Sistemul de Operare Androiddocx

=== Sistemul de operare Android ===

Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică din Moldova

Facultatea Radioelectronică și Telecomunicații

la lucrarea de laborator Nr.1

Sistemul de operare Android.

A efectuat studentul gr. TLC-141: Mocan V.

A verificat profesorul: Rusu Gabriel

Chisinau 2015

Cuprins:

Introducere……………………………………………………………………………………………………………………..3

Structura calculatorului:

Carcasa unității centrale……………………………………………………………………………………..4

Placa de bază…………………………………………………………………………………………………….5

Memoria…………………………………………………………………………………………………………..5

Procesorul- CPU………………………………………………………………………………………………..6

Placa de sunet (Sound card)…………………………………………………………………………………6

Placa video (Video card)……………………………………………………………………………………..7

Unitati Optice (CD/DVD R/RW)………………………………………………………………………….7

HARD-DISC-ul (HDD)………………………………………………………………………………………8

Scanner-ul ………………………………………………………………………………………………………..8

Imprimanta………………………………………………………………………………………………………..9

Tuner TV ………………………………………………………………………………………………………….9

Router (repartitor)…………………………………………………………………………………………….10

Mouse-ul/Tastatura…………………………………………………………………………………………..10

Switch-urile……………………………………………………………………………………………………..11

Modem-ul………………………………………………………………………………………………………..12

Sistemul de operare Android:

Linii generale…………………………

Structura sistemului de operare

Nucleul sistemului de operare……………..

Tipuri de fișiere………………………

MS-DOS………………………….

Concluzie……………..

Bbliografie……………

Introducere:

Datorita progresului electronicii și a optoelectronicii, in ultimii câtiva zeci de ani sa inregistrat un progres esential in dezvoltarea dispozitivelor de prelucrare a informatiei, cum sunt calculatoarele și dispozitivele mobile.

Pentru functionarea in regim normal a acestora, sunt necesare sistemele de operare.

Sistemul de operare reprezinta un program, produs de tip software care face parte dintr-un sistem și care se ocupă de coordonarea și gestionarea activităților acestuia. De asemenea, ofera o interfata comoda utilizatorului pentru folosirea sistemului de calcul.

Putem spune ca sistemul de operare are rolul de interfata intre componenta hardware a unui sistem de calcul și utilizator sau componenta software.

Primele sisteme de operare apărute pe la mijlocul secolului trecut, functionau in regim de monoprograme.

Daca calculatorul functiona pe baza unui sistem de operare simplu, prelucrarea concomitenta a mai multor programe se realiza in serie, ceea ce ducea la ineficienta utilizarii unitatii centrale de prelucrare, intrucât acesta putea executa doar o intructiune intr-un anumit timp și opereaza doar cu date ce se gasesc in memoria interna (daca dispozitivele de intrare sunt lente in oferirea programelor sau a datelor catre memoria interna, atunci unitatea centrala de prelucrare trebuie sa aștepte transferul acestora in memoria interna și doar apoi sa inceapa executia programului).

Cu trecerea timpului, au inceput sa se modernizeze atât componentele software, cât și cele hardware. Asta a fost ca o “revoloutie” in dezvoltarea tehnologiilor informationale și a sistemelor de comunicatii.

Practice intreaga cota de piata a anului trecut o ocupau sistemele de operare mobile, pe primul loc fiind Android cu 78,8%, apoi urmând iOS cu 17,6 %, Windows Phone și BlackBerry.

Pentru a intelege mai bine principiul de functionare și structura unui sistem de operare (care este o componenta software), trebuie sa descriem componentele de baza ale unui sistem de calcul/calculator (componenta hardware).

3

Structura calculatorului:

Sistemul de calcul sau calculatorul este o mașină care prelucrează informațiile automat.

La general, un sistem de calcul este alcătuit din doauă componente:

Programe și date (adică partea logică)- SOFTWARE;

Echipamente fizice- HARDWARE.

Acesta din urmă (HARDWARE-ul), reprezintă partea materială sau altfel spus componentele fizice ale unui calculator. De menționat este faptul ca toate aceste echipamente sunt inutile fără existența SOFTWARE-ului.

SOFTWARE-ul reprezintă multitudinea de programe care permit utilizatorului accesul și efectuarea operațiilor de prelucrare a datelor.

Unele din elementele de bază ale calculatorului sunt:

Carcasa unității centrale:

Fig.1.1.1 Vederea generală a carcasei unității centrale

Prezintă în sine o cutie din metal în care se montează componentele de bază ale sistemului de calcul.

Formele carcaselor cel mai des întâlnite în prezent sunt:

Full Tower; – Minitower; – Desktop; – Midtower; – Slim Book.

Panoul de comandă al carcasei conține următoarele elemente:

• Butonul POWER- conectarea/deconectarea blocului;

• Butonul RESET- reîncărcarea sistemului de operare (memoria de lucru în acest caz fiind ștearsă). Se folosește în cazurile când vrem să facem unele configurații sau când sistemul de calcul sa blocat și necesită reîncărcat.

4

• CD-ROM- este folosit pentru a introducerea discurilor;

• Butonul TURBO- prin intermediul acestui buton putem schimba una din cele două fregvențe de lucru ale sistemului de calcul.

De asemenea, în funcție de model, fiecare carcasă poate avea elemente adăugătoare.

Placa de bază:

Fig.1.2.1 Vederea generală a plăcii de bază

Reprezintă partea componentă de bază din carcasa centrală. Aceasta placă face legătura și cu alte componente ale calculatorui prin intermediul magistralelor, cum ar fi CD-ROM etc.

De asemenea, pe placa mamă sunt amplasate microprocesorul; unele plăci pentru funcționarea altor echipamente: placa de sunet, placa de rețea, placa video, modemul… (sunt montate în sloturi); memoria etc.

Nu în ultimul rând, porturile paralele și seriale servesc pentru montarea unor dispozitive periferice: tastatura, mouse-ul, modem, imprimanta etc.

Memoria:

Fig. 1.3.1 Vederea generală a memorie

Sunt două tipuri de memorie:

Memoria RAM (din engleză Random Access Memory) – este memoria ce în mod aleator poate fi prelucrată (citită, scrisă), astfel că poate fi accesată o singură celulă din memorie fără a fi implicate alte celule. Conținutul informației din această memorie se pierde o dată cu lipsa tensiunii de alimentare a calculatorului.

În această memorie se încarcă programele de aplicație și sistemul de operare. Este

5

memoria de lucru a calculatorului (veteza de acces aproximativ de 9 ns).

Memoria ROM (din engleză Read Only Memory) – reprezintă memoria ce poate fi doar citită. Informația nu poate fi pierdută/ștearsă, modificată, nu depinde de curent.

Această memorie conține de obicei programe ce nu pot fi modificate. În ROM se stochează BIOS-ul (program cu o mărime mai mică decât 2 MB și este interfața dintre sistemul de operare și componentele sistemului). Calculatorul fără acest program nu poate funcționa.

ROM-ul se clasifică conform modalității de scriere a datelor EPROM ȘI PROM.

EPROM: pot fi reprogramate și șterse;

PROM: pot fi programabile o singură dată.

Procesorul:

Fig. 1.4.1 Vederea generală a procesorului

Procesorul reprezintă o multitudine de circuite microscopice. CPU este un microprocesor dintr-un disc de semiconductor (Si), având milioane de circuite electrice pe suprafața acestuea.

Puterea procesorului CPU este carcacterizat de:

Nr. de instrucțiuni ce pot fi executate;

Cantitatea de memorie ce poate fi cititâ într-un anumit timp;

Viteza de execuție a comenzilor.

Procesorul îndeplinește funcția de interpretare și implimentare a comenzilor și intrucțiunilor SOFTWARE-ului, stocheaza informația pentru a o folosi mai târziu, permite comunicarea cu restul calculatorului, execută calcule etc.

Placa de sunet:

Fig. 1.5.1 Vederea generală a plăcii de sunet

6

Placa de sunet conține:

Memoria ROM pentru stocarea datelor;

MIDI pentru conectarea altor echipamente uzicale;

Procesor de semnal digital DSP;

Convertor digital analog pentru audio ce intra in PS;

Aceste placi se instaleaza direct pe placa mamă sau în slot-ul PC.

Înainte să apară aceste plăci de sunet, PC-urile aveau un mic difuzor pe placa de mamă.

Placa video:

Fig.1.6.1 Vederea generală a plăcii video

Placa video conține un procesor GPU sau VPU care execută calculele necesare pentru a afișa imaginea pe monitorul calculatorului. O parte din aceste calcule o face și procesorul CPU al calculatorului.

Placa video determină puterea calculatorului, fiind a doaua după procesor.

Placa video are de asemenea și o cantitate de memorie fiind folosită de GPU. Ea se monteaza pe placa mamă și modul de transer al datelor video fiind de 1X, 2X, 4X, 8X.

Unități optice:

Fig. 1.7.1 Vederea generală a unității optice a PC-ului

Unitățile CD/DVD pot citi (Read) datele stocate sau le pot scrie/rescrie/citi pe suport optic(Read Write). Unitatea optică este cu atât mai performantă cu cât viteza de transfer a datelor este mai mare. Pentru CD- 1X=0,15 MB/s și pentru DVD- 1X=1,32 MB/s . Capacitatea care se

7

stochează pe CD este de max. 700 MB, ear pe DVD 4,7 GB pentru un singur strat și 8,5 pentru dublu strat. Unitățile DVD pot lucra și cu CD, pe când CD nu pot lucra cu DVD.

HARD-DISC-ul (HDD):

Fig. 1.8.1 Vederea generală a HARD-DISC-ului

Are rolul de memorie stocând documentele, fișierele și toate aplicatiile utilizatorului.

În interiorul Hard-Discului trebuie păstrată o presiune constantă, ceea ce se face prin intermediul unor filtre. De asemenea, trebuie protejat de pătrunderea prafului. Platanele sunt păstrate într-un vacum, fiind izolate unul de altul (de obicei sunt 2/3 platane fixate pe un ax la o anumită distanță unul de altul, rotinduse de 4000-10000 rot/min).

Pentru a fi posibilă stocarea datelor, toate platanele pe care le conține Hard Discul sunt acoperite pe ambele părți cu un strat de material ce are proprietăți magnetice bune. Dimensiunea platanului poate avea valoarea de 3,5 sau 5,25 prima fiind mai des folosită.

Acum sunt Hard Disk-uri ce au capacitatea de memorie până la 4TB, asta fiind o cantitate de memorie foarte mare.

Hard disk-ul conține cache ( este o memorie suplimentara integrata in hard disk, pentru a nu se apela la datele din hard disk utilizate frecvent).

Marimea cache-ului hard disk-ului a ajuns acum până la 64 MB.

Cele doua tipuri principale de hard disk-uri sunt de tip IDE si SATA.

Hard disk-urile SATA fiind mult mai rapide decat IDE (Suporta transfer de date de 150 MB/s. IDE suporta doar 16 MB/s).

Scanner-ul:

Fig. 1.9.1 Vederea generală a scanner-ului

8

Este un dispozitiv care permite sa fie citite pagini obisnuite care contin imagini, texte. Acestea sunt stocate in memoria calculatorului. Cu alte cuvinte, scanner-ul transferă în format electronic unele documente, imagini …
    scanner-ele se categorizează în:

scannere de mana;

scannere pentru documente;

scannere plane.

Imprimanta:

Fig. 1.10.1 Vederea generală a imprimantei

Prin intermediul acestui dispozitiv se printează imagini și documente.

Printarea se poate executa alb-negru sau color.

Deși sunt multe tipuri de imprimante, practic se folosesc cel mai des următoarele:

Imprimante laser: funcționează după tehnologia cu laser. În interior este montat un tambur ce are o anumită sarcină electrică pe suprafața acestuea. Un fascicol de lumină trece pe suprafața lui ce corespunde imaginii ce urmează a fi printată. Astfel, de pe suprafața atinsă de fascicolul de lumină dispare toată sarcina electrică și acel loc pe care rămâne sarcină electrică este umplut cu un colorant special. Prin încălzire acesta este transferat pe hârtie. Astfel se obține și imaginea.

Imprimante matriceale: sunt dispozitive mai vechi (bazate pe un cap mecanic).

Imprimante cu jet de cerneală: are loc aruncarea jetului de cerneală pe suprafața hârtiei, cerneala fiind pulverizată prin niște orificii înguste.

Tuner TV:

Fig.1.11.1 Vederea generală a Tuner-ului TV

9

Router:

Fig. 1.12.1 Vederea generală a router-ului

Printre principalele funcții pe care le asigură router-ul sunt:

Filtrarea pachetelor;

Dirijarea traficului;

Securitatea datelor.

Orice rețea complexă are nevoie de dispzitive care determine cea mai simplă și bună rută pentru transmiterea informației și a datelor, filtrarea traficului de difuzare pe un segment anumit local și nu în ultimul rând să cunoască adresa fiecărui segment.

De asemenea, routerul poate comuta și dirija pachete între diverse rețele.

Mouse-ul/tastatură:

Fig. 1.13.1 Vederea generală a mouse-ului și a tastaturii

Este principala componenta prin care utilizatorul da comenzi calculatorului si introduce date.Comenzile sunt date prin scrierea unor instructiuni specifice.

Tastele sunt împărțite în câteva blocuri de taste:

Tastatura alfanumerica (taste ce conțin cifre, litere, enter, tab, esk, printscreen, pause/break);

Tastatura numerica;

Tastatura de editare;

Taste funcționale (F1-F12).

O dată cu apariția interfețelor grafice au apărut i mouse-rile, ajungând sa fie cele mai mai rârspândite dispozitive de indicare. Monitorul devine ca o masă virtuală de lucru pentru mouse. Operațiile ce pot fi executate cu mouse-ul:

Clic;

Indicare;

Dublu clic;

Glisare/tragere.

Switch-uri:

Fig. 1.15.1 Vederea generală a switch-ului

Swichul "memorează" adresa MAC pentru fiecare dispozitiv conectat în parte. Switchurile mai au rolul de interconectare. Aceasta permite formarea unei structuri de arbore găsind cea mai bună cale dintre dispozitive. Acestea folosesc un plan de retrimitere al datelor i informației, mult mai rapid decât orice altă interfață.

Sunt patru metode pe care switchul le folosește:

• Fragment free – Se verifica primii 64 de octeti din cadru, stocandu-se informatia legata de adresare.

• Cut through – Switch-ul doar citeste adresa hardware a cadrului inainte de a o trimite mai departe. Nu exista detector de erori la aceasta metoda;
 • Stocheaza si trimite ;
 • Adaptive switching – Metoda comuta automat intre cele trei metode precedente.
    De obicei pe panoul frontal al switch-ului sunt:
– N porturi Ethernet (uzual 10/100 Mbps)
– portul consola (port serial pentru configurare folosind CLI)
– unul sau mai multe porturi Gigabit Ethernet pentru conectarea switch-ului la un port Ethernet de banda larga (backbone)
– unul sau mai multe sloturi pentru utilizarea unui transceiver mini-GBIC pentru conexiunea prin fibra optica la backbone
    11

Configurarea acestor switch-uri se poate face prin:
– pagina web de configurare, accesand cu un browser adresa IP a switch-ului
– Command Line Interface (CLI), folosind o conexiune intre portul serial al calculatorului si portul serial din switch, si aplicatia Hyper Terminal cu datele de configurare furnizate de producatorul switch-ului.
VLAN
     O retea fizica poate fi impartita in mai multe subretele logice independente, numite VLAN-uri. Calculatoarele dintr-un VLAN pot fi conectate in switch-uri diferite din reteaua LAN.
    Switch-urile care folosesc VLAN-uri creaza o impartire a retelei in domenii de broadcast separate dar fara a avea problemele de latenta ale routerelor, fiind si mai putin costisitoare decat acestea.

Modem-ul:

Fig. 1.16.1 Vederea generală a modem-ului

Folosim modem-ul pentru a avea acces la internet. Se cuplează la cablul telefonic și calculator.

Sunt cunoscute două feluri de modeme:

Interne: se află în interiorul carcasei unității centrale;

Externe: se află respectiv în exteriorul carcasei unității centrale.

Rolul esențial al acestora este de a converti semnalele analogice de pe rețeaua telefonică în semnale descrete de pe calculator. Procesul are loc și invers.

12

Sistemul de operare Android:

Linii generale:

Android reprezintă un sitem de operare creat pentru dispozitive și telefoane mobile construit pe baza nucleului sistemului de operare Linux.

Sistemul a fost inițial dezvoltat de Google, care mai apoi a fost preluat de Open Handset Alliance. Licența Apache, care este una de tip open source și free software, este licența sub care a fost lansat de către Google sistemul de operare Android.

După cum am menționat și în introducere, Android ocupă primul loc cu 78,7 % din toate sistemele de operare mobile existente în prezent.

Unele dintre cele mai mari avantaje față de celelalte sisteme de operare mobile care l-au adus pe Android pe primul loc, sunt:

Fiecare utilizator în parte poate să-și aleagă platforma hardware pe care sa ruleze acest sistem de operare: altfel spus, Android este un sistem de operare suportat de o multitudine de dispozitive mobile, cum sunt telefoane, tablete etc. Astfel, în funcție de buget și preferințe, utilizatorul î-și poate alege platforma dorită;

Suport pentru multitasking: spre deosebire de alte sesteme de operare cum este iOS, Android poate rula mai multe aplicații o dată;

Android conține și legătura directă cu Google și rețelele de socializare;

O alegere foarte largă în Marketul din Android;

Există ROM-uri customizate: aceste ROM-uri aduc schimbari noi de funcționalitate și versiuni noi ale sistemului.

Android permite prgramatorilor să scrie cod gestionat în limbajul Java, controlând astfel dispozitivul prin bibliotecile Java create de Google. Cu toate acestea, în practică, unele aplicații scrise în alte limbaje de programare cum este C/C++, pot fi compilate în cod mașină ARM și executate.

Structura sistemului de operare:

Sistemul de operare Android este structurat pe 4 nivele:

Kernel-ul Linux- în principal versiunile 3.4/3.10;

Camera Driver – Keypad Driver

WiFi Driver – Audio Driver

Display Driver – Power Management

Flash Memory Driver – Binder (IPS) Driver

În prezent Android folosește din nucleul Linux 2.6 doar nuele din multele servicii puse la dispoziție de acesta, cele de bază fiind modelul de drivere hardware, managementul memoriei și al proceselor, protocoalelede rețea…

Librăriile software- aplicațiile sunt compilate în formatul .dex – Dalvik Executable , rulat fiind de mașini virtuale în momentul execuției;

SGL (grafica 2D) – SSL – SQLite(baze de date)

Surface Manager – Free Type – Open GL/ES (3D)

Media Framework – Web Kit (internet browser) – libc

Cadrul de dezvoltare pentru aplicații- conține clasele necesare pentru dezvoltarea aplicațiilor: clase pentru afișare (views), clase pentru accesarea datelor (content providers).

Manager resurse;

Manager activități;

Manager telefon.

Nivelul aplicației- în secțiunea dată găsim aplicațiile software aduse o dată cu sistemul de operare. Aplicațiile date sunt scrise în limbajul Java:

managerul SMS;

clientul email;

browser-ul web;

manager contacte etc.

Unele dintre caracteristicile de bază pe care le poate oferi sistemul de operare Android unui dispozitiv hardware, sunt:

• 3G, WiFi, Bluetooth;

• Telefonie GSM;

• Browser-ul integrat ce are la bază open-source WebKit motor;

• Suport media pentru fișiere video/audio, imagini;

• SQLite pentru stocarea datelor;

• Cadrul de aplicații ce permit reutilizarea/reinlocuirea componenteleor;

• Grafica optimizata bazata pe biblioteca 2D, 3D etc…

Începând cu lansarea versiunii Android 1.0 în noiembrie 2007, aceasta a adus pe parcursul anilor la apariția a noi versiuni de sistem.

Android 1.0 (API 1), Android 1.1 (API 2), Android 1.5 Cupcake (API 3), Android 1.6 Donut (API 4), Android 2.0 Eclair (API 5), Android 2.0.1 Eclair (API 6), Android 2.1 Eclair (API 7), Android 2.2-2.2.3 Froyo (API 8), Android 2.3-2.3.2 Gingerbread (API 9), Android 2.3.3-2.3.7 Gingerbread (API 10), Android 3.0 Honeycomb (API 11), Android 3.1 Honeycomb (API 12), Android 3.2 Honeycomb (API 13), Android   4.0–4.0.2 Ice Cream Sandwich( API 14), Android   4.0.3–4.0.4 Ice Cream Sandwich(API 15), Android   4.1  Jelly Bean( API 16), Android   4.2  Jelli Bean(API 17), Android   4.3  Jelli Bean( API 18), Android   4.4  KitKat (API 19), Android   5.

Nucleul sistemului de operare:

Android este construit pe baza nucleului sistemului de operare Linux.

Inițial, nucleul Linux a fost creat pentru microprocesorul Intel 80386 în 1991, fiind principala componentă a acestui sistem de operare.

Nucleul Linux conține biblioteci partajate, rețele TCP/IP, memorie virtuală, multitasking real etc.

În prezent, Linux este un nucleu monolitic cu încărcare de module. Deși unele rulează în spațiu utilizator, device driver-e și extenzii de nucleu ruleaza in inelul zero, având acces absolut la componentele hardware. În contrast cu nucleele monolitice standard pe care îl conține Linux, device driver-ele se configurează foarte ușor cu module și în timpul rulării programului se încarcă/descarcă.

Acest nucleu a fost scris în limbajul de programare C plus unele segvențe de cod în limbajul de asablare. Compilatorul GCC a fost o perioadă lungă singurul compilator ce putea să compileze corect un nucleu Linux, datorită extensiilor C suportate. Deja și compilatorul C de la Intel poate modifica nucleul.

Pe lângă limbajul de programare C, mai sunt folosite pentru construirea nucleului și alte limbaje cum ar fi Python, Perl, Shell scripting. De asemenea, unele dintre drivere pot fi scrise în C++ sau Fortran. Cu toate acestea, se recomandă ca sistemul de construire al nucleului să fie suportat doar de GCC pentru compilarea acestuea și a driver-elor.

Scopul inițial cu privire la Linux nu a fost acela de a fi un sistem de operare portabil. Cu toate acestea, acum este unul dintre cele mai mult purtate nuclee de sistem.

Nucleul gestionează accesul la resursele calculatorului și permite celorlalte componente — hardware și software — să interopereze.

Nucleul autorizează de asemenea și alte abstracțiuni software și facilitează comunicațiile inter-proces.

Tipuri de fișiere:

Spre deosebire de dispozitivele mobile care au la bază sistemul de operare Android, pe PC des sunt folosite versiunile sistemului Windows (XP, Vista, 7-10…). Aceste sistem de operare sunt distribuite pe toate discurile existente (C, D etc.), pe când în UNIX/Linux, din care face parte și Android, totul este complet diferit.

Mai putem menționa faptul că Android spre deosebire de Windows, este sensibil referitor la registru. Spre exemplu, folderul cu numele: NaMe; NAME; name; Name… sunt patru foldere diferite, pe când în sistemul de operare Widows aceasta este una singură.

Structura fișierelor are o vedere arboriscentă. Baza sau rădăcina în sistemul de operare Linux este punctul de plecare în structura de fișiere. De la această rădăcină pleaca și folderele împreună cu fișierele.

Rădăcina în sistemul UNIX/Linux se notează cu simpolul: / .

/dev/ – această secțiune sunt păstrate informații despre sistemul de fișiere și dispozitiv;

/data/ – reprezintă profilul utilizatorului care conține setările personale, aplicațiile instalate etc.

/data/app – aici se găsesc jocurile și aplicațiile instalate pe sistem;

/data/system/ – în secțiunea dată se găsesc setările aplicațiilor de sistem;

/data/app-lib – se găsește în versiunile noi de Android. Aici sunt incluse biblioteci adăugătoare necesare pentru funcționarea anumitor aplicații;

/data/data – în acest folder se găsesc setările fiecărei aplicații de utilizare, biblioteci și diverse fișiere;

/data/dalvik-cache – aceasta reprezintă memoria cache, pentru funcționare mașinii Java care este miezul sistemului Android răspunzând de pornirea și funcționarea aplicațiilor;

/cache/ – în această secțiune se îngrămădește actualizările sistemului, adică fișierele temporare:

/efs/ – secțiunea dată este disponibilă doar pentru unele despozitive cu Android. Aici se gasesc fișiere și foldere ce răspund de IME;

/system/ – conține foldere de sistem și fișiere necesare pentru funcționare normală a sistemului de operare Android. În aceast compartiment mai sunt și alte multe foldere ce răspund de diferite aplicații (GPS, drivere, memori etc.);

/preload/ – nu este inclusă în toate versiunile Android. Aici se găsesc fișiere și foldere adăugătoare;

/storage – aici se montează cardul de memorie real și memoria internă;

/proc – este o secțiune virtuală ce conține informații despre nucleu și configurațiile lui;

/mnt – aici se montează kartela dememorie și memoria virtuală, precum și alte secțiuni virtuale;

Toate folderele care există într-un sistem pe bază de android (video, imagini, muzică, documente…), sunt scrise în memoria internă sau pe cardul de memorie. Dacă sistemul Android nu are propria memorie internă, se montează după numele: /mnt/sdcard sau /storage/sdcard.

Incepand cu versiunea 2.3 a sistemului de operare Android, s-a trecut de la sistemul de fisiere YAFFS la ext4.

Acest sitem de fisiere a fost dezvoltat pentru Linux, fiind succesorul sistemului ext3.

Acest sistem de fisiere suporta volume cu dimensiuni de pana la 1 exabyte si fisiere de pana la 16 terrabytes. Acesta a inlocuit schema clasica de mapare a blocurilor utiliata de versiunile anterioare ext2/3, folosind blocuri fizice continue, numite extent-uri, imbunatatind performantele manipulariii fisierelor de mari dimensiuni si reducand fragmentarea. Un singur astfel de bloc poate mapa pana la 128MB de spatiu continuu cu nblocuri de 4 KB. Cand un fisier are mai mult de patru extent-uri acestea sunt indexate intr-un Htree.

Sistemul de fisiere ext4 este compatinbil cu ext2/3, adica este posibila montarea acestoara ca si ext4. Performatele vor fi usor imbunatatite, datorita anumitor caracteristici ale ext4 cum ar fi noul algoritm de alocare a blocurilor. Este posibila si prealocareape disc a patiului pentru un fisier. Metoda actuala a majoritatiii sistemelor de fisiere este de a salva un fisier cu numele fisierului pentru care este prealocat spatiul si in acesta este scrisa valoarea „0” pana atinge dimensiunea ceruta. Ext4 foloseste o noua comanda fallocate(), care aloca un spatiu continuuu, astefel imbuantateste performatele fisierelor video si a bazelor de date.

Limita numarului de subdirectoare, pentru ext4 a crescut la 64000, fata de predecesorul lui pentru care era de 32000, iar pentru a imbunatii performantele si dimensiunile directoarelor, acestea sunt indexate in H-tree (hashed B-tree, versiune modificate de b-tree).

Acesta utilizeaza o tehnica de sporire a performantei, numita alocare intarziata, si reprezinta intarzierea alocarii spatiului pe disc pana cand datele sunt pregatite pentru a fi scrise pe disc. Aceasta tehnica reduce fragmentarea, deoarece deciziile de alocare a blocurilor se bazeaza pe dimensiunea reala a fisierului. Pentru imbunatatirea fiabilitatii, ext4 utilizeaza metoda checksum asupra tabelului de indexare, deoarece acesta este cel mai utilizat fisier al sistemului.