Reflectarea In Ordinea Juridica DIN Ro.a Cerintelor U.e. In Domeniul Infractiunilor Privind Terorismul

=== 9352f48c877ee3f121eeb781975dae943663c98f_477199_1 ===

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA:

LUCRARE DE SEMINAR

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. /alt grad

NUME:

Prenume :

Masterand:

NUME

Prenume

București , 2017

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA:

LUCRARE DE SEMINAR

Titlu: REFLECTAREA IN ORDINEA JURIDICA DIN ROMÂNIA A CERINTELOR U.E. ÎN DOMENIUL INFRACȚIUNILOR PRIVIND TERORISMUL

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. /alt grad didactic

NUME:

Prenume :

Masterand:

NUME

Prenume

București , 2017

Pagina de gardă

CUPRINS

§Cuprins………………………………………………………………………………4

§Introducere…………………………………………………………………………5

§Capitolul I. Scurtă prezentare……………………………………………..7

§Capitolul II Studiu de caz: Analiza Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului : Este terorismul o infracțiune autonomă?……………………………………………………………9

Concluzii………………………………………………………………………………15

Punct de vedere personal cu privire la caz ales…………….……19

Bibliografie…………………………………………………………………………..20

§INTRODUCERE

În scopul menținerii păcii pe plan mondial, este necesar a se lua măsurile legislative necesare pentru protecția cetățenilor Uniunii Europene, inclusiv asupra imigranților . În același timp, nu trebuiesc trecute cu vederea încălcările normelor Uniunii survenite pe plan intern și extern, care se pot combate cu sancțiunile necesare.

Valori general valabile care stau la baza perfecționării continue a legislației Uniunii Europene sunt: libertatea, demnitatea umană, solidaritatea și egalitatea . Drepturile omului se înumără, de asemenea printre aceste valori.

Democrația și independența statului de drept ghidează încă din antichitate pacea și conflictele dintre state.

Când vine vorba de terorism, primul impuls al cetățeanului obișnuit este să se revolte și să ceară liderilor să stârptaseă acest flagel. De aceea, practic fiecare stat și fiecare organizație regională sau internațională de securitate are in program și combaterea terorismului. Diferă doar locul pe agendă acordat acestui deziderat, mijloacele, resursele și strategia pe termen lung.

Contraterorismul este o disciplină practică subsumată studiilor de securitate națională. Deși se pleacă de la analiza antropologică, sociologică, economică și ideologică a teroriștilor, scopul său final este să ajute la eliminarea acestora. Cu alte cuvinte, se află în slujba decidenților politici. Ar fi greu să concepem o „știință a terorismului” in pură gratuitate, doar din dorința de a înțelege plenar acest fenomen ce însoțește istoria umană practic din cele mai vechi timpuri. Sau. de pildă, o narațiune a teroriștilor despre ei înșiși… in timp ce un studiu dedicat ONG-urilor sau firmelor transnaționale oferă un discurs sorciologic neutru, analitic, ce nu se opune să sporească sau să reducă numărul acestora, analiza terorismului implică, de cele mai multe ori, din start o opțiune morală: situarea cercetătorului de partea binelui, a lumii civilizate, contra „râului” absolut, eticheta uzuală a terorismului. Totuși, pot fi și situații când obțiunea bun-rău este una destul de subiectivă. Să ne imaginăm cazul unor mișcări ce luptă contra unui regim totalitar sau foarte opresiv folosind tactici teroriste. În acest caz, autoritățile, practicante ale unui terorism de stat (să ne amintim de masacrele comise la ordinele unui Hitler, Stalin ori Pol Pot), nu sunt cu nimic mai „morale” decât teroriștii.. Iar faimoasa dilemă „teroristul unuia e luptătorul pentru libertate al altuia” sugerează că unghiul din care privim lucrurile are un rol fundamental.

Alte slăbiciuni ale acestei subdiscipline sunt: lipsa unei definiții comune, larg acceptată, a terorismului, influențarea agendei de cercetare de către evenimentele catastrofice recente, perspectiva predominant occidentalo-centrică asupra fenomenului (cele mai multe studii fiind din SUA șl UE), exagerarea amenințărilor teroriste de către experți, aceștia solicitând de regulă fonduri guvernamentale, dificultatea sau imposibilitatea cercetătorilor de a întâlni și intenoga/întervieva

teroriști arestați sau ex-teroriști eliberați, repetarea la nesfârșit a unor locuri comune.

§Capitolul I. Scurtă prezentare

Sunt singularități ale actualului val migrator pe care Erebuie să le analizăm. Migrația a ajuns la frontiera Ungariei când aceasta tocmai terminase gardul despărțitor de Serbia, Apoi, valul nu are și o componentă în Bulgaria. În al treilea rând, toate statele de pe traseul Turcia-Grecia-Macedonia-Serbia permit această traversare a teritoriului, căci toți vor în U.E.- eventual, în Germania. Când, In realitate, toți au proceduri de identificare și cazare a refugiaților și de expulzare a imigranților ilegali care nu se înscriu în regulile ONU-UNHCR sau nu sunt refugiați – unicele temeiuri de solicitare a rezidenței în statele UE.

O temă ce merită tratată este cea a teroriștilor care s-ar amesteca printre imigranți și refugiați ca să vină în Europa. Rețelele de trafic funcționează pentru jihadiști; apoi, importul din Orientul Mijlociu sau Africa de Nord al unor executanți, traineri sau recrutori e aproape inutil, când avem mii de jihadiști în Europa, cetățeni europeni care circulă liberi între zonele de conflict jihadist din irak, Siria, Yemen și statele lor de reședință. S-a dezvoltat și noul tip de jihadist: omul obișnuit, autoradicaiizat, fără contacte cu moschei, grupuri radicale, făcători de bombe, stând doar pe internet. E prea convenabilă asocierea pentru cei care valorifică politic imigrația pentru a nu o asocia terorismului și este prea puțin eficientă din punct de vedere practic o asemenea asociere pentru cei care ar planifica vreodată acțiuni teroriste relevante, la scară largă, în Occident. Ceea ce nu înseamnă că fenomenul nu există, doar că el e cu adevărat marginal.

Unul dintre cele mai importante argumente pentru intrarea României în NATO a fost faptul că, la ani distanță înainte de acest pas, țara noastră a acționat și s-a comportat ca și cum ar fi fost deja membră a Alianței. Astăzi, bătălia majoră pare a fi gestionarea crizei refugiaților. România are propria abordare: poziționarea strategică pe argumente puternice, acceptarea imigranților, dar limitarea numărului lor și mai ales respingerea abordării la nivele inferioare, folosind proceduri de vot noi, cu dublă majoritate pe afaceri interne, și scoaterea subiectului din responsabilitatea Consiliului European. Pnncipal, România apără faptul că o decizie luată de Consiliul European in iunie 2015 – fără cote obligatorii – nu poate fi schimbată prin decizia Consiliului JAI, eventual, cu dublă majoritate, nu prin decizie unanimă, în plus, scoaterea temei din dezbaterea Consiliului European poate determina un nivel de reprezentare și negociere mai jos decât cel în care România ar putea chiar să-și atingă țintele programate intr-un mandat realist, ce ar putea să-i și permită ulterior să promoveze soluțiile finale rezultate din deciziile europene.

Pentru a conchide, putem afirma că dreptul internațional al naționalității trebuie să devină un drept al persoanei de a nu fi discriminat. Până și retragerea naționalității unor persoane condamnate pentru terorism sau trădare (în Peru. în anii 90) a fost calificată de Curtea interamcricană ca arbitrarii și contrară Convenției americane a drepturilor omului care include dreptul la naționalitate în rândul drepturilor non derogabile.

In fine, dacă ne referim la dreptul internațional privat trebuie să remarcăm că, în ultimii ani, tendința este aceea de erodare a rolului naționalității în materie de statut personal al persoanei, locul său fiind luat de alte clemente de extraneitate cum sunt reședința obișnuită sau domiciliul persoanei.

Cetățenia Uniunii Europene reunește particularul cu universalul în beneficiul omului (din cele 27 de state membre ale UK) care se poate prezenta in lumina tuturor cercurilor sale idcntitare. Implicațiile cetățeniei europene sunt multiple. Definiția dată de Tratatul de la Maastricht ne trimite la relația naționalitatc-cetățcnic, pnn faptul că orice persoană care deține naționalitatea unui stat membru poate fi cetățean european, (ia atare, naționalitatea se referă la legătura formală dintre o persoană și un stat, indiferent de denumirea pe care o poartă această legătură în dreptul intern iar cetățenia Uniunii se referă la noul statut conturat de ordinea juridică comunitară (europeană).

§Capitolul II Studiu de caz:

Analiza Legii nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului : Este terorismul o infracțiune autonomă?

Această chestiune nu a fost analizată în profunzime în doctrina autohtonă. Ceea ce se poate observa însă este ușurința cu care întreaga doctrină aderă la teza autonomiei conceptuale în ceea ce privește incrimările prevăzute de Legea 535/2004.Argumentul în favoarea acestei achiesări pare a fi desprins dintr-o interpretare gramaticală. Se mai susține și faptul că actualul Cod pen. nu incriminează terorismul. În ceea ce privește ultimul aspect, considerăm că se neglijează infracțiunile tradiționale (e.g. omorul, vătămarea corporală, distrugerea etc.), acestea fiind capabile să sancționeze comportamente considerate ca fiind acte teroriste. Faptul că infracțiunile din Codul pen. nu fac trimitere la un scop/mobil special asemănător celor din Legea 535/2004 nu înseamnă că un omor comis în baza tuturor elementelor prevăzute de această lege nu ar putea fi sancționat în baza dreptului comun. Astfel, dacă o asemenea tragere la răspundere este posibilă, este logic să afirmăm că actele de terorism sunt susceptibile de a fi sancționate și în lipsa Legii nr. 535/2004. În acest caz, mobilul ori scopul special vor fi irelevante în ceea ce privește tipicitatea faptei, putând produce efecte cel mult în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei.

Nu putem achiesa nici la argumentul interpretării gramaticale. Aceasta cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a excelat într-o exprimare lipsită de critici, motiv pentru care este oarecum nepotrivit să identificăm natura incriminărilor din legea supusă discuției în baza unei interpretări gramaticale ce s-ar putea dovedi contrară scopului legii în cauză ori a instrumentelor internaționale/regionale ce au reprezentat o sursă de inspirație, fiind un izvor de drept indirect.

Se mai invocă drept argument în favoarea tezei autonomiei conceptuale lărgirea sferei ilicitului penal în ceea ce privește actele teroriste prin incriminarea actelor de pregătire. Această argumentare nu este însă una convingătoare, din moment ce legiuitorul a mai optat pentru asemenea lărgiri ale sferei ilicitului penal în ceea ce privește anumite forme agravate, fără a se pune însă în discuție o eventuală autonomie conceptuală.

Prin urmare, din punct de vedere conceptual, considerăm că actele teroriste ar trebui privite ca fiind o formă agravată a unor infracțiuni tradiționale deja sancționate pe plan intern.Pentru susținerea acestui punct de vedere ne bazăm pe următoarele aspecte:

1. Așa cum am menționat și supra,  terorismul putea fi sancționat și înainte de precizarea sa expresă în legislația specială. Ori, din faptul că această tragere la răspundere era deja posibilă, nu vedem de ce ar fi nevoie să privim incriminările în cauză ca având o autonomie conceptuală.

2. O analiză comparativă a infracțiunilor tradiționale și a incriminărilor din Legea nr. 535/2004 relevă faptul că diferența constă în existența scopului/mobilului special. Prin urmare, din moment ce Legea 535/2004 preia actus reus din infracțiunile tradiționale, alipind la acesta un scop ori un mobil special, obiectivul urmărit de legiuitor este unul evident – dorința de a sancționa mai aspru latura materială prezentă în dreptul comun, atunci când există un anumit element de ordin subiectiv (altul decât elementul mens rea necesar pentru imputabilitatea faptei materiale prevăzute de infracțiunile tradiționale). Această abordare specifică formelor agravate se îndepărtează într-o bună măsură de teza autonomiei conceptuale.

3. În cele din urmă noțiunea de terorism ar trebui privită ca având la bază o motivație superioară și atât (!). Prin urmare, terorismul nu ar trebui privit decât ca fiind o infracțiune tradițională (omor, distrugere etc.) comisă cu intenție, peste care se suprapune o motivație superioară, transpusă în mobilul și/ori scopul cerut de Legea nr. 535/2004. Acest element suplimentar se caracterizează printr-o periculozitate sporită, neavând nimic în comun cu elementul mens rea (vinovăția) necesar pentru aplicabilitatea textelor de incriminare tradiționale.Pentru obținerea unei condamnări, va fi necesară probarea elementului material al infracțiunii tradiționale și vinovăția agentului prin trimitere la acesta. În schimb, tratamentul sancționator agravat nu va deriva din vinovăție, ci din periculozitatea abstractă a faptei. Periculozitate ce, așa cum am menționat ante derivă din motivația superioară a agentului, motivație esențială în vederea calificării întregii faptei ca fiind un act terrorist.

Acest raționament își poate găsi un fundament chiar în formularea art. 32 din Legea nr. 535/2004. Astfel, acesta face trimitere la acte de terorism și nu la infracțiuni considerate ca fiind acte teroriste. Sintagma “constituie acte de terorism următoarele infracțiuni (făcându-se în general trimitere la infracțiuni tradiționale – n.n.] săvârșite în condițiile prevederilor art. 2 [ce implică un criteriu mixt – material și subiectiv; n.n.]” nu face decât să întărească (cel puțin în parte) cele menționate supra – sancționarea unei motivații superioare atașate tipicității unei infracțiuni tradiționale.

4. Această periculozitate se manifestă și prin evidențierea unui pericol public rezultat din activitatea infracțională și scopul/mobilul special al agentului. Prin prisma acestui pericol public s-ar putea invoca apariția unei noi valori sociale în câmpul de protecție penală instituit de legiuitor prin Legea nr. 535/2004, oferind astfel o autonomie conceptuală faptelor în cauză. Raționamentul ar fi următorul: uneori mobilul ce stă la baza unei fapte este extrem de important pentru societate, acesta relevând o latură obiectivă diferită din punct de vedere conceptual și moral față de alte infracțiuni asemănătoare vis-á-vis de actus reus. Exemplul oferit în doctrină în acest sens este cel al infracțiunilor comise pe temei de rasă ori alte elemente discriminatorii (hate crimes). Spre exemplu, prin Legea nr. 278/2006, legiutorul a incriminat prin 317 instigarea la discriminare. Această infracțiune de sine-stătătoare nu se dovedește însă ca fiind relevantă în prezenta discuție, din moment ce latura materială nu are un corespondent printre infracțiunile tradiționale.Un exemplu mai relevant ar fi art. 247 Cod pen. (abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi), care deși se apropie de conținutul art. 246 este considerat ca având o autonomie conceptuală tocmai datorită mobilului special ce atrage un grad mai ridicat de pericol social.

Tot referitor la pericolul public – ca și componentă a valorii sociale principale considerate ca aflându-se în structura infracțiunii complexe de terorism – considerăm că există o problemă la nivelul individualizării legale a pedepselor stabilite de Legea nr. 535/2004. Astfel, se poate observa că art. 32 alin. 2 oferă nivele diferite de cuantumuri ale pedepselor, în funcție de actus reus. Prin urmare, un act terorism ce are la bază un omor va fi pedepsit în funcție de maximul special al acestuia, majorat cu 5 ani, în timp ce un act terorist ce are la bază o vătămare corporală gravă va rezultă în posibilitatea aplicării unei pedepse majorate cu 5 ani față de maximul special al infracțiunii de vătămare corporală gravă. Problema pe care încercăm să o evidențiem este aceea că, dacă discutăm despre lezarea ordinii publice prin săvârșirea unui act terorist indiferent de conținutul elementului material (acesta trebuind doar să fie unul enumerat de lege), opțiunea legiuitorului de a oferi mai multe nivele de pedepse nu-și găsește justificarea în contextul în care am accepta teza autonomiei conceptuale. Reglementarea actuală se apropie mai mult de sancționarea formelor agravate, unde pedeapsa este strâns legată de forma de bază.

S-ar putea contraargumenta în sensul că art. 32 este o infracțiune cu conținuturi alternative, însă, în ceea ce ne privește această precizare nu este una suficientă. Și aceasta deoarece, nu putem accepta ca lezarea unei valori sociale principale să se afle pe plan secund, în dauna valorii sociale secundare, atunci când se recurge la individualizarea legală a pedepsei. Gradul lezării valorii sociale principale nici măcar nu se află în mod automat în corelare perfectă cu natura actului material. O amenințare poate leza în anumite circumstanțe la fel de mult ori chiar mai mult ordinea publică decât o vătămare corporală ori o infracțiune de omor. Motiv pentru care fie alegerea legiuitorului este profund eronată, fie aceasta este în concordanță cu teza formelor agravate. În ceea ce ne privește, legiuitorul trebuia să  individualizeze toate infracțiunile în funcție de aceeași parametri, urmând ca elementul material să conteze doar în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei.

Mai mult, din moment ce nu regăsim în instrumentele legale internaționale ori regionale scopul creării unei autonomii conceptuale în ceea ce privește terorismul (vezi infra), nu vedem de ce în dreptul intern situația ar trebui să fie una diferită.Și totuși, ea este. Trecând peste argumentele enumerate ante, multiplele incriminări din Legea nr. 535/2004 relevă imposibilitatea respingerii tezei privind autonomia conceptuală.

Concluzii

Sesizat de escaladarea fenomenului, legiuitorul român a considerat necesar să adopte o lege specială pentru privind prevenirea și combaterea terorismului Legea nr. 535/2004

În conformitate cu abordarea legală – art. I din lege — Terorismul reprezintă ansamblul de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol public și afectează securitatea națională

Acțiunile și/sau amenințările care prezintă pericol public și care afectează securitatea națională pentru a fi subsumate fenomenului terorist trebuie să aibă următoarele caracteristici.

sunt săvârșite premeditat de entități teroriste, motivate de concepții și atitudini extremiste, ostile față de alte entități. împotriva cărora acționează prin modalități v iolente și/sau distructive:

au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică:

vizează factori umani și/sau factori materiali din cadrul autorităților și instituțiilor publice, populației civile sau al oricărui alt segment aparținând acestora:

produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populației, menit să atragă atenția asupra scopurilor imnăritc.

Actele de terorism – așa cum au fost definite mai sus – sunt de natură transnaționalădacă:

sunt săvârșite pe teritoriul a cel puțin două state:

sunt săvârșite pe teritoriul unui stat. dar o parte a planificării, pregătirii, conducerii sau a controlului acestora are Ioc pe teritoriul altui stat:

sunt săvârșite pe teritoriul unui stat. dar implică o entitate teroristă care desfășoară activități pe teritoriul altui stat:

sunt săvârșite pe teritoriul unui stat. dar au efecte substanțiale pe teritoriul altui stat.

Pentru precizia demersului științific, consider necesară adoptarea înțelesurilor date de către legiuitor art. 4 din lege – pentru termenii și expresiile folosite în domeniu, după cum urmează:

—> entitate teroristă : persoană, grupare, grup stnicturat sau organizație care:

comite sau participă la acte teroriste:

sc pregătește să comită acte teroriste:

promov ează sau încurajează terorismul:

sprijină, sub orice formă, terorismul.

terorist persoana care a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege ori intenționează

să pregătească, să comită, să faciliteze sau să instige la acte de terorism:

grup stnicturat – un grup care nu este format aleatoriu pentru săv ârșirca imediată a unui act terorist, nu presupune un număr constant dc membri și nu necesită stabilirea. în prealabil, a rolului acestora sau a unei structuri ierarhice;

grupare teroristă grup structurat mai marc dc două persoane. înființat dc o anumită

perioadă dc timp și care acționează concertai pentru comiterea dc acte teroriste:

organizație teroristă structură constituită ierarhic, cu ideologic proprie dc organizare și acțiune, având reprezentare atât la nivel național, cât și internațional și care. pentru realizarea scopurilor specifice, folosește modalități violente și/sau distructiv e:

– conducerea unei entități teroriste îndrumarea, suprav egherea, controlul sau coordonarea activităților unui grup structurat, ale unei grupări sau organizații teroriste;

– acțiuni teroriste pregătirea, planificarea, favorizarea, comiterea, conducerea, coordonarea și controlul asupra actului terorist, precum și orice alic activități desfășurate ulterior comiterii acestuia, dacă au legătură eu actul terorist:

– resurse financiare fondurile colectate sau realizate, direct ori indirect, precum și conturile

-resurse logistice bunuri mobile sau imobile. dc|inulc cu orice litiu, mijloace de telecomunicații, mijloace de comunicare în masă standard sau speciale, societăți comerciale, mijloace de îndoctrinare, instruire și antrenament, documente de identitate contrafăcute sau eliberate în baza unor declarații false, elemente de deghizare și mascare, precum și orice alte bunuri:

– factori umani specifici persoanele incluse direct în mecanismele funcționale politogcne ale entității-țintâ. respectiv demnitari, militari, funcționari, precum și reprezentanți ai unor organizații internaționale:

– faetori umani nespecifici persoanele incluse indirect în mecanismele politogcne ale entității-țintă. în general populația civilă:

– faeton materiali factorii de mediu, culturile agricole și șcplclul. alimentele și alte produse de consum curent, obiectivele de importanță strategică, militare sau cu utilitate militară, facilitățile de infrastructură ale vieții sociale, facilitățile de stat și guvernamentale, sistemele de transport, telecomunicații și informaționale, simbolurile și v alorile naționale, precum și bunurile mobile sau imobile ale organizațiilor internaționale:

– facilități de stat și guvernamentale : mijloacele de transport permanente sau temporare,

folosite de reprezentanții unui stal. membrii guvernului, ai autorității legislative sau judecătorești, funcționarii, angajații unui stal sau ai oricărei alte autorități publice ori ai unei organizații interguvornamentale, în legătură cu actele lor oficiale;

– obiective de importantă strategică obiectivele forțelor armate sau cele de importanță deosebită pentru apărarea țării, activitatea statului, economic, cultură și artă. localurile misiunilor diplomatice sau ale unor organizații internaționale, precum și facilitățile de infrastructură sau locurile de utilitate publică:

– loc de utilitate publică acea parte a unei clădiri, teren, stradă, calc nav igabilă, loc comercial, de afaceri, cultural-sportiv. istoric, educațional, religios, de recreare, precum și orice alt loc care este accesibil publicului:

– facilități de infrastnictură utilitatea publică sau priv ată care asigură sau distribuie servicii în beneficiul populației, precum: apă și canalizare, energic, combustibil, comunicații, serv icii bancare și serv icii medicale, rețele de telecomunicații și informaționale:

sistem de transport toate facilitățile, mijloacele de transport și instrumentele publice sau

private, folosite în sau pentru serviciile publice, pentru transportul de persoane sau de mărfuri.

-> criza teroristă situația de fapt creată anterior sau în urma săv ârșirii unui atac terorist, prin

care:

sunt întrerupte sau afectate grav o scrie de activități economice, sociale, politice sau de altă natură:

sunt puși în pericol factori umani, specifici și ncspccifici. sau factori materiali importanți:

siguranța populației sau a unei colectivități este expusă la riscuri majore:

– este necesar a se acționa prin măsuri defensive ori ofensive pentru înlăturarea amenințărilor generate de situația de fapt creată.

– profil al entității teroriste orice bun care reprezintă, parțial sau total, direct ori indirect, un beneficiu obținui în urma săvârșirii actelor teroriste sau a desfășurării unor activități conexe terorismului;

-» intervenție antiteroristă ansamblul măsurilor defensive realizate anterior producerii unor atacuri teroriste iminente, folosite pentru reducerea vulnerabilității factorilor umani, specifici și ncspccifici. și a factorilor materiali;

– intervenție contrateronstă ansamblul măsurilor ofensive realizate în scopul capturării sau anihilării teroriștilor, eliberării ostaticilor și restabilirii ordinii legale. în cazul desfășurării ori producerii unui atac terorist.

Punct de vedere personal cu privire la caz ales

Statele democratice trebuie să adopte în lupta lor antiteroristă o atitudine defensivă, de apărare a întregului sistem (a cetățenilor și a țărilor lor) de acțiunile pe care structurile teroriste le-au întreprins deja sau pe care intenționează să le întreprindă în diferite zone ale lumii. Este o acțiune defensivă,dar prin modul de exercitare, este ofensivă. Și de aceea, teritorialitatea în termeni de apărare este înlocuită de capacitatea de a proiecta ,,puterea la distanță.´´ Complexitatea terorismului, a formelor sale de manifestare, creșterea numărului grupărilor și organizațiilor teroriste, diversitatea orientărilor acestora, presupune, implicit, o evoluție corespunzătoare a scopurilor urmărite. În principal, acestea ar putea fi grupate astfel:a) Realizarea unor scopuri politice, cum ar fi: soluționarea problemelor legate de supraviețuirea și afirmarea unor etnii sau naționalități, determinarea unor schimbări radicale în viața politică a unui stat, încetinirea sau stoparea unor procese politice, încordarea relațiilor între state.

BIBLIOGRAFIE

https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2015/RO/1-2015-625-RO-F1-1.PDF.

Daniel Biro, Relațiile internaționale contemporane, Polirom, Iași, 2013.

Sorin Bocancea, Marșul asupra Europei, Adenium, Iași, 2016.

Aurora Ciucă, Globalizare și identitate națională, dimensiuni cultural-juridice, Working Papers, Iași , 2011.

E. Symeonidou-Kastanidou, Defining Terrorism, European Journal of Crime, Criminal Law and Criminal Justice, vol. 12, nr. 1, 2004.

B. Saul, The Curious Element of Motive in Definitions of Terrorism: Essential
Ingredient – Or Criminalising Thought?, 2008.

O. Loghin, T. Toader, Drept penal român. Partea specială, Casa de editură și presă Șansa SRL, București, 1994.

M. A. Hotca, M. Dobrinoiu, Infracțiuni prevăzute în legi speciale – Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2008.

A J. Hay, Implementing the ICC Statute in New Zeeland, Journal of International Criminal Justice, vol. 2, 2004, p. 192-193. cf. D. Vandermeersch, The ICC Statute and Belgian Law, Journal of International Criminal Justice, vol. 2, 2004.

Olteanu Gabriel Ion, Structurile informaționale și activitățile ilicite desfășurate de cătr e acestea, Ait, 2008, p.27.