre” ; 3) „Apa este invizibilă” ; 4) „Apa s-a împrăștiat în afara vasului deschis”.

Subetapa 6. Situația-problemă este rezolvată. Elevii observă și conștientizează că apa trece dintr-o stare de agregare în alta, adică din stare lichidă în stare gazoasă. Se operează cu următoarele concepte : vaporizare, evaporare, fierbere.

Subetapa 7. Validarea soluției

Apa în stare lichidă are permanent tendința să se evaporeze ? (Da)

Apa în stare lichidă are permanent tendința de a pătrunde în sol ? (Da)

Subetapa 8. [NUME_REDACTAT] importanță are fenomenul de evaporare a apei ? (… în formarea circuitului apei în natură etc.)

Ce importanță are fenomenul de pătrundere a apei în sol ? (… ajunge la rădăcinile plantelor, formează stratul acvifer.)

Organizatorul grafic „ciorchine-structurat” : „Importanța atmosferei”

A. Proiect de lecție: „Vremea. Observarea particularităților timpului la o stație meteorologica. Microclimatele și topoclimatele din orizontul local”.

PROIECT DIDACTIC

DATA:

CLASA: a V-a

DISCIPLINA: Geografia generală

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Atmosfera

SUBIECTUL LECȚIEI : Vremea. Observarea particularităților timpului la o stație meteorologică. Microclimatele și topoclimatele din orizontul local

TIPUL LECȚIEI: dobândire de cunoștințe

CADRUL DE DESFĂȘURARE : [NUME_REDACTAT] Rădăuți

SCOPUL LECȚIEI : explicarea modului de întocmire a prognozelor meteorologice, precum și importanța acestora în prevederea vremii

Competențe specifice:

1.3.Utilizarea termenilor geografici simpli în contexte cunoscute sau în contexte noi

3.3.Explicarea fenomenelor și proceselor specifice mediului la nivelul orizontului local și al planetei

3.6.Utilizarea operațiilor și noțiunilor matematice la nivel elementar

7.2.Utilizarea metodelor simple de investigare (observare, analiză, interpretare)

7.3. Identificarea reperelor observabile de timp

7.6.Caracterizarea elementelor, fenomenelor și proceselor după un algoritm dat 7.7.Compararea elementelor, fenomenelor și proceselor după caracteristicile geografice solicitate, stabilind asemănări și deosebiri

7.8. Descrierea elementelor, fenomenelor și proceselor observate (direct sau indirect)

Obiective operaționale:

A) Cognitive. Pe parcursul acestei lecții elevii ar trebui să fie capabili:

– să utilizeze termenii : vreme, microclimat, topoclimat, termometru, barometru, heliograf, pluviometru, girueta, anemometru;

– să prezinte instrumente și aparate cu care se măsoară caracteristici ale fenomenelor meteorologice;

– să analizeze vremea în orizontul local;

– să explice rolul prognozelor meteorologice;

B) Procedurale. Pe parcursul acestei lecții elevii ar trebui să fie capabili:

– să descrie modul de colectare și prelucrare a datelor meteorologice

C) Atitudinale. Pe parcursul acestei lecții elevii ar trebui să fie capabili:

– să manifeste interes și curiozitate pentru cunoașterea vremii și climei orizontului local și apropiat;

Condiții prealabile: elevii au cunoștințe anterioare despre atmosferă, fenomene meteorologice;

Resurse materiale: baza materială a stației meteorologice,

Resurse procedurale: conversația euristică, explicația, problematizarea;

Forme de organizare a activității elevilor: frontală;

Evaluare: Ce dovezi există că elevii au învățat lecția?

A) De conținut: răspunsurile la întrebările orale,

B) De utilizare a operațiilor gândirii: explicarea cauzelor, desfășurării și consecințelor fenomenelor; efectuarea observațiilor, analizei, analogiilor, comparațiilor, raționamentelor, deducțiilor;

Secvențe de învățare

DIRIJAREA ÎNVĂȚĂRII

Secvența de învățare 1

Obiectiv operațional cognitiv: pe parcursul secvenței de învățare elevii vor fi capabili să analizeze vremea în orizontul local

Observare directă, dirijată prin întrebări de profesor.

– Cum este vremea? (… frumoasă.)

– Ce caracteristici are atmosfera atunci când vremea este frumoasă? (… cerul e senin sau sunt nori puțini; e cald; nu bate vântul sau doar adie…)

– Ați spus că e cald. Ce temperatură credeți că este afară? (Estimare)

– Din ce cauză nu bate vântul? (… nu sunt diferențe mari de presiune între zonele apropiate.)

– Din ce cauză nu sunt precipitații? (… atmosfera nu conține vapori de apă; nu se produce condensarea vaporilor din atmosferă; nu sunt nori.)

– Cum a fost vremea ieri? (… urâtă.)

– De ce considerați că vremea a fost urâtă? (… a bătut vântul, a plouat, a fost mai rece etc.)

– Ați observat cum variază caracteristicile atmosferei într-un anumit loc într-un interval mai mare de timp? (… se schimbă rapid; poate să plouă; depinde de anotimp.)

– Ați observat vreodată că într-un cartier al orașului / într-o parte a satului plouă, în timp ce în altă parte nu cade nici o picătură de apă? (…)

– Când ați ascultat buletinul meteorologic la televizor, cum ați observat că este vremea pe suprafața întregii țării? (… diferită de la loc la loc; e variată.)

– Ați observat că vremea este diferită în același timp în locuri diferite, iar în același loc se schimbă de la un moment la altul. Ce este oare vremea? (… starea atmosferei la un moment dat, într-un anumit loc.)

– în concluzie, la ce fenomene și caracteristici ale atmosferei vă referiți atunci când caracterizați vremea? (… precipitații, vânturi, temperatura aerului, presiunea atmosferică.)

– Din ce cauză vremea se schimbă permanent? (… datorită mișcării aerului.)

– Din ce cauză se mișcă aerul? (… datorită diferențelor de presiune de la un loc la altul în atmosferă; datorită acțiunii ciclonilor și anticiclonilor.) Notați în caiete:

Secvența de învățare 2

Obiective operaționale cognitive: pe parcursul secvenței de învățare elevii vor fi capabili să:

– prezinte instrumente și aparate cu care se măsoară caracteristici ale fenomenelor meteorologice;

– să explice rolul prognozelor meteorologice

Expunere și conversație euristică realizată de meteorologul de serviciu:

– Cum se numesc specialiștii care prevăd cum va fi vremea ? (… meteorologi)

– De ce este importantă prevederea vremii? (… se prevede producerea unor fenomene : precipitații bogate într-un timp scurt, însoțite de descărcări electrice; să se facă irigații în timp de secetă; pentru economisirea apei pe timp de secetă prin construirea barajelor; conducerea mașinii cu precauție când se depune poleiul etc.)

– Aceste prognoze meteorologice sunt întocmite pentru 12 ore, pentru 24 ore, pentru mai multe zile, pentru o lună sau chiar pentru un an. De unde au meteorologii datele pe baza cărora realizează prognoza vremii? (… de la stațiile meteorologice din țară și de pe glob.)

– De unde mai primesc meteorologii informații și fotografii despre masele de aer? (… de la sateliții meteorologici.)

– Ați spus că găsiți informații în rețeaua Internet. Ce adresă utilizați? (… www.vremea.rol.ro)

– Ce se măsoară la o stație meteorologică ? (… temperatura aerului și a solului, viteza și direcția vântului, presiunea aerului, cantitatea de precipitații etc.)

Meteorologul prezintă instrumentele și aparatele existente în stație și explică modul lor de funcționare, în timp ce elevii notează în caiete, adresează întrebări suplimentare.

Secvența de învățare 3

Obiectiv operațional cognitiv: pe parcursul secvenței de învățare elevii vor fi capabili să calculeze temperatura medie a aerului în stația meteo.

Expunere și rezolvare de probleme realizată de meteorologul de serviciu

Temperatura aerului se măsoară la stațiile meteorologice de patru ori pe zi în timp de 24 de ore la orele 24, 6, 12, 18. Aceste valori se adună și se împart la patru, obținându-se media temperaturii aerului din ziua respectivă. Temperaturile medii din timpul unei luni se adună, se împart la numărul de zile și se obține temperatura medie a aerului din luna respectivă. Dacă se adună temperaturile medii ale aerului dintr-o lună pa mai mulți ani și se împarte suma la numărul de ani, se obține media multianuală a temperaturii aerului lunii respective, în locul respectiv.

Sarcină de lucru : Calculați temperatura medie a aerului din data de 14 martie 2012 la Rădăuți știind că la ora 7 temperatura a fost de -2,1˚C, la ora 13 de 7,5˚C, la ora 19 de 3,8˚C, iar la ora 1 de – 1,6 ˚C.

Secvența de învățare 4

Obiectiv operațional cognitiv: pe parcursul secvenței de învățare elevii vor fi capabili să

– identifice tipurile de climă în funcție de repartiția spațială;

– caracterizeze tipurile de climă din comuna [NUME_REDACTAT] primesc următoarea fișă de lucru ca temă pentru acasă

Citiți cu atenție textul de mai jos :

„ Clima este regimul multianual al vremii dintr-un loc. Noțiunea de climă se utilizează pentru spații cu întindere variabilă. În funcție de spațiu există macroclimate, care corespund zonelor și tipurilor de climă (caldă, temperată, rece), mezoclimate, care corespund formelor majore de relief (climat de câmpie, de dealuri, de munte), topoclimatele, care sunt influențate de microformele de relief ( topoclimat de versanți însoriți, topoclimat de versanți umbriți, topoclimat de depresiuni, topoclimat de platouri înalte) și microclimatele care corespund unor spații restrânse și omogene, individualizate prin analiza temperaturii, precipitațiilor atmosferice și vântului în stratul de aer de până la înălțimea de 2m deasupra solului (microclimat de lunci, microclimat de interfluvii, microclimat de culturi agricole, microclimat de lacuri, microclimat de păduri, microclimat urban).

În comuna Arbore pe fondul climei temperat continentale se disting următoarele topoclimate și microclimate:

Topoclimatul versanților sudici și vestici se caracterizează printr-un plus de căldură și un minus de umiditate decât ceilalți versanți. Sunt expuși vânturilor de vest și sud-vest cu ploi frecvente.

Topoclimatul versanților nordici, nord-estici și nord-vestici, se caracterizează printr.un minus de căldură și lumină, printr-un plus de umezeală.

Topoclimatul versanților estici expuși radiației solare în orele dimineții, se caracterizează printr-un plus de căldură și lumină în aceste ore țși un minus de umezeală în toată perioada de vegetație. Sunt expuși vânturilor reci de iarnă.

Microclimatul interfluviilor se suprapune unor suprafețe cu înclinare mică a reliefului, ocupate de suprafețe agricole și pajiști. Se caracterizează printr-o însorire puternică în tot timpul zilei, printr-un deficit de umiditate datorită adâncimii mari a stratului freatic și printr-o slabă acoperire cu zăpadă în sezonul rece datorită spulberării ei de către vânt.

Microclimatul pădurilor este specific suprafețelor împădurite. În timpul verii temperatura aerului este mai mică, decât în câmp deschis. Umiditatea are valori mari. Viteza vântului este anihilată de arbori.”

Pornind de la textul de mai sus rezolvați următoarea cerință:

1. Completați următoarea schemă logică:

Schița lecției din caietele elevilor

1. Vremea – starea atmosferei într-un anumit loc și la un moment dat

– este schimbătoare – cauza —> mișcarea maselor de aer se caracterizează prin: temperatura aerului, presiunea atmosferică, precipitații, vânturi;

2. Stația meteorologică – meteorologi – instrumente de lucru

– informațiile despre vreme din emisiunile TV, radio și prin internet provin de la stațiile meteorologice și sateliții meteorologici;

– meteorologii – specialiștii care prevăd vremea;

– instrumente utilizate la stațiile meteorologice:

– termometru : măsurarea temperaturii aerului și solului;

– barometru : măsurarea presiunii atmosferice;

– pluviometrul : măsurarea cantității de precipitații;

– girueta : măsurarea direcției vântului;

– anemometru : măsurarea vitezei vântului

3. Calculul temperaturii medii zilnice a aerului

Temperatura medie a aerului din data de 14 martie 2012 la Rădăuți a fost de 1,9˚C.

CAPITOLUL V. [NUME_REDACTAT] hidrografiei este foarte importantă atunci când se analizează un teritoriu pentru a se evalua potențialul hidrografic de care dispune aceasta.

Formarea și regimul resurselor de apă sunt determinate de condițiile fizico-geografice și geologice. Scurgerea superficială și subterană este influențată, în principal, de condițiile climatice la care se adaugă: relieful, structura geologică, solul cu scoarța de alterare, vegetația și activitatea umană. Majoritatea specialiștilor consideră că, factorii climatici au rolul determinant, cel mai important efect fiind asupra apelor superficiale unde se ajunge la un procentaj de 80-90%.

Dintre factorii meteoclimatici, precipitațiile asigură posibilitatea completării resurselor de apă, iar potențialul evaporației determină pierderile bilanțului hidrologic.

Teritoriul studiat, se încadrează în zonele cu umiditate variabilă și bogată.

Relieful prin varietatea formelor de relief influențează repartiția teritorială a abundenței scurgerii, atât în mod direct prin fragmentarea și pantele reliefului pe care se formează scurgerea superficială și care determină în bună parte deplasarea apelor freatice, cât și indirect prin etajarea climei, a scurgerii și abundenței apei freatice..

Vegetația influențează în două moduri: pe de o parte vegetația și în special arborii contribuie la formarea unei structuri de sol mult mai afânat față de locurile libere, astfel mărindu-se permeabilitatea diferitelor tipuri de sol, iar pe de altă parte se manifestă și influența sa directă, dinamică, a suprarezistenței solului la eroziune. În regiunile împădurite unde apare și litiera formată din frunzișurile căzute, sistemul de rădăcini duce la creșterea rezistenței suprafeței solului la eroziune, la înlesnirea infiltrațiilor și la menținerea umidității în sol.

Solurile au o mare importanță în procesul formării scurgerii superficiale și în cel al alimentării apelor subterane prin infiltrații, având rolul de intermediar între factorii climatici și scurgere, având în vedere că el reprezintă statul superficial al mediului în care se formează scurgerea superficială.

V.1 Apele subterane

Pe teritoriul comunei Arbore precipitațiile sunt destul de abundente și rocile sunt permeabile, ceea ce face ca apele subterane să fie bogate și să asigure necesarul de apă al locuitorilor.

După modul de formare și condițiile hidrogeologice de înmagazinare, apele subterane se împart în ape freatice și ape de adâncime.

Apele subterane, bogate și variate, apar la suprafață la baza teraselor, a conurilor de dejecție, pe liniile de falii ale scoarței și la baza unor deluvii pe versanți

V.1.1 Apele freatice

Stratele acvifere freatice se acumulează în orizonturile superioare, preponderent în formațiuni cuaternare, în depozite de terasă și pe versanți, alimentându-se din precipitațiile unităților hidrogeologice adiacente și din scurgerea de suprafață. Regimul lor hidrologic este influențat îndeosebi de cantitatea de precipitații. Datorită precipitațiilor relativ bogate și a permeabilității rocilor din sectorul traversat de râul Solca, apele subterane freatice asigură necesarul se apă al locuitorilor și chiar un oarecare surplus pentru consumul agricol și industrial.

În comuna Arbore freaticul are o adâncime cuprinsă între 1și 2 m în albia majoră a râului Solca și depășește 10 m în zona interfluviilor.

Rocile care alcătuiesc substratul geologic determină cantonarea apelor în diferite locuri. Astfel sunt identificate următoarele tipuri: ape freatice cantonate în deluvii

Sunt acumulate în depozitele de versant, care pe alocuri, au o mare dezvoltare (peste l0 m grosime). Granulometria depozitelor deluviale și energia mare a reliefului din cuprinsul versanților, asigură un drenaj rapid al apelor deluviale, fie spre rețeaua hidrografică, fie spre o serie de izvoare ce apar la contactul cu podurile teraselor medii și inferioare și cu luncile. Drenajul este accentuat prin alimentarea, în principal, din ape meteorice, fapt ce asigură un debit mediu specific, cuprins între 1-5 l/zi/km2 (I. Ujvari, 1971).

ape freatice cantonate în depozitele de terasă

Se găsesc în orizonturile specifice teraselor, constituite din nisipuri și pietrișuri acoperite de luturi loessoide cu grosimi variabile. În general izvoarele din această categorie de ape au debite mai mari de 1-2 l/s. Podurile teraselor au pânze acvifere bogate, care generează întinse suprafețe înmlăștinite (bahne, tinoave).

Alimentarea pânzelor acvifere se face dinspre versanții vecini și din rețeaua de suprafață. Adâncimile reduse trădează prezența substratului argilos gros, impermeabilizat. Pe podul terasei de 20 – 25 m, nivelul freatic inferior este la 10-15 m, iar cel superior, primăvara și toamna, se află la 0,5 – l m, generând suprafețe înmlăștinite

Alimentarea acumulărilor acvifere în terase și luncă ce face în principal, pe seama precipitațiilor (prin drenarea depozitelor deluvial – proluviale) și, subordonat, pe cea a infiltrațiilor din apele superficiale (specifică luncilor). În condițiile geologice și morfologice existente, regimul hidric al apelor subterane freatice se află sub influența strictă a factorilor climatogeni și a drenajului exercitat de rețeaua hidrografică locală.

ape freatice cantonate în depozitele proluviale

Sunt acumulate în conurile de dejecție ale principalilor afluenți ai râului Solca, în depozite formate din fragmente de roci cu intercalații de nisipuri și argile. Alimentarea lor se face în cea mai mare parte prin infiltrații din bogata rețea de suprafață, în mod deosebit în cazul apelor freatice, corespunzătoare glacisurilor proluvio-coluviale din bazinele râurilor Solca și Suceava .

ape freatice cantonate în depozitele aluviale de luncă

Se găsesc în materialele grosiere de la partea inferioară a teraselor joase, corespunzătoare luncilor(stratul acvifer principal), dar și în materialele mai fine, respectiv nisipuri, nisipuri argiloase. Din punct de vedere hidrochimic, stratul acvifer din luncă se caracterizează printr-o mineralizare ridicată (peste 1 g/l). La acestea se adaugă și conținutul ridicat de nitrați, rezultați din dispersarea pe suprafețele întinse de fânețe a îngrășămintelor organice.

Toate categoriile de ape subterane și izvoare au un grad de mineralizare care le face să fie de bună calitate și potabile și sunt utilizate în prezent numai pentru alimentarea cu apă potabilă și menajeră a gospodăriilor populației și a animalelor.

Din punct de vedere al temperaturii, toate apele intră în categoria apelor reci, având temperatura mai mică de 23˚C.

Gradul de mineralizare este redus (sub 200 mg/l), râul Solca are un grad ridicat de mineralizare (500-800 mg/l) în zona de izvor, dar acesta se reduce în aval prin diluție. În zona satului Clit există izvoare cu ape clorurate, care sunt utilizate de localnici ca sursă pentru sare.

V.1.2Apele de adâncime

Se găsesc la adâncimi mai mari de 30 m. Ele apar la zi în zonele cu schimbări bruște de pantă sub formă de izvoare.

V.2. Apele de suprafață

V.2.1. [NUME_REDACTAT], al treilea afluent ca mărime al Sucevei, după Sucevița și Soloneț, izvorăște din [NUME_REDACTAT], de sub [NUME_REDACTAT], de la altitudinea de 900 m adunându-și apele din două pâraie: Izvor și Solcuța și este cea mai mare apă curgătoare de pe teritoriul comunei Arbore.

Bazinul său hidrografic are o suprafață de 166 km². Are o lungime de 27 km din care pe teritoriul comunei 12 km. În condiții normale debitul său înregistrează 5 l/s, acesta fiind în strânsă legătură cu distribuirea anuală a precipitațiilor. În lungul văii sale se află șoseaua care asigură legătura dintre orașele Milișăuți și Solca.

[NUME_REDACTAT], al doilea ca mărime din Arbore, este afluent de stânga al Solcii. Izvorăște din pădurile Clitului și este colectat de Solca în aval de podul Milienilor. Debitul său este scăzut, iar albia prezintă numeroase sinuozități.

Fig. 5.2. [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT], afluent de stânga al Solcii, izvorăște din [NUME_REDACTAT]. Este colectat de Solca în partea vestică a satului. Înainte de confluența cu Solca, primește de pe stânga pârâiașul Cipornita. Alți afluenți mai mici ai Solcii sunt Dumbrăvița, Crivățul, Satu, Iaslovățul.

Alimentarea râurilor

Alimentarea râurilor este predominant superficială (pluvio-nivală), cea subterană fiind moderată, ceea ce conferă majorității pâraielor un caracter torențial. Totuși, aportul apelor subterane este desul de mare, făcând ca apele principale să nu sece nici în anii în care cantitatea de precipitații este foarte mică. Între sursele de alimentare superficială, ponderea cea mai mare o au ploile față de zăpezi.

În ceea ce privește regimul surselor de alimentare, se constată că alimentarea subterană, deși mai redusă cantitativ, are un regim mai regulat, asigurând permanența pâraielor în perioadele când sursele superficiale sunt deficitare sau absente. Sursele superficiale prezintă în schimb mari oscilații în timpul anului,ele fiind acelea ce determină variații în regimul scurgerii. Primăvara și vara aportul surselor de suprafață este dominat de alimentare, toamna și iarna alimentarea este asigurată dominant de apele subterane.

Scurgerea râurilor

În ceea ce privește regimul scurgerii râurilor în timpul unui an se observă variații distincte determinate de variația precipitațiilor și evapotranspirației, de capacitatea de înmagazinare-redare, de direcția maselor de aer cu umiditatea diferită, de condițiile locale.

Scurgerea cea mai abundentă este în lunile de primăvară, când topirea zăpezilor se asociază cu ploile căzute în această perioadă. Este „faza apelor mari de primăvară” , de origine mixtă, care începe din martie, odată cu creșterea temperaturii peste 0˚C și atinge maximul în lunile aprilie și mai când se intensifică ploile de primăvarǎ. Faza aceasta este urmată de „faza viiturilor de vară”, cu ape mari, dar inconstante în timp, ceea ce duce la creșteri și scăderi succesive de debite. Ele sunt determinate de ploile bogate și intermitente, cu caracter torențial, din iunie-iulie, uneori și prima parte a lunii august, ca urmare a unei intense activități ciclonale și convective.

Pe parcursul lunii august scurgerea începe să se reducă, reducerea ce se accentuează în lunile de toamnă, când are loc „faza apelor mici de toamnă”, cu viituri rare și de slabă amplitudine datorită cantităților reduse de precipitații.

Scurgerea cea mai mică din timpul anului se înregistrează în lunile de iarnă când are loc „faza apelor mici de iarnă”, datorită blocării apei în zăpezi și prin îngheț, scurgerea limitându-se aproape exclusiv la aportul apelor subterane.

Debitul mediu al Solcăi este de 0,05 m3/s, dar în timpul ploilor mari poate să atingă 20 m3/s.. Astfel de viituri mari au fost în anul 1970, sau mai recent 2002, 2006, 2008, 2010 când au fost distruse poduri și podețe și au fost inundate un număr mare de locuințe de pe cursul Solcăi și îndeosebi al afluentului său Clit.

Scurgerea maximă a râurilor este cauza celor mai distrugătoare procese de versant și a inundațiilor de albie.

Întrucât aportul apelor subterane este desul de substanțial și relativ constant, Solca și afluenții săi principali nu seacă nici în perioadele secetoase, de aceea sunt posibile unele amenajări de acumulatori de apă pentru diverse activități economice.

Turbiditatea este în general mică, apele sunt limpezi datorită faptului că rocile pe unde curg sunt alcătuite din pietrișuri, nisipuri și gresii. În timpul ploilor mari turbiditatea crește datorită aportului de aluviuni adus de scurgerea de pe versanți.

Apele stătătoare

Apele stătătoare naturale sunt reprezentate pe teritoriul comunei Arbore prin bălți și mlaștini.

Bălțile se găsesc mai frecvent în albia majoră a pârâului Solca. Cantitatea de apă cunoaște o variație anuală în funcție de condițiile de climă. În timpul anului aceste bălți au nivel maxim la sfârșitul primăverii și începutul verii când cad cele mai multe precipitații și au nivel minim până la dispariție în timpul iernii. Mlaștinile apar în locurile plane unde rocile sunt impermeabile și nivelul freatic este aproape de suprafață.

Lacurile antropice sunt reprezentate de heleșteie construite de particulari în scop piscicol, dar sunt de dimensiuni foarte reduse.

Fig. 5.3. a) Heleșteu b) [NUME_REDACTAT]

Pe râul Solca, în apropiere de [NUME_REDACTAT], pe teritoriul orașului Solca este construit lacul cu același nume, cu o suprafață de doar 2,4 ha, dar cu un baraj înalt de 12 m. Apele lacului sunt folosite pentru alimentarea cu apă a orașului, dar și pentru atenuarea viiturilor, beneficiară fiind în acest sens și comuna Arbore.

V.3. Aspecte metodice

În cunoașterea orizontului local observațiile și măsurătorile hidrologice vizează:

– măsurarea nivelului apei(unde există mire hidrometrice sau la picioare de pod);

– măsurarea vitezei de scurgere a apei cu ajutorul unui cronometru și a unor corpuri plutitoare, prin vizarea în două puncte între care distanța este cunoscută;

– aprecierea debitelor și variațiilor sale între două sau mai multe momente de observație;

– aprecierea sau măsurarea grosimii podului de gheață, curgerii de sloiuri, acelor de gheață,

– modificarea albiei prin eroziune sau colmatare;

– măsurarea temperaturii apei;

– aprecierea calității apei (transparență,grad de poluare, gust, miros etc);

– recoltarea de probe în vederea analizelor chimice și a măsurării corpurilor solide;

– măsurarea adâncimii fântânilor din luncă și de pe terase pentru aprecierea nivelului hidrostatic;

– lucrări de hidroameliorări și lucrări hidroenergetice;

Elevii cunosc din gimnaziu, clasa a V-a și liceu, clasa a IX-a din capitolul “Hidrosfera”, numeroase noțiuni, referitoare la apele continentale: izvor, pârâu, râu, albie minoră, albie majoră, maluri, confluență, meandre, etc.

Se pot identifica în teren componentele văii râului, atât în plan longitudinal: curs, confluență – locul unde afluentul se varsă în râul mai mare; afluent – apa curgătoare care se varsă în altă apă curgătoare mai mare, cât și în plan transversal: albie minoră – locul prin care râul curge la ape normale, albie majoră – partea neteda ce însoțește, pe ambele maluri, râul și în care apele acestuia se revarsă la inundații, terasele – resturi din foste lunci, versanți – partea înclinată, ce unește lunca râului cu creasta sau culmea.

Împreună cu elevii se scoate în evidență importanța apelor pentru localitate: alimentarea locuințelor (apa de băut și pentru igienizare), activități industriale, folosirea apei in sectorul agricol (adăparea animalelor, udarea plantelor, în principal a legumelor).

Aplicația 1 – Identificarea elementelor râului-clasa a V-a

Ne deplasam cu elevii clasei a V-a din zona de confluență a pârâului Clit cu râul Solca spre amonte în vederea fixării noțiunilor de hidrografie predate, cu aplicație la orizontul local. În timpul aplicației elevii identifică în teren elementele de hidrografie și răspund la întrebările solicitate.

1. Cum se numește locul în care o apă curgătoare se unește cu alta și ce observați

* elevii răspund:

– zona de unire se numește confluență sau vărsare;

– Clitul se varsă Solca, observându-se că râul Clit are apă mai puțină decât râul Solca;

– de asemenea albia minoră și albia majoră a pârâului sunt mai mici;

– apa în cele două artere hidrografice curge, acestea numindu-se ape curgătoare;

– locul in care apa subterană iese la suprafață din pânza freatică și începe să curgă suprateran se numește izvor;

– parcursul apei între izvor și vărsare, poartă numele de curs;

Împreună cu elevii se evidențiază importanța apelor curgătoare pentru localitatea respectivă: alimentarea cu apă a populației, pentru pescuit, adăparea animalelor, hidroenergie, cale de transport etc.

Aplicația 2 – Măsurarea lățimii albiei râului Solca– clasa a VI-a

Ne deplasăm în lunca râului Solca, lângă podul de la intrare în satul Arbore dinspre Cajvana.

Pentru aplicație sunt necesare următoarele materiale: ruletă de 50 m, țăruși, ciocan. Măsurarea albiei se va realiza de pe partea stângă a Solcii pe ambele părți ale podului.

Desfășurarea aplicației:

Se stabilește un reper pe malul opus;

Se bate primul țăruș pe malul stâng, în dreptul reperului de pe malul drept

Se bate al II-lea țăruș, lângă mal, la o distanță de 18 m de primul;

Se bate al III-lea țăruș, lângă mal, la o distanță de 18 m de al II-lea;

Ne deplasăm din dreptul celui de-al treilea țăruș, perpendicular pe albia râului, până când reperul de pe malul opus, și al II-lea țăruș sunt pe aceeași linie;

Batem al IV-lea țăruș;

Măsurăm distanța dintre al III-lea și al IV-lea țăruș, care reprezintă lățimea albiei Solcii, deoarece cele 5 repere au format două triunghiuri egale;

Lățimea albiei în punctul A, în amonte de pod, a fost de 25 de metri;

Lățimea albiei în punctul B, în aval de pod, a fost de 28 de metri (Figura nr.28).

Fig. 5.4. Schema după care s-a realizat măsurarea albiei râului [NUME_REDACTAT] 3. Măsurarea nivelului hidrostatic al apelor freatice-clasa a V- a.

Nivelul apei freatice se apreciază prin intermediul fântânilor de pe terase și a celor din zona de luncă. Acest lucru se realizează cu ajutorul unor sfori sau al unor rigle gradate.

Punctele de observație se înscriu pe harta topografică, iar datele obținute (adâncimea apei freatice, altitudinea suprafeței topografice, calitatea apei) vor fi centralizate în tabele. Se vor determina stratele acvifere și relațiile ce se stabilesc între acestea și ceilalți factori fizico-geografici.

Aplicația 4. Determinarea proprietăților organoleptice și fizice ale apei

Aspect: a. incolor; b. opal; c. tulbure; d. colorat;

Se efectuează, la locul de colectare a probei, apa introducându-se într-un cilindru gradat de 100 ml pentru cazul (a, b). În cazul c se filtrează 1 litru de apă printr-o bucată de hârtie de filtru, cântărită în prealabil, se usucă la 105˚C, se cântărește din nou. Făcând diferența dintre celor două valori obținem cantitatea de aluviuni în g/l.

Dacă apa este colorată (cazul d.)semnificația culorii poate fi cel mai adesea: galben (Fe3+), albastru (Cu2+), galben brun /argilă coloidală, galben roșcate fiind apele de turbării.

Transparența (cm). Se leagă o plăcuță metalică, de o frânghie coborând-o vertical în apă. Când plăcuța devine inobservabilă, se determină lungimea de imersiune prin determinarea lungimii frânghiei. Această lungime este direct proporțională cu transparența apei.

Mirosul apei (inodor, aromat, de baltă, de lemne umede, de mucegai, de pământ, de pește, de iarbă, de hidrocarburi, de medicamente, de hidrogen sulfurat, fecaloid, nedefinit) Proba de apă se introduce intr-un balon de sticlă cu gât larg de 150-200 cm³., se acoperă cu o placă de sticlă. Se aduce la temperatura de măsurare (15˚C, respectiv 60˚C) și după o agitare ușoară, se ridică capacul și se inspiră di balon pentru aprecierea mirosului. Intensitatea mirosului se apreciază, după următoarea scală:

0 – Inodor; 1 – Perceptibil de o persoană cu experiență; 2 – Perceptibil, miros slab; 3 – Net perceptibil; 4 – Suficient de puternic pentru a fi neplăcut; 5 – Foarte puternic, insuportabil

De remarcat că apa este potabilă numai la 0 și 1.

Viteza curentului de apă (m/s). Se marchează de-a lungul apei o porțiune de 10 m lungime. Se aruncă un măr legat de o sfoară cu câțiva metri înaintea punctului 0. Se măsoară cu cronometru timpul necesar parcurgerii celor 10 metri. Se repetă operațiunea în apropierea malurilor și în partea centrală a firului de apă. Viteza de deplasare a mărului este tocmai viteza curentului de apă.

În acest mod se verifică noțiunile învățate: apa freatică, izvor, terase, lunca și se pot trage concluzii referitoare la nivel, debit, calitatea apei, diferențiat în profilul transversal al văii: în luncă apa freatică va fi mai aproape de suprafața iar calitatea apei este în strânsă legătură cu stratele superioare, aluviale care au și rol de filtru.

CAPITOLUL VI. Vegetația, fauna și solurile

[NUME_REDACTAT] se încadrează din punct de vedere biogeografic în provincia central – europeană est carpatică (Al. Borza) sau dacică ( Tr. Savulescu), a regiunii euro – siberiene.

VI. 1 Vegetația. Caracteristici și importanța economică

La nivelul teritoriului studiat, ca și la nivelul întregii țări, vegetația este condiționată, de mai mulți factori generali:

poziția latitudinală;

condițiile climatice;

relieful(care determină etajarea pe altitudine a vegetației).

Se adaugă și o serie de factori locali, care au permis dezvoltarea unei vegetații intrazonale de luncă, de pajiști secundare și mlaștini. Aceștia se referă la substratul geologic, caracteristicile climatice locale, caracteristicile rețelei hidrografice, tipul de sol, dar și activitățile umane, care s-au intensificat mult în ultimii ani și au dus la modificări antropice importante.

VI.1.1 Vegetația zonală

Conform zonalității altitudinale, teritoriul comunei Arbore se întinde majoritar în zona de vegetație a zona pădurilor.

Datorită faptului că regiunea nu are un relief prea accidentat, în general nu există nici variații prea mari de microclimat local în zone acoperite de păduri. Amplitudinile mari, prezența înghețului timpuriu sau târziu cât și alte aspecte excesive ale climatului sunt mult atenuate în pădure.

După clasificarea făcută de Köppen, teritoriul ocolului silvic pe raza căruia se află comuna Mălini se încadrează în provincia D.f.b. iar după altă clasificare în provincia II.B.p2, adică având condiții foarte favorabile dezvoltării vegetației forestiere. Acest lucru este demonstrat și de valoarea indicelui de ariditate după [NUME_REDACTAT].

Raportul dintre precipitații și evapotranspirație este întotdeauna supraunitar indicând un surplus de umiditate aproape tot timpul anului.

Frecvența medie a vânturilor denotă o predominare a circulației dinspre V, NV și mai limitat din S, SV. Viteza vântului atinge valori mai mari iarna cu ocazia deplasării maselor de aer polar regiunea anticiclonului siberian. În celelalte anotimpuri, deplasarea maselor de aer dinspre S, SE generează o nuanță climatică de tip fohn, el producând creșteri locale ale temperaturii înseninări și uscarea aerului.

Vegetația de pădure

Ocupă o suprafață de 1600 ha, adică cca 25% din suprafața comunei, în trecut suprafața împădurită a fost mult mai mare, dealurile ce străjuiesc comuna fiind acoperite cu păduri în special de foioase, păduri ce au lăsat locul terenurilor arabile.Teritoriul comunei se încadrează in zona de pădure, în etajul stejarului și fagului.

Fig. 6.1. Pădure de salcămi ([NUME_REDACTAT])

În privința speciilor componistice predomină fagul (fagus silvatica), stejarul (Quercus petraea), ulmul (Ulmus campestris), carpenul (carpinus betulus), teiul(Tilia), mai rare fiind exemplarele de pin (Pinus silvestris), molid (Picea excelsa), mesteacăn (Betula pendula) și frasin (Fraxinus escelsior).

În anii 1947-1948 s-au plantat păduricile de salcâm (Salix alba) de pe [NUME_REDACTAT] și de la “Comandă”, ultima azi dispărută, cea de pe [NUME_REDACTAT] însumând astăzi o suprafață de 50 ha.

O situație aparte a avut pădurea de pe [NUME_REDACTAT], care a fost defrișată în totalitate după 1990, deoarece a fost retrocedata, iar în prezent vegetația s-a reinstalat.

Stratul arbustiv

Apare bine dezvoltat mai ale pe versanții unde au fost despăduriri, dintre arbuștii mai des întâlniți citez: alunul (Carilus avellana), călinul (Viburnum opulus), lemnul râios (Evanymus verucoza), zmeurul (Robus idaeus), măceșul (Rosa canina), dintre plantele agățătoare apare hameiul (Humulus lupulus).

Stratul ierbaceu

Este în funcție de condițiile pedologice, de lumină și temperatură. În pădurile de foioase se întâlnesc păștițele (Anemone nemorosa), ghioceii (Galanthus nivalis), toporașii (Viola odorata), brebeneii (Coridalys), ciuboțica cucului (Primula officinalis), viorelele (Scila bifolia), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), firuța (Poa nemoralis), trei frați pătați (Viola tricolor). În zonele umbrite și mlăștinoase apare iarba mare (Inula helenium), iarba ursului (Equisetvum arvense), rogoz (Carex silvatica). De asemenea se dezvolta un strat de mușchi de genul Polytrium (numit popular bugeag) și Lycopodium clavatum (numit piedicuță).

Fânețele și pajiștile ocupă suprafețe destul de importante, fiind in general pajiști secundare rezultate prin defrișarea pădurilor în decursul timpului.

Fig. 6.2. Pajiști secundare

Dintre speciile erbacee mai frecvente menționăm: păiușul (Deschampsia caespitosa), țepoșica (Nardus stricta), iarba câmpului (Agrostinus tenuis), pătlagina (Plantago media), margarete (Chrysantheum leubcantheum), clopoței (Campanula persicifolia), gladiole sălbatice (Gladiolus imbricatus), papucul doamnei (Cypripedium calceolys), trifoiul sălbatic (Trifolium pratense). În preajma stânelor se găsește stirigoaia (Veratrum album) și ștevia stânelor (Rumex alpinus). Cu o frecvență mai mică apare mătrăguna (Atropa beladona), șovârvul (Origanum vulgaris), pojarnița (Hipericum perforatum), lemnul câinesc (Ligustrum vulgaris), pelinul (Artemisia pretiosa –specia Carpatică), măselarița (Hyscyanum niger), bozul (sambucus ebulus) etc.

Fânețele și pajiștile din comuna Arbore cuprind și un însemnat număr de plante medicinale, cele mai răspândite fiind coada șoricelului (Achillea millefolium), sânziana (Galium vernum), bumbișorii (Bellis perenis), potbalul (Tussilago farfara), ciuboțica cucului (Primula officinalis), chimionul (Carum carvi), brusturul (Arctium lappa), măselarița (Hyoscyamus niger), urzica (Urtica dioica), păpădia (Taraxacum officinale), pojarnița (Hypericum perforatum), izma broaștei (Mentha aquatica), măcrișul (Rumex acetossela), etc.

În zona forestieră se întâlnesc diferite specii de ciuperci, comestibile sau necomestibile, în prima categorie sunt: hribul (Batelus edulis), roșcovul (Lactarium deliciosus), vinețica, iuțarul (Lactarius piperatus), gălbiorul (Cantarelus cibolius) căciularul și ghebele. Dintre cele necomestibile amintim: pălăria șarpelui, hribul dracului, bureții flocoși.

VI.1.2 Vegetația intrazonală

Vegetația de luncă

Ocupă spații restrânse, limitându-se la fâșii înguste care mărginesc atât Solca, cât și afluenții principali, cuprinzând două tipuri principale de asociații vegetale: pădurile de luncă (zăvoaie) și pajiștile de luncă.

Zăvoaiele cuprind specii de: arin, salcie, plop, paltin.

Pajiștile sunt reprezentate, mai frecvent, prin asociații mezofite care se dezvoltă pe solurile aluviale humifere, reavăn zvântate, de pe terase joase și luncile mai bine drenate și prin asociații higrofite de pe luncile cu soluri aluviale jilave și umede în cea mai mare parte a anului. Primele sunt de calitate și productivitate mai ridicată, predominând asociațiile de Cynosurum cristatus, Festuca pratensis, Lolium perennis, Alopecurus pratensis și Poa pratensis. Cele hidrofite sunt de calitate inferioară, asociațiile predominante fiind formate din specii de Carex, Scirpus, Equisetum, Heliocaris și Gliceria.

Vegetația mlaștinilor

În comuna Arbore se constată prezența mlaștinilor plane – eutrofe denumite în nordul Moldovei, bahne. Mlaștinile își datorează existența unui complex de factori locali, determinanți sau favorizanți. Mlaștinile eutrofe se găsesc atât in lunca râului Solca și a principalilor afluenți . Vegetația mlaștinilor se formează în jurul ochiurilor de apă ce au apărut în spatele valurilor de alunecare și în zonele de luncă unde pânza freatică iese la suprafață.

Fig 6.3. Vegetația mlaștinilor

Speciile vegetale ce se regăsesc în mlaștinile eutrofe sunt cele ierboase: rogoz (Carex stellulata, C. vulgaris, C. pallescens, C. leporina), barba ursului (Equisetum palustre), pipirig (Juncus effusus). Pe suprafața acestor mlaștini pot crește pâlcuri sau tufe de plante lemnoase, în special anin (Alnus incana, A. glutinosa), la care se adaugă mesteacănul (Betula pendula), salcia (Salix cinerea), mălinul (Prunus recemosa).

Pe margini sunt plante specifice luncilor, dar și plante iubitoare de apă cum ar fi: menta (Menta silvestris), lintița-de-baltă (Lemna), broscărița (Potamogeton natans), cosorul (Ceratophyllum demersum), stânjenelul-de-baltă (Iris pseudacorus) ș.a.

VI.1.3. Importața economică

Vegetația are o funcție economică importantă. În primul rând vegetația arboricolă este utilizată ca materie primă pentru fabricile de cherestea și mobila din comună și zonele limitrofe și pentru încălzirea locuințelor.

Pajiștile și fânețele au permis dezvoltarea sectorului zootehnic care numără efective numeroase de ovine, bovine, cabaline si caprine.

De asemenea, există și numeroase plante medicinale: coada șoricelului, mușețelul, pojarnița, urzica moartă, valeriana, podbal, păpădia, menta, socul, măceșul, salcâmul, păducelul; plante melifere: teiul, salcâmul, cireșul, trifoiul sau chiar plante industriale care însă sunt valorificate într-o foarte mica măsură (coaja arborilor bogați in substanțe tanante: stejar, mesteacăn; în substanțe colorante: stejar, salcie, mușețel, pelin, hamei etc).

Pe lângă importanța economică propriu-zisă, vegetația spontană joacă un rol hotărâtor în menținerea echilibrului natural al mediului înconjurător și are o importantă funcție de recreere, agrement sau preocupări științifice. După 1990 în pădurea de salcâm de pe [NUME_REDACTAT], s-a organizat festivalul folcloric „Floare de salcâm” ajuns în prezent la a XX-a ediție, ce reunește ansambluri din zona și chiar din afara județului, reprezentând un excelent mod de promovare turistică a zonei.

VI.2. Fauna. Caracteristici și importanța economică

Ca și în cazul vegetației, și aici putem vorbi de apartenența arealulului studiat la provincia central europeană.

Fauna a avut, o evoluție sinuoasă trecând succesiv de la o faună de climă caldă (în Sarmațian), la una de climă cu nuanțe tot mai temperate (în Pliocen), pentru ca în Cuaternar să aibă loc invazii alternative de „faună rece”(în perioadele glaciare), „faună boreală”(în perioadele de tranziție) și „faună temperată”(în timpul perioadelor interglaciare).

Pentru comuna Arbore nu se cunoaște în detaliu această alternanță de faună pleistocenă, dar în acest amestec, prin conservare, adaptare, dispariție, emigrare sau imigrare a rezultat fauna actuală.

Distribuția spațială a faunei este strâns legată în primul rând de climă și vegetație și variază nu numai latitudinal, ci și altitudinal. Totuși, se mai constată particularități faunistice, determinate de caracteristicile fizico-geografice și biologice locale. Vorbim așadar de o faună zonală ce corespunde cu zonele și etajele de vegetație zonală și o faună intrazonală, specifică formațiunilor vegetale intrazonale. Marea majoritate a speciilor evoluate, mamifere și păsări nu pot fi limitate strict în cadrul unor zone sau etaje fitoclimatice, mobilitatea lor fiind deosebită.

VI.2.1.Fauna zonală

Fauna de pădure este variată și importantă din punct de vedere cinegetic. Mamiferele ce populează și astăzi acest etaj sunt: ierbivore-cerbul (Cervus carpathicus), căprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus), veverița (Sciurus vulgaris); omnivore – mistrețul (Sus scrofa), bursucul (Meles meles); carnivore- lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), jderul (Martes martes), ariciul (Erinaceus europaeus); rozătoare-cârtita (Talpa europaea ), șoarece de pădure(Apodemus sylvaticus).

Avifauna cuprinde: corb (Corvus corax), forfecuța (Loxia curvirostra), țipătoare/ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), coțofana/țarca (Pica pica), cucul (Cuculus canorus), gaița (Garrulus glandarius), graurul (Sturnus vulgaris) , rândunica (Hirundo rustica), lăstunul (Delichon urbica), mierla (Turdus merula), pupăza (Upupa epops), vrabia (Passer domesticus). Răpitoarele sunt și ele prezente: uliul găinilor (Accipeter gentilis),cucuveaua (Athene noctua),buha (Bubo bubo), șorecarul (Buteo buteo).

Nevertebratele joacă un rol important în circuitul substanței și energiei în acest ecosistem. Aici se încadrează insectele, al căror ciclul de dezvoltare se desfășoară exclusiv pe esențe lemnoase ca: Dendroctonus micans (pe molid), Cryphalus piceae (pe brad), Lymantria monacha (omida păroasă a molidului), Cephaleia abietis (viespea țesătoare a molidului). Dintre himenoptere furnicile sunt numeroase: furnica de pădure (Formica rufa), dar și furnica roșie (Formica sanguinea).

VI.2.2. Fauna intrazonală

Pajiștile și fânețele secundare sunt des vizitate de specii ale pădurii cu care se întrepătrund. Cel mai des întâlnit este iepurele (Lepus europaeus), dar și căprioara {Capreolus capreolus), cerbul (Cervus carpathicus), mistrețul (Sus scrofa) în căutare de hrană. Cârtița (Talpa europaea) și șobolanul de pădure (Apodemus flavicollis) aduc pagube fânețelor în care își fac mușuroaie pentru că îngreunează cositul și le deteriorează în timp. Pajiștile și fânețele secundare sunt populate cu numeroase insecte, între care atrage atenția prin numărul mare de indivizi și târâitul plăcut auzului în zilele călduroase de vară, cosașul (Locusta cantans), cosașul verde (Tettigonia viridisima) etc.

Fauna zăvoaielor și pajiștilor de luncă este reprezentată de numeroase mamifere care trăiesc pe lângă ape: chițcanul (Neomis fodiens), cârtița, șobolanul de apă (Arvicola terrestris), șoarecele de pădure (Apodemus silvaticus, Apodemus microps), iepurele (Lepus europaeus). Altele sunt doar în pasaj: căprioara, dihorul (Putoriusputorius),mai rar lupul. Legat de mediul acvatic este buhaiul de baltă (Bombina variegata), dintre batracieni, iar dintre păsări, pescărelul negru (Cinclus cinclus aquaticus) ,pescărelul albastru mic (Alcedo atthis), păsări de pradă ca ciuful de pădure (Asio otus), șorecarul comun (Buteo buteo.). Caracteristice zăvoaielor sunt și unele insecte fitofage: sfredelitorul roșu al sălciilor (Cossus), fluturele alb al plopului (Leucoma salicis), molia frunzelor de plop (Lithocolletis populifoliella),țigărarul mare al plopului; croitorul mic al plopului (Saperda populnea), gândacul roșu de frunză al salciei (Melasoma populi), țânțarul sălciilor (Rhabdofaga saliciperda), păduchele de gale al plopului (Pemphigus spirothecae).

Fauna mlaștinilor este condiționată de existența unei vegetații bogate, care oferă diferitelor specii de animale hrană și un bun adăpost. Sunt prezente numeroase nevertebrate și în număr redus, vertebrate. În apa mlaștinilor trăiesc specii de rotifere, claoceri, copepode și larve mici de insecte. Pe tulpinile macrofite cufundate în apă se află populații de animale epibiote, intre care des întâlnite sunt briozoarele, spongierii, hidrele.

Fauna acvatică

Apa reprezintă o mulțime de biotopuri, care se deosebesc mai ales prin cantitatea de apă și mișcarea acesteia, ce au ca urmare anumite condiții de temperatură și aerisire.

În cadrul faunei acvatice o importanță deosebită o prezintă ihtiofauna, care cuprinde următoarele specii de pești: crap (Cyprinus carpio), mreana vânataă (Barbus meridionalis), scobarul (chondrostoma nasus), boistean (Phoxinus phoxinus), zglăvoc (Cottus gobio), grindele(Nemanchilus barbatulus), porcușor(Goblio gobio), clean (Leuciscus cephalus).

VI.2.3. Importanța economică

Importanța economică a faunei se referă atât la posibilitatea valorificării sale, în primul rând a faunei cinegetice și piscicole, cât și la menținerea echilibrului biologic.

În ceea ce privește fauna cinegetică, animalele pot fi vânate pentru necesități alimentare: iepuri, căprioare, mistreți; pentru blană: jderi, dihori, vulpi, iepuri sau pentru combaterea dăunătorilor: vulpi, lupi, rozătoare etc. Vânatul poate fi valorificat în industria alimentară, industria pielăriei sau pentru dotarea colecțiilor muzeistice și a expozițiilor cu trofee de vânătoare.

Fauna piscicolă este utilizată în alimentație, cele mai mari cantități provenind din heleșteiele amenajate pe pâraiele din comună.

Mai puțin perceptibilă, dar la fel de importantă este contribuția faunei la menținerea echilibrului biologic al variatelor biocenoze si ecosisteme. Relațiile de reciprocitate si lanțurile trofice sunt astăzi bine cunoscute, încât diminuarea numărului sau dispariția unor specii, cu rol de verigi importante, duc la dereglarea echilibrului ecologic.

VI. 3. Solurile. Caracteristici și importanța economică

Învelișul de sol al comunei Arbore este destul de divers. Acesta este rezultatul acțiunii continui și diferențiate a factorilor interni (tipuri de roci, ape freatice) și externi( relief, climă, vegetația, activitate umană) asupra materialului litologic. .

Pentru caracterizarea pedogeografică s-a folosit și studiul efectuat de Institutul de Cercetări și [NUME_REDACTAT] Bacău (1999).

Acesta mi-a fost îndrumar, mai ales în ceea ce privește repartiția teritorială a solurilor, dar și în direcția întreprinderii unor măsuri ameliorative, pe diferite zone ale terenurilor agricole și forestiere, pentru a mări fertilitatea acestora.

Autorii lucrării “[NUME_REDACTAT]”, prezentând harta solurilor județului, încadrează comuna Arbore la o limită a două categorii de soluri: soluri argiloiluviale brune și podzolice (argiloiluvisolurile sunt specifice vegetației de pădure) și regosoluri și soluri diferit erodate, în acest cadru general pe raza comunei se întâlnesc următoarele tipuri de soluri: podzolice, brune de pădure, brune podzolice pseudogleice, aluvionare.

Cel mai răspândit tip de sol este cel podzolic. Sunt semnalate în zona colinară, spre pădure, suprafețe insulare de cca.350 hectare, cu terenuri în diferite faze de degradare datorită acidității, soluția acestor soluri având un pH cuprins între 4,8 – 6,2. Prezența acestor soluri, se explică prin cantitatea mare de precipitații primite care favorizează o intensă argilo-iluviere și acoperirea îndelungată cu păduri de fag care a favorizat podzolirea. Solurile podzolice se asociază pe formațiunile plane (terase, platouri), cu planisoluri (stadiul cel mai evoluat al podzolurilor argilo-iluviale) și cu soluri podzolice pseudogleice (Bacăuanu V. pag 160).

Solul reprezintă suportul pe care se desfășoară activitățile agricole. Solurile din arealul studiat au o fertilitate naturală bună, iar suprafețele afectate de degradare sunt destul de reduse, astfel încât productivitatea lor este foarte bună. Ele sunt folosite pentru cultivarea diferitelor plante: cereale, cartofi, plante furajere, cultivarea plantelor alături de creșterea animalelor fiind principalele activități economice ale comunei.

VI.4 Aspecte metodice. Proiect de lecție: „Vegetația, fauna si solurile din orizontul local. Ierbarul, fotografia tematica si profilul de sol”

PROIECT DE LECȚIE

Data :

Clasa : a V –a

Unitatea de învățare : Elemente biopedologice

Subiectul: Vegetația, fauna și solurile din orizontul local

Tipul de lecție: de dobândire de noi cunoștințe pe baza observării în teren

Cadrul de desfășurare : pădurea de salcămi de pe [NUME_REDACTAT]

Motivație: această lecție este importantă deoarece elevii analizează vegetația, fauna și solurile din orizontul local și își formează atitudini adecvate pentru conservarea acestora

Competențe specifice:

6.2. Explicarea diversității naturale și umane a lumii realizând corelații cu informațiile dobândite la alte discipline școlare;

7.2. Utilizarea metodelor simple de investigare (observare, analiză, interpretare);

Obiective operaționale:

Pe parcursul acestei lecții elevii ar trebui să fie capabili:

A) Obiective cognitive

– să caracterizeze vegetația și fauna din orizontul local;

– să utilizeze termenii : pădure, arbore, arbust, pășune, sol, orizont de sol;

– să stabilească relațiile dintre pădure și alte componente ale mediului, relațiile dintre asociația de ierburi și celelalte componente ale mediului, relațiile dintre plantele dintr-o luncă și celelalte componente ale mediului;

B) Obiective metodologice

– să observe o pădure de foioase și modalități de adaptare a plantelor și animalelor la mediu;

– să caracterizeze un orizont de sol;

– să elaboreze un poster referitor la protecția plantelor și animalelor;

C) Obiective atitudinale

– să exprime prin poster atitudinea pozitivă pentru protecția plantelor și animalelor;

Condiții prealabile: elevii au cunoștințe anterioare despre plante, animale și sol

Resurse materiale: orizontul local

Resurse procedurale: observația, conversația euristică

Evaluare: Ce dovezi există că elevii au învățat lecția?

A) De conținut: răspunsurile la întrebări, identificarea speciilor de plante și animale în teren, precum și a orizonturilor de sol .

B) De utilizare a operațiilor gândirii: explicarea cauzelor și consecințelor fenomenelor; analiza, comparația, raționamentul.

Secvențe de învățare

DIRIJAREA ÎNVĂȚĂRII

Obiectiv operațional cognitiv: pe parcursul secvenței de învățare elevii vor fi capabili să observe o pădure de foioase/de conifere

Observare dirijată prin întrebări de către profesor.

– Observați frunzele arborilor. Ce arbori recunoașteți? (…)

– Ce înălțime au arborii? (estimare)

– Ce grosime are tulpina arborilor? (estimare)

– Ce distanță există între arbori? (…)

– Ce vârstă credeți că au arborii?

– De unde vă dați seama ce vârstă au arborii? (… tulpina are grosime mare; sunt acoperiți cu mușchi; unii arbori sunt culcați la pământ; pe tulpinile arborilor tăiați se pot număra câte cercuri de creștere sunt etc.)

– Observați starea pădurii. Trunchiul drept este indicatorul condițiilor bune de dezvoltare. Trunchiul strâmb, noduros, chircit este indicatorul condițiilor nefavorabile sau tăierea crengilor în fazele tinere. Dezvoltarea din lăstari este indicată de trunchiuri curbate la bază, de gruparea radiară sau dintr-o tulpină a arborilor. Starea fitosanitară deficitară este indicată de vâsc, putregai, scorburi. Trunchiurile acoperite de mușchi și licheni indică o creștere lentă. Uscarea crengilor indică starea de declin, iar tulpina groasă la bază și dimensiunea redusă a tufelor indică distrugerea lor de către vite.

– Observați stratul de arbuști. Ce arbuști observați? (…)

– Ce înălțime au arbuștii? (…)

– Ce grosime are tulpina arbuștilor? (…)

– Unde sunt situați arbuștii? (…)

– Ce distanță există între arbuști? (…)

– Caracterizați modul de asociere a plantelor. Apreciați consistența pădurii: plină – notată cu 1,0 – când coroanele arborilor se ating; consistență aproape plină – notată cu 0,9-0,7 – când arboretul este destul de bine închis, cu goluri de până la 30%; consistență rară – notată cu 0,6-0,4 – cu goluri de 40-60%; consistență foarte rară – notată cu 0,3-0,1 – când arborii nu reprezintă decât 10-30%; consistență de 0,1 – când arborii sunt izolați.

– Ce plante ierboase observați?

– Ce ciuperci există în pădure?

– Care ciuperci sunt comestibile?

– Care ciuperci sunt otrăvitoare?

– Ce plante medicinale există în pădure sau la marginea ei?

Profesorul explică modul în care se realizează un ierbar:

– recoltare: la completa lor dezvoltare, cu rădăcini, înflorite sau chiar în stadiul de fructificare;

– transport: în cutii sau pungi de plastic;

– etichetare: locul și data colectării, denumirea populară și științifică, eventual tipul de sol;

– uscarea: prin presare cu ajutorul presei botanice, formată din doi pereți de carton sau placaj cu dimensiuni de 50/40 cm între care sunt foi de ziar sau sugativă;

– plantele sunt bine întinse, apoi peste ele sunt așezate 4-5 ziare libere;

– presa este strânsă cu ajutorul unei chingi sau se aplică greutăți peste ea;

– în primele zile de la recoltare, hârtia va fi schimbată de 2-3 ori pe zi pentru a evita putrezirea, înnegrirea sau mucegăirea plantelor;

– completare: după uscare plantele sunt așezate pe coli de hârtie groasă și sunt prinse cu ajutorul unei fâșii înguste de hârtie sau de scotch de 3 mm;

– jos, în dreapta foii, se indică denumirea, caracteristici ale mediului și ale plantei.

De asemenea se pot utiliza și fotografiile tematice, spre exemplu se poate realiza un album cu tema „Plante de pe teritoriul comunei Arbore”.

Obiectiv operațional cognitiv: pe parcursul secvenței de învățare elevii vor fi capabili să stabilească relațiile dintre pădure și alte componente ale mediului.

Observare dirijată prin întrebări de către profesor.

– Ce animale sălbatice observați în pădure?

– Ce grosime are stratul de frunze situat deasupra solului?

– Din ce cauză sunt descoperite rădăcinile arborilor în unele locuri?

– Din ce cauză există pe suprafața solului foarte multe crengi uscate?

– Din ce cauză unii arbori sunt acoperiți de licheni și au multe crengi uscate?

– Cum au intervenit oamenii în dezvoltarea pădurii?

– Ce măsuri de protecție a pădurii ar trebui luate?

– Cum ar trebui valorificată pădurea din perspectiva dezvoltării durabile?

– Din ce cauză unele plante au tulpina târâtoare?

– Din ce cauză coroana arborelui este dezvoltată într-o singură direcție?

Obiectiv operațional cognitiv: pe parcursul secvenței de învățare elevii vor fi capabili să stabilească relațiile dintre asociația de ierburi și celelalte componente ale mediului

Observare dirijată prin întrebări de către profesor.

– Ce ierburi observați?

– Ce plante medicinale observați?

– Ce plante melifere observați?

– Ce înălțime au plantele?

– Din ce cauză în unele locuri stratul de iarbă este foarte mic, iar în alte locuri este înalt?

– Din ce cauză stratul de iarbă este discontinuu?

– Observați plantele dezvoltate pe un metru pătrat. Care plante au densitate mai mare?

– Ce grosime are stratul de sol?

– Până la ce adâncime se dezvoltă rădăcinile plantelor erbacee în sol?

– Din ce cauză unele plante sunt uscate?

– Din ce cauză cositul se efectuează atunci când unele plante ajung la maturitate, adică au semințe?

– Din ce cauză nu este bine ca animalele să iasă la pășunat primăvara devreme și toamna târziu?

– Din ce cauză nu este bine să se facă foc pe suprafața cu ierburi?

– Ce influență au oamenii asupra vegetației din acest areal?

– Cum a influențat apa din precipitații dezvoltarea ierburilor?

– Ce plante s-au dezvoltat în apropierea stânelor? Din ce cauză?

Obiectiv operațional cognitiv: pe parcursul secvenței de învățare elevii vor fi capabili să caracterizeze orizontul de sol.

Observare dirijată prin întrebări de către profesor:

– Observați că solul are mai multe straturi, numite orizonturi. Ce caracteristici are orizontul de la suprafață, numit orizont A? (… are culoare mai închisă, particulele sunt mai fine, conține mai multe resturi vegetale și animale.)

– Ce caracteristici are orizontul al doilea, numit orizont B? (… are culoare mai deschisă, conține mai puține resturi de plante și animale decât orizontul A.)

– Ce caracteristici are orizontul al doilea, numit orizont C? (… este alcătuit din roci sfărâmate.)

TRANSFER

Sarcina de lucru: Formați echipe de câte patru. Fiecare echipă va realiza un poster având una dintre temele următoare:

• Noi nu ucidem insectele pentru a ne distra!

• Cine protejează animalele, va proteja și omul!

• Noi protejăm animalele, nu le vânăm!

• Noi nu rupem crengile copacilor!

• Noi nu rupem florile din pajiști!

• Noi nu facem foc în pădure!

• Noi nu aruncăm gunoaie în pădure și pe pajiști!

• Noi economisim lemnul pădurilor!

• Noi plantăm puieți în pădure!

Comentarii. Lecția se desfășoară în teren în timpul unei ore de geografie sau în timpul unei drumeții.

CAPITOLUL VII . RISCURI NATURALE

7.1. Considerații generale privind studierea riscurilor naturale și antropice

Noțiunile de risc, hazard, dezastru au fost impuse în problematica globală a cercetării științifice de evoluția fenomenelor cu consecințe grave în dezvoltarea civilizației.

La început fenomenele naturale extreme erau studiate mai mult din perspectiva dezastrelor, analizându-se numărul de victime omenești si pagubele materiale. Mult mai târziu, fenomenele naturale extreme au fost analizate ca parte integranta a evoluției fenomenelor din natură, datorate atingerii sau depășirii anumitor valori critice. Primele cercetări științifice în domeniul hazardelor naturale se pare că au fost făcute de [NUME_REDACTAT] între anii 1942 și 1956 (Gares și colab., 1994).

Considerând cercetarea fundamentală a fenomenelor predezastru ca prioritară pentru reducerea urmărilor negative ale dezastrelor asupra populației, sub egida UNESCO și a secretariatului IDNDR([NUME_REDACTAT] for DisasterReduction) s-a elaborat un dicționar de termeni, cu scopul folosirii unui limbaj științific unitar, în vederea elaborării unor sinteze la nivel planetar.

Riscul, după dicționarul IDNDR, este definit ca „ numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube asupra proprietăților și întreruperii activității economice în timpul unei perioade de referință într-o regiune dată, pentru un fenomen natural particular”. După DEX, riscul este „posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil”(din limba franceză risque). În acest dicționar (1992), hazardul este un eveniment amenințător sau probabilitatea de apariție într-o regiune și într-o perioadă dată, a unui fenomen natural cu potențial distructiv.

Dezastrul (din engleză) natural, sinonim cu catastrofă (lb. franceză) este definit în dicționarul IDNDR (1992) ca „o gravă întrerupere a funcționării unei societăți, care cauzează pierderi umane, materiale și de mediu, pe care societatea afectată nu le poate depăși cu resursele proprii”.

În același dicționar (1992), hazardul este „un eveniment amenințător sau probabilitatea de apariție într-o regiune și într-o perioadă dată, a unui fenomen natural cu potențial distructiv”.

Riscurile se clasifică în (după F. Grecu, 2004):

I.Riscuri naturale cauzate de factori naturali, care cuprind:

1. Riscuri de natură geologică datorate modificărilor din structura internă a scoarței terestre și cuprind: cutremurele de pamant, erupțiile vulcanice, tsunami produse de cutremure sau vulcani. Ele se caracterizează prin dispersia unei mari energii având impact direct asupra populației și a mediului, declanșând alte fenomene extreme, cum ar fi: alunecări de teren ,căderi de blocuri, avalanșe, poluarea aerului, apei și solului etc

2. Riscuri de natură strict geomorfologică care vizează ansamblul de amenințări la resursele umane care vin din instabilitatea caracteristicilor de suprafață ale Pământului(Gares și colab.,1994).

Riscurile geomorfologice sunt datorate următoarelor procese: alunecări de teren prăbușiri, rostogoliri, căderi de roci și zăpadă, curgeri de pământ etc

3. Riscuri climatice cuprind: fenomenele de risc cu declanșare rapidă (cicloni tropicali, tornadele, trombele, orajele, trăsnetele, aversele, grindina), fenomenele atmosferice de risc cu viteză de apariție intermediară (bruma, chiciura, poleiul, înghețul, ceața, viscolul), fenomene de risc datorate combinării unor factori meteorologici și nemeteorologici (avalanșele, undele de maree).

4. Fenomenele hidrice de risc se pot prezenta alături de cele atmosferice, ele fiind, de cele mai multe ori induse de manifestările elementelor climatice, respectiv de precipitații. Prezența sau absența apei poate duce la inundații, salinizare, deșertificare, secetă, furtuni etc.

II. Riscuri antropice sunt interacțiuni între om și natură, declanșate sau favorizate de activități umane și care sunt dăunătoare mediului natural și societății omenești în ansamblu, și existenței umane în particular (poluarea, deversări accidentale de substanțe toxice, incendii etc).

VII.2. Riscuri geologice

Riscurile geologice sunt determinate de modificarea structurii interne a scoarței terestre și se caracterizează prin dispersia unei mari cantități de energie. În arealul analizat, cel mai semnificativ impact îl au seismele.

VII.2.1. Cutremurele de pământ

Cutremurul este un hazard natural endogen rapid, care în funcție de forța, puterea de manifestare poate afecta activitatea umană la nivel local sau regional. Cutremurul este o solicitare elastică de scurtă durată a scoarței-crustei terestre, născută din cauze naturale și care se propagă cu viteze de peste 1 km pe secundă manifestată sub forma unor mișcări bruște ale scoarței terestre, cu impact puternic asupra așezărilor umane. Un cutremur poate fi definit prin următoarele elemente caracteristice:

Hipocentrul sau focarul – locul din adâncul scoarței terestre, unde se declanșează cutremurul, apreciat ca punctiform, reprezentând un plan de fractură sau un volum (câmp tridimensional de fracturi). Poziția hipocentrului se indică prin adâncimea lui în kilometri.

Epicentrul – punctul de la suprafața scoarței terestre situat pe prelungirea razei terestre care trece prin hipocentru. Epicentrul și antiepicentrul se localizează prin intermediul coordonatelor geografice (latitudine si longitudine). Antiepicentrul este antipodul epicentrului Aria epicentrală este arealul în care se concentrează cu precădere epicentrele unor cutremure dintr-o anumită regiune

Durata măsurată a unui cutremur – intervalul de timp, măsurat in secunde (de la câteva până la peste 100) într-un anumit loc la suprafața Terrei, este mult mai lungă decât durata de producere a acestuia în hipocentru(datorită diferenței dintre vitezele de propagare și a timpii de transmitere și amortizare a diferitelor tipuri de unde) în care se produc și se transmit undele produse de cutremur.

Seismologii în urma înregistrărilor instrumentale efectuate în ultimul secol au tras concluzia ca marea majoritate a cutremurelor din țara noastră sunt de origine tectonică.

Cea mai importantă regiune seismică a țării este Vrancea unde se produc cutremure intermediare cu focare situate la adâncimi de 70-160 km, determinate de procesele tectonice de subducție.

În celelalte zone seismice ale țării: Banat, Făgăraș ,Câmpulung, Crișana, [NUME_REDACTAT], Dobrogea de nord și platforma continentală a [NUME_REDACTAT] se produc cutremure de mică adâncime(5- 40 km), cu magnitudine mai redusă și cu efecte strict locale, manifestate pe arii mai reduse.

De asemenea pe teritoriul țării noastre se pot resimți și cutremurele cu magnitudini mai mari produse în zonele limitrofe: Ucraina, [NUME_REDACTAT].

Deoarece, pentru comuna Arbore nu există studii privind seismicitatea și riscurile geologice, mă voi referi la seismicitatea întregului județ. [NUME_REDACTAT] se află conform zonării seismice a României (STAS 11100/r-1-77) în arealul cuprins în zona de grad 6, doar partea nord estică fiind cuprinsă în zona de intensitate de grad 7.

Fig.7.1. Raionarea seismică a teritoriului [NUME_REDACTAT] în prezent, în comuna Arbore pe baza documentelor din arhivă și din mărturiile celor aflați în viață, cutremurele mari care s-au produs în România, nu s-au soldat cu victime, pagube materiale sau modificări majore in spectrul componentelor mediului.

VII.3. Riscurile geomorfologice si de degradare a terenurilor

VII.3.1. Alunecările de teren

„Alunecările de teren sunt desprinderi de pe versant de materiale(roci sau depozite de versant) care se deplasează de-a lungul unei suprafețe planare”(Radoane N,, 2002).

O alunecare poate să prezinte una sau mai multe suprafețe de alunecare, iar mișcarea materialului deplasat se poate produce prin translație, în cazul în care suprafața de alunecare este dreaptă, sau prin rotire, atunci când aceasta este curbă.

Cele mai favorabile roci pentru producerea alunecărilor sunt argilele și alternanțele de argile, marne, luturi și nisipuri. Cele mai frecvente alunecări se înregistrează pe versanții cu înclinări moderate (10 – 30˚) constituiți din roci cu o și stuozitate ridicată, intens fracturate si alterate. Există și situații in care alunecările se produc pe versanți cu pante de numai 2 – 3˚, pe un tip de argile numite "argile senzitive" sau "argile gonflabile", care au proprietatea de a-și mări volumul atunci când sunt îmbibate cu apă.

Alunecările de teren constituie unul dintre cele mai active și mai frecvente procese, care afectează suprafețe importante de pe versanți, din regiunile de deal si podiș. Alunecările de teren sunt stimulate de existența unor condiții potențiale favorabile, între care alternanța de strate de roci permeabile cu strate impermeabile și cu grad ridicat de plasticitate, pantele (chiar și mai mici de 5˚) etc.

Precipitațiile bogate și un mod neadecvat de utilizare a spațiului, constituie stimuli primordiali în ruperea echilibrului și în declanșarea deplasării de mase de pământ (sol, rocă), pe grosimi și suprafețe diferite (de la simple ondulări ale cuverturii de sol la valuri și trepte cu înălțimi de peste 10 m).

Alunecările se pot clasifica pe baza unor criterii diferite in funcție de scopul investigațiilor. In funcție de grosimea materialelor deplasate se diferențiază trei grupe principale de alunecări si anume: alunecări superficiale (când grosimea materialului deplasat nu depășește 1,5m, alunecări cu profunzime medie (1 – 3m) și alunecări profunde (peste 3m).

În funcție de gradul de activitate, alunecările se diferențiază în: alunecări stabilizate, când alunecarea este veche și nu prezintă condiții pentru reluarea mișcării, alunecări parțial stabilizate, caracterizate printr-un potențial evident de reactivare și alunecări active, caracterizate prin faptul că procesul de deplasare a materialelor pe versanți este în curs de desfășurare.

Alunecările de teren reprezintă cele mai tipice forme de relief și totodată procese specifice marnelor și argilelor, importanța acestora fiind dată de consecințele pe care le au asupra modelării versanților sau asupra populației și așezărilor. Ele rămân principalele procese de modelare a versanților și în cazul comunei Arbore.

Factorii potențiali ai declanșării alunecărilor în zona sunt: panta (elementul principal), valorile ridicate ale densității fragmentării reliefului sau adâncimii fragmentării reliefului, existenta complexelor marno-argiloase, defrișările, și influența exercitată de apele subterane.

Spațial alunecările de teren din cadrul bazinului se regăsesc pe frunțile de cuestă ale râului Solca , pe versanții cu pante accentuate și despăduriți ([NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT]).

În cazul unor procese clasice, tipice, forma de relief se definește prin: râpa de desprindere, corpul alunecării, fruntea alunecării și suprafața de alunecare.(Figura nr.38)

Pe teritoriul comunei Arbore alunecările de teren sunt sub formă de monticule și valuri și sunt de mică amploare. Ele se datorează de cele mai multe ori ploilor mari de primăvară, care se asociază cu topirea bruscă a zăpezii. Se produc pe pante moderat sau slab înclinate, mai frecvent întâlnite pe poalele versanților, unde mantia deluvio-coluvială este mai groasă și unde există posibilitatea infiltrării apei și înmuierii substratului.

Fig.7.2 Elementele alunecării de teren

Cornișele și abrupturile vechilor alunecări de teren sunt în general estompate, datorită înecărilor în deluvii ceea ce indică și un accentuat grad de fixare.

După inundatiile din 2006, 2008, 2010 care au activat alunecarile mai vechi sau au generat altele, la nivel local s-a decis plantarea de puieți în zona de cuesta de pe malul drept al râului Solca puternic afectată de alunecari de teren, în extravilanul satului Arbore și pe [NUME_REDACTAT]. Pentru portiunea din intravilan, s-a decis stabilizarea versantului prin plantare de puieți și în cazuri mai grave strămuturea celor afectați pe alte amplasamente

VII.3.2. [NUME_REDACTAT] sunt deplasări rapide ale maselor de roci pe versanții abrupți prin cădere liberă, prin salturi sau prin rostogolire.

Aceste forme de mișcare se îmbină mereu în natură. Materialele în deplasare parcurg o distanță mare prin aer și se acumulează la baza versanților abrupți sub forma unor trene de sfărâmături. Aceste procese sunt mai larg răspândite pe versanții abrupți din munții înalți și reprezintă un risc pentru căile de comunicație și așezările din apropierea lor.

Fig7.3. Schema de producere a unei prăbușiri

Prăbușirile ca manifestări naturale distructive nu sunt specifice arealului studiat.

VII.3.3.Eroziunea în suprafață , ravenarea și torențialitatea

Eroziunea în suprafață este procesul de desprindere și transport al particulelor de sol prin acțiunea apei, care se scurge pe versant sub formă de pânză sau de șiroaie instabile, care își modifica mereu traseul.

Acest tip de eroziune este dependent de gradul de acoperire al terenurilor. Eroziunea este maximă pe terenurile neacoperite de vegetație: [NUME_REDACTAT], Ariniș, Hrincesti zonele mai joase Șes, Barc. Pe terenurile acoperite cu pajiști: [NUME_REDACTAT], Portarului impactul căderii picăturilor de ploaie si al scurgerii apei este resimțit de plante si mai puțin de sol. În zonele împădurite: [NUME_REDACTAT] și Lupului, coroanele arborilor împiedică o parte a picăturilor de ploaie sa ajungă pe sol, iar litiera acționează ca un strat protector.

Curgerea peliculară, în anumite condiții de pantă se concentrează de cele mai multe ori în canale (șanțuri) de diferite dimensiuni care rezistă în timp ca formă de relief; cele cu adâncimi și lungimi foarte reduse pot fi desființate prin lucrări agrotehnice simple. După dimensiuni și stadiu de evoluție aceste canale sunt : rigola, ogașul și ravena.

Într-un stadiu incipient al eroziunii se formează rigola, care poate fi nivelată prin arat. Rigola face trecerea între eroziunea peliculară și eroziunea în adâncime. La ploi aceasta se adâncește, trecând într-un nou stadiu de evoluție ogașul (cu adâncimi situate intre 0,5- 2m). Ravena reprezintă un stadiu mai înaintat de evoluție a formei (adâncimi peste 2 m). Atât ogașul cât și ravena pot fi simple sau ramificate.

Noțiunea de torent vizează caracteristici geomorfologice și caracteristici hidrologice, ambele formând de fapt sistemul torențial.

Geomorfologic, torentul reprezintă forma de relief complexă, creată prin procese de eroziune în adâncime, respectiv o vale îngustă în formă de V ascuțit, cu versanți abrupți, vale ce primește în partea superioară afluenți torențiali de diferite dimensiuni.(Fig7.4, 7.5.)

Hidrologic, torentul este un curs natural de apă cu scurgere intermitentă, cu bazin hidrografic redus, pante accentuate ce favorizează creșterile rapide de debite și niveluri la ploi torențiale.

Versanții abrupți sunt cei mai afectați de torenți, care transportă cantități mari de materiale în urma ploilor torențiale. Eroziunea de maximă intensitate este în timpul topirii zăpezilor și a ploilor torențiale, când scurgerea este maximă.

În comuna Arbore, ploile torențiale sunt un fenomen frecvent și dau cantități suficiente pentru declanșarea eroziunii torențiale. Cele nai numeroase organisme torențiale se află pe: [NUME_REDACTAT], Cajvenei,Dan.

În contextul actual, în care se pune accent pe realizarea unui echilibru între exploatarea resurselor naturale și activitățile umane în vederea asigurării unei dezvoltări durabile, se impune inițierea de programe care să ducă la stabilizarea terenurilor printr-o folosință corespunzătoare în raport cu condițiile de mediu. Acestea ar consta în împăduriri sau, cel puțin, în stoparea fenomenului despăduririlor masive, precum și în drenarea apei printr-un sistem rapid și eficient, astfel încât apa să nu staționeze în statul de argilă care devine plastic prin îmbibare.

VII.4. Fenomene atmosferice de risc

Clima nu este doar o sursă generatoare de energii vitale, sub diverse forme, ci și un factor de risc, care poate avea uneori un efect catastrofal, creând dezordine în sistemele geografice, mergând chiar și până la distrugerea lor totală și producând pagube materiale foarte mari și victime omenești.

Riscurile datorate perturbărilor produse în atmosferă sunt denumite riscuri atmosferice sau riscuri climatice. Ele se datorează perturbărilor din aer produse în timp relativ scurt.

Riscurile climatice din zona temperată sunt ciclonii oceanici, perturbații mediteraneene, furtună de grindină, valuri de călduri caniculare, secete episodice, valuri de răciri masive, înghețuri foarte timpurii și târzii, vânturi violente, ninsori abundente, viscole, avalanșe.

Pe teritoriul comunei Arbore se înregistrează și se pot observa următoarele fenomene de risc atmosferic:

a) cu declanșare rapidă și impact imediat și direct asupra populației:

orajele, trăsnetele;

aversele;

grindina;

viscolul;

b) cu declanșare și impact lente asupra populației:

înghețul;

bruma, chiciura și poleiul;

ceața;

secetele;

Fenomene de risc atmosferic cu declanșare rapidă și impact imediat și direct asupra populației:

Începutul acestui mileniu se caracterizează printr-un impact tot mai accentuat al activităților umane asupra Terrei, care determină modificări globale ale mediului. Modificările accentuate ale mediului pe Terra, presiunea crescândă a societății asupra elementelor de mediu generează o serie de crize dintre care unele au devenit globale, cum ar fi tendințele de încălzire a climei, datorate efectului de seră, apoi reducerea stratului de ozon, ridicarea nivelului [NUME_REDACTAT], despăduririle și procesele de degradare a solurilor, poluarea crescândă și deșertificarea.

VII.4.1. [NUME_REDACTAT] poate fi în atmosferă, sau în sol, când este fiziologică.. Seceta, în climatul temperat reprezintă o perioadă de minim 10 zile fără precipitații în sezonul rece și 14 zile în sezonul cald. Perioada de uscăciune este intervalul de minim 5 zile fără precipitații (după Hellman). Seceta cuprinde o perioadă extinsă de precipitații sub nivelul normal și golirea depozitelor de apă din sol. Mai simplu, aceasta se întâmplă când mai multă apă este luată dintr-un rezervor decât cea adăugată. Acesta este de obicei rezultatul unei combinații de persistență a presiunii mari intr-o regiune, care produce cer senin cu precipitații puține sau ne-existente, și folosirea excesivă a apei pentru activitățile umane. Rezultatele secetei pot fi micșorarea lanurilor, micșorarea calității și existenței apei de băut și micșorarea rezervelor de hrană. Astfel, când populația e in continuă creștere și cererea de apă și hrană e și ea mare, implicațiile secetei devin din ce in ce mai serioase. De asemenea, vegetația moare datorită secetei, riscul incendiilor crește, amenințând locuințe, lanuri si vieți. Seceta cauzează și deșertificarea sau mărirea deșerturilor Terrei.

Fig.7.6. Terenuri afectate de secetă

Seceta este un fenomen climatic complex al cărui producere este influențată de mai mulți factori: particularitățile reliefului, gradul de acoperire cu vegetație și timpul de vegetație, caracteristicile solului și adâncimea pânzei freatice, cantitatea de precipitații și rezerva apei din sol, umezeala și temperatura aerului și solului, gradul de rezistență al plantelor la uscăciune. Deși acești factori sunt numeroși, rămâne prioritară absența precipitațiilor determinată de dezvoltarea unor centri barici anticiclonali.

Fenomenul de uscăciune și secetă au durată variabilă în timp și spațiu în funcție de intensitatea factorilor săi genetici.

Durata medie a intervalului cu secetă calculată din valorile multianuale este în partea nordica a [NUME_REDACTAT] de 14-16 zile. În cursul anului cele mai frecvente perioade de uscăciune s-au produs iarna. („[NUME_REDACTAT]”, vol.I).

În studiul secetei nu putem lua în considerare numai valorile medii lunare ale precipitațiilor întrucât dezvoltarea plantelor nu este influențată strict de aceasta ci și de distribuția uniformă în timp a acesteia.

De exemplu, pentru anotimpul cald, precipitațiile au în general caracter de aversă, producându-se cantități mari în perioade scurte. O bună parte din apa rezultată se pierde prin șiroire și evaporare. În plus, datorită temperaturii ridicate pot să apară cruste la suprafața solului.

Ideal pentru dezvoltarea plantelor ar fi distribuția cantității lunare medii de precipitații uniforme, cu intervale lipsite de precipitații care să nu depășească 4-5 zile, cu o intensitate a acestora de maxim 8-10 l/zi, un grad de înnourare mai ridicat, cu vânturi slabe și răcoroase,cu număr mare de zile cu rouă. Bineînțeles îndeplinirea simultană a acestor parametri nu se produce în arealul studiat.

În comuna Arbore acest fenomen nu este foarte frecvent, iar când se produce nu are o intensitate mare.

Din analiza precipitațiilor medii, căzute în timpul verii putem deduce o alternanță a verilor mai ploioase și cele secetoase. Valorile duratei perioadelor secetoase în Piemontul colinar Marginea-Ciungi, sub 20 zile sunt determinate de temperaturile moderate specifice zonei și de apropierea acesteia de lanțul carpatic.

Perioadele de seceta se diferențiaza în funcție de anotimpul în care apar:

– Seceta de primăvara – întârzie ciclul vegetativ;

– Seceta de vară – efectele negative sunt determinate de tipul de cultura si de stadiul de dezvoltare al acesteia;

– Seceta de toamnă – are consecințe negative pentru semănaturile de toamnă;

– Seceta de iarnă – determină reducerea rezervei de apă din sol necesara declanșării procesului vegetativ la începutul primăverii.

În afară de consecințele asupra culturii plantelor, seceta are și alte efecte: scăderea nivelului piezometric al apei din fântâni, secarea unor segmente de râu, posibilitatea declanșării unor incendii de pădure sau vegetație ierboasă.

Pentru combaterea efectelor negative ale fenomenului de secetă și uscăciune se impune o mai buna gestionare a rezervelor de apă din sol, amenajarea unor bazine de retenție a apei și utilizarea ei in perioadele deficitare în precipitații.

VII.4.2 [NUME_REDACTAT] se formează prin înghețarea apei suprarăcite din nori, având dimensiuni de 5-50 mm. De cele mai multe ori apare în timpul furtunilor violente, însoțite de precipitații abundente, descărcari electice și intensificări ale vântului.

La stația meteorologică Rădăuți numărul mediu anual de zile cu grindină este de 1,5 calculat pe baza datelor din perioada 1970-2010.

Fig.7.7. Numărul mediu lunar de zile cu grindină la Rădăuți (1970-2010)

În cursul anului, grindina este posibilă din luna aprilie până în luna octombrie; intervalul cel mai favorabil este însă cuprins între lunile mai-august, cu deosebire în mai. În cursul zilei, grindina se produce cu frecvența maximă după-amiază, când convecția termică atinge punctul culminant, dar a fost posibilă și dimineața și chiar noaptea.

Grindina reprezintă un hazard meteorologic in sezonul cald, când boabele de grindină ating anumite intensități, durate și dimensiuni.

Intensitatea, ca produs între numărul și viteza de cădere, care depinde de vânt și greutatea boabelor de grindină, are un rol important în efectele asupra plantelor, viețuitoarelor și bunurilor.

Durata normală a fenomenului este redusă 3-15 minute.

Dimensiunile boabelor de grindină sunt invers proporționale cu durata. Cu cât timpul furtunii cu grindină este mai redus, cu atât dimensiunile grindinei sunt mai mari. În majoritatea cazurilor înregistrate la Rădăuți, dimensiunea a fost cuprinsă intre 6-10 mm. Căderile de grindină produc mari pagube materiale, avariind clădiri sau distrugând câmpuri întregi de culturi.

Fenomenul poate deveni catastrofal când particulele de gheață au dimensiuni mai mari, distrugând sau vătămând prin lovire vegetația (spontană și cultivată) ori părțile expuse ale construcțiilor.

Un teritoriu devine vulnerabil in fata de căderilor de grindină, atunci când acestea sunt frecvente. Frecvența este redată prin numărul mediu și numărul maxim anual de cazuri de grindină, [NUME_REDACTAT] având o vulnerabilitate medie.

În zona comunei Arbore grindina nu este un fenomen frecvent, dar se înregistrează aproape în fiecare an uneori fiind suficient să se producă într-o singură zi pentru ca recolta să fie compromisă.

Grindina este un fenomen climatic ce produce pagube însemnate culturilor agricole. Pentru evitarea acestora este necesară alegerea culturilor mai rezistente (porumb, cartof) și limitarea suprafețelor cultivate cu plante sensibile, cum ar fi leguminoasele.

VII.4.3. [NUME_REDACTAT] este fenomenul meteorologic care se produce prin sublimarea vaporilor de apă direct pe suprafața solului, vegetației și a obiectelor de pe sol, datorită răcirii puternice a suprafeței terestre și a aerului (temperatura scade sub 0˚C). Producerea brumei mai este determinata și de alți factori: timp senin și liniștit, sau vânt slab, umezeala aerului mai mare sau unele condiții locale: văi umede, depresiuni, versanți expuși advecției de aer rece.

Cele mai propice condiții de formare a brumei sunt cele anticiclonice, caracterizate prin calm atmosferic, insolație mare ziua și radiație efectivă mare noaptea care determina scăderea temperaturii sub punctul de îngheț și sublimarea vaporilor de apă.

Bruma devine un risc climatic atunci când se produce in afara sezonului ei, adică primăvara și toamna.

Data medie de producere a primelor brume in zona Radauți este 1 octombrie, iar cele târzii de primăvară se pot produce pana la 1 mai. Datele extreme de producere a brumei la [NUME_REDACTAT] Rădăuți , au fost 20 septembrie 1995 și 24 mai 2001

Tabel nr.7.1.Numărul mediu lunar al zilelor cu bruma la stația Rădăuți (1970-2010)

Fiind un fenomen cu implicații negative asupra culturilor agricole trebuiesc luate masuri de combatere a influenței acestuia prin dispunerea culturilor agricole sensibile la frig cu cel puțin 40-50 m deasupra luncilor și șesurilor precum și aplicarea în timp util a masurilor de protecție: acoperirea cu folii de polietilenă, rogojini, paie, frunze, cartoane pentru culturile de câmp, respectiv metoda fumigației și cea a stropirii cu apă pentru livezi.

Fig. 7.8. Brumă

VII.4.4. Chiciura și poleiul

Chiciura este un fenomen meteorologic specific iernii,foarte rar apare primăvara și toamna.

Ea se prezintă sub două forme:

– cristalină sau pufoasă, numită chiciură;

– granulară, numită chiciură tare.

Chiciura cristalină este formată din cristale foarte fine de gheață depuse pe crengile copacilor, conductori aerieni, muchii,colțuri și proeminențe ale corpurilor.

Formarea ei este favorizată de prezența unei mase de aer umed, cețos, temperaturi scăzute (de regula cele sub -15˚C sunt cele mai favorabile) și vânt slab sau calm atmosferic.

Atunci când temperaturile scad sub -30˚C, chiciura se produce și în absenta aerului cețos sau a ceții.

Chiciura tare este o depunere de gheață granulară, albă, mată, cu structură amorfă, generată de înghețarea rapidă a picăturilor de ceață suprarăcite, purtate de vânt pe arborii subțiri, conductori aerieni, fire de iarbă. Ea se produce frecvent la temperaturi ale aerului cuprinse între -2 și -7˚C, sau mai coborâte, dezvoltându-se pe partea expusă la vânt a obiectelor.

[NUME_REDACTAT] sunt în medie între 11 și 12 zile cu chiciură pe an, cele mai numeroase fiind în luna ianuarie.

Tabel nr.7.2. Numărul mediu lunar de zile cu chiciură la Rădăuți (1970-2110)

Fig.7.9. Numărul mediu lunar de zile cu chiciură la Rădăuți (1970- 2010)

La nivelul comunei Arbore chiciura este mai frecventă pe valea râului Solca.

Riscul legat de depunerile de chiciura depinde de greutatea depunerii, asociată cu durata fenomenului. Chiciura tare este un pericol efectiv pentru activitatea economică ținându-se cont de ea, atunci când se proiectează rețeaua de înaltă tensiune sau când se plantează livezile de pomi fructiferi.

Fig. 7.10.[NUME_REDACTAT] este un fenomen ce constă în depunerea unui strat subțire de gheață densă, mată sau transparentă, ce apare la sol și pe obiecte, mai ales pe partea expusă vântului și ca urmare a înghețării picăturilor de apă ce cad pe o suprafață puternic răcită ([NUME_REDACTAT], 2008, pag. 340).

Se produce la temperaturi cuprinse între 0 și -3˚C. Este deosebit de periculos pentru circulația rutieră, aeriană, circulația pietonilor și conductorii aerieni. Poate provoca pagube importante și în sectorul agricol, atunci când se depune ca o pojghiță de gheață pe plante, sufocându-le.

Iarna se formează și un polei secundar deasupra stratului de zăpadă bătătorită sau înghețată din cauza pătrunderii maselor de aer cald și umed, după mai multe zile cu temperaturi foarte scăzute.

La nivelul ariei studiate numărul mediu de zile cu polei este de 3-4.

Fig.7.11. Polei

VII.2.5. Zăpada și gheață

Pentru a se forma stratul de zăpada este necesar sa cadă precipitații sub formă de ninsoare. Ninsoarea se formează în urma interacțiunii dintre masele de aer rece polar și arctic (generat îndeosebi de anticiclonul est-european) și masele de aer cald tropical (generat de ciclonii europeni cu evoluție normala și retrogradă). Atunci când cantitatea de ninsoare a fost suficient de mare, se formează stratul de zăpadă.

Conform datelor calculate pentru [NUME_REDACTAT] data medie de producere a primelor ninsori este 13 noiembrie, iar a ultimelor ninsori este 6 aprilie.

Cele mai timpurii ninsori se pot produce chiar din luna octombrie, iar cele mai târzii în a doua decadă a lunii aprilie. Numărul mediu anual de zile cu ninsoare este de 42,2 zile, însa exista ani în care numărul zilelor cu ninsoare este mai mare de 60 zile.

Tabel nr.7.3. Numărul mediu lunar și anual de zile cu ninsoare (1970-2010)

Stratul de zăpadă apare ca data medie cu circa doua săptămâni mai târziu, față de data medie de producere a primelor ninsori și dispare cu circa 2-3 săptămâni mai devreme față de data de producere a ultimelor ninsori.

Tabel nr.7.4. Datele medii și extreme ale producerii primei și ultimei ninsori la Rădăuți (1970-2010)

Numărul mediu anual de zile cu strat de zăpadă este de 76,1, numărul maxim posibil de zile cu strat de zăpadă este de 215 zile.

Tabel nr.7.5. Numărul mediu lunar și anual de zile cu sol acoperit de zăpadă (1970-2010)

Grosimea medie a stratului de zăpadă are cea mai mare valoare în luna februarie.

Tabel nr. 7.6. Grosimea medie decadică a stratului de zăpadă la Rădăuți (1970-2010)

Fig.7.12. Evoluția anuală a grosimii stratului de zăpadă la Rădăuți (1970-2010)

Grosimea stratului de zăpadă este influențată de: variațiile de temperatură, acțiunea vântului, expunerea reliefului.

Stratul de zăpadă devine un factor de risc climatic, atât în prezența, cât și în absența sa.

Zăpadă are o conductibilitate calorica slabă, iar atunci când stratul de zăpadă este suficient de gros, acesta protejează culturile agricole, dar când grosimea sa este prea mare poate chiar să le sufoce.

Stratul de zăpadă, prezintă și un risc potențial pentru producerea inundațiilor de primăvară, în special atunci când se topește brusc, datorită încălzirii vremii.

De asemenea, stratul de zăpadă poate deveni un risc pentru plante, atunci când se formează în extrasezon. Intervalele de risc asociate stratului de zăpadă sunt: intervalul riscului de toamnă, cuprins între data celei mai timpurii prime ninsori și data medie de formare a primului strat de zăpadă, respectiv intervalul riscului de primăvara, cuprins între data medie a ultimului strat de zăpadă și data producerii celei mai târzii ultime ninsori.

Ninsorile abundente pot deveni un risc și pentru transporturi și telecomunicații.

Și lipsa stratului de zăpadă constituie un risc, îndeosebi pentru culturile păioase de toamnă.

VII.2.6. [NUME_REDACTAT] se produce atunci când temperatura aerului și a solului scade sub 0˚C , frecvența sa maximă fiind iarna. El devine un fenomen climatic de risc în următoarele situații: când se produce cu 1-3 săptămâni mai devreme toamna sau mai târziu primăvara comparativ cu datele medii, sau atunci când durata si intensitatea sa sunt mai mari.

In zona Rădăuți primul îngheț se produce în medie în a doua decadă a lunii octombrie, iar ultimul îngheț se produce în general în a doua decadă a lunii aprilie,dar pot sa apară înghețuri și luna septembrie sau în mai.

Tabel nr.7.7.Numărul mediu al zilelor cu îngheț la Rădăuți (1970-2010)

Fig.7.13. Numărul mediu al zilelor cu îngheț la Rădăuți (1970-2010)

Din analiza tabelului nr. reiese că, lunile cu potențial de risc pentru agricultura sunt septembrie și mai. Atunci când înghețul se produce în septembrie poate surprinde culturile în perioada de recoltare, iar când se produce târziu, în luna mai poate surprinde pomii fructiferi în stadiul de înflorire, efectul fiind in ambele cazuri: deprecierea producției agricole.

VII..2.7 [NUME_REDACTAT] reprezintă „transportul de zăpadă deasupra suprafeței pământului provocat de vânt suficient de puternic și turbulent, însoțit sau nu de ninsoare” (Țâștea,1965).

Viscolul devine un risc climatic, îndeosebi datorita vitezei vântului care depășește 11 m/s, sau chiar 15 m/s si mai apoi datorita căderilor masive de zăpadă, care pot forma un strat de zăpadă de 25-30 cm sau troiene de 1-2 m.

Viscolele din zona Rădăuți se încadrează în categoria viscolelor moderate și mai rar în categoria celor puternice sau violente.

Tab.7.8. Numărul mediu de zile cu viscol la Rădăuți (1970-2010)

Fig.7.14.Numărul mediu lunar de zile cu viscol la Rădăuți (1970-2010)

Viscolele pot produce probleme populației, dar și activităților economice,în special agriculturii, deoarece prin spulberarea zăpezii, determină dezvelirea culturilor agricole care astfel sunt expuse înghețului. În timpul viscolelor puternice,se formează troiene care blochează circulația rutieră, se pot rupe cablurile aeriene de alimentare cu energie electrică, pot fi doborâți arbori peste stâlpi sau cabluri, provocând întreruperi în furnizarea energiei electrice,telefoniei sau internetului.

La nivelul comunei Arbore viscolul are efecte negative, în special în circulația rutieră pe DN 2K care asigura legătura cu municipiile Rădăuți și Suceava și care este îngreunată sau de multe ori blocată in extravilanul orașului Milișauți și al satelor Iazlovaț și Arbore la fiecare viscol. În ultimul an situația s-a îmbunătățit , datorită montării de parazapezi pe porțiunile cele mai expuse riscului de formare a troienelor.

VII.2.8. [NUME_REDACTAT], vânturile intense provoacă multe distrugeri. Furtunile sunt porțiuni de aer cald și umed, care au fost forțate să se ridice și să producă fulgere și tunete. Ele sunt căile frecvente ale naturii de a echilibra cantitatea de energie din atmosferă. Furtunile pot crea mai multe fenomene periculoase: ploi torențiale,vânturi puternice, grindină, fulgere și tornade. Într-o furtună, se produce mișcarea aerului pe verticală și o vastă cantitate de energie este transferată. Vânturile din urma unei furtuni ajung la 80 km/h. Dimensiunea grindinei, ce însoțește de regulă furtunile, poate cauza pagube imense lanurilor și proprietăților în doar câteva secunde și pot răni oameni și animale.

Precipitațiile produse sunt de obicei intense dar de scurtă durată. Fulgerele sunt responsabile de victime uneori. De asemenea, ele cauzează incendii care amenință vieți și locuințe omenești. Intreruperea curentului cauzată de fulger sau vânturi poate cauza o intrerupere pe scară largă a activităților omenești.

Din punct de vedere științific, metereologii consideră furtunile drept sisteme metereologice având viteze ale vântului de intensitate 10 pâna la 12 pe scara Beaufort. Vânturile de intensitate 10 ating viteze de 88-101 km/h, iar cele de intensitate 11 ating 102-117 km/h cauzînd furtuni violente. Vânturile care ating viteze mai mari de 117/km/h – intensitate 12 – sunt numite vânturi de intensitatea uraganului. Furtunile însotite de descarcări electrice pot să apară și atunci când încălzirea excesivă a uscatului provoacă curenți ascensionali de aer umed și puternici. Orajele reprezintă un ansamblu de fenomene fizice ale atmosferei, optice (vizibile) și acustice (auzibile), în esență procese complexe de descărcări electrice discontinui.

Apariția orajelor este condiționată de crearea unei stări de instabilitate în atmosferă, aerul cald și umed să fie forțat să se ridice rapid la inălțimi care să depășească nivelul de condensare. În consecință, orajele apar la intense mișcări convective ale aerului generate de deplasările maselor de aer, de încălzirea puternică a acestor mase, de particularitățile reliefului. Fenomenele orajoase se manifestă prin fulgere și tunete și sunt însoțite de vânturi violente și precipitații.

Fulgerul este manifestarea luminoasă a descărcărilor electrice ce se produc în interiorul unui nor, între doi nori sau între un nor și suprafața terestră.

Tunetul este zgomotul, bubuitul descărcărilor electrice produs datorită propagării undelor sonore formate în canalul de descărcare al fulgerului, urmare a creșterii bruște a presiunii.

[NUME_REDACTAT] orajele apar cu o frecvență mai mare în timpul verii, lunile iunie și iulie prezentând în medie peste 7 zile de manifestare a fenomenului.

Fig. 7.15. Numărul mediu lunar al zilelor cu oraje la stația Rădăuți (1970-2010)

Orajele violente, însoțite de vânturi puternice și grindină provoacă pagube materiale și chiar victime umane.

Trăsnetul este de fapt fulgerul realizat între nor și suprafața terestră și care poate avea impact direct asupra populației care este expusă direct, fără posibilitatea de adăpostire.

Aversele de ploaie sunt căderi mari de precipitații în timp relativ scurt, apariția și stingerea lor aproape instantaneu. Aversele de ploaie pot produce inundații, cum au fost cele din 19/20 august 2005, când au căzut 100/110 mm/m2 în 24 de ore.

Furtunile cu descărcări electrice sunt cele mai obișnuite forme de furtuni. În medie, în întreaga lume, au loc zilnic aproximativ 45.000 de asemenea furtuni. Fulgerele reprezintă pericole majore în decursul unei furtuni. Toate regiunile planetei prezintă riscă să fie influențate de hazardele produse de schimbarea climei. Cu o mărire a temperaturii globale, este foarte posibil ca atât numarul cât și intensitatea furtunilor să se mărească în multe regiuni ale lumii. Este, de asemenea, posibil ca multe regiuni aride să devină și mai uscate și să înceapă să se extindă. Riscul depinde de natura schimbărilor în circulația atmosferică și de caracteristicile mediului local. Ciclul hidrologic al Pământului este atât de dinamic încât în prezent nu este posibil să se prezică efectele schimbării climei într-o locație specifică în viitor. Principala cauză a schimbării climei o reprezintă gaura mereu crescândă formată in stratul de ozon și efectul de seră.

VII.2.9 [NUME_REDACTAT] un fenomen meteorologic determinat de particulele de apa rezultate din vaporizarea apei de pe sol aflate în suspensie în atmosfera ce întreține o umezeala mare în aer.

Grosimea cetii variază mult pe verticală, de la câțiva metri până la peste 1km. Numărul mediu anual cu zile cu ceață, la Rădăuți este de 37,9 zile. Cele mai multe zile cu ceață se înregistrează din luna octombrie până în martie, inclusiv, dar ceața se poate produce tot anul (Tabel nr. 38)

Tabel 7.9. Media lunară a zilelor cu ceață la stația meteorologică Rădăuți(1970-2010)

VII.2 .10 Schimbări climatice. Încălzirea globală

Pentru studiul încălzirii globale s-au alcătuit modele numerice care sunt procesate pe calculator sau se pot face analogii geografice sau geologice. Există multe controverse în lumea științifică legate de efectele încălzirii globale, dar multe idei sunt acceptate de toată lumea (schimbările de climă, modificarea nivelului mării, schimbări geomorfologice, schimbări în agricultură).

Schimbările climatice: se estimează o creștere a temperaturii planetei cu 0.5-2˚C până în anul 2050, o creștere a nivelului precipitațiilor și o modificare a distribuirii precipitațiilor la diferite latitudini, o creștere a frecvenței furtunilor tropicale. Modificările nivelului mării: probabil cu 5-40 cm până in anul 2050. Este greu de estimat care vor fi modificările care vor apare legate de ghețarii din Artica și Antarctica.

O mare parte din ghețari se pot topi (Groenlanda, de exemplu, cu 2.7 milioane de km cubi de gheata) și acest lucru poate atrage după sine o majoră agravare a creșterii nivelului mării. Schimbările geomorfologice: Marile râuri vor fi puternic afectate de încălzirea globală, multe zone vor fi inundate, iar eroziunea in zonele de coastă se va accentua. Vor fi de asemenea posibile modificări în agricultură și chiar anumite orientări politice, concretizate prin hotărâri, legi, etc. 

VII.5. Hazarde și riscuri hidrologice. Revărsările, viiturile, inundațiile, excesul de umiditate

Riscurile hidrice reprezintă ansamblul de amenințări asupra populației, bunurilor acestuia și mediului datorate proceselor hidrice, respectiv apei de la suprafața Pământului, procese exprimate calitativ și cantitativ. Marea majoritate a proceselor hidrice sunt strâns legate și determinate de cele atmosferice și chiar geomorfologice, de aceea ca fenomen hidric de risc – inundațiile sunt cele mai reprezentative.

Inundația este acoperirea temporară cu apă a unei porțiuni de teren ca urmare a creșterii nivelului apei unui râu, lac sau altă masă de apă. Deci o inundație este provocată de un surplus de apă care depășește capacitatea de transport a albiei minore și ca urmare se revarsă în albia majoră acoperind suprafețe de teren care de regulă nu sunt afectate de creșteri ale nivelurilor medii sau mici. (Grosu, F.,2006)

Inundațiile ca risc hidric au multiple consecințe: pierderi de vieți omenești, pagube materiale, dar și efecte asupra mediului geografic, modelând albia minoră și microrelieful regiunii afectate.

Dintre cauzele naturale care au dus la producerea inundațiilor în comuna Arbore amintim ploile torențiale, topirea bruscă a zăpezilor și suprapunerea topirii zăpezilor peste ploile de primăvară.

Debitul mediu al râului Solca este de 0,05 m3s, iar debitele maxime calculate pentru diferite grade de risc hidrologic sunt :

-pentru grad de risc 1% – 265 m3/s

2% – 212 m3/s

5% – 151 m3/s

10% -111 m3/s.

Cele mai importante inundații produse în comuna Arbore au avut loc în anii: 2002, 2006, 2008, 2010. De departe cel mai semnificativ episod este cel din 30.06/1.07 2006,atât prin amploarea fenomenului, cât și prin pierderile de vieți omenești și pierderi materiale,care a suscitat interesul cercetătorilor ce au realizat mai multe studii.

Hazardul din data mai sus menționată s-a produs pe o suprafață mai mare, afectând și localitățile învecinate: Solca, Iazlovăț și Cacica. Acest hazard hidrologic s-a produs datorită cumulării mai multor factori, dintre care rolul determinant l-au avut: contextul sinoptic al formării precipitațiilor, condițiile geomorfologice locale dar și factorii antropici.

Contextul sinoptic premergător și pe timpul producerii viiturii din 30.06/ 01.07.2006, arată faptul că în ultima decadă a lunii iunie 2006 vremea a fost foarte caldă, mediile zilnice ale temperaturii depășind frecvent 18-20˚C, iar cele maxime 25˚-27˚C. Au căzut precipitații sub formă de averse, dar cu o repartiție locală foarte diferențiată.

Pe acest fond de vreme caldă, în data de 30 iunie, dinspre nord a pătruns cu repeziciune un front de aer rece, a cărui influență maximă a fost maximă datorită condițiilor geomorfologice locale.

Din punct de vedere geomorfologic teritoriul afectat se suprapune Piemontului colinar Marginea-Ciungi, situat la contactul cu [NUME_REDACTAT] și cu rama vestică a [NUME_REDACTAT], avănd o largă deschidere spre nord (până spre cursul superior al râului Siret), această poziție geografică având o importanță deosebită pentru circulația generală și locală a maselor de aer. În această zonă s-au întâlnit mase de aer vestice mai umede, nordice (subbaltice) mai reci și sud-estice puternic continentalizate (uscate și foarte calde). De altfel, în [NUME_REDACTAT] fenomenele de cumulizare și de potențare a precipitațiilor sunt destul de frecvente.

În categoria factorilor geomorfologici locali intră și morfologia albiilor majore ale râului Solca și a afluentului său Clit, care favorizează acumularea unor cantități mari de apă în timpul precipitațiilor abundente. Albia majoră a Clitului se îngustează foarte mult, în apropiere de confluența cu Solca, ceea ce îngreunează evacuarea volumului mare de apă ce se acumulează în aria depresionară în timpul viiturilor.

În condițiile de relief mai sus menționate, frontul rece a traversat [NUME_REDACTAT], în lungul ramei carpatice, determinând căderea unor cantități mari de precipitații într-o perioadă scurtă de timp: Vicov – 78,6 1/mp, Horodnic – 46,1 1/mp, după care a escaladat dealurile piemontane de la sud de valea râului Sucevița: Ederii, [NUME_REDACTAT] și Pârtești . Escaladarea acestor dealuri piemontane a potențat și local a influențat cantitățile de precipitații, dar acestea nu au putut fi măsurate decât la Barajul de acumulare Solca (118,0 l/m2), la posturile pluviometrice Părhăuți (53,5 l/m2) și Cacica (100,0 l/m2).

În ceea ce privește factorii antropici menționăm: construcțiile și culturile agricole din albia majoră care îngreunează tranzitul apei, podurile subdimensionate, defrișările și resturile de vegetație lemnoasă care au fost antrenate de apele mari.

Statistic s-a constatat, că numeroase inundații de multe ori cu urmări catastrofale și chiar victime umane, se produc pe cursurile mici de apă datorită caracterului torențial al scurgerii. În aceste situații prognoza este foarte dificilă, iar undele de viitură sunt foarte greu de controlat.

Debitele maxime produse în [NUME_REDACTAT] nu au fost foarte mari (probabilitatea de depășire de 1-2%), dar producerea inundațiilor a fost favorizată de: pantele reduse de scurgere, malurile joase și despletite în brațe care au determinat producerea inundațiilor pe suprafețe întinse cu afectarea a numeroase locuințe.

În concluzie, se poate afirma că, în cazul viiturii din 30.06/01.07 2006 cantitățile de precipitații au fost, punctual, mult mai mari decât în alte situații, depășind probabil 200 l/m2 în bazinul pârâului Clit, iar timpul de producere a fost foarte scurt (2-4 ore). În aceste condiții, pe sectoarele superioare s-au format scurgeri torențiale și „în pânză” care au smuls arborii din maluri, au antrenat bușteni din parchetele de exploatare și au distrus lucrări de apărare (diguri de protecție, apărări de maluri, gabioane etc.).

Masa lemnoasă și alte elemente dislocate din amonte au blocat secțiunile podurilor obturând albiile cu acumulări și dezacumulări locale succesive, care au condus la o scurgere în salturi a apei, cu inundări și distrugeri în zonele riverane.

Referitor la modul de producere a acestei viituri, trebuie avute în vedere, în primul rând, condițiile de albie existente la data respectivă și stadiul lor de întreținere.

Atât albia naturală – prin evoluția firească de eroziune și acumulare cât și cea rezultată din activitatea antropică – exprimată prin acțiunile riveranilor de a ocupa cât mai mult teren (locuințe, anexe, curți, garduri, plantații și culturi agricole), au diminuat în final capacitatea de tranzit. După viitură albiile păreau largi și curate, dar nu aceasta era situația lor dinainte.

Condițiile naturale ale talvegurilor albiilor (materiale aluvionare cu grosimi mari) sunt de așa natură, încât lucrările de apărare nu rezistă (sau rezistă foarte greu) la frecventele viituri. Majoritatea podurilor sunt subdimensionate deoarece debitele de calcul vechi sunt depășite, iar podurile recent construite și bine dimensionate și-au pierdut din capacitatea de tranzit prin procese de aluvionare și neexecuatrea lucrărilor de decolmatare (de întreținere).

Exploatarea fondului forestier din ultimii ani, fără a respecta regimului silvic, a determinat pe de o parte diminuarea suprafețelor împădurite și reducerea evidentă a rolului moderator și protector al pădurilor, iar pe de altă parte la blocarea cu deșeuri lemnoase a scurgerii apelor pe versanți. Vegetația lemnoasă și alte resturi au contribuit la amplificarea viiturilor prin obturarea unor canale de scurgere a apei, nașterea temporară a unor lacuri în spatele barajelor formate temporar în sectorul de vale cu pantă redusă care, odată cu acumularea apei din precipitații, au cedat și au contribuit la formarea unei noi viituri, cu o amploare și mai mare.

Aceste elemente au caracterizat și hazardele hidrologice ulterioare, din anii 2008 și 2010 ce au avut loc în aceeași zonă.

Prezint în continuare centralizatorul realizat la nivelul [NUME_REDACTAT], în urma inundațiilor din 30.06/1.07. 2006, întocmit pe baza proceselor verbale realizate de

Compartimentul pentru situații de urgență din cadrul primăriei:

Fig. 2.16. Urmări ale inundațiilor din 2006

Rețelele electrice au fost de asemenea grav afectate, pierderile E-ON Moldova ridicându-se la circa. 2,2 mld. de lei vechi. Distrugerile au constat în 17 stâlpi doborâți, peste 15 km de rețea electrică și numeroase posturi TRAFO distruse. Pagubele cele mai importante s-au înregistrat în localitățile Arbore și Clit, unde peste 400 de consumatori au rămas fără energie electrică. În urma calamităților din noaptea de 30.06/07.2006 au rămas fără energie electrică circa 50 de localități din județ.

Se constată că inundațiile pot afecta cel puțin temporar, calitatea mediului și activitățile economice, de unde și necesitatea unor studii asupra inundațiilor ca fenomen cât și asupra consecințelor lor negative asupra mediului înconjurător, cât și demonstrarea relațiilor dintre cauză și efect.

Și acest fenomen de risc poate fi studiat cu elevii, care prin observații repetate pot urmări evoluția unui torent, cantitatea de material pe care o transportă și o debușează în urma ploilor mari, pot să vadă efectul negativ asupra solului și asupra activităților socio – economice.

VII.6. Riscurile biologice la care este supus omul, sau sunt supuse vegetația și fauna

În categoria riscurilor biologice sunt incluse: desțelenirile, defrișările, incendiile naturale sau antropice ale vegetației, invaziile unor insecte, atacurile unor boli, perioadele caracterizate de uscăciune sau umiditate excesivă.

Desțelenirile au avut drept scop, mărirea suprafeței arabile, pe seama pajiștilor și a fânețelor naturale.

Defrișările au afectat foarte mult suprafața comunei Arbore, toate culmile deluroase ce străjuiau comuna fiind în trecut acoperite cu păduri, din care au mai rămas pâlcuri izolate, spre vest. În urma despăduririlor versanții au devenit instabili producându-se procese de versant (alunecări de teren, surpări) .

În categoria riscurilor biologice intră și atacurile unor boli și dăunători, care au dus la scăderea calitativă a masei lemnoase, reducerea cantitativă a acesteia prin uscare.

De asemenea temperaturile extreme, pozitive sau negative, înghețurile târzii sau timpurii, afectează plantele prin ofilire și căderea frunzelor.

Influența antropică se manifestă prin incendiile de pădure și vegetație ierboasă, în ultimul caz se manifestă în special toamna, când se incendiază terenurile acoperite de vegetație uscată.

VII.7. Riscul erozional al solului

Față de alte riscuri naturale, eroziunea solului nu determină pierderea de vieți omenești, dar fenomenul are efecte negative datorită scăderii producției agricole și deci a rezervelor de hrană, a costurilor mari pentru remedierea degradării solului și prin larga răspândire a riscului.

Eroziunea solului prin intermediul apei este minimă în mediile naturale, dar este foarte răspândită pe suprafețele agricole unde influența omului este mare. Din cauza influenței antropice, rata eroziunii terenurilor a depășit în multe locuri rata regenerării naturale, care pentru condițiile climatului temperat continentale este cuprinsă între 0,02 -0,08 mm/an.

Deoarece eroziunea solului este un proces destul de lent și cu o distribuție spațială largă, el nu este perceput ca un fenomen de risc decât de unii fermieri care au conștiința acestui hazard. Pe de altă parte, față de alte riscuri naturale care se manifestă cu intensitate mare și implică costuri imediate, în cazul eroziunii solului costurile imediate sunt reduse, ceea ce face ca acest risc să fie mai puțin luat în considerare.

VII.8. Aspecte metodice.

Aplicații practice

Procesele geomorfologice: alunecările de teren, ravenarea ăi torențialitatea pot fi studiate cu elevii prin intermediul unor aplicații practice în teren. În cadrul acestor aplicații se pot folosi ca metode: observația dirijată, conversația euristică, analiza, organizatorul grafic de tip arbore, situația-problemă.

Aplicatia nr. 1

Loc de desfășurare: malul drept al râului Solca, aval de confluența cu pârâul Clit;

Sarcina de lucru: identificarea condițiilor în care se produc alunecarile de teren, consecințe și masuri de ameliorare

Desfășurare:

Fixarea cunoștințelor: ca tema pentru acasa vor completa organizatorul grafic de tip arbore.

Educația elevilor pentru prevenirea efectelor unor riscuri (cutremure

Aceste recomandări se adresează in principal cadrelor didactice, de conducere si personalului tehnic-administrativ din instituții, urmând a fi concretizate in sarcini de serviciu judicios distribuite. Este util insă ca și elevii, studenții si restul populației să cunoască scopul diferitelor măsuri care se întreprind, spre a înțelege sensul protecției antiseismice și a participa la unele din ele:

Identificați mobilierul și obiectele grele care atârnă peste pupitre, mese, paturi, locuri circulante, ce pot cădea peste acestea, înlocuiți-le cu altele mai ușoare, fixați-le contra detașării sau mutați-le astfel încât să nu vă pericliteze viața sau integritatea in caz de oscilații sau cădere (lămpi grele, tablouri, oglinzi, vaze, boxe, acvarii, material didactic, calculatoare, dulapuri, rafturi, etajere, etc.).

Amplasați toate aparatele grele  pe rotile astfel încât să nu fie în vecinătatea ieșirilor din încăperi sau coridoare, spre a nu le bloca prin deplasări, la seisme.

Verificați periodic tavanele, podul, acoperișul, balcoanele, cornișele, calcanele, terasa și învelitoarea, astfel încât la seisme să nu cadă cărămizi, placaje, tencuieli, ornamente, țigle, jardiniere asupra intrărilor, asupra aleilor înconjurătoare, străzilor sau la vecini.

Consultați un specialist în structuri de rezistentă, cu privire la tipul și starea pereților despărțitori, spre a nu prinde de aceștia obiecte grele sau pentru a preveni căderea lor peste ocupanți.

Este recomandabil să aveți în spatiile comune extinctoare, amplasate în locuri cunoscute și accesibile, lângă surse potențiale de incendiu și să știți cum să le utilizați, conform normelor PSI.

Este util să aveți depozitate grupat, într-un loc cunoscut, o rezervă specială de alimente uscate și conserve, apă de băut, o trusă de prim ajutor cu medicamente, lanterne, un radio și baterii utilizabile în caz de urgență și de întreruperea alimentării cu energie electrică etc. pentru 3 zile.

Rețineți locul de amplasare al comutatoarelor, siguranțelor, robinetelor generale și locale pentru electricitate, apa și gaze și modul lor de manevrare, astfel încât la nevoie, după seism, să puteți lua unele măsuri minime de intervenție de urgență (închidere/deschidere). Păstrați la îndemnă truse de scule adecvate..

Semnalați celor în drept și insistați să se întreprindă măsuri de control, întreținere și reparații pentru oprirea degradării unor fundații, ziduri, acoperișuri, calcane, cornișe, coșuri de fum, repararea si ancorarea cu tiranți.

Recomandați cadrelor didactice, personalului și elevilor să retină în memorie particularitățile localității, cartierului si împrejurimilor locuinței, ale drumului pe care se deplasează zilnic la școala sau acasă, având în vedere eventualele pericole descrise în cele ce urmează:

Căderea unor elemente de construcție nestructurare (ziduri, cărămizi, tencuieli, placaje, ornamente, coșuri de fum, cornișe, parapete, etc.);

Spargerea și căderea unor geamuri, în special la clădirile înalte;

Căderea unor obiecte, mobilier, etc.;

Căderea unor stâlpi și linii electrice;

Incendii rezultând din scurt circuite, conducte de gaze rupte, răsturnarea unor instalații de gătit și încălzit, etc.

În scopul asigurării controlului și autorizării cadrelor didactice responsabile, se va selecta după caz modalitatea cea mai indicată pentru fiecare categorie de vârstă. De exemplu, elevii pot fi solicitați să execute autoprotecția sub bancă/masă iar cadrul didactic va sta în picioare sub un element de construcție rezistent (grindă, toc de ușă), spre a controla vizual și prin sfaturi, inspirând curaj. Pot fi însă cazuri concrete în care se va da către toți ocupanții o singură modalitate de autoprotecție, adecvată situației construcției respective.

Explicați anticipat adulților și minorilor ca în cazuri speciale se poate proceda la evacuarea clădirii după un seism puternic, dar aceasta se va efectua în liniște, ordonat, fără aglomerare și numai din dispoziția celor anume desemnați de conducere, după verificarea căilor de ieșire și a faptului că pericolele (hazardurile) de afară nu sunt mai mari decât la rămânerea în interior.

Efectuați periodic exerciții de evacuare controlată din diferite spații, în corelare și cu recomandările organelor de apărare civilă sau a celor de prevenire și stingere a incendiilor. 

Ce trebuie să faceți in timpul unui cutremur puternic? 

Aceste recomandări se referă la o multitudine de situații care se pot regăsi în mod frecvent atât într-o clădire de învățământ cât și în mediul construit, înconjurător, pe durata călătoriilor zilnice, sau in locuri publice. Utilizatorii acestor recomandări pot fi deopotrivă copiii sau adulții.

– Păstrați-vă calmul, nu intrați în panică, liniștiți-i și pe ceilalți, protejați copiii, bătrânii si femeile. Nu vă speriați de zgomotele din jur.

– Preveniți tendințele de a se părăsi sala de clasă, de curs, laboratorul, locuința etc. deoarece durata redusă a fazei seismice inițiale va face ca faza puternică a mișcării să surprindă grupurile de persoane pe scări, în aglomerație și panică, conducând la accidente nedorite.

– Dacă vă aflați în fața unei clădiri, rămâneți departe de aceasta, feriți-vă de tencuieli, cărămizi, coșuri, parapete, cornișe, geamuri, care de obicei se pot prăbuși in stradă.

– Dacă vă aflați înăuntru rămâneți acolo, departe de ferestre care se pot sparge, stați înspre centrul clădirii, lângă un perete structural rezistent.

– Protejați-vă sub o grindă, toc de ușă solid, birou, masă, iar copiii sub băncile din clasă sau mese, care sunt suficient de rezistente spre a feri de căderea unor lămpi, obiecte, mobile suprapuse, tencuieli ornamentale etc.

– Sprijiniți-vă cu palmele pe podea sau țineți-vă cu mâinile de piciorul mesei sau tocul ușii, spre a vă asigura stabilitatea.

– În lipsa unor astfel de posibilități de a vă menține stabilitatea, vă puteți proteja stând la podea lângă un perete solid, ghemuit pe genunchi și coate, cu fața in jos: cu palmele împreunate vă veți proteja capul (ceafa), iar cu antebrațele pe lateral, fața.

Profesorii vor indica elevilor oportunitatea și maniera corectă de a aplica aceste măsuri și vor inspira încrederea în eficienta autoprotecției.

– Închideți sursele de foc cât puteți de repede, iar dacă a luat foc ceva, interveniți imediat după ce a trecut socul puternic.

– Nu fugiți pe ușă, nu săriți pe fereastră, nu alergați pe scări, nu utilizați liftul, dar – dacă puteți – deschideți ușa spre exterior, spre a preveni blocarea acesteia, in vederea eventualei evacuări după terminarea mișcării seismice și verificarea stării scărilor și a zonei de la ieșire. Evitați aglomerația.

– Dacă seismul vă surprinde în autoturism, opriți-vă cât puteți de repede într-un loc deschis, evitând clădirile prea apropiate de stradă, dincolo de poduri, pasaje, linii electrice aeriene și stați înăuntru. Feriți-vă de firele de curent electric căzute.

– Dacă sunteți intr-un mijloc de transport in comun sau în tren, stați pe locul dvs. până se termina mișcarea seismică. Conducătorul trebuie să oprească și să deschidă ușile, dar nu este indicat să vă îmbulziți la coborâre sau să spargeți ferestrele.

– Dacă vă aflați într-un loc public cu aglomerări de persoane (teatru, cinematograf, biserica, stadion, sala de ședințe) nu alergați către ieșire; îmbulzeala produce mai multe victime decât cutremurul. Stați calm si liniștiți-vă vecinii de pe rând.

Ce trebuie să faceți după un cutremur puternic? 

Aceste recomandări privesc acțiuni deosebit de importante de revenire la normal după impactul seismic prin colaborarea tuturor celor implicați.

Importanța revenirii cât mai rapide la situația anterioară este subliniată și de necesitatea de a utiliza in unele cazuri spațiile de locuit sau școlile ca centre de prim-ajutor, evacuare-cazare temporară  pentru alte persoane, dacă exista zone învecinate grav afectate de seism.

Nu plecați imediat din spațiul in care vă aflați. Acordați mai întâi primul ajutor celor afectați de seism. Calmați persoanele speriate si in special copiii de vârstă mai fragedă.

Ajutați-i pe cei răniți sau prinși sub mobilier, obiecte sau elemente ușoare de construcții căzute, să se degajeze. Atenție! Nu mișcați răniții grav (dacă nu sunt in pericol imediat de a fi răniți suplimentar din alte cauze), până la acordarea unui ajutor sanitar-medical calificat;  ajutați-i pe loc. Curățați căile de circulație de cioburi sau substanțe toxice, chimicale vărsate, alimente, etc.

Nu utilizați telefonul decât pentru apeluri la salvare, pompieri, sau organisme cu însărcinări oficiale, in privința intervenției post-seismice, în cazuri justificate, spre a nu bloca circuitele necesare altor acțiuni.

Părăsiți calm clădirea numai după seism, pentru a permite verificarea clădirii fără a lua cu dvs. lucruri inutile; verificați mai întâi scara și drumul spre ieșire.

Evitați clădirile grav avariate, cu excepția unor cazuri de ajutor sau salvare ce trebuie întreprinse cu un minim de măsuri de securitate și fără riscuri inutile. Evitați să fiți confundat cu răufăcătorii pătrunși in astfel de clădiri, nu aglomerați zonele calamitate fără rost. Deplasați-vă intr-un loc deschis și sigur (parc, stadion, etc.).

Fiți pregătiți psihic și fizic pentru eventualitatea unor șocuri ulterioare primei mișcări seismice (replici), dar fiți conștient că aceasta se petrece în mod natural, cu intensități variabile, fie în câteva ore, fie peste zile, săptămâni sau luni. Numai într-un număr redus de cazuri șocul ulterior este mai puternic decât primul.

După părăsirea ordonată a clădirii căutați să obțineți informații corecte despre intensitatea mișcării și efectele sale și verificați mai întâi afară și apoi – cu precauții – și în interior, de regulă ziua, starea structurii și a altor elemente și obiecte care ar putea provoca răniri prin căderea lor.

Experiența cutremurelor precedente a dovedit că este util să aveți cunoștințe necesare supraviețuirii până la intervenția echipelor de salvare în cazul unei situații extreme în care, de exemplu, ați fi surprins sub niște dărâmături, mobilier răsturnat sau într-o incintă (spațiu) blocată, prin înțepenirea ușilor sau din alte cauze.

Posibilități de transmitere a cunoștințelor necesare pentru protecția antiseismică 

În țara noastră, activitatea seismică nu ne expune unor cutremure puternice atât de dese ca în Japonia, SUA, China, Turcia etc. Prin urmare, numărul celor care au experiența comportării la un cutremur real este variabil. Copiii născuți în perioada dintre două mari cutremure nu au deloc experiența proprie. Școala și familia pot să compenseze această lipsă de informații prin cunoștințe transmise corespunzător vârstei concrete a seismicității țarii noastre, a localității și stării construcțiilor din zona respectivă.

Analizând programele școlare generale și de specialitate, se constată că, referitor la cutremure, cunoștințele oferite sunt foarte reduse și insuficiente. Mai multe informații oferă presa, literatura, radioul, televiziunea, deși nu intr-un mod unitar si adecvat vârstelor școlare. In aceste condiții, elevii primesc informații disparate, din partea mijloacelor de informare in masă menționate, din familie, de la prieteni, fără a fi siguri de caracterul științific al acestora. Numai câteva facultăți de profil tehnic (geografie-geofizică, construcții) au în programă probleme de seismologie și efectele cutremurelor. Cetățenii fără studii superioare din specialitățile menționate, ies din școală nepregătiți științific pentru viitoarele cutremure puternice. O cantitate minimă de cunoștințe generale poate fi predată în școală, fie la obiectele științelor naturii și tehnice, fie în orele speciale de dirigenție, educație fizică, etc.

Exemple de tematică:

– cutremurele ca fenomene naturale, mișcări de pământ;

– seismicitatea țării noastre, cu localizarea în zona Vrancea;

– importanța unei comportări normale în caz de cutremur ca și în cazul unui alt fenomen natural (ploaie, ninsoare, furtună) fără panică, fugă, aglomerare, zvonuri, etc.

Cunoștințele ce se vor transmite elevilor vor urmări ca aceștia să cunoască anticipat modul de manifestare al unui cutremur în condițiile concrete ale zonei seismice, amplasării și alcătuirii clădirii școlare respective și modul de comportare recomandabil. Comportarea în școală va diferi de cea din familie, în principal prin existența grupului și a mai multor clase, cu o reacție dificil de controlat fără o pregătire dinainte de cutremur, această situație prezentând atât avantaje cât și dezavantaje. Nivelul de detaliere va fi corelat cu vârsta, cunoștințele generale dobândite până atunci și în orice caz se vor folosi numai surse informative oficiale sau specialități în domeniu. Cadrele didactice se vor documenta în mod corespunzător spre a răspunde curiozității specifice a elevilor.

Orientativ, elevii pot fi informați despre o serie de elemente utile pregătirii antiseimice, preluând informații din ghidul practic, cum ar fi:

– intensitatea seismică maximă posibilă în localitatea lor, conform hărții oficiale de zonare seismică. (Elevii din clasele superioare pot fi informați și despre efectele caracteristice fiecărui grad, conform scării de intensitate modificată sau scării MSK);

– durata unui cutremur de Vrancea poate fi mai mare (1-2 minute), în timp ce a seismelor de suprafață – câteva zeci de secunde;

– particularități ale geologiei locale care pot pune unele probleme (versanți abrupți cu rostogoliri de roci, alunecări de teren, baraje în vecinătate sau amonte de localitate, terenuri nisipoase sau loessoide, unde pot avea loc lichefieri sau prăbușiri, etc).

– faptul că structurile noi sunt calculate să reziste la seisme;

– tipul construcției școlare (în cadre, în zidărie, tip nou, tip vechi, înălțimea sa), faptul că în mod normal apar unele oscilații mai mari dacă structura este de tip flexibil, faptul că unii pereți se pot fisura fără a prezenta pericol imediat;

– locurile din clădiri și din împrejurimi, unde există pericolul de a cădea parapete, cornișe, coșuri de fum, dulapuri, rafturi de cărți, materiale didactice și care trebuie evitate în cazul evacuării organizate sau trecerii ulterioare pe lângă ele;

– locurile organizate special pentru evacuarea organizată în cazuri deosebite;

– locurile sau laboratoarele unde pot izbucni incendii care trebuie evitate în perioada critică; totodată trebuie participat la stingerea incendiilor mici și evacuarea unor materiale după cutremur, în mod organizat, sub conducerea cadrelor didactice;

– faptul că omul simte vibrațiile date de clădire la cutremur și acestea îl pot împiedica să acționeze și să se deplaseze liber în mod sigur, îi creează o stare de neliniște, uneori frică. Din aceste motive, cât și din cele privind pericolele de accidente, de unele corpuri în cădere, este recomandabilă rămânerea în clădire și evitarea lovirii de către elementele nestructurale în cădere (ornamente, dulapuri zvelte, lămpi, material didactic) prin adăpostirea sub mese solide, bănci, grinzi, tocul unei uși rezistente etc.

– faptul că în cazul unor clădiri parter evacuarea colectivă in timpul cutremurului poate fi posibilă (cu evitarea zonelor cu coșuri de fum), dar trebuie să se bazeze pe un plan anterior stabilit și pe exerciții colective numai în cazul unui pericol iminent (incendiu, avarii grave constatate etc.);

– acordarea primului ajutor eventualilor răniți de unele obiecte în cădere, întâmplător sau în alte condiții, celor speriați de oscilații etc. în liniște și fără panică; găsirea locului de amplasare a dulapurilor cu materiale sanitare în clasă și școală;

– modul de comportare în cazul cutremurului în timpul serii sau în cazul întreruperii curentului electric;

– cunoașterea drumului de evacuare post-seismică în siguranță spre ieșire;

Toate aceste informații, cunoștințe și deprinderi pot fi cuplate cu predarea altor cunoștințe de specialitate după cum urmează:

– problemele de seismologie, la geografie și științele naturii;

– problemele de construcții și oscilații, la fizică si alte materii cu caracter tehnic;

– problemele de protecție contra incendiilor, la fizică, chimie etc.;

-problemele privind efectele oscilațiilor seismice asupra corpului omenesc și comportării la cutremur, ajutor în caz de rănire, la obiectele: biologie, anatomie, psihologie etc.;

– problemele de comportare colectivă, la psihologie, dirigenție, științe sociale etc.;

În afară de acestea, mai pot fi folosite activitățile de apărare civilă, dirigenție, cercuri tehnico-științifice și aplicative, cercuri sportive și turistice, după un plan unitar coordonat la nivel de școală, în care să se includă transmiterea de cunoștințe și exerciții practice periodice. Școlile profesionale și liceele cu profil tehnic, inclusiv cele din domeniul construcțiilor, pot lega mai strâns predarea acestor aspecte de materia deja existentă in programele analitice în mod treptat și cu mult tact pedagogic.

Ca metode atractive mai pot fi întrebuințate diapozitive, planșe, filme documentare, expuneri ale unor specialiști inițiați, indicarea unor lecturi, întocmirea de compuneri sau referate, observații comune ale unor elemente ce prezintă pericol de cădere la cutremur în școală, fotomontaje, distribuirea de pliante cu recomandări utile etc.

Având în vedere că o corelare cu programele școlare presupune o activitate de durată, pentru inițierea acestor acțiuni se poate consideră că minimală expunerea în fiecare nou an de studiu a regulilor de baza de autoprotecție, cu exemplificarea acțiunii în clasă, în cadrul orelor de apărare civilă.

VIII. Calitatea componentelor mediului. Poluarea mediului și riscurile de natură antropică

VIII.1. Calitatea aerului. Poluarea aerului

VIII.1.1. Calitatea aerului

Calitatea aerului unei regiuni depinde de mai mulți factori dintre care un rol mai mare îl au: caracteristicile emisiilor, factorii meteorologici, factorii geografici și cei urbanistici.

Caracteristicile emisiilor: natura, volumul, temperatura, modul de eliminare, influențează procesul poluării și autopurificării aerului. Astfel, în cazul în care în atmosferă ajunge o cantitate foarte mare de gaze nocive, aceasta va fi incapabilă să se autopurifice.

Factorii meteorologici au un rol important în asigurarea unei calități superioare a aerului dintr-o zonă. Temperatura poate determina stagnarea sau diluarea poluanților. Atunci când, temperatura scade o dată cu creșterea înălțimii are loc dispersia poluanților. În condițiile unei inversiuni termice, poluanții se acumulează în apropierea solului, astfel crescând concentrația.

Poluarea prin particule de praf se realizează la intensități mari ale vânturilor, în condiții de secetă. Poluarea se accentuează prin deplasarea mijloacelor de transport pe drumuri neasfaltate, în această categorie intrând toate drumurile comunale, cele forestiere și cele de pe terenurile agricole.

Umezeala aerului reprezintă elementul care intensifică poluarea aerului. Particulele solide din aer constituie nuclee de condensare în jurul cărora vaporii de apă se concentrează, ceea ce duce la apariția ceții și la creșterea gradului de poluare în stratele joase ale atmosferei. Umiditatea ridicată a aerului împiedică dispersia impurităților prin mișcarea de deplasare și micșorarea vitezei acestora. De asemenea, umezeala aerului influențează formarea unor compuși, mărind poluarea atmosferică.

Precipitațiile au un dublu rol: pe de o parte purifică aerul, iar pe de altă parte prin căderea lor creează și o instabilitate a păturilor joase de aer, unde datorită concentrației mari de pulberi și noxe, pot apărea diferiți compuși chimici, atât în atmosfera inferioară cât și pe sol și în ape.

Vântul favorizează diluarea poluanților în atmosferă, însă poate duce la afectarea zonelor amplasate pe direcția vântului. În codiții de calm atmosferic poluanții se concentrează în jurul ariei de emisie.

Factorii geografici influențează calitatea aerului prin relief, vegetație și suprefețele acvatice. În cazul unui relief plat în care curenții de aer sunt prezenți în permanență, poluanții sunt eliminați prin diluare, în timp ce într-o zonă depresionară, condițiile climatice permit acumularea și persistența poluanților.

Vegetația, îndeosebi cea arboricolă diminuează poluarea deoarece fixează o mare parte din dioxidul de carbon în procesul de fotosinteză, contribuind în același timp și la reducerea altor poluanți gazoși și ai aerosolilor.

Suprafețele acvatice caracterizate de o ventilație eficientă, au proprietatea de a fixa suspensiile și gazele poluante contribuind la reducerea concentrațiilor poluanților.

Factorii urbanistici au un rol important în autopurificarea aerului și diminuarea sau accentuarea concentrațiilor unor poluanți.

VIII.1.2. Surse de poluare a aerului

Conform datelor furnizate de Agenția de [NUME_REDACTAT] pe teritoriul comunei Arbore nu există surse majore de poluare a aerului, deoarece instituția nu a făcut măsurători efective în localitate pentru determinarea parametrilor aerului atmosferic.

Principala activitate economică a locuitorilor comunei o reprezintă agricultura, activitățile industriale limitându-se la societăți de panificație și la producerea pavimentelor,care nu produc alterări semnificative ale calității aerului.

Traficul mijloacelor de transport pe căile rutiere ce traversează satele comunei, produc poluarea aerului, prin cloroflorocarbonații ce rezultă din arderea combustibilului. fericire. Din fericire, doar pe drumurile naționale DN 2K care trece prin satul Arbore și DN 2 care trece prin satul Clit valorile traficului sunt mai mari.

Poluarea aerului, prin activitățile agricole, se realizează prin depozitarea incorectă a gunoiului de grajd și intrarea în putrefacție a animalelor moarte care nu au fost incinerate.

O altă sursă locală de poluare, o reprezintă procesele de ardere a combustibililor (în special lemne) pentru încălzirea locuințelor și a obiectivelor social-economice care generează gaze și pulberi specifice. Deoarece acest proces se desfășoară cu precădere în sezonul rece, se apreciază că emisiile sunt în cantitate redusă și se diminuează prin procesele de dispersie și reținere mecanică și în consecință nu au loc efecte negative.

Putem concluziona, că în comuna Arbore nu există surse majore de poluare, ci doar surse locale cu caracter temporar și accidental, iar curenții de aer și suprafețele împădurite din jur ajută la păstrarea calității aerului în limite normale.

VIII.2 Calitatea apelor. Poluarea apelor subterane și de suprafață

Orice locuitor al planetei ar trebui să știe că APA, în general, și apa dulce în special reprezintă o sursă epuizabilă și că îi revine obligația protecției și valorificării ei în mod rațional (Gh.Popa, 2002). Fără exagerare, putem afirma că apa reprezintă factorul esențial al vieții, existenței și dezvoltării oricărei economii umane, interesul purtat de mii de ani acesteia, fiind atestat de cultul apei în toate civilizațiile.

Atmosfera, ca rezervor ce include o multitudine de compuși chimici, inclusiv apă, este un important factor al proceselor ce au loc la suprafața scoarței terestre, dar și pe o anumită adâncime de la suprafața acesteia. Ciclul hidrologic, alterarea chimică, fotosinteza și descompunerea materiei organice, pe uscat și în apele continentale, depind de atmosferă, în principal de compoziția chimică a acesteia.

Apa din atmosferă, care ajunge pe zonele continentale prin intermediul precipitațiilor, reprezintă o etapă în natură, ce condiționează circuitele geochimice ale carbonului, azotului și oxigenului. Poluarea atmosferei prin noxele rezultate din diferite activități umane, se reîntoarce prin intermediul precipitațiilor, cunoscute fiind ploile acide care au avut efecte nefaste, în special în statele dezvoltate economic.

Toate gospodăriile, instituțiile publice și agenții economici din comună sunt alimentați cu apă provenită din pânza freatică prin intermediul puțurilor individuale. La nivelul comunei, nu există încă un sistem de alimentare cu apă, iar cel de canalizare care a fost inaugurat în anul 2012, deservește doar o parte a satului Arbore (zona mai joasă situată pe malul stâng al Solcii și cea străbătută de pârâul Clit numită de localnici „pe Clit”), astfel încât apele menajere sunt colectate în albia pâraielor ce tranzitează comuna.

În arealul comunei Arbore, poluarea apelor subterane se datorează deversărilor menajere și utilizării îngrășămintelor chimice, a ierbicidelor, pesticidelor, biostimulatorilor pe terenurile agricole.

Poluarea apelor curgătoare este în strânsă legătură cu distanța pe care acestea o parcurg de la izvor la vărsare, de numărul de afluenți, de debit, dar mai ales de teritoriul străbătut de acestea, poluarea fiind direct proporțională cu numărul de localități traversate, un factor important fiind și mărimea acestora.

Poluarea apelor Solcăi și Clitului se realizează prin scurgerile accidentale de combustibil și uleiuri folosite de utilajele ce exploatează pietriș din albia acestora și de deșeurile depozitate pe marginea albiei. Referitor la ultimul aspect chiar dacă gunoiul menajer este preluat de o firmă specializată, mai sunt persoane care preferă să arunce deșeurile pe malul apei (gunoi menajer, resturi de materiale de construcții, resturi lemnoase, peturi).

VIII.3. Calitatea solurilor. Poluarea acestora prin intermediul deșeurilor și a altor poluanți

Învelișul de sol este supus unor procese continue de degradare care îi afectează calitatea. Acest proces de degradare se datorează atât unor factori naturali (clima, caracteristicile edafice, relieful), cât mai ales celor antropici (activitățile agricole și cele industriale).

Degradarea solului poate fi de natură fizică și chimică. Prin degradarea fizică se înțeleg acele procese precum alunecările de teren, eroziunea, depozitarea de deșeuri, iar degradarea chimică se produce prin chimizare excesivă, salinizare, acidifiere.

Solurile se împart în funcție de modul de utilizare în terenuri agricole și neagricole. În comuna Arbore cel mai mare procent îl au terenurile arabile, circa 3567 ha, pășuni 475 ha și fânețe 221 ha, iar restul este ocupat de păduri, teren intravilan, drumuri. O mare parte a suprafeței este deci, expusă unei degradări intense, atât fizice, cât și chimice care determină pierderea fertilității solului prin îndepărtarea stratului de humus și totodată la deprecierea calitativă și cantitativă a recoltelor sau chiar la scoaterea unor suprafețe din circuitul agricol.

Creșterea populației și deci a necesarului de hrană, i-a determinat pe oameni să găsească modalități de creștere a producției agricole, utilizând inițial îngrășăminte naturale, iar mai târziu pe cele chimice. Din nefericire, suprafața agricolă a comunei este afectată printr-o utilizare excesivă a îngrășămintelor chimice. Atât îngrășămintele naturale, cât și cele chimice duc la creșterea cantităților de fosfați și azotați care se acumulează în plante, iar mai târziu ajung în alimentația omului. Dejecțiile animaliere pot să polueze solul și în mod biologic, datorită microorganismelor patogene pe care le conțin.

Utilizarea pesticidelor pentru a combate anumite boli și dăunători are efecte negative asupra solului deoarece conțin plumb, mercur sau compuși organoclorurați care rămân în sol o perioadă lungă de timp, iar mai apoi datorită circuitului sol-plantă-animal-om afectează sănătatea oamenilor.

Depozitarea deșeurilor a constituit o problemă, până la colectarea acestora de o firmă specializată, începând cu anul 2010. Săptămânal, în zilele de marți și vineri pentru satul Arbore și joi pentru satul Clit se colectează gunoiul menajer de la gospodării și agenții economici.

Colectarea selectivă a deșeurilor se va realiza în momentul finalizării proiectului „Managementului integrat al deșeurilor”, realizat prin fonduri europene și de care vor beneficia mai multe localități ale județului.

În luncile pâraielor din comună, în zona ulucurilor depresionare, se întâlnesc suprafețe supraumezite sau chiar băltiri, care stânjenesc lucrările agricole, diminuând producția vegetală cu influențe negative asupra arealelor limitrofe.

Calitatea solului este afectată și de unele practici ale agricultorilor: realizarea arăturilor atunci când solul este umed, ceea ce duce la distrugerea structurii glomerulare a solului, transformând-o într-o structură bulgăroasă sau efectuarea arăturilor pe direcția pantei (din deal în vale) ce contribuie la accelerarea decopertării solului, diminuând stratul vegetal.

Recomandări pedoameliorative

În vederea valorificării optime a solurilor din comuna Arbore se impun o serie de măsuri, în funcție de tipul de sol, caracteristicile acestuia, starea de aprovizionare cu substanțe nutritive și reacția solului. Se recomandă aplicarea amendamentelor pe toate suprafețele, în funcție de starea lor de aciditate, indiferent dacă este pajiște cultivată sau naturală, în doze corespunzătoare valorii pH-ului. Este important ca amendamentul să fie mărunțit și aplicat toamna, aplicându-se o grăpare mecanică.

Îngrășămintele organice (gunoiul de grajd, compostul) nu sunt valorificate pe pajiștile naturale, deoarece nu pot fi încorporate în sol la adâncimea necesară din care cauză este recomandabil aplicarea acestora pe suprafețele de teren folosite ca arabil în cultura cartofului, păioaselor sau porumbului.. Mustul de bălegar și ureea colectate, pot fi aplicate cu rezultate bune pe pajiștile naturale în doze de până la 10 tone/ha, lichid diluat toamna târziu sau primăvara devreme, prin stropirea uniformă a terenului. De asemenea, se poate aplica și după luarea primei coase sau după prima fază de pășunare. Cu bună eficiență se poate aplica îngrășarea prin târlire. Astfel, prin această metodă, cu o turmă de 100 de capete bovine sau 200 de capete ovine, se poate îngrășa, în cursul unei perioade de pășunat, o suprafață de circa 15 ha, pe care se poate reveni cu o nouă târlire după 5-6 ani.

Îngrășămintele chimice se pot aplica în toate cazurile pentru a obține o producție sporită la hectar, de bună calitate și la un cost de producție mai mic, astfel încât să se obțină un venit net cât mai mare la unitatea de suprafață.

Pe terenurile cu exces de umiditate se impune executarea unui sistem de drenaj, iar acolo unde există, se impune curățirea și decolmatarea canalelor deja săpate, care să capteze apa si să o conducă într-un emisar natural. Pentru prevenirea și combaterea fenomenului de alunecare a terenului, se impune urgent, captarea tuturor izvoarelor de coastă și drenarea suprafețelor cu exces de umiditate (microdepresiunile din masa alunecată).

Combaterea eroziunii solurilor de suprafață se face prin următoarele măsuri agrotehnice:

– executarea tuturor lucrărilor agricole pe curbele de nivel;

– evitarea arăturilor în lungul pantei ;

– cultivarea pantelor cu cereale, plante furajele sau leguminoase și mai puțin cu plante prășitoare;

– evitarea construirii de drumuri pe linia de cea mai mare pantă.

Pentru eroziunea de adâncime recomandările sunt mult mai complexe și mai costisitoare:

– împădurirea ravenelor;

– executarea de gărdulețe de răchită pe fundul și pereții ravenelor;

VIII.4 Riscuri tehnologice

În categoria riscurilor tehnologice sunt incluse: accidentele datorate muniției neexplodate sau a armelor artizanale, accidentele nucleare, chimice și biologice, accidentele majore pe căile de comunicații, incendii de mari proporții, avarii la construcțiile hidrotehnice, eșecul utilităților publice, accidente în subteran, prăbușiri ale unor construcții.

Teritoriul comunei Arbore este supus riscului unor accidente provocate de muniția neexplodată din timpul celui de-al doilea război mondial, accidentelor tehnologice ce pot surveni la obiectivele industriale din comună sau din spațiul limitrof. În această ultimă categorie intră fabrica de pavimente din satul Clit și cea de reeșapare a cauciucurilor din satul Slobozia comuna Grănicești amplasată în vecinătatea imediată a teritoriului comunei și la care au mai avut loc explozii în anii

O altă situație de risc o reprezintă barajul de pe pârâul Solca situat pe cursul superior, în amonte de orașul Solca care în condiții de precipitații abundente și cu caracter torențial cum au fost cele din anii 2006, 2008, 2010 poate suferi fisuri și pune în pericol atât orașul Solca cât și satul Arbore.

VIII. 5. Riscurile de natură demografică, socială și economică

Între aceste categorii de riscuri există o strânsă interdependență, ele influențându-se reciproc.

În ceea ce privește problemele demografice, comuna Arbore se încadrează în evoluția demografică a întregii țări, caracterizată printr-o scădere constantă a populației. La ultimul recensământ cel din 2011, populația comunei era de 6719 locuitori, în scădere cu 500 locuitori față de recensământul din 2002.

Cauzele acestei situații sunt natalitatea tot mai redusă și plecările masive în străinătate, în special ale populației tinere. Natalitatea are valori mai mari în rândul etniei rrome, care deși la ultimul recensământ grupa doar 47 de persoane este în realitate mult mai numeroasă, dar mulți dintre ei se declară români.

Un alt fenomen demografic este îmbătrânirea populației, la recensământul din 2011 1600 persoane aveau peste 60 de ani adică 24 % din totalul populației.

În ceea ce privește riscurile sociale, comunitatea din Arbore se confruntă cu problemele generate de consumul excesiv de alcool, delicvență îndeosebi în rândul populației rrome, un nivel de trai scăzut sau chiar foarte scăzut în rândurile aceleași etnii.

Riscurile de natură economică sunt generate de transformările suferite de economia românească după evenimentele din 1990. Reducerea activității sau închiderea unor societăți industriale din orașele învecinate Solca și Rădăuți, care asigurau locuri de muncă pentru majoritatea populației active, a determinat creșterea șomajului și plecările masive pe perioade mai lungi sau mai scurte de timp în străinătate.

Deși la nivelul comunei funcționează în jur de 80 de societăți comerciale, ele au în medie 1-2 angajați, nereușind să acopere decât într-o mică măsură necesarul de locuri de muncă.

O altă problemă o constituie reducerea sau chiar abandonarea ocupațiilor tradiționale: creșterea animalelor, cultivarea plantelor, meșteșuguri: țesut,cusut. Dintre meșteșugurile tradiționale practicate de arboreni, dar care s-au redus sau chiar au fost abandonate odată cu modernizarea societății amintesc: construcția caselor din lemn, cusutul, țesutul costumelor populare, al covoarelor și al scorțarelor, existența morilor pentru măcinat cereale sau a vâltorilor pentru spălarea țesăturilor.

VIII. 6. Aspecte metodice legate de problemele de calitate a mediului și de riscurile de natură antropică

VIII.6.1. Importanța studierii riscurilor/hazardelor în formarea gândirii geografice și dezvoltarea gândirii critice

Principalul scop al geografiei ca disciplină îl reprezintă formarea unui sistem de noțiuni, priceperi și deprinderi intelectuale și practice specifice. Formarea noțiunilor conduce implicit la depășirea treptei reprezentărilor și trecerea la treapta logică a cunoașterii.

Aspectele metodice pe care le ridică studierea riscurilor/hazardelor în liceu, sunt condiționate și de problematica abordată de fiecare capitol sau temă, importante în acest sens fiind capitolele „Relieful terestru”, „Mediul, peisajul și societatea omenească” de la geografia generală, clasa a V a și a IX-a, „Hazarde naturale și antropice” de la geografia de clasa a XI-a. Noțiunile geografice specifice acestei tematici sau priceperile și deprinderile rezultante ale acestora, sunt mai târziu utile și la predarea–învățarea altor capitole sau discipline geografice.

La baza studierii oricărei probleme legate de hazarde stă observarea și interpretarea hărții, cercetările efectuate in teren, prin care sunt de altfel dobândite o serie de abilități ce pot fi dezvoltate mai târziu. Volumul de noțiuni, procese sau fenomene geografice legate de hazarde, mai ales în clasa a V a, a IX-a și a XI-a este destul de mare, de aceea studierea, analiza în profunzime a acestora devine cu atât mai necesară cu cât, ele se constituie în elemente importante ale culturii geografice de ansamblu, dar în aceași măsură ele sunt necesare și ulterior pentru explicarea unor procese sau fenomene.

Amplificarea cunoștințelor despre orizontul geografic propriu al elevilor, este înlesnită prin studierea aspectelor legate de relief, climă, ape, soluri, vegetație și prin faptul că, multe noțiuni sunt dobândite prin aplicații practice în orizontul local. Ca atare ele contribuie la formarea unei imagini de ansamblu asupra evoluției generale a mediului, și odată cu ea poate facilita și înțelegerea caracteristicilor de bază și a evoluției geosferelor terestre.

În aceeași măsură prin noținile dobândite crește gradul de dezvoltare al operațiilor gândirii, analiza, generalizarea, abstractizarea, compararea, sintetizarea sau evaluarea, la aceasta adăugându-se și dezvoltarea vocabularului geografic. Multe dintre noțiunile geomorfolologice, diferite procese sau fenomene geomorfologice solicită o explicare cauzală a acestora mai mult poate decât în cazul altor procese sau fenomene, ceea ce conduce la o amplificare a capacității de a explica cauzal un proces sau fenomen, prin găsirea de către elevi a cauzelor apariției, dar și a consecințelor acesteia. Exemplele în acest sens ar fi numeroase dar dacă ne oprim doar asupra proceselor geomorfologice actuale, care merită o atenție aparte mai ales prin implicațiile lor asupra mediului sau populației, este suficient (explicarea apariției alunecărilor de teren, a eroziunii torențiale pe versanți, a eroziunii laterale a unui râu etc). Întrucât nu există proces sau fenomen care să nu fie supuse unor explicații sau determinări cauzale, explicarea cauzalității și a efectelor acestora contribuie la facilitarea înțelegerii altor procese sau fenomene.

În raport de dezvoltarea gândirii critice considerată ca element important al învățării eficiente, lecția de predare – învățare a noțiunilor referitoare la riscuri este valoroasă și importantă întrucât oferă elevului posibilitatea de a ințelege desfășurarea fenomenelor și proceselor din natură,factorii care contribuie la declanșarea acestora dar și rolul care le revine in prevenirea consecințelor cu efecte negative asupra mediului. Antrenarea unei astfel de gândiri în cadrul lecțiilor axate pe noțiuni de geomorfologie, climatologie, hidrologie trebuie să aibă la bază strategii didactice activizante, prin care elevul să formuleze raționamente, idei, întrebări, soluții pentru unele probleme, să elaboreze texte cu structuri sau tematici diferite, să utilizeze metode de reprezentare grafică și cartografică a unor procese și fenomene.

Procesul activ de formare și însușire a cunoștințelor permit elevului aflat pe una dintre treptele cunoșterii, o participare activă la descoperirea reperelor informaționale și formarea unor scheme intelectuale de conturare a conceptelor sau noțiunilor, care se constituie într-o bază pentru învățarea viitoare. De exemplu la lecția ,,Mediul, peisajul și societatea omenească” unde sunt analizate noțiuni referitoare la tipurile de medii geografice,legătura dintre om și mediu, se poate dirirja atenția elevilor după perceperea acestor elemente de bază, spre rolul factorilor naturali și antropici în definirea caracteristicilor mediului inconjurător. Importanța unor concepte, noțiuni, cum sunt forma de relief, tipul de relief, agent geomorfologic, proces geomorfologic, rezidă și din faptul că acestea sunt aplicate și la alte tematici, de exemplu geneza unor tipuri de resurse sau tipuri de medii. Această continuitate asigură și structurarea cunoștințelor noi precum și integrarea lor în sistemul cunoștințelor anterioare ale elevului.

Contribuția prin care cunoștințele și conceptele referitoare la riscuri pot determina dezvoltarea gândirii de ansamblu, fie ea geografică, fie ea generală sau critică, este relevată și de faptul că in cadrul mediului înconjurător se desfășoară in permanență procese cu efecte imediate sau de durată, iar factorii care le declanșează se află intr-o strânsă legătură.

VIII.6.2.Evaluarea rezultatelor învățării la geografie

Evaluarea este o componentă distinctă a actului didactic, care permite evidențierea achizițiilor de cunoștințe și abilități dobândite, precum și valoarea acestora, în condițiile unor probe orale, scrise sau practice. Evaluarea reprezintă una dintre activitățile cele mai importante din procesul didactic. Prin intermediul ei putem descoperi dacă obiectivele educaționale au fost operaționalizate.

În procesul de predare-învățare, evaluarea vizează colectarea, organizarea și interpretarea informațiilor, cu scopul de a potența conținuturile modelului educațional.

Pe de altă parte, evaluarea are rol de feed-back pentru elevi, profesor și părinții elevilor.( N. Ilinca 2006). În accepția generală, conceptul de evaluare este utilizat cu privire la verificările curente, la examene, la inspecția școlară sau la colectarea datelor statistice, care, asamblate și interpretate, oferă informații despre starea, funcționarea și evoluția procesului de învățământ.

Activitatea de predare – învățare este și un proces de reglare – autoreglare, în sensul că fluxul informațional trebuie să circule în ambele sensuri, de la profesor spre elev și invers, realizându-se astfel conexiunea inversă. Astfel, factorul care realizează comanda determină obținerea unor cunoștințe, formarea de capacități și deprinderi, care, la rândul lor, confirmă sau infirmă rezultate, performanțe, comportamente și conduite, strategii, reglând desfășurarea ulterioară a actului didactic. Evaluarea este astfel, procesul prin care se stabilește dacă sistemul educațional își îndeplinește funcțiile, dacă obiectivele propuse sunt realizate.

Evaluarea presupune realizarea mai multor operații, care vizează măsurarea, interpretarea și aprecierea datelor obținute, precum și adoptarea deciziilor.

Măsurarea constă în utilizarea unor procedee prin care se stabilește o relație funcțională între diferite simboluri (cifre, litere, expresii) și obiecte, subiecte sau evenimente; măsurarea este lipsită de orice judecată de valoare.

Aprecierea presupune emiterea unei judecăți de valoare asupra rezultatului unei măsurări, pe baza unui criteriu sau a unei scări de valori, fiind o estimare a nivelului de pregătire al elevilor sau o prognoză a rezultatelor viitoare. În acest sens, deciziile sunt opțiuni pentru posibile modalități de acțiune și constituie concluzii desprinse din interpretarea datelor, evaluării rezultatelor și mai ales din diagnosticarea activității. Informațiile culese prin evaluare sunt determinate de deciziile ce urmează să fie adoptate.

Evaluarea implică trei elemente :

• verificarea – parte a actului didactic prin care profesorul constată volumul și calitatea cunoștințelor și abilităților practice ale elevilor, la un moment dat și la o temă oarecare;

• aprecierea – se referă la estimarea de către profesor a nivelului performanțelor, cunoștințelor și capacităților de învățare ale elevilor; a priceperilor și deprinderilor, a aptitudinilor și atitudinilor, a interesului pentru grafice;

• notarea – vizează măsurarea și validarea de către profesor a rezultatului pregătirii elevului, obținut prin verificare și apreciere, concretizat prin simboluri convenționale sau indicatori sintetici, cantitativi și calitativi ai performanței (note și calificative).

Evaluarea rezultatelor școlare furnizează datele necesare în vederea adoptării celor mai bune decizii educaționale, apreciază măsura în care rezultatele învățării sunt în concordanță cu obiectivele educaționale propuse, vizează totalitatea proceselor și a produselor care măsoară natura și nivelul performanțelor atinse de elevi. Evaluarea poate fi clasificată după trei criterii (N. Ilinca 2006):

După momentul în care evaluarea este integrată în activitatea de instruire:

a. evaluare inițială (la început de nivel, an de învățământ, semestru);oferă posibilitatea de a lansa decizii spre corectarea unor disfuncții în actul de predare-învățare și pentru aplicarea de strategii didactice adecvate.

b. evaluare continuă, formativă (pe tot parcursul unui nivel, an de învățământ, lecție). Evaluarea continuă vizează sesizarea la timp a unor defecțiuni și aplicarea măsurilor de corectare necesare. Cunoscută și sub numele de evaluare dinamică, aceasta implică

– culegerea continuă de date, observații, concluzii, care să vizeze nivelul de pregătire al elevilor;

– utilizarea informațiilor în raport cu noile situații ivite;

– producerea de moduri și mijloace adecvate de acțiune;

c. finală (la sfârșit de nivel, an de învățământ, semestru);

După funcția pedagogică:

1. predictivă – cu funcție diagnostică și prognostică (de realizare a legăturii între situația anterioară și situația viitoare);

2. formativă – cu funcție de observație, intervenție și reglare-autoreglare;

3. sumativă sau cumulativă – cu funcție de verificare parțială – se efectuează la sfârșitul unor perioade mai lungi (semestru, an școlar sau ciclu de învățământ). Există, în felul acesta, posibilitatea aprecierii modului în care au fost realizate competențele a căror țintă vizează modificarea comportamentelor elevilor prin raportarea la exigențele testului standardizat.

Evaluarea cumulativă se realizează prin verificări parțiale, încheiate cu aprecieri de bilanț asupra rezultatelor, pe când cea continuă se face prin verificări sistematice pe parcursul programului, pe secvențe mai mici ; evaluarea cumulativă operează prin verificări prin sondaj în rândul elevilor și în materie, pe când evaluarea continuă are loc prin verificarea tuturor elevilor și a întregii materii, dat fiind faptul că nu toți elevii învață deopotrivă un conținut la fel de bine ; evaluarea sumativă exercită, în principal, funcția de constatare a rezultatelor și de clasificare a elevilor, pe când evaluarea formativă are funcția prioritară de clasificare, dar nu definitivă, prin lăsarea unui câmp deschis sancționărilor apreciative viitoare; primul tip de evaluare generează atitudini de neliniște și stres la elevi, iar al doilea tip determină relații de cooperare între profesori și elevi, cultivând simultan capacitatea de evaluare și autoevaluare la nivelul elevilor.

Investigarea experimentală a programului curricular a respectat demersul metodologic precizat în organigrama unui experiment cu o singură variabilă independentă, cu două grupe (experimentală și de control), cu măsurare înainte și după introducerea variabilei independente. Ea cuprinde trei etape:

etapa de pretest;

etapa de test;

etapa de posttest.

Etapa de pretest

Pretestul a constat în conceperea și aplicarea unei probe de evaluare (testul inițial),urmată de analiza comparativă a rezultatelor elevilor de la cele două clase. Atât proba de evaluare aplicată în pretest,cât și cea aplicată în posttest, au vizat competențele specifice ale studiului disciplinei Geografiei în clasa a V –a, prevăzute în programa oficială, relevante pentru tipurile de competențe vizate.

Analiza rezultatelor obținute de cele două clase indică următoarele valori consemnate în urma prelucrării statistice:

Analiza comparativă a rezultatelor probei de evaluare din pretest relevă diferențe foarte mici între cele două eșantioane, confirmând omogenitatea acestora. Pe această bază, rezultatele introducerii factorului experimental pot verifica efectele formative ale programului curricular în viziune modular experimentală.

Etapa de test

În cadrul etapei de testare experimentală am operat cu trei categorii de variabile:

-variabile independente, constând în factorii introduși, ai căror parametri se pot modifica în timpul cercetării empirice. În cadrul schemei experimentale adoptate am utilizat,ca variabilă independentă, programa de opțional;

-variabilele depndente, constând în efectele introducerii factorilor experimentali, măsurabile la nivelul tipurilor de rezultate școlare:

– cunoștințe în domeniul tematic și corelate;

– competențe și capacități intelectuale;

– deprinderi de muncă independentă;

– structuri afectiv-motivațională;

– variabile intermediare, care mijlocesc relațiile dintre variabilele inependente și cele dependente. Aceste variabile sunt e natură psihosocială: cultura organizației școlare, climatul psihosocial în care își desfășoară elevii activitățile, trăsăturile de personalitate ale elevilor.

Efectele formative parțiale ale cursului opțional au putut fi înregistrate pe parcursul derulării acestuia, prin utilizarea evaluării formative și prin evaluările sumative de la sfârșitul fiecărui submodul, competențele specifice ale cursului opțional. Evaluarea formativă a fost utilizată și la clasa de control, dar mai ales prin probe clasice și monitorizarea realizării de portofolii. Spre comparație la clasa experimentală evaluarea formativă este caracteriuată de o o extensiune metodologică: monitorizarea elaborării de proiecte de grup și individuale, observarea sistematică a comportamentului elevilor în toate tipurile de activități, activitățipractice, experimente, includerea în obiectul evaluării a influențelor dobândite în contextul nonformal, utilizarea sistematică a autoevaluării și interevaluării.

Pe lângă posibilitatea reglării operative aproceselor de predare și învățare prin evaluarea formativă, structura modulară care prevede probe de evaluare inițială și sumativă în cadrul fiecărui submodul (competențele specifice ale cursului opțional) a permis reglarea strategică a submodulului vizat sau a celui ulterior, atât din perspectiva procesului de predare, cât și a celui de învățare.

Etapa de posttest

Posttestul a constat în aplicarea probei de evaluare finală la cele două eșantioane și prelucrarea și interpretarea rezultatelor elevilor.

Analiza rezultatelor obținute de cele două clase indică următoarele valori consemnate în urma prelucrării statistice:

Tabelul cuprinzând mediile aritmetice ale celor două eșantioane:

Diferențele semnificative înregistrate între grupul de control și de control, pe de o parte, între rezultatele din pretest și cele din posttest ale grupului experimental, pe de altă parte, indică evoluția performanțelor școlare ale elevilor din grupul experimental dintre cele două etape, favorizată de direcțiile generale de intervenție ameliorativă aleprogramului curricular în viziune modular-interdisciplinară.

Anexez cele două teste administrate colectivelor de elevi.

Test de evaluare inițială pentru clasa a V-a

[NUME_REDACTAT] “[NUME_REDACTAT]” [NUME_REDACTAT] și prenume elev:

I. Completați spațiile libere cu tipurile de așezări umane sau unități administrative corespunzătoare: (21 puncte)

Noi locuim în ………………. Arbore, care aparține de ………………… Arbore, situată în ………………… Suceava, în apropiere de ………………… Solca. Cel mai important oraș dintr-un județ este un …………………… iar totalitatea județelor formează o ………………… numită România, a cărei …………………… este municipiul București.

II. Priviți cu atenție harta de mai jos și rezolvați cele două cerințe: (45 puncte)

a) Enumerați vecinii României, marcați pe hartă cu literele A – F:

b) Scrieți pe harta de mai sus cifrele corespunzătoare următoarelor unități de relief:

1 – [NUME_REDACTAT], 2-Câmpia de Vest, 3-[NUME_REDACTAT], 4-[NUME_REDACTAT], 5-[NUME_REDACTAT], 6-[NUME_REDACTAT], 7-[NUME_REDACTAT], 8-[NUME_REDACTAT], 9-[NUME_REDACTAT], 10-[NUME_REDACTAT].

III. Notati punctele cardinale indicate de sageti: (10 puncte)

IV. Încercuiți răspunsul corect: (9 puncte)

1. [NUME_REDACTAT] este amplasat în forma de relief numită:

a. [NUME_REDACTAT]; b. [NUME_REDACTAT]; c. [NUME_REDACTAT].

2. Cel mai înalt vârf din [NUME_REDACTAT] este:

a. Vf. Omu; b. Vf. Moldoveanu; c. Vf. [NUME_REDACTAT].

3. Fluviul care formeazǎ o parte din granita de sud a țǎrii este:

a. Dunǎrea b. Prutul c. Oltul

BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE

Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem.

Se punctează oricare alte formulări / modalități de rezolvare corectă a cerințelor.

Pentru răspunsuri incomplete se poate acorda un punctaj intermediar de 1,5 p.

Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total acordat la 10.

Subiectul I (21 de puncte)

Se acordă câte 2,5 puncte pentru fiecare dintre următoarele răspunsuri:

Satul. Comuna. Județul. Orașul. Municipiu. Țară. Capitală. (3p x 8)

Total 21 puncte

Subiectul II (45 de puncte)

Se acordă 40 de puncte astfel:

a) Se acordă câte 2,5 puncte pentru fiecare vecin al României identificat corect:

A. Ucraina

B. [NUME_REDACTAT]

C. [NUME_REDACTAT]

D. Bulgaria

E. Serbia

F.[NUME_REDACTAT] 15 puncte

b) Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare unitate de relief poziționată corect pe harta mută a României (3p x 10).

Total 30 puncte

Subiectul III (10 de puncte)

Se acordă câte 2,5 puncte pentru fiecare punct cardinal (2,5x 4).

Total 10 puncte

Subiectul IV (9 de puncte)

Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare răspuns corect:

1: c – [NUME_REDACTAT]

2: b – Moldoveanu

3: a – [NUME_REDACTAT] 9 puncte

TEST DE EVALUARE FINALĂ

Anul școlar 2013-2014

Disciplina GEOGRAFIE

Clasa a V-a

Numele si prenumele elevului: ________________________________

• Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I si din Partea a II-a se acordă 90 de puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte.

• Timpul efectiv de lucru este de 45 minute.

PARTEA I________________________________________________________ _____45 puncte__

A. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect: 30 puncte

1.O bucată de pământ înconjurată din toate părțile de apă se numește:

a. peninsulă b. golf c. insulă

2. A treia planetă de Soare este:

a. Mercur b. Pământ c. Venus

3. După modul de formare lacul Baikal este un lac:

a.glaciar b. tectonic c. vulcanic

4. Arborele de cauciuc trăiește în zona de climă:

a. temperată b. rece c. ecuatorială

5. [NUME_REDACTAT] se află pe continentul:

a. Asia b. America c. Europa

6. gazul indispensabil vieții este:

a.azotul b. dioxidul de carbon c.oxigenul

B. Realizează corespondența, prin săgeți, dintre termenii din coloana A și cei din coloana B. 15 puncte

A. B.

1. Nil a. Australia

2. Dunăre b. Asia

3. Amazon c. Africa

4. Tigru d. Europa

5. Colorado e. America de Nord

f. America de Sud

PARTEA a II-a________________________________________________________ ____45 puncte__

Desenați în spațiul de mai jos globul pământesc și pe acesta plasați Ecuatorul, Polii, Meridianul de O, cele 4 emisfere. 10 puncte

B. Analizați cu atenție harta de mai jos și răspundeți la următoarele cerințe: (35 puncte)

Scrieți în casetele marcate pe hartă numele oceanelor și al continentelor.

Scrieți numele insulei marcate pe hartă cu cifra 1, numele insulelor macate pe hartă cu cifra 2, numele peninsulei marcate pe hartă cu cifra 3, numele peninsulei marcate pe hartă cu cifra 4, numele arhipelagului marcat pe hartă cu cifra 5.

Numiți un lanț montan din Asia, unul din America de Nord, unul din America de Sud și unul din Europa.

Precizați numele mării care desparte Europa de Africa.

Precizați numele mării care desparte Africa de Asia.

Precizați numele continentului acoperit de gheață.

Precizați numele unei câmpii din Europa.

Precizați numele celui mai înalt podiș din Europa.

BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE

• Se punctează oricare alte formulări/ modalități de rezolvare corectă a cerințelor.

• Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se acordă fracțiuni de punct.

• Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea punctajului total acordat pentru test la 10.

PARTEA I (45 de puncte)

Se acordă câte 5 puncte pentru fiecare dintre următoarele răspunsuri:

1 – c; 2 –b ; 3 –a ; 4 –c ; 5 – a ; 6 – c;

(5p.x6= 30 puncte)

Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare asociere corectă:

1 – c; 2 – d; 3 – f; 4 – b; 5 – e.

(3pX5 = 15 puncte)

PARTEA a II-a (45 de puncte)

A. Se acordă 2 puncte pentru reprezentarea corectă a Pământului și câte 1 punct pentru reprezentarea corectă a Ecuatorului, Polilor, Meridianului de 0, celor 4 emisfere. (10 puncte)

B.

1. Se acordă câte 1 punct pentru fiecare continent și ocean scris corect.

2. Se acordă câte 2 puncte pentru fiecare răspuns corect: 1 – I. Madagascar, 2 – I-lele Britanice; 3 – pen. India; 4 – pen. Italia; 5 – Arhip. Japonez

3. Se acordă câte 2 puncte pentru denumirea corectă a unui lanț montan din Asia, America de Nord, America de Sud, Europa.

4. Se acordă 1 punct pentru precizarea M. Mediterane.

5. Se acordă 1 punct pentru precizarea M. Roșii.

6. Se acordă 1 punct pentru precizarea Antarctidei.

7. Se acordă 1 punct pentru precizarea unei câmpii din Europa.

8. Se acordă 1 punct pentru precizarea unui podiș din Europa.

Concluzii științifice și metodico-didactice

Spațiu geografic complex în care se găsește comuna Arbore este situat în nord-estul țării, în partea central-nordică a județului Suceava, având o suprafață de aproximativ 66 km2 , având în componență 3 sate: Arbore, Bodnăreni, Clit.

Din punct de vedere geologic, teritoriul comunei Arbore, se extinde marginea vestică a [NUME_REDACTAT], în care se întâlnesc structuri cvasorizontale. Litologic, depozitele superficiale din zona de platformă sunt reprezentate prin alternanțe monotone de nisipuri, argile, marne.

Relieful din arealul comunei Arbore este rezultat al factorului geologic (litologie, structură) și acțiunea exercitată de factorii externi.

Pe fondul climei temperat-continentale de tranziție în care se află țara noastră, comuna Arbore primește influențe oceanice și baltice, fiind situată în ținutul climatic de deal și podiș. Temperatura medie anuală este de circa 7,00C în partea estică a comunei, 60C în partea vestică. Precipitațiile medii multianuale sunt de aproximativ 650 mm. Principalele elemente de risc climatic sunt: brumele timpurii toamna, sau târzii primăvara, fenomenele de grindină, vijeliile și ploi torențiale etc.

[NUME_REDACTAT] se suprapune peste bazinul hidrografic al răului Solca ce este afluent de dreapta al râului Suceava.

În urma averselor și ploilor cu caracter torențial precum și în urma topirii bruște a zăpezilor pe râurile Solca, cât și pe afluenți se produc inundații locale. Poluarea apei este redusă, principalele surse fiind depozitarea în zona luncii pe alocuri a deșeurilor menajere.

Învelișul biopedogeografic este afectat de popularea îndelungată a teritoriului este reprezentat prin pădure de foioase (fag, stejar, carpen, ulm, salcâm, cireș), fondul forestier reprezentând 15 % din suprafața comunei Arbore. La acestea se adaugă pajiști și fânețe naturale (Festuca, Poa), fauna caracteristică etajului de pădure, dar mult rărită (cerb, căprioară, lup, vulpe, bursuc, mistreț). Soluri predominante sunt: podzolice, brune de pădure, brune podzolice pseudogleice, aluvionare.

Influențele pe care societatea omenească le exercită asupra mediului înconjurător sunt complexe. Activitățile antropice prezintă importanță în evoluția geomorfologică, hidroclimatică și biopedogeografică a teritoriilor, influențând-o în mod direct sau indirect. Omul a devenit un agent complex, cu largi valențe de modificare a peisajului. Prin folosirea unor utilaje de mare randament, omul devenit producător, a început să valorifice resursele mediului ambiant, efectuând despăduriri, lucrări de desecare sau irigare, amenajarea cursurilor de apă și a teritoriilor, exploatarea bogățiilor naturale, etc.

Evident, în drumul său spre progres, omul nu putea să ocolească toate capcanele ecologice. Nevoia de hrană și de alte bunuri de consum, extinderea agriculturii,exploatarea mărilor, oceanelor și a uscatului, din nefericire în mai mare măsură decât ar fi fost posibil, reprezintă realități cărora omul a trebuit și trebuie să le facă față, fără a le putea ignora. Folosirea abuzivă a naturii și a mediului de viață era de neevitat. Ceea ce i-a lipsit omului și îi lipsește de multe ori încă, este simțul măsurii. Numai păstrând echilibrul natural și artificial, între ce poate da și ce poate lua din natură, între creștere și descreștere se putea evita actuala situație de criză.

Schimbarea mentalității în acest domeniu este țelul cel mai greu de atins, dar și primul care trebuie realizat pentru redresarea situației. Trebuie să începem cu educația celor mici și să continuăm cu reeducarea adulților. Trebuie să revizuim, în primul rând educația și procesul instructiv-educativ al celor care nu vor lucra în domenii legate de știință ci, în domeniul economic și social, așadar o reeducare a publicului larg. Este necesară lămurirea acestor mari colectivități asupra impactului actual al tehnicii și științei aplicate asupra mediului înconjurător. Deși studiile asupra mediului necesită utilizarea noțiunilor de geologie, biologie, chimie, fizică, totuși geografia este mai în măsură să realizeze interpretările, conexiunile, corelațiile și fenomenele, acel tot unitar, o cultură sintetică asupra mediului înconjurător, deoarece cel care cunoaște și înțelege cauzele unei anumite acțiuni se comportă diferit de cel neavizat. Pentru aceasta, în procesul instructiv-educativ trebuie dezvoltate gândirea anticipativă și simțul selectiv al necesității, al responsabilității pentru alegerea căilor posibile de dezvoltare a societății, dar și capacitatea de a interpreta tendința de evoluție a fenomenelor complexe din mediul înconjurător.

Spațiul geografic al comunei Arbore este sub influența hazardelor atât naturale cât și antropice cu cel mai mare risc fiind cele climatice , hidrologice, geomorfologice , cele legate de activitățile agricole și industriale din zonă.

Cunoscându-le putem diminua consecințele respectiv pierderile materiale și ceea ce este mai important victimele omenești.

În ceea ce privește cercetarea metodică, putem aprecia faptul că parcurgerea unui modul opțional, în care se utilizează metode și tehnici participative de predare – învățare, centrate pe elev, ca principal beneficiar al procesului instructiv – educativ și strategii moderne, interactive de evaluare pot produce schimbări reale în structura psihică a educaților menite să se concretizeze în dezvoltarea unei gândiri interdisciplinare, evidențiată prin dobândirea de cunoștințe, capacități și deprinderi de ordin superior, formarea a unei conștiințe ecologice care să conducă spre nevoia tot mai accentuată de protecție și conservare a mediului geografic. O atenție deosebită am acordat-o modului de abordare a aplicațiilor practice și de desfășurare a activităților extrașcolare știind că acestea, prin concretul lor, determină o mai bună înțelegere a elementelor și proceselor geografice.

Ne exprimăm speranța că cercetarea noastră va avea impact asupra procesului instructiv – educativ, va contribui la o mai bună cunoaștere a caracteristicilor cadrului natural al comunei Arbore de către elevii școlii și va putea fi un model de bune practici cu rol în schimbările dezirabile la nivelul concepției cu privire la proiectarea curriculumului la decizia școlii.

[NUME_REDACTAT] F. – Descrierea și întrebuințarea apei comune și a apelor minerale în România, [NUME_REDACTAT] ,,Al.I.Cuza’’ Iași, 1974;

Bally R.,Stănescu P. – Alunecări de terenuri. Prevenire și combatere, [NUME_REDACTAT], București, 1978;

Băcăuanu V., Barbu N., Pantazică M., [NUME_REDACTAT]., Chiriac D. – [NUME_REDACTAT]-natură, om, economie, [NUME_REDACTAT] și Enciclopedică, București, 1980;

Barbu N. – Geografia solurilor României, [NUME_REDACTAT],,Al.I.Cuza’’, Iași, 1987;

Băloi V., Ionescu V. – Apărarea terenurilor agricole împotriva eroziunii ,alunecării și inundațiilor ,[NUME_REDACTAT], București, 1986;

Bălteanu D. – Relieful- ieri, azi, mâine, [NUME_REDACTAT], Bucurețti,1982;

Bălteanu D. –Hazarde naturale și dezvoltarea durabilă, Revista geografică,[NUME_REDACTAT], 2004;

Bălteanu D.,Alexe R. – Hazarde naturale și antropice ,[NUME_REDACTAT] , București, 2001;

Bogdan O.- Noi puncte de vedere asupra hazardelor climatice, Lucr. Ses. St.An., 1993;

Bogdan O.- Riscul de mediu și metodologia studierii lui .Puncte de vedere, în Riscuri și catastrofe ,volumul II, [NUME_REDACTAT] Cărții de Știință, Cluj- Napoca, 2003;

Bogdan O., Niculescu E. – Riscurile climatice din România,, [NUME_REDACTAT], București, 1999;

Brânduș C., Grozavu A. – Natural hazard and risk in [NUME_REDACTAT], Revista de geomorfologie, Asociația geomorfologilor din România, 2001;

Bârgăoanu P. – Metodica predării geografiei la clasele V-VIII, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1980;

Cerghit I. – Sisteme de instruire alternative și complementare, [NUME_REDACTAT] ,București,2002

Cerghit I. – Metode de învățământ , [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București 1998;

Coteț P., Nedelcu E. – Principii ,metode și tehnici moderne de lucru în geografie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1976;

Ciulache S., Ionac N. – Fenomene atmosferice de risc, Partea I, [NUME_REDACTAT] din București, 1995;

Ciulache S., Ionac N. – Fenomene geografice de risc Partea I , [NUME_REDACTAT] din București, 1995;

Cândea M., Bran F.,Cimpoeru I. – Organizarea ,amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, [NUME_REDACTAT], București, 2006;

Chifu I. – Bazele protecției mediului înconjurător, [NUME_REDACTAT],,Al.I.Cuza’’, 1999;

Cristea G. – Menagementul lecției, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 2003;

Dulamă M. – Didactica geografică, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 1996;

Dulamă M. – Metode,strategii și tehnici didactice actvizante cu aplicații în geografie ,[NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 2003;

Dulamă M. – Formarea competențelor elevilor prin studierea localității de domiciliu, teorie și aplicații, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca,2010

David M. – Cercetări geologice în [NUME_REDACTAT],An.[NUME_REDACTAT] Român, t.IX, București, 1992;

Donisă I., Barbu N., Ionescu L. – Etapele evoluției rețelei hidrografice din [NUME_REDACTAT]. Realizări din [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București, 1973;

Erhan E.– Meteorologie și climatologie practică, [NUME_REDACTAT],,Al.I.Cuza’’, Iași, 1999;

Florea M. – Degradarea, protecția și ameliorarea solurilor și terenurilor, București, 2003;

Grecu F. – Hazarde și riscuri naturale, [NUME_REDACTAT], București, 2004;

Grecu F. – Fenomene naturale de risc,geologice și geomorfologice , [NUME_REDACTAT] din București, 1997;

Grecu F. – Expunerea la risc a terenurilor deluroase .Lucrările celei de-a doua Conferințe regionale de Geografie, Timișoara, 1994;

Grigore M. – Reprezentarea grafică și cartografică a formelor de relief, [NUME_REDACTAT], București, 1979;

Grigore M., Achim F. – Inițiere și date generale privind alunecările de teren în unele elemente specifice ale acestora pe teritoriul României, [NUME_REDACTAT], București , 2003;

Hociung C.,[NUME_REDACTAT]. – [NUME_REDACTAT] – riscuri și vulnerabilități. Fenomene excepționale de risc, [NUME_REDACTAT], Suceava, 2009

Ielenicz M. – Dealurile și podișurile României, [NUME_REDACTAT],, România de Mâine’’,București, 1999;

Ielenicz M. – Geomorfologie, [NUME_REDACTAT], București, 2003;

Ielenicz M., Erdeli G. – Dicționar de termeni geografici pentru gimnaziu și liceu, [NUME_REDACTAT], București;

Ilinca N. , Mândruț O. – Elemente de didactică aplicată a geografiei, Editura CD Press,București, 2006;

Ionesi L. – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] ,,Al.I.Cuza’’, Iași, 1988;

Mândruț O., Ungureanu V. – Metodica predării geografiei la clasele IX-XII, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1982;

Mihăilă D. – [NUME_REDACTAT] – studiu climatic, [NUME_REDACTAT], Suceava, 2006

Mihăilescu V. – Dealurile și câmpiile României ,[NUME_REDACTAT], București, 1969;

Moțoc M, Munteanu S. – Eroziunea solului și metodele de combatere, [NUME_REDACTAT], București, 1975;

Mutihac V.,Ionesi L. – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, 1981;

Pișata I., Zaharia L. – Hidrologie, [NUME_REDACTAT] din București, București,2001;

[NUME_REDACTAT]., Grigore M. – Geomorfologie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1979;

[NUME_REDACTAT]., Popescu N. – [NUME_REDACTAT] ,[NUME_REDACTAT], București,1974;

Rădoane M., Rădoane N. – Ravenele. Forme, procese,evoluție, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 1999;

Rădoane N. – Geomorfologia bazinelor hidrografice mici, [NUME_REDACTAT] Suceava, 2002;

[NUME_REDACTAT]. – Hidrologie generală, [NUME_REDACTAT] Noastră, Iași, 2003;

Sârcu I. – Geografia fizică a României, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1971;

[NUME_REDACTAT]. – [NUME_REDACTAT]- Studiu climatologic. Rez.Tezei doctorat, Iași, 1977;

[NUME_REDACTAT], Steva E. – Elemente de didactică geografică, [NUME_REDACTAT], Iași, 2003;

Stoica A. – Reforma evaluării în învățământ, [NUME_REDACTAT], București, 2000;

Tomescu V. – Didactica geografiei, [NUME_REDACTAT], Craiova, 2007;

Tufescu V. – Modelarea naturală a reliefului și eroziunea accelerată, [NUME_REDACTAT], București, 1966;

[NUME_REDACTAT]., Donisă I. – Geografia podișurilor și câmpiilor, [NUME_REDACTAT] ,,Al.I.Cuza’’, Iași, 1993;

*** Date climatice și hidrologice ,Stația meteo Rădăuți;

*** (1971) [NUME_REDACTAT]. Monografie hidrologică, I.N.M.H. București;

***(2000) Ghid de evaluare pentru științe socio-umane,Serviciul național de evaluare și examinare, [NUME_REDACTAT], București;

***(2007) Ghidul aplicantului, programul de granturi pentru dezvoltarea școlară, București;

*** Programe școlare(clasele a V a – a XII a );

***[NUME_REDACTAT], vol. I, Geografie fizică; Institutul de Geografie, București, [NUME_REDACTAT], 1983;

*** [NUME_REDACTAT] vol. IV, [NUME_REDACTAT]: Dealurile și [NUME_REDACTAT] și Crișanei, [NUME_REDACTAT], Subcarpații, [NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT];Institutul de Geografie, [NUME_REDACTAT], București.

*** www.primaria-arbore.ro

*** www.meteoromania.ro

Curriculum la decizia școlii, curs opțional „Geografia comunei Arbore”

PROIECT DE PROGRAMĂ PENTRU CURS OPȚIONAL

1.DENUMIREA OPȚIONALULUI: „Geografia comunei arbore”

2. TIPUL: Opțional la nivelul disciplinei

3. CLASA: a V- a

4. DURATA: 1 an

5. NR.ORE PE SĂPTĂMÂNĂ: 1

6. PROPUNĂTOR: [NUME_REDACTAT]

7. ABILITATE PENTRU SUSȚINEREA CURSULUI: absolvirea Facultății

8. UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]” Arbore

I. [NUME_REDACTAT] siguranță abordarea și interpretarea împreună cu elevii a unor aspecte de,geografie locală prin intermediul cursului opțional de este de actualitate geografică mai ales având în vedere implicațiile sale de ordin practic.

Elementul principal care vine în sprijinul acestui curs opțional este faptul că tematica abordată prin intermediul lui, presupune ca și finalitate obținerea unei culturi geografice complexe, contribuind în aceeași măsură la dezvoltarea gândirii critice și a gândirii geografice.

Pentru cunoașterea cât mai aprofundată a aspectelor legate de componentele mediului, un asemenea curs este cu atât mai util cu cât cunoașterea lui implică și cunoașterea mediului.

Prin obiectivele propuse, cursul urmărește formarea unor priceperi și deprinderi intelectuale specifice dar și practice, legate printre altele de utilizarea terminologiei, analiza raporturilor societate-relief, interpretarea unor fenomene geografice, formarea unor atitudini specifice omului adaptat societății moderne.

Un alt punct de sprijin alt cursului este dat de actualitatea problemelor cu care se confruntă mediul înconjurător la modul general, mai ales când este vorba de fenomene de risc geomorfologic,climatic,hidrologic, poluare, cu consecințe negative asupra populației sau așezărilor.

Cursul își propune și familiarizarea elevilor cu unele metode de studiu în teren, utile pentru identificarea și analiza unor procese sau fenomene specifice.

Motivațiile alegerii unui asemenea curs opțional, sunt cu atât mai puternice cu cât cunoștințele geografice sunt diversificate și variate, iar fixarea acestora, se poate constitui într-un nucleu de bază a oricărui elev, care va deveni mai târziu adult.

II .Competențe generale:

1- Situarea corectă în spațiu și timp

2- Utilizarea și înțelegerea limbajului de specialitate

3- Perceperea elementelor și fenomenelor din mediul geografic

4- Cunoașterea și interpretarea suporturilor grafice și cartografice

5- Cunoașterea și investigarea raporturilor dintre societate și mediu

6- Formarea unei atitudini constructive față de mediu și mai ales față de relief

III. Competențe specifice și activități de învățare:

1. Situarea corectă în spațiu și timp

2. Utilizarea și înțelegerea limbajului de specialitate

3. Perceperea elementelor și fenomenelor din mediul geografic

4. Cunoașterea și interpretarea suporturilor grafice și cartografice

5. Cunoașterea și investigarea raporturilor dintre societate și mediu

6. Formarea unei atitudini constructive față de mediu

IV. Conținuturi:

Scurt istoric al apariției și evoluției comunei [NUME_REDACTAT] care au favorizat formarea așezării

2.1.Factorii naturali

2.2.Factorii economici și sociali

3. Așezarea geografică a comunei Arbore

4. Relieful-caracteristici generale

4.1.Alcătuirea geologică

4.2.Caracteristici morfografice și morfometrice

4.3.Agenți și procese geomorfologice actuale

4.4. Analiza și interpretarea reliefului in orizontul local

4.5. Potențialul economic al reliefului

4.6.Relieful și societatea omenească

5. Clima –caracteristici generale

5.1.Fenomene climatice extreme

6. Hidrografia-caracteristici generale

6.1 Apele subterane

6.2.Apele curgătoare

6.3.Lacuri antropice

7. Vegetația,fauna și solurile-caracteristici naturale

8. Populația

8.1 Cadrul istoric

8.2 Dinamica populației

8.3 Densitatea populației

8.4 Structura populației

9. Activitățile economice

9.1 Agricultura

9.2 Industria

9.3 Căile de comunicații

9.4 Serviciile și comerțul

9.5 Turismul

10. Hazarde naturale și modul de deșfășurare al acestora

10.1.Hazarde geomorfologice

10.2.Hazarde climatice

10.3.Hazarde hidrice

10.4.Procese de risc privind degradarea solurilor

10.5.Impactul hazardelor naturale asupra mediului și a populației

Hazarde antropice și modul de desfășurare al acestora

11.1.Accidente industriale

11.2.Accidente rutiere

11.3.Poluarea aerului,apelor,solurilor

11.4.Locuințele-factori de risc ale populației

11.5.Impactul hazardelor antropice asupra mediului

V. Modalități de evaluare:

Evaluare orală, scrisă, practică (proiecte individuale, de grup care au la bază studierea hazardelor din orizontului local), portofolii individuale (care să cuprindă chestionare referitoare la părerea elevilor despre cursul opțional, reprezentări grafice și cartografice realizate de elevi, referate, analiza unor studii de caz, colaje de imagini și informații din mass-media, eseuri pe teme legate de impactul hazardelor naturale și antropice asupra mediului înconjurător).

VI. Valori și atitudini:

– atitudine pozitivă față de educație, cunoaștere,societate, cultură, civilizație;

– curiozitate pentru explorarea orizontului local;

– respectul pentru diversitatea naturală și umană;

– conservarea și ocrotirea mediului;

– exprimarea și argumentarea unor idei, concepte și soluții;

VII. Bibliografie selectivă

Bally R.,Stănescu P. – Alunecări de terenuri.Prevenire și combatere, [NUME_REDACTAT], București, 1978;

Băcănaru V., Barbu N., Pantazică M., [NUME_REDACTAT]., Chiriac D. – [NUME_REDACTAT]-natură, om, economie, [NUME_REDACTAT] și Enciclopedică, București, 1980;

Bălteanu D. –Hazarde naturale și dezvoltarea durabilă, Revista geografică,[NUME_REDACTAT], 2004;

Bălteanu D.,Alexe R. – Hazarde naturale și antropice ,[NUME_REDACTAT] , București, 2001

Cerghit I. – Sisteme de instruire alternative și complementare, [NUME_REDACTAT] ,București,2002

Cerghit I. – Metode de învățământ , [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București 1998;

Dulamă M. – Didactica geografică, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 1996;

Dulamă M. – Metode,strategii și tehnici didactice actvizante cu aplicații în geografie ,[NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca, 2003;

Ielenicz M. – Dealurile și podișurile României, [NUME_REDACTAT],, România de Mâine’’,București, 1999;

Ielenicz M. – Geomorfologie, [NUME_REDACTAT], București, 2003;

Mutihac V.,Ionesi L. – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, 1981;

[NUME_REDACTAT]., Grigore M. – Geomorfologie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1979;

[NUME_REDACTAT]., Popescu N. – [NUME_REDACTAT] ,[NUME_REDACTAT], București,1974;

Tomescu V. – Didactica geografiei, [NUME_REDACTAT], Craiova, 2007;

Tufescu V. – Modelarea naturală a reliefului și eroziunea accelerată, [NUME_REDACTAT], București, 1966;

[NUME_REDACTAT]., Donisă I. – Geografia podișurilor și câmpiilor, [NUME_REDACTAT] ,,Al.I.Cuza’’, Iași, 1993;

*** www.primaria-arbore.ro

*** www.meteoromania.ro