Funcția acțională. Religia reprezintă o formă prin care se realizează extensia capacității umane limitate de acțiune.

=== 01822a006c3112db2c4dc3a9973f0fe083d176db_644750_1 ===

RELIGIA

Religia este reprezentată de credința omului în supranatural, sacru sau divin, precum și într-un cod moral și practicile de ordin ritual, valorile, dogmele și instituțiile asociate acestei credințe. Pe parcursul dezvoltării sale, religia a îmbrăcat un număr mare de forme, încadrând astfel diverse culturi și persoane.

Religia reprezintă expresia simbolică a încrederii omului în existența unei realități absolute de care acesta ar depinde. Credința religioasă permite omului să se orienteze în acest labirint al marilor întrebări ale vieții și îi dă un sens existenței sale, care depășește viața biologică a omului.

Religia este reprezentată de un tip de comportament uman ce cuprinde credințe și ritualuri referitoare la anumite ființe, forțe sau puteri supranaturale. Din punct de vedere sociologic, religia ar fi apărut și încă există doar pentru că îndeplinește anumite funcții specifice precum:

Funcția cognitivă. Religia explică lumea înconjurătoare, în condițiile unei lipse a cunoașterii științifice, iar modalitatea de cunoaștere specifică acesteia este forma preteoretică sau mitologică.

Funcția acțională. Religia reprezintă o formă prin care se realizează extensia capacității umane limitate de acțiune.

Funcția de reducere a anxietății. Magia și religia reprezintă instrumente de reducere a anxietății umane, mai ales în situațiile ce ne depășesc posibilitățile de control.

Funcția socială (structurantă). Religia propovăduiește superioritatea morală a societății asupra membrilor acesteia, menținând astfel solidaritatea, în condițiile în care în religie, societatea se autosacralizează.

Funcția compensatorie. În societățile stratificate din punct de vedere social, religia reprezintă un protest neputincios al omului, care face mai tolerabilă lumea reală în speranța unei compensații ulterioare morții, în lumea iluzorie.

Funcția identitară. Unele studii recente demonstrează valoarea religiei ca un instrument util în constituirea și prezervarea identității comunităților etnice și a comunităților constituite exclusiv prin aderarea la o anumită credință religioasă.

De-a lungul timpului omul s-a raportat la religie și Divinitate în diverse moduri, în lumea contemporană asistând la o creștere a numărului de credințe religioase. Această diversitate de credințe existente actualmente nu rareori duce la tensiuni și confruntări între religiile majoritare și cele minoritare și între cei credincioși și cei agnostici sau atei.

Se consideră că religia este credința ce statornicește ființele umane într-o anumită tradiție, precum și într-o anumită continuitate a curgerii timpului. Religia conferă ființei umane o identitate clară și în majoritatea cazurilor promite o viață mai bună ulterior morții. Sentimentul care este comun majorității religiilor lumii este legat de sentimentul de sacralitate, astfel că țelul fiecărei religii cunoscute este de a-i face cât mai buni pe credincioșii respectivei religii. O caracteristică a perioadei cuprinse între secolele XIX și XX este mișcarea de secularizare, conform căreia societățile au trecut de sub autoritatea instituțiilor religioase sub cea a statului.

În principiu, originile mișcării de secularizare au fost legate de:

Iluminismul și Revoluția franceză. Acestea au separat biserica față de stat, proclamând libertatea de gândire și fiind de fapt punctul principal de pornire al emancipării rațiunii.

Revoluția industrială și urbanizarea. Acestea au dezarticulat societatea agricolă tradițională în care rolul Bisericii era foarte important, aceasta fiind practic atotputernică.

Comunismul. Acesta a dus la instaurarea unor regimuri dictatoriale, întemeiate pe ateism.

Spre finele secolului al XX-lea, odată cu căderea comunismului, ideologiile comuniste au eșuat și ele, astfel că oamenii s-au îndreptat încet, încet spre religie, pe care au văzut-o ca pe un ajutor, un mod prin care puteau să își exprime identitatea culturală și emoțiile.

Principalele religii ale lumii, în funcție de numărul de adepți, sunt:

Creștinismul

Instituția religioasă specifică creștinismului este Biserica. În creștinism autoritatea doctrinală este data de Sfânta Scriptură (Biblia), însă în ortodoxie și catolicism acesteia I se adaugă tradiția Bisericii, iar în cazul catolicismului se mai adaugă și Magisteriul bisericesc, care este reprezentat de către autoritatea Papală. În principiu, creștinismul este religia persoanelor ce mărturisesc credința religioasă în Iisus Hristos.

Creștinismul are trei ramuri principale:

Catolicismul – un sistem doctrinar care recunoaște primatul Papei de la Vatican. Datorită Conciliului Vatican II între anii 1962 și 1965, Biserica Catolică s-a deschis către modernitate, astfel implicându-se în numeroase acte de justiție socială sau caritabilă.

Protestantismul – este un termen general pentru diversele confesiuni organizate după ideologii creștine, dar având structure ecleziastice proprii.. Protestantismul este divizat în mai multe biserici: Biserica Luterană, Biserica Calvinistă, Biserica Baptistă, Biserica Penticostală, Biserica metodistă.

Ortodoxia – cuprinde 15 biserici autocefale (greacă, rusă, română, sârbă, bulgară, albaneză, poloneză etc.), aflate în comuniune liturgică unele cu altele. Între bisericile ortodoxe autocefale, primatul onorific este deținut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului.

Islamul

Cuvantul islam înseamnă supunere în limba arabă. Numele religiei islamice se referă la supunerea omului față de Dumnezeu. Religia Islamică este bazată pe textul religios cunoscut în toată lumea sub denumirea de Coran. Fiind o religie fără un cler veritabil, în cazul islamului rugăciunile sunt conduse de Immami, iar molahii sunt specialiști în studiul Coranului.

Iudaismul

Religia Iudaică este prima religie monoteistă din istorie și are la bază principii și etică incluse în Biblia ebraică (Tanah), explorate și explicate în Talmud și în alte texte religioase. În conformitate cu tradiția evreiască, iudaismul începe cu Legământul dintre Dumnezeu (Yahve) și poporul ales.

4. Hinduismul

Hinduismul este o religie politeistă practicată de locuitorii Indiei, bazată pe Veda, o culegere de texte originare din Vechea Indie și cele mai vechi scripturi ale hinduismului. Trinitatea hindusă este formată din Vishnu, care este zeul supreme, Brahma, care este zeul creației și Shiva, care este zeul distrugător.

5. Budismul

Budismul cuprinde un ansamblu complex de credințe religioase și filosofice, iar zeul religiei Budiste este Buddha. Budismul are la bază învățăturile lui Siddhartha Gautama, un cunoscut gânditor indian care ar fi trăit între anii 560 î.Hr. și 480 î.Hr.. Budismul a suferit până acum numeroase modificări, fiind în prezent o religie extreme de divizată, fără a avea o limbă sacră comună și nicio dogmă clar formulată.

6. Șintoismul

Șintoismul este o religie apărută în secolul al VI-lea în Japonia, care propovăduiește cultul divinităților, cultul strămoșilor și cultul naturii. Fiind o religie politeistă, implică venerarea unor zei numiți kami. Mulți kami sunt divinități locale și pot reprezenta spirite sau genii ale unor anumite zone geografice, însă există și unii zei care personifică monumente sau procese naturale majore.

Taoismul

Taoismul sau confucianismul este o religie răspândită în China, fiind de fapt un întreg mod de viață ce își are inspirația în viață lui Lao-tzu și Confucius. Adepții școlilor mistice taoiste urmăresc să obțină o durată de viață cât mai mare sau chiar nemurirea, folosindu-se de diverse practici și tehnici de respirație, precum și de anumite elixiruri magice pentru a-și atinge scopul dorit.

8. Animismul

Animismul este rezultatul gândirii omului primitiv din stadiul prereligios timpuriu, fiind reprezentat de credința în spirite și în suflete. Există două forme principale ale religiei Animiste, respectiv cultul morților și cultul forțelor naturale. Animismul se manifestă prin personificarea obiectelor și a fenomenelor naturii, precum și prin investirea acestora cu atribute umane. Animismul este cea mai veche religie din istorie și s-a menținut în anumite societăți tradiționale din Asia și Africa.

În Europa religiile dominante sunt creștinismul, iudaismul și islamismul, toate religii monoteiste. Alte religii cu caracter istoric în lume sunt religiile indiene, precum budismul și hinduismul și cele est-asiatice, precum șintoismul și taoismul. Există însă și unele religii care s-au format mai târziu, spre sfărșitul secolului al XX-lea, numite religii neo-păgâne, precum satanismul. În plus față de principalele religii există și anumite secte, foarte active.

BIBLIOGRAFIE

Delumeau J. (2014), Religiile lumii, București, Editura Humanitas.

Eliade M. (2013), Tratat de istorie a religiilor, București, Editura Humanitas.

Rusu N. (2015), Repere istorice în dezvoltarea relațiilor dintre stat și Biserică la români, Sibiu, Editura Andreiana.