Arboricultura Ornamentala

Vegetația naturală a României are un fond primordial forestier caracteristic [NUME_REDACTAT], care prezintă diferențieri generate de altitudine, de etajele de clima, și cuprinde peste 4000 de specii. Astfel, stejarul pre-domină in zonele de campie, fagul urcă in Subcarpați și pe munții mai scunzi.

Pădurile de foioase se găsesc în zona climei temperate umede (in partea centrala si vestica a Europei, in estul Americii de Nord, in Asia de Est), unde cad în toate anotimpurile precipitații suficient de bogate pentru ca arborii sa crească.

Arborii pădurilor de foioase sunt: stejarul, fagul, mesteacanul, ulmul, artarul, frasinul etc.

Stejar, Quercus robur L., este un arbore din zona temperată, înalt, cu rădăcina pivotantă,puternică și pătrunde până la 8-10 m în pământ,cu ramuri puternice, noduroase, coroană largă și bogată. Scoarța stejarului este de culoare brun-negricioasă, aspră, adânc brăzdată, adăpostind adesea o micro-faună activă (în special furnici și anumite specii de gândaci).Lemnul are duramen brun –roșiatic și inele anuale mari bine evidențiete.Tulpina în masiv este dreapta iar în arbore este strâmbă.Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Pețiolul este scurt (4-8 cm). Stejarul înflorește în luna mai. Fructul este achenă (ghindă). Se întâlnește mai ales la câmpie și în zonele colinare, foarte rar la deal. În afară de pădurile curate de stejar, numite (stejărete), stejarul se găsește și în amestec cu alte foioase, în așa-numitele (păduri de șleau).

Este răspândit în Europa, [NUME_REDACTAT] și alte câteva zone asiatice, Africa de Nord. În trecut era mult mai răspândit, de multe ori în amestecuri cu fagul și alte foioase.

Fag-Fagus sylvatica L., este un arbore din zona temperată, având înălțimi de până la 35 metri. Este înalt, impunător, cu scoarța netedă, cenușie-albicioasă. Are muguri fusiformi, ascuțiți, iar frunzele în general ovale. Florile sunt unisexuate. Fructul, numit jir, este o nuculă, acoperită de o scoarță țepoasă. Înflorirea are loc în luna mai. Crește în special la deal și munte, dar poate fi întâlnit – sporadic – și la câmpie, mai ales în regiunile nordice ale României. În trecut forma o pădure întinsă din Carpați până departe în Rusia de astăzi, legată de ceea ce se numește acum Taigaua siberiană. Pădurea a fost înlocuită în zonele din nord de Nistru (Podolia) cu silvostepă, stepe și păduri relicte. În anumite regiuni din Bielorusia, Ucraina și Rusia se păstrează părți din acest codru străvechi. Fagul permite multor specii de plante mărunte să supraviețuiască în zonele în care predomină, formând, în cadrul așa-numitelor făgete, biotopuri bogate și pline de frumusețe.

Quercus rubra L. – Stejar roșu

Arbore cu frunziș bogat și viu colorat, toamnă galben până la roșu-brun, persistent peste iarnă. Poate atinge înălțimi ître 20-25 m.Scoarța este de culoare cenușie,netedă și subțire asemănându-se oarecum cu cea de fag.

Betula pendula Roth. – [NUME_REDACTAT] deosebit de ornamental, prin portul caracteristic plangator si scoarta alba, fiind folosit in biogrupe (3-5 exemplare)in parcuri si gradini. Este rezistent la ger dar nu suporta umbrirea.Eate un arbore de mărimea a doua ajungând până la înălțimea de 25 m.Scoarța este netedă de culoare albă.

Gleditsia triacanthos L. – [NUME_REDACTAT] cu înălțimea de 15-20 m. Coroana este largă,răsfirată și luminată. Ramurile sunt spinoase cu spinii lungi,cu frunze compuse ce toamna au o culoare galben-aurie. Se folosește de asemenea pentru garduri vii .

II Studiul coniferelor arboricole și arbustive spontane în țara noastră.

GENUL TAXUS

Taxus baccata-(Tisa). Este un arbore de 12-20 m. Are coroana largă, piramidală formată adesea din mai multe tulpini. Scoarța tulpinii este de culoare brun-roșcată și se exfoliază în plăci. Lujerii sunt verzi. Frunzele sunt aciculare, liniare, de 1-3 cm lungime la vârf acuminate, la bază îngustate într-un pețiol scurt decurent pe lujer, dispuse pectinat, verzi închis pe fața superioară și verzi deschis pe dos. Florile sunt unisexuate iar planta dioică. Florile mascule sunt formate din 6-14 stamine, la bază cu bractei albe sau roșii iar cele femele sunt formate dintr-un ax scurt acoperit cu bractei având la vârf un ovul. După fecundație, de la baza ovulului apare o excrescență cărnoasă, la început verde apoi roșie, în formă decupă, numită aril. Sămânța, de 0,7-0,8 cm este ovoidă, brună-măslinie și se maturează în septembrie-octombrie. Întreaga plantă în afară de aril conține un alcaloid otrăvitor pentru animale numită taxină; nu conține rășină.

Varietățile întâlnite în cultură sunt: Albovariegata, Aureovariegata, Elegantissima (ace mici de 1-1,5 cm cu galben, apoi cu alb), Fastigiata, Horizontalis, Pyramidalis.

Tisa este exigentă față de umiditatea atmosferică fiind sensibilă la secetă. suferă datorită înghețurilor târzii la altitudini, mai mici. Este puțin pretențioasă față de sol. Preferă solurile cu substrat calcaros. .Este o specie:de umbră dar suportă și lumina puternică. Are o creștere foarte înceată și o mare longevitate. Tehnologia culturii. Se înmulțește prin sămânță, butași, marcote și altoire. Lăstărește dar nu drajonează. Semințele trebuie stratificate l-2 ani. Butașii sunt lujeri anuali de 5-8 cm care se recoltează primăvara, în martie sau în mijlocul verii și se plantează în răsadnițe sau sere. Călușul se formează după 2-4 luni iar rădăcina după 8-9 luni. Se recomandă tratarea butașilor înainte de plantare, cu o soluție de permanganat de potasiu Marcotajul se execută prin procedeul arcuirii si mușuroirii. Altoirea se practică iarna în sere și în august în răsadnițe reci. Se folosesc portaltoi din sămânță sau din butași înrădăcinați plantați în ghivece. Altoirea se execută în placaj, în despicătură sau sub scoarță.

Tisa este o foarte valoroasă specie de conifere, care se folosește în parcuri individual, la colțurile parterelor, în aliniamente sau sub formă de garduri și ziduri verzi. Se pretează foarte bine la tuns având un port compact și creștere înceată în diferite forme ornamentale.

FAMILIA PINACEAE

Cuprinde arbori și mai rar arbuști, care sunt răspândiți în general, regiunile temperate ale emisferei nordice, frunzele sunt pe_persistente sau caduce. aciculare, uninerve, alterne. Prezintă canale rezinifere în toate organele. Semințele sunt aripate. Au o mare importanță economică și ornamentală.

GENUL ABIES

Cuprinde peste 40 specii din regiuni montane ale emisferei nordice. Sunt arbori de talie mare cu portul regulat conic, tulpina dreaptă, frunze aciculare turtite, florile unisexuate, planta monoică, conuri erecte, semințele cu pungi de rășină, la maturare cad odată cu solzii carpelari.

Abies alba (Bradul) este un arbore falnic de 30-50 (60) m răspândit în regiunile centrale și sudice ale Europei. Are o coroană piramidală, care la exemplarele izolate începe de la nivelul solului. Trunchiul este drept, cu o scoarță cenușie-verzuie, netedă în tinerețe, cu pungi de rășină iar mai târziu cu ritidom solzos. Lujerii anuali sunt păroși. Mugurii sunt ovoizi, nerășinoși. Frunzele de pe lujerii sterili sunt aciculare, liniare, pectinate, la vârf emarginate, pe fața verzi-închis lucitoare iar pe dos cu două dungi albicioase; cele de pe lujerii fertili sunt mai scurte, rar emarginate și dispuse în perie.

Abies concolor (Bradul argintiu) este un arbore de 20-40 de m înălțime. Are o coroană regulată, conică, trunchiul drept cu scoarța cenușie-deschisă. Lujerii sunt verzui, cenușii-argintii, iar mugurii sunt rășinoși. Frunzele sunt aciculare de 5-7,5 cm alb-verzi-argintii sau verzi-albăstrui, curbate în sus, lasă prin strivire un miros aromatic: Florile mascule sunt roșii. Conurile sunt cilindrice de 7,5-12 cm lungime, verzui-roșcate apoi brune, erecte; se pot recolta în septembrie. Sămânță, cuneiformă, lucitoare are l cm lungime.

Abies cephalonica (Bradul grecesc) este un arbore de 15-30 cm având o coroană piramidală, compactă, lujeri lucitori, bruni-roșcați, frunze aciculare de 1,5-3 cm, cele de pe ramurile sterile dispuse în perie, falcate, acute, pe dos cu două dungi albe iar pe față verzi strălucitoare, cele de pe ramurile fertile-răsucite. Conurile cilindrice de 15-20 cm cu carpele având marginea dantelată și bracteele aurii. Sămânța muchiată cu aripa brun-roșcată. În țara noastră este răspândit în grădinile botanice și parcuri dendrologice unde cultura sa a mai avut de suferit din cauza gerurilor.

III Prezentati cele mai valoroase specii exotica din tara noastra.

Loggerstroemki indica

Exemplar unic in Romania, specie exotică, originară din China, cu flori roz-violet, dispuse in panicule si frunze de forma eliptica sau ovala, cazatoare. Se găsește in București, [NUME_REDACTAT] nr. 115, in gradina [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Vârsta arborelui este de peste 70 de ani

Juniperus thurifera ( Ienupar ),

din cimitirul [NUME_REDACTAT], este un exemplar femela, unic in tara. [/color]

Chiparosul de mlaștina ( Taxodium distichum )

din satul Coltau, județul Maramureș, 3 exemplare, din care unul are diametrul de 1,03 m, aproximativ 25 m înălțime si vârsta de 300 de ani. [NUME_REDACTAT] Poporului din Craiova mai exista 120 exemplare de chiparos de balta, care reprezintă o baza semiologica foarte importanta pentru zona carpato – balcanica. Din acest grup se remarca un exemplar având circumferința de 3,85 m, diametrul trunchiului de 1,23 m si inălțimea de 30 m, precum si un exemplar ce are inălțimea de peste 41 m. Exemplare foarte frumoase din aceasta specie se mai găsesc in pădurea Reșca, ranga Caracal, județul Olt ( in număr de 80 ), precum si in orașul Caracal, 7 exemplare.

Arborele pagodelor ( Ginkgo biloba ),

specie relicta, originara din China, unde creste in flora spontana. [NUME_REDACTAT], se cultiva in diferite parcuri începând din secolul al XVIII – lea. In tara noastră se găsesc numeroase exemplare din acest arbore ( inclusiv la [NUME_REDACTAT] ), printre cele mai mari menționam pe cel din satul Gârdani, comuna Sălsig, județul Maramureș, având diametrul trunchiului de aproape un metru, inălțimea de peste 20 m si o vârsta de 150 de ani.

Arborele din orașul Botoșani, cu circumferința trunchiului de 1,30 m si o înălțime de 15 m, precum si doua exemplare din comuna Scheia, județul Brașov si cate un exemplar in orașul Siret si pădurea Călinești – Cuparencu, județul Suceava.

Libocedrus decurrens,

originar di America, un exemplar frumos se găsește in București, [NUME_REDACTAT] Voda nr. 219, cu diametrul trunchiului de aproximativ 0,60 m.

Arborele mamut ( Sequoia gigantea ) specie exotica originara din California. In regiunile de baștina poate atinge vârsta de 6000 de ani, iar circumferința trunchiului depășește uneori 50 m si înălțimea de 150 m.

Denumirea științifica a fost data in onoarea unui cunoscut sef indian Sequoiah, inventator al alfabetului tribului Cherokee. Denumirea populara fiind in legătura cu asemănarea ramurilor uscate cu fildeșii fosili de mamut. In tara noastră se găsesc exemplare din acest arbore la [NUME_REDACTAT] ( cel mai frumos ), la Orșova, județul Mehedinți si Ardusat, județul Maramureș.

Magnolia, specie exotica de mare valoare ornamentala, datorita florilor foarte frumoase, plăcut mirositoare si a frunzelor mari. In parcurile din Romania se găsesc numeroase exemplare, dintre care remarcam pe cel din București strada Polona nr. 4 ( Magnolia yulan ), precum si pe cele din orașul Fălticeni, județul Suceava ( Magnolia acuminata ), satul Tisa , județul Maramureș, orașul Botoșani ( Magnolia liliiflora si Magnolia soulangiana )

Alunul turcesc ( Corylus colurna ), specie indigena de interes ornamental, forestier si pomicol ce creste spontan in Banat si Oltenia, ajungând pana la 22 m înălțime si plantat in numeroase parcuri dendrologice si grădini botanice.

Dudul alb ( Morus alba ),un exemplar de vârsta seculara ( peste 200 de ani ) se afla pe strada Batistei nr. 13 din București.

Liliacul ( Syringa vulgaris ),un exemplar ocrotit in București, strada [NUME_REDACTAT] nr. 75, care are un diametru de peste 50 cm.

Liquidambar styracifium specie exotica, originara din America cu valoare ornamentala datorita portului sau piramidal, a frunzelor roșii ce dau un aspect deosebit arborelui toamna. La noi este o raritate fiind ocrotit in câteva parcuri dendrologice : (Bazoș, Simeria), in [NUME_REDACTAT] din Cluj, iar in București, in [NUME_REDACTAT] si pe [NUME_REDACTAT] nr. 25, in curtea [NUME_REDACTAT].

Paulovnia ( Paulownia tomentosa ), arbore exotic, originar din China, de interes ornamental datorita mărimii excepționale a frunzelor si a inflorescențelor verticale ca niște lumânări care florile violete, frumos mirositoare, fapt pentru care e cultivat in unele parcuri dendrologice din Simeria, Zam, Savarsin.

[NUME_REDACTAT] el este ocrotit in [NUME_REDACTAT] si pe strada [NUME_REDACTAT] Chitu.

Torreya nucifera specie exotica, originara din Japonia. La noi in tara singurele exemplare care au supraviețuit sunt cele din [NUME_REDACTAT], fiind ocrotite din cauza rarității lor in flora tarii noastre.

Torreya californica specie exotica care prezintă interes ornamental pentru acele sale lungi si coroana piramidala. In tara noastră este ocrotita in [NUME_REDACTAT] de la Simeria, iar in București in [NUME_REDACTAT], un exemplar de peste 10 m si in [NUME_REDACTAT], un exemplar de peste 5 m.

TISA ( Taxus baccata ) Conifer care popula in trecut pădurile noastre de foioase si de rășinoase. Datorita lemnului sau prețios întrebuințat in construcții si la producerea unor obiecte de artizanat, tisa a fost distrusa aproape in întregime, in parte si datorita faptului ca cetina sa este otrăvitoare pentru om.

Frumosul arbore are o tulpina dreapta sau culcata, rareori ramificata, atingând înălțimea de 15 m. Scoarța este bruna cenușie, iar lujerii anuali sunt verzi deschiși.

Frunzele sunt liniare, lungi pana la 30 mm si late de 2 – 2,5 cm .

Sămânța este ovoida si închisa intr-un aril roșu, mucilaginos, comestibil. Tisa poate fi întâlnita sporadic in tot arcul Carpatic si in [NUME_REDACTAT]. Exemplare ocrotite întâlnim la Pângărești, județul Neamț, de circa 500 de ani, la [NUME_REDACTAT], la 10 km de orașul [NUME_REDACTAT], județul Suceava de peste 200 de ani. De asemenea, pe teritoriul tarii mai sunt ocrotite in mod special exemplarele de tisa de la [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] si Battani, din județul Prahova. [NUME_REDACTAT] sunt cunoscute patru exemplare care se găsesc pe strada Tunari nr. 34, care au vârsta de aproximativ 100 de ani .De remarcat faptul, ca deși tisa este otrăvitoare pentru om, ea are fructe comestibile !

ZAMBRUL ( Pinus cembra ) Zambrul este un pin ocrotit. Înalt de circa 22 m, cu un trunchi gros de circa 2 m in diametru, din care pornesc numeroase ramuri scurte si noduroase ; înfruntând puterea vanturilor, zâmbrul ia forme fantastice. Frunzele lungi ies cate cinci din mugurase apropiate, așa încât cetinile apar stufoase. Aceasta superba specie de pin marchează cu coroana larga si monumentala, limita superioara a pădurii, unde molidul abia rezista frigului si vântului prin forma închircita si de unde începe domeniul rășinoaselor târâtoare, ca jnepenul si ienupărul. In tara noastră, zâmbrul este decretat monument al naturii si vegetează sporadic numai in cele mai înalte masive, in jurul circurilor glaciare ca : [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Papusa, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Godeanu, [NUME_REDACTAT].