Raspunderea Administrativa

=== dfa6ad8f2edf2f5df4ab18890a23f6cc78ebaa5a_61483_1 ===

RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIVĂ

În cadrul formelor răspunderii juridice, un loc foarte important îl ocupă răspunderea administrativă, aceasta intervenind doar în cazul unor fapte antisociale, numite și abateri administrative, dintre care cele mai des întâlnite și importante sunt contravențiile.

Răspunderea juridică administrativă este explicată de către unii teoreticieni ai dreptului public pornind de la conceptul de constrângere. Constrângerea administrative este definită că fiind ansamblul măsurilor luate de autoritățile administrației publice împotriva voinței unor subiecte de drept, cu scopul de a sancționa nerespectarea normelor de drept administrativ, de a preveni săvârșirea unor fapteantisociale și a apară drepturile cetățenilor sau pentru a asigura executarea actelor autorităților judecătorești.

Dacă prin constrângerea administrativă se urmărește doar autoreglarea sistemului social, prin răspunderea administrativă se urmărește atât restabilirea ordinii încălcate anterior, precum și condamnarea faptei negative și a autorului acestei fapte.

Răspunderea tipic administrativă își are fundamentul în încălcarea de către un subiect de drept a unei discipline administrative, se folosește și sintagma de răspundere administrativ-disciplinară, în locul celei de răspundere administrativ propriu-zisă, iar pentru a ilustra faptul că și răspunderea contravențională se înscrie în sfera ilicitului administrativ se folosește noțiunea de răspundere administrativ-contravențională.

Răspunderea administrativă cunoaște următoarele forme:

răspunderea administrativă propriu zisă

răspunderea administrativ-contravențională

răspunderea administrativ-patrimonială

Răspunderea administrativă propriu-zisă

Răspunderea administrativă propriu-zisă mai este numită în limbajul de specialitate și răspundere administrativ-disciplinară. Această este o formă de răspundere tipic administrativă, spre deosebire de răspunderea contravențională care reprezintă o formă atipică a răspunderii administrative.

Într-o definire generală, răspunderea administrativ disciplinară reprezintă o formă de răspundere juridică care intervine în cazul încălcării de către un subiect de drept, cu vinovăție, a normelor dreptului administrativ, altele decât cele ca constituie răspundere contravențională sau materială.

Răspunderea administrativă privește sfera raporturilor de drept administrativ, în care subiectul ierarhic superior are abilitatea juridică de a trage la răspundere subiectul ierarhic inferior dacă acesta din urmă săvârseste o abatere administrativă care nu este calificată ca și contravenție.

Dreptul de tragere la răspundere îl au autoritățile publice din sfera celorlalte puteri ale statului când desfășoară activități administrative auxiliare celor ce constituie obiectul principal de activitate, când intră în raporturi juridice administrative. Aceeași situație se regăsește și când subiecții, situați pe un plan superior în raporturile de drept administrative, nu sunt autorități publice sau servicii publice ale statului, ci servicii publice de interes public.

Răspunderea administrativ-disciplinară se bazează pe reguli procedurale ce presupun constatarea abaterii administrative de către organele de control, aplicarea sancțiunilor de către autoritatea competență, soluționarea cailor de atac folosite împotriva sancțiunilor aplicate și recurgerea la procedura executării silite.

Sancțiunile administrativ-disciplinare sunt reglementate în diferite acte normative și sunt diversificate, atât ca denumire, cât și ca regim juridic. Unele dintre ele sunt amenzi, altele privesc retrogradarea sau destituirea din funcție revocarea alegerii, încetarea mandatului, etc. Ce este sigur însă este faptul că acestea sunt sancțiuni administrative aplicate funcționarilor publici.

Regulile de aplicare a sancțiunilor administrativ disciplinare nu se concretizează în proceduri speciale, astfel că se aplică regulile generale ale procedurii administrative. Aplicarea sancțiunii administrative se face prin emiterea unui act administrativ de autoritate sau a unui act administrativ jurisdicțional.

Răspunderea administrativ-patrimonială

Răspunderea administrativ-patrimonială este o instituție a dreptului administrativ, spre deosebire de răspunderea civilă, care este răspundere a dreptului civil. Problema răspunderii administrativ-patrimoniale se pune în cazurile în care s-a produs un prejudiciu material sau moral prin actele sau activitățile autorității publice, în calitatea sa de persoană juridică de drept public.

Constituția României cuprinde prevederi ce constituie fundamentul juridic al răspunderii administrativ-patrimoniale. Potrivit Consituției, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime, astfel că nicio lege nu poate să îngrădească exercitarea acestui drept.

Totodată persoana vătămată într-un drept sau interes legitim de o autoritate publică prin eliberarea unui anumit act administrativ sau prin nesoluționarea la timp a unei cereri poate obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Pe lângă dispozițiile constituționale, există și dispoziții legale ce reglementează aceste aspecte. Codul de procedura penală, prevede că orice persoană condamnată are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urmă rejudecării cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârșit fapta imputată sau că fapta nu există. Același drept îl are și persoană arestată, iar ulterior a fost scoasă de sub urmărire penală sau achitată întrucât nu a săvârșit fapta, ori fapta nu există.

Din prevederile constituționale și cele legale, reiese că subiectele acestei forme de răspundere juridică pot fi statul, autoritățile publice și funcționarii publici, atunci când acestea sunt subiecte de drept într-un raport juridic de drept administrativ.

Statul are răspundere patrimonială exclusivă pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare. Prin revizuirea constituțională s-a stabilit că răspunderea statului intervine în toate cazurile în care prin erorile judiciare s-au produs prejudicii, iar pe de altă parte se prevede că răspunderea statului nu înlătură răspunderea magistraților care și-au exercitat funcțiile cu rea credință sau cu gravă neglijență.

Răspunderea administrativ-patrimonială a autorităților publice intervine pentru pagubele cauzate prin acte administrative sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri.

Această răspundere este o răspundere din culpă, care trebuie dovedită. Este totodată o răspundere solidară, în sensul că implică atât răspunderea autorității publice cât și a funcționarului care a emis actul păgubitor, sau care nu a răspuns în termenul legal la cererea ce i-a fost adresată. Răspunderea administrativ-patrimonială se referă atât la prejudiciul material cât și la cel moral pe care l-a suferit persoana fizică sau juridică în cauză.

Răspunderea administrativ-patrimonială a funcționarului public, intervine fie pe cale directă, când acțiunea persoanei păgubite este îndreptată împotriva lui (el având în cauza calitatea de părat), fie pe cale indirectă, când este chemat în garanție de către autoritatea publică angajatoare, în situația în care păgubitul și-a îndreptat acțiunea doar împotriva autorității publice.

Pentru că funcționarul public să răspundă pentru prejudiciul suferit trebuie îndeplinite următoarele condiții:

actul administrativ contestat să fie illegal

actul administrativ contestat să fi produs prejudicii materiale sau morale

să existe culpă funcționarului.

Legea exonerează de răspundere administrativ-patrimonială funcționarul care a executat o dispoziție scrisă a șefului sau ierarhic, pe care poate să-l cheme în garanție, dacă a fost acționat în instanța de cel păgubit.

Răspunerea contravențională

Răspunderea contravențională ca formă a răspunderii juridice constă în raportul juridic contraventional de constrângere generat că urmare a comiterii contraventiei, între stat și contravenient. Conținutul raportului îl formează dreptul statului de a aplică vinovatului sancțiunea prevăzută de lege pentru contraventia comisă și de a îl constrînge să o execute. În corelație, contravenientul are obligația de a suportă aplicarea și executarea sancțiunii contravenționale, în vederea restabilirii ordinii de drept și restaurării autorității legii.

Contraventia este fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță de Guvern, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a Consiliului Local al sectorului, municipiului, orașului, comunei, prin hotărâre a Consiliului județean sau prin hotărâre a Consiliului General al municipiului București. Faptul că o persoană a săvârșit o contravenție reprezintă cauza și temeiul aplicării răspunderii contravenționale, iar aplicarea sancțiunii reprezintă consecința răspunderii contravenționale.

Răspunderea contravențională are următoarele funcții:

Funcția preventiv-educativă constă în faptul că contravenientul este atras la răspundere contravențională, aplicându-i-se o sancțiune. Sancțiunea provoacă disconforturi ce duc la abținerea contravenientului de la săvîrșirea faptelor prejudiciabile în viitor. Prevenirea este generală, având ca scop prevenirea săvîrșirii contravențiilor de către toți membri societății, dar și specială, avându-l în vizor numai pe contravenient.

Restabilirea echității are ca scop restabilirea situației anterioare săvîrșirii contraventiei. Răspunderea contravențională permite statului să dispună de dreptul de a aplică măsuri de asigurare și sancțiuni vinovatului de contraventia săvârșită.

BIBLIOGRAFIE

Antonie Iogovan, Tratat de drept administrativ, Editura C. H. Beck, București, Volumul 1, Ediția a IV-a, 2005.

Dana Apostol Tofan, Drept administrativ, Editura All Beck, Bucuresti, Editia a III-a, 2014.

Elena Emilia Ștefan, Răspunderea juridică. Privire specială asupra răspunderii în dreptul administrativ. Monografie, Editura Prouniversitaria, București, 2013.

Virginia Vedinaș, Drept administrativ, Ediția a IV-a revăzută și actualizată, București, Editura Universul Juridic, 2009.