Relatiile Ruso Ucrainiene Inainte Di Dupa Anexarea Crimeeidocx

=== Relatiile ruso-ucrainiene inainte di dupa anexarea Crimeei ===

ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

Specializarea ȘTIINȚE POLITICE

Relațiile ruso-ucrainiene înainte și după anexarea Crimeei

proiect de cercetare –

Absolvent,

Neagu Ioana Ruxandra

București

Iulie 2015

I.Introducere

În primul rând, când ne raportăm la Crimeea în discuții diplomatice, de interes internațional, facem referire la Peninsula Crimeea, cunoscută sub denumirea de Crimeea, poziționată pe coasta de nord a Mării Negre. Peninsula poate fi localizată la sud de Regiunea Herson, Ucraina și la vest de regiunea Kuban, Rusia. Aceasta prezintă două aspecte: de separare și unire. Este unită cu regiunea Herson prin Istmul Perekop și separată de regiunea Kuban prin Strâmtoarea Kerci. Aceasta este înconjurată de două mări : Marea Neagră la vest și sud și Marea Azov la est.

Acestea sunt principalele repere ce definesc Crimeea ridicând întrebări în legătură cu apartenența din punct de vedere geografic, de asemenea, după cum vom vedea, va exista și o dispută legată de încadrarea sa geografică ce se va extinde și va lua amploare transformând simplele dispute în adevărate puncte de atac pentru posesiune.

Winston Churchill sublinia la un moment dat că Rusia este o ghicitoare înfășurată într-un mister în interiorul unei enigme. Acest lucru este valabil și astăzi, moment în care suntem puși în fața faptului împlinit, fiind martorii unor nelămuriri legate de strategiile de politică externă demarate de Rusia în vederea obținerii unor interese strict individuale, moment pentru care sunt încălcate chiar și drepturile omului, aspect identificat și totodată sancționat de Angela Merkel și Barack Obama, principalii oameni ai puterii în prezent.

Cu siguranță sancțiunile nu sperie Rusia lui Putin care are toate armele pregătite la timp, în orice moment fiind pe poziția de start și identificând o serie de motivații, considerate plauzibile și în folosul majorității, utilizate în justificarea acțiunilor ce au deranjat și au condus spre sancționare din partea omologilor internaționali.

Ne întrebăm totuși care ar putea fi rațiunea din spatele anexării Crimeei și care sunt obectivele urmărite de Rusia referitor la cazul Ucrainei, în adevăratul sens. Aceste două întrebări au ridicat suspiciuni și nu încetează să încerce analizarea detaliată a Rusiei pentru a descoperi principalii piloni ce stau la baza acestei gândiri, o strategie de neînțeles ce poate ridica această putere pe culmile cele mai înalte posibil sau din contră o poate reduce la tăcere prin colaborarea internațională și nerespectarea în cel mai mic grad a sancțiunilor sau atenționărilor aduse la cunoștință.

Anexarea Crimeei a reprezentat un subiect de interes public la nivel internațional.

Implicarea elitelor politice internaționale au construit subiectul conflictului generat ulterior, acestea sancționând intervenția Rusiei și demarând acțiuni în vederea stopării încălcării dreptului internațional.

Comportamentele și strategiile generate de prezenta situație au avut caractere diferite, ajungându-se la identificarea a două puncte de vedere diferite: unul rusesc și unul occidental.

Proiectul de cercetare definește o structură elementară a unui proiect de cercetare ce urmărește modul de desfășurare a relațiilor ruso-ucrainiene înainte și după anexarea Crimeei, modalitățile prin care Rusia și-a schimbat poziția față de Ucraina. Pentru desfășurarea detaliată și informată cronologic, propun o cercetare de tipul monitorizării de presă pentru a identifica opiniile la nivel internațional, raporturile stabilite între actori, diferitele opinii identificate la nivel internațional referitor la poziția Rusiei.

Respectiva cercetare ar putea oferi rezultate ce pot elucida disputele referitoare la adevăratele interese în ceea ce privește anexarea Crimeei de către Rusia. Drept urmare, ipoteza acestei cercetări pleacă de la următoarea afirmație: pe plan internațional rusofobia a atins un nivel maxim în momentul în care un avion de pasageri ai Malaysian Airlines, a fost doborât deasupra Donbasului, iar sentimentul anti-rusesc a luat amploare în momentul anexării Crimeei, întărit de intervenția indirectă în războiul din Ucraina. Occidentul a revenit la ideea că Rusia reprezintă o amenințare la nivel internațional și trebuie oprită din acest avânt egoist de acaparare a puterii.

II. Cadrul teoretic

În demersul cercetării noastre vom stabili anumite repere teoretice după care ne vom ghida spre elucidarea și găsirea unor răspunsuri concrete asupra subiectului dezbătut.

În primul rând, opinia publică este principalul pion ce poate suporta consecințele sau în cele mai favorabile cazuri poate schimba situația inițială, presupunând că este una conflictuală, transformând conflictualitatea în negociere sau schimbarea rolurilor cu politicul, recurgând la influență. O definiție în acest sens ne este oferită de Dorin Suciu: „Opinia publică ar putea fi definită la rezultanta judecăților, uneori divergente, cărora indivizii unei comunități le dau o greutate specifică și a cărei influență se face simțită, mai mult sau mai puțin asupra deciziilor politice.”

Pe de altă parte, E.Noelle-Neumann, considera că oamenii sunt oarecum constrânși de ceea ce se întâmplă, ajungând să adopte opiniile generale, dintr-o teamă de izolare la nivel social, de ceea ce am putea numi ieșirea din planul societal pe diferite teme, termene, în diverse ipostaze ce au legătură cu subiecte ce ne privesc în mod direct, despre care ne este teamă să răspundem sincer și adoptăm poziția general, devenind astfel soldații puterii.

Revenind la tema abordată, la 21 aprilie 2010, Rusia și Ucraina semnau Acordul de prelungire a contractului de staționare a Flotei Militare Ruse la Marea Neagră, până în anul 2042 la Harkov, element ce a fost posibil în urma unui schimb cu reducerea prețului la gazul natural furnizat de Rusia.

După trecerea a șase luni de la încheierea acestui acord, au urmat și încheierea unor acorduri sectoriale, inițiate la acea vreme de premierii Putin și Azarov, dar și de oficiali importanți ai ambelor state pe baze economice. Printre acordurile sectoriale se numărau și Acordul de cooperare a întreprinderilor de stat și producția energiei nucleare bazată pe tehnologia rusă, Memorandumul de explorare și producție a gazului natural în bazinul Donețk și Acordul privind înființarea întreprinderii ruso-ucrainiene comune prin mixiunea companiei de stat ucrainiene de construcție a aeronavelor Antonov cu compania rusă de construcție a aeronavelor.

În urma crizei politice din Ucraina, protestelor de pe Maidan, cât și reorientarea acesteia către vest, au îndreptat Rusia spre a declara nelegitim noul guvern de la Kiev și au sprijinit acțiunile separatiste, trimițând în același timp trupe rusești în estul Ucrainei.

La data de 18 martie 2014, Rusia ignoră dreptul internațional și anexează Peninsula Crimeea, succedată de un referendum ce nu a fost recunoscut la nivel internațional. Prin această acțiune a Rusiei a fost încălcat în primul rând Memorandumul privind securitatea în Europa încheiat la Helsinki la 1 august 1975. Pe lângă acesta, Rusia a mai încălcat o serie de tratate, cele mai însemnate fiind: Tratatul privind neproliferarea armelor nucleare încheiat la 5 decembrie 1994, cunoscut sub numele de Memorandumul de la Budapesta, acest tratat fiind menit să respecte suveranitatea, independența și frontierele recunoscute ale Ucrainei, acestea fiind angajamente asumate de către Rusia, SUA și Marea Britanie. Principalul punct ce a fost încălcat de Rusia a fost ultimul angajament asumat de cele trei state, și anume acela conform căruia nu vor fi folosite amenințări sau forțe armate pentru suprimarea integrității teritoriale sau independenței politice a Ucrainei.

Pe de altă parte stă și acordul de prietenie, cooperare și parteneriat între Ucraina și Federația Rusă, încheiat la 31 mai 1997 și intrat în vigoare în 1999, prin acesta cele două state se angajează să respecte reciproc integritatea teritorială și certifică inviolabilitatea frontierelor existente. Acordul de față a fost întărit ulterior printr-un alt Acord privind frontiera de stat Ruso-Ucraineană , semnat în 2003.

Acordul din 1997 se regăsește pe site-ul Ministerului de Externe Rus ca fiind unul valabil, Acordurile între Guvernul Federației Ruse și Guvernul Ucrainei privitoare la secționarea Flotei Ruse de la Marea Neagră , cât și statutul și condițiile de staționare a Flotei Ruse pe teritoriul Ucrainei, semnate la 28 mai 1997, figurează în prezent pe site-ul Ministerului de Externe Rus ca acorduri nefuncționale și acordul bilateral de la Harkov din 2010 ce specifică prelungirea perioadei de staționare a Flotei Ruse de la Marea Neagră pe teritoriul Ucrainei, acesta devenind nefuncțional după anexarea Crimeei.

În urma anexării Crimeei, Rusia adoptă poziții necunoscute anterior ce nu sunt în conformitate cu cele ale Occidentului. Cel mai important aspect pentru liderul rus este poziția pe care Rusia o ocupă în sistemul internațional, nu are legătură cu Crimeea, Ucraina sau alt stat din Estul Europei. Prin anexarea Crimeei, Rusia nu atacă numai Ucraina, aceasta sfidează și sistemul normelor și legilor europene și ordinea europeană în sine.

Pe lângă restabilire, Moscova are în vizor relegitimarea sferei de influență geopolitică drept principiu de bază al sistemului internațional.

Unii experți ruși apreciază că principalul motiv pentru care Rusia a intervenit militar pe teritoriul Ucrainei și a anexat Crimeea este acela că a dorit să prevină o posibilă intrare a Ucrainei în NATO, cu intenția de a asigura prezența Flotei Ruse la Marea Neagră și de a-și întări poziția geostrategică.

III. Metodologia cercetării

În baza reperelor teoretice stabilite anterior, acest proiect de cercetare va urmări o analiză a presei internaționale asupra modului în care s-a raportat și a expus evenimentele din Ucraina înainte și după anexarea Crimeei.

Subiectul cercetării : expunerea evenimentelor din Ucraina înainte și după anexarea Crimeei.

Metoda de cercetare: monitorizare de presă

Perioada de monitorizare: 21 aprilie 2010 – 18 martie 2014

Spațiul monitorizat: media online, site-urile ziarelor

Selecția publicațiilor: ziare centrale, quality, dedicate tematicilor generale, politice, având acoperire internațională.

Tipul analizei: calitativă și cantitativă

Analiza cantitativă

frecvența articolelor destinate subiectului cercetat;

tipul evenimentelor prezentate;

frecvența surselor citate;

frecvența articolelor prezentate ca: pozitive, neutre, negative.

Analiza calitativă:

distincția între sursele de informare și cele de opinie;

preluarea punctelor de vedere din media internațională;

sursele citate;

clasificarea articolelor ca pozitive, neutre, negative.

Criterii de clasificare a articolelor apărute:

pozitive – articolele clasificate astfel, sunt acele articole prin care Federația Rusă încheie acorduri de integritate și se obligă la respectarea securității și frontierelor cu Ucraina, asumarea unor responsabilități menite să mențină o stare de stabilitate și pace între Ucraina și Rusia la nivel internațional;

– implicarea elitelor occidentale prin sancționarea intervenției rusești și a anexării Crimeei.

neutre – aceste articole sunt menite să prezinte faptele pe o poziție echidistantă, fără a prezenta în structura lor formulări tendențioase;

negative – sunt articolele prin care Federația Rusă încalcă dreptul internațional, neținând cont de acordurile prin care se angaja să nu încalce acest aspect, ulterior prezentându-l ca nefuncțional.

IV.Concluzii

Aceasta reprezintă schița unui proiect de cercetare, menit să răspundă pe cât posibil, în ce măsură a afectat intervenția militară a trupelor rusești pe teritoriul Ucrainei și anexarea Crimeei, relațiile ruso-ucrainiene.

Raportul realizat privind concluziile acestei monitorizări are drept scop identificarea cauzelor ce au îndreptat Rusia la schimbarea poziției, distanțarea atitudinilor în ceea ce privește respectarea acordurilor stabilite în prealabil și diferențierea atitudinilor rusești de cele occidentale.

Poziția ocupată de Rusia nu a surprins Occidentul, însă reacțiile ce au venit în urma acțiunilor acesteia erau cele ce se așteptau a fi, sancțiunile aplicate Rusiei fiind cele pe care aceasta trebuia să le vizualizeze înainte de a demara ceea ce avea să schimbe cursul istoriei. Ne confruntăm din nou cu o schimbare de poziție, reflectând parcă la perioada Războiului Rece, Rusia fiind cea care dorește să acapareze, devenind o amenințare pentru Occident.

Principalele scopuri sunt cele de interes propriu, ca Rusia să domine, să ocupe o poziție de temut în Occident, să fie recunoscută drept cea mai mare putere care prin gestionarea riscantă a acțiunilor sale ajunge să influențeze și să ocupe scena internațională.

V.Bibliografie

D. Suciu, Cum să câștigăm alegerile, București, Ed. Comunicare.ro, 2004

Ханнес Адомейт,“ЕВРАЗИЙСКИЙ СОЮЗ” ПУТИНА: ИНТЕГРАЦИОННЫЙ ПРОЕКТ РОССИИИ ЕЁ ПОЛИТИКА НА ПОСТСОВЕТСКОМ ПРОСТРАНСТВЕ, Policy paper, december 2012, Centerfor International and European Studies,The Black Sea Trust for Regional Cooperation

Lukianov Fiodor, „Building Eurasia and defining Russia”, în Kadri Liik, Russia’s Pivot to Eurasia

Iorgu M., Aspecte psihologice ale gestionării crizei de imagine în mediul organizațional, 2010.

Therese Obrecht, Rusia sau legea puterii, Bucuresti, Ed.Minerva,2008

Resurse online:

http://www.globalaffairs.ru/redcol/Romantika-vmesto-rascheta-16862 – accesat la 22.06.2015

http://www.solonin.org/doc_nakanune-voynyi-dokumentyi – accesat la 22.06.2015

http://www.mid.ru/bdomp/spd_md.nsf/0/AC4FE14AA355C11644257D34002895AE – accesat la 22.06.2015

http://www.mid.ru/bdomp/sitemap.nsf – accesat la 22.06.2015

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/rusia-o-enigma-europa – accesat la 22.06.2015

http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/rusia-vs-ucraina-lupta-terenul-istoriei – accesat la 22.06.2015

http://sputniknews.com/voiceofrussia/ – accesat la 22.06.2015

http://www.vesti.com/ – accesat la 22.06.2015