Armonizarea Politicii Agricole a Romaniei cu Politica Agricola Comuna. Studiu de Caz Analiza Potentialului Agriculturii Ecologice In Romania
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandri, C., Luca, L.; România si Reforma PAC, [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] 2008
2. Alboiu, C,; Agricultura de subzistență în România – un modus vivendi?- Seminar "Fermele mici: declin sau persistența" [NUME_REDACTAT], Canterbury, UK 2009
4. Giurcă, D., Alexandri, C., Rusu, M.; [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT]-Reforma politicii agricole commune în contextul perspective bugetare post – 2013
5. Knight, D.; România și [NUME_REDACTAT] Comună, anul 2009
5. Lucian, L.; [NUME_REDACTAT] Don’s [NUME_REDACTAT] Right: Romania and the Reform of the [NUME_REDACTAT] Policy of the EU – [NUME_REDACTAT] Center of [NUME_REDACTAT] 2009
6.Prisăcaru; Gh.; Politici comune ale [NUME_REDACTAT], Ed. Universitară, București
7. Popescu I., Bondrea, A.; Uniunea statelor europene , Ed. Economică
8. Sută, N.; Integrare economică europeană, [NUME_REDACTAT], București, 1999
10. Zahiu, L., Dachiu, A.; Politici agroalimentare, Ed. Economică
11. Zahiu, L.; Agricultura mondială și mecanismele pieței, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 1992
*** [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] – compartimentul de agricultură ecologică
*** [NUME_REDACTAT] din România- [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] în contextul perspectivei bugetare post -2013 !!!
*** An analysis of the EU organic secor, [NUME_REDACTAT] Directorate- General for Agriculture and [NUME_REDACTAT], 2010, disponibil on-line la: http://ec.europa.eu/agriculture/organic/files/eu-policy/data-statistics/facts_en.pdf
*** Cum va funcționa programul [NUME_REDACTAT], de creditare a femierilor pe baza stocului de cereal, [NUME_REDACTAT], 10 iul 2009, disponibil on-line la : http://www.zf.ro/eveniment/cum-va-functiona-programul-primul-siloz-de-creditare-a-fermierilor-pe-baza-stocului-de-cereale-4627818/
*** Document de lucru al serviciilor Comisiei, Rezultat al evaluării impactului- [NUME_REDACTAT] Comună în perspectiva anului 2020, [NUME_REDACTAT], 2010 !!!
*** [NUME_REDACTAT], Prioritățile anului2012, capitolul 15 Agricultură și [NUME_REDACTAT], 2012 disponibil on-line la: http://www.gov.ro/prioritatile-anului-2012-capitolul-15-agricultura-si-dezvoltare-rurala__l1a116010.html
*** [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] a UE – statut și impact disponibil on-line la: http://siteresources.worldbank.org/INTROMANIAINROMANIAN/Resources/CapitoulIII.pdf
***[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] results from the global survey an organic agriculture, Institute of [NUME_REDACTAT], FIBL, Switzerland, 2010, disponibil on-line la http://www.fibl.org/fileadmin/documents/en/news/2011/willer-2011-biofach-world-of-organic.pdf
*** [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], Agricultura ecologică, 2012 disponibil on-line la: http://www.madr.ro/pages/page.php?self=01&sub=0107
*** [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], Agricultura în economie, 2011, disponibil on-line la: http://www.madr.ro/pages/raport/agricultura-romaniei-iulie-2011.pdf
*** Planul strategic al [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] pentru perioada 2007-2009 disponibil on-line la: http://www.madr.ro/pages/strategie/PSI_MADR.pdf
*** Memorandum, Poziția preliminară a României privind [NUME_REDACTAT]” PAC în perspectiva anului 2020 – Cum răspunde provocărilor viitoare legate de alimentație, resurse naturale și teritorii disponibil on-line la: http://www.madr.ro/pages/afaceri-europene/memorandum-pac2020.pdf
*** [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], Reforma PAC după 2013 – [NUME_REDACTAT], disponibil on-line la: http://www.madr.ro/pages/afaceri-europene/reforma-pac-dupa-2013-pozitia-romaniei.pdf
*** [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], Studiul impactului aderării asupra producătorilor și consumatorilor, Institutul de Cercetare pentru [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], disponibil on-line la: http://www.madr.ro/pages/cercetare/ps_612_faza_2.pdf
*** [NUME_REDACTAT] Comună, [NUME_REDACTAT], IGR, 2003 disponilbil on-line la: http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_agricola.pdf
*** Principiile de bază ale agriculturi ecologice, 2011, disponibil on-line la: http://www.recolta.eu/principiile-de-baza-ale-agriculturii-ecologice/
*** Piața BIO din România, 2008, disponibil on-line la: http://www.biosens.ro/pdf/despre_piata_BIO_din_Romania.pdf
*** Regulament al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului de modificare a regulamentului (CE) NR. 73/ 2009 al consiliului în ceea ce privește apilcarea plăților directe pentru fermieri în anul 2013 disponibil on-line la: http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/legal-proposals/com630/630_ro.pdf
*** Versiunea consolidată a tratatului de de instituire a [NUME_REDACTAT] http://www.antifrauda.gov.ro/docs/ro/legislatie/TCE%20consolidat.pdf
[NUME_REDACTAT]
Capitolul I. [NUME_REDACTAT] Comună în noul context european
1.1. 50 de ani de [NUME_REDACTAT] Comună
1.2. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]
1.2.1. Reforma din 1992
1.2.2. Agenda 2000 – un nou model european de agricultură
1.2.3. Agenda 2003 – liberalizarea treptată a sectorului agricol european
1.3. Către un „[NUME_REDACTAT] European de Agricultură”
Capitolul II. [NUME_REDACTAT] Comună în România
2.1. Rezultatele negocierilor pe capitolul Agricultură
2.2. Analiza potențialului agricol al României
2.3.Strategia națională în domeniul agriculturii
Capitolul III. Perspectivele agriculturii în România în noul context europeană
Capitolul IV. Studiu de caz: Analiza potențialului agriculturii ecologice în România
4.1. Introducere
4.2. Agricultura ecologică în Europa
4.3. Agricultura ecologică în România
4.3.1. Dinamica agriculturii ecologice în România
4.3.2. Etapele de parcurs pentru un producător de produse ecologice
4.3.3. Perspectivele dezvoltării sectorului de agricultură ecologică
4.3.4. Sprijinul financiar acordat agriculturii ecologice
Capitolul V. [NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] I. [NUME_REDACTAT] Comună în noul context european
1.1. 50 de ani de [NUME_REDACTAT] Comună
1.2. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]
1.2.1. Reforma din 1992
1.2.2. Agenda 2000 – un nou model european de agricultură
1.2.3. Agenda 2003 – liberalizarea treptată a sectorului agricol european
1.3. Către un „[NUME_REDACTAT] European de Agricultură”
Capitolul II. [NUME_REDACTAT] Comună în România
2.1. Rezultatele negocierilor pe capitolul Agricultură
2.2. Analiza potențialului agricol al României
2.3.Strategia națională în domeniul agriculturii
Capitolul III. Perspectivele agriculturii în România în noul context europeană
Capitolul IV. Studiu de caz: Analiza potențialului agriculturii ecologice în România
4.1. Introducere
4.2. Agricultura ecologică în Europa
4.3. Agricultura ecologică în România
4.3.1. Dinamica agriculturii ecologice în România
4.3.2. Etapele de parcurs pentru un producător de produse ecologice
4.3.3. Perspectivele dezvoltării sectorului de agricultură ecologică
4.3.4. Sprijinul financiar acordat agriculturii ecologice
Capitolul V. [NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] comună a fost una din cele mai importante politicii ale [NUME_REDACTAT], și încă mai este. Ea fiind parte integrată a economiei și societății europene. Ori ce reducere semnificativă a activității agricole din Europa ar duce la diminuarea PIB-ului și de asemenea la reducerea locurilor de muncă acestea fiind doar unele dintre cauzele generate de o astfel de decizie.
În prezent [NUME_REDACTAT] Comună își propune să meargă spre o agricultură ecologică care să protejeze mediul și care se poate adapta noilor schimbări climatice, de asemenea își dorește o mai mare concentrare asupra competitivității și inovării.
În această lucrare numită [NUME_REDACTAT] Agricole a României cu [NUME_REDACTAT] Comună – Studiu de caz: Analiza potențialului agriculturii ecologice în România, voi încerca să prezint [NUME_REDACTAT] Comună în decursul a 50 de ani de la înființare și de asemenea PAC în România, agricultura jucând un rol foarte important în economia țării noastre, având cel mai mare număr de agricultori din [NUME_REDACTAT], deținem soluri fertile care încă nu sunt poluate de substanțe chimice, care ar putea aduce beneficiu țari noastre prin producerea de alimente ecologice care sunt la mare căutare în această perioadă. Dar încă nu știm să ne valorificăm aceste resurse foarte importante, pe care nu multe țări din [NUME_REDACTAT] le dețin.
Licența este formată din V capitole, după cum urmeză:
În primul capitol voi încerca să fac o scurtă prezentare a [NUME_REDACTAT] Comune în noul context europen, evidențiind reformele care au fost aplicate în decursul a celor 50 de ani de la înființare. Politica UE în domeniul agriculturii evoluează în mod constant, fiind considerată cea mai reformată politică. De asemenea am încercat să aduc în discuție [NUME_REDACTAT] Comună care se îndreaptă către un nou model european de agricultură, care își propune să: sprijine comunitățile agricole, să întrețină peisajul natural, să combată pierderea biodiversității și de asemene încercarea de a atrage mai mulți tineri în acest domeniu.
În cel de al II capitol voi vorbi despre [NUME_REDACTAT] Comună în România și despre potențialul agricol al acesteia. România are o lungă istorie în acest domeniu, așa cum am menționat mai sus agricultura încă este o ramură de bază a economiei din România. Potențialul agricol al României este în creștere datorită numărului mare de agricultori, dar și pentru că deținem cel mai mare suprafață agricolă pe cap de locuitor din Uniune. România în prezent își propune absorbția de fonduri de la UE, asigurarea subvențiilor pentru fermieri, dezvoltarea sistemelor de modernizare a fermelor și cel mai important lucru pe care și-l propune este acela de a deveni o țară exportatoare de produse agricole.
Capitolul III subliniază perspectivele agriculturii din România în noul context european, odată cu extinderea [NUME_REDACTAT] perspectivele și cerințele sectorului agricol s-au modificat. Iar reforma [NUME_REDACTAT] Comune a devenit din nou o necesitate pentru statele membre. S-a propus o nouă reformă PAC către 2020 iar obiectivele acestei reforme sunt: producția alimentară sustenibilă, gestionarea durabilă a resurselor naturale și politicile climatice, dezvoltarea teritoriale echilibrate.
Ultimul capitol îl reprezintă studiul de caz în care voi analiza potențialul agriculturii ecologice în România. Studiul de caz este compus din trei subcapitole și anume: o introducere în care voi definii agricultura ecologică, un al doilea subcapitol îl reprezintă agricultura ecologică în Europa în care voi face o scurtă prezentare a acesteia la nivel european, iar al treilea subcapitol este agricultura ecologică în România, care deține un potențial agricol în acest domeniu ce nu poate fi neglijat, unul dintre punctele forte pe care țara noastră îl constituie este faptul că în ultimi ani nu s-au folosit îngrășăminte chimice, ceea ce reprezintă un avantaji pentru agricultura ecologică. [NUME_REDACTAT] agricultura ecologică a cunoscut în ultimii ani o evoluție ascendentă, de asemenea România are potențial pentru a deveni o țară exportatoare de produse ecologice asa cum își proune.
În capitolul V voi încerca să rezum câteva concluzii referitoare la [NUME_REDACTAT] Comună și agricultura ecologică care în ultimi ani a dus la o creștere mare a cereri de produse ECO, și asta datorită beneficiilor aduse de aceste produse consumatorilor.
Capitolul I
[NUME_REDACTAT] Comună în noul context european
[NUME_REDACTAT] Comună (PAC) este una dintre primele politici comune adoptate de [NUME_REDACTAT] Europeană. Trebuie precizat că termenul de ”politică comună” reflectă în mod fidel una din trăsăturile definitorii ale PAC, și anume aceea că, pentru circa 90% din produsele agricole, decizia nu mai aparține statelor membre, ci [NUME_REDACTAT]. În felul acesta PAC este considerată una dinte cele mai vechi si mai integrate politici comune.
Prima reflectare a acesteia se găsește în Tratatul de la Roma (1957). [NUME_REDACTAT] Comună este nu numai una dintre primele politici comune, dar este printre cele mai importante. Importața ei deosebită în cadrul construcției comunitare este reflectată prin câteva trăsaturi distincte:
este o politică prin excelență integraționistă, în mai mare măsură decât [NUME_REDACTAT], unde standardele armonizate le-au înlocuit doar în proporție de circa 10% pe cele naționale. În ce privește PAC, politicile agricole naționale au fost înlocuite, pentru marea majoritate a producției agricole, de la reglementări comune de funcționare a piețelor și comercializare a produselor;
este o politică mare consumatoare de resurse financiare. Politica agricolă consumă prin sistemul complex de subvenții și alte stimulente financiare, circa jumătate din bugetul comun.
[NUME_REDACTAT] Comună a [NUME_REDACTAT], așa cum o știm astăzi, garantează menținerea unui echilibru între agricultură și protecția mediului. Ea contribie la dezvoltarea economică și socială a comunitaților rurale și joacă un rol esențial în abordarea noilor provocări printre care se enumără schimbările climatice, gospodărirea apelor, bioenergia și biodiversitatea.
Însa lucrurile nu au fost așa de clare la început, astfel încât [NUME_REDACTAT] Comună a trebuit să treacă printr-o serie de procese de reformare pe parcursul a 50 de ani, timp în care s-a confruntat cu situații dificile, dar care însă au dus la ceea ce astăzi numim PAC și care situează [NUME_REDACTAT] printre principalii actori pe piata mondială a produselor agricole.
În forma ei actuală, politica agricolă este construită în jurul a doi ploni: primul – și cel inițial, este cel al organizațiilor comune de piață, iar al doilea, care a căpătat amploare în deceniul trecut este cel al dezvoltării rurale. Având un rol de pionerat în procesul integraționist, putem afirma că [NUME_REDACTAT] Comună este una din temeliile pe care s-a clădit [NUME_REDACTAT] de astăzi.
1.1 50 de ani de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] PAC începe în 1957, odata cu semnarea Tratatului de la Roma privind crearea [NUME_REDACTAT] Europene de către aceleași șase state (Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) care, în 1952 înființase CECO ([NUME_REDACTAT] a Cărbunelui și Oțelului). Reglementările de politică agricolă sunt cuprinse în articolele 38-46 ale Tratatului de la Roma (în prezent, articolele 32-38, după modificările aduse de Tratatul de la Amsterdam). Articolul 38 (acum articolul 32) stabilește că : „piața comună se va extinde și asupra sectorului agricol și comerțului cu produse agricole” și că „operarea și dezvoltarea pieței comune pentru produse agricole vor fi însoțite de crearea unei politici agricole comune”, iar articolul 39 (art.33 din varianta consolidată a Tratatului) fixează obiectivele politicii agricole comune:
Creșterea productivitați agricole prin promovare progresului tehnic, și prin asigurare dezvoltării raționale a producției agricole, precum și prin utilizarea optimă a factorilor de producție, în special a forței de munca;
Asigurarea în acest fel a unui nivel de trai echilibrat pentru populația agricolă, în special prin majorarea veniturilor individuale ale lucrătorilor din agricultură;
Stabilizarea prețurilor ;
Garantarea siguranței aprovizionări;
Asigurarea unor prețuri rezonabile de livrare către consumatori.
[NUME_REDACTAT] de la Roma, [NUME_REDACTAT] avea ca obiectiv prin înființarea unor piețe comune și apropierea progresivă a politicilor economice ale țărilor membre, să promoveze în întreaga Comunitate o dezvoltare armonioasă a activitaților economice, o expansiune continuă și echilibrata, o creștere a stabilității, o apropriere accelerată a standardului de viață și relații mai strânse cu țările membre.
Principiile funcționării și traducerea în practică a PAC au fost stabilite în cadrul unei conferințe ce a reunit în 1958, la Stresa miniștrii agriculturii din cele șase state membre.
La baza politicii agricole comune stau trei principii fundamentale:
crearea și menținerea unei singure piețe și a unor prețuri comune;
respectul noțiunii de preferință comunitară (în comerțul agricol se manifestă preferința pentru mărfurile produse în interiorul Comunității, cumpărătorii de produse necomunitare trebuie să plătescă un supracost);
solidaritatea financiară (statele membre participă împreună la constituirea resurselor și beneficiază de finanțarea cheltuielilor legate de PAC)
Odată stabilite aceste principii, Comisiei i-a revenit responsabilitatea de a detaila măsurile de [NUME_REDACTAT] Comună. Cel care s-a ocupat de aceste politici a fost olandezul [NUME_REDACTAT], vice-președinte al Comisiei și responsabil pentru agricultură.
Mecanismul constă, în lini mari, în protejarea veniturilor producătorilor agricoli prin intermediul prețurilor, și anume prin istituirea unui nivel ridicat al protecției vamale față de concurența srăină, combinat, pentru anumite produse, cu unificrea prețurilor interne, respectiv, fixarea de prețuri comune însoțite de un mecanism de susținere a nivelurilor acesora. Întrucât prețurile interne erau mai ridicate decât cele mondiale, exporturile trebuiau încurajate prin subvenții. Măsurile comune aveau să fie finanțate dintr-un buget comun. Piața agricolă a Comunității devenea în acest fel o construcție solidă, cu evoluții independente de tendințele piețelor internaționale.
[NUME_REDACTAT] au fost acceptate de Consiliu în 1961, iar detaliile au fost negociate în anul următor, însă PAC a intrat în vigoare din 1962. Efectiv, PAC a început să funcționeze din 1964, când s-au făcut primii pași spre uniformizarea prețurilor.
De la intrarea sa în vigoare, PAC a reprezentat în cei 50 de ani pe care îi celebrează în 2012 una dintre cele mai reformate, dezbătute și chiar criticate politici comune. În continuare reformelor ample realizate de McSharry și Fischer, comisaru european pe agricultură de naționalitate română si anume [NUME_REDACTAT], a propus o nouă reformă pornind de la premisa că: „Politica agricolă europeană care se aplică azi la nivel european a fost creată la începutul anilor 2000, pentru o uniune de 15 state. În ultimul deceniu Europa s-a schimbat foarte mult. [NUME_REDACTAT] Europenă astăzi fac parte 27 de state și populația europeană s-a dublat ajungând la aproape 500 mil. cetățeni, iar numărul fermierilor se află în continuă scădere. Cererea de hrană este din ce în ce mai mare, ca urmare a creșterii populației. Prețurile la carburanți și energie s-au dublat, iar prețurile la produsele agricole nu pot crește în același ritm. Toate aceste creează un mediu economic, dificil și imprevizibil pentru agricultori.”
1.2 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]
Primele măsuri de reforma au fost prevăzute în „[NUME_REDACTAT]” 1968, care propunea un plan pe termen lung de crearea unor exploatații moderne. Memorandumul nu a fost acceptat în acea perioadă, fiind considerat prea radical și voluntar cu privire la reducerea numărului de agricultori și retragerea din cultura a aproximativ 5 milioane de ha. În anul 1972, Consiliul de Miniștri a adoptat o parte din acest plan astfel la nici 10 ani de la punerea în aplicare PAC intră într-un proces de reformă care constă în:
Măsurile de reformă a PAC în perioada 1979-1988 au fost:
Primele măsuri de înlăturare a efectelor negative PAC s-au luat la sfârșitul anilor 70’ când s-au făcut schimbări în sistemul de prețuri nelimitat garantate. În anul 1979 s-a introdus o taxă de co-responsabilitate la producția de lapte, cu scopul transferării asupra producătorilor a unei părți din cheltuielile de stocare și subvențiilor necesare exporturilor pe piața mondială a excedentelor acumulate. Această taxa s-a dovedit a fi ineficientă pentru stoparea excedentelor.
În anul 1980, miniștrii agriculturii au stabilit unele măsuri de limitare a producției, pentru a restrânge oferta la nivelul cererii, dar numai în anul 1988 au fost operate măsuri mai radicale. Consiliul de Miniștri a decis să limiteze cheltuielile agricole suportate de [NUME_REDACTAT]. Aceste cheltuieli agricole trebuia să rămână inferioare ritmului de creștere a PIB-ului la nivel comunitar.
Începând din anul 1988, [NUME_REDACTAT] a mobilizat resursele [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] European și a altor fonduri într-o acțiune nouă: acțiunea concentrată în vederea dezvoltării rurale, reducerea excedetelor și a costurilor bugetare.
Măsurile de reformă întreprinse în perioada 1980-1988 s-au dovedit a fi ineficiente pentru restabilirea echilibrelor pieței agricole. Au crescut continu excedentele agricole, cu costurile susținerii producției. În schimb s-au dovedit eficiente măsurile de dezvoltare rurală.
Programele de dezvoltare rurală, promovate la sfârșitul anilor 80’ au constituit precursorii reformei [NUME_REDACTAT] Comunitare propusă de [NUME_REDACTAT] în anul 1991 și decisă în anul 1992.
Reforma din 1992
Conștientă de nevoia unei restructurări substanțiale, Comisia a înaintat noi propuneri de reformă, declarând că singura opțiune viabilă oferită agriculturii comunitare pe termen lung s-ar transforma într-o politică de prețuri competitive. Numai această formulă permite Uniunii să facă față unei concurențe inevitabile, atât pe piața internă, cât și pe piața externă. Reforma politicii agricole trebuie să-i provoace pe agricultori să recurgă la metode de producție mai puțin intensive, care să reducă impactul negativ asupra mediului și să contribuie la diminuare excedentelor.
Măsurile esențiale de reformă constau în:
Reducerea prețurilor interne și aproprierea lor de prețurile internaționale;
Decuplarea politicii de prețuri de politica veniturilor, printr-un sistem de plăți compensatorii;
Retragerea din cultură a unor suprafețe;
Reducerea exporturilor subvenționate și a subvențiilor la export;
Reducerea costurilor bugetare;
Pentru compensare pierderilor de venit rezultate din măsurile luate, agricultorii primesc compensații sub formă de plăți directe la hectar sau pe animal.
Elementul central al pachetului reformei a constat în reducerea prețurilor de intervenție la produsele cheie și scoaterea din cultura a unora dintre terenurile arabile (set-aside). Pentru compensarea pierderilor de venit rezultate din aceste două măsuri, agricultorii primesc compensații sub formă de plăți directe pe hectar sau pe cap de animal. Reforma din 1992 a vizat cerealele, oleaginoasele plantele proteice și carnea de vită.
Schimbarea mecanismelor pieței pentru o serie de produse de bază a fost însoțită de o serie de măsuri de acompaniere. Acestea erau destinate încurajării metodelor de cultură menite să protejeze mediul înconjurător, finanțării programelor de împădurire a terenurilor și asigurarea gestionării terenurilor retrase din cultură.
Reforma din 1992, chiar dacă se dorea radicală, s-a bazat pe principiile fundamentale ale PAC și a dat agricultorilor asigurare că Uniunea nu și-a schimbat angajamentul său fundamental în ceea ce-i privește. Chiar dacă prețurile au fost reduse, preferința comunitară a fost respectată. Piața unică a produselor agricole și a prețurilor unice au fost menținute. Datorită faptului că acordul din 1992 întegrează ajutoare nou create în categoria cheltuielilor obligatori finanțate de Uniune, agricultorii sunt protejați contra riscului reducerii eventual a nivelului compensațiilor
În ansamblu, său reforma McSharry este considerată o reușită. Reducerea prețurilor, diminuare stocurilor, ameliorarea veniturilor agricole (desi se mențin diferențe între producții de la o țară la alta) și scăderea ponderii cheltuielilor agricole în bugetul comunitar sunt rezultate care confirmă așteptările.
Anul 1995/1996 a fost ultimul an de aplicare a reformei. Foarte mulți sperau atunci într-o „reformă a reformei”, dar poziția oficială a Comisiei a fost : ,,Nimic din situația actuală a pieței nu permite să apreciem că deciziile din 92’ au fost greșite și trebuie considerabil modificate. Comisia nu își dorește să propună modificare unui sistem care a răspuns deplin tuturor asteptărilor din 1992”. Ca urmare, direcția oferită de reformă a fost continuată.
Cert este că „o reformă a reformei” a devenit în scurt timp necesară. Reforma din 1992 nu a oferit soluții pentru ameliorare structurilor de producție. Ea nu a luat în considerare constrângerile extinderii UE spre [NUME_REDACTAT] si de Est. [NUME_REDACTAT] Europene, intitulată Agenda 2000, prezintă în această perspectivă, principalele directii de dezvoltare si reformă a politicii. Comisia sublinează necesitate de aprofundare a reformei din 1992 și de a continua procesul de aliniere a prețurilor interne la prețurile mondiale, corelate cu sistemul de subventii directe pe venit.
1.1.2 Agenda 2000 – un nou model european de agricultură
Agenda 2000 a [NUME_REDACTAT] a cuprins un set important de propuneri de reformă PAC alături de pachetul financiar de sprijin ale acestor măsuri. Toate aceste propuneri au avut ca scop imprimarea unei forme concrete a „[NUME_REDACTAT] de Agricultură”. Principalele caracteristici ale acestui model sunt:
Un sector agricol compentitiv care să se facă față competiției de pe piețele internaționale fără a fi nevoie de subvenții;
Metode de producție sănătoase și care protejează mediul;
Forme diverse de agricultură, bogate în practici tradiționale care nu sunt numai orientate către un nivel mare de producție, dar caută să mențină și frumusețile naturii, generând și menținând nivelul de ocupare a forței de muncă;
O politică agricolă mult mai simplă și mai simplu de înțeles, care stabilește clar liniile de separație între deciziile ce trebuie luate în comun și ce rămân de competența [NUME_REDACTAT];
Cheltuielile implicate de politica agricolă sunt justificate de serviciile pe care fermierii le furnizează societății în sens larg.
Reforma a urmărit consolidarea modelului agricol european în contextul unei politici cât mai orientate spre piață, vizând asigurarea a trei funcții de bază pentru agricultura comunitară:
funcția economică;
funcția de amenajare a teritoriului;
funcția de protejare a mediului înconjurător.
Dezvoltare rurală a devenit al doilea pilon al PAC. Au fost puse bazele unei politici de dezvoltre rurală coerente, a cărei misiuni este de a asigura o mai bună folosire a cheltuielilor agricole pentru amenajare spațiului, protecția mediului, instalarea tinerilor. Statele membre aveau posibilitatea să acționeze modulat, respectiv să reducă ajutoarele directe acordate exploatațiilor și să orienteze aceste sume către măsuri privind protecția mediului.
Protejarea mediului și a patrimoniului rural se poate realiza prin practicarea unei agriculturi ecologice, un concept de management al fermei agricole la care România poate prezenta avantaje competitive.
În decembrie 1997 sefii de stat și de guvern din țările membre au luat decizia istorică să inițieze o nouă lărgire a Uniunii. Această largire a adăugat 100 de milioane de noi consumatori la cea mai mare piață din lume. În acest context, Agenda 2000 a propus două noi instrumente financiare de pre-aderare destinate țărilor candidate. Unul dintre acestea, SAPARD a fost destinat ajustărilor structurale din agricultură.
O contribuție anuală de 500 de milioane de euro a fost stabilită pentru a fi acordată anual de FEOGA- Garanții pentru țările candidate. Prioritare au fost măsurile vizând creșterea eficienței fermelor și industriei agroalimentare, inițiativelor privind îmbunătățirea managementului pământului și a acestor resurse naturale.
1.1.3 Agenda 2003- liberalizarea treptată a sectorului agricol european
În iulie 2002, [NUME_REDACTAT] propunea promovarea unui set de măsuri care să ajusteze în mod substanțial PAC în vederea creșterii competivității agriculturii comunitare, promovării unei agriculturi durabile, orientată spre cerințele pieței și întărirea dezvoltării rurale.
Un raport din 2003, comandat de [NUME_REDACTAT], realizat de un grup de experți condus de economistul belgian [NUME_REDACTAT], a ajuns la concluzia că structura bugetului este “relicvă istorică”. Raportul a sugerat o reconsiderare a politicii, redirecționearea cheltuielilor spre măsuri destinate creșterii economice și realizării coeziunii la nivelul UE. Proporția și așa semnificativă din bugetul comunitar alocată agriculturii, combinată cu dificultatea majorării acestuia, ar fi trebui să conducă la reducerea cheltuielilor PAC. Raportul în cauză lua în calcul discutarea unor măsuri alternative mai utile pentru UE, mai degrabă decât discutarea PAC, dar a sugerat, de asemenea, că ajutoarele pentru agricultori să fie administrate mai eficient de către statele membre pe o bază individuală.
Reforma a dorit să schimbe radical modul de susținere din punct de vedere financiar a fermierilor comunitari, astfel noua reformă PAC pune în prim plan consumatorii și plătitorii de taxe și impozite, dând în același timp posibilitatea fermierilor să producă ceea ce piața cere.
Principiile care au stat la baza politici agricole din 2003 sunt:
o mai mare orientare către cerințele pieței;
o susținere simplificată si mai puțin distorsionată;
amlificare măsurilor de politică de dezvoltare rurală;
schimbarea unor instrumente de politică de piață comună.
Elementele care susțineau reforma PAC din 2003 sunt:
O singură plată pentru fiecare fermă, independent de nivelul producției obținute;
Suma ce trebuia să fie plătită trebuia să fie în mod direct legată de respectare anumitor standarde de mediu, siguranță alimentară, sănătate plantelor și animalelor, precum și anumite cerințe în ceea ce privește menținerea în bună stare a pământului agricol; în cazul nerespectării plățile directe vor fi reduse proporțional cu nivelul pagubei;
O politică de dezvoltare rurală consolidată prin alocarea unor sume mai mari din bugetul Comunității, promovarea de măsuri noi în ceea ce privește mediul, calitatea produselor, bunăstare animalelor, ce va ajuta fermierii europeni să îndeplinească standardele referitoare la producție;
Reducerea plăților directe pentru fermierii mari pentru a finanța noua politică de dezvoltare rurală;
Instituirea unui sistem care să asigure disciplina financiară;
Revizuirea politicilor sociale;
Instituirea unui sistem de consiliere a fermierilor
Măsurile poromovate în 2003, au dus mai departe reforma prin introducerea unor elemente noi care i-au determinat pe unii dintre analiștii de specialitate sau oamenii politici din cadrul [NUME_REDACTAT] să vorbească despre o „revoluție” în domeniul [NUME_REDACTAT] Comune sau despre o nouă politică. Reformarea acestei politici nu se va încheia aici ea find urmată de viitoare reforme în acest domeniu.
1.3. Către un „[NUME_REDACTAT] European de Agricultură”
Politica agricolă se confruntă cu o serie de povocări, unele cu caracter unic altele neprevăzute, care invită UE să ia o decizie strategică pentru viitorul pe termen lung al agriculturii sale în zonele rurale. Pentru a fi eficientă în abordarea acestor provocări, PAC trebuia să acționeze în contextul unor politici economice sănătoase și al unor finanțe publice sustenabile care contribuie la îndepinirea obiectivelor Uniunii.
Comisia a organizat o amplă dezbatere publică, încheiată printr-o conferință care a avut loc în iulie 2010, iar [NUME_REDACTAT] a adoptat un raport din propria inițiativă privind PAC după 2013 și legătura acesteia cu [NUME_REDACTAT] 2020.
Pe parcursul acestor discuții, s-a ajuns la concluzia că PAC ar trebui sa ramână în continuare o politică comună puternică formată din cei doi piloni.
Obiectivele strategice recomandate pentru viitoarea politică agricolă comună vor fi:
Menținerae potențialului de producție sustenabilă de alimente în întreaga UE, pentru a garanta securitate alimentară pe termen lung a cetățenilor europeni și pentru a contribui la satisfacerea cererii tot mai mari de alimente la nivel mondial care, potrivit estimărilor FAO, va crește cu 70% până în 2050. Iar capacitatea Europei de a oferi o securitatea alimentară pe termen lung nu poate fi subestimată.
Sprijinirea comunităților agricole care oferă cetățenilor europeni alimente de calitate valoroase și diverse, propuse în mod sustenabil, cu respectare cerințelor referitoare la mediu, apă, sănătate și bunăstare alimentară, sănătatea plantelor și sănătatea publică. Gestionarea resurselor prin intermediul agriculturii este unul din instrumentele importante pentru întreținerea peisajului rural și pentru combaterea pierderii biodiversității și contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, toate acestea constituind o bază esențială pentru a putea avea teritorii dinamice și fezabilitate economică pe termen lung.
Menținerea comunitați rurale viabile, pentru care agricultura este o activitate economică importantă, care creează locuri de muncă la nivel local; sunt generate astfel numeroase beneficii economice, sociale, de mediu și teritoriu. O reducere semnificativă a producției locale ar avea de asemenea consecințe în ceea ce privește emisia de gaze de seră, a peisajelor locale ducând la opțiuni mai limitate pentru consumatori
Agricultura este parte integrată a economiei și societății europene. În privința efectelor indirecte, orice reducere semnificativă a activități agricole din Europa ar duce la reducerea PIB-ului și la reducerea de locuri de muncă în sectorele economice conexe, mai ales în cadrul lanțului agroalimentar, care se bazează pe sectorul agricol primar pentru a obține materii prime de înaltă calitate, competive și sigure, precum și în sectoarele realimentare. Ar fi afectate, de asemenea, activitățile rurale, de la turism si transport la serviciile locale și publice. S-ar accelera, mai mult ca sigur depopularea zonelor rurale cu importante consecințe sociale și de mediu.
Pentru ca aceste obiective să fie îndeplinite, viitoarea [NUME_REDACTAT] Comună ar trebui să conțină un prim pilon mai ecologic si cu o distribuție mai echitabilă și un al doilea pilon concentrat asupra competivității și inovării, asupra schimbările climatice și asupra mediului. Această ar perimite agriculturii UE să-și dezvolte potențialul de productivitate latentă, mai ales în cazul noilor satate membre, și să contribuie la îndeplinirea obiectivelor [NUME_REDACTAT] 2020. Asigurare caracterului controlabil al măsurilor propuse și continuare eforturilor de simplificare a politicii sunt alte elemente esențiale pentru îndeplinirea acestor obiective. Toate acestea ar trebui să se realizeze în pofida constrângerilor impuse de resursele bugetare limitate și ținând cont de impactul puternic al crizei economice asupra agriculturii.
Capitolul II
[NUME_REDACTAT] Comună în [NUME_REDACTAT] are o lungă istorie agricolă care datează de mii de ani. Aproape întreaga moștenire a românilor este bazată pe faptul ca aici există și a existat o populație dominantă de agricultori.
După prăbușirea regimului comunist în 1989, a început să se dezvolte un sistem agricol așa cum îl cunoaștem în prezent. Diferențele dintre fermele mari și cele mici au continuat să exise și în ani 90’ continuă să existe și astăzi. Până în 1997 se putea observa diferențele dintre fermele de stat si cele private. Deși fermele familiale și parcelele gospodăriilor foloseau 67% din suprafața agricolă utilizată, dimensiunea medie a acestora nu depășea 3 ha., în timp ce fermele nou privatizate și a exploatațiilor de stat acoperea 33% din suprafața agricolă utilizată de 2.491de ha.
În anii 2000, România a început să-și dorească să adere la [NUME_REDACTAT], subvențiile rămânând mari pentru unitățile agricole mari, iar acest lucru se datorează faptului că 88% din subvențiile din România au rămas legate de nivelul de producție. Din anul 2003, în România sprijinul total agricol era de 6% din produsul intern brut, depășind de departe media Organizației pentru Cooperare și [NUME_REDACTAT]. Plățile pe suprafață au fost de 4% din plățile totale la nivel de fermă, aproape toate fondurile au mers la fermele mari, iar fermele mici au primit fonduri foarte mici sau chiar de loc.
Perioada 2006-2010 a fost o perioada în care s-au produs cele mai multe schimbări în agricultura românească și datorită intrării României în [NUME_REDACTAT], agricultura românească de azi este mult mai dezvoltată decât în trecut dar nu și foarte competitivă pentru piața europeană. Ceea ce se speră este ca în viitor mentalitatea si acțiunile agricultorilor dar și a statului să se schimbe.
2.1 Rezultatele negocierilor pe capitolul [NUME_REDACTAT] în UE a fost una dintre prioritățile cheie ale politici externe a României. Acest obiectiv strategic deosebit de important dă un impuls reformei structurale și acoperă toate sectoarele economiei naționale. Ca parte substanțială a acestei strategii, România a adoptat în mod gradual o politică agricolă si un cadru instituțional pe deplin compatibil cu PAC.
Ca rezultat al negocierilor privind agricultura între UE și [NUME_REDACTAT], România a obținut o alocare bugetară generală legată PAC de peste 4 miliarde euro pentru perioada 2007-2009.
Aceste fonduri au fost împărțite între dezvoltarea rurală și susținerea pieței si a plăților directe:
Suportul financiar pentru plățile directe s-a ridicat la 881 milioane de euro, sumă care include susținerea financiară pentru produse și sectoarele pentru care s-au stabilit cotele, suprafețe de referință sau plafoanele naționale. Acest tip de susținere financiară nu necesită cofinanțare de la bugetul național, dar a implicat costuri de implementare la nivel național;
Suma de 732 milione euro care a fost propusă pentru măsurile de piață, cuprinde intervenția pe piață si intervenția la export care nu necesită cofinanțare națională. Această susținere a fost alocată începând din anul 2007. Intervenția pe piață este instrumentul de stabilire a prețurilor pieței, prin cumpărarea producției în surplus si stocarea ei in stocuri publice sau private. Refinanțarea la export reprezintă alocarea pentru anumite produse exportate a diferenței dintre prețul la export și prețul internațional;
Susținerea financiară pentru dezvoltarea rurală din bugetul UE a fost un angajament de 2.424 milioane euro pentru 2007-2009. Ponderea de cofinanțare cerută din bugetul național s-a ridicat la 25% .
România a cerut și a obținut așa numitele „perioade de tranzit” pentru adaptarea și implementarea anumitor părți din legislația UE. Punctele-cheie ale introducerii PAC în România au fost introducerea treptată a plăților PAC, aplicarea schemei plății unice pe suprafață și posibilitatea României de a spori plățile UE cu fonduri suplimentare. România va introduce treptat plățile directe ale PAC pe o perioadă de 10 ani. Din 2007 fermierii români primesc plăți directe care încep de la 25% din nivelul UE și care au crescut cu 5% anual până în 2009 și apoi cu 10% anual, pentru a atinge 100% din nivelul UE aplicat în 2016.
Din tabel se observă că România va ajunge la nivelul statelor europene în ceea ce privește introducerea plăților directe și atingerea procetului de 100% mult mai târziu și anume în anul 2016, iar pentru celelalte state europene acest proces se va încheia în 2013, iar armonizarea acestora cu plățile directe din România va dura cu 3 ani mai mult.
Tabelul1: Procent de introducere treptată a plăților directe PAC in România si [NUME_REDACTAT]: Delegația UE din România
*NSM- Noile state membre
Reforma PAC din 2003 a introdus o schemă de plată agricolă unică care a fost adoptată în 2005. Plata agricolă unică este bazată pe plățile directe pe care fermierii din UE le-au primit în condițiile anumitor programe de sprijin într-o perioadă de referință și anume 2000-2002. Pentru că România nu a primit aceste plăți directe în perioada de referință și datorită efortului administrativ mare de a implementa aceste plăți li s-a oferit posibilitate a de a opta pentru Schema de [NUME_REDACTAT] pe Suprafață(SPUS). Schema de plăți unice pe suprafață a fost aplicată pe o perioadă foarte limitată de timp, perioada pentru România fiind până în 2011.
SPUS asigura fermierilor o plată uniformă la hectar, plătibilă o dată pe an indiferent de culturile produse sau indiferent dacă se producea vreo cultură, singura condiție era menținerea terenului într-o stare bună din punct de vedere agricol.
În concluzie, implicațiile aduse agriculturii sunt următoarele:
Se formează noi structuri agricole pe termen mediu și lung similare cu structurile agricole de tip european;
Se modifică sistemul de susținere a agriculturii prin trecerea de la susținerea producției la susținerea producătorilor, protecția mediului, urmărindu-se o dezvoltare rurală echilibrată;
Se modifică sistemul de finanțare a agriculturii și dezvoltării rurale
2.2 Analiza potențialului agricol al [NUME_REDACTAT] care se ocupa cu agricultura în România este extem de mare, având un procent semnificativ în comparație cu vestul Europei. România are o populație agricolă de cinci ori mai mare decât nivelul mediu al [NUME_REDACTAT], și mult mai mare decât multe țări din UE cea mai mare diferență fiind între România care are o pondere de 28,7% și UK care are o pondere de doar 1,4% după cum se poate observa și în graficul 1. În acest context importanța agriculturii în România nu poate fi ignorată.
Grafic1 :Ponderea populației ocupate în agricultură în Europa, 2008 (%)
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
Sursa: Encyclopedia of the [NUME_REDACTAT] 2001 ponderea populației ocupate în agricultură era de 40,9% înregistrându-se această pondere deoarece populația mutată cu forța în mediul urban s-au reîntors în mediul rural practicând o agricultură de subzistență. În 2008 populația implicată în agricultură a scăzut ajungând la o pondere de 27.7% așa cum se poate observă în garficul 2. Cauzele acestei scăderi pot fi generate de:
Retragerea multor persoane vârstnice din agricultură;
Veniturile mici în agricultură, care nu sunt atractive pentru tineri;
Investiții rurale încă reduse care ar putea atrage forța de muncă tânără din cauza apariției noiilor oportunități în zonele urbane.
Grafic 2: Populația implicată în agricultură între anii 2001-2008 (%)
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
Sursa: Anuarul statistic al României 2009
Pentru caracterizarea spațiului rural s-a folosit tipologia agrară în anul 2010 de către [NUME_REDACTAT] care clasifică zonele în predominant rurale, intermediar rurale și predominant urbane. Conform acestei clasificări, spațiul rural românesc reprezintă 99,2 din teritoriu și 89,7 din populație. Se mai poate observa gradul mare de ruralitate al României raportat la UE 27, unde zonele rurale dețin 90,9 din teritoriu și 59,1 din populație. (grafic 3)
Grafic 3: Ponderea teritotiului și a populației pe tipuri de zone în România și în UE
Sursa: [NUME_REDACTAT] 2010
În cadrul UE, România apare ca o țară dependentă de agricultură și ca o țară cu cel mai mare număr de fermieri din Uniune. Nu numai ca are cel mai mare procent de agricultori din UE, dar România reprezintă 20% din întreaga forță de muncă din UE mobilizată în agricultură.
Pe plan național agricultura reprezintă una din cele trei ramurile importante ale economiei românești. Contribuția agriculturii, silviculturii, pisciculturii în formarea produsului intern brut se situează in jurul valori de 6% din PIB, iar in statele membre ale UE se situează la aprox. 1.7%.
Tabel 2: Ponderea agriculturii, silviculturii, pescuitului și pisciculturi îm PIB
Sursa: Anuarul statistic al României, 2010
În ceea ce privește suprafața agricolă în România aceasta a scăzut începând din 2007 până în anul 2010 la 14709,3mii ha., la aproximativ 13298 mii ha. Acest trend descendent se datorează faptului că populația din zonele rurale a fost atrasă de dezvoltarea economică din zonele urbane care le oferea posibilități de dezvoltare mai mari și mai diversificate. De asemenea, alți factori care au contribuit la acest trend pot fi reprezentați de migrarea în exterior a populației rurale tinere și de asemenea îmbătrânirea populației rurale. Din datele recensământului național din 2010, din cele 23,8 mil. ha. cât însumează teritoriul României, suprafața agricolă utilizată este de circa 13,3 mil. ha. (55,9%) din care circa 8,3 mil. ha. reprezintă teren arabil. După modul de folosință terenul arabil ocupă cca.62,5% din suprafața agricolă.
Tabel 3: Fondul funciar după modul de folosință mii/ha
Sursa: Anuarul statistic al României în 2010
[NUME_REDACTAT] așa cum este evidențiat în graficul 4 cea mai însemnată pondere din suprafața terenului arabil este deținută de suprafața cultivată cu cereale, cu 56,8% din suprafața arabilă, urmată de suprafața cultivată cu alte produse agricole cu o pondere de 14,9%, de plantele oleaginoase cu o pondere de 13,5%, furajele verzi 8,9%, legumele cu o pondere de 2,9 %din suprafața arabilă iar cartofi au o pondere de 2,7%, . Dar ce mai mică pondere din suprafața arabilă o dețin leguminoasele pentru boabe care au o pondere de 0,4%.
Grafic 4: Suprafața arabilă după modul de folosință, anul 2011 (%)
Sursă: ISN comunicat de presă nr.70/30 marie 2012
România cultivă cu preponderență porumb boabe cu o pondere de 49,8% din suprafața cultivată cu cereale și grâu 36,8%, ponderea acestora crescând cu aproximativ 24,4% față de anul 2010 datorită creșterii randamentului la ha. astfel că producția de grâu a crescut față de anul precedent cu 37,1% iar orzul cu 21% si porumbul a avut o creștere mai mică si anume de 3,6%.
Pe un trend crescător s-a aflat și producția de cartofi care a crescut cu 25,2% datorită creșteri randamentului la ha. cu 24,2%, iar suprafața cultivată a crescut cu 0,8% față de anul precedent.
Producția pentru plantele uleioase a crescut cu 16,4% ca urmare a creșterii suprafeței cultivate cu 3,2%. Producția de rapiță însă a scăzut cu 22,4% din cauza diminuări suprafeței cu29%. La fel s-a întâmplat și cu producția de sfeclă de zahăr care a scăzut cu 22,4% datorită reducerii suprafeței cultivate cu 13,6%. (Tabel nr. 4)
Tabel 4 : Suprafața cultivată și producția principalelor culturi
Sursă: ISN comunicat de presă nr.70/30 marie 2012
Raportul dintre suprafața arabilă a țării noastre la numărul de locuitori arată faptul că fiecărui locuitor îi revine circa 0,411 ha teren arabil, valoare superioară multor țări europene și aproape dublu față de media europeană care este de doar 0.212ha/locuitor.
GARFIC 5: SUPRAFAȚA AGRICOLĂ PE CAP DE LOCUITOR ÎN UE 27
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
Sursa: EurostatYearbook, 2010
Din analiza datelor din tabel referitoare la parcul de tractoare și utilaje agricole, reiese următoarele concluzii:
Numărul utilajelor din parcul de tractoare și mașini agricole se află într-un trend ascendent din anul 2007. Acest lucru este posibil datorită ajutoarelor financiare acordate pentru îmbunătățirea dotării tehnice a parcului de tractoare și mașini agricole.
Parcul de tractoare a înregistrat o creștere în anul 2010 de 3% în comparație cu anul 2007, ajungând la un număr de 178.916 tractoare, ca urmare a programului de retehnologizare.
Suprafața arabilă care revine pe un tractor fizic se situează în jurul valorii de 52 ha/tractor, aflându-se într-un trend descendent ca urmare a măririi parcului de tractoare agricole, respectiv a scăderii suprafeței arabile.
Tabel 5:Parcul de tractoare și mașini agricole
Sursa: Anuarul statistic al României, 2010
2.3 Strategia națională în domeniul agriculturii
Diagnoza spațiului rural românesc indică necesitatea unei dezvoltări rurale durabile, aspect ce presupune promovarea și implementarea unei politici de coeziune care să poată dezvolta în mod echilibrat și eficient zona rurală și urbană din România.
Agricultura a contribuit la creșterea economică în anul 2011, înregistrând cea mai spectaculoasă creștere în trimestrul al treilea, de peste 22%. Sprijinul pentru producătorii agricoli în anul 2012 se ridică la 14 miliarde de lei, din care 5,9 miliarde lei reprezintă fonduri europene. În cadrul programului „Primul siloz”, fermierii și producătorii agricoli vor putea lua credite de la bănci cu ajutorul unor certificate de garantare eliberate de depozitarii la care se hotărăsc să-și depună marfa, conform unei ordonanțe de urgență adoptate de către Guvern, iar în schimbul acestui certificat care este valabil un an, agricultorul se poate duce la una din băncile care au intrat în program pentru acordarea unui împrumut de 70% din valoare mărfii depozitate . În cadrul acestui program au fost acordate 665 certificate de depozitare, din 2009 până în ianuarie 2012. Prin programul Național de [NUME_REDACTAT] au fost finanțate 2.432 proiecte până la sfârșitul anului 2012 și s-au depus peste 99.200 de proiecte. Plățile efectuate se ridică la 3,4 miliarde de euro (33,5% din alocarea 2007-2013). Pentru anul 2012 au fost stabilite 15 sesiuni de depunere a proiectelor, alocarea finaciară totală fiind de 1,5 miliarde de euro.
În cadrul pilonului I aferent PAC, 99,7% din fermieri au depus electronic cereri pentru plăti directe în anul 2011. Absorbția se ridică la 99,8% din fondurile europene (FEGA) pentru plăți directe, repectiv 100% din fonduri europene pentru măsuri de piață. Plățile totale efectuate s-au ridicat la 2,34 miliarde de euro, din care 1,43 miliarde euro din fonduri europene. S-a închis Planul de acțiuni în relația cu [NUME_REDACTAT] asigurându-se continuarea în desfășurarea activității Agenției de Plăți si Intervenții pentru Agricultură (APIA) și implicit a plăților din fonduri europene. Respectarea la timp a plăților directe a condus la diminuarea terenurilor nelucrate la sub un milion de hectare.
Direcțiile de acțiune asumate de [NUME_REDACTAT] pentru perioada următoare vizează:
Absorbția de fonduri la nivelul a 2,4-2,6 miliarde euro;
Creșterea gradului de absorbție prin [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] (PNDR) la circa 43% până la mijlocul lunii octombrie 2012, respectiv desfășurarea în bune condiții a depunerii de proiecte din PNDR în cele 15 sesiuni – în valoare de 1,56 miliarde euro;
Continuarea susținerii financiare a activității crescătorilor de animale și a producătorilor agricoli din sectorul vegetal în anul 2012;
Asigurarea la timp a subvențiilor către fermieri și respectiv respectarea tuturor termenelor de plată conform legislației în vigoare de către APIA;
Implementarea proiectelor de infrastructură rurală;
Demararea programului de interfațare cu [NUME_REDACTAT] în format electronic, pentru reducerea birocrației și a creșterii gradului de corectitudine și precizie a suprafețelor declarate de fermieri la APIA;
Dezvoltarea în continuare a sistemelor de modernizare a fermelor și a sistemelor de agricultură în România.
Continuarea procesului de organizare a structurilor asociative (organizații de producători), cu scopul eficientizării și valorificării în piață a produselor proprii ale membrilor;
Continuare programului de reabilitare a sistemului de irigații;
Asigurarea securității alimentare pentru toate categoriile de cetățeni ai României;
Reducerea evaziunii fiscale în agricultură;
Participarea la dezbaterile organizate de fondurile europene privind [NUME_REDACTAT] Comună 2014-2020;
Urmărirea țintei ca România să devină țară exportatoare de produse agricole;
Continuarea susținerii activităților crescătorilor de animale pe baza programelor speciale pe specii și a producătorilor agricoli pe diferite sectoare vegetale în anul 2012;
Asigurarea pentru autoritățile publice care fac parte din grupuri de acțiune locală, a fondurilor de la bugetul de stat necesare pentru funcționarea acestor etape de început;
Finalizare proiectelor privind Programul de dezvoltare a infrastructurii și a unor baze sportive din spațiul rural;
Măsuri pentru reluarea exportului de bovine pe piețe terțe, respectiv în vederea exportului de carne de porc și produse derivate.
În acest context, România nu poate avea decât de câștigat, cu atât mai mult cu cât în țara noastră există condițiile optime pentru dezvoltarea unei agriculturi puternice care să susțină sectorul economic al statului. Însă acestea se pot realiza doar printr-un interes crescut al autorităților față de nevoile cetățeniilor, sprijinirea proiectelor acestora, îndrumarea și informarea cu real interes a tinerilor fermieri.
Capitolul III
Perspectivele agriculturii din România în noul context european
[NUME_REDACTAT] Europene la 27 de state membre a modificat perspectivele și cerințele specifice sectorului agricol la nivel european care în prezent include o diversitate de tipuri de agriculturi, cu diferențe mari de dezvoltare și valorificare a potențialului agricol. Având în vedere aceste noi realități, reforma [NUME_REDACTAT] Comune a devenit, din nou, o necesitate pentru statele membre, inclusiv pentru România.
De aceea s-a propus o nouă reforma agricolă și anume PAC către 2020 care a întâmpinat provocări cu privire la resursele naturale și utilizarea teritoriului și protejarea mediului. Această reformă a fost facută publică în data de 18 noiembrie 2010 și a fost lansată de însuși Comisarul pentru Agricultură si [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].
Cele trei obiective strategice ale viitoarei politici agricole comune ar fi:
Obiectivul 1: Producția alimentară sustenabilă
Obiectivul 2: Gestionarea durabilă a resurselor naturale și politicile climatice
Obiectivul 3: Dezvoltarea teritorială echilibrată.
Pentru îndeplinirea acestor obiective este necesară menținerea sprijinului public acordat sectorului agricol și zonelor rurale.
O primă opțiune prevede o mai mare egalitate în distribuția plăților directe între statele member, consolidarea instrumentelor de management al riscului și, cu privire la politica de dezvoltare rurală, menținerea orientării pe care a dat-o “controlul de sănătate al PAC”, cu o creștere a finanțării pentru a face față noilor provocări de legate de climă, apă, biodiversitate, energii regenerabile și inovare.
A doua opțiune introduce o mai mare egalitate în distribuirea plăților directe între statele membre și o modificare substanțială a sistemului de plăți directe, precum și introducerea de plăți directe pentru fermierii mici, și ajustarea și completarea instrumentelor de dezvoltare rurală existente pentru a fi mai bine aliniate priorităților UE, sprijinul fiind acordat pentru respectarea mediului, restructurare și inovare pentru încurajarea inițiativei regionale.
Sistemul de plăți directe ar fi format din:
O rată de bază care ar avea rolul de susținere a veniturilor
Un ajutor suplimentar obligatoriu pentru bunurile publice specific care devin mai ecologice cu ajutorul unor acțiuni de agro-mediu.
O plată suplimentară destinată compensării unor obligații specifice
O componentă de ajutor facultativă pentru anumite sectoare și regiuni.
A treia opțiune prefigurează eliminarea treptată a plăților directe în forma existentă acum, desființarea tuturor măsurilor de piață, cu posibilitate de introducerea a unor clauze de dezechilibru care ar pute fi activitate în perioada de criză, iar măsurile de dezvoltare rurală se vor concentra, în special, asupra problemelor cu privire la schimbările climatice și aspecte asupra mediului.
[NUME_REDACTAT] Comună va contribui la [NUME_REDACTAT] 2020 astfel:
Creșterea inteligentă- prin creșterea eficienței resurselor și îmbunătățirea competitivității cu ajutorul noilor tehnologii și al inovării, prin dezvoltarea unor produse de calitate și cu valoare adăugată ridicată; prin dezvoltarea de tehnologii ecologice și utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor oferite, stimulente pentru inovarea socială în zonele rurale și îmbunătățirea utilizării rezultatelor cercetărilor.
Creșterea durabilă – prin menținerea bazei de producție a alimentelor hranei pentru animale și energia din surse regenerabile, furnizarea de bunuri publice de mediu, promovarea sănătății animalelor și plantelor sporirea resurselor cu ajutorul dezvoltării tehnologice;
Creșterea favorabilă incluziuni – prin deblocarea potențialului economic al zonelor rurale, dezvoltarea piețelor și locurilor de muncă la nivel local, prin furnizarea de asistență în vederea restructurării agriculturii și sprijinirea veniturilor agricultorilor în vederea menținerii unei agriculture sustenabile în Europa.
Pornind de la aceste trei opțiuni de reform lansate și dezbătute, România susține ferm alternativa bazată pe o distribuție echilibrată a plăților directe între statele membre. De aceea poziția României cu privire la reforma PAC este aceea de a o susține, dar cu unele condiții benefice pentru țara noastră și anume:
Să nu mai existe diferențe între acordarea de fonduri în așa măsură în cât PAC să nu mai fie o politică cu două viteze;
Introducerea unei limite superioare la nivelul plăților directe alocate fermelor mari;
Susținerea agriculturii la scară mică;
Introducerea schemei de sprijin acordate fermierilor mici;
Susținerea măsurilor menite să creeze posibilitatea pentru tinerii fermieri să obțină un venit decent, ca o oportunitate a lor de a se implica în agricultură pentru întinerirea acesteia, având în vedere actualul context de îmbătrânire a populației active în agricultură.
Datorită noului context socio-economic, marcat de criza financiară și economică, agricultura ar trebui considerată un sector comunitar strategic, cu un impact nu doar în asigurarea/ furnizarea alimentelor, ci și asupra societății, prin crearea de locuri de muncă și intensificarea activităților non-agricole în mediul rural.
Extinderea UE și, de asemenea, a zonelor rurale impune o nouă viziune de abordare a politicii agricole comune, în scopul respectării principiilor sale de bază:
Menținerea unei singure piețe și Solidaritatea financiară
Sectorului agricol din România ar trebui să i se acorde o mai mare importanță, deoarece acest sector contribuie semnificativ la angajarea forței de muncă în zonele rurale și asigurarea unui nivel de trai echilibrat fermierilor.
Agricultura și în special Pilonul II, contribuie la dezvoltarea economică și socială prin dezvoltarea mediului rural, și mai ales prin crearea de locuri de muncă în zonele rurale menținerea moștenirii cultural utilizarea corectă a resurselor naturale, și de asemenea asigurarea activităților agricole și acțiunilor de diversificare a economiei rurale.
[NUME_REDACTAT] sunt considerate prioritare creșterea competitivității managementului durabil al resurselor naturale și dezvoltarea teritorilă echilibrată. România este interesată de inițiativa Comisiei de a creea pentru noua perioadă de programare de măsuri care vor fi conectarea cu cele daja existente. În acest sens România susține includerea unui pachet destinat sprijinirii micilor fermieri în vederea evitării unor fenomene deja existente în România și anume depopularea, abandonul terenurilor agricole, și creșterea capacității economice a acestora în vederea furnizării de bunuri publice.
Noul pachet care se va adresa micilor fermieri trebuie să se concentreze asupra următoarelor acțiuni:
Mărirea sprijinului acordat acestora;
Simplificarea conditiilor de accesare a fondurilor;
Stabilirea unor acțiuni specifice pentru promovarea produselor;
Măsuri specifice ce vizeză consilierea consultanța, formarea profesională și creditarea acestor categorii de fermieri;
Dezvoltarea distribuției în vederea accesului direct al consumatorului la produsele micilor fermieri ( agricultura ecologică, produse tradiționale sau locale);
Stabilirea unor standarde minime de realizare a producției și comercializare, adaptând capacitățile financiare ale micilor fermieri care în țara nostra sunt în număr foarte mare.
Raportat la [NUME_REDACTAT], poziția României față de aceasta se concretizează în:
În ceea ce privește primul pilon – sistemul de plăți directe și măsuri de piață România este de acord cu [NUME_REDACTAT] și se consideră că aceasta vine în întâmpinarea problemelor economice, sociale si de mediu, cu care se confruntă agricultura și spațitul rural din UE.
Astfel PAC trebuie să asigure cetățenilor săi securitate alimentară la nivelul întregii Uniuni și să permite participarea UE la oferta globale de alimente, prin produse agricole de calitate și diversificate.
Cum am menționat și la începutul acestui capitol România nu este de acord cu introducerea unei limite superioare (plafoane) a nivelului plăților directe alocate fermelor mari. Din calculul efectut pe baza datelor APIA, a rezultat că numărul fermelor care vor face obiectul acestei plafonări în anul 2014 ar fi de 1760, iar suma disponibilizată de 98,24 mil. euro. Pe lângă acest lucru, exploatațiile de mari dimensiuni administrează 2,36 mil. ha., respectiv 28% din totalul suprafeței de 8,7 mil ha eligibile pentru plățile directe. De asemenea, având în vedere provocările cu care se confruntă piața comunitară, atât la import cât și la export, ar trebui să nu se aplice aceste plafoane. O măsură de acest fel ar putea conduce la divizarea fermelor mari în ferme de mici dimensiuni cu efecte asupra competitivității și viabilității lor economice pe termen mediu și lung.
Pilonul al doilea – dezvoltarea rurală. Pilonul II contribuie la dezvoltarea economică și socială prin dezvoltarea mediului rural, atât prin menținerea moștenirii culturale, utilizarea corectă a resurselor, cât și prin crearea de locuri de muncă în mediul rural.
[NUME_REDACTAT] mare parte a fondurilor acordate de către UE au fost atrase către Pilonul II prin fonduri cum ar fi [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] (FEDR), [NUME_REDACTAT] European (FSE), Fondul de Coeziune, [NUME_REDACTAT] Agricol pentru [NUME_REDACTAT] (FEADR).
În acest context este recomandată acordarea unei mai mari importanțe întăririi mecanismelor și sistemelor de coordonare a politicilor europene, precum și a instrumentelor de implementare a acestora, dar se consideră de către [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] că actualele linii politice ale Pilonului II trebuie menținute în noua reform PAC, iar introducerea acestora în România, să se realizeze la nivel național.
Se consideră că bugetul [NUME_REDACTAT] Comune pentru perioada 2014 -2020 trebuie să ramână cel puțin la nivelul actual și anume:
[NUME_REDACTAT] I, răspunzător de asigurarea veniturilor directe pentru agricultură, de menținerea producției agricole pe teritorilul UE și de sprijinire pentru a face față schimbărilor bruște ale prețurilor, trebuie să prevadă:
Pentru component plăților directe: mărirea plafonului pentru noile state membre, astfel încât plățile directe să reflectă o împărțire mai echilibrată între vechile și noile state membre.
Pentru component măsurilor de piață: menținerea instrumentelor actuale de intervenție pe piață pentru a acționa în situația de criză, și de asemenea, găsirea de noi instrumente care să mențină agricultura din UE la un nivel comparativ cu alte țări din afara [NUME_REDACTAT]. Continuarea după 2013 a programelor sectoriale care au avut un impact mare pentru România.
Bugetul pentru Pilonul II, răspunzător cu dezvoltarea rurală, ar trebui să ramână la cotele actuale sau cel puțin similar.
Grafic 6: Cheltuielile PAC distribuite pe piloni în anul 2009
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
Sursa: [NUME_REDACTAT]- DG Agricultură și [NUME_REDACTAT]
Capitolul IV
Studiu de caz: Analiza potențialul agriculturii ecologice în România
4.1 [NUME_REDACTAT] ecologică este un procedeu modern de a cultiva plantele și de a crește animalele fără a folosi în proces fertilizanți, pesticide sau hormoni, antibiotice, stimulatori de creștere și sisteme intensive de creștere a animalelor.
Agricultura ecologică se bazează pe o serie de principii și idei, cum ar fi conservarea sistemelor natural de transfer, utilizarea resurselor regenerabile în sistemul de producție și prelucrare, protecția habitatelor vegetale și animalelor sălbatice, sporirea biodiversități, utilizarea rațională a apei, susținerea conceperii unui sistem integrat de cultivare care să contribuie la crearea unei filiere de prelucrare și distribuție echitabilă din punct de vedere social și responsabil în ceea ce privește natura.
Principiile de bază ale agriculturi ecologice sunt:
Protecția mediului înconjurător;
Menținerea și sporirea fertilității solului;
Respectul pentru sănătatea consumatorilor;
Menținerea biodiversități ecosistemului agricol;
Reciclarea substanțelor și resurselor cât mai mult posibil în cadrul exploatațiilor agricole;
Menținerea integrități produselor agricole de la producerea acestora până la comercializarea lor;
Obținerea de resurse optime nu maxime.
Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în corelație cu conservarea și dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agricole și alimentare proaspete și autentice, prin procese create să respecte natura și sistemele acesteia.
Caracteristicile și beneficii ale produselor ecologice:
Absența substanțelor chimice, poluante (pesticide substanțe sintetice) care, după o peioadă lungă de utilizare, sunt dăunătoare corpului nostru și în aceeași măsură mediul;
Calitatea nutrițională: mâncarea bio conține cu până la 40% mai mulți antioxidanți, un nivel mai ridicat de minerale precum fierul și zincul și o cantitate mai mare de nutrienți decât alimentele obișnuite;
Produsele ecologice se caracterizează printr-un conținut ridicat de aminoacizi, vitamine și oligoelemente;
Protecția animalelor – extractele din animale și testarea pe animale sunt interzise în cosmetic BIO. Doar ingrediente provenite de la animalele din agricultura BIO sunt acceptate ingrediente care nu afectează sănătatea animalelor, ex: miere, ouă, lapte;
Salvarea mediului înconjurător – agricultura ecologică este un mod de protecție care respectă biodiversitatea și echilibrul natural;
Produsele alimentare biologice sunt mai sănătoase decât cele convenționale, numai dacă echivalentul lor convențional este sănătos. Dacă alimental de refeință este dăunător, în orice sistem l-ai obține tot așa rămâne;
În ceea ce privește aspectul, nu este nici o diferență înte un produs ecologic și unul clasic. Totuși intervine o idee falsă conform căreia legumele obținute în acest sistem sunt mai mici, decât cele obținute în sistem normal.
Produsele BIO sunt acelea care au în componența lor doar ingrediente organice, din plante nemodificate genetic, cărora nu li s-au adăugat produse chimice precum pesticidele, fertilizatori sintetici, organism modificate genetic sau cărora li s-au aplicat radiații ionice pentru eficientizare conservării.
Aplicare legilor referitoare la producția ecologică este observată de organism de inspecție și certificare care elibereză cerificatele de produs ecologic. Acestea controlează lanțul de obținere al produsului, de la inspectarea pământului cultivat până la procesele prin care se obține produsul final.
Produsele de origine BIO nu trebuie să prezinte urme de antibiotic sau hormoni, pentru creștere plantele trebuie să fie cultivate pe terenuri care nu a fost aplicat nici un îngrășământ chimic, planta culeasă este supusă macerării, fără a i se aplica procedee chimice. În ultima fază plantele trebuie să fie ambalate fără a se folosi conservanți sau alți substituienți chimici și trebuie certificate de organismele europene sau mondiale acreditate în acest sens. Toate produsele BIO sunt făcute din ingrediente curate, așa cum le-a lăsat natura, fără intervenția chimiei alimentare.
Practicile specific agriculturii ecologice cuprind:
Rotația culturilor ca premisă a folosirii eficiente a resurselor fermei;
Limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice și a îngrășămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari și a altor substanțe alimentare folosite pentru prelucrarea produselor agricole;
Interzicerea folosirii organismelor modificate genetic;
Valorificare resurelor existente la fața locului, ca de exemplu folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale și a furajelor produse la fermă;
Alegerea unor specii de plante și animale rezistente la boli și dăunători, adaptate condițiilor locale;
Creșterea animalelor în libertate și adăposturi deschise și hrănirea acestora cu furaje ecologice;
Folosirea unor practice de creștere a animalelor adaptate fiecărei rase în parte.
4.2 Agricultura ecologică în [NUME_REDACTAT] convențională, în special în forma ei extrem de moderne, modifică peisajele și dăunează ecosistemelor, inclusiv biodiversității la toate nivelurile.
Astfel, pe plan mondial, dar mai ales în Europa, s-a conturat o cerință nouă destul de puternică, care s-a transformat într-o adevărată mișcare pentru obținerea de produse agroalimentare prin tehnologii curate, nepoluante, fără substanțe chimice.
Sectorul ecologic începe să se dezvolte rapid în lume, populația manifestând un real interes privind reducerea riscurilor pe care le-ar putea produce practicile agricole asupra sănătății oamenilor și asupra mediului.
După cum se poate observa și din graficul de mai jos agricultura ecologică a cunoscut în ultimii 10 ani o creștere rapidă și anume de la o pondere de 0,1% în 1985 la o pondere de 9,3% în 2009, cu o creștere de aproximativ 9,2% în acești ultimi ani.
Grafic 7: Ponderea dezvoltării agriculturii ecologice 2009 (%)
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
Sursa: [NUME_REDACTAT], FIBL
La nivel de continente, proporția suprafețelor ecologice raportate la întreaga suprafață agricolă este mai mare în Australia/Oceania 2, 6%, urmată de Europa 1,38%. Trebuie specificat faptul că în unele țări din Europa (de exemplu: Austria, Elveția), suprafețele cultivate în sistem ecologic reprezintă peste 10% din suprafața agricolă iar în [NUME_REDACTAT] a fost de aproximativ 4%.
Figura 1: Numărul ha cultivate în regim ecologic în lume, anul 2009
Sursa : FIBL & IFOAM SURVEY 2011
[NUME_REDACTAT] agricultura ecologică a avut o creștere semnificativă în ultimii ani. În perioada 2000-2008 suprafața ecologică a crescut de la 4,3 mil. ha. la aproximativ 7,6 mil. ha. cu o creștere de 7,4% pe an. Statele membre cu cele mai mari zone ecologice în 2010 sunt: Spania 1.456.672 ha. și o pondere din suprafața totală de 5,85%, Italia 1.113.742 ha. și o pondere de 8,74%, Germania 999.702 ha., [NUME_REDACTAT] 699.638 ha și o pondere de 4,34%, Franța 845.442 ha. și o pondere de 3,08%, în ceea ce privește România, aceasta are o suprafață agricolă ecologică de 182.706 ha.și o pondere de 1,33% . (tabel 6)
În ceea ce privește piața produselor ecologice, în Germania, valoarea pieței este de 6020 mil. euro, prețurile sunt cu 30-100% mai mari decât pentru produsele obișnuite, iar cererea de produse ecologice este în creștere. [NUME_REDACTAT], valoarea pieței în 2009 a fost de 3.385mil. euro, producătorii neputând face față cererii crescânde de produse, astfel încât se importă cereale, lapte, carne, legume. [NUME_REDACTAT] a elaborate Programul multianual de dezvoltare a agriculturii prin care se vizează ocuparea poziției de principal furnizor european de alimente ecologice. [NUME_REDACTAT] Unit se constată creșterea volumului de vânzări de produse agroalimentare ecologice, în ultimii ani, cu peste 40%. Piața europeană de produse agroalimentare ecologice înregistrează un ritm anual de creștere de 20-40% care raportat la ritmul de extensie al agriculturii ecologice menționat mai sus, indică o solicitare față de oferta existentă.
Table 6: Agricultura ecologică în [NUME_REDACTAT], 2010
Sursa : FiBL-IFOAM, 2012
[NUME_REDACTAT] Europeană suprafața destinată agriculturi ecologice crește anual cu aproape 1 mil de ha. [NUME_REDACTAT] Unit creșterea anuală a fost de 400%, ajungând Germania în ceea ce privește partea produselor ecologice din totalul pieței alimentare. Suedia a înregistrat o creștere în suprafață de 111%. Din punct de vedere calitativ, creșterile înregistrate sunt și mai importante: Grecia 163%, Portugalia 62%, Franța 35%, Spania 31%, și Italia 22% țări în care producția ecologică este reprezentată în special din fructe și legume. Agricultura ecologică s-a dezvoltat de asemenea și în Ungaria cu o creștere de 15%, Irlanda 13% și Polonia 10%. [NUME_REDACTAT] producția ecologică a crescut cel mai puțin între ani 1999 și 2000 cu 8,6%, în vreme ce la nivel European ea este de departe principala piață de desfacere pentru produsele ecologice.
Figura 2: Europa – Terenul ecologic și ponderea în totalul suprafeței agricole 2009
Sursa: FIBL 2011
4.3 Agricultura ecologică în [NUME_REDACTAT] România, agricultura ecologică, cel puțin la nivel conceptual, este un domeniu nou de interes și de activitate. Preocuparea pentru agricultura ecologică nu trebuie privită ca o modă deoarece experiența europeană dovedește că acest segment este o oportunitate deosebită de afaceri pentru întreprinzătorii care desfășoară activități în domeniul producției agroalimentare.
România reprezintă un potențial agricol care nu poate fi neglijat, unul din punctele forte pe care țare noastră le deține îl constituie faptul că în ultimii ani nu s-au folosit îngrășăminte chimice și pesticide în exces, ceea ce constituie un avantaj evident în momentul conversiei spre agricultura ecologică.
În egală măsură trebuie avut în vedere faptul că agricultura ecologică contribuie la sporirea interesului pentru spațiu rural prin creșterea activităților economice cu o importantă valoare adăugată și cu o mare intensitate a ocupării populației din mediul rural.
Agricultura ecologică este un sector dinamic în România, care a cunoscut în ultimii ani o evoluție ascendentă, atât în sectorul vegetal cât și în sectorul animalier. În sectorul vegetal din România se obțin în condiții ecologice: cereale, oleaginoase și proteice, culturi furajere, legume, fructe (vișine, cireșe și mere), fructe de pădure. În sectorul zootehnic cresc după regulile și principiile agriculturii ecologice vacile pentru lapte, oile și găinile.
4.3.1 Dinamica sectorului de agricultură ecologica în [NUME_REDACTAT] ecologică este un sistem dinamic în Romania cu un ritm mediu ponderat de creștere anuală de 23%. În anul 2010 totalul suprafeței cultivate după metoda de producție ecologică a fost de 260.00 ha, cca.2% din total suprafeței agricole. Referitor la ponderea suprafețelor cultivate cu principalele culturi, cerealele dețin o pondere de 28% (72.284 ha), oleaginoase și proteice 19% (50.286 ha), colectarea de plante și flori din flora spontană deține ponderea de 30% (78.388 ha). Pentru anul 2011, suprafața cultivată în sistemul de agricultură ecologică a fost de aproximativ 300.000 ha, din care: 158.825 ha suprafață cultivată pe teren arabil 89.489 ha. pășunii și fânețe permanente (vii și livezi) și 47.101 ha suprafață pentru colectarea florei.
Grafic 7: Dinamica sectorului de agricultură ecologică
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
Sursa: Elaborat de autoare pe baza datelor oferite de MADR
Din tabelul următor se poate observa situația animalelor și păsărilor crescute în regim ecologic în perioada 2000-2010. În cei 10 ani se constată o creștere considerabilă, în anul 2000 bovinele erau în număr de 2100 capete, ovinele și caprele 1700, iar în anul 2010 numărul acestora a cresut de 60 de ori față de anul 2000 în rândul bovinelor, iar oile și caprele au ajuns la cifra de 57678- acestea având dezvoltarea cea mai mare; păsările crescute în regim ecologic nu existau în anul 2000 pe când în anul 2010 numărul acestora a fost de 23740.
Grafic 8: Numărul de animale înregistrate în agricultura ecologică
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
Sursa: Elaborat de autoare pe baza datelor oferite de MADR
Numărul operatorilor (producatori, procesatori și comercianți) supuși controlului și certificării la sfârșitul anului 2010 a fost de 3155, din care: 3078 producători agricoli, 88 procesatori și 81 comercianți.
În anul 2011, au fost înregistrați la Direcțiile pentru Agricultură și [NUME_REDACTAT] județene un număr de 10.254 operatori, din care:
9872 producători agricoli
122 procesatori
260 comercianți
Figura 3: Repartiția operatorilor pe județe
[NUME_REDACTAT] Agriculturii și [NUME_REDACTAT], 2010
Din numărul total de 9872 de operatori cu exploatanții agricole – 5835 sunt înregistrate în producția vegetală și 4037 producția animalieră din care: 109 exploatanții păsări, 3115 bovine, 431 ovine –caprine și 382 stupine.
În ceea ce privește sectorul de produse procesate in anul 2011 au fost înregistrat un număr de 122 de procesatori din 61 procesatori au ca obiect de activitate depozitarea produselor ecologice cerealiere, oleoginoase și proteice.
Restul unităților de procesare (61) sunt implicate în urmatoarele sectoare: 9 paste făinoase, făină și produse de panificație, 3 conserve și obținerea de suc din fructe proaspete, una de ambalare fructe de padure, 4 obținerea produse lactate, una de conservare legume, 20 miere și produse apicole, 7 ouă, 5 plante medicinal și aromatice, una de produse din carne, una de ambalare fasole uscată și năut 2 produse din soia, una de orez, una de ulei de floarea soarelui, una de produse din cânepă, 4 vin obținut din struguri certificați ecologic.
Grafic 9: Numărul de unității de procesare în regim ecologic
EMBED MSGraph.Chart.8 \s
Sursa : [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], 2011
4.3.2. Etapele de parcurs pentru un producător de produse ecologice:
A. Perioada sau trecerea de la agricultura convențională la cea ecologică
Pentru obținerea și comercializarea produselor ecologice pe piață însoțite de etichete și sigla comunitară specific modului de producție ecologic, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict.
Înainte de a putea obține produsele agricole ce pot fi comercializate cu mențiunea “produse obținute din agricultura ecologică” exploatația trebuie să parcurgă mai întâi perioada de conversie. Pe durata întregului lanț de obținere a produselor ecologice, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite de Regulamentul (CEE) nr.2092/91 al Consiliului. Ei trebuie să-și supună activitatea din explotație unor vizite de inspecție a unor organism de inspecție, pentru a se asigura că fermierii respectă legislația în vigoare privind produsele ecologice.
Tabel 8: Perioada de conversie în producția vegetală animalieră și apicultură
Sursa: [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]
B. Înregistrarea activității
Înregistrarea producătorilor în agricultura ecologică, este obligatorie în fiecare an. Înregistrarea activității ca producător, procesator, importator, comerciant în agricultura ecologică la Direcția pentru Agricultură și [NUME_REDACTAT] din județul unde se află unitatea/ ferma, prin completarea fișelor de înregistrare care îi conferă calitatea de producător pentru agricultura ecologică.
C. Contract cu organisme de inspecție și cerificare
În vederea inspecției fermei sale și obținerea certificatului de produs ecologic, producătorul trebuie să încheie un contract cu organism de inspecție și certificare aprobat de MADR. Înainte de a fi denumit și etichetat ca fiind organic, un produs trebuie să fie certificat de organizațiilor europene de certificare, ECO, CERT, DEMETER sau BCS, OKO GARANTIE, singurele acreditate în Europa. Produsele organice, care vor fi prezente pe piața românească vor trebui să conțină pe ambalajele lor logo-urile organizațiilor de certificare europene, indiferent că sunt producători sau importatori.
[NUME_REDACTAT], controlul și certificarea produselor obținute din agricultura ecologică este asigurată în prezent de organisme de inspecție și certificare private. Acestea sunt aprobate de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], pe baza criteriilor de independență, imparțialitate, competență stabilite în Ordinul nr. 688 din 9 august 2007 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecție și certificare, de aprobare a organismelor de inspecție și certificare și supraveghere a activității organismelor de control.
D. [NUME_REDACTAT] urma inspecțiilor efrctuate de organismele de control, operatorii care au respectat regulile de producție vor primi certificatul de produs ecologic și își vor putea eticheta produsele ca fiind ecologice.
Pe etichetă și publicitatea unui produs ecologic se va aplica sigla specifică produselor ecologice controlate.
E. Organizarea cerificări
Organizarea comercializării produselor ecologice constituie un element important din filiera de agricultură ecologică. Comercializare produselor ecologice se face numai de comercianți înregistrați la MADR, prin diferitele canale de piață: vânzări de la poarta fermei, vânzări prin magazine en-gros, vânzări în magazine specializate, vânzări prin bursa on-line pentru produse ecologice, vânzări prin piețe sezoniere.
Tot acest proces pe care un producător va trebui să-l urmeze este un proces greoi, îngreunează dezvoltarea sistemului și descurajează potențialii mici producători.
4.3.3. Perspectiva dezvoltării sectorului de agricultură ecologică
În vederea dezvoltării sectorului de agricultură ecologică, un punct foarte important îl reprezintă sprijinirea sectorului de agricultură ecologică prin sprijinul financiar acordat producătorilor înregistrați în acest sector.
Tabel 9: Dinamica operatorilor și a suprafețelor în agricultura ecologică
Sursa : [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], departamentul de [NUME_REDACTAT]
Conform tabelului agricultura ecologică a avut o creștere de peste 50% din anul 2006- 2011 nu numai la numărul de operatori, înregistrați dar și la suprafețele cultivate, triplându-se de exemplu în cazul culturilor pr teren arabil care în anul 2006 erau de 45605 ha iar în 2011a ajuns la aproximativ 158825,4 ha. la fel o creștere semnificativă au avut-o culturile permanente de livezi și viță de vie care în 2006 era de 294 ha iar in 2011 este de 4583,85. De aici reiese și faptul că agricultura ecologică în România a avut o creștere si se prevede ca în viitor această creștere să fie mai mare.
Autoritatea competent în domeniu a propus prin strategia sa, atingerea unor obiective care să conducă la dezvoltarea sistemului:
1. Creșterea suprafețelor cultivate în agricultura ecologică;
2. Creșterea competivității și diversificării sortimentului de produse procesate;
3. Extinderea pieței interne de produse agroalimentare ecologice și creșterea consumului de produse ecologice pe cap de locuitor;
4. Realizarea unui dispozitiv destinat comerțului intracomunitar și exportului în terțe țări.
Dintre obiectivele României în domeniul agriculturii ecologice pot fi enumerate următoarele:
plasare agriculturii ecologice ca motor al dezvoltării durabile, care se justifică prin:
un răspuns economic viabil la cererea unei piețe cu mare potențial de dezvoltare
garanție a procesului de producție care să respecte mediul și bunăstarea animalelor
reală oportunitate de instalare a tinerilor care au o bună pregătire tehnică, dar au capacități limitate de investiții
creșterea competitivității produselor ecologice și a suprafețelor cultivate după modul de producție ecologic la 10% din suprafața totală agricolă a României, în present aceasta fiind de aproximativ 2%
Stoparea declinului, redresarea treptată și asigurarea condițiilor pentru relansarea agriculturii și industriei alimentare, în concordanță cu potențialul natural, economic și uman de care dispune România, în scopul sigurării securității alimentației populației, pentru crearea de disponibilități destinate schimburilor comerciale internaționale care duc implicit la formarea unui mediu de afaceri în zona rurală cu dezvoltare sănătoasă pe termen mediu și lung.
Contribuția curentă și potențială a sectorului la prioritățile de dezvoltare economic-socială națioanală. Principalul obiectiv al [NUME_REDACTAT] Comune privind dezvoltarea rurală îl constituie promovarea și dezvoltarea unei agriculturi care sa protejeze mediul. Agricultura ecologică are în vedere obiective orientate către promovarea de metode de protejare a mediului capabile să satisfacă cererea în creșterea consumatorilor atât calitativ cât și cantitativ.
În plus agricultura ecologică are o contribuție majoră la dezvoltarea durabilă a agriculturii și constituie elemental esențial în ameliorarea mediului, prin conservarea solului, calității apei, biodiversitate și producția naturii. Agricultura ecologică poate contribui la promovarea unei economii rurale viabile prin creșterea activităților economice cu o importantă valoare adăugată și cu o mare intensitate a ocupării populației din mediul rural și cu contribuții la sporirea interesului pentru spațiul rural.
4.3.4. Sprijin financiar al sectorului de agricultură ecologică
Pentru cei interesați în realizarea de investiții în agricultura ecologică, trebuie avut în vedere faptul că [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] acordă un spijin financiar specific pentru perioada de conversie privin acordarea de ajutoare specific pentru îmbunătățirea calității produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică.
Această formă de ajutor specific se derulează pe perioada 2010-2013 se acordă în vederea:
Imbunătățirii calității produselor agricole prin trecerea exploatațiilor din agricultura convențională la practicarea agriculturii ecologice
Consolidarea sistemului prin dezvoltarea potențialului existent, urmărindu-se creșterea suprafețelor și a numărului de exploatații agricole înregistrate în agricultura ecologică
În vedrea evitării fluactuației operatoreilor, s-a impus obligativitatea unui angajament de menținere în sistemul de agricultură ecologică pe o perioadă de 5 ani de la accesarea fondurilor. Suma alocată anual este de 3.098 000 Euro.
Beneficiarii ajutorului specific sunt producătorii agricoli, persoane fizice/juridice privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderi individuale și familial, active, înregistrate în fiecare an în sistemul de agricultură ecologică, care au încheiat un contract cu un organism de inspecție și certificare aprobat pe teritoriul României.
Pentru realizarea obiectivelor menționate s-au inițiat o serie de măsuri specific pentru sectorul de agricultură ecologică în plus față de măsurile generale de sprijin adresate agriculturii convenționale.
In plus în [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] 2007-2013, Măsura 2.1.4, Plăți de agro-mediu au fost inclus pachetul 5- agricultura ecologică. Plățile pentru angajamentele încheiate în cadrul acestui pachet vizează terenurile agricole certificate în agricultura ecologică, existând urmatoarele sume/ha:
Tabel 10: Suma acordată la ha. pentru diferitele terenuri cultivate în agricultura ecologică
Sectorul de apicultură ecologică este sprijinit alături de apicultura convențională în perioada 2011-2013 prin [NUME_REDACTAT] Apicol suma totală acordată fiind petru anii 2011-2013 de 10.88.6824 EURO, cofinanțarea comunitară. În vederea promovării produselor ecologice românești atât pe piața europeană cât și internațională, în colaborare cu [NUME_REDACTAT], Comerțului și Mediului de Afaceri a fost elaborată strategia națională de export – componenta produse ecologice, pentru perioada 2010-2014 care, a inclus în Programul pentru participarea agenților la târguri și expoziții internaționale cu spijin de la bugetul de stat și producătorii de produse ecologice, asigurandu-se subvenționarea la 50% din costurile de participare.
Începând cu anul 2010, a fost inițiat o formă de sprijin financiar specific pentru suprafețele aflate în conversie, privind acordarea de ajutoare specific pentru îmbunătățirea calității produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică.
Acestă formă de ajutorare specific se acordă opratorilor din producția vegetală, producția animalieră și apicultură, pe categorii de exploatație, plafoanele alocate fiind următoarele:
Table 11: Suma alocată pentru numărul de familii de albine în agricultura ecologică
Având în vedere că sistemul de agricultură ecologică combină cele mai bune practice de mediu, conservarea resurselor natural și un nivel înalt de biodiversitate, în [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] (PNDR) 2007-2013 au fost cuprinse o serie de măsuri care se adresează și operatorilor înregistrați în sistemul de agricultură ecologică.
În cadrul plăților pentru agromediu se poate accesa sprijin pentru:
menținerea pajiștilor cu înaltă valoare natural, în cuantum de 124 Euro/ha;
menținerea practicilor agricole tradiționale, în cuantum de 58 Euro/ha;
culturi verzi, în cuantum de 130 Euro/ha.
O altă formă de sprijin urmărită de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], o reprezintă includerea pachetului de agricultură ecologică în cadrul Măsurii 214 – Plăți de agro-mediu, vizându-se direct sectorul vegetal, respectiv suprafețele certificate în sistemul de agricultură ecologică.
Culture pe terenuri arabile : 162 euro
Legume: 360 euro
Plante medicinale și aromatice : 255 euro
Vii și livezi: 400 euro
În plus, [NUME_REDACTAT] poate acorda sprijin până la 50% programelor de informare și promovare propuse de organizațiile profesionale și interprofesionale din sectorul ecologic care participă cu minim 20% din costul reale al acțiunilor, cofinanțate fiind asigurate de la bugetul de stat.
Producători înregistrați în sistemul de agricultură ecologică pot beneficia și de formele generale de sprijin din sectorul vegetal și zootehnic, din fonduri UE și de la bugetul de stat:
plățile directe pe suprafață;
plăți naționale complementare pentru sectorul zootehnic;
reducerea accizei la motorină.
Capitolul V
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este importantă atât în Europa cât și în România. În prezent PAC își propune să meargă către o agricultură ecologică care să protejeze mediul dar și cosumatorii. Aceștia sunt din ce în ce mai atrași de produsele ecologice care sunt 100% natural și aduc numai beneficii consumatorilor, de aceea cererea pentru aceste produse a crescut în ultimi ani.
Segmentul pe care îl ocupă sectorul agriculturii ecologice este în creșterea în majoritatea statelor membrelor. Este posibil ca reformele recente din cadrul politicii agricole comune, care pun accent pe orientarea producției în funcție de piață și pe furnizarea de produse de calitate pentru a satisface cerințele consumatorilor, să stimuleze în continuare piața produselor ecologice. În acest context, legislația aplicabilă producției ecologice joacă un rol din ce în ce mai important în cadrul politicii agricole și este strâns legată de evoluția piețelor agricole.
[NUME_REDACTAT], competitivitatea produselor ecologice este determinată de următorii factori:
Numărul de operatori înregistrați în acest sector este în continuă creștere și se remarcă și creșterea numărului procesatorilor. Suprafața cultivată în agricultura ecologică înregistrează o creștere de la an la an.
Piața produselor ecologice este în extindere și se caracterizează prin diversificarea ofertei de produse pe piață, de la an la an.
Din ce în ce mai mult, consumatorii conștientizează, că alături de calitatea și valoarea produselor ecologice pentru sănătate, agricultura ecologică are o contribuție majoră la dezvoltarea durabilă. Conștientizarea de către populație a importanței practicării agriculturii ecologice în mediu rural, poate fi o soluție de revitalizare a spațiului rural. Modul de producție ecologic, bazat pe neutilizarea de substanțe chimice de sinteză și respectarea bunăstarii animalelor este o soluției de durabilitate.
Având în vedere competivitatea produselor ecologice este mai mare decât oferta, României poate deveni un potențial exportator de produse ecologice.
Agricultura ecologică. Bună pentru natură, bună pentru tine.
BIBLIOGRAFIE
1. Alexandri, C., Luca, L.; România si Reforma PAC, [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] 2008
2. Alboiu, C,; Agricultura de subzistență în România – un modus vivendi?- Seminar "Fermele mici: declin sau persistența" [NUME_REDACTAT], Canterbury, UK 2009
4. Giurcă, D., Alexandri, C., Rusu, M.; [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT]-Reforma politicii agricole commune în contextul perspective bugetare post – 2013
5. Knight, D.; România și [NUME_REDACTAT] Comună, anul 2009
5. Lucian, L.; [NUME_REDACTAT] Don’s [NUME_REDACTAT] Right: Romania and the Reform of the [NUME_REDACTAT] Policy of the EU – [NUME_REDACTAT] Center of [NUME_REDACTAT] 2009
6.Prisăcaru; Gh.; Politici comune ale [NUME_REDACTAT], Ed. Universitară, București
7. Popescu I., Bondrea, A.; Uniunea statelor europene , Ed. Economică
8. Sută, N.; Integrare economică europeană, [NUME_REDACTAT], București, 1999
10. Zahiu, L., Dachiu, A.; Politici agroalimentare, Ed. Economică
11. Zahiu, L.; Agricultura mondială și mecanismele pieței, Ed. [NUME_REDACTAT], București, 1992
*** [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] – compartimentul de agricultură ecologică
*** [NUME_REDACTAT] din România- [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] în contextul perspectivei bugetare post -2013 !!!
*** An analysis of the EU organic secor, [NUME_REDACTAT] Directorate- General for Agriculture and [NUME_REDACTAT], 2010, disponibil on-line la: http://ec.europa.eu/agriculture/organic/files/eu-policy/data-statistics/facts_en.pdf
*** Cum va funcționa programul [NUME_REDACTAT], de creditare a femierilor pe baza stocului de cereal, [NUME_REDACTAT], 10 iul 2009, disponibil on-line la : http://www.zf.ro/eveniment/cum-va-functiona-programul-primul-siloz-de-creditare-a-fermierilor-pe-baza-stocului-de-cereale-4627818/
*** Document de lucru al serviciilor Comisiei, Rezultat al evaluării impactului- [NUME_REDACTAT] Comună în perspectiva anului 2020, [NUME_REDACTAT], 2010 !!!
*** [NUME_REDACTAT], Prioritățile anului2012, capitolul 15 Agricultură și [NUME_REDACTAT], 2012 disponibil on-line la: http://www.gov.ro/prioritatile-anului-2012-capitolul-15-agricultura-si-dezvoltare-rurala__l1a116010.html
*** [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] a UE – statut și impact disponibil on-line la: http://siteresources.worldbank.org/INTROMANIAINROMANIAN/Resources/CapitoulIII.pdf
***[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] results from the global survey an organic agriculture, Institute of [NUME_REDACTAT], FIBL, Switzerland, 2010, disponibil on-line la http://www.fibl.org/fileadmin/documents/en/news/2011/willer-2011-biofach-world-of-organic.pdf
*** [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], Agricultura ecologică, 2012 disponibil on-line la: http://www.madr.ro/pages/page.php?self=01&sub=0107
*** [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], Agricultura în economie, 2011, disponibil on-line la: http://www.madr.ro/pages/raport/agricultura-romaniei-iulie-2011.pdf
*** Planul strategic al [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] pentru perioada 2007-2009 disponibil on-line la: http://www.madr.ro/pages/strategie/PSI_MADR.pdf
*** Memorandum, Poziția preliminară a României privind [NUME_REDACTAT]” PAC în perspectiva anului 2020 – Cum răspunde provocărilor viitoare legate de alimentație, resurse naturale și teritorii disponibil on-line la: http://www.madr.ro/pages/afaceri-europene/memorandum-pac2020.pdf
*** [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], Reforma PAC după 2013 – [NUME_REDACTAT], disponibil on-line la: http://www.madr.ro/pages/afaceri-europene/reforma-pac-dupa-2013-pozitia-romaniei.pdf
*** [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], Studiul impactului aderării asupra producătorilor și consumatorilor, Institutul de Cercetare pentru [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], disponibil on-line la: http://www.madr.ro/pages/cercetare/ps_612_faza_2.pdf
*** [NUME_REDACTAT] Comună, [NUME_REDACTAT], IGR, 2003 disponilbil on-line la: http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_agricola.pdf
*** Principiile de bază ale agriculturi ecologice, 2011, disponibil on-line la: http://www.recolta.eu/principiile-de-baza-ale-agriculturii-ecologice/
*** Piața BIO din România, 2008, disponibil on-line la: http://www.biosens.ro/pdf/despre_piata_BIO_din_Romania.pdf
*** Regulament al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului de modificare a regulamentului (CE) NR. 73/ 2009 al consiliului în ceea ce privește apilcarea plăților directe pentru fermieri în anul 2013 disponibil on-line la: http://ec.europa.eu/agriculture/cap-post-2013/legal-proposals/com630/630_ro.pdf
*** Versiunea consolidată a tratatului de de instituire a [NUME_REDACTAT] http://www.antifrauda.gov.ro/docs/ro/legislatie/TCE%20consolidat.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Armonizarea Politicii Agricole a Romaniei cu Politica Agricola Comuna. Studiu de Caz Analiza Potentialului Agriculturii Ecologice In Romania (ID: 1201)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.